Raze de Lumina (Aprilie) by Marius Buciuman

Colegiul de redacție

Tehnoredactare şi design: Darius Cornean Estera Cornean Erika Meister Petrică Muntean Emi Silaghi Iulia Prodan Andreea Crăciun Copertă: Emi Silaghi Coordonatori: Lidia Ban şi Cristina Olariu

Familia privită de pe cruce

Adevărata slujire

De ce îngăduie Dumnezeu dezastrele naturale? Până la moarte pentru Hristos Autoportret din studenție Dincolo de ceea ce se vede

8 9

Mai mult decât un singur drum

Mulțumesc că ai înviat!

Paștele reflectat în artă

Lăsați în lumea lor

Țipăt mut Colegiul Biblic Est European Adresa: Str. Ţepeş Vodă nr. 26, cod. 410513 sau O.P. 10, C.P.15 Oradea, Bihor Tel.: 0040-359.410.508 0040-259.477.099 Fax: 0040-359.410.509 E-mail: info@cbee.ro admitere@cbee.ro web: www.cbee.ro

Paștele furat

Răspuns la strigătele din Japonia

cuprins

Stropi de parfum

Ce vrei să știi despre CBEE?

EXCLUSIV - interviu Profides 5 filme cu care nu îți pierzi timpul Generația Facebook

20 21 22

E editorial STROPI DE PARFUM PASCAL de Rozica Silaghi

nconjurată de verdele crud al ierbii, sărbătoarea Învierii Domnului va fi în curând celebrată cu sau fără miros de parfum pascal. Mireasma autentică a parfumului pascal este resimțită tot mai puțin. Poate pentru că părem a fi mai preocupați de curățenie, de mâncare, de cumpărături și neglijăm implicația profundă a sărbătorii. Se cuvine să întâmpinăm acest eveniment cu casa impecabilă, într-o atmosferă de prospețime specifică primăverii. E trist însă, când punctul esențial – tocmai centrul acestei sărbători, cu o mare semnificație creștină – vizează interiorul sau chiar exteriorul locuinței noastre, însă mai puțin cel al sufletului nostru.Cei care și-au

curățit și cămăruțele sufletului, cum ar fi lucrurile nespuse, neiertarea, resentimentele sau alte mlădițe neroditoare – aceștia celebrează Învierea Domnului cu miros de parfum pascal. Paștele poate deveni un prilej pentru înnoirea gândurilor, a minții, a promisiunilor, a angajamentelor pe care ni le-am luat față de Cel care a murit și a înviat, și chiar a motivației cu care lucrăm zilnic. Adevărata valoare a acestui parfum constă în faptul că mireasma lui este molipsitoare. O persoană astfel înnoită răspândește parfumul lui Cristos printre oamenii din jur, face o schimbare. Rămâne în puterea noastră de-a afla ce mireasmă se va resimți pe lângă noi... 3

Paș ele furat de Stănilă Gheorghe

Paştele, cea mai importantă sărbătoare creștină, reprezintă Învierea lui Isus Cristos. Cu toate acestea, înțelegerea sărbătorii este deformată de tradiții și obiceiuri păgâne. Pentru prima dată, Paștele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 î.e.n. de evrei și marca eliberarea din robia egipteană. Paștele evreiesc poate fi sărbatorit în orice zi a săptămânii spre deosebire de cel creștin, care este prăznuit duminica. Anul acesta evreii sărbătoresc Paștele în 19 aprilie, pe când românii îl serbează duminică, 24 Aprilie. Transpus în gândirea creștină, mielul pascal îl prefigurează pe Isus Cristos. Astfel, pentru creștini, Paștele reprezintă mărturia intervenției salvatoare a lui Dumnezeu. Lumea zăcea în păcat iar pentru a-Și arăta dragostea, Dumnezeu Și-a trimis Fiul ca să moară pentru păcatele noastre. Crucea de la Golgota a devenit puntea dintre noi și Dumnezeu.

Rădăcini păgâne

Deși mulți sărbătoresc astăzi Paștele, pentru ei nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, ci este un prilej de a mânca și de a bea bine. Pentru alții nu este decât o perioadă de „bravură” religioasă. Devenim mai „buni”, mai „cinstiți” și „mai puțin păcătoși”, însă după ce trec sărbătorile, ne întoarcem la vechile păcate. Multe din obiceiurile practicate în această perioadă

îşi au originea în religiile păgâne. Cel mai bun exemplu în acest sens este iepuraşul de Paşte. Pentru copii, micul animal care aduce cadouri şi ciocolată în Noaptea Învierii a devenit simbolul sărbătorii. Puţini ştiu însă, că iepuraşul îşi are originea în pagânism și reprezintă unul din simbolurile fertilităţii şi ale renaşterii – simbolul Zeiţei Eostre, divinitate a primăverii şi a fertilităţii, sărbătorită în trecut în Aprilie de către popoarele germanice. Cuvântul „Easter”, în engleză sau „Oster” în germană – ambele traduceri ale cuvântului „Paște” – provin de la numele aceleiaşi zeiţe. Renumitele ouă colorate purtate de iepuraşi, au fost asociate mult timp cu fertilitatea şi festivalele de

Tradiții păgâne în sărbătorirea Paștelui

...bem, mâncăm și ne veselim primăvară; romanii şi grecii antici foloseau ouăle pentru a sărbători învierea unor zei. Asocierea iconoclastică a iepurelui şi a ouălor a avut loc în Germania.În dimineaţa Paștelui, copiii aşteptau cu nerăbdare sosirea lui Oschter Haws, un iepuraş care îi încânta lăsând ouă frumos colorate în cuiburi. În 1800 tradiţia germană a lui Oschter Haws s-a extins şi în America odată cu imigranţii germani, iar în decursul acestor 200 de ani, iepuraşul de Paşte a devenit simbolul comercial cel mai recunoscut al acestei sărbători. „Am auzit că aveţi o floare frumoasă şi am venit s-o udăm ca să nu se ofilească”. O tradiție autohtonă, în a doua zi de Paşte, este stropitul fetelor. Tinerii obişnuiau să meargă la biserică, iar după slujbă mergeau pe la casele unde erau fete, pentru a le „uda”, după care erau serviţi cu ouă roşii, cozonac şi un pahar cu vin. Acest obicei se păstrează şi astăzi,

în zona de vest, dar sub diferite forme: apa este înlocuită cu parfum, băieţii le stropesc pe fetele de măritat și pe tinerele soţii, iar faimoasa replică a devenit „am venit cu stropitul”. Se spune că fetele care au foststropite cu parfum în a doua zi de Paşte,au noroc tot anul. „Bem, mâncăm şi ne veselim de Paște” este o replică frecventă printre creştinii de astăzi. Drobul de miel şi cozonacii sunt doar câteva din mâncărurile specifice acestei perioade. Excesele de mâncare și băutură aduc sute de români la secția de Urgență a spitalelor.

„Pentru un paşte fără egal!”

Cei mai mari producători de ciocolată, jucării sau alte produse care pot fi asociate cu Paştele au văzut în sărbătoare o oportunitate de a-şi promova produsele sau serviciile, o şansă de câştig rapid. Sloganuri de gen „Ciocnim preţurile de Paști” sau „Vânătoarea de ouă de ciocolată”, au la bază un marketing bine pus la punct. Câteva exemple concrete sunt vânzările crescute semnificativ în perioada Paştelui; Supermarketurile estimează vânzări cu până la 40% mai mari în această perioadă. Nu ne limităm doar la alimentaţie, ci trebuie să ne reînnoim și garderoba, de aceea magazinele de textile oferă şi ele reduceri substanţiale. Am reușit să transformăm cea mai mare sărbătoare creștină într-o afacere, într-o serie de tradiții păgâne și o perioadă de desfătare pentru trup. Dar Cristos a înviat și lucrul acesta ne schimbă radical destinul. Sunt multe elemente care de-a lungul timpului s-au strecurat în modul în care sărbătorim Paștele. Însă, realitatea învierii ar trebui să ne determine să ne scuturăm de tot bagajul tradițiilor, îmbuibărilor și să ne aducă mai aproape de Cristos.

