Revista Regio nr. 58/sep 2018: Speranță pentru o Românie defavorizată

Nr. 58, Septembrie 2018

Speranță pentru o RomâniE defavorizată Finanțare printr-un instrument nou

foto: Shutterstock

Tipuri de zone urbane marginalizate

Georgiana BLAJ, cercetător al Centrului Român de Modelare Economică

„Lipsa educației reprezintă unul dintre marii determinanţi ai marginalizării în România”

UNIUNEA EUROPEANĂ

Fondul European de Dezvoltare Regională

UNIUNEA EUROPEANĂ

Editorial

Cum luptăm, de fapt, cu sărăcia?

S

Fondul European de Dezvoltare Regională

EUROPEANĂ e zice căUNIUNEA un om sărman, care cerșește mila trecătorilor pe stradă, se mulțumește cu puțin. Covrigul cu mac ar fi indicatorul bunăstării sale, iar tot ce obține în plus vine ca un bonus. Cât de greșit e acest mod de gândire o dovedesc Fondul European de Dezvoltare Regională politicile de până acum de reducere a decalajelor dintre clasa de UNIUNEA EUROPEANĂ mijloc și populația săracă.

36% din populația României este în risc de sărăcie și excluziune socială, iar pentru asta ar trebui să schimbăm armele cu care mergem la luptăFondul contra flagel necruțător. Combaterea Europeanacestui de Dezvoltare Regională sărăciei necesită un război neconvențional, prin implementarea unor strategii integrate care să urmărească atât satisfacerea nevoilor primare (hrană, locuri de muncă, adăpost), cât și sporirea accesului la educație și servicii medicale și sociale. România are o strategie UNIUNEA EUROPEANĂ privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, iar cheia atingerii obiectivelor de țară ar putea fi implicarea comunităților defavorizate în proiecte care vizează scoaterea lor din această spirală a eșecului personal.

Fondul European Dezvoltarea Locală Plasatădesub Responsabilitatea Comunității Dezvoltare Regională (DLRC) este un instrument pus la dispoziția statelor membre UE în perioada 2014-2020, care are ca scop stimularea grupurilor țintă UNIUNEA EUROPEANĂ să participe efectiv la planificarea și implementarea intervențiilor finanțate din fonduri comunitare. În cadrul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, populația locală preia controlul asupra posibilităților de dezvoltare a zonei defavorizate din care face Fondul European de parte, formând, în acest scop, un parteneriat local care elaborează Dezvoltare Regională și pune în aplicare o strategie de dezvoltare integrată. Strategia este concepută astfel încât să valorifice mai degrabă punctele forte sau „atuurile” sociale, de mediu și economice ale comunității, decât să compenseze problemele cu care se confruntă aceasta. În numărul de față veți putea afla care este filosofia Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) și cum se poate obține finanțare prin axele dedicate DLRC.

Totodată, veți putea înțelege mai bine care sunt visurile și aspirațiile oamenilor care trăiesc la limita supraviețuirii în ghetourile urbane din România și cât este de importantă pentru economie integrarea pe piața muncii a populației active din zonele defavorizate.

Dan L. Brumar

www.inforegio.ro e-mail: info@mdrap.ro regio@mdrap.ro Tel.: 0372 11 14 09 ISSN 2061-2251

REDACTORI:

Alice-Claudia Gherman

Elena ALEXA

Vlad BÂRLEANU

Dan L. Brumar

SPECIALIST DTP & GRAFICĂ: Dănuț-Sorin IoneL CORECTOR:

Pompiliu L. DUMITRESCU

coordonator de proiect: Andreea Stoenescu

2

www.inforegio.ro

22 3 Ați întrebat?

Vă răspundem!

24 3 Clădirile abandonate au devenit motoare ale regenerării oraşelor

sumar

4 3 Ştiri din regiuni 6 3 Multiple posibilități de finanțare printr-un instrument nou – dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității 9 3 Tipuri de zone urbane marginalizate 11 3 Interviu cu sociolog Georgiana Blaj, cercetător al Centrului Român de Modelare Economică 14 3 Ferentari, cartierul în care și bucureștenii sunt străini 17 3 Fondurile europene, o provocare pentru ONG-urile active în zona excluziunii sociale 20 3 România, polarizată de sărăcie 25 3 Viitor mai bun pentru Nordstadt prin programele „URBAN“ 26 3 Agenda 27 3 Gastronomia iberică, așa cum nu o știați septembrie 2018

3

din regiuni Ecologizare la Izvorul Muntelui Autoritățile locale și voluntarii din Neamț și-au unit forțele pentru o importantă acțiune de mediu. După o muncă titanică, pe parcursul unei săptămâni, peste 92 de tone de deșeuri au fost adunate de pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Potrivit Consiliului Judeţean Neamţ, acțiunea va continua până când luciul apei va fi complet curățat. Dintre deșeurile colectate, peste 6,5 tone au fost bidoane din plastic, ceea ce arată cât de puțin le pasă românilor de reciclare și de grija pentru mediu.

Potrivit estimărilor specialiștilor, pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui ar fi circa 250 tone de deşeuri din plastic şi lemn, aduse de viiturile produse în urma ploilor torenţiale din luna iunie.

T

Proiect de suflet inițiat la Timișoara. Un grup de bucătari s-a gândit să ajute persoanele sărace și bolnave și să le aducă acasă mâncare caldă, proaspăt gătită. Totul se va face pe cheltuiala lor, dar și a partenerilor locali. Sebastian Paul, inițiatorul proiectului „Bucătăria lui Paul”, și-a dorit dintotdeauna să pună capăt risipei alimentare, așa că, după fiecare demonstrație culinară dona mâncarea rămasă. Așa a apărut și ideea unui proiect mai amplu, în care se vor implica circa 20 de tineri voluntari din Asociația „Sf. Ștefan”. Cu sprijinul autorităților locale, vor fi identificate persoanele aflate în nevoie, ținta acestui proiect fiind 1.000 de porții de mâncare.

4

www.inforegio.ro

U

NO RD

S VE

Mese calde pentru oamenii nevoiași

NO R T ES D-

În anul în care România sărbătorește 100 de ani de la Marea Unire, și luminițele festive de sărbători vor avea forme și culori speciale. La Cluj Napoca, de exemplu, se organizează un concurs anume pentru iluminatul festiv al Pieței Avram Iancu, iar tema este „Centenarul”. Specialiștii vor trebui să găsească idei originale care să aibă legătură cu tradițiile și istoria românilor.

Proiectul câștigător al concursului „Lights ON” va fi desemnat de un juriu de profesioniști din care fac pare arhitecți, designeri, fotografi, ingineri ST E V și reprezentanți ai autorităților locale.

Bugetul este de 150.000 de lei, la care se adaugă TVA, iar de implementare se va ocupa autoritatea publică.

TR

Concurs pentru iluminatul festiv

N

Calitatea aerului, verificată în Alba

Suntem ceea ce respirăm, spun specialiștii care trag frecvent semnale de alarmă în legătură cu nivelul poluării. În Alba, se iau măsuri concrete în acest sens: până la sfârșitul anului, județul va avea un autolaborator mobil de măsurare a calităţii aerului.

Conform reprezentanților Ministerului Mediului, aparatura va fi funcțională până cel mai târziu pe 15 octombrie.

Concret, împreună cu stațiile de monitorizare de la Sebeș, laboratorul va măsura parametrii importanți și va identifica zonele cu probleme, astfel încât să fie luate urgent măsurile necesare în cazul în care anumite valori ar fi depășite.

CE

din regiuni „Fabrică de povești” la bibliotecă Activități mai variate și mai interesante, personal mai bine pregătit. Acestea sunt doar câteva din punctele forte ale proiectului „Fabrica de povești”, implementat la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” din Brăila. Proiectul finanțat prin programul Erasmus+ are ca scop principal îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale angajaţilor Bibliotecii, în ceea ce priveşte storytelling-ul (arta de a povesti), ceea ce va conduce la realizarea unor activităţi mai atractive pentru publicul brăilean. Angajaţii vor deveni formatori pentru un grup mai mare de persoane, iar, în plus, vor fi realizate mai multe produse intelectuale, gen broşuri, un festival, o expoziţie foto.

Cărți pentru românii din afara țării

SUD -VE ST

T -ES

TIILF OV

Tabără educativă pentru voluntari

SU D

MU SUD

Campanie de suflet, la Drobeta-Turnu Severin. La inițiativa Asociației „Eudava”, s-au strâns cărți pentru românii din afara granițelor țării, în special din nordul Bucovinei, Herța și nordul Basarabiei. În ultimele două luni, inițiatorii proiectului „O carte pentru un frate” au primit, din toată țara, colete care conțin inclusiv desene realizate de copii și scrisori cu mesaje adresate românilor din străinătate.

