Raze de Lumina by Marius Buciuman

Redacţia Redactori Alina Farcaș Eusebiu Vașadi

25 18 19 12

Secretar de redacție Alin Bistran Reporteri Moldovan George Roșu Rebeca Alexandra Antoci

22 24 10 9 23 6

Design grafic Eusebiu Vașadi Beniamin Pipa Paula Eghedi Stănilă Gheorghe Fotoreporter Sonia Solomon Webdesign Marius Buciuman

Au mai colaborat: Adi Soporan, Bebe Ciaușu, Dorin Rus, Patricia Parciu, Denisa Bulzan, Liviu Șorea, Rîcu Semion și Alin Ban. profesori coordonatori Lidia Ban Cristina Olariu Florin Iosif

Editorial de Alina FARCAŞ

In plină criză financiară acest vers de colindă sună rece și total nepotrivit cu situația de „afară”. Să deschid ușa? De ce? Nu e destul de frig în casă? Deja gripa și-a făcut culcuș confortabil în odaie, pentru ca încălzirea costă parale grele, ca să nu mai vorbim de cea sufletească. Dar să nu deviem. Să deschid ușa? Cui? Nefericiților, cerșetorilor, bețivilor, copiilor înghețați de vreme și soartă? Puținul meu e prea mic, să le dea vecina capra ei. „Creștine”... Nimeni nu trebuie uitat. Milioanele de români adică. Cel puțin, conform ultimului recensământ. Concluzia logica ar fi: românii sărbătoresc nașterea lui Cristos. Însă miile de afișe cu superofertele de la malluri, interminabilele reclame cu moș Crăciun și Crăciunițe, goana după cadouri și banchetul de cârnați etalat ostentativ în vitrine au statornicit o altă sărbătoare în inima românului: „Nașterea EU-ului!” „EU mă distrez cum pot mai bine, EU mănânc până nu mai pot, EU îmi fac cadouri scumpe pe bani împrumutați sau strânși cu chiu și vai, EU mă sărbătoresc, măcar acum să simt că trăiesc”. Răsfoiesc paginile Bibliei și înțeleg că acest „EU” are o politică a vieții diferită față de cea a românului. Una scurtă și concisă: „EU” trebuie să moară pentru ca „EL” să se nască și să trăiască în mine. Nașterea Domnului! Iată adevărata sărbătoare. Dumnezeu S-a lăsat încorsetat într-un trup de om, infinitul s-a limitat pentru o clipă, a trăit și a iubit în mijlocul nostru pe toți deopotrivă și asta schimbă TOTUL. Au trecut mai bine de 2000 de ani de atunci și încă nu am reușit să înțelegem că Iubirea e cel mai de preț cadou pe care îl putem primi și oferi Lui, nouă înșine și semenilor noștri. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Lumina a îmbrăcat trup de om, S-a coborât în mijlocul nostru dar nu a intrat în sufletele multora pentru că EU e mai important decât oricine. EU versus EL întruchipat în oamenii de lângă mine. Am confundat lumina cu frigul și stăm cu ușile închise.

de Florin GHIURĂU Prorectorul CBEE

Blaise Pascal este încă relevant şi ne motivează pe noi azi prin afirmaţia sa: “Să-nvăţăm de la înţelepţi. Înţelepţii încă Îl mai caută. De fiecare Craciun suntem bombardaţi cu informaţii ce vor să exprime cu cea mai mare acurateţe detalii privind evenimentul ce a marcat istoria omenirii - Naşterea lui Isus Hristos. Există în noi o anumită doză de informaţie pe care o moştenim de la părinţi, bunici sau din tradiţiile zonei în care locuim, dar şi informaţii mai mult sau mai puţin exacte pe care le preluăm din diverse mesaje din biserică sau din mass-media. Cu aceste informaţii ne-am obişnuit fără să ne punem întrebarea care este sursa lor, sau altfel spus ce este adevăr si ce este tradiţie în relatarea Naşterii Mântuitorului.

NU ŞTIM CU EXACTITATE: Data naşterii. Când S-a născut Mesia? Biblia consemnează acest eveniment “în zilele împăratului Irod” (37 Î.H.– 4 D.H.). Data naşterii e acceptată de multi cercetători undeva în anul 4 sau 6 ÎH. Orice creştin ar trebui să ştie că ziua de 25 decembrie era la origini o sărbătoare păgână închinată Zeului Soare. Magii. Câţi au fost? Tradiţia spune trei, probabil după diversitatea darurilor oferite “Pruncului de curând născut”. Biblia spune că e vorba de “nişte magi“.v De unde provin ei? Babilon? Persia? Nu ştim cu exactitate. Cert este că ei veneau din Est, că erau culţi, inteligenţi şi generoşi. Că“I-au văzut steaua“ şi s-au unit în călătoria lor plină de neprevăzut. Aceşti oameni ştiau să interpreteze vremurile.

CE ŞTIM CU CERTITUDINE:

Călătoria magilor era o călătorie prin credinţă şi asta ar trebui să inspire orice creştin. E vorba aici de o cale lungă, cu multe incertitudini, înfruntând pericolul deşertului, reacţia ostilă a lui Irod şi chiar şi nepăsarea preoţilor. Scopul călătoriei lor era să se închine Regelui trimis din cer. Ei au cunoscut originea Lui şi suveranitatea Regelui regilor. Scopul umblării noastre pe Pământ n-ar trebui să fie cu nimic mai mărunt decît al acestor înţelepţi. Ei aveau Lumina lui Hristos ca şi călăuză, în bezna nopţii, în plin deşert. Există totdeauna suficientă Lumină pentru căutătorul sincer după Hristos. Ei călătoreau împreună. Nimic mai frumos. Asta îi făcea mai puternici, mai siguri şi au ajuns să împărtăşească nu doar greul călătoriei ci şi bucuria finală, pentru că, ei au găsit ce au căutat. Şi “când L-au găsit n-au mai putut de bucurie şi I s-au închinat. “

N aș t ere a lui I s u s

de Dorin RUS Profesor CBEE

câ ș t i g

î n t re

și

pierdere

“Mulţi acuză Crăciunul că ar fi prea violent, prea generator de sentimente negative...” Şi totuşi...El s-a născut! Dacă Isus nu s-ar fi născut, tânărul tâmplar Iosif nu ar mai fi avut îndoieli cu privire la fidelitatea logodnicei sale şi nu ar mai fi simţit nevroza gândului că numele lui va fi, mai mult ca sigur, prilej de batjocură şi ironii sociale. Dacă Isus nu s-ar fi născut, fecioara din Nazaret nu ar mai fi trebuit să suporte greul călătoriei, ca femeie însărcinată, din Nazaret până la Betleem. Ar fi fost scutită de grija căutării unui loc de adăpost în care să nască şi de durerile naşterii, chiar şi în cazul ei, mama pământească a lui Isus. Dacă Isus nu s-ar fi născut, păstorii de lângă Betleem şi-ar fi văzut liniştiţi de somnul lor dulce. Și Irod cel Mare nu ar mai fi ordonat uciderea cu cruzime a pruncilor.

Naşterea lui Isus este mai mult decât o „pierdere”, este un CÂŞTIG imens! Iosif, tâmplarul şi fecioara Maria au devenit familia responsabilă de aducerea pe lume, de creşterea şi educarea Prinţului ceresc. Păstorii şi magii au avut unica şansă oferită muritorilor de a-L vedea pe Mântuitorului lumii abia născut. Familiile îndurerate din Betleem au dobândit, prin naşterea lui Cristos, şansa de a se bucura de copiii lor pentru eternitatee, prin darul mântuirii oferit de naşterea salvatoare a lui Isus. Lumea întreagă a primit, în Cristos, darul speranţei. Împreună cu îngerii, să proclamăm şi la acest Crăciun: „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui!” (Luca 2:14).

) Îngerul care a anunţat minunata veste a naşterii Pruncului Divin, şi-a rezumat tot mesajul în următoarea frază: „Astăzi vi s-a născut un Mântuiror, care este Cristos, Domnul” (Luca 2:11). Dincolo de predicile meşteşugit alcătuite şi de colindele pe care le vom auzi în această perioadă, de brazii, beteala şi instalaţiile de lumini pe care le vedem la tot pasul, mesajul care contează cu adevărat este acesta: Ni s-a născut un Mântuitor! Îngăduiţi-mi să împărtăşesc cu voi ce înseamnă lucrul acesta.

1. Mântuirea este expresia dragostei lui Dumnezeu pentru oameni. de Bebe CIAUŞU Profesor CBEE

e multe ori m-am gândit la următorul lucru: Dacă Isus ştia ce o să I se întâmple pe pământ, dacă ştia că o să fie primit cu oastilitate şi că, în cele din urmă, va fi ucis, de ce a acceptat să vină pe pământ? Răspunsul Sfintelor Scripturi este mai mult decât edificator: Pentru că aici jos erau cei care aveau să-I devină fraţi, erau cei pe care îi iubea şi pe care Tatăl voia să-i transforme în copii ai Săi. Pe scurt, pentru că nu exista altă cale de a ne mântui.