Imagini: www.sxc.hu

„Când

de Eusebiu Vașadi

sus Cristos atârnat pe cruce. Separat de Tatăl, în agonie, chinuit de sete, respins de oamenii pe care i-a vindecat, își privește mama. Nimic din propria Lui suferință nu-L determină să ignore durerea mamei Sale. Responsabilitatea de fiu o transferă ucenicului iubit. Mama Lui are nevoie de ajutor. Trebuie să ai un caracter puternic ca să te gândeşti la alții când trupul îți este sfâșiat de durere. Lecția pe care ne-o oferă Cristos pe cruce reflectă modul în care trebuie să ne raportam la familie. Astăzi, dacă privim familia secolului XXI putem spune că nimeni nu are timp de nimic. Trăim în agitaţie, într-o continuă goană după pâine și uităm de relații. Părinții își uită copiii în grădinițe, copiii își abandonează părinții în azile.Tot mai mulți români pleacă în străinătate și îşi lasă copiii acasă. Muncesc ca să le cumpere de toate, mai puțin dragostea pe care ar fi putut să le-o dea dacă ar fi rămas acasă. Un studiu realizat de UNICEF România în 2010 susține că 350.000 de copii aveau părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, mai mult de jumătate aveau doar tatăl sau mama plecată, iar 126.000 de copii aveau ambii părinţi plecaţi în străinătate. Copii crescuţi de stradă, de prieteni, de anturaje proaste. Părinții își găsesc la întoarcere odraslele cu calculatoare noi

C R U C E

DE PE

FAMILIA PRIVITĂ

a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: <<Femeie, iată fiul tău!>>. Apoi, a zis ucenicului: <<Iată mama ta!>> Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă“. (Ioan19:26-27)

Promisiunea aceasta restaurează părtășia pierdută. Libertatea şi puterea de a iubi, atât copii cât şi părinţi, le găsim doar la cruce. și telefoane mobile, dar dependenţi de droguri sau alcool, cu școala abandonată, fiicele lor adolescente însărcinate. Copii din generația singurătății au ajuns să uite de afecţiune, de moralitate, de dragostea pentru părinţii lor. Pe de altă parte, bătrânii noștri sunt tot mai uitați și mai umiliți. Mulți sunt abandonați într-un azil. Oameni care au muncit până la epuizare ca să le ofere copiilor lor un viitor mai bun. Astăzi, copiii lor ajunși oameni „mari”, sunt prea ocupați să le mai calce pragul, să le ofere o mână de ajutor, să-i asculte. Cristos era pironit pe cruce când s-a gândit la mama Sa. Un model care ne arată clar că relaţiile nu pot fi neglijate, chiar dacă avem probleme, suntem stresaţi sau într-o goană după agoniseală. Acesta este genul de relaţie copii - părinţi. Lipsa părtăşiei în familie aduce singurătate şi lasă răni profunde. Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a împărtăşi dragostea, atenția și grija. Cel mai greu moment din viaţa lui Isus nu a fost răstignirea, ci despărţirea de Tatăl. Maleahi afirmă că „El va întoarce inima părinţilor spre copii și inima copiilor spre părinţi” (Maleahi4:6).

Adevărata slujire

acă mergi pe stada Măceşului, la numărul 58, te vei întâlni cu sărăcia, neputinţa şi simplitatea familiei Panc. O casă mică cu două camere, de 2/2 metri fiecare, în care locuiesc părinții și cei doi copii ai lor. Te apucă groaza cînd te gândeşti că în România secolului XXI poţi încă întâlni astfel de condiții. De îndată ce păşeşti pragul porţii acestei familii, te năpădeşte o suită întreagă de sentimente şi gânduri. De jur împrejur sărăcia şi lucrurile strânse laolaltă îţi oferă o stare grea de durere care te face să reflecţi adânc la viaţă şi la condiţia omului pe pământ. Cu greu îţi poţi imagina cum aceste fiinţe umane pot răbda felul acesta de vieţuire. Soţul are epilepsie şi nu poate munci, soţia este casnică, îngrijește de copii. Supravieţuiesc de azi pe mâine, cu alocaţia pe care o primesc

de Semion Rîcu

Soţii Panc aveau o viziune să-i ajute pe copiii năpăstuiți. Au luptat din greu de la stat şi din mila altora. până când visul Dar soţii Panc aveau o viziune – să-i ajute pe copiii năpăstuiți. Au luptat din greu până când visul s-a împlinit. s-a împlinit. Astfel că, deşi ei ar fi avut nevoie de ajutor, au reuşit să adune în jur de Astfel că, deşi ei 20 de copii şi în fiecare miercuri şi vineri să le ofere o masă caldă. ar fi avut nevoie Greutățile și provocările sunt imense. Familia Panc speră că se va găsi cineva cu inima mare şi cu de ajutor, au posibilităţi financiare, care îi va ajuta să continuie proiectul de a hrăni reuşit să adune aceşti copii sărmani. În timp ce mulţi dintre noi ne în jur de 20 de gândim la bunătățile pe care le vom pune pe masă de Sărbători, soţii Panc încă nu ştiu de unde vor găsi resurse copii şi în fiecare pentru o bucată de pâine. Le rămâne credinţa vie că Dumenzeu este Cel ce miercuri şi vineri se îngrijeşte de săraci şi orfani. El nu îi va uita şi se va îngriji şi de ei. să le ofere o Imaginea Mielului jertfit de Paşte va confirma încă o dată bunătatea şi masă caldă. grija pe care o are marele Mântuitor.

Răspuns la strigătele din Japonia de Alexandra Antoci

urul din 11 martie a provocat aproape 12.000 de morţi Cut emuru Cutrrem ne au fost

şi peste 16.000 de dispăruţi. În plus, aproximativ 3.000 de persoa ţe. rănite, în timp ce sute de mii de oameni au rămas fără locuin ami cu valuri tsunami La câteva ore după cutremur, a fost provocat un tsun ajung la câteva care au ajuns peste 10 metri înălţime, şi a provocat pagube care zeci de miliarde de dolari.

Trag aged ediaia a fost urmată de scurgeri radioacti Tr ve de la centralele nucleare au contaminat până și apa de aflate în zona care băut. Pe o rază de aproape 20 de km oamenii şi-au aband dura câteva luni până vom onat casele. ”Va reuşi să controlăm totul şi să vedem ce va fi în viitor”, a afir nipon, Naoto Kan. mat premierul Peste 90% din populația jap

oneză este budistă, cu toate ace stea, creştinii au fost primii car în ajutorul lor. Bisericile din e au sărit toate denominaţiile şi-au un it eforturile pentru a reduce cutremurului. consec

inţele

consecinţe

le a arăta dragostea fim solidari în această luptă, pentru să şi ele forţ m uni ne să m fică ani „Pl bisericilor ,” au declarat pentru presă liderii stos Hri Isus ăţat înv a necum şi compasiunea, aşa fost distruse în zona de ante din Franţa multe biserici au test Pro iei eraţ Fed t rivi Pot . tine creş

nami

coastă devastată de tsunami.

dezastr stru ui, (FPF) împreună cu asociaţia „Caritas” şi ullui Având în vedere amploarea deza urului. onia oferă ajutor victimelor cutrem Biserica Unită a lui Hristos din Jap Provocarea de a demonstra dragostea lui Hristos ne determină să facem ceva. Şi dacă nu acum, în nevoie, atunci când?