Cărțile strânse în această campanie au fost IA N E T oferite în cadrul evenimentului „Ziua OL Limbii Române în Anul Centenarului Marii Uniri”, care a adunat la DrobetaTurnu Severin români din toate provinciile istorice.

N

TE 40 de tineri au avut parte recent de o NIA experiență inedită: drumeții, concursuri, cățărare, ecologizare. Totul s-a desfășurat într-o tabără educativă cu acţiuni specifice de voluntariat, în domeniul turismului montan specializat, de educaţie civică şi implicare socială, sub formă de concurs, în Munţii Bucegi-zona Padina.

Evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Chindia Jurasic Park, în parteneriat cu Asociaţia Ecologică Floare de Colţ, cu finanţare din partea Ministerului Tineretului şi Sportului.

După cele cinci zile de tabără, toţi tinerii au primit titlul de „Cel mai tare voluntar“, pentru faptul că au reuşit să-şi depăşească limitele şi să parcurgă cu succes toate provocările.

Ş RE U BUC

„Șanse la o nouă viață” pentru pacienți fără venituri

Pacienții fără venituri și asigurări medicale primesc acum șansa de a se integra social și de a începe o viață nouă.

Prin programul „Șanse la o nouă viață”, demarat de Fundația Inovații Sociale Regina Maria în parteneriat cu un important supermarket, 350 de persoane înscrise la Policlinica Socială Baba Novac din București vor beneficia de diverse servicii. Programul se va derula până în vara anului viitor și își propune acordarea a aproximativ 1.500 de consultații și tratamente stomatologice complexe, dar și ședințe de psihoterapie și consiliere.

septembrie 2018

5

foto: Cristi Gagea

sinteză

Multiple posibilități de finanțare printr-un instrument nou – Dezvoltare Locală Plasată sub Responsabilitatea Comunității Pentru perioada 2014-2020, Comisia Europeană a pus la dispoziția Statelor Membre un instrument nou de finanțare, și anume Dezvoltare Locală Plasată sub Responsabilitatea Comunității (DLRC). Având în vedere că implementarea acestuia oferă posibilitatea obținerii unei rate de cofinanțare mai mari din FEDR (cu alte cuvinte, mai mulți bani de la bugetul Uniunii Europene), România a optat, și ea, alături de alte state membre (precum Bulgaria, Ungaria ş.a.) pentru implementarea DLRC. Deși în alte state membre (Franța, Germania, Marea Britanie ş.a.) acest instrument are o istorie îndelungată de implementare, în România el este relativ nou, fiind precedat doar de măsurile de tip LEADER, finanțate încă din perioada 2007-2013, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Steluţa Jalia

C

are sunt elementele de noutate ale acestui instrument? Experiența implementării LEADER a arătat că atunci când comunitățile locale sunt direct implicate în planificarea și implementarea intervențiilor finanțate din fonduri comunitare, ele pot influența în mod direct procesul de dezvoltare locală.

6

www.inforegio.ro

Astfel, abordarea gestionată de comunitate poate fi foarte eficientă, cu condiția de a reuși să stabilească o relație de încredere între părțile interesate care să fie susținută de structuri locale stabile, ce dețin experiența și expertiza necesare. În cadrul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, populația locală preia controlul asupra posibilităților de dezvoltare a zonei, formând, în acest

scop, un parteneriat local care elaborează și pune în aplicare o strategie de dezvoltare integrată. Strategia este concepută astfel încât să și valorifice punctele forte sau „atuurile” sociale, de mediu și economice ale comunității, dar, mai ales, să soluționeze problemele cu care se confruntă aceasta. În acest scop, parteneriatul beneficiază de finanțare pe termen lung și deține puterea de decizie cu pri-

vire la proiectele ce vor fi elaborate şi finanţate.

Concluzionând, se poate spune că elementele-cheie ale DLRC sunt zona, parteneriatul (materializat în Grupul de Acțiune Locală - GAL) și strategia (respectiv strategia de Dezvoltare Locală, elaborată de GAL pentru un teritoriu cu zone sărace).

Pentru a obține finanțare prin axele dedicate DLRC, un proiect trebuie să vizeze o zonă geografică clar identificată.

Trebuie, de asemenea, să se realizeze în mod ascendent, pornind de la o inițiativă locală autonomă. Trebuie să se dezvolte prin parteneriate locale ce reunesc diverse categorii de actori din sectorul public și cel privat, fără vreo excludere prealabilă.

Aceasta permite actorilor locali să își asume și să se implice mai intens în proiecte, putând astfel utiliza cât mai eficient resursele locale. Pentru a fi cu adevărat „plasat sub responsabilitatea comunității”, se recomandă ca parteneriatul local să îndeplinească următoarele criterii: • să fie incluziv, adică să includă sectorul public, sectorul privat și societatea civilă și să reflecte natura și direcția strategiei; implicarea sectorului privat este crucială în ceea ce privește asigurarea sustenabilității și cofinanțării din fonduri private a proiectelor.

• structura decizională a GAL trebuie să asigure echilibrul de gen și o reprezentare echitabilă a grupurilor țintă vizate de strategia de dezvoltare locală, precum tinerii, minoritățile etnice, persoanele dezavantajate, categoriile vulnerabile etc.

• procedurile de lucru, regulile și structurile decizionale existente trebuie să se asigure că procesul de selecție a proiectelor ține cont de obiectivele strategiei, se desfășoară într-o manieră nediscriminatorie și transparentă.

• membrii și personalul GAL trebuie să dețină competențele, abilitățile și resursele adecvate pentru a demara și gestiona procese de dezvoltare la nivel local. Personalul trebuie, de asemenea, să aibă studii și/sau experiență în managementul administrativ al proiectelor locale • pentru mobilizarea comunităților e nevoie de personal cu abilități de comunicare și organizatorice. Sarcina acestuia este aceea de a încuraja în special membrii și zonele pasive ale comunității să participe la procesul de dezvoltare locală, să identifice

foto: Shutterstock

sinteză

posibile proiecte, să stimuleze potențialii beneficiari și să asiste pe cei ce au idei de proiecte locale să le transforme în proiecte eligibile pentru finanțare.

Valoarea adăugată a utilizării DLRC derivă din considerentul că permite persoanelor care se confruntă cu nevoi sau provocări să preia controlul. Strategiile și proiectele sunt concepute și selectate de entitățile locale: astfel, strategiile sunt elaborate - într-un larg proces participativ cu comunitatea locală - de grupurile de acțiune locală care, ulterior, selectează proiectele dezvoltate de alte entități locale, cum ar fi ONG-urile, reprezentanții mediului privat, membre sau nu ale GAL-urilor. Aceasta este o tră-

Pentru a obține finanțare prin axele dedicate DLRC, un proiect trebuie să vizeze o zonă geografică clar identificată. Trebuie, de asemenea, să se realizeze în mod ascendent, pornind de la o inițiativă locală.

sătură distinctivă a DLRC şi avantajul său cel mai important. În comparație cu alte abordări locale clasice, cei care, în trecut, erau „beneficiarii” pasivi ai unei politici devin parteneri activi și promotori ai dezvoltării acesteia.

Implicând comunitatea, această abordare duce la rezultate mai bune în practică, mai ales în cazul provocărilor complexe, așa cum este fenomenul sărăciei, ale cărui cauze și efecte sunt multiple și se întrepătrund.

Comunitățile sărace locuiesc, adesea, în condiții improprii, au o educație precară, „calificându-le” la a fi o sursă sigură de șomeri. Din acest motiv, aceste comunități nu au surse sigure și stabile de venit, ceea ce le face să nu poată susține școlarizarea copiilor, care, la rândul lor, vor intra în acest cerc vicios al sărăciei, adâncind spirala generațiilor condamnate la o viață de lipsuri. În vederea posibilității de a obține fonduri pentru acest instrument, Comisia Europeană a solicitat furnizarea de date concrete care să ateste dimensiunile reale ale fenomenului sărăciei în România.

Pentru aceasta, a fost realizat un amplu studiu, care a urmărit identificarea, cât mai exactă, a tuturor comunităților sărace din orașele României, menționate și descrise în Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate. Acest studiu a arătat o realitate îngrijorătoare: aproape 40% dintre copii septembrie 2018

7

foto: Cristi Gagea

sinteză

sunt expuși riscului de sărăcie. Având în vedere dimensiunile fenomenului sărăciei în țara noastră, dar și avantajul unei cofinanțări sporite din fonduri europene, România a optat pentru folosirea instrumentului DLRC, în speranța posibilității de a oferi finanțări multiple (atât din Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDR , cât și din Fondul Social European - FSE), pentru aceste provocări complexe.