Mă gândesc dacă nu cumva în momentul acela de kenoză, de dezbrăcare voluntară a Domnului de gloria cerească (cf. Filipeni 2:7), nu o fi venit cumva vreun înger mai curios să-L întrebe: „Stăpâne, eşti sigur că vrei să cobori acolo? Ştii că părinţii Tăi pământeşti vor fi nişte oameni săraci şi needucaţi, care nu-ţi vor putea pune la dispoziţie lucrurile pe care ţi le-ai dori? Ştii că la naşterea Ta oamenii nu Te vor primi în casele lor, că Te vei naşte în gerul nopţii într-un grajd care miroase urât şi o iesle va fi leagănul Tău? Ştii că nu vei deschide bine ochii pe pământ şi un rege însetat de putere te va privi ca rival şi va voi să Te omoare? Ştii că atunci când le vei vorbi oamenilor nu Te vor înţelege şi vor vrea să Te ucidă cu pietre chiar în locul tău de baştină? Ştii că aceia la care mergi să-i mântuieşti nu Te vor primi? Ştii că nici cei din casa Ta, fraţii Tăi şi surorile Tale, nu vor crede în Tine? Ştii că prietenii Tăi cei mai buni se vor lepăda de Tine când vei avea mai mare nevoie de ei, că unul dintre cei pe care îi vei iubi cel mai mult, Te va trăda? Ştii că oile rătăcite pe care vrei să le aduci în staulul ceresc se vor răzvrăti împotriva Ta şi Te vor da la moarte? Ştii că omul pentru care Tu vrei să mergi jos te va bate cu palmele peste această faţă de Dumnezeu şi va ara cu biciul pe spatele Tău? Că te va atârna pe o cruce şi va scuipa pe Tine? Ştii toate astea?” „Da!”, trebuie să-i fi răspuns Cel veşnic, Cel fără început şi fără sfârşit. „Şi tot mai vrei să cobori acolo?” „Da, pentru că acolo sunt cei pe care-i iubesc. Nu există altă cale de a-i împăca cu Tatăl. Trebuie să cobor acolo”. Mântuirea este expresia dragostei lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Nu este ceva ce ni s-ar fi cuvenit, ci este expresia cea mai plenară a dragostei lui Dumnezeu pentru noi, de aceea, cel

mai înţelept teolog care a trăit vreodată spune: „Căci prin har – prin bunătate dumnezeiască – aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni!” (cf. Efeseni 2:8-9). Dacă ai fost mântuit, dacă Duhul Sfânt a făcut minunea naşterii din nou în viaţa ta şi dintr-un păcătos a făcut un sfânt, nu este pentru că ai meritat lucrul acesta, nu este pentru că ai căutat aşa ceva, nici pentru că ai ales asta, ci este pentru că Dumnezeu te-a iubit. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viţă veşnică” (Cf. Ioan 3:16). Niciodată pământul nu a primit o veste mai bună ca aceasta: că Dumnezeu încă ne mai iubeşte, că încă nu ne-a uitat şi nu Şi-a întors faţa de la noi. Dar dămi voie să te întreb: Această Veste Bună, care pentru mine sună extraordinar, este bună şi pentru tine? Ţi s-a născut şi ţie un Mântuitor? Această veste este extraordinară, dar dacă nu o iei în seamă pentru tine poate fi cea mai teribilă veste, pentru că Acela care a venit ca Mântuitor, într-o zi va fi Judecătorul tău.

2. Mântuirea este expresia condamnării păcatului nostru. Mântuirea este în sensul ei cel mai deplin, purtarea păcatelor noastre de către Domnul Isus. El, Cel sfânt, Cel fără de păcat, a trebuit să Se încarce cu toată mizeria fărădelegilor noastre. El, Cel binecuvântat, S-a făcut blestem pentru noi. Deşi apropiaţii L-au numit „Învăţător”, Îngerul nu a spus: „Iată vi s-a născut un Învăţător!”, pentru că nu aceasta a fost cea mai mare nevoie a noastră. Ci el spune: „Vi s-a născut un Mântuitor!”, pentru că Dumnezeu a ştiu că mântuirea este cea mai mare nevoie a omenirii. Ştiu că ai nevoie de mântuire mai mult decât orice. Ştiu că ai nevoie de iertare, pentru că Sfânta Scriptură ne spune că toţi oamenii care trăiesc fără Dumnezeu sunt „păcătoşi şi lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (cf. Romani 3:23) şi, prin urmare, pasibili de moartea eternă. Dar Isus a venit să poarte păcatul tău în trupul Lui pe lemn. El a fost condamnat în locul tău. Lasă-L să-ţi fie Mântuitor!

3. Mântuirea este expresia transformării păcătoşilor în copii ai lui Dumnezeu. Domnul Isus Şi-a descris misiunea în felul următor: „[...] Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (cf. Luca 19:10). El a venit să transforme viaţa noastră; nu doar să o facă mai bună, ci să o schimbe radical. Când i-a vorbit lui Nicodim, Domnul Isus a asemănat acest proces al transformării cu o renaştere, şi atât de şocant a sunat pentru Nicodim încât a spus: „Cum se poate să mă nasc din nou, eu om bătrân? Să intru iar în pântecele mamei şi să mă mai nasc odată” (cf. Ioan 3:4). Pavel spune şi el în cea de-a doua sa epistolă către corinteni că aceia care sunt transformaţi de Domnul Isus devin făpturi noi (cf. 2 Corinteni 5:17). Nu doar cârpite pe ici pe acolo, ci transformate întru totul. Sunt foarte multe exemple în Biblie de oameni care au mers la Domnul Isus ca să fie vindecaţi, să li se îmbunătăţească viaţa, dar El le-a dat mult mai

mult decât aşteptau ei, le-a dat mântuirea. Un exemplu foarte relevant este cel al femeii aceleia bolnave care a venit pe dinapoia Domnului ca să se atingă de haina Lui, sperând că se va face bine (vezi Luca 8: 43-48). Isus a văzut-o, i-a văzut credinţa şi i-a spus: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace!” Un om sărac a mers la un rege ca să ceară milă, şi când l-au văzut soldaţii l-au luat cu aroganţă de umeri şi l-au aruncat în faţa regelui. „Împărate, nenorocitul acesta vrea să-ţi ceară de pomană!” Tăcut, regele a băgat mâna în pungă şi a scos câţiva galbeni pe care i-a întins săracului. Toţi au rămas uimiţi. „Împărate, de ce i-ai dat atât de mult? Era suficient să-i dai câţiva bani de bronz, nu de aur. E prea mare darul tău iar el nu este demn de o aşa mărinimie”. Împăratul a răspus: „I-am dat un dar demn nu de el, ci de mine”. Când Domnul Isus a coborât pe pământ, a venit să ne aducă un dar demn de Dumnezeu, pe care niciunul dintre noi nu-l merita. Unii I-au cerut vindecare, dar El le-a dăruit iertare. Alţii au venit să le îmbunătăţească viaţa, dar Isus le-a transformat-o. Acesta este mesajul acestei extraordinare sărbători: Isus vrea să îţi fie mântuitor. Vrea să-ţi schimbe viaţa. Naşterea lui Isus a fost evenimentul focal al istoriei, dar dacă nu este şi evenimentul central al istoriei vieţii tale, nu ai nici un câştig. Lasă ca Vestea Bună anunţaţă de înger să fie bună şi pentru tine. Lasă-L pe Cristos, Domnul, să-ţi fie Mântuitor.

de Rebeca ROȘU

Persecuția este un cuvânt despre care am auzit și vom auzi în continuare.Chiar Biblia ne spune că cei care vor să trăiască o viață de evlavie vor fi prigoniți. Noi românii ne bucurăm de libertatea de a ne putea exprima liber credința, dar nu toți credincioșii din lume au această libertate. Anul 2011 a continuat cu persecuția creștinilor din întreaga lume și vom vedea țările unde aceștia sunt persecutați. La începutul acestui an, organizația Open Doors a publicat o listă cu 50 de țări în care creștinii sunt persecutați. Pe primul loc, pentru al noualea an consecutiv, se află Coreea de Nord. Din primele zece țări, opt sunt islamice. Dintre ele menționăm: Arabia Saudită, Afganistan, Somalia și Iran, țară în care persecuția a crescut semnificativ în acest an, trecând de pe locul 17 pe locul opt. China se află pe locul al 16lea, India ocupă locul 22, iar pe ultimul loc se află Malaezia și Rusia. Cercetătorul David Barrett arată în cartea sa, “World Christian Trends AD 30-AD 2200” că până acum în lume sunt 70 de milioane de martiri. În primul deceniu al acestui secol, numărul celor care au murit din cauza credinței lor este de 160.000 şi în al doilea deceniu este estimat la aproximativ 105.000. Asta înseamnă că un creștin este omorât la fiecare cinci minute. Persecuția nu ține cont de statutul social, sex sau vârstă. Creștinii sunt bătuți și amenințați să renunțe la credința lor, iar nu puțini sunt cei care sunt omorâți.