DE CE

permite Dumnezeu dezastrele naturale? Cel mai puternic argument al ateilor împotriva existenţei lui Dumnezeu este suferinţa şi, implicit, prezenţa răului în lume. Departamentul de apologetică al Fundaţiei „Peniel” încearcă să ofere răspunsuri printr-o serie de întâlniri în diferite oraşe, cu titlul Dumnezeu, răul şi suferinţa. Prezentăm aici două răspunsuri la întrebarea „De ce îngăduie Dumnezeu dezastrele naturale?”. Sunt perspectivele membrilor echipei care participă la aceste dezbateri: perspectiva filosofică, prin Marius Ban, coordonatorul departamentului de apologetică al Fundaţiei „Peniel” şi cea pastorală, opinia pastorului Iuliu Centea.

Marius Ban: După cutremurul din Lisabona (1755) găsirea unei teodicee solide a devenit unul dintre proiectele de anvergură ale filosofiei şi teologiei moderne. Dintre acestea aş dori să prezint doar două: a. Cutremurele sunt de o importanţă crucială pentru continuarea vieţii pe pământ. Acest fapt este atestat de savanţii Ward P. şi Brownlee D., care susţin că, Pământul este singura planetă din univers ce conţine plăci tectonice, iar în absenţa lor clima nu ar putea fi regularizată şi pământul ar îngheţa o dată cu noi. b. Cunoaşterea lui Dumnezeu este infinit mai importantă decât fericirea terestră. Această perspectivă transferă existenţa dezastrelor naturale din sfera ştiinţifică - care ne duce cu gândul la un Dumnezeu de tip deist - şi o aşează într-un context mult mai larg, acela al providenţei divine. Astfel, este foarte probabil ca suferinţa produsă de cataclisme să creeze oportunitatea pentru ca cel mai mare număr posibil de oameni să-L cunoască pe Dumnezeu.

Iuliu Centea: Răspunsul responsabilității umane: când omul a ales răul în Eden, răul global a intrat pe pământ, acest rău include şi răul natural, cataclisme . Răspunsul motivațiilor divine: Dumnezeu este Suveran Absolut în univers, motivațiile Lui derivă din caracterul Lui fără păcat şi desăvârşit în toate. Potopul a avut ca motivație atât pedeapsa divină cât şi salvarea divină. Şi dreptatea divină dar şi dragostea divină s-au manifestat la potop. Pot fi motivații divine nedescoperite. Răspunsul contextului rău: Ioan spune în 1 Ioan 5:19b că toată lumea zace în cel rău. O lume care zace în cel rău gustă răul în toate aromele pe care le are, inclusiv aroma cataclismelor.

În concluzie, cataclismele fac fezabilă viaţa umană pe pământ, şi aşezate în sfera providenţei divine, cunoaşterea lui Dumnezeu de cel mai mare număr posibil de oameni. Iată dar, că lumea aceasta nu e cea mai bună dintre lumile posibile dar, este până la proba contrarie, cea mai bună cale spre cea mai bună lume posibilă (Geisler, Philosophy of Religion, p. 403) 9

Shahbaz Bhatti, ministrul pakistanez al Minorităţilor Religioase a fost ucis FOTO: column.com.pk

Până la moarte pentru

de Alexandra Ștef

Hristos Primul şi singurul ministru creştin într-o ţară extremist musulmană a fost împușcat mortal, miercuri, 2 martie, la Islamabad. Ministrul pakistanez al minorităţilor, Shahbaz Bhatti, se afla în mașina sa, când un grup de bărbați pe motociclete a deschis focul asupra maşinii sale, a declarat Abdul Majid, un ofiţer de poliţie din Islamabad. Uciderea ministrului creștin vine în urma propunerii de suspendare a controversatei legi a blasfemiei. De asemenea, el a cerut eliberarea Asiei Bibi, o creştină condamnată la moarte tot pentru blasfemie. În vârstă de 43 de ani, necăsătorit, ministrul era amenințat frecvent de grupările extremiste de musulmani. Bhatti, un apărător al drepturilor omului, a fost conștient de pericolul în care se afla și a lăsat un mesaj video înregistrat de BBC și postul de televiziune prin satelit Al-Jazeera, care urma să fie difuzat în cazul morții sale.

Maşină găurită de gloanţe a ministrului pakistanez creştin asasinat, Shahbaz Bhatti, în Islamabad, 2 martie 2011 (FAROOQ NAEEM / AFP / Getty Images)

În declarația sa de ramas bun, Bhatti a afirmat că este ameninţat de talibani si Al-Qaeda, dar că acest lucru nu-l împiedică să vorbească despre creștinii oprimați, marginalizați și persecutați și alte minorități”, în Pakistan. „Eu voi muri aparându-le drepturile”, a spus el în înregistrare. „Aceste amenințări și avertismente nu pot schimba opiniile și principiile mele”. Atacatorii au tras asupra mașinii în care se găsea Bhatti, chiar în fata garajului părinților săi. În pliantele lăsate la locul crimei, Al-Qaeda și Mișcarea Talibanilor Pakistanezi din provincia Punjab afirmă că guvernul este responsabil pentru aceasta pentru că l-au ales pe Bhatti, un “creștin necredincios”. “Cu binecuvântarea lui Allah, mujahedinii îi vor trimite pe fiecare dintre voi în iad”, scria pe biletul lăsat la locul crimei. Persecuţia creştinilor este una din încălcările flagrante ale drepturilor omului în lume. Ea afectează milioane de oameni care-L mărturisesc pe Cristos. Între primele zece ţări care persecută creştinii, şase au un regim islamic: Arabia Saudită, Turkmenistan, grupul de insule Maldive aflat lângă India, Pakistan, Afganistan şi Somalia. Moartea lui Bhatti este o dovadă de curaj și credință. Ministrul și-a asumat pericolul la care se supune. Creştinii pakistanezi se confruntă cu probleme grave din partea grupărilor extremiste. Aceștia fac un apel către întreaga lume ca să îi susțină. În oraşul Gorja, au fost asasinaţi, până acum, 9 creştini, şapte au fost arşi de vii, în 2007. Acest strigăt disperat de ajutor se îndreaptă către noi, creștinii care ne bucurăm de libertate. Rugați-vă pentru Biserica persecutată! Și alții au făcut-o pentru noi.

Autoportret din studenţie

ADA VULTUR

unt parte a promoţiei din 2009 a Liceului Teologic Baptist Emanuel din Cluj-Napoca. Acolo am descoperit unul din hobby-urile mele, cititul. Am prins drag de lectură citind romane inspirate din date istorice, după care am căutat biografii, apoi cărţi de teologie. Obişnuiam să merg în Grădina Botanică să citesc în locuri necăutate de vizitatori: alei şi poteci uitate de oameni, aer curat, pădure. Îmi place să înot. Încă aştept vara în care voi trece Someşul cu tata în satul în care s-a născut el. Sunt multe aspecte ale vieţii de fiecare zi care îmi “condimentează” viaţa; prin urmare…le iubesc. Sună ciudat să spun că mi-e drag cerul? El şi norii superbi, coloraţi, apusul, melcii de după ploaie, mormolocii… asta sunt. Şi apoi, mai sunt câinii, plimbatul cu bicicleta, mersul desculţă prin nisip şi prin iarbă. Mă bucur de “nimicurile” vieţii, care de fapt sunt aşa de valoroase. Tata a vrut sa aibă copii vorbitori de engleză. Cred ca şi-a dorit mult, fiindcă asta a primit. În urmă cu un an am început să traduc în mod consecvent. Vorbesc şi franceză, dar rar şi doar din plăcere, cu prietenii mei.

