ZONELE FUNCȚIONALE ÎN STATELE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI by Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice

ZONELE FUNCȚIONALE ÎN STATELE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI Studiu pregătitor pentru a XVII-a sesiune a Conferinței Consiliului Europei a Miniștrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) Versiune Intermediară NOIEMBRIE 2017

CUPRINS 01. Introducere 02. Metodologie 03. Definirea conceptului 04. Cadrul administrativ și instituțional 05. Criterii definitorii 06. Clasificare

01. INTRODUCERE Buna guvernare reprezintă unul dintre principalele deziderate ale Consiliului Europei. În acest context, formularea unor poli ci de dezvoltare teritorială dedicate zonelor funcționale poate sprijini dezvoltarea teritorială durabilă a con nentului european, prin valorificarea potențialului local, prin încurajarea democrației teritoriale și prin crearea unui cadru flexibil de dezvoltare și planificare ce transcende limitele administra ve, concentrându-se pe impactul teritorial al intervențiilor. Prin complexitatea lor, zonele funcționale necesită o abordare integrată ce creează premisele pentru o mai bună coeziune socială, și, în același mp, pentru creșterea compe vității teritoriale prin valorificarea potențialului local. Statele Membre ale Consiliului Europei au iden ficat o varietate mare de zone funcționale, descrise în documente strategice și de planificare la diferite niveluri teritoriale și definite prin relații funcționale diverse. De aceea, u lizarea conceptului de zone funcționale în cadrul poli cilor de dezvoltare teritorială și amenajarea teritoriului la nivel european presupune o abordare flexibilă și adaptabilă la contextele naționale și locale. Totodată, pentru a asigura succesul zonelor funcționale și a încuraja cooperarea și interacțiunile la nivelul teritoriului sunt foarte importante delimitarea corespunzătoare și sprijinul poli c (de exemplu prin stabilirea mecanismelor de management/ guvernanță sau prin construirea de elemente majore de infrastructură). As el, la iden ficarea exemplelor de bună prac că prezentate în con nuare s-au avut în vedere procesele de planificare și dezvoltare teritorială, guvernanța și modernizarea administrației publice, protejarea și valorificarea resurselor locale, mecanismele de cooperare internă și externă.

02. METODOLOGIE Având în vedere scara elaborării studiului, sistemele administra ve și contextele locale diverse, s-a optat pentru o abordare mixtă a analizei zonelor funcționale, îmbinând analiza surselor documentare, analiza can ta vă și cea calita vă, un rol important ﬁind acordat dialogului cu actorii relevanți – ministerele de resort, pentru mai buna iden ﬁcare și

înțelegere a specificităților locale și a priorităților de dezvoltare ce rezidă din acestea. În acest scop, s-a aplicat un ches onar ce urmează structura studiului, făcând referire la definirea și iden ficarea zonelor funcționale, valorificarea și protecția acestora, mecanisme și structuri de planificare și guvernanță, bune prac ci.

Întrebări de cercetare Cum se deﬁnește conceptul de zonă funcțională la nivel european, în contextul poli cilor și instrumentelor de dezvoltare teritorială?

Care sunt pologiile teritoriale de zone funcționale în funcție de speciﬁcul socio-economic și geograﬁc?

Ce puri de măsuri, programe, proiecte și/ sau ac vități de dezvoltare Ce instrumente de planificare și Ce modele și principii de guvernanță/ ce valorifică specificul local (al zonei amenajarea teritoriului pot fi management/ administrare pot fi funcționale) pot fi iden ficate? Care iden ficate/ sunt u lizate pentru iden ficate? Care sunt avantajele și fiecare pologie? Care sunt avantajele este rolul democrației teritoriale și a dezavantajele lor? colaborării în eficien zarea ac vităților și dezavantajele lor? de dezvoltare? Care sunt principiile cu potențial de transferabilitate la nivel european, ce pot sprijini formularea de poli ci de dezvoltare teritorială care să protejeze și să valorifice într-un mod durabil potențialul zonelor funcționale? 4

03. DEFINIREA CONCEPTULUI Deﬁniție Zona Funcțională (ZF) este acea zonă sau regiune care funcționează ca un sistem unitar din punct de vedere poli c și/ sau social și/ sau economic. Al el spus, ZF este deﬁnită prin sistemul intern de interacțiuni și relații și acoperă, în întregime sau parțial, teritoriul mai multor unități administra v-teritoriale ce cooperează și sunt legate/ unite prin intermediul ac vităților economice, de comunicații, de transport ș.a.

Statele Membre ale CoE descriu zonele funcționale prin două definiții principale: (1) acele teritorii care se agregă în jurul centrelor urbane și concentrează relații sistemice, (2) teritorii delimitate în funcție de unul sau mai multe criterii definitorii (de ex. par cularitățile geografice sau socioeconomice) ce determină coezivitatea și natura interacțiunilor interne și externe. Totodată, având în vedere scopul studiului este importantă diferențierea dintre zonele funcționale și teritoriile coezive (teritorii cu potențial de a deveni zone funcționale). As el, o zonă funcțională presupune existența unor mecanisme de guvernanță, a unui sistem de relații de cooperare ce rezultă dintr-un scop comun (rezolvarea unor probleme comune sau valorificarea potențialului local) și a unor relații funcționale, în cadrul cărora mobilitatea și comunicațiile joacă un rol deosebit de important. Această diferențiere este importantă la nivelul poli cilor publice, oferind criteriile generale pentru iden ficarea zonelor funcționale deja cons tuite a căror dezvoltare poate fi susținută prin instrumente de planificare și măsuri personalizate, dar și pentru a promova o a tudine proac vă, de sprijinire prin poli ci naționale și/ sau regionale a cons tuirii și dezvoltării zonelor funcționale acolo unde există potențial latent. 6

GUVERNANȚĂ (cadru administrativ și instituțional)

ZF COOPERARE (cadru socioeconomic)

RELAȚII FUNCȚIONALE (teritoriu)

04. CADRUL ADMINISTRATIV ȘI INSTITUȚIONAL

Subsidiaritatea, democrația locală și par ciparea publică sunt factori determinanți pentru procesul de transformare a guvernării în guvernanță*. Această transformare a dus însă la fragmentarea autorității locale, fapt ce subliniază necesitatea integrării actorilor relevanți și asigurarea coerenței.