Credința mai presus de familie Ying, o tânără de 21 de ani din Myanmar s-a convertit de un an de zile de la budism la creștinism, după ce a auzit un evanghelist vorbind despre Isus. Pe data de 19 septembrie a fost închisă în casă de către familia ei și amenințată că va fi dezmoștenită, bătută și i se va lua orice suport material, inclusiv hrana, dacă nu renunță la credința ei. Ying nu a acceptat cererile lor și a fugit de acasă, potrivit site-ului thevoiceofthemartyrs.com

Decapitat la 17 ani Adolescentul de 17 ani, Guled Jama Muktar, s-a mutat de trei ani din Kenya în Somalia împreună cu familia sa. După ce a fost urmărit mai mult timp de extremiștii Al-Shabab aceștia au intrat în casa adolescentului în dimineața zilei de 25 septembrie, după ce părinții lui au plecat la muncă și l-au decapitat pentru că era creștin, potrivit Compass Direct News.

Deportat din cauza unei Biblii Acuzat că împărtășește credința creștină într-o țară musulmană, indianul Shijo Kakkattu de 30 de ani, profesor la o școală din Maldive, a fost deportat pe data de 14 octombrie, după ce poliția a găsit în casa lui o Biblie, iar pe calculatorul școlii unde acesta lucra a descoperit material creștin, conform Compass Direct News.

Persecuția nu va înceta niciodată. Tu poți să te rogi mai mult pentru cei care sunt persecutați și să fii alături de ei în acest fel.

de Rebeca ROŞU 9 Cecilia Trușcă are 32 de ani și este din București. Este misionară în India de patru ani și merge acolo câteva luni pe an în funcție de cât îi permite viza. În India slujește la Școala de Ucenicie (Discipleship Training School) prin Intermediul Misiunii “Tineri pentru Misiune” (Youth With a Mission), care se găsește în orașul Batna. Acolo a fost și în acest an șase luni, din aprilie până în octombrie. Iată câte ceva din ce a experimentat în această perioadă: “Eram pe scaun în fața casei cu chitara și am început să cânt. În depărtare am văzut vreo zece femei care veneau spre mine. S-au apropiat și ascultau ce cântam. Au venit să mă vadă, căci pentru ele era prima dată când vedeau pe cineva străin. Le-am invitat mai aproape și am dat mâna cu ele. Erau așa de bucuroase. Cu ocazia asta le-am cântat ceva în hindi și le-am spus despre Isus. După două zile, alt grup de femei a venit să mă vadă. Le-am vorbit din nou despre Domnul Isus. În altă zi câteva dintre ele mi-au cerut să le învăț să se roage. M-am bucurat așa de mult. De asemenea m-au vizitat și mulți copii, iar spre sfârșit patru fete au venit și m-au rugat să le învăț engleză. Așa că am început să predau și câteva lecții de engleză, înainte de a mă întoarce în țară. Acum aceste cursuri sunt predate în continuare de colegii mei care au rămas acolo. Am văzut cu ochii mei acest verset din Isaia 55:5 “Într-adevăr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunoşti, şi popoare cari nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfîntul lui Israel, care te proslăveşte.” Orice cuvânt al Domnului, El îl implinește. Ceea ce Domnul mi-a arătat în acest orășel Mahua m-a întărit mult și am înțeles încă o dată că trebuie să cer lucruri mari de la El pentru că este cu adevărat un Dumnezeu mare și Atotputernic.” Putem vedea cu toții că nu trebuie să începem prin a face lucruri extraordinare sau ieșite din comun. O lucrare mare începe de la lucruri mărunte făcute cu multă pasiune și dedicare.

Sunetul chitării

de Nane BREHA

Drag student, Știu că noi doi nu ne-am întâlnit vreodată și este posibil să nu fi auzit de mine. Un simplu click revelează faptul că numai în SUA există 110 persoane care mai poartă numele meu: John Stott. Probabil pentru tine este doar o statistică banală. Însă, această scrisoare îți este adresată personal, pentru că vreau ca povestea mea să prindă contur în inima și-n mintea ta. Nu un număr, ci o realitate. Călătorește cu mine în timp, până în 27 aprilie 1921... Povestea mea începe într-un cartier londonez. Nu am spațiul necesar și probabil tu nu ai timp pentru a citi povestea vieții mele, iar acesta nu este scopul scrisorii. O astfel de abordare ar fi nejustificată. În schimb, vreau să îți argumentez câteva dintre evenimentele din viața mea. Să începem prin a-ți spune că la vârsta de 17 ani viața mea a luat o turnură diferită: L-am primit pe Isus ca Domn și Mântuitor. De ce? Miam dat seama că păcatul și conceptul de a fi un copil al lui Dumnezeu sunt incompatibile. Acestea două se pot intersecta ocazional, dar nu pot conviețui în armonie. Realizez că acest pas simplu a schimbat total direcția și calitatea vieții mele. După ce am studiat la două colegii din Cambridge, am fost ordinat în anul 1945 în biserica All Souls, unde ca și copil obișnuiam să terorizez fetele de la școala duminicală cu pistoale de jucărie. Această biserică a fost locul unde am crescut și în care mi-am petrecut aproape întreaga viață. Cei din jur m-au descris ca o persoană cu o teologie inovatoare. De ce? Îți dau un sfat, pe care l-am pus în aplicare în propria-mi viață. Ca tânăr student, te îndemn să îți disciplinezi mintea și să lucrezi mereu pentru a-ți alinia gândirea la adevărurile Scripturii. Este posibil să înțelegi lumea numai în lumina învățăturii Bibliei despre Dumnezeu și umanitate.

De aceea, realizând impactul pe care îl are gândirea creștină supusă adevărului biblic, am înființat Langham Partnership International. Scopul acestei lucrări a fost de a echipa predicatorii, de a susține gânditorii credinței creștine în formarea lor și de a oferi literatură la prețuri reduse pentru pastori. Însă, mai presus de toate doctoratele, școlile sau proiectele în care am fost implicat, am pus un mare accent pe nevoile sociale și economice. În anul 1960 am călătorit în țările Lumii a Treia, și am văzut sărăcia din America Latină, Africa și Asia. A devenit clar pentru mine că Marea Trimitere includea nevoile practice ale vieții de zi cu zi. Sunt date două porunci: iubește-ți aproapele și mergi și fă ucenici. Care este relația dintre acestea? Unii dintre noi ne comportăm ca și cum ar fi identice, deci dacă am împărtășit Evanghelia unei persoane, considerăm că am îndeplinit responsabilitatea de a o iubi. Dar nu. Marea Trimitere nici nu explică și nici nu suspendă Marea Poruncă. Dacă ne iubim cu adevărat aproapele, cu siguranță ar trebui să îi împărtășim Evanghelia. Dar dacă ne iubim cu adevărat aproapele, nu ar trebui să ne oprim aici. Sunt atâtea sfaturi pe care aș putea să ți le dau, dar fiecare om are limitele sale. Pe data de 27 iulie 2011 eu mi-am încheiat povestea. În acel moment nu a mai contat faptul că am fost printre cei 100 cei mai influenți oameni ai lumii, nu a mai contat că am scris peste 50 de cărți, sau că am avut șase doctorate. Nici măcar nu a avut vreo importanță afirmația conform căreia am fost un arhitect al evanghelismului secolului al XX-lea care a modelat credința unei generații. Ești îndreptățit să te întrebi ce a cântărit cel mai mult în acea zi de iulie. Tinere, vreau ca și tu să poți rosti împreună cu apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Simplu. În acea zi nu va mai conta altceva...