Mă preocupă biserica persecutată şi activitatea misionară din întreaga lume. Iubesc poporul evreu (asta poate nu ar fi înţelept să o public, având în vedere neonazismul). Pasiunea mea pentru Israel a luat naştere pe când aveam 16 ani. Am prieteni evrei pe care îi admir şi de la care caut să învăţ. Comorile limbii ebraice sunt greu de găsit, dar merită investiţia! Cât despre muzica evreiască…este şi va rămâne dragă inimii mele! Mă preocupă biserica persecutată şi activitatea misionară din întreaga lume. Vreau să fiu parte a acestei activităţi, lucrând ca misionară într-un loc unde oamenii nu au Biblia în limba lor. Pentru mai multe detalii, vizitaţi www.wycliffe.ro.

Viziunea mea În prezent sunt studentă la Colegiul Biblic Est European. Motivul: pregătire pentru viitor. Sunt în al doilea an de studii. Am studiat lucruri frumoase şi utile de la oameni deştepţi şi valoroşi. Am studiat limba greacă şi îmi place; ceea ce mă încântă cel mai mult este faptul că prin cunoaşterea unei limbi, uneori chiar şi a câtorva lucruri esenţiale ale unei limbi, poţi înţelege atât de multe lucruri la care înainte nu te-ai fi gândit, acestea fiind din Sfintele Scripturi, pe care le preţuiesc. Iată cum văd eu lucrurile. Lumea pe care o numim “civilizată” a învăţat lecţia celei de-a doua şanse până la abuz.

Cred că doar prin cunoaşterea lui Dumnezeu există viaţă. Am beneficiat de a doua şansă de atâtea ori, încât credem că doar nouă ni se cuvine. Dacă mă gândesc la Cuvântul lui Dumnezeu, văd că naţiunile creştine de sute de ani au mese îmbelşugate din Scripturi, dar sunt în jur de trei sute de mii de oameni care nu au nici un verset din Biblie tradus în limba lor. Şi pentru ei există a doua şansă. Dumnezeu vorbeşte şi limba lor şi Cuvântul Lui este atât de important, încât nu îmi permit să nu fac nimic. Vreau să traduc Biblia pentru oameni care nu ştiu cum sună Ioan 3:16 sau “Tatăl nostru”, vreau să le spun că se pot ruga în limba lor. Asta îmi doresc să fac şi ceea ce am făcut până în prezent, a fost ca să vin mai aproape de împlinirea visului meu. Sunt româncă, iar asta e un avantaj. Comparativ cu tinerii occidentali, românii sunt foarte adaptabili unei noi culturi, învaţă limbi străine mult mai uşor, se adaptează condiţiilor dificile şi se află la mijloc pe scara sociabilităţii (între occidental şi orientali). Potenţialul e atât de mare! Dacă s-ar trezi mai mulţi din dulcele somn al indiferenţei! Cred că doar prin cunoaşterea lui Dumnezeu există viaţă. Nu am primit Biblia ca să o ţin pentru mine; dacă e de aşteptat ca oricine aude Evanghelia să o creadă, atunci e de aşteptat ca oricine crede Evanghelia să o facă auzită şi altora. Munca unui misionar e mai eficientă decât încercarea de a şcolariza triburi întregi. Şi realitatea faptului că tot ce înseamnă mântuirea oamenilor este munca lui Dumnezeu mă asigură că visul meu nu va fi suflat de vânt, decât dacă îl arunc eu în ţărână; asta nu am de gând să fac! 11

Dincolo de ceea ce

se vede de Sonia Solomon

„Nu mi-am putut deschide ochii după operaţie. Îi

Neluţu şi-a deschis ochii. Din cauza nervului atins, el auzeam pe cei din jurul meu şi vorbeam cu ei, dar ochii s-a ales cu o semipareză pe partea stângă. Stafilococul refuzau să se deschidă”. Aşa începe noua viaţă a unui contactat pe masa de operaţie i-a provocat o infecţie pe adolescent de numai 14 ani, după ce a fost diagnosticat creier, un abces cerebral, iar pentru această infecţie a cu o malformație a creierului. fost operat în Ungaria. Apoi, doi ani mai târziu, a avut Neluţu, cum îi spun prietenii, are în prezent 28 de parte de o altă intervenţie chirurgicală la Budapesta care ani şi locuieşte în Salonta. În 1997 a sesizat că îi amorţesc i-a rezolvat 60% din probleme. În ciuda semiparezei, mâna şi piciorul din partea stângă. Speriaţi de ce i s-ar prietenii îl consideră un om normal, merg împreună în putea întâmpla, părinţii l-au dus la un control medical. drumeţii, joacă fotbal, este unul dintre ”portarii de bază”. După ce l-au examinat, medicii, au realizat ca era vorba De parcă nu ar fi fost suficient tot necazul, peste de o malformaţie a creierului, o tumoare, care putea fi operată doar la Bucureşti. Medicii i-au făcut o mulţime de analize şi teste, iar apoi, timp de două săptămâni, au urmat mai multe tomografii pe zi, cu toate că era foarte nociv ca să le repete. Cât timp a locuit în spital, în ciuda problemelor pe care le avea, Neluţu mergea la ceilalți pacienți vorbea cu ei, îi încuraja, le oferea o broșură sau un Nou Testament. Vocea îi tremură în timp ce ne povestește viața lui de spital. În timpul intervenţiei în care medicii au încercat să-i extirpeze tumoarea, din neatenţie, i-au atins un nerv și i-au provocat un accident vascular. Din cei cinci litri de sânge pe care un familie a venit o altă lovitură: la doar 43 de ani tatăl lui om îi are în organism, el a pierdut mai mult de trei, iar Neluţu s-a stins din viaţă, iar el a rămas singurul bărbat tensiunea i-a scăzut sub limita permisă. După operaţie, din casă. Cu toate acestea tânărul şi-a păstrat tăria şi la fiecare 30 de minute, avea convulsii. Ca şi cum toate curajul, și a rămas alături de Dumnezeu. A continuat să acestea nu ar fi fost îndeajuns, pe masa de operaţie Neluţu îşi încurajeze mama şi sora pentru care se roagă şi astăzi. a contactat şi un stafilococ. Când l-am întrebat cum a trecut peste momentele în După operaţie, deşi îi auzea pe cei din jur şi vorbea cu ei, care a ştiut că s-ar putea să nu mai trăiască, Neluţu a spus: Neluţu nu şi-a putut deschide ochii. Mai târziu a aflat de “Niciodată nu i-am reproşat Domnului ca m-a lăsat aşa, la asistente că profesorul care îl operase le-a spus că dacă cu problemele pe care le aveam. În prima noapte după în zece zile nu îşi deschide ochii va muri. Însă în opt zile operaţie îi tot repetam mamei mele să nu plângă după s-a întâmplat ceea ce pentru medici părea greu de crezut: mine dacă am să mor, că Dumnezeu deține controlul.“

“Nu mi-am putut deschide ochii după operaţie. Îi auzeam pe cei din jurul meu şi vorbeam cu ei, dar ochii refuzau să se deschidă.”