Tipologia parteneriatului și obiec ve

Cadrul strategic și instrumente de planiﬁcare strategică

Cadrul administra v și ins tuțional

Cadrul legisla v, alocarea puterii și accesul la resurse

Delimitarea teritoriului

În acest context, diversitatea administra vă și ins tuțională a statelor membre a CoE face diﬁcil procesul de stabilire a unui cadru administra v și ins tuțional model, general aplicabil. Se pot însă trasa elemente determinante și componente ale cadrelor administra v și ins tuțional la nivel teritorial în raport cu zonele funcționale și organizarea statelor membre CoE. * Diferența conceptuală dintre guvernare și guvernanță nu este întotdeauna clară la nivelul statelor membre ale CoE. Pentru o mai bună descriere a proceselor care au loc la nivelul zonelor funcționale, în studiul de față guvernarea se referă la actul de guvernare exercitat de guvernele statelor și ins tuțiile subordonate de sus-în-jos, pe când guvernanța se referă la acțiunea coordonată bazată pe negociere con nuă între actori locali, regionali, naționali și în unele cazuri internaționali având ca scop implementarea de poli ci de dezvoltare coerente și eﬁciente, încurajând iniția va de jos-în-sus. 7

Elemente determinante ale cadrului administrativ și instituțional la nivel teritorial în raport cu zonele funcționale Cadrul strategic și instrumente de planificare teritorială Cadrul strategic stabilește direcția generală de dezvoltare a zonelor funcționale, în mp ce instrumentele de planificare teritorială sunt un rezultat al pului de parteneriat ce stă la baza acestor zone, a obiec velor lor și a cadrului legisla v în domeniul planificării teritoriale al fiecărui stat. ● Obiec vele strategice ale zonelor funcționale sunt parte integrantă a cadrului strategic existent ● O zonă funcțională își definește și generează propriul cadru strategic ● Zona funcțională nu prevede/presupune obiec ve strategice sau strategii de dezvoltare Delimitarea teritoriului Buna delimitare a teritoriului unei zone funcționale are ca obiec v principal definirea eficientă a instrumentelor de intervenție prin concentrarea resurselor și intervențiilor în funcție de grupul țintă și beneficiari în raport cu nevoile și necesitățile din teritoriu.

● Delimitarea teritoriului prin alipirea unităților administra v-teritoriale partenere ● Delimitarea pe criterii geograﬁce ● Delimitarea pe criterii funcționale Alocarea puterii Modul de alocare al puterii decizionale în interiorul parteneriatelor ce stau la baza zonelor funcționale, au un efect delimitator față de pul și gradul de intervenție posibil la nivelul zonelor, cât și al puterii de decizie a partenerilor locali din afara administrației publice. ● Administrația publică locală și/sau centrală este majoritară în parteneriat ● Ponderea administrației publice în parteneriat este maxim 49% ● Parteneriat format exclusiv din administrația publică locală/centrală 8

Cadrul legisla v Cadrul legisla v stabilește modul de funcționare din punct de vedere legal și stabilește limitele instrumentelor de intervenției la nivelul zonelor funcționale. ● Zonele funcționale funcționează într-un cadru legal dedicat (aplicabil la toate zonele funcționale la nivel național) ● Zonele funcționale funcționează în baza unui cadru legal specific (un poate fi aplicat la nivel național) ● Zonele funcționale funcționează în cadrul legal general prin adaptare legislației existente ● Zonele funcționale funcționează informal fără un cadrul legal Accesul la resurse Tipul de resurse disponibile la nivelul zonelor funcționale indică gradul de autonomie al parteneriatelor și pul de instrumente de intervenție ce pot fi u lizate în raport cu nevoile locale. ● Finanțare proprie (contribuție din partea partenerilor) ● Finanțare prin autoritățile publice superioare ierarhic ● Finanțare din fonduri externe/nerambursabile Tipologia parteneriatului Tipologia parteneriatului joacă un rol important în definirea obiec velor și a modului de funcționare prin prisma actorilor implicați și a mo vației din spatele parteneriatului. ● Parteneriatele impuse ● Parteneriatele voluntare ● Parteneriatele impuse cu proces de asociere Obiec ve Obiec vele parteneriatului aflat la baza zonelor funcționale reprezintă un criteriu cheie pentru definirea modului de funcționare din punct de vedere administra v al acestuia. ● Obiec ve strategice auto-definite sau impuse de nivelurile ierarhice superioare ● Obiec ve de proiect ● Zone funcționale fără obiec ve definite formal

05. CRITERII DEFINITORII

Zone funcționale deﬁnite preponderent pe criterii sociale

Zone funcționale deﬁnite preponderent pe criterii economice

Zone funcționale complexe

Zone funcționale deﬁnite preponderent pe criterii de patrimoniu și peisaj

Zone funcționale deﬁnite preponderent pe criterii geograﬁce

Dincolo de cele trei dimensiuni definitorii (guvernanță, relații funcționale și cooperare), zonele funcționale pot fi clasificate în funcție de criteriile ce determină (preponderent) relațiile funcționale și de cooperare: criterii sociale, economice, geografice, patrimoniu și peisaj. Situația din Statele Membre indică și o serie de zone funcționale unde nu se poate iden fica un criteriu predominant, ci mai degrabă o suprapunere de relații și fenomene socioeconomice și teritoriale, aceste zone fiind tratate separat, ca zone funcționale complexe. Totodată, unele state membre au menționat și criteriul administra v pentru a delimita zone funcționale, asimilându-le regiunilor sau altor structuri administra ve definite la nivel național și local. În cadrul studiului aceste zone nu au fost clasificate separat, întrucât una dintre premisele de la care pornește definiția propusă este că zonele funcționale și relațiile sistemice ce le caracterizează transcend limitele administra ve. Totodată, pologiile de zone funcționale iden ficate pot fi grupate în două categorii, corelate cu criteriile funcționale după cum sunt ilustrate în con nuare. 9