Nu, nu suntem în India, ci în România zilelor noastre. Mai exact în judeţul Bihor, satul Săcuieni locuieşte o familie formată din doi părinţi şi nouă

de Simeon RÎCU și Alin BAN

copii, care îşi duc viaţa de zi cu zi într-o mizerie de nedescris. În casa în care stă această familie nu ar putea sta nici măcar nişte animale. Casa este construită din chirpici, fără niciun strat protector, astfel că fisurile sunt atât de mari încât îţi permit să vezi ce este dincolo de zid, deşi dincolo de zid nu prea ai ce vedea. Când pătrunzi în casă nu poţi vedea mai mult decât un pat, o sobă, un dulap şi vreo câteva găuri destul de mari prin care pătrund în casă frigul şi şobolanii. Camera în care îşi duc traiul cei unsprezece nu are decît 4/4 m şi toţi se înghesuie să încapă într-un singur pat pentru a putea dormi. Mai mare este durerea când îi vezi pe cei mici desculţi, costelivi, flămânzi şi morbizi. Mănâncă şi ei ce apucă şi când apucă. De exemplu cel mai mic dintre copii se născuse cu 3,5 kg şi peste un an ajunge să cântărească doar 5 kg. Studenţii de la CBEE au auzit despre acest caz de la un reprezentant al serviciilor sociale şi au decis să se implice pentru a porni o campanie de ajutorare a acestei familii. Pericolul consta în faptul că dacă nu reuşeau pînă la o anumită data stabilită să facă rost de banii necesari pentru a face rost de o casă mai mare cu condiţii decente de trai, statul urma să-i ia pe aceşti copii şi să îi plaseze la o casă de copii. În mai puţin de două luni s-au strâns banii necesari pentru o casă cu utilităţi, curte şi grădină. Mai mult, s-au adunat atât de multe lucruri, încât şi alte familii vor putea fi ajute. Se pare că în unitate putem schimba lumea din jurul nostru, puţin câte puţin, ca să cinstim Darul nespus de mare ce ni s-a dat.

DECEMBRIE Bunătatea. Am căutat-o prin toate cotloanele inimii şi n-am găsit-o. Fără de ea n-am nicio şansă la Poarta dinspre eternitate. Ce-i drept, acolo se mai cer şi alte virtuţi. E bine a le dobândi pe rând deoarece aşa cum crede şi proverbul alergarea după prea multe în acelaşi timp

de Iulia TUNS

se poate transforma într-o mare pierdere. Mi-am adus aminte că stă la pragul uşii Sfânta Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului sau cum I se spune popular, Crăciunul, golit de sensuri, şi cum nu se cade a o lăsa să aştepte am poftit-o înăuntru. Oricând poţi afla un sfat de la oricine. Aşa că ce mă costă o părere în plus. Cum Sărbătoarea era istovită de atâta colindat prin lumea largă am lăsat-o să-şi dreagă sufletul. Căldura din casă a moleşit-o într-atât încît a adormit pe dată. Unde mai pui că toată nerăbdarea mea mă aruncă cum sare tăciunele din foc în frigul nopţii. Trecătorii grăbiţi îmi dădeau ghes. Un amestec de colinde, mirosuri de bucate proapăt scoase din cuptor şi daruri pluteau îmbietor prin veranda pleopelor mele. Milosteniile erau la ele acasă. Ba cum stam cu ochii-n lună m-am pricopsit cu un cozonac cu nucă şi o bancnotă pe care în zadar am încercat s-o returnez proprietarului. Câtă filantropie. Pe bună dreptate, luna decembrie musteşte de acte caritabile ce iau naştere în inimi pline de bunătate. Ăsta să fie secretul? Atunci subscriu să se introducă de la anul ce va să vie calendarul compus din douăsprezece luni de Decembrie. Poate, cine ştie, aşa o vom putea sechestra. Au încercat şi alţii s-o ţintuiască în cuie dar n-au reuşit, îmi împrospătă memoria Sărbătoarea trezită de insistenţa mea fără de preget. Care va să zică bunătatea e una singură. N-are nici fraţi, nici surori gemene, nici verişoare? Nici, nici, mă repezi Sărbătoarea. Unul singur este plin de bunătate şi El poate da oricui doreşte atât cât să-I fie de folos într-o viaţă de om. O vei găsi dacă o cauţi cu tot dinadinsul atunci când vei putea distinge sărbătoritul din Sărbătoare. Atunci căutările tale vor avea un sfârşit. Doamne descoperă-mi-te aşa încât să nu-mi mai irosesc vremea în căutări fără sens.

de Eusebiu Vașadi

La noi în țară există o vorbă: te grăbești ca fata mare la măritat și culmea e că tot mai puține sunt cazurile acestea. Căsătoria a devenit un fel de tradiție, un clișeu, o obligație, un moft, un mod de a-ți aranja starea financiară. Societatea în care trăim se deteriorează din ce în ce mai mult, îți cere să renunți la copilărie tot mai timpuriu dar nu îți spune că trebuie să te maturizezi sau ce presupune acest lucru. Se ocupă de forma finală dar nu şi de fond. Avem astfel o societate de copii-adulți, persoane care fug de responsabilități și caută doar propria plăcere. Așa de decăzută e situația încât afectează lumea creștină. Auzi tot mai mulţi părinţi creștini încurajându-și copiii să nu se căsătorească repede, ci să-și caute pe cineva înstărit dar nu cumva să nu se oprească la o singură persoană „pentru că nu se știe pe cine s-ar putea să întâlnească mâine’’. Nu prea se pune problema pocăinței, important e să fie sănătoși. Alții în schimb, își încarcă mintea cu filmele de la Hollywood și tot ce înțelegi din dragoste și relații e o lume idilică a sentimentelor și propriei satisfacții. Sentimentele, un alt factor puternic emancipat în societatea creștină a secolului XXI. Dacă îl simți pe Dumnezeu înseamnă că e cu tine, dacă nu-l simți, probabil s-a săturat de tine şi te-a părăsit. Aceeaşi mentalitate se aplică şi în relaţii: dacă simți că cealaltă persoană te iubește așa cum vrei tu, percepi acel lucru ca fiind real, dar când nu îţi împlineşte aşteptările te gândești că totul a fost o amăgire. În schimb așteptările acestea sunt formate de părinți, televizor, societate. La biserică li se predică tinerilor abstinența, dar despre

căsătorie nu se spune nimic, lăsăm mentalitatea societății să ne definească, sau mai bine spus, să ne deformeze. Sunt predicatori care spun că Dumnezeu a instaurat căsătoria tinerilor pentru a rezolva problema hormonilor care se resimte mult mai puternic la această vârstă. Nu cred că sexul poate să asigure longevitatea și fericirea unei tinere familii. Dumnezeu nu face clasificări după vârstă, înălțime, greutate, inteligență în domeniul alegerii partenerului. Ceea ce dorește clar Dumnezeu este „Să nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși”. Adică cei doi trebuie să fie creștini născuți din nou care să aibă o relație vie cu Dumnezeu. De aici încolo vârsta, culoarea părului, mâncarea preferată, starea financiară etc. revin preferințelor personale și a compatibilității celor doi. Din umblarea zilnică cu Dumnezeu vine şi călăuzirea alegerii persoanei potrivite, care te iubeşte şi te acceptă aşa cum eşti. Am fost dintre acei care au sustinut căsătoria din tinerețe dar am ajuns să înțeleg că nu există o vârstă a fericirii matrimoniale, această fericire vine din a-L iubi pe Dumnezeu și din a învața să iubim ca El, din sacrificiul personal și din asumarea responsabilităților întemeierii unei familii. Nu sunt din tabăra celor care susțin căsătoria pentru a evita sarcini nedorite, și nici din a celor care amână căsătoria pentru că niciodată nu se simt suficient de pregătiți pentru acest pas. Cred că cele două persoane din momentul în care au înțeles că trebuie să-și asume anumite responsabilități și sunt dispuse să renunțe la ele însele și vor să învețe să iubească ca Dumnezeu, se pot căsători și pot crește mai departe împreună.

m încercat să dezlegăm misterul împreună cu oameni trecuți prin viață, pentru care căsătoria nu mai este doar un episod de poveste, ci si un exercițiu de maturizare. Mai întâi două cupluri, apoi un psihoterapeut, un pastor, un profesor si un lider de tineret.

Cătălin Lup din Cluj avea 20 de ani, era un student compozitor visător. Ramona, tot 20. Era venită din Moldova în Cluj pentru studii.

Amândoi mergeau la aceeași biserică și la aceeași facultate. S-au îndrăgostit, iar după o lună Cătălin a cerut-o de nevastă.”Ea a fost destul de șocată”, spune Cătălin, dar a spus ”Da”.

absolut nimic. Cătălin spune că “ maturitatea spirituală își spune cuvântul aici și nu vârsta”. Alin și Hilda Fabian sunt din Oradea. S-au cunoscut în biserica în care el slujea ca și pastor de tineret. Alin avea 31 de ani, iar Hilda 36 de ani.

Au legat o relație de prietenie destul de apropiată cunoscându-se mai bine prin tabere. După un an de prietenie au făcut nunta. Sunt căsătoriți de 3 ani de zile și sunt foarte fericiți si au o fetiță, Lara. Ei spun că la această vârstă le-a rânduit Dumnezeu să-și întâlnească jumătatea. Nu au vrut să se căsătorească de capul lor, ci au pus asta înaintea lui Dumnezeu și s-au rugat. Pentru ei doi căsătoria este exact ce și-au dorit și nu s-au gândit niciodată să dea timpul înapoi să facă ceva diferit. Ei spun că nu cred că luarea deciziei de a te căsători ține de vârstă ci de cât ești de matur și vezi altfel lucrurile. Tot Alin spune că acomodarea cu celaltă persoană după o vârstă este mai grea, însă la ei a fost destul de simplu.