drum

drumMai mult

drum

decât un simplu

drum

drum de Adi Soporan, profesor CBEE

Învierea Domnului adună în ea toată puterea mărturiei creştine (1 Corinteni 15:14). Ea face diferenţa între creştinism şi orice altă teorie sau filosofie existenţialistă a lumii. Ea decantează raţiunile, cerne aspiraţiile şi desparte ritualismul rece de relaţia vie cu El. Dar învierea lui Hristos a generat deosebirea radicală şi între ultimele două drumuri ale Domnului în lumea noastră (aşa cum ne prezintă Evangheliile): drumul Crucii şi drumul Emausului. De la regizori şi până la predicatori şi pelerini ai ţării sfinte se observă o extrapolare în jurul drumului Crucii. Şi pe bună dreptate, drumul crucii este cutremurător! Dar nu e ultimul drum al lui Hristos în lumea noastră. Drumul Crucii e urmat de drumul Emausului, iar între cele două stă Învierea, ce umple şi conferă dimensiuni noi şi unice evenimentelor, fenomenelor şi acţiunilor generate de ea. Pe drumul Crucii, Roma e stăpână; furia mulţimii clocoteşte, urletele iadului se dezlănţuie într-un deşănţat vacarm de strigăte, batjocuri, groază şi distrugere brutală. Pe drumul Emausului Hristos e stăpânul, iar El cucereşte prin modul cum ascultă, prin ceea ce rosteşte, prin puterea Lui care ridică şi restaurează inimi prăvălite în tărâmul deznădejdii. Pe drumul Crucii speranţele care mai există se ofilesc, pe drumul Emausului deznădejdea este spulberată. În prima instanţă, la capăt e o cruce, un mormânt şi o tăcere amară ferecată în incertitudini. Pe drumul Emausului la final se află o masă, o cină şi o bucurie nestăvilită născută din certitudini trăite. Drumul Crucii, frânge inimile, drumul Emausului le aprinde (Luca 24:32). Pe drumul Crucii Hristos ne-a câştigat o mântuire unică în lume – pentru aceasta merită să-L slăvim - însă pe drumul Emausului Hristos ne-a dăruit ceva mai mult decât deducţiile logice ale unui mormânt gol (care, de ce să nu recunoaştem, poate avea multe explicaţii). Spre Emaus şi la finalul acelui drum, Hristos ne-a lăsat cele mai frumoase certitudini ale Evangheliei creştine –v. 34: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon”-binecuvântate fie arătările Hristosului înviat (1 Corinteni 15:5-8).

Leu şi Miel

de Manu Petre

Când zilele Săptămânii Mari îmi opresc gândurile ţintă spre Tine, mă surprind modelându-ţi chipul după literele Scripturii. Din cuvintele Cărţii îmi fac lut, iar materialul prinde formă înaintând în citire. Stai de vorbă cu mine. Mâinile imi aşează în rânduri repetate, fugitive, inovatoare pămîntul dintre degete, neştiind ce urmează să ia fiinţă. Ochii mei sclădaţi de cuvintele Tale îşi poartă mesajul primit, mai sus, în imaginaţie. Şi-ntr-un joc de impulsuri vii, amprenta finală se lasă formată tocmai de mâini. Ale mele mâini care freamătă în ele lut. Un lut, care atunci când va fi privit aş vrea să poată vorbi. Şi printr-un singur cuvânt să cuprindă în el tabloul unei întregi vieţi trăite de om, asemeni unei secvenţe încremenite pe-o oglindă curată. Din lut făuresc un chip... Nevinovăţia îşi pune pecetea uşor asupra trăsăturilor feţei în timp ce o pace netulburată îşi găseşte revărsarea în ochii modelului încă neformat. Gura nu-i deschisă spre vorbe, iar în închiderea ei nu găsesc acumulare de tăcere explozivă; născută din dragoste ea rămâne tăcere şi-n suferinţă, şi-n nedreptate, şi-n tăcere, şi-n... tăiere. Alunecând printre cuvintele Cărţii Tale suspin la amintirea suferinţei lui Hristos, în timp ce lacrimi îmi coboară din recunoscătorul suflet. În mâinile mele zace lutul spălat acum de lacrimi, iar chipul se formează sub ochii mei. În picuri de sânge aşezaţi pe frunte, se usucă ale mele lacrimi. Atunci Cuvântul Tău îmi spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Încet, îmi ridic mâinile şi privesc lutul care a prins viaţă într-o formă ce-a curs sub cuvintele Tale. Îl privesc, iar el îmi vorbeşte printr-un singur cuvânt: Miel! Da! În „miel”, găsesc simbolul nevinovăţiei, al păcii şi al dragostei, al suferinţei prin junghiere, al sângelui curs, căci doar Unul este Mielul fără cusur! Dar mă gândesc că suntem oameni şi credem în aparenţe triumfale, în forme superioare şi nu dăm şansă de câştig unor lucruri precum slăbiciunea sau tăcerea. Şi-atunci, Doamne, al meu lut, poate purta două feţe? Adâncită în citire, m-ai purtat înainte până la Înviere, şi-apoi un gând tihnit imi spune să-ntorc chipul de lut din mână. În acelaşi timp în care se imprima forma mielului în lut, pe faţa cealaltă se forma leul. Atunci Doamne, am înţeles că două cuvinte merg împreună atunci când e vorba de Tine! Tu esti Miel şi Tu eşti Leu! Căci da, leul îmi vorbeşte de Hristosul triumfător, de puterea lui Dumnezeu, de victoria Ta! Într-o călătorie a gândurilor îndreptate spre Tine, mi-ai răspuns că Leul stă alături de Miel şi răspunsul nu mi l-ai dat doar mie, ci lumii întregi i-ai arătat ca, într-adevăr, noi am răstignit un Miel, ca să învie un Leu! 13

Mulţumesc că

AI ÎNVIAT! de Beni Pipa

Foto: www.sxc.hu

„Muzica este jargonul profesional al sufletului uman”, spune muzicianul Geoffrey Latham. Inimile oamenilor rezonează la diferite cântece, iar cele care vestesc învierea lui Isus Cristos transmit un mesaj puternic, motivator. Cele mai noi cântece de Paşti au fost sintetizate într-un top pe site-ul christianmusic.about.com. Primul loc aparţine formaţiei Selah cu melodia Were You There din albumul Press On lansat în 2001, interpretată alături de artistul Russ Taff. Mai târziu, trupa lansează o a doua versiune a melodiei, interpretată live pe albumul Timeless: The Selah Music Collection. Fiecare dintre aceste două versiuni reprezintă creaţia solistei Amy Perry. Formaţia Pocket Full of Rocks ocupă al doilea loc cu melodia Jesus died my soul to save. Imnul sintetizează esenţa sărbătorii Paştelui, semnificaţia sa rămâne întipărită în mintea ascultătorului mult după ce acesta s-a terminat. 14

Pe locul al treilea se află artista Sandy Patty cu melodia They Could Not. Titlul face referinţă la suferinţa oamenilor ce îl iubeau pe Isus şi nu puteau să facă nimic pentru a împiedica răstignirea Sa. Cântecul s-a bucurat de succes mai mult de două decenii. În ţara noastră, Cristos a înviat din morţi, al cărui autor nu este cunoscut, este unul dintre cele mai răspândite titluri. Cântecul, cunoscut şi sub numele de Canonul Învierii, este de obicei cântat de trei ori consecutiv şi face parte din ritualul bizantin din cadrul Bisericii Ortodoxe, a Bisericii Catolice Orientale și al celor evanghelice. Atât imnurile cât și cântecele contemporane care aduc mesajul învierii au scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu și de a ne ajuta să celebrăm cu bucurie cel mai important eveniment din istoria omenirii: biruința vieții asupra morții.

Muzica este o combinație organizată a melodiei, armoniei și ritmului. Melodia este partea ce poate fi fluierată, armonia descrie muzica susține melodia, iar ritmul este tempo-ul acesteia. Melodia în sine nu poate comunica „adevăruri” despre noi, nu poate articula în mod coerent date despre creație sau intruparea Domnului Isus. Muzica poate afecta însă emoțiile noastre într-un mod profund. Legăturile fiziologice între melodie și minte sunt mult mai puternice decât ne putem noi imagina. Ascultarea muzicii și cântatul ei pot altera modul în care funcționează creierul și trupul nostru. Muzica este doar un mediu, un mijloc. Ea poartă însă trei elemente importante: conținut, context și cultură.