Astfel, prin intermediul Axei 9 a POR (finanţat din FEDR) și al Axei 5 a POCU (finanţat din FSE) s-au alocat fonduri pentru finanțarea DLRC. În timp ce, prin Axa 9 se pot finanța proiecte de infrastructură (locuințe sociale, clădiri, utilități, spații verzi degradate etc.), prin POCU sunt finanțabile, în general, proiectele de servicii (de perfecționare a cadrelor medicale, didactice, a lucrătorilor ş.a.).

Pasul următor a constat în cooperarea celor două autorități de management (Autoritatea de Management pentru POR și Autoritatea de Management pentru POCU), în vederea punerii la dispoziția viitorilor beneficiari, respectiv a Grupurilor de Acțiune Locală, a unor linii directoare care să-i ajute în implementare, dată fiind, atât noutatea, cât și complexitatea DLRC. A existat chiar și un model orientativ de strategie, menit a veni în ajutorul acelor grupuri de acțiune locală nou-înființate, fără experiență în acest domeniu. În vederea posibilității susținerii cheltuielilor de înființare și elaborare a strategiilor, GAL-urile au putut accesa, prin intermediul Axei 5 a POCU, fondurile necesare.

8

www.inforegio.ro

Ce e specific în strategiile de dezvoltare locală (SDL)?

Elaborarea SDL-urilor, condiție esențială a obținerii de fonduri prin acest instrument, a fost necesară din varii motive, dintre care enumerăm: posibilitatea implicării comunității în „desenarea” strategiei, a priorităților acesteia, în stabilirea viitoarelor proiecte și concentrarea lor în zonele cele mai sărace dintr-un teritoriu bine delimitat - pe baza unor date concrete și exacte (recensământ, sondaj etc.) - în vederea îmbunătățirii situației din acele zone.

Efortului beneficiarilor de elaborare a SDL-urilor i-a urmat efortul autorităților de management de selectare a acestor strategii. S-a remarcat utilizarea unor metode inovative (ex. photo voice) în implicarea comunității, dar și efortul comunităților locale, din toate regiunile țării, de a realiza strategii cât mai bine elaborate din punct de vedere al conținutului și

Implicând comunitatea, această abordare duce la rezultate mai bune în practică, mai ales în cazul provocărilor complexe, așa cum este fenomenul sărăciei, ale cărui cauze și efecte sunt multiple și se întrepătrund.

mai competitive. Astfel, au fost selectate 37 de strategii, respectiv 8 în regiunea Centru, 7 în regiunea Sud-Muntenia, 6 în regiunea Vest, 5 în regiunea Nord-Est, 4 în regiunea Sud-Est și tot atâtea în regiunea Nord-Vest, 2 în regiunea București-Ilfov și 1 în regiunea Sud-Vest.

Selecția strategiilor, proces complex realizat în mai multe etape, a ținut cont de numeroase criterii: • strategia este echilibrată din punct de vedere al investițiilor (clădiri + servicii), • are un plan de acțiune care include măsuri din cât mai multe domenii din cele finanțabile prin cele două programe (locuire, educație, sănătate, ocupare etc.), • bugetul strategiei este distribuit proporțional între măsurile propuse ș.a.m.d.

Nu au fost omise nici aspecte care țin de evitarea măsurilor ce pot produce segregare, discriminare etc., strategiile fiind evaluate de către structuri competente și din această perspectivă.

Ulterior, GAL-urile ale căror strategii au câștigat procesul de selecție, au avut posibilitatea de a obține (din FSE) fonduri suplimentare pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare, dat fiind că, de acum demarează munca de implementare propriu-zisă a strategiilor, respectiv: lansarea, de către GAL-uri a apelurilor de proiecte, selecția proiectelor (atât a celor finanțate din FEDR, cât și a celor finanțate din FSE), depunerea proiectelor selectate la Organismele Intermediare în vederea unei reverificări, semnarea contractului de finanțare, implementarea proiectelor, monitorizarea implementării acestora și a efectelor strategiei.

La începutul lunii august, s-a finalizat consultarea publică privind ghidul specific dedicat apelurilor de proiecte din cadrul priorităţii de investiții 9.1, și, în prezent, este în lucru varianta finală a acestuia, urmând ca apelurile de proiecte să fie lansate în perioada noiembriedecembrie 2018. În urma implementării proiectelor cuprinse în strategiile de dezvoltare locală selectate pentru finanțare, ne așteptăm ca oamenii din comunitățile vizate de aceste strategii să iasă din „cercul vicios” al sărăciei și să beneficieze de condiții mai bune de viață, în sensul de a avea locuințe decente, posibilitatea de a-și școlariza copiii, de a avea un loc de muncă, o stare de sănătate mai bună, și, în general, acces mai ușor la diverse alte servicii.

analiză

TIPURI DE ZONE URBANE MARGINALIZATE Comunităţile urbane marginalizate se referă la şase tipuri de zone: zone de tip ghetou cu blocuri, zone de tip ghetou în foste colonii de muncitori, zone de tip mahala cu case, zone de tip mahala cu locuinţe improvizate, zone de locuinţe sociale modernizate și zone de locuinţe sociale sau clădiri ocupate abuziv în zone istorice.

Zone de tip ghetou cu blocuri

fotografii: Cristi Gagea

• Blocuri de locuinţe de proastă calitate, construite înainte de 1990 pentru muncitorii din fostele întreprinderi socialiste.

• Foste cămine de nefamiliști sau blocuri cu apartamente cu un confort redus.

• Zona poate include un singur bloc sau un grup de două sau mai multe blocuri.

• Apartamentele sunt în proprietatea primăriei sau în proprietate privată.

Locuitorii acestor zone se confruntă cu probleme numeroase, pe mai multe dimensiuni: • supra-aglomerare • condiţii proaste de locuire • lipsa sau accesul redus la infrastructură • lipsa veniturilor sau venituri reduse • poziţii marginale şi vulnerabile pe piaţa muncii • educaţie formală scăzută sau deloc în rândul adulţilor • rate ridicate ale abandonului şcolar, părăsire timpurie a şcolii, absenteism şcolar în rândul copiilor.

Zone de tip ghetou în foste colonii de muncitori • Locuinţe de proastă calitate, construite înainte de 1990 pentru muncitorii din fostele întreprinderi socialiste.

Locuitorii acestor zone se confruntă cu probleme numeroase, pe mai multe dimensiuni:

• condiţii proaste de locuire • l ipsa sau accesul redus la infrastructură • lipsa sau venituri reduse •p oziţii marginale şi vulnerabile pe piaţa muncii • educaţie formală scăzută sau deloc în rândul adulţilor • rate ridicate ale abandonului şcolar, părăsire timpurie a şcolii, absenteism şcolar în rândul copiilor. septembrie 2018

9

analiză

foto: Cristi Gagea

Zone de locuinţe sociale modernizate

Zone de tip mahala cu case

• Cartiere periferice, care s-au extins după 1990 cu comunităţi foarte sărace.

• Locuinţele sunt de foarte proastă calitate fiind, în principal, cocioabe/ adăposturi improvizate.

• Locuinţele sunt amplasate haotic, una lângă alta, cu foarte puţin spaţiu între ele.

• De obicei sunt situate în apropierea unui râu, pe linii de tren dezafectate sau în apropierea gropilor de gunoi.

Problemele locuitorilor din aceste zone: • lipsa infrastructurii • condiţii de locuire mizerabile • sărăcie extremă • e ducaţie formală scăzută sau deloc în rândul adulţilor • rate ridicate ale abandonului şcolar în rândul copiilor .

Problemă specifică: locuinţele sunt construite ilegal pe spaţiul public.

Zone de locuinţe sociale sau clădiri ocupate abuziv în zone istorice • Zone de case naţionalizate în perioada comunistă, aflate în prezent într-un stadiu avansat de degradare.

Problemele locuitorilor: • condiţii proaste de locuire • lipsa sau accesul redus la infrastructură • lipsa sau venituri reduse • poziţii marginale şi vulnerabile pe piaţa muncii • educaţie formală scăzută sau deloc în rândul adulţilor • rate ridicate ale abandonului şcolar în rândul copiilor.

O problemă specifică a acestor zone se leagă de restituirea fostelor case naţionalizate; actualii locatari ai acestor zone riscă să fie evacuaţi din casele retrocedate foştilor proprietari.

fotografii: Cristi Gagea

• Cartiere periferice vechi, care s-au extins după 1990 cu comunităţi sărace.

• Case sărăcăcioase alături de care au fost ridicate cocioabe/ adăposturi improvizate.

• Comunităţile ocupă teritorii întinse.

• În multe cazuri, aceste zone includ comunităţi tradiţionale de romi, vorbitori de limba romani.