De atunci au trecut 7 ani. Au doi copii: Levi și Neemia. Ei spun că atunci s-au găsit și că nu mai avea rost să amâne, după cum declară Ramona ”orice relație ce nu are un final scurt… nu merită”. Problemele de căsnicie nu bat la ușă, ci intră nechemate. Problemele de acomodare sunt primele pe listă. Nu poți intra Cătălin și Ramona ne spun că cu succes la acest subiect ar putea scrie o într-o relație carte, în schimb cel mai greu an fără autonomie al căsniciei lor a fost primul an, emoțională. atunci s-au format unul pentru altul cât alții într-o viață. Ei spun că asta a fost voia lui Dumnezeu pentru viața lor și că dacă ar fi să dea timpul înapoi nu ar schimba

Care credeți că este vârsta potrivită la care doi oameni pot spune că sunt gata pentru căsătorie? Psihoterapeutul Mihenț Petrică:

Intrebarea ar putea fi analizată din perspectivă socială, biologică și psihologică. Sociologic: Nu există un standard unanim acceptat privind o vârstă pentru căsătorie. De remarcat este faptul că în organismul tinerilor între 14-25 ani se eliberează cei mai mulți hormoni sexuali, dar tocmai

în această perioadă societatea noastră „civilizată” ne determină la pregătiri și specializări în vederea intrării în sistem și este neavenit să te gândești la căsătorie înainte de a fi școlit și specializat. Căsătoria este amânată tot mai mult și conceperea de copii la fel. Nu este de mirare că avem o Europă imbătânită și o cultură în declin. Biologic. Din momentul posibilității persoana poate fi gata de căsătorie

procreării

Privind din perspectivă psihologică cred că un om este pregătit pentru căsătorie în momentul în care s-a

Nu există vârstă standard pentru căsătorie.

deprins cu autonomia emoțională. Mai exact omul trece prin faza de dependență totală de părinți, tinde spre autonomie și în cele din urmă ar trebui să dobândească independența. Nu poți intra cu succes într-o relație fără autonomie emoțională, fără autonomie relația se transformă într-una de sufocare reciprocă. În concluzie, pentru a crea interdependență este necesar ca persoana să dobândească un cât mai mare grad de autonomie. Conform lui Reiner Maria Rilke fiecare partener ar trebui să se transforme în gardianul autonomiei celuilalt și aceasta ar asigura funcționarea cuplului. Putem afirma că trebuie ținut cont de toate aspectele sus menționate pentru întemeierea unei căsnicii. Păstorul Adi Galiger declară:

Nu cred că vârsta e condiția primară, ci un alt aspect: Băieții ar trebui să se căsătorească atunci când sunt gata să fie soți și tați, la fel și fetele. Implicit, ambele cazuri cu asumarea responsabilității care vine cu acest statut. Altfel, dacă sunt pregătiți pentru a arăta bine în ziua nunții sau pentru o relație fie ea și plăcută, e prea puțin. Profesorul de Vechiul Testament al Colegiului Biblic din Oradea, Iulian Necea răspunde:

Nu cred că există o vârstă standard valabilă pentru toți, ci cred că aici intervine dezvoltarea psihică, fizică, inclusive contextual necesar pentru ați întemeia o familie. Dacă îți întemeiezi o familie și pornești pe un astfel

de drum, trebuie să te gândești că mai ești singur ci vei fi împreună cu cineva. Dacă ești bărbat trebuie să asiguri pâinea cea de toate zilelept familia ta, te vei ruga pentru ea, dar va trebui ca Dumnezeu să ți-o dea. Dacă ești femeie trebuie să înțelegi că dincolo de libertățile adolescentine pe care le-ai avut vei avea responsabilități care țin de statutul tău de ajutor potrivit, viitoare mămică, va trebui să ai grijă de casa ta, să-ți speli rufele, să faci tu mâncare. Deci este vorba de o maturitate spirituală,fizică, psihică,relațională pentru a porni așa ceva. Statul spune că ar trebui să ai vreo 16 ani fata și 18 băiatul, minim ca să te căsătorești. Vârsta fizică nu e importantă,dar asta depinde de la caz la caz. Contează dragostea care nu trebuie să fie o dragoste la prima vedere,nici una oarbă, ci una care deschide ochii și una care te impinge într-un legământ, care va fi valabil nu un an, nici 5, ci ”până când moartea ne va despărți” ! Liderul de tineret Răzvan Series:

Ceea ce pot să spun cu siguranţă, fără teama de a greşi, este ceea ce a spus Înţeleptul Solomon, în Eclesiatul, capitolul 3. Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Dacă toate îşi au vremea lor, asta înseamnă cu siguranţă, că şi căsătoria îşi are vremea ei. Întrebarea care se pune este cum putem cunoaşte această vreme? De unde ştim, că ea sau el, este persona potrivită, şi mai mult decât atât când trebuie să ne căsătorim? Nu cred că este o vârstă standard pentru căsătorie. În al doilea rând, cred că diferă de la cupluri la cupluri. Sunt mulţi tineri foarte maturi, care ar putea face faţă acestei mari responsabilităţi numită familie. Care e vârsta atunci? Minimum 18 ani, deşi personal nu aş încuraja căsătoria la o vârstă aşa de fragedă. După părerea mea, ca şi lider de tineret, aş recomanda căsătoria doar după facultate, de la vârsta de 21 de ani în sus. Este imposibil să te ocupi şi de familie, şi de şcoală, şi de locul de muncă. Ceea ce pot să spun cu siguranţă este că Dumnezeu iubeşte familiile tinere, încurajează căsătoria şi doreşte sfinţirea în căsătorie. În al treilea rând, nu aş încuraja o relaţie de prietenie înainte de căsătorie mai lungă de un an...Nu este sănătos din nici un punct de vedere. Dar despre acest aspect vom discuta poate altădată.

4cãrți subiect 17

Creierul lui, creierul ei Autori: Walt Larimore şi

Când povestea de dragoste ți-o scrie Dumnezeu

Barb Larimore

Autor: Eric şi Leslie Ludy

Editura: Casa Cărţii

Editura: Kerigma

Cartea soţilor Larimore este structurată în 4 părţi mari, fiecare divizată în câteva capitole care introduc cititorul, pas cu pas, în lumea femeilor şi a bărbaţilor. Prima secţiune prezintă informaţii biologice şi ştiinţifice legate de creierul uman, însă toate acestea într-un stil uşor de urmărit până şi de către cei mai puţin iniţiaţi în domeniu. Partea a doua se ocupă de diferenţele fizice majore între creierul femeii şi creierul bărbatului în ceea

Bine-cunoscutul autor de cărţi cu tema căsătoriei, Walter Trobisch, prezintă principiile majore care

Eric şi Leslie Ludy îşi prezintă, în această carte, povestea lor de dragoste într-un spirit încurajator şi motivator totodată pentru tinerii cititori. Perspectiva narativă se mută, alternativ, de la Eric la Leslie, pentru întregirea imaginii atât pentru fete, cât şi pentru băieţi. Autorii îi îndeamnă pe tinerii necăsătoriţi să se pregătească şi să-şi aştepte alesul/aleasa pregătit(ă) de către Dumnezeu, într-o viaţă de curăţie morală, fizică şi spirituală.

ce priveşte perceperea lumii, procesarea informaţiilor primite şi comunicarea. Autorii susţin că diferenţele dintre cei doi nu sunt „scăpări” ale lui Dumnezeu, ci, sunt create în mod intenţionat cu scopul de a-i face fericiţi împreună, dezvoltând o relaţie de căsnicie biblică şi sănătoasă.

stau la baza unei căsnicii împlinitoare, după voia lui Dumnezeu. Cartea îmbină într-un mod savuros predicile susţinute de către autor într-o vizită a sa pe continentul african cu experienţa propriei vieţi de căsnicie şi alături de câteva întâmplări adevărate ale câtorva persoane întâlnite cu ocazia aceleiaşi vizite în Africa.

Vreau să mă căsătoresc Autor: Walter Trobisch Editura: Discipolul

Cele zece porunci ale căsătoriei

Autor: Ed Young Editura: Casa Cărţii Prin cuvinte profunde, uneori haioase, dar întotdeauna biblice, Ed Young ne prezintă, din experienţa lui de zeci de ani de consiliere maritală, 10 porunci pentru o căsătorie lungă şi fericită. În cazul căsătoriei, doi oameni intră într-un legământ unul cu celălalt şi cu Dumnezeu. Acest legământ al căsătoriei poate fi cel mai bine ilustrat cu ajutorul unui triunghi echilateral. Dumnezeu este în vârf, bărbatul şi femeia fiind în colţurile din partea de jos a triunghiului. Pe măsură ce partenerii urcă mai aproape de Dumnezeu, de fapt ajung tot mai aproape unul faţă de celălalt. Rezultatul unui asemenea legământ este o căsătorie dinamică şi care aduce împlinire.