PAŞTELE de Dorin Rus, profesor CBEE

reflectat în în artă artă reflectat

Salvador Dali, Răstignirea

Privirea omului către cer coboară de Paști spre Crucificatul de pe Golgota, de acolo de unde Dumnezeu se vede cel mai bine. Așezat în genunchi și murmurând ca un ecou o rugăciune, artistul aude șoapta de dragoste a lui Dumnezeu și trăiește cu tărie mântuirea țesută din veșnicii pe inima lui Isus. Dincolo de coroana de spini și cuiele ce străpungeau trupul Mântuitorului, unii artiști au perceput divinul, alții n-au putut trece de suferința-I imensă, în folos altruist, pentru întreaga lume. “Răstignirea” lui Salvador Dali îl înfățișează pe Isus Cristos răstignit, însa nu în modul în care suntem noi obișnuiți să privim această scenă dramatică, ci dintr-o perspectivă cu totul și cu totul neobișnuită: Cristos răstignit este privit de sus, de undeva din ceruri, ca și cum Tatăl ar fi Cel care privește spre Fiul Său cel răstignit. Michelangelo Buonarroti dă formă mântuirii prin jertfa lui Cristos în sculptura “Pieta”, la cei 24 de ani împliniți în 1499. Maria,

Vitraliul Bisericii Luterane Evanghelice Germane

mama Domnului are aici un chip tânăr și emana o anume serenitate, deși pare aproape resemnată în fața destinului fiului ei. Îl ține în brațe pe Isus mort, coborât de pe cruce. Pe mâna Mântuitorului se poate vedea urma pironului cu care a fost crucificat. Dar ceea ce impresionează în cel mai înalt grad este trupul lui Isus abandonat morții. Și totuși, el continuă să etaleze o forță extraordinară, fizică și morală în acelați timp, care contrastează cu trăsăturile fine, delicate ale feței, foarte caracteristice în operele artistice ale secolului al XV-lea. Cristosul Pietei lui Michelangelo pare că trăiește, chiar dacă e mort... Și pentru ca tabloul Paștilor să fie complet, priviți-l pe Isus cel viu în vitraliul Bisericii Luterane Evanghelice Germane din Charleston, Carolina de Sud. În 1912, Quaker City Stained Glass Company din Philadelphia instala aici un ansamblu de 12 geamuri pictate cu diferite scene biblice. Cele două Marii în adorare, ne îndeamnă să cădem și noi pe genunchi...

„O, frunte însângerată de chinuri fără preţ! O, frunte încununată cu spini şi cu dispreţ! O, frunte, altădată scăldată-n foc ceresc, Azi eşti întunecată, dar eu Te preţuiesc!” ...cânta cu reverență Johann Sebastian Bach în oratoriul Mateus Passion, scris în 1727, imprimând textului biblic din Evanghelia după Matei, capitolele 26 și 27 prin muzica, coralele și ariile acestei compoziții tragismul dramei Golgotei.

Michelangelo Buonarroti, Pieta

Lăsați în lumea lor de George Moldovan

Anul 2010 a Amintiți-vă o zi de sărbătoare în familie. Plăcinta aburindă, zâmbetul mamei, grija tatălui, hârjoneala cu frații mai mari, toate acestea ne colorează viața, sunt comori pe care nu le-am schimba. Amintirile acestea ne-aduc un zâmbet pe fețele noastre. Gândiți-vă că 40.000 de copii, nu au avut parte niciodată de astfel de momente. Se luptă cu povara că pentru ei nu există familie. Medicii spun că absența unei familii poate declanșa mai multe boli și probleme de comportament - inadaptabilitatea, lipsa de autocontrol, apatia, indiferența. În perioada Sărbătorilor, mai ales de Crăciun și Paște, este cel mai dificil pentru copiii din centrele de plasament. Sentimentul de singurătate, de respingere și abandon este amplificat. Mii de copii nu cunosc adevărata bucurie a sărbătorilor și se gândesc că ceilalți oameni profită la maximum de acestea.

înregistrat un număr record de copii abandonați în maternitățile din România. Peste 40.000 de copii lăsați în voia sorții. În 2011, România se află pe primul loc în Europa la numărul de copii abandonați, conform celui mai recent studiu realizat de UNICEF. 40.000 de copii, cât pentru a umple un stadion, trăiesc fără să cunoască dragostea unei familii.

Am putea face ceva pentru acești copii? I-am putea lua în casele noastre de aceste sărbători, să simtă căldura unei familii, să se bucure de programele specifice și să-și poată astupa golurile inimii. În Ineu, județul Bihor, s-a construit în 2001 un centru de plasament creștin. În pragul sărbătorilor de iarnă din 2010, fundația a inițiat proiectul „Sărbători în familie”. Peste 90 % din copiii din Centrul de Plasament de la Ineu și-au petrecut sărbătorile într-o familie. S-au întors la centru cu fețele radiind de bucurie, cum a declarat Natașa Iosif, pedagog. Copiii au spus că este o diferență foarte mare să stai lângă cineva care te iubește. În ultimi doi ani au fost înfiați mai puțin de 3.000 de copii din cei 40.000. 75% dintre copiii declarați de instanțe adoptabili sunt mai mari de cinci ani. Statistic, românii vor copii sub trei ani, așa că ceilalți sunt condamnați să-și trăiască copilăria în centrele de plasament. Și aceasta în vreme ce mii de români așteaptă în casele lor un copil. Pe de altă parte, sunt peste 5.000 de părinți care neglijează finalizarea actelor de adopție și înfiere. Asta din cauza unei legislații care nu neglijează copiii abandonaţi. În 2011 o nouă lege a fost votată în favoarea copiilor, dar se pare că și aceasta va fi făcută doar pentru a mai adăuga o hârtie într-un dulap. Trăim într-o țară dezechilibrată. Suntem chemați ca și creștini să ne deschidem casele și să împărțim bucuria Sărbătorilor și celor ce nu o pot avea. Putem face o schimbare și decizia ne aparține.

Ţipăt mut de Alin Bistran fotografie de Narcis Virgiliu

„Cunosc persoană care a făcut peste 20 de avorturi, eu am fost pe punctul de a face pe al treilea. Nu am avut nici un motiv să fac acest îngrozitor păcat”. Aşa şi-a început mărturia Corina Arpaș, după aproape 20 de ani. „La 22 de ani eram căsătorită şi aveam o fetiţă. Un an mai târziu am rămas din nou însărcinată, dar sub nici o formă nu voiam să păstrez copilul. Deşi soţul meu dorea acest lucru, m-am lăsat influenţată foarte mult de mama mea care îmi spunea că încă un copil îmi va tăia din libertate. Dacă în ziua de azi multe dintre fete avortează din cauza situaţiei materiale, la mine nu a fost cazul, deoarece nu îmi era greu să mai cresc încă un copil. La 24 de ani s-a întâmplat din nou. M-am dus la acelaşi doctor la care fusesem şi prima dată şi nici nu a trebuit să îi spun ceea ce vreau să fac, am intrat în cabinet, i-am spus că sunt însărcinată şi mi-a zis când voi fi programată pentru întrerupere de sarcină’’. Nopţi nedormite, multe gânduri cu privire la cele două suflete care ar fi trebuit să îi umple casa; regretele au răscolit

Uciderea unei fiinţe umane costă 100 ron, cam cât o perechi de blugi. În România, se fac zilnic peste 350 de avorturi, cu un cost minim. Ocupăm al treilea loc în lume după Marea Britanie şi Rusia. Potrivit unui studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, între 1958 şi 2008, româncele au făcut peste 22 de milioane de întreruperi de sarcină, în contextul în care ţara noastră are puţin peste 21 de milioane de cetăţeni.

„Cunosc persoană care a făcut peste 20 de avorturi, eu am fost pe punctul de al face pe al 3-lea”.