Tipologii de zone funcționale iden ﬁcate

Zone funcționale complexe

Zone funcționale speciﬁce ZF cons tuite pentru ZF cons tuite pentru dezvoltarea potențialului restructurare și dezvoltare local de noi funcțiuni

Zone de cooperare transfrontalieră (ZCT) Macroregiuni transnaționale (MTN) Zone urbane funcționale (ZUF) Zune rurale funcționale (ZRF) Clustere și regiuni inovatoare (CRI) Zone în curs de restructurare industrială (ZcRI) Zone turis ce (ZT) Zone economice libere (ZEL) Zone slab populate (ZSP) Zone cu populație aflată în risc de sărăcie (ZpRS) Zone cu un important patrimoniu natural (peisaj natural) (ZiPN) Zone cu un important patrimoniu cultural (paisaj antropic) (ZiPC) Zone cu un important patrimoniu cultural complex (peisaj mul funcțional) (ZpCC) Zone montane (ZM) Zone de deltă (ZD) Zone insulare (ZI) Zone cos ere (ZC) Zone riverane (ZR) Criteriul geografic reprezintă atât suportul unor zone funcționale complexe, cât și factorul determinant pentru stabilirea unor zone funcționale specifice, fie că reprezintă un element de potențial, fie că impune o serie de condiționări în dezvoltarea teritoriilor

06. CLASIFICARE Zone funcționale complexe Pentru definirea unei zone funcționale există o serie de elemente care demonstrează în primul rând caracterul omogen sau coerența teritoriului vizat, iar în al doilea rând specificul acesteia. Pe lângă factorii polarizatori în jurul cărora se coagulează zonele funcționale, la fel de importante sunt și relațiile care se stabilesc în cadrul zonei, relații ce pot fi caracterizate de echilibru, cooperare, dominanță sau dependență, determinând as el pologiile corespunzătoare și ariile de influență care pot fi asociate interacțiunilor din teritoriu. Interrelaționările fundamentale precum deplasările origine-des nație realizate în diferite scopuri sau procesele legate de dimensiunea economică, socială, poli că sau culturală pot a nge uneori un grad ridicat de complexitate.

Zone de cooperare teritorială - zone de cooperare transfrontalieră și macroregiuni transnaționale Sunt zone care reunesc comunități localizate pe teritorii diferite, din două sau mai multe state, transformând potențialul sau problemele comune din zona graniței în surse de dezvoltare. Cu toate acestea, trăsăturile specifice fiecărei țări, împreună cu barierele fizice care le despart fac uneori dificilă cooperarea pentru ges onarea eficientă a provocărilor comune și evaluarea ulterioară a impactului acțiunilor întreprinse.

Zonele funcționale complexe reprezintă areale în cadrul cărora, deși de cele mai multe ori se diferențiază un factor polarizator principal (un centru urban, un element de cadru natural major, facilități de interes suprateritorial, provocări comune și nu numai), relațiile complexe ce se stabilesc atât în cadrul zonei cât și cu mediul extern solicită o abordare integrată în ges unea dezvoltării teritoriului care să asigure cooperarea între toți actorii locali și regionali relevanți indiferent de mediul sau nivelul teritorial de referință. Dintre subcategoriile următoarele:

Zone urbane funcționale

Zonele urbane funcționale reflectă dimensiunea teritorială a relației dintre centrele urbane și teritoriile de influență adiacente acestora. Zonele urbane funcționale este reprezentarea spațială a relației bidirecționale dintre un centru urban și teritoriul său adiacent, bazată pe relații și fluxuri socioeconomice care includ nave smul (ex. relația dintre oferta de locuri de muncă și forța de muncă disponibilă în teritoriu), sau oportunități legate de educație și oferta serviciilor

iden ﬁcate,

menționăm

Zone rurale funcționale

Sunt zone definite pe baza cooperării și asocierii între autorități locale din zone rurale învecinate (inclusiv uneori și așezări urbane mici sau medii). Acestea sunt în general caracterizate de fluxurile con nue determinate de necesitatea asigurării accesului la anumite dotări și servicii, dar și de iden ficarea și ges onarea unor provocări comune sau valorificarea unor elemente de potențial. 11

Exemplu de bună practică. Eindhoven Cityregion Localizare: Eindhoven, Olanda

1,370 kmp Structura administra vă: 21 de municipalități Populație: 725,000 de locuitori Ac vități economice: 32,000 de întreprinderi Suprafața:

În ceea ce privește bunele prac ci în materie de zone urbane funcționale, regiunile urbane (cityregions) din Olanda sunt un exemplu ce merită analizat, în ciuda faptului că începând cu anul 2015 acest nivel teritorial nu mai este recunoscut din punct de vedere administra v la nivel național (păstrându-se însă în con nuare o formă de cooperare voluntară în cadrul acestor zone). Una dintre aceste regiuni urbane este cea a orașului Eindhoven, regiune localizată între centrele economice ale conurbației oladeze Randstad, ale conurbației germane Ruhr și centrele urbane Bruxelles și Antwerp din Belgia. Aceasta cuprinde 21 de municipalități polarizate de orașul Eindhoven. Această zonă funcțională este recunoscută pentru nivelul ridicat de inovare, aici ﬁind localizate o serie de clustere industriale de înaltă tehnologie, servicii superioare și ac vități orientate către cercetare și dezvoltare. Mai mult, orașul Eindhoven este situat la intersecția mai multor rute de transport internaționale, ﬁind accesibil pe cale ru eră, feroviară și aeriană. De asemenea, regiunea se bucură și de prezența unei bogate infrastructuri de “cunoaștere”, numeroase dotări de interes suprateritorial precum centrele educaționale, de cercetare și inovare având sediul aici.