În urmă cu 24 de ani, într-un orășel micuț din partea de est a țării, se naște Silviu Popa, cel de-al șaptelea copil al unei familii de credincioși. Dus la binecuvântare de părinți în

Biserica Creștină după Evanghelie, „Maranata”, din Bârlad, acolo își petrece anii copilăriei şi adolescenței şi se implică activ în comunitate. La 18 ani, viaţa i s-a schimbat când doi dintre fraţi, unul de 5 ani şi altul de 15 ani, au murit asfixiaţi în propria casă. „Cum a putut Dumnezeu să fie atât de nedrept cu nişte oameni care îi erau dedicaţi întru totul, care au fost un exemplu pentru biserică şi societate?” O întrebare pe care şi-o punea adesea Silviu în momentele de singurătate, după moartea celor doi. Treptat a refuzat ideea dependenţei de El şi parcă Dumnezeu era tot mai puţin Tatăl căruia să-i poată cere ajutorul.

de Paula EGHEDI și Alexandra ANTOCI

o viață

Prietenii “de ocazie” l-au primit cu braţele deschise, ajutându-l să uite de prieteniile adevărate pe care le-a

schimbată construit de-a lungul anilor. Era student la facultatea de Arte Vizuale din Iaşi, secţia Design ambiental, dar mergea cu prietenii prin cluburi şi organiza diferite petreceri. “Dumnezeu şi-a întors faţa către mine”, spune el, într-o seară din octombrie 2010, când în Biserica Betel din Londra a primit răspuns la întrebările lui. Se hotărâse şi el să iasă în faţă, însă în seara aceea nu s-a mai făcut chemare la altar. A căutat păstorul care vorbise în acea seară, pentru a-i spune decizia luată. Din dorinţa de a face mai multe pentru Dumnezeu, a renunţat la viaţa prosperă din Londra şi s-a întors în oraşul natal pentru a lucra cu copiii străzii. La scurt timp însă, a descoperit nevoia unei cunoaşteri mai amănunţite a Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel a hotărât să se înscrie la Colegiul Biblic Est European. În prezent e student în anul I, secţia Teologie-Educaţe creştină. După aproape 6 ani, rugăciunea mamei, pe care o găsea la ora 5 dimineaţa istovită de plâns, lângă patul lui, pe când el se întorcea acasă de la petreceri, a fost ascultată.

de Denisa BULZAN Oare cerul tace uneori, sau nu-l pot auzi pentru că m-am

să mă rog. Îmi voiam prietena înapoi. Îngenuncheam şi tot ce

depărtat prea tare? Am fost odată în această dilemă. Nu auzeam

puteam să fac era să plâng. Întristarea mea era aşa de mare,

nimic altceva decât durerea imensă din sufletul meu. Probabil

încât aveam impresia că sufletul îmi sângera.

era aşa de grea, încât îmi amorţise sufletul şi nu puteam să simt că Dumnezeu lucra la vindecarea lui.

Voiam să pot povesti cuiva suferinţa mea. Dar cui? Eram singură, la 1000 de kilometri de casă, într-o ţară străină. De

Ştiam pe de rost o melodie ale cărei versuri spuneau că în

fapt, nu eram chiar singură; Dumnezeu era cu mine acolo. El

fiecare om există un gol în formă de Dumnezeu, dar atunci

ştia de ce am eu nevoie, ştia dorinţa mea de a-mi spune cuiva

simţeam că în oameni rămân uneori şi goluri în formă de alţi

durerea şi stătea mut pentru a mă asculta. Da, Dumnezeu tăcea

oameni. Cred că atunci când iubeşti pe cineva, se creează o

pentru că voia să mă asculte. Şi eu, cu lacrimi şi suspine, fără

legatură între sufletul tău şi al celui pe care îl iubeşti, iar când

a folosi cuvinte, Îi spuneam întristarea mea. În dragostea Lui, El

acesta îşi părăseşte corpul, legătura se rupe şi lasă în sufletul

îmi vindeca rana din suflet. Încă mai lucrează.

tău durere. În mine era gravată adânc forma Alexandrei, prietena mea, care murise într-un accident.

Acum ştiu că atunci când se formează goluri în formă de oameni, se măreşte golul în formă de Dumnezeu. Şi că atunci când crezi

Nu simţisem niciodată o durere aşa de mare. Când mă

că lui Dumnezeu nu îi pasă, “Domnul ţi se arată de departe” şi

confruntam cu o situaţie grea, mă rugam ca Dumnezeu să o

aşteaptă ca tu să asculţi şoapta Lui care îţi spune: “Te iubesc cu

schimbe aşa cum îmi doream eu să fie. Dar atunci nu vedeam

o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia

cum putea fi transformată în ce mi-aş fi dorit. Nu ştiam cum

31:3). Când cerul tace, Dumnezeu ascultă.

20 de Adi SOPORAN Profesor CBEE Părintele Jerzy Popieluszko, preot polonez martirizat sub

ne pierde pe noi înşine. Pentru că în Carte aflăm despre noi şi

regimul comunist, a spus: „Un creştin trebuie să fie un semn al

despre El. Cine suntem noi? Şi cine este El, Dumnezeu, Creatorul

contradicţiei în lume”.

nostru? Şi dacă uităm de Carte în mod constant, începem să

De-a lungul zbuciumatei sale istorii, Biserica a avut de ales între două variante: fie să se pună în acord cu spiritul vremii în care trăia, fie de a se opune acestuia. O astfel de opoziţie exclusivistă este generată de condiţia ucenicului creştin afirmată de Mântuitorul Hristos: „Voi sunteţi sarea pământului [...] Voi sunteţi lumina lumii” (Mat. 5: 13, 14). Se ştie că atât

uităm şi faptul că Dumnezeu, Creatorul, nu ne-a dăruit imagini ale Creaţiei (pe tăbliţe, aşa cum le au alte popoare), ci cuvinte, scrise prin inspiraţie divină de către Moise. Şi tot El a interzis orice reprezentară vizuală a Lui, lăsându-ne în schimb să-I zugrăvim ceva din mozaicul frumuseţii şi desăvărşirii Sale prin cuvântul scris

sarea cât şi lumina au rolul de a preveni procesele de alterare,

Dar nu vreau să-mi transform neapărat gândurile mele într-o

respectiv acela de a risipi întunericul. Altfel spus, ele se opun

poziţie anti-imagine deşi poate că ar fi necesar având în vedere

unor condiţii improprii de existenţă.

contradicţia de care vorbeam mai sus. Intenţia mea este aceea

Scriitorul creştin Gene Edwards Veith Jr., în cartea sa Postmodern Times, exploatând acest statut de opoziţie al Bisericii creştine, foloseşte o altă metaforă, diferită de cea a „sării şi luminii”, dar similară în conotaţii, şi anume pe cea a „termostatului”. Termostatul are rolul de a menţine temperatura în echilibru prin contracararea climatului preponderent.

de a ne aduce aminte de bogăţiile inepuizabile ale lecturării unor pagini de carte, în oricâte reluări ar fi acea lectură, în comparaţie cu stereotipia şi previzibilul imaginii regizate ieftin și trunchiat, şi aceasta la prima interacţiune, fără să mai vorbim despre nulitatea beneficiilor acesteia la „reluare”. Trist este că mulţi creştini ai zilelor noastre pot să redea detaliile episoadelor şi emisiunilor nu-ştiu-care colegilor şi prietenilor lor dintr-o

Biserica, în general, şi creştinul, în particular, trebuie să se

memorie şi o fervoare demnă de invidiat (semn că le au în

opună climatului cultural sau spiritual specific spiritului vremii

proprietate personală!) dar par incapabili de angajament afectiv

în care se găseşte. Astfel, într-un mediu cultural dominat şi

şi reproducere consistentă a episoadelor marcante ale Cărţii sau

saturat de imagine, creştinul ar trebui mai mult ca oricând, să

ideilor preţioase ale unor autori sau cărţi de valoare. Te întrebi

accentueze şi chiar să promoveze cititul şi scrisul. Şi aceasta,

atunci unde anume este acel semn al contradicţiei dintre creştin

dacă nu din raţiunea ontologică a faptului că Biserica creştină

şi lume, despre care vorbea părintele Popieluszko? Unde sunt

este un popor al Cărţii (cf. 2 Tim. 3: 16-17), (şi nu al imaginii),

„sarea şi lumina” despre care cântăm retoric („suntem noi sare

atunci cel puţin din faptul că specialiştii în psihopedagogie atrag

pentru lumea aceasta? În întuneric suntem noi lumini?”)

atenţia asupra efectelor negative pe care imaginea o are asupra activităţii cerebrale coerente şi normale.