Problemele locuitorilor: • condiţii proaste de locuire • lipsa sau accesul redus la infrastructură • lipsa sau venituri reduse • poziţii marginale şi vulnerabile pe piaţa muncii • educaţie formală scăzută sau deloc în rândul adulţilor • rate ridicate ale abandonului şcolar în rândul copiilor (în special în cazul fetelor) .

Probleme specifice: lipsa actelor de identitate şi a certificatelor de proprietari.

Zone de tip mahala cu locuinţe improvizate

• Dezvoltarea acestor zone a fost făcută prin proiecte integrate, care au presupus investiţii ridicate în clădiri şi infrastructură şi o serie de intervenţii sociale.

Sunt constituite din: • blocuri sau case nou construite • blocuri sau alte tipuri de clădiri renovate • containere Problemele locuitorilor: • lipsa sau venituri reduse • poziţii marginale şi vulnerabile pe piaţa muncii •d atorii mari la plata chiriilor şi a utilităţilor • t eama constantă a locuitorilor că vor fi mutaţi „undeva în afara oraşului” de către primărie

10

www.inforegio.ro

interviu

Sociolog Georgiana BLAJ, cercetător al Centrului Român de Modelare Economică:

„Lipsa educației reprezintă unul dintre marii determinanţi ai marginalizării în România“

Regio: Care sunt, la ora actuală, principalele comunităţi defavorizate din România?

Georgiana Blaj: Cel mai recent și în profunzime studiu privind zonele urbane marginalizate din România a fost realizat de Banca Mondială în 2013-2014 pentru Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - MDRAP. Metodologia dezvoltată de Manuela Sofia Stănculescu care utilizează informațiile disponibile în Recensământul populației și locuințelor din 2011 a arătat că marginalizarea în România urbană îmbracă multiple forme, de la zone dezavantajate pe diferite dimensiuni (cum ar fi locuirea, ocuparea forței de muncă, capitalul uman), la adevărate „pungi” de marginalizare în interiorul orașelor și municipiilor.

Comunitate defavorizată în România este și comunitatea care locuiește într-o zonă a orașului în care infrastructura urbană (drumuri asfaltate, canalizare, apă curentă) lasă de dorit, care stă în blocuri de locuințe și case precare pe care locatarii nu mai au posibilitatea să le întrețină sau renoveze; și comunitatea care grupează persoane cu educație medie sau sub medie care nu își mai găsesc locul pe piața muncii, fie pentru că oportunitățile sunt limitate, fie pentru că nu au pregătirea necesară să facă față cererilor de pe piața muncii.

Adevărata marginalizare este, însă, acolo unde dimensiunile menționate mai sus converg. Sunt acele zone descrise de populația locală ca fiind „focare de infecție”, unde familii sărace cu copii locuiesc în blocuri în stare avansată de degradare sau în adevărate mahalale cu acces limitat la instrastructura urbană și

foto: arhiva personală

Condiții proaste de locuire, lipsa sau accesul redus la infrastructură, lipsa totală sau venituri reduse, poziții vulnerabile sau marginale pe piața muncii, rate ridicate ale abandonului școlar. Iată doar câteva dintre problemele grave cu care se confruntă oamenii din zonele urbane marginalizate. Ce șanse are România deforizată? Ce măsuri trebuie luate? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care a răspuns, pentru Regio, sociolog Georgiana Blaj.

cine este Georgiana Blaj Georgiana Blaj este sociolog, cercetător al Centrului Român de Modelare Economică din 2008, consultant local al Băncii Mondiale în diferite proiecte începând cu 2011 şi doctorand al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti.

A făcut parte din echipa de cercetare a Băncii Mondiale atât în proiectul privind zonele urbane marginalizate, cât și în cel privind zonele rurale marginalizate din România.

Teza de doctorat a Georgianei Blaj propune o analiză a locuirii sociale din România, din perspectiva beneficiarilor acestui tip de serviciu. Georgiana are o bogată experienţă de cercetare, acumulată în peste 40 de proiecte, finalizate cu multiple rapoarte de cercetare şi/ sau lucrări publicate. Domeniile de cercetare de interes sunt locuire, sărăcie şi incluziune socială şi management strategic în dezvoltarea socială.

septembrie 2018

11

interviu

la servicii sociale. Așa cum arăta Atlasul zonelor urbane marginalizate, realizat printr-un proiect cu Banca Mondială, peste 3% din populația urbană din România locuiește în astfel de zone. Sunt familii numeroase cu mulți copii, persoane cu nivel de educație scăzut (aproape jumătate dintre adulții din aceste zone au 8 clase sau mai puțin), persoane care nu sunt ocupate în sectorul formal și care locuiesc în condiții improprii.

Marginalizarea, atât ca distribuție geografică, cât și ca proces, nu discriminează: este prezentă în toate tipurile de orașe (și mici și mari) și în toate regiunile țării. O găsim în ghetourile din fostele colonii muncitorești și în blocurile de proastă calitate construite înainte de 1990, în mahalale sau în zone care grupează adăposturi improvizate, în zone istorice ale localităților care au ajuns ruine sau în cartiere noi de locuințe sociale sau pentru tineri.

Regio: Care sunt problemele cu care se confruntă aceste comunităţi?

Georgiana Blaj: Problemele cu care se confruntă comunitățile defavorizate sunt similare, indiferent de contextul geografic în care ne situăm sau tipologia de marginalizare în care ne încadrăm: condiții proaste de locuire, lipsa sau accesul redus la infrastructură, lipsa totală sau venituri reduse, poziții vulnerabile sau marginale pe piața muncii, educație formală scăzută sau deloc în cazul adulților, rate ridicate ale abandonului școlar, părăsire timpurie a școlii sau absenteism școlar în rândul copiilor.

Dincolo de acestea, una dintre cele mai mari dificultăți este că de multe ori, nevoile lor reale sunt trecute cu vederea, pierdute într-un discurs public care blamează mai degrabă alegerile individuale

12

www.inforegio.ro

Fotografii realizate de echipa de cercetare a Băncii Mondiale în cadrul studiului calitativ de validare a metodologiei privind zonele urbane marginalizate, mai-iunie 2013

„Marginalizarea, atât ca distribuție geografică, cât și ca proces, nu discriminează: este prezentă în toate tipurile de orașe și în toate regiunile țării”

și pierde din vedere aspectele structurale care au condus la apariția acestor zone (în multe dintre situații, autoritățile publice, prin acțiunile sau lipsa de acțiune, jucând un rol activ în acestă direcție).

Regio: Dintre toate acestea, care sunt cele mai stringente trei nevoi, identificate de membrii acestor comunități?

I-a întrebat cineva ce-și doresc ei cel mai mult?

Georgiana Blaj: Este dificil de prioritizat între nevoi care reflectă, în realitate, drepturi fundamentale ale omului: dreptul la o locuință adecvată, dreptul la educație sau dreptul la sănătate.

Toate sunt interconectate și adevăratul potențial de dezvoltare nu poate fi atins, nici la nivel individual, nici la nivel comunitar, atâta timp cât accesul la aceste drepturi este limitat.

Am întrebat oamenii care sunt nevoile lor, ce își doresc. Din acest motiv am lăsat deoparte bazele de date cu indicatori și informații culese la Recensământ și ne-am dus în comunități, să vedem cu ochii noștri cum se traduce marginalizarea din date seci în povești umane și reale. Oamenii își doresc un acoperiș deasupra capului prin care să nu curgă apa și din care să nu le fie teamă că vor fi evacuați (fie pentru că nu au acte și ocupă „abuziv spațiul public”, fie pentru că au adunat datorii prea mari la plata chiriei și a utilităților). Își doresc un loc de muncă, care să le pună pe masă o pâine și din care să plătească factura la curent;

își doresc să poată să își trimită copiii la școală fără teama de a fi refuzați (pentru că „put” sau pentru că din cauza lor, ceilalți membri ai comunității nu își vor mai da copiii la aceeași școală) sau să îi vadă jucându-se într-un spațiu amenajat, frumos colorat, nu între resturile de la groapa de gunoi. În general, oamenii își doresc decență. Din păcate, nu au întotdeauna instrumentele adecvate pentru comunicarea acestor nevoi simple și, cu atât mai puțin, o voce în jurul căreia să se coaguleze comunitatea. Comunicarea cu autoritățile publice locale este, de obicei, legată de situații de criză punctuale sau de alegeri electorale. Nu există un mecanism proactiv clar în care să se discute planurile pentru viitor, priorități, reguli, schimbări de comportament. De regulă, atunci când comunitățile marginalizate au o problemă, autoritățile au soluția de-a gata, iar asta va fi una dintre marile provocări în implementarea instrumentelor de tip dezvoltare locală plasată în responsabilitatea comunităţii (DLRC).