Eindhoven Cityregion

Având în vedere complexitatea factorilor și relațiilor ce se stabilesc în cadrul teritoriului, conturarea unei zone funcționale urbane a avut un rol bine stabilit ce a contribuit la corelarea intereselor tuturor municipalităților componente. As el, zona funcțională a orașului Eindhoven poate ﬁ considerată un exemplu de bună prac că datorită managementului integrat asigurat pentru o serie de aspecte de interes la nivel teritorial, precum planiﬁcarea spațială, transporturile, locuirea, mediul, ac vitățile de turism și agrement, educația, sănătatea, cultura și ac vitățile socioeconomice. Scopul urmărit a fost întotdeauna de a asigura o dezvoltare echilibrată a zonei, prin stabilirea unor direcții strategice de dezvoltare atât a mediului urban, cât și a celui rural, ce erau ulterior implementate la nivel local.

Exemplu de bună practică. Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) Dunărea, care are o lungime de 2857 de kilometri, este unul dintre coridoarele-cheie ce conectează Estul și Vestul Europei. Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (SUERD) este a doua strategie macroregională a UE, preluând modelul de cooperare dezvoltat prin Strategia UE pentru Marea Bal că (2009). SUERD a fost adoptată de Comisia Europeană în decembrie 2010 și andosată de Consiliul European în 2011. Strategia a fost elaborată de către Comisie împreună cu țările din regiunea Dunării și cu actorii interesați, alături de care s-au analizat și evaluat nevoile reale ale regiunii. Strategia urmărește să creeze sinergii și să sprijine coordonarea între poli cile și iniția vele existente în regiunea Dunării, abordând în parteneriat provocările comune. Strategia este structurată pe patru mari obiec ve, cărora le corespund domenii speciﬁce de acțiune, grupate pe 11 arii prioritare:

Creată inițial sub impera vul „celor trei nu” – fără noi fonduri, fără noi ins tuții și fără noi reglementări, Strategia Dunării a fost adaptată pentru a sprijini implementarea proiectelor prin valorificarea fondurilor europene existente. SUERD cons tuie un exemplu de guvernanță mul -nivel. Coordonarea la nivel tehnic și poli c este realizată de către Directoratul General pentru Poli că Regională, cu sprijinul unui Grup la Nivel Înalt pentru strategii macro-regionale, format din reprezentanți oficiali ai tuturor statelor membre UE. Fiecare arie prioritară este coordonată de câte 2 state/landuri din regiune, care desemnează câte un Coordonator. Coordonatorii ariilor prioritare conduc grupurile de lucru aferente fiecărei arii tema ce, implicând experți și actori relevanți din toate statele din regiunea Dunării în ac vități transnaționale, intersectoriale și inter-ins tuționale pentru implementarea SUERD. La nivel național par ciparea statelor la implementarea Strategiei este coordonată și monitorizată de către Coordonatorii Naționali, ce au un rol strategic pentru coordonarea cu guvernele naționale sau regionale.

1. Interconectarea regiunii Dunării - îmbunătățirea mobilității și a mul modalității, încurajarea energiilor durabile și promovarea culturii și a turismului, a contactelor directe între oameni; 2. Protejarea mediului în regiunea Dunării - restaurarea și întreținerea calității apelor, ges onarea riscurilor de mediu, conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor; 3. Creșterea prosperității în regiunea Dunării dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere prin cercetare, educație și tehnologii ale informației, sprijinirea compe vității întreprinderilor, inclusiv dezvoltarea clusterelor, inves ția în oameni și capacități; 4. Consolidarea regiunii Dunării - ameliorarea capacității ins tuționale și a cooperării, conlucrarea în vederea promovării securității și pentru soluționarea problemelor legate de criminalitatea organizată și de infracțiunile grave. 13

Zone funcționale definite preponderent în funcție de criterii sociale Criteriile sociale sunt transversale, putând fi analizate dis nct în cadrul fiecărui p de zonă funcțională iden ficat. De exemplu, în cazul zonelor aglomerate (zone urbane funcționale și clustere), din punct de vedere social sunt determinanți indicatorii privind numărul și densitatea populației, nave smul și criteriile administra ve. Totodată, în funcție de contextul local/național pot fi iden ficate și considerate relevante fenomene sociale precum migrația, nave smul, stra ficarea socială, ce influențează și modelează relațiile sistemice din teritoriu. În cazul zonelor rurale, specificul socio-economic și periferalitatea devin factori de risc atunci când se suprapun cu alți factori precum: accesibilitate scăzută, densitate redusă a populației, declin demografic și îmbătrânire. În acest caz, se pot cons tui zone funcționale specifice. În Statele Membre au fost iden ficate zone funcționale și coezive definite preponderent pe criterii sociale, având ca scop reducerea decalajelor și asigurarea unor condiții de viață sa sfăcătoare, cu precădere în zone dezavantajate din punct de vedere socio-economic. Aceste zone sunt tratate ca zone de planificare integrată (de exemplu, în Turcia) și pot fi încadrate în categoria Zonelor funcționale specifice pentru regenerare/ restructurare socio-economică. Această categorie include zonele coezive slab populate, cu risc de sărăcie sau afectate de conflicte în cadrul cărora tocmai aceste provocări au fost determinante pentru stabilirea unor relații intrateritoriale, a unor forme de asociere și cooperare, precum și a unor puri de management adecvate, care urmăresc îmbunătățirea cadrului de dezvoltare socio-economic. Dintre subcategoriile următoarele:

iden ﬁcate,

Zone slab populate

Sunt zone în care cel mai important aspect care le reprezintă este densitatea scăzută a populației, însă mai există o serie de factori care le caracterizează precum vulnerabilitatea economiei și lipsa unei mixități a ocupațiilor și ac vităților, media scăzută a veniturilor locuitorilor sau izolarea geograﬁcă și diﬁcultățile de integrare cu alte regiuni (inclusiv accesibilitatea redusă la infrastructură și dotări socio-economice)