Bat vânturi reci, vânturi ale depersonalizării şi dezumanizării fiinţei umane, care încearcă să confişte creierul „la pachet”... În

Cât şi ce am citit în acest an? Pavel, aflat în condiţii de închisoare,

astfel de vremuri de apostazie nu doar spirtuală ci şi culturală,

îi cerea lui Timotei să-i aducă „... şi cărţile, mai ales pe cele

dintr-un spirit al solidarităţii cu oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu

de piele” (2 Tim. 4:13). Ce am alege noi, urmaşii lui Hristos –

din istorie şi dintr-o chemare la contradicţie în calitate de

Marele Învăţător – într-o după-amiază sau seară liniştită (acasă,

creştini, să căutăm acelaşi deziderat apostolic al trezirii minţii

nicidecum în închisoare)? Am alege noi cartea sau scrisul, în

sănătoase (2 Pet. 3:1), şi nu a ochilor, care se poate realiza doar

locul acelui potop de imagini capabil să transforme, încet dar

prin Carte şi cărţi.

sigur, în cenuşă materia noastră cenuşie?

Aşadar, să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să cucerească mintea

Unde ne este Cartea şi unde ne sunt cărţile, în lista de priorităţi

şi inima noastră, înnobilându-le astfel, şi să descoperim, într-

cotidiene? În cultura contemporană, tot mai mult, ele sunt

un mod critic, lumea fascinantă şi provocatoare totodată,

percepute ca relicve, vestigii ale unui trecut clădit pe Carte şi

a cuvintelor şi ideilor marilor minţi ale omenirii, ascunse în

pe cărţi. Uitându-ne Cartea suntem de fapt în pericolul de a

paginile tăcute ale cărţilor. Unde ne sunt cititorii?

Anul acesta se împlinesc 400 de ani de la editarea primului exemplar al Bibliei King James Version (KJV), este considerată una dintre cele mai bune traduceri, de asemenea este cea mai tipărită carte din istorie: peste un miliard de exemplare. KJV s-a născut în urma conferinţei de la Hampton Court unde regele Iacob I al Angliei (1567–1625) a ridicat problema erorilor de traducere a Bibliei detectate de către puritani. Procesul de traducere a început în 1604,

de Liviu ȘOREA

de către cincizeci de cercetatori teologi, sub patronajul regelui, iar primelele exemplare care îi poartă numele au fost publicate după şapte ani. Textul Masoretic (textul autoritar ebraic) folosit pentru scrierea versiunii KJV a fost utilizat şi de către Cornilescu pentru traducerea Bibliei în limba română. Traducerea Cornilescu în limba română a fost realizată de către Dumitru Cornilescu (18911973). Cornilescu a devenit călugăr la vârsta de 26 de ani şi s-a izolat aproape complet de lume timp de 5 ani pentru a traduce Biblia în limba română, sub patronajul prinţesei Rallu Callimachi. Prima ediţie a apărut în 1921 şi se spune că la finalizarea proiectului şi-a pierdut abilitatea de a folosi mâna dreaptă. Cornilescu şi-a pus următoarea întrebare: „Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este scris acolo, cum va înțelege oare poporul?” (Alexandru Măianu, Viața şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu). Chiar dacă între timp au apărut traduceri mai noi, aceste două traduceri se apropie foarte mult de textele originale şi asta le face să rămână un punct de referinţă pentru cititorii Bibliei.

CA SĂ ŞTII BI NELE TREBUIE SĂ-L CAUŢI

de George MOLDOVAN Am fost rău cu viaţa mea, făceam lucruri

înseamnă CBEE. Îl chema Google pe

ce face bine îi merge şi rău?”... pentru

care mă satisfăceau pe moment. Nu

prietenul meu, şi-a început să-mi explice

că este încercat ca să i se formeze

iubeam răul, dar îmi plăcea anturajul.

că e o şcoală biblică, cu temelia în

caracterul. În timp ce înţelegeam că

Cristos, dezvoltând în studenţi excelenţa,

omul de pe faţa televizorului vorbeşte

integritatea, inovaţiea şi într-un final,

cu mine, tot feluri de gânduri năvăleau în

caracterul. M-am gândit un moment,

mintea mea printre care şi spusele unui

două momente, trei... hmm stop! Aici

profesor: „binele vrea să ardă răul”, deci

e răspunsul: pot să fac mult mai mult

vegheaţi să biruiţi răul. Aşadar, ca răul

bine doar că am nevoie de chibzuinţă,

din mine să dispară trebuia să ardă, deci

cunoştinţă şi dezvoltarea minţii.

urma să mă doară. Atunci am înţeles şi

Odată, mi-am dat seama că ceea ce făceam nu era bine. Aşa că am pornit să caut un bine. Şi ce să vezi, am găsit binele, dar acesta nu venea cu mine. Oare de ce? Am stat, m-am gândit un moment, două momente, trei, până mi-a sărit fisa: ia să văd dacă accepţi ca eu să vin după tine şi să fac exact

Mi-am făcut bagajul şi cu primul

ce faci şi tu, mai bine!, rosti gura mea

tren am plecat la Colegiul Biblic Est

aşa, către nimeni. Ce minunat! Totul

European (CBEE). Ajuns acolo au trecut

era super, ochii-mi vedeau mai larg, şi

zile, săptămâni, luni şi parcă aveam tot

lucrurile mari şi lucrurile mici.

mai multe probleme. Într-o zi, epuizat,

Am continuat să merg mai departe, făceam binele şi îl şi urmam. De abia îmi mai ţineam ochii deschişi

şi cu

greu îmi târâiam picioarele, dar eram plin de bucurie. Dintr-o dată privirea mi s-a înţepenit, nu puteam să mişc din cap, ce să zic de ochi ,parcă miau îngheţat. Ceva din mine mă ţinea nemişcat, mintea începea să fie invadată de simboluri, semne, culori contrastante, la urmă de o provocare: vino la CBEE!. Pffff, trebuie să ascult de asta? Cu ce mă va ajuta? Mi-am revenit, în fugă am ajuns acasă deoarece prietenul meu cel mai bun abia aştepta să-mi explice ce

I-am spus Domnului: ce-aş fi făcut fără cunoştinţa pe

care mi-ai dat-o? Nu

ştiam că încercarea e de partea mea şi că trebuie să veghez ca să nu fiu luat prin surprindere cu nimic.

am căzut pe genunchi, pe obraji mi se

Au trecut anii, eram bine văzut,

prelingeau lacrimi multe, m-am rugat,

cunoşteam multe şi ce să vezi, vorbeam

am meditat, şi am aşteptat. În faţa mea,

oamenilor să facă ce eu nu făceam.

pe noptieră era aşezată telecomanda

Hmmm, eram prefăcut. Nu puteam

televizorului. Am luat-o în mână şi

continua aşa, cuvântul meu nu avea

din instinct arătătorul a apăsat on-ul.

putere. Ce să fac? M-am gândit,

Camera începea să fie luminată. Cineva

un moment, două momente, trei....

vorbea cu mine. Era un domn îmbrăcat

extraordinar: fapta mea îmi întăreşte

la costum, cu o cravată asortată perfect

cuvântul când sunt acelaşi peste tot.

cu cămaşa. Stătea cu 70% din corp ascuns după un amvon şi fără să vreau am stat atent să văd ce zice. Într-o clipită urechile mi s-au încordat, ochii mi-au stat nemişcaţi, doar inima îmi mai bătea: „aţi înţeles dragi ascultători de ce celui

Ca să ştiu ce este bine, trebuie să-l caut şi să-l cunosc, fără cunoştinţă nu voi şti niciodată că încercarea e de partea mea. Şi ca să înving răul, să fiu biruitor, trebuie să stau în vegherea Cuvântului Său.