Regio: De ce trebuie să înțeleagă românii că dezvoltarea locală trebuie să fie cu adevărat plasată în responsabilitatea comunității?

Georgiana Blaj: Ar arăta că putem învăța din greșeli sau din experiența internațională care, până în acest moment, a demostrat că dezvoltarea urbană se face cu oamenii, nu pentru oameni.

Un fel de a învăța oamenii să pescuias-

interviu că. Pentru a fi reală, dezvoltarea locală nu poate fi crescută într-un laborator și implantată în comunitate. Ea trebuie să crească și să fie asumată de comunitate.

Comunitățile marginalizate sunt cazuri „extreme“ care necesită acțiuni concentrate, pe termen mediu sau lung. Însă, succesul pe termen lung al unei intervenții într-o comunitate marginalizată este dat de măsura în care comunitatea interiorizează direcția și obiectivul final.

Oamenii care trăiesc în comunitățile marginalizate sunt foarte creativi. De fapt, ei reușesc să supraviețuiască în condiții foarte aspre, în care mulți dintre noi nu ar rezista nici măcar o zi. Ei văd lumea prin lentile de supraviețuire și adesea prioritățile lor pot să se abată semnificativ de la ceea ce ar recomanda teoria și planificare științifică. Cu toate acestea, prin perseverență și comunicare continuă, aceștia pot reprezenta un partener în schimbarea condițiilor lor de trai. În România, în cele mai multe cazuri, primăriile, împreună cu specialiștii lor și cu experții externi, decid în birou că știu ei ce este mai bine. Cu toate acestea, singura modalitate de a avea un impact efectiv și durabil asupra comunităților marginalizate este de a le vorbi, de a le asculta și de a colabora cu acestea și nu de a face lucruri pentru ei sau a lua decizii în numele lor. Implicarea și responsabilizarea comunității ar trebui să se afle la temelia oricăriei intervenții de dezvoltare locală. Și pentru ca asta să se întâmple, autoritățile publice locale trebuie să renunțe la acțiuni care infantilizează comunitatea. Odată creată puterea comunității, aceasta poate crește și genera schimbare în bine fără intervenție exterioară.

Regio: Cum pot fi convinse autoritățile locale și ONG-urile să colaboreze pentru formarea Grupurilor de Acțiune Locală (GAL)?

Georgiana Blaj: Colaborarea dintre autoritățile publice locale și diverșii actori din sectorul non-guvernamental trebuie susținută prin campanii de informare derulate de autoritățile centrale, dar și printr-o mai mare atractivitate a

fondurilor europene care finanțează înființarea GAL-urilor și proiectele propuse de acestea. Dincolo, însă, de relația dintre actorii instituționali (guvernamentali și non-guvernamentali), încrederea în autoritățile publice, dar și în ONG-uri trebuie câștigată și la nivelul simplilor cetățeni din comunitățile marginalizate. Instrumentele de tip DLRC sunt menite să construiască aceste punți între toți actorii locali.

Participarea la proiectele de dezvoltare comunitară depinde în mare măsură de încrederea pe care oamenii o au în primărie. Această regulă a fost dovedită empiric de mai multe studii sociologice: cu cât este mai mare încrederea în primărie, cu atât este mai mare participarea cetățenilor la proiecte de dezvoltare comunitară. Din acest motiv, este foarte important ca oamenii să fie bine informați și ar trebui să înțeleagă cum să utilizeze aceste informații în mod semnificativ pentru viața lor.

Regio: Cât de importante sunt fondurile europene pentru aceste comunităti?

Georgiana Blaj: Fondurile europene joacă un rol vital în asigurarea resurselor de intervenție în aceste comunități, dar impactul lor depinde de o serie complexă de factori care trebuie mobilizați eficient. În general, populația asociază comunitățile marginalizate cu așa numiții undeserving poor (sărăcia este văzută doar ca rezultat al acțiunilor lor, sunt leneși, răi etc.), iar acțiunile întreprinse de către autoritățile publice locale în aceste zone sunt văzute adesea ca o formă de discriminare pozitivă. Astfel, din perspectiva decidenților, investițiile punctuale în zonele marginalizate au ca rezultat pierderea capitalului politic.

Prin urmare, primarii și consilierii locali au mai mult de câștigat dacă ignoră zonele marginalizate decât dacă investesc în ele. Disponibilitatea fondurilor pentru investiții în zone marginalizate, cu impact pe o arie mai mare, poate spori cu adevărat interesul autorităților locale pentru aceste zone. Și acesta este primul pas pentru ieșirea acestor comunități din marginalizare.

Regio: Care ar trebui sa fie principalele strategii de integrare a comunităților urbane marginalizate ?

Georgiana Blaj: Nu există rețeta perfectă, universal valabilă. Cheia instrumentelor de tip DLRC este tocmai aplecarea către nevoile reale, stringente ale comunității și dezvoltarea de mecanisme de răspuns la situațiile de vulnerabilitate în mod sustenabil. Există intervenții punctuale în zone marginalizate care au dovedit rezultate pozitive pe termen mediu și care pot servi ca bune practici, cel puțin în abordarea anumitor dimensiuni.

Regio: Prin Axa 9 din programul Regio 2014-2020 se finanțează investiții în educaţia copiilor din zonele urbane sărace. Este educația şansa României defavorizate?

Georgiana Blaj: Educația, sau mai bine spus, lipsa educației reprezintă unul dintre marii determinanți ai marginalizării în România. Copiii trebuie să fie centrul tuturor acestor intervenții, deoarece sunt cei care ar putea avea șanse reale să spargă cercul vicios al sărăciei, atâta timp cât beneficiază de protecția și sprijinul adecvat. Dar, pentru aceasta, trebuie să existe un răspuns adecvat și integrat din partea întregului sistem de servicii sociale din România. Aceasta presupune implementarea unei viziuni strategice care să coordoneze prioritățile de dezvoltare care dau cu adevărat șansa României la o creștere inteligentă, incluzivă și durabilă.

„Fondurile europene joacă un rol vital în asigurarea resurselor de intervenție în aceste comunități” septembrie 2018

13

reportaj

Ferentari, cartierul în care și bucureștenii sunt străini

foto: Dan L. Brumar

Ferentari e locul acela unde nu te duci nici dacă te roagă cineva. E ghetou, miroase urât și e populat de toată pleava societății, „oameni care nu vor să muncească”, ci doar să se înfrupte din munca altora. „Niște asistați social”. Dacă l-ai privit cu acești ochi, atunci nu ai atins decât tangențial problema.

Dan L. Brumar

D

acă nu te oprești să analizezi cauzele, ci doar constați efectele, vei spune că acest cartier e rușinea Sectorului 5 și a Bucureștiului, un loc rău famat și mizerabil. Măcar o dată în viață, privește problema din alt unghi, în ansamblul ei. Cu toții suntem produsul societății noastre, la fel cum suntem copiii părinților noștri.

Ce primim de la ei, asta ne definește o bună parte din viață, dacă nu întreaga existență. Iar în Ferentari, ca în orice ghetou din această țară, societatea nu a oferit nimic acestor oameni, de care le e rușine. De aceea nici ei nu dau nimic societății. Să-i cunoaștem pe oamenii din ghetou și poveștile lor! Pe mine nu m-a

14

www.inforegio.ro

rugat nimeni, dar tot m-am dus în Ferentari. Trecuseră opt ani de la ultima mea vizită aici și voiam să văd ce s-a schimbat.

Dacă te încumeți să pornești într-o astfel de aventură trebuie să ai răbdare cu tine și să o iei metodic: nu te îmbraci țipător, nimic fancy, nu porți ochelari de soare de firmă, căci sunt semn al unei bună­ stări pe care oamenii de aici nu o cunosc și care le repugnă. De la ultima stație de metrou accesibilă, Eroii Revoluției, m-am îmbarcat în autobuzul 323, care duce fix unde trebuie. De pe Șoseaua Giurgiului, vehiculele RATB cotesc pe Toporași, o stradă îngustă și relativ lungă, înțesată de case puțin mai răsărite decât cele de la țară. Apoi, autobuzul face stânga la Vadul Nou, un punct de reper pentru locuitorii din Ferentari, unde găsesc și farmacie, și

buticuri, și săli de jocuri de noroc. Peisajul se schimbă pe măsură ce te afunzi în cartierul „ferentarilor”: pe nesimțite magazinele dispar, farmaciile sunt istorie, iar blocurile dărăpănate ale ghetoului se ițesc în zare, ca niște monumente ale decăderii umane. Doar o școală gimnazială (136) stă mândră între toate cele, semn că pentru copiii de aici mai e ceva speranță.