Sunt zone în care măsura sărăciei și a capacității de consum înregistrează valori nefavorabile, pe fondul veniturilor scăzute ale populației, a dependenței într-o proporție ridicată de măsurile de ajutor social, precum și Zone cu populație aﬂată a ratei reduse de mobilitate a populației în risc de sărăcie în teritoriu.

menționăm 15

Zone funcționale deﬁnite preponderent în funcție de criterii economice

Deși nu există un consens în ceea ce privește definiția zonelor economice funcționale, se remarcă importanța studierii piețelor economice care se bazează pe diferite puri de fluxuri economice și specializări. Acestea însă nu se suprapun întotdeauna cu limitele unităților administra v teritoriale, dar nici între ele. De exemplu, piața pentru forță de muncă nu se va suprapune întotdeauna cu zona de influență din punct de vedere al criteriului de nave sm și/sau cu cea a ac vităților de cercetare-dezvoltare-inovare. Mai precis, definirea zonelor funcționale din punct de vedere economic depinde de contextul local și trebuie formulată în funcție de o anumită dimensiune economică pe baza căreia se stabilește specificul/specializarea zonei. Au fost as el iden ficate trei factori relevanți pentru delimitarea zonelor economice funcționale: În primul rând, o zonă economică funcțională este o zonă în care există un grad de iden tate comună și în care întreprinderile cooperează și concurează. Ÿ Un al doilea mod în care poate fi definită o zonă economică funcțională este referirea la "naveta spre locul de muncă", relația dintre zonele în care oamenii locuiesc sau muncesc având implicații semnifica ve și în planificarea zonelor de locuințe sau a infrastructurii de transport. Ÿ Un al treilea mod de definire a unei zone economice funcționale este cel referitor la trăsături puternice de comerț intern, însă acesta este mai dificil de urmărit în cazul afacerilor en-gros, în care zona de captare poate avea dimensiuni mult mai mari decât zona funcțională.

Clustere și regiuni inovatoare

Acestea sunt zone care se confruntă cu o serie de probleme asemănătoare, precum dependența de industriile de bază, rata șomajului în creștere rapidă, probleme de mediu și o infrastructură în curs de degradare. Odată cu industriilor, a apărut Zone în curs de declinul necesitatea restructurării acestor zone restructurare și transformarea lor în sisteme industrială regionale inovatoare.

Dintre subcategoriile următoarele:

iden ﬁcate,

menționăm

Clusterele reprezintă o grupare apropiată spațial de producători, u lizatori, furnizori de servicii, ins tuții de învățământ și de cercetare, ﬁnanciare dar și alte puri publice sau private, ce facilitează schimbul de informații dintre actorii implicați și determină apariția compe ției locale bazate pe inovare.

Zone turis ce

Zonele turis ce se suprapun în general cu alte puri de zone funcționale geograﬁce sau de patrimoniu, însă se dis ng prin coerența lor spațială și economică, ce transcende limitele administra ve. Acest lucru se datorează atât factorilor ﬁzici comuni, cât și relațiilor de cooperare și uneori unui management și/sau marke ng unitar (de exemplu, la nivel regional) orientat atât către dezvoltarea comunității locale, dar și către atragerea de noi vizitatori.

Reprezintă o categorie de zone economice pe teritoriul unei țări sau în zonele de fron eră între mai multe state, unde bunurile pot ﬁ depozitate, prelucrate și/sau (re)distribuite, ﬁind aplicate o serie de condiții preferențiale Zone economice de tarifare. Zonele economice libere reprezintă un liant al cooperării libere economice la nivel internațional. 17

Exemplu de bună practică. Oslo Cancer Cluster Localizare: Oslo, Norvegia Anul înﬁințării: Membrii:

2006

90 de membri 36,000 mp academic: 857 de

Suprafața parcului de inovare: Colaborare cu mediul învățâmânt liceal în prezent

elevi de

Oslo Cancer Cluster se remarcă drept un exemplu de bune prac ci în materie de clustere întrucât a reușit, de la înființare și până în prezent, să realizeze și să exploateze sinergiile necesare funcționării ca ecosistem ce depășește limitele administra ve ale teritoriului în care este localizat. Se remarcă, totodată, funcționalitatea colaborării dintre actorii relevanți, ilustrată de dezvoltarea unui întreg lanț valoric, ce are o contribuție din ce în ce mai mare și dincolo de granițele țării de origine. Existența unor parteneriate reale și funcționale între actori publici și privați, atât din mediul de afaceri cât și din administrația publică, precum și finanțarea comună a clusterului contribuie de asemenea la definirea sa ca zonă funcțională. Oslo Cancer Cluster este un cluster specializat în cercetarea în domeniul oncologiei, având drept obiec v îmbunătățirea vieții pacienților diagnos cați cu cancer prin dezvoltarea de metode inovatoare de diagnos c și tratament, ca urmare a iniția velor de facilitării răspândirii cunoș nțelor și prin inovare.