PROVOCAREA unui nou

ÎNCEPUT de Patricia PARCIU

În viața de student sunt multe lucruri care la început par

timpul, noi am spus că astea-s vorbe goale, doar toată lumea

plăcute, dar pe parcurs se dovedesc a fi cât se poate de

știe ce trebuie să facă cu timpul lui. Mulți au afirmat: „Nu am

complicate. Pentru studenții care aleg să plece să studieze

scris atâta în viața mea”, „oare nu pot dicta mai lent?”. Când

în altă țară sau localitate, viața nu mai pare așa simplă. Mulți

am început a doua săptămână deja eram obișnuiți cu modul

cred că, odata cu începerea studiilor, totul pare mai liber și

de predare și cu cantitatea de foi pe care o foloseam în fiecare

fără griji, dar pentru ei este doar începutul vieții.

zi la cursuri. Crezând că așa o să fie în fiecare an (doar multe

Plecatul de acasă pentru mulți pare a fi un mod de a scăpa de regulile parinților, dar odată ce ajung singuri într-un loc străin, fără părinți și fără cineva care să-i sprijine, lucrurile iau altă întorsătură. Treptat, încep să simtă lipsa celor dragi. Se văd nevoiți ca pentru tot ceea ce aveau acasă (confort, mâncare pregătită la timp, lucruri călcate, etc) să depună efort. Și pentru noi a început la fel viața de student. Am venit cu zâmbetul pe buze și cu noi așteptări pentru ceea ce avea să urmeze, fără să ne gândim cumva ce presupune această viață. În prima săptămână lucrurile au fost frumoase. Şi toți păreau

foi de scris și un stil mai alert de predare) am zâmbit spunând că viața de student nu este chiar așa de grea. Nu cred că am terminat de spus aceste cuvinte, că următoarea săptămână lucrurile s-au schimbat, am fost nevoiți să nu dormim noaptea ca să ne terminăm proiectele. Vă îndemn să luați viața în mâini și să nu stați să așteptați să facă alții pentru voi ceea ce puteți face chiar voi. Dumnezeu are un plan pentru fiecare, poate la început poate părea simplu, apoi pot apărea complicații, dar numai alături de El descoperim adevărata putere de a trece biruitori peste toate.

să ne facă pe plac. Dar cu cât trece timpul, cu atât provocările

Sperăm că v-am stârnit curiozitatea pentru a descoperi

vieții te fac să descoperi noi personalități ale oamenilor.

lucrurile minunate și pline de suspans din viața de student

Când cei din anii precedenți au spus că trebuie să ne organizăm

la CBEE.

de Alin BISTRAN Născut pe data de 12 decembrie 1964 în Evansville, Indiana, Ernie Haase este unul din cei mai cunoscuţi cântăreţi de muzică gospel. În trecut a fost membru al faimosului Cathedral Quartet condus de George Younce. În anul 2003 Earnie a strâns un grup de oameni ce împărtăşeau aceleaşi idei ca şi el, acela de a comunica Vestea Bună cu originalitate şi de a împărtăşi dragostea lor pentru Dumnezeu, ajungând una din cele mai iubite formaţii gospel. Trupa Ernie Haase & Signature Sound este formată din: Ernie Haase (tenor), Ian Owens (bas), Doug Anderson (bariton) şi Devin McGlamery (solist). În 26 octombrie, cei patru membri au ajuns pentru prima dată în România pentru un turneu ce s-a desfăşurat în 3 oraşe, Oradea, Cluj şi Bucureşti. Prima apariţie pe scenă românească a fost la Oradea, când EHSS au avut o mică întârziere din cauza unui accident minor pe care aceştia l-au avut în Budapesta. Întrebat de ce a ales să concerteze în România, acesta a răspuns la conferința de presă: ’’Am auzit de ţara aceasta multe lucruri frumoase, am văzut multă activitate pe pagina

noastră de Facebook din partea românilor, dar un alt motiv ar fi că managerul nostru, Trevor King se ocupă de un orfelinat din această regiune. Când am primit invitaţia să cânt în Cathedral Quartet eram foarte fericit, a fost cel mai mare vis al meu din vremea respectivă, dar nu am avut şansa să cântăm şi în alte ţări, cele mai multe concerte le-am avut în America de Nord. Cu această nouă trupă simt că noi continuăm lucrarea de atunci.’’ Ultimul album al EHSS a fost lansat în 1 noiembrie 2011, A White Christmas şi conţine şapte piese. Casa de Cultură din Oradea a fost plină de iubitorii de gospel.

‘’A fost unul dintre cele mai bune concerte la care am fost’’ sau ‘’A meritat să dau banii pe bilet chiar dacă nu ştiam foarte multe despre ei, nu regret deloc’’ au fost doar câteva din părerile celor prezenţi. Cei patru performeri au reuşit să facă un spectacol de zile mari, au ridicat în numărate rânduri audienţa în picioare prin piesele cantate şi coregrafia pregătită. După trei ore de muzică, artiştii, în ciuda oboselii pe care o resimţeau, au avut bunăvoinţa de a face poze cu absolut toţi fanii care doreau, declarând că nu se aşteptau să aibă aşa o atmosferă minunată şi au promis că se vor mai întoarce în România. Posibil ca acest lucru să se întâmple chiar în anul ce vine.

4FILME

CU CARE NU ÎȚI PIERZI TIMPUL

Mr. Popper`s Penguins (2011)

The Help (2011)

Change of plans (2011)

Habemus Papam (2011)

Regia: Mark Waters

Regia: Tate Taylor

Regia: John Kent Harrison

Regia: Nanni Moretti

Filmul este o ecranizare a romanului pentru copii Mr. Popper`s Penguins, scris de Richard și Floance Atwater. Dependent de muncă și având dorința de a avansa în carieră, domnul Popper uită de semnificația cuvintelor iubire și prietenie. Este părăsit de soție, care ia cu ea cei doi copii. Acesta primește ca moștenire de la tătăl său 6 pinguini, fiind obligat să-și transforme apartamentul

Eugenia Phelan, poreclită “Skeeter”, în vârstă de 22 de ani este o tânără absolventă care își dorește cu orice preț să devină scriitoare. Aflându-se în casa prietenei sale și văzând cu cât dispreț sunt tratate negresele care lucrau pentru familiile de bogătași; îi vine ideea de a scrie despre greutățile pe care sunt nevoite acestea să le îndure pentru a câștiga bani. Cu greu o convinge pe Aibleen Clark să-și deschidă inima în fața ei. Însă Eugenia ajunge să se împrietenească cu Aibleen, care o ajută cu scrierea romanului aducându-i femei care să-și împărtășească povestea vieții. La început Aibleen este condamnată de comunitatea afroamericană pentru implicarea în acest proiect literar.

luxos într-un paradis înghețat. Toate acestea le face de dragul copiilor săi, care s-au îndrăgostit de cei 6 pinguini. În cele din urmă, domnul Popper ajunge să îndrăgească și el pinguinii și atunci când cei de la Grădina Zoologică îi iau, el face tot ceea ce îi stă în putință să recupereze animalele.

Până în acest moment, viață lui Sally Danville s-a derulat așa cum spera ea. Era o cântăreață frumoasă și cu un spirit libertin. Ea și Jason, soțul ei, care a fost pilot în armat își trăiesc viața în moment, liberi de responsabilitățile casnice. Dar, printr-un simplu apel de la Dorothy, asistent social la Child & Family services, Sally află că lucrurile nu decurg întotdeauna conform

Filmul Habemus Papam este o comedie ce a rulat anul acesta la Cannes. Acțiunea se petrece în Vatican, unde Colegiul Cardinalilor catolici s-a adunat după moartea Papei pentru a alege un nou Papă. După alegeri noul Papă este așteptat la balconul Vaticanului pentru a rosti o binecuvântare. Însă acesta simte că nu este pregătit pentru o asemenea respnosabilitate și intră

planului. I se dă vestea că prietena ei cea mai bună din colegiu a murit întrun accident tragic într-o misiune în Peace Corps și a numit-o pe Sally tutorele legal ai celor 4 copii a săi - dintre care 3 adoptați din țări din lumea a treia. Acum Sally și Jason trebuie să învețe rapid să fie părinții unei familii “la pachet”.

într-o stare de panică. Toată acțiunea se desfășoară în jurul acestui nou Papă și în rezolvarea problemei lui .

2011 la cbee

mar  28 - 31 martie 2011 vizita lui Susanne Koch Wolfgong Pfon de la Wec International Germania

participarea unui grup de studenți CBEE în Spania la GO BORDERLESS, program educațional organizat de partenerii noștri de la IMM



iunie

iunie - graduare 23 absolvenți 

vizita de acreditare din partea European Evangelical Accrediting Association pentru secția Media 

aprilie

mai

tie



ianuarie

ianuarie  9 - 11 2011 rry Gibbson vizita lui Je directorul al Media Internation Ministry

participare la Peniel

de Sonia SOLOMON

 epte mbie Mis 5 - 1 5 iun  s sep e in T eptem tem urc b brie ia, Iz rie cbe - ad mir mit e ere

vizita Florin și Lidia Ghiurău la Conferința WEC  vizita Marius și Lidia Ban la Conferința Anuală EEAA  vizita lui Dorin Ivonici si Florin Iosif in SUA

noiembrie

școala de vară Go Media  misiune în Albania  admitere cbee 

decembrie

octombrie



începerea anului universitar  Media Challenge la Iași  vizita lui Dorin Ivonici și Marius Ban în Italia și Austria  ședința Consiliului Reprezentativ 

iuli

o casă pentru 11 persoane