Corina Arpaș viața Corinei după cele două avorturi. A promis că nu va mai face aşa ceva. „Momentele de după au fost foarte grele, mă întrebam tot timpul cum ar fi arătat copiii mei şi deşi nu eram creştină în momentul respectiv, i-am promis lui Dumnezeu că nu voi mai face acest lucru”. Doar Dumnezeu m-a oprit să nu fac al treilea avort. La 10 ani distanţă de la prima întrerupere de sarcină, aceasta a rămas din nou însărcinată. „A fost foarte greu. Primul meu gând a fost să fac avort dar mi-am amintit de promisiunea făcută. M-am dus la acelaşi doctor la care fusesem înainte deoarece era un prieten de familie. Surpriza a fost să văd că atunci când i-am zis că sunt însărcinată în luna a 3-a, acesta m-a programat la o nouă întâlnire, dar de această dată pentru a consulta copilaşul care creştea în mine. Am rămas surprinsă pentru că nu i-am spus că doresc să păstrez copilul. I-am pus numele Antonia. După ce s-a născut a avut unele probleme de sănătate, iar eu mă gândeam că Dumnezeu vrea să mă pedepsească pentru ceea ce am făcut, că vrea să ne-o dea, ca să vedem ce am pierdut. Din fericire, fetiţa noastră s-a făcut bine şi e o binecuvântare pentru noi”. Antonia mi-a lărgit orizonturile. Deși mulți gândesc că un copil te privează de libertate, aceasta mărturisește că: „Înainte să o am pe Antonia mă gândeam și eu la fel, dar după aceea am reușit să fac o școală, am realizat multe lucruri pe care înainte nu credeam că o să pot să le fac. Am fost în practică la un spital din Cluj unde a venit o tânără pentru întrerupere de sarcină. Mi-am amintit de mine, am încercat să vorbesc cu ea, să îi explic că soluții se vor găsi la orice problemă. Pentru ea, mărturia mea nu a fost îndeajuns, nu am reușit să o opresc”. La 36 de ani, Corina Arpaș L-a cunoscut pe Isus nu a fost o creştină dar într-un final a hotărât să se pocăiască: „Chiar şi după ce m-am pocăit, ştiam că Dumnezeu m-a iertat dar mie îmi era foarte greu să mă iert. Mă gândeam noaptea că dacă acum, cu doi copii avem atâtea binecuvântări, cum ar fi fost dacă nu aș fi făcut acele avorturi. Ar fi fost o viaţă perfectă. Sper ca femeile care își propun să avorteze să vorbească cu cineva, care să le facă să înţeleagă că nu aceasta e soluţia”. Corina nu este singura care a trecut prin acest proces dureros. Milioane de femei au parcurs același drum. România este decimată, cu o natalitate în scădere, o rată a avorturilor care sfredelește inima lui Dumnezeu, ne îndepărtăm tot mai mult de planul Lui. 17

FAQ

frequently asked questions

Întrebări frecvente despre ColegiulBiblicEestEuropean Florin Iosif - PR > Ce este CBEE? De ce se numește colegiu și nu facultate sau universitate? Colegiul Biblic Est European este o instituție evanghelică de învățământ superior, fondată în 1994. La vremea aceea s-a stabilit ca denumirea să fie Colegiul Biblic Est European. De fapt, în Europa de vest şi în S.U.A., denumirea de colegiu se aplică pentru instituţiile de învăţământ superior la nivel Bachelor. > Care este scopul CBEE? Colegiul Biblic Est European sau CBEE pe scurt, își propune ca să instruiască tineri care au chemarea lui Dumnezeu pentru a deveni plantatori de biserici, misionari, lucrători sociali sau oameni de media. Neam propus să oferim un mediu academic evanghelic de excelență, care să ofere studentului alternative morale și standarde de performanță. > Care sunt condițiile pentru a fi student? Pentru ca cineva să fie student la CBEE, trebuie să aibă chemarea lui Dumnezeu, să fie membru într-o biserică evanghelică, să aibă recomandarea bisericii și a pastorului și să își dorească foarte mult să-şi dezvolte abilităţile pentru o slujire eficientă pentru Domnul. > Cine predă la CBEE? Cei care sunt profesori la colegiu sunt oameni pregătiți care îl slujesc pe Dumnezeu în domeniile lor de activitate. Gradul academic al fiecăruia este cel puțin cel de master, toți fiind oameni recunoscuți pentru credincioșia și competența lor în aria lor de slujire. Lista completă a celor care predau aici poate fi găsită la secțiunea profesori de pe www.cbee.ro.

de a nu avea absolvenți de teologie care lucrează ca și mecanici de succes și absolvenți de drept ce sunt vânzători de renume. Dacă ai slujit cu competenţă in timpul studiilor, biserica mai devreme sau mai târziu va confirma chemarea ta. Şi să nu uităm că pe lângă biserică există o sumedenie de organizaţii para-bisericeşti prin care poţi să slujeşti la nivelul chemării primite din partea lui Dumnezeu. De asemenea, orice absolvent CBEE are libertatea să înceapă propria lucrare printr-o organizație non-guvernamentală. > Cât te costă să fii student la CBEE? Studentul participă cu donaţii minime care acoperă aproximativ 10% din costul pe care colegiul îl are cu fiecare student, însă ne propunem să oferim un cadru pentru instruire oricui, banii nefiind un obstacol. În ultimii ani, studentul achita aproximativ 800 lei/an în trei rate, plus o chirie modică de 300 lei/an pentru cazarea ce se oferă studenților în apartamente închiriate în oraș. > Absolvenții CBEE? Ce au făcut după graduare? Prima generație a ieșit de pe băncile școlii în 1998 și tot atunci România a avut primele femei misionare în India, două absolvente CBEE care au inițiat baze misionare în India. De atunci misiunea ocupă un loc important printre preferințele absolvenților: India, Indonezia, Moldova, Ucraina, Turcia sunt locuri unde avem absolvenți CBEE ca misionari. Unii slujesc ca pastori în orașe din România, alții peste hotare, o mare parte din ei sunt implicați în activități sociale.

> Există absolvenți care nu fac nimic după terminarea școlii? > Este acreditată? Există absolvenți care nu fac nimic din slujirea Întrebarea cea mai frecventă este ce voi face după creștină organizată, în sensul că nu sunt implicați activ absolvire?, mulți mizând pe faptul că specializarea în biserică sau în instituții creștine, însă mizăm pe faptul înscrisă pe foaia matricolă va fi suficientă. Colegiul Biblic că CBEE nu este un loc de formare de meserii creștine, îşi propune, să ajute tinerii în dezvoltarea competențelor ci un loc de șlefuire a caracterelor și de îndreptare a vieții lor pentru a putea fi relevanți în zidirea şi extinderea după standardele lui Dumnezeu. Desigur, trebuie să Împărăţiei lui Dumnezeu. CBEE este acreditată la nivel menționăm, că unii nu fac nimic și datorită sistemului Bachelor prin EEAA (European Evangelical Accrediting care descurajează și câteodată sancționează intenția, Association), ceea ce facilitează pentru absolvenţii noştri risipind orice înfăptuire. continuarea studiilor postuniversitare la diferite şcoli creştine din Europa. > Cum putem afla toate informațiile despre CBEE? CBEE are un site, www.cbee.ro, unde se găsesc toate > Ce poți să faci după absolvire? informațiile de interes general. La secțiunea contact De obicei ce faci și până la absolvire, adică devii tot se găsesc și celelalte date de contact, telefon, email, mai bun în domeniul în care te-ai pregătit. Credem că skype, facebook sau yahoo messengers, care înlesnesc un absolvent de teologie, va fi competent în aria lui de comunicarea. pregătire și că inclusiv România se va alinia performanței 18

Profides... Te laudă Povestea din spatele unei melodii ne poate deschide uși care să ne permită să vedem semnificaţia piesei, dincolo de text şi armonie. Toni Berbece, solistul trupei Profides din Bucureşti, ne introduce în culisele celei mai cunscute piese ale trupei. Beni Pipa: Am înţeles că ai compus o melodie de Paşte care se numeşte „Ai înviat, Isuse drag”. Care e ideea care stă la baza acestei piese? Toni Berbece: Piesa amintită a apărut după ce am meditat la teama pe care ucenicii au simţit-o când l-au văzut pe Domnul lor crucificat şi apoi pus într-un mormânt. Am vrut ca acest cântec să exprime teama pe care ucenicii au avut-o la început şi bucuria care le-a inundat inimile când l-au văzut pe Domnul înviat. B. P. : În ce măsură crezi că a compune versuri este o formă de închinare? T. B. : Versurile sunt o formă specială de a comunica cu Dumnezeu, munceşti la acele versuri, cauţi cele mai deosebite cuvinte şi cele mai frumoase expresii pentru a te adresa Lui. Când compui versuri pentru o persoană anume, din start declari că acea persoană este foarte deosebită pentru tine. B. P. : Care crezi că sunt diferenţele dintre a compune versuri şi a traduce alţi artişti?