Oslo Cancer Cluster

Clusterul este organizat ca organizație non-profit și are în componență 90 membri: companii private norvegiene și internaționale, ins tute de cercetare, ins tuții financiare, spitale universitare și multe alte puri de en tăți ce ac vează în domenii adiacente oncologiei. La nivelul clusterului există și un incubator de afaceri ce are drept obiec v sprijinirea companiilor cu potențial din domeniul biotehnologiei în vederea comercializării produselor inovatoare dezvoltate. Nu în ul mul rând, deși clusterul are la bază proximitatea dintre companiile private, ins tutele de cercetare și spitale, clusterul este atrac v și pentru organizații aflate în alte regiuni din Norvegia și străinătate. Începând cu anul 2015, clusterul a început să funcționeze într-un nou campus, concentrând întregul lanț valoric într-un singur loc. Acest fapt facilitează nu numai interacțiunea apărută ca urmare a proximității spațiale, ci și pe cea cogni vă, organizațională, socială și ins tuțională.

Zone funcționale deﬁnite preponderent în funcție de valorile de patrimoniu și peisaj

(2) Peisaje ce nu au valoare de patrimoniu (legiferată), dar care sunt recunoscute local ca având o valoare specială. Aceste areale pot include zone urbane, rurale sau agricole, iar peisajul prezintă totodată o complexitate ridicată determinată de mul tudinea de relații existente în teritoriu, cons tuind elementul de coeziune al acestuia.

(1) Peisaje protejate de legislația în vigoare – ﬁe că sunt zone naturale protejate sau construite protejate. Acestea se referă la elemente de patrimoniu

Dintre subcategoriile următoarele:

Zone cu un important patrimoniu natural (peisaj natural)

Acestea sunt zone care prin elementele de cadru natural dețin o valoare remarcabilă prin caracterul lor de unicitate și coerență peisageră. Valoarea remarcabilă este recunoscută ca atare și protejată de legislațiile naționale (parcuri naționale, naturale, rezervații etc.).

recunoscute ca atare și pentru care măsurile de valoriﬁcare se structurează primordial în direcția conservării / protejării.

Tot mai multe asociații sau municipalități găsesc peisajul ca motor de dezvoltare ce poate crește nivelul de atrac vitate al zonei, gradul de apartenență a populației la teritoriu sau calitatea vieții. Peisajul în sine este un model de abordare integrată a teritoriului, acesta neputând ﬁ separat de celelalte infrastructuri. Din aceste mo ve, structurarea unor zone funcționale în funcție de valorile de peisaj este considerată relevantă în contextul socio-economic, cultural și poli c actual. În structurarea teritoriilor în funcție de valorile de patrimoniu și de peisaj s-a ținut cont de:

Zone cu un important patrimoniu cultural (peisaj antropic)

Peisajul antropic are valoare iden tară la nivelul teritoriului prin ansambluri de arhitectură și patrimoniu construit de importanță însemnată. În aceste zone este inclus nu doar patrimoniul protejat, ci și contextul de care aparține acesta, chiar dacă nu sunt deﬁnite de legislație.

iden ﬁcate,

menționăm

Zone cu un peisaj cultural complex (peisaj mul funcțional)

Acestea sunt zone cu valoare par culară care cons tuie mărturii ale modurilor de viață, de locuire sau de ac vitate și ale tradițiilor industriale, ar zanale, agricole ori fores ere și subliniază modul de interacțiune a omului cu mediul natural.

Exemplu de bună practică. Parcul Natural Regional Pyrénées Catalanes Creat în 2004, Parcul Natural Regional din Pirineii Catalani are un peisaj și o bogăție naturală deosebită, iar una dintre principalele ac vități economice pe care le găzduiește este turismul (ac vități montane, drumeții, gastronomie, etc). Managementul este unul colec v, reprezentat de o organizație mixtă alcătuită din reprezentanți ai administrațiilor municipale și regionale, ai Consiliul General și ai camerelor sectoriale care au semnat Carta Parcului. Acest fapt adaugă complexitate și legi mitate planului, garantând as el implementarea măsurilor în teritoriu. De asemenea, mai multe comisii tema ce sunt responsabile pentru problemele de interes din cadrul parcului (planiﬁcare urbană, energie, turism, patrimoniu și cultură, cooperare, ﬁnanțare etc.) și sunt alcătuite din reprezentanți ai autorităților locale, ai asociațiilor și părților interesate din teritoriu.

137,000 ha Structură administra vă: 64 de municipalități Populație: 23,000 de locuitori Al tudini: între 300-3000m Suprafață:

Totodată, planul propune relaționarea documentelor de planificare urbană a consiliilor orășeneș cu obiec vele generale ale parcului și integrarea conservării ecologice în strategia generală de ges onare a teritoriului. Al el spus, parcul natural regional devine un cadru de lucru colabora v și un brand care ajută dezvoltarea economică locală pe baza calității peisajului. Parcul Natural Regional Pyrenees Catalanes se remarcă drept un exemplu de bună prac că în primul rând datorită formei colec ve de management care asigură cooperarea între reprezentanți de la diferite niveluri administra ve și între municipalitățile subscrise parcului, iar în al doilea rând pe fondul instrumentelor de planificare u lizate, Carta Parcului fiind un document integrat care stabilește prioritățile de dezvoltare ale întregii zone. Pyrénées Catalanes Regional Park