Policy Center for Roma and Minorities (Centrul de politici pentru romi și minorități) La școală mă așteaptă Elena Feraru, asistent educațional în cadrul organizației non-guvernamentale Policy

reportaj

Locuințe mici și insalubre În triunghiul format din străzile Iacob Andrei, Radu Constantin și Brăniștari sunt 18 blocuri dărăpănate, fiecare cu câte 80 de apartamente. Înainte de Revoluție,

foto: Dan L. Brumar

foto: Dan L. Brumar

ele aparțineau ICPB - Intreprinderea de construcţii prefabricate beton București.

Azi nimeni nu mai știe cui plătește chirie și de ce. Unii au apucat să cumpere fostele cantine-cazări și au devenit proprietari, dar spațiul de locuit este insuficient pentru familiile lor extinse. „Chiar aici, foarte aproape de noi, locuiește o familie cu opt copii. Mai încolo e una cu zece copii. Sunt 12 persoane care trăiesc într-o cămăruță de 15 metri pătrați. Mai au o baie de un metru și jumătate și o bucătărie care are aceeași aerisire cu baia. Dorm unul lângă altul, pe jos. Cel mai mult, acești oameni își doresc să aibă un spațiu de locuit mai mare”, îmi spune Elena Feraru.

Lipsa spațiului vital îi determină să-și extindă apartamentele, cu încălcarea legislației în construcții. La fiecare bloc, cel puțin jumătate din locatari și-au zidit un balcon ori și-au atașat o cameră, ridicată din cărămizi aruncate de alții pe câmp. Autoritățile locale cunosc situația, dar se feresc să aplice legea, fiindcă știu că n-ar avea ce să le ia acestor năpăstuiți.

Poate doar speranța că mâine va fi o zi mai bună. Nici un bloc din ghetoul ferentarilor nu mai e racordat la sistemul centralizat de încălzire, motiv pentru care oamenii nu au apă caldă. Cei mai norocoși și-au instalat boilere, însă cei mai mulți se spală cu apă rece. „Cel mai mare vis al meu este să-mi aduc fata cu nepoții acasă. Sunt plecați cu toții în Spania, din cauza spațiului mic pe care l-am avut aici. Îi vreau înapoi lângă mine, că sunt singură. Ce mănânc eu, mănâncă și ei. Mi-e dor de fiica mea și va veni timpul când n-oi mai fi și eu nu m-am săturat de ea”, ni se confesează doamna Mina, o femeie de 63 de ani din ghetou.

Locuri de muncă cu termen de valabilitate scăzut Cei mai mulți dintre cei care au un job sunt zilieri. Muncesc la negru în construcții, pe bani de pâine, țigări și o butelcă de bere ieftină. Copiii sunt atât de numeroși, încât capul familiei nu le poate cumpăra niciodată ceva la toți.

Trebuie să-și aștepte rândul. Femeile fac curat în scările de bloc, însă nu în ale lor, fiindcă acolo nu le plătește nimeni. Ici-colo, câte una mai tinerică reușește să se angajeze ca vânzătoare la buticul de la strada mare. E cam tot ce poate spera o

foto: Dan L. Brumar

Center for Roma and Minorities. De zece ani, această asociație este legătura principală dintre „noi” și „ei”, sprijinul principal al comunității greu încercate din ghetoul Ferentari. Nu m-ar fi lăsat niciodată să merg singur pe străzile uitate de lume din cartier. Aici, până și bucureștenii sunt considerați străini, fiindcă n-au nici cea mai vagă idee ce se petrece la câțiva kilomentri distanță de locuințele lor frumoase și liniștite, cu ghivece de flori în balcon și cu farmacie la parterul blocului. „Nu ești unul de-al lor, nu vei fi niciodată.

De aceea, când văd pe cineva nou, fie îl privesc circumspecți, fie îl iau la ochi crezând că e de la primărie. Li s-au promis atâtea și nu au primit nimic”, îmi spune Elena Feraru.

Suntem pe Aleea Livezilor, buricul ghetoului ferentarilor, un loc amenajat parcă pentru un film indian cu Amitabh Bachchan. Nu vă gândiți la India ori Congo (sau orice țară africană), nu suportă nici o comparație! Ați jigni India și Africa.

Aici greu faci diferența între șosea și trotuar; ambele sunt pline de gunoaie care zac cu săptămânile până se încumetă cineva să le dea foc. De regulă, mirosul e cel care-i determină pe oameni să recurgă la soluția finală. Dar mirosul e o problemă generală în ghetou, de la canalizările care refulează periodic și inundă apartamentele de la parter. Duhoarea îi urmărește peste tot pe acești oameni. Pentru copiii lor, acesta e un motiv serios de abandon școlar sau subiect de batjocură inocentă în recreație. Gândacii și ploșnițele colcăie prin casele șubrede ale nefericiților locatari, care fac întrecere între ei la umplut borcane de 800 g. Șobolanii sunt ca la ei acasă și mișună nestingheriți printre frigiderele celor mai săraci oameni din București. În acest focar de infecție, mii de oameni trăiesc în fiecare zi sub amenințarea unei epidemii. Și totuși, asta nu e decât una dintre marile lor probleme. Sunt patru mari nevoi pe care acești oameni le au și pe care le poți afla chiar de la ei, dacă sunt dispuși să te considere de încredere. Dar niciodată unul de-al lor.

septembrie 2018

15

foto: Policy Center for Roma and Minorities

reportaj

foto: Dan L. Brumar

femeie fără carte din ghetou. Cei care nu au un loc de muncă nu sunt nici asigurați la fondul de sănătate, ceea ce le blochează accesul la cele mai elementare servicii medicale. „Unii aleargă zi-lumină după PET-uri, pe care le duc la reciclat pentru a face un ban. Le-ar plăcea de o mie de ori mai mult să aibă un serviciu, unde ar petrece mai puține ore decât aleargă ei acum scormonind prin gunoaie. Dar cum să-i primească cineva pe ei, când miros atât de urât, când sunt nespălați? Am avut cazuri de oameni pe care i-am ajutat cu îmbrăcăminte, cărora le-am oferit posibiltatea să facă o baie, ca să se poată prezenta în fața angajatorilor, la interviu”, spune Feraru. Veniturile insuficiente pe care le generează munca lor lunar le conferă un standard de viață foarte scă-

16

www.inforegio.ro

zut. Cu toate acestea, oamenii din ghetou au și ei visuri, iar cel mai mare este ca odraslele lor să învețe suficient de bine la școală și să părăsească, nu doar mahalaua, ci și orașul și țara care îi privesc ca pe niște erori ale naturii, niște rebuturi ale societății.

Infracționalitate, violență, prostituție, droguri Copiii din ghetou renunță adesea la școală fiindcă părinții nu au cu ce să-i îmbrace sau cu ce să-i încalțe. Însă, sunt și cazuri în care celor mici li se refuză dreptul la educație din cauza discriminării. „Am avut un caz, al unei fetițe dintr-o familie foarte sărmană, care nu s-a mai dus la ore după ce inclusiv învățătoarea, nu doar colegii, a râs de ea în clasă fiindcă mirosea urât. Copiii care ajung în astfel de situații se închid în ei, nu mai comunică și dezvoltă niște frustrări care se vor vedea mai târziu. Unele fete au ajuns să practice prostituția, din dorința de a câștiga bani și a-și crește nivelul de trai”, spune asistentul educațional al organizației.

Fetele își fac mendrele pe strada Brăniștari, la doi pași de blocurile în care locuiesc. Clienții lor sunt tineri de tot felul, fie din cartier, fie din împrejurimi. Membrii Policy Center le mai dau prezervative și le explică la ce riscuri se expun. Lângă acest tablou

macabru ni se dezvăluie un altul: o lume interlopă în plină ascensiune, în care își fac loc tineri de vârste tot mai mici. Ei vând droguri în plină stradă, la adăpostul întunericului, și nimeni nu știe de unde le procură. Clienții lor sunt oameni din pături sociale diferite, din diverse zone ale Capitalei, cu mașini luxoase care fac coadă în inima ghetoului.