T. B. : Când compui versuri munceşti personal şi ceea ce exprimi prin acele versuri sunt trăirile tale, sentimentele tale. Dumnezeu vrea să îi spui personal ce simţi, comunicarea este intimă şi personală. Nu spun că este greşit să foloseşti versuri compuse de alţii. Avem datoria să aducem înaintea lui Dumnezeu cuvinte proaspete, care ies din inima noastră chiar dacă alţii ne-au ajutat să găsim acele cuvinte. B. P. : Ce sfaturi le-ai oferi celor care vor să compună versuri de Paşti? T. B. : Compunând nişte versuri deosebite, e formă de mulţumire la adresa lui Isus. Nu tuturor Dumnezeu le-a dat acest talent dar cei care au înclinaţie spre a compune, să nu stea degeaba, să îşi folosească darul pentru că ceilalţi pot fi ajutaţi de inspiraţia lor şi se pot închina prin acele versuri şi prin muzica compusă de ei. B. P. : Toni, îţi mulţumesc, Domnul să te binecuvânteze în tot ceea ce faci. de Beni Pipa

5 FILME

cu care nu îţi pierzi timpul recomandări de Lidia Ban - media CBEE

Maestrul cinematografiei suedeze propune o confruntare sinceră şi deschisă cu cele mai profunde întrebări ale vieţii la o partidă de şah cu moartea. Dialogurile profunde izvorâte din trăiri intense, universale, pun întotdeauna spectatorul pe gânduri... şi nu-l lasă să-şi mănânce pop-cornul.

Un film despre speranţă şi empatie ce prezintă evoluţia relaţiei complicate dintre o fostă deţinută şi bătrânul preot orb, Jaakob, pentru care lucrează ca menajeră. Cinematografia finlandeză iese din nou din tipar, dăruind o poveste originală despre frumuseţea şi complexitatea sufletului omenesc.

Letters to father Jaakob (2009) Regia: Klaus Härö

Patimile lui Hristos (2004) Controversatul Mel Gibson a reuşit să Regia: Mel Gibson creeze cea mai recentă prezentare artistică a ultimelor ore din viaţa lui Isus ca om. Apreciez în special fidelitatea faţă de textul Scripturii. Dacă este un film prea dur şi uşor incomod? Cu siguranţă. Mai ales când răstignirea lui Hristos e o problemă personală.

Aflat la convergenţa genurilor cinematografice, Cartea lui Eli e împânzit de subtexte religioase. Un SF despre importanţa Bibliei pentru individ şi comunitate, chemare personală, despre demnitate şi onoare. De ce aceste valori sunt într-un SF? Rămâne de văzut... filmul.

Cartea lui Eli (2010) Regia: Allen şi Albert Hughes

A şaptea pecete (1957) Regia: Ingmar Bergman

The Passion: Films, Faith & Fury (2006) Regia: Rory Wheeler

Ca urmare a succesului înregistrat de Patimi, britanicul Robert Beckford încearcă o incursiune în istoria cinematografică în relaţie cu temele religioase, dar mai ales o analiză a filmelor despre Isus. Chiar dacă documentarul nu se remarcă prin obiectivitate, merită a fi luat în seamă. 21

generația de la real la virtual de Rebeca Roșu „Oare mi-a dat comment cineva la poza postată ieri sau mi-a lăsat cineva vreun mesaj? Oare ce poze și-a mai pus vărul din America sau matușa din Franța? Trebuie să intru pe Facebook”. Numărul celor care își fac cont pe Facebook crește tot mai mult pe zi ce trece în întreaga lume. Apariția și dezvoltarea Facebook-ului Facebook-ul este o rețea de socializare lansată în 2004, înființată de către Mark Zuckerberg care a conceput această rețea din dorința de a crea o cale prin care studenții din campusul universitar Harvard, unde a studiat, să comunice și să țină legătura unii cu alții.

La fiecare minut se dau peste 510,404 de comenturi, sunt postate 135,859 de poze și se trimit 231,605 de mesaje. Dar nu a rămas doar în campus, ci s-a răspândit în toată lumea, încât la sfârsitul lui 2004, Facebook-ul era în câteva sute de campusuri din Statele Unite, apoi în 2005 s-a extins în licee și scoli, iar în 2006 la locurile de muncă și la oricine cu vârsta peste 13 ani. În decembrie 2006 avea 12 milioane de utilizatori, iar în 2009 peste 350 de milioane. Comform unui studiu făcut de revista Time, dacă aplicația se va răspândi în același ritm, până în august 2012 va ajunge la 1 miliard de utilizatori. Dacă Facebook-ul ar fi o țară, ar ocupa locul 3 ca număr de locuitori, după China și India. La fiecare minut se dau peste 510,404 de comment-uri, sunt postate 135,859 de poze și se trimit 231,605 de mesaje.

România, de asemenea a fost cuprinsă de aceast fenomen al Facebook-ului, încât la ora actuală la noi în țară sunt peste 3 milioane de utilizatori, din care peste 50% și-au completat orașul în profilul creat. Asfel pe primul loc de utilizatori este capitala, cu 403.600, apoi Cluj-Napoca cu 113.960 urmate de Timișoara și Iași cu peste 90.000 de utilizatori. Pe Facebook găsești tot ce vrei, de la brutării, la biserici adventiste, ortodoxe, penticostale, baptiste de tot felul, până și biserica satanistă are cont pe Facebook. Întâlneşti de la oameni îmbrăcați, mai puțin îmbrăcați sau chiar deloc. Lumea Facebook Facebook-ul este fără îndoială un loc în care îți poți promova afacerea și arăta talentul. Poți să-ți pui pozele cele mai impresionante, așteptând să fii lăudat și apreciat de cât mai multă lume și poți vedea și vorbi cu oameni de peste mări și țări. Într-un fel aduce lumea mai aproape de tine. Se pare că această rețea de socializare a atins coarda sensibilă a oamenilor: dorința de a comunica, dorinţă pe care Dumnezeu a pus-o în noi, de a fi în contact cu cât mai mulţi oameni și de a nu fi singuri. Totuși, această rețea este o lume virtuală, care o poate înlocui cu ușurință pe cea reală. Problema este că acest tip de socializare conduce spre relaţii false și izolare. Poţi să-ţi vezi prietenii și să vorbeşti cu ei fără să păraseşti „cutia” ta. Pretinzi că ești cine vrei și întâlnești oameni pe care nu îi poți cunoaște în mod real, relații false, dezamăgiri profunde. Dar dincolo de toate acestea, nimic nu va înlocui relațiile reale. Utilizarea în exces a Facebook-ului poate produce dependență.

în curând

radio cbee 23