Zone funcționale definite preponderent în funcție de criterii geografice Din punct de vedere al geografiei, pentru a înțelege diferențele dintre spații geografice este u lizat termenul de regiune — definită drept porțiune rela v omogenă a suprafeței terestre, având caracteris ci care pot ține de condițiile biologice, pedologice, clima ce, sociale, economice etc. Regiunea formală (omogenă), ce poate fi asimilată zonelor potențiale funcționale, este caracterizată de distribuția uniformă în spațiu a unuia sau mai multor elemente naturale sau antropice. Omogenitatea teritorială poate fi legată de aspecte antropice cum ar fi populația și ac vitățile economice sau de elemente ale cadrului natural cum ar fi clima sau relieful. Acolo unde acestea se suprapun și poate fi iden ficat un mecanism de management/ guvernanță (chiar și informal), zonele omogene întrunesc criteriile unor zone funcționale. O categorie aparte de regiuni omogene bazate pe elemente de relief o reprezintă zonele funcționale definite preponderent în funcție de criterii geografice. As el de zone beneficiază de resurse deosebite, dar trebuie să facă față unor provocări speciale legate de izolare geografică, densitate scăzută a populației, existența unor bariere poli co-administra ve, culturale sau economice. U lizarea potențialului acestor categorii de teritorii reprezintă o oportunitate pentru rezolvarea decalajelor economice și pentru a deveni compe ve la nivel regional, național, european sau global. Nu în ul mul rând, având în vedere în nderile vaste ale elementelor de relief, precum și legătura uneori indirectă între acestea și relațiile stabilite în teritoriu, criteriul geografic nu este întotdeauna principalul factor determinant al unei zone funcționale, însă contribuie împreună cu alte elemente polarizatoare la structurarea teritoriului înconjurător. Dintre subcategoriile iden ficate, menționăm următoarele:

Zone montane

Zone de deltă

Zone insulare

Zone cos ere

Zone riverane

Sunt definite ca regiuni care au o suprafață de peste 50% suprapusă ariei montane sau înregistrează o populație de peste 50% pe arealul montan. Există însă și alte elemente de care se ține cont în definirea unor as el de zone precum al tudinile reliefului sau panta terenului. Deltele au luat naștere în zona de vărsare a fluviilor, unde sunt îndeplinite mai multe condiții: apa să transporte un volum mare de aluviuni, iar curgerea să aibă viteze mici, pla orma litorală să fie ex nsă și să aibă pantă mică, să nu se manifeste maree, să nu existe curenți litorali sau să acționeze la distanță, iar vărsarea să se realizeze în golfuri. Se definesc prin îndeplinirea unor criterii ca având o suprafață minimă de 1 kmp, o distanță minimă față de teritoriul con nental de 1 km, o populație rezidentă de peste 50 de locuitori, lipsa unei legături fixe (pod, tunel) cu teritoriul con nental, precum și nelocalizarea unei capitale pe teritoriul insulei. Reprezintă interfața între sistemul terestru și cel marin. Acestea se definesc drept spațiul geografic care însumează apele de coastă (de suprafață și subterane), spațiul litoral (plaje, faleze) cu areale din stricta vecinătate, zonele umede aflate în contact cu marea sau în imediata sa vecinătate (lacuri, gârle etc). Zonele riverane se dezvoltă în lungul unor coridoare naturale ce străbat diferite teritorii indiferent de limitele lor administra ve. Cu toate acestea, existența cursurilor de apă nu este singura condiție definitorie a acestor zone, factori precum densitatea populației și a ac vităților economice reflectând de asemenea influența lor. 23

Exemplu de bună practică. Bazinul hidrograﬁc Rhône-Mediterana 130,000 kmp Populație: 14,000,000 de locuitori Structură administra vă: 29 de departamente franceze Suprafață:

Bazinul Rhône-Mediterana din Franța cons tuie o zonă inter-regională caracterizată de provocări comune de dezvoltare spațială care trec dincolo de limitele administra ve, având as el nevoie de o dezvoltare coordonată la nivel teritorial pentru a deveni eficientă. Prezența râurilor creează o interdependență între teritoriile situate în amonte și aval, precum și de o parte și de alta a albiei, iar o abordare inter-regională este necesară pentru a răspunde provocărilor comune. Intervențiile publice sunt necesare pentru răspunde problemelor legate de hazardele naturale și protejarea biodiversității. În acest sens, în Franța sunt elaborate schemele de management și dezvoltare a apelor - SDAGE (Schéma Directeur d'Aménagement et de Ges on des Eaux). Aceste bazine hidrografice au nevoie de o dezvoltare economică planificată, sprijinită prin strategii locale. Obiec ve precum protejarea populației și ac vităților de riscurile de inundații, prezervarea calității apelor sau a mediului natural, ori dezvoltarea transporturilor fluviale sunt, de asemenea, importante pentru aceste teritorii. Bazinul Rhône-Mediterana se remarcă prin nivelul de cooperare a ns între teritoriile străbătute. Pentru asigurarea consultării la nivel local și pentru abordarea unor probleme specifice sunt cons tuite nouă comisii teritoriale de bazin care sunt deschise către toți actorii relevanți și cons tuie punctul de informare și dezbatere în ceea ce privește provocările în ges onarea și dezvoltarea zonei.

Exemplu de bună practică. Convenția Carpatică Convenția Carpa că reprezintă o formă de colaborare interstatală în vederea protejării și dezvoltării durabile a Munților Carpați. Colaborarea ilustrează o abordare integrată și se referă la zece domenii principale: (1)Conservarea și u lizarea durabilă a biodiversității și a diversității peisajelor, (2) Planificarea teritoriului, (3)Gospodărirea integrată și durabilă a apei/bazinelor hidrografice, (4) Agricultura și silvicultura durabile, (5)Transportul durabil și infrastructura, (6) Turismul durabil, (7) Industria și energia, (8) Patrimoniul cultural și cunoș nțele tradiționale, (9) Evaluarea mediului/sistemul de informa zare, monitorizarea și aver zarea mpurie, (10) Creșterea gradului de conș en zare, educare și par cipare a publicului. În cadrul acestor domenii sunt promovate: principiile de precauție și prevenție, par ciparea publicului și implicarea factorilor interesați, principiul “poluatorul plătește”, cooperarea transfrontalieră, gospodărirea și planificarea integrată a resurselor de apă, abordarea programa că și abordarea ecosistemică.