Soluții mici la probleme mari De zece ani, oamenii ghetoului au parte de un sprijin nesperat din partea asociației neguvernamentale. Cu ajutorul lor, locatarii blocurilor părăginite din Ferentari s-au racordat legal la rețeaua de electricitate și și-au făcut acte de identitate. Policy Center le facilitează accesul la consiliere juridică în orice problemă pe care o au cu autoritățile publice locale sau în cazul conflictelor interne care se nasc în cartier. Mai mult, peste o sută de copii din ghetou, care au renunțat la școală sau au dificultăți în a ține pasul cu ceilalți elevi, participă la cursuri afterschool, găzduite de Școala Gimnazială 136 din Prelungirea Ferentari. Pentru a-i încuraja să aibă inițiative, reprezentanții asociației obțin finanțări private cu ajutorul cărora oamenii își cumpără materiale de construcții pentru a-și renova locuințele. Și o fac singuri, foarte mândri că cineva are încredere în alegerea lor în construirea unei vieți mai bune.

analiză

Fondurile europene, o provocare pentru ONG-urile active în zona excluziunii sociale

foto: Cristi Gagea

Organizațiile non-guvernamentale au experiența și expertiza necesare pentru a lucra în comunitățile defavorizate, dar solicită reducerea birocrației și implicarea autorităților locale în proiecte.

Vlad Bârleanu

C

omunităţi dezavantajate există în toată lumea şi nici măcar statele cele mai dezvoltate nu fac excepţie. Ce înseamnă, de fapt, o comunitate dezavantajată? În mod evident, criteriul economic este cel care contează. Mai exact, persoanele care alcătuiesc aceste comunităţi au dificultăţi în a-şi asigura un nivel de trai decent. Câţiva factori cumulativi pot defini o comunitate dezavantajată: acces extrem de redus la piaţa muncii, un nivel educaţional scăzut şi acces îngreunat la servicii de bază,

inclusiv lipsa condiţiilor decente pentru locuit. De cele mai multe ori, aceste lipsuri antrenează şi alte probleme: un nivel crescut de criminalitate, izolare socială sau fenomenul de gheto-izare, care îndepărtează şi mai mult comunitatea de valorile şi beneficiile civilizaţiei.

România are un număr important de comunităţi dezavantajate, cu atât mai mult cu cât ţara încă se află în stadiul de economie emergentă, şi nu una dezvoltată. Populaţia romă şi locuitorii din mediul rural sunt cele mai expuse categorii la riscul de sărăcie şi excluziune socială. Însă şi persoanele cu dizabilităţi, femeile expuse

violenţei domestice, copiii orfani sau bătrânii singuri pot intra în această categorie. Fiecare dintre ele poate resimţi fenomenul marginalizării. Atunci când există o concentrare semnificativă de persoane sărace sau expuse riscului de sărăcie şi excluziune socială putem vorbi despre o comunitate dezavantajată.

De la dorinţă la putinţă În noiembrie 2008, organizaţia neguvernamentală Motivation România începea implementarea a trei proiecte strategice cu finanţare din Fondul Social septembrie 2018

17

analiză Natalia Ungureanu, director executiv al Fundaţiei Touched România spune că, în zonele urbane mici şi mijlocii, există un „cerc vicios al sărăciei şi lipsei de educaţie”. „Se copiază şablonul din familie – vorbim aici de abuz, de violenţă domestică, dezinteres faţă de educaţie – şi astfel copilul devine vulnerabil, creează la rândul său o familie cu probleme.

Noi încercăm să rupem acest cerc vicios şi ajutăm femeile care provin din aceste medii oferindu-le acces la educaţie, la cursuri profesionale, în cadrul unor proiecte de lungă durată”, arată Natalia Ungureanu. Explicația este că femeile sunt cel mai bun motor al schimbării, fiind mame, soţii, surori, cu o putere mare de influenţă asupra mediului din jur.

foto: Cristi Gagea

Între proiecte şi efecte

European (FSE), prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013. Proiectul „Start pentru egalitatea de şanse a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii” îşi propunea să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii şi acoperea trei regiuni de dezvoltare: Nord-Vest, Nord-Est şi Sud-Vest. El s-a încadrat într-un parteneriat transnaţional, al cărui scop a fost crearea a trei centre regionale pentru incluziune socială şi angajare. Una dintre activităţile programate a fost furnizarea de servicii de consiliere şi mediere a angajării pentru 1.400 de persoane cu dizabilităţi, în colaborare cu Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) şi Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din judeţele-ţintă. De asemenea, proiectul a inclus servicii de informare, mediere, recrutare de personal cu dizabilităţi şi servicii post-angajare pentru peste 300 de angajatori.

Un alt proiect finanţat din FSE a vizat dezvoltarea de servicii educaţionale şi sociale, pentru o mai bună inserţie socială şi pe piaţa muncii a persoanelor

18

www.inforegio.ro

neşcolarizate, cu dizabilităţi, sau care au abandonat de timpuriu şcoala. În 2009, alte două proiecte cu finanţare FSE erau aprobate. Potrivit reprezentanţilor ONGului, implementarea a cinci contracte de finanţare FSE a fost o provocare importantă. Cu toate acestea, Fundaţia a identificat soluţii, astfel că în fiecare an a reuşit să-şi treacă în raportul de activitate cel puţin un proiect implementat sau în curs de implementare şi finanţat din bani europeni.

Structuri de economie socială În 2014, Motivation România lansa proiectul „Abilităţile contează şi economic”, finanţat de FSE prin POSDRU, care a reprezentat o premieră naţională, propunându-şi să crească participarea grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, precum şi în viaţa economică şi socială. Astfel, au fost înfiinţate 8 noi structuri de economie socială (SES) care furnizează servicii pentru persoanele cu dizabilităţi. Până în 2016 au fost angajate 38 de persoane de grupuri vulnerabile.

Măsurile aplicate până acum, în România, pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale au avut o eficienţă redusă. În continuare, modul de implementare ţinteşte mai degrabă indivizii în parte, nu comunităţile, lucru remarcat şi în rapoartele organizaţiilor neguvernamentale. România şi-a asumat, prin Programul Naţional de Reformă – conceput pentru atingerea obiectivelor la nivel european – reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu 580.000 până în 2020. Abordarea acestei ţinte este una integrată, în condiţiile în care acţiunile prevăzute pentru acest obiectiv se implementează aplicând instrumentul de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (DLRC).

Astfel, sunt elaborate strategii de dezvoltare locală – inclusiv identificarea şi dezvoltarea proiectelor relevante pentru soluţionarea problemelor comunităţii vizate, urmate de implementarea lor efectivă. Intervenţiile beneficiază de sprijin prin Programul Operaţional Capital Uman (POCU), axa prioritară 5, şi prin Regio, axa prioritară 9.

Două axe, obiectiv comun POCU are acțiuni de investiție specifice: îmbunătățirea accesului și participării în sistemul de învățământ, creșterea calității educației şi a participării pe piața muncii, îmbunătățirea competențelor profesioniștilor în domeniul serviciilor sociale și de sănătate etc. POCU este

analiză POSDRU, dus cu bine la final: „Birocrația fondurilor europene te împiedică să lucrezi cu adevărat pentru nevoile comunității. În plus, realitatea de azi este alta decât cea care va fi peste un an, când proiectul va fi aprobat. De asemenea, întârzierile în plăți ne pot aduce în incapacitate de plată, avem furnizori de plătit.

Nu în ultimul rând, jumătate din oamenii noștri ar trebui să facă numai hârtii”.

Responsabilizarea comunităţii

Flavia Preda, coordonator de proiecte la Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) spune că fondurile europene pot fi un instrument important pentru reducerea sărăciei, mai ales în contextul bugetelor locale modeste, însă autoritățile locale ar trebui să fie preocupate de această problemă socială și în afara unor apeluri de proiecte standard. „E nevoie de viziune, iar acea viziune nu este livrată pe tavă de strategii naționale sau programe operaționale. Ea trebuie să vină la nivelul comunității și împreună cu aceasta. Sigur, nu este nevoie să reinventăm mereu roata, ci putem învăța din lecțiile altor localități, altor primării, altor țări chiar. Trebuie doar să existe voință și deschidere”, spune Flavia Preda.

Fundația Împreună își bazează activitatea pe principiul dezvoltării comunitare participative, în care principalul indicator este o comunitate mai activă, capabilă să își decidă singură prioritățile și să își susțină interesele în fața autorităților. „Comunitatea decide și implementează, noi doar punem cap la cap resursele și, dacă este cazul, suplimentăm și noi”, spune Gelu Duminică, director al Fundaţiei Împreună. „Nu există comunitate care să nu aibă resurse, solidaritatea este o resursă care poate fi folosită. Oamenii trebuie să înțeleagă că au obiective comune. În zona urbană oamenii sunt mai puțin deschiși către o astfel de abordare, pentru că timpul petrecut în comun este mai puțin decât în comunitățile rurale. Însă, urbanul mic sau mahalaua din orașele mari funcționează similar cu ce se întâmplă în mediul rural. Lucrăm cu comunitatea, cu familiile, cu bisericile. Principiul este că dacă vecinul lui o duce mai bine, implicit o duce și el mai bine. Astfel, ei sunt aduși la un loc și puși să decidă care este prioritatea pentru ei – canalizare, refacerea unui drum, un parc de joacă. Noi îi dăm omului încredere, nu îl tratăm ca pe un dependent, este partenerul nostru, pentru că el trebuie să înțeleagă că trebuie să își schimbe viața”, spune Duminică.

Fundația lucrează în cele mai vulnerabile comunități, care, în mediul urban, pot fi o stradă sau un bloc. Finanțările se bazează pe donații obținute în apelurile de proiecte, în proporție de 98%. Cu un buget anual de 600-700.000 de euro, Fundația Împreună lucrează activ în 80 de comunități. Gelu Duminică spune, însă, că refuză să mai acceseze proiecte cu finanțare europeană, din câteva motive, având și experiența unui proiect

Plusuri şi minusuri

Potrivit unei analize a CeRe, proiectele de tip Dezvoltare Locală Integrată, parte din POCU, și cele de tip DLRC au potențialul de a schimba în bine modul în care sunt gestionate fondurile în zona educației, integrării sociale și ocupării, în comparație cu proiectele din cadrul financiar anterior. Aceste programe se bazează pe apropierea de comunitate, pe implicarea oamenilor în stabilirea priorităților și pe parteneriatul interinstituțional dintre ONG, autoritate locală, școală etc. În privința proiectelor care vizează dezvoltarea locală integrată, marele avantaj este că prevăd obligația ca cererile de finanțare să aibă la bază o analiză a nevoilor. De asemenea, este relevant că se vor raporta la nevoile gospodăriilor, nu doar ale indivizilor. Astfel, problemele copiilor care trebuie să beneficieze de educație e necesar să fie abordate în contextul cauzelor - veniturile insuficiente în familie, condițiile precare de locuire sau lipsa actelor de identitate.

CeRe atrage atenția că lansările apelurilor de proiecte și evaluările au durat foarte mult, din cauza „bâlbâielilor administrative și încărcăturii birocratice excesive”.

foto: Cristi Gagea

principalul program pentru susținerea activităților premergătoare strategiei de dezvoltare a comunității și pentru asigurarea implementării și sustenabilității măsurilor propuse. Regio, pe de altă parte, va susține finanțările necesare infra­ structurii relevante (infrastructura socială, de sănătate și educațională, investiții care vizează îmbunătățirea condițiilor de locuit pentru comunitățile defavorizate, locuinţe sociale etc.) pentru implementarea eficientă a măsurilor POCU.

septembrie 2018

19

foto: Shutterstock

analizĂ

România, polarizată de sărăcie Un drum dinspre Oltenia spre Transilvania, prin Valea Jiului, ne dezvăluie un tablou cu două Românii: una săracă, aparent fără şanse de dezvoltare, şi una dinamică, unde se vede potenţialul de a recupera diferenţele faţă de statele avansate ale UE. Vlad Bârleanu

S

ărăcia din România are câteva caracteristici specifice: o puternică dimensiune geografică, nivelul ei este mai puţin influenţat de gradul de educaţie al cetăţenilor în comparaţie cu statele din Vest şi este mult mai răspândită în mediul rural. De pildă, potrivit datelor biroului european de statistică, discrepanţa între săraci şi bogaţi, în Vest, este cu atât mai mare cu cât diferenţele de educaţie sunt mai mari. Prin educaţie se înţelege nivelul de studii, acesta fiind singura pârghie de măsurare cu relevanţă statistică. În România, nivelul de educaţie nu garantează venituri mai mari, aşa cum o educaţie mai precară nu te condamnă la sărăcie.

20

www.inforegio.ro

Printr-o evoluţie atipică a urbanizării în România, oraşele mici şi medii cunosc şi ele, în prezent, un grad semnificativ de sărăcie. Mai exact, populaţia rurală din România este, în continuare cea mai expusă riscului de sărăcie şi excluziune socială. Însă, pe locul imediat următor se află populaţia oraşelor mici şi mijlocii. Asta spre deosebire de statele mai dezvoltate din UE, unde oraşele mari au cei mai mulţi cetăţeni expuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială.

O privire statistică Potrivit celor mai recente date Eurostat, aproximativ 36% din populaţia României se afla, în 2017, în risc de sărăcie sau excluziune socială. Totuşi, faţă de anul 2007, când ţara a aderat la UE, acest

indicator s-a redus cu peste 76%. Chiar şi aşa, procentul rămâne extrem de ridicat în comparaţie cu restul statelor membre UE, unde doar Bulgaria stă mai prost, iar Grecia (33%) este şi ea extrem de aproape de România. Un alt aspect care trebuie menţionat este că, în contextul recentei recesiuni economice, mai multe ţări ale blocului comunitar se confruntă cu o creştere a numărului cetăţenilor care se află în risc de sărăcie şi excluziune socială. În acelaşi timp, România este – după Polonia – ţara cu cei mai mulţi cetăţeni ieşiţi din această categorie, în 2016 raportat la 2008, după Polonia. Mai exact, în urmă cu doi ani, 1,4 milioane de români ieşeau din această categorie, respectiv 3,2 milioane de polonezi.

Tendinţa a continuat şi anul trecut în cazul celor două state, astfel că faţă de

analiză

Săracii de la oraş Când ne referim la sărăcie, în România, există variaţii importante în mediul urban la acest capitol, oraşele mici fiind cele mai dezavantajate. Sunt vizate mai ales cele al căror statut s-a modificat din rural în urban în ultimii 15 ani. Cu toate acestea, oraşele medii au şi ele probleme la acest capitol, iar oraşele mari deţin, la rândul lor, zone şi comunităţi marginalizate. Între 1998 şi 2010, prin HG nr.

813/1999, autorităţile au declarat 160 de localităţi ca zone defavorizate, ceea ce a creat premisele unor programe de investiţii accelerate, scutite de la plata unor taxe şi impozite, pentru a dezvolta comunităţile. În 2007, odată cu aderarea României la UE, statul român a căpătat alte pârghii prin care să alinieze economic zonele defavorizate, având în vedere programele europene care fac posibile reducerea disparităţilor, reintegrarea comunităţilor defavorizate şi reducerea excluziunii sociale. De pildă, în actuala perioadă de programare bugetară, axa 9 din programul Regio vizează sprijinirea regenerării economice şi sociale a comunităţilor defavorizate din mediul urban.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2011, 3,2% din populaţia urbană totală se afla în zone marginalizate. De asemenea, rezultatele cercetărilor derulate printr-un proiect derulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu sprijinul Băncii Mondiale, arată că zone marginalizate sunt prezente în toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, inclusiv în regiunea mai dezvoltată București-Ilfov, cel mai mare procent aflându-se în judeţele Tulcea, Hunedoara, Mureş, Botoşani, Vaslui, Vrancea, Călăraşi şi Covasna (între 8,58% şi 5,79%). În regiunea Bucureşti-Ilfov, acest procent ajunge la 47% în zona cuprinsă între Buftea şi Chitila, şi 12% în zona Măgurele. Tot conform aceluiaşi studiu, 40% din populaţia urbană marginalizată o reprezintă persoane de etnie romă.

Cum s-a ajuns aici În perioada comunistă s-a produs o nivelare a societăţii prin politici de uniformizare economică specifice ideologiei. Nimeni nu avea voie să fie prea bogat, în afara nomenclaturii comuniste, iar încercarea de a creşte nivelul de trai al celor săraci a dus la politici nocive, precum industrializarea forţată şi strămutarea populaţiei din mediul rural în urban. Nu doar că această populaţie a fost smulsă din mediul cunoscut, care îi permitea măcar să-şi asigure existenţa din agricultură, dar a fost pusă în faţa unor schimbări artificiale, forţate. Un alt mecanism a fost transformarea satelor în comune şi a acestora din urmă în oraşe, în afara oricărei logici economice sau bugetare. Astfel, au fost create zone monoindustriale care, odată dispărut regimul etatist de subvenţionare, s-au transformat în oraşe inactive economic, cu niveluri ridicate de sărăcie şi populaţie izolată din punct de vedere social.

Un fenomen greu de eradicat Criza economică majoră care a afectat România după 1990 a dus la o „explozie” a sărăciei în anii de tranziţie. Astfel, procentul populaţiei aflate în sărăcie a crescut de la 4% în 1989, la 20% în 1993.

În anii 2000 a atins limita superioară, respectiv 36% din populaţia totală. Între 2000 şi 2006, fenomenul de sărăcie a cunoscut o reducere substanţială ca urmare a creşterii economice şi a iminentei aderări a ţării la blocul comunitar. Rata sărăciei absolute s-a redus până la 13,8% din populaţia totală în 2006. Astfel, de la 8 milioane de români aflaţi în sărăcie absolută în 2000, numărul