Structură administra vă: state și unitățile administra v - teritoriale ale acestora, alți actori relevanți din zona Carpaților

209,000 kmp Lungime: 1,500 km

Suprafață:

Convenția Carpa că a fost adoptată în Kiev 22.05.2003 de către șapte state: Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Republica Slovacă și Ucraina. În România convenția a fost ra ﬁcată în octombrie 2006, prin Legea nr. 389/2006, iar prin Legea nr. 137/2010 au fost formulate și o serie de obiec ve și măsuri și a fost descris procesul de implementare, monitorizare și evaluare pentru protejarea și dezvoltarea durabilă a Carpaților. Convenția Carpa că este susținută printr-o varietate mare de întâlniri și grupuri de lucru tema ce alături de proiecte de cooperare transfrontalieră în vederea valoriﬁcării teritoriului carpa c. Proiectele dezvoltate în cadrul convenției includ: Alpine-Carpathian Corridor - AKK, Carpathian Project, SARD-M - Sustainable Agriculture and Rural Development in Mountains, Development of the „Sustainable Tourism Strategy for the Carpathians“ (CarpatSusTourStrat), Access2Mountains - Sustainable Mobility and Tourism in Sensi ve Areas of the Alps and the Carpathians, Via Carpa a, etc 25

ZCT MTN ZUF ZRF

CRI

ZcRI

ZEL

ZSP ZpRS ZiPN ZiPC ZpCC ZM

ALB AND ARM AUT AZE BEL BIH BGR HRV CYP CZE DNK EST FIN FRA GEO DEU GRC HUN ISL IRL ITA LVA LIE LTU LUX MLT MDA MCO MNE NLD NOR POL PRT ROU RUS SMR SRB SVK SVN ESP SWE CHE MKD TUR UKR GBR 27

Surse de documentare (Selecție) Ÿ

Ÿ Ÿ

Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ Ÿ

Almeida, P., & Kogut, B. (1997). The Explora on of Technological Diversity and Geographic Localiza on in Innova on: Start-Up Firms in the Semiconductor Industry. Small Business Economics, 9(1), 21-31. h ps://doi.org/10.1023/A:1007995512597 Argiles, R. O., McCann, P., Perianez-Forte, I., Cervantes, M., Larosse, J., & Sanchez, L. (2013). Innova on-driven growth in regions: the role of smart specialisa on (OECD Science, Technology and Industry Policy Papers). Paris: OECD/ODCE. Disponibil la h p://www.rug.nl/research/portal/publica ons/innova ondriven-growth-in-regions-the-role-ofsmart-specialisa on(51d0c1a9-c51b-442c-bf56-c1bd8b6af6f5)/export.html Barska, A., & Jędrzejczak-Gas, J. (2016). The Concept for the Development of a Func onal Area Illustrated by the Case of the Func onal Area of the Oder Communes. Ekonomia i Zarzadzanie, 8(3). h ps://doi.org/10.1515/emj-2016-0021 Benne , K., Beynon, H., & Hudson, R. (2000). Coalfields regenera on: dealing with the consequences of industrial decline. Bristol, UK: The Policy Press and the Joseph Rowntree Founda on 2000. Disponibil la h ps://www.jrf.org.uk/report/coalfields-regenera on-dealing-consequences-industrial-decline Bulkeley, H., & Kern, K. (2006). Local government and the governing of climate change in Germany and the UK. Urban studies, 43(12), 2237–2259. Carlino, G. A., & Kerr, W. R. (2014). Agglomera on and Innova on (SSRN Scholarly Paper No. ID 2476390). Rochester, NY: Social Science Research Network. Disponibil la h ps://papers.ssrn.com/abstract=2476390 Dühr, S., Colomb, C., & Nadin, V. (2010). European spa al planning and territorial co-opera on. Milton Park, Abingdon, Oxon, New York: Routledge. ESPON. (2017). ACTAREA -Thinking and planning in areas of territorial coopera on. Dra Final Report. Luxembourg: ESPON EGTC. Gualini, E. (2006). The rescaling of governance in Europe: New spa al and ins tu onal ra onales. European Planning Studies, 14(7), 881–904. Isaksen, A. (2009). Innova on Dynamics of Global Compe ve Regional Clusters: The Case of the Norwegian Centres of Exper se. Regional Studies, 43(9), 1155-1166. h ps://doi.org/10.1080/00343400802094969 Kidd, S. (2013). Landscape planning: reflec ons on the past, direc on for the future. În P. Howard, I. Thompson, & E. Waterton (Ed.), The Routledge Companion to Landscape Studies. Routledge. MacLeod, G. (2001). New regionalism reconsidered: globaliza on and the remaking of poli cal economic space. Interna onal Journal of Urban and Regional Research, 25(4), 804–829. Marks, G., & Hooghe, L. (2004). Contras ng Visions of Mul -Level Governance. În I. Bache & M. Flinders (Ed.), Mul level governance. Oxford: Oxford University Press. OECD. (2002). Redefining Territories The Func onal Regions: The Func onal Regions. OECD Publishing. OECD. (2013). OECD Reviews of Regional Innova on Regions and Innova on Collabora ng across Borders: Collabora ng across Borders. OECD Publishing. Porter, M. E. (1998, noiembrie 1). Clusters and the New Economics of Compe on. Disponibil la h ps://hbr.org/1998/11/clusters-and-the-new-economics-of-compe on Porter, M. E. (2000). Loca on, Clusters, and Company Strategy. Disponibil la h p://www.hbs.edu/faculty/Pages/item.aspx?num=5432 UNESCO. (2017). The Opera onal Guidelines for the Implementa on of the World Heritage Conven on. Disponibil la h p://whc.unesco.org/en/guidelines/

BENEFICIAR

ELABORATOR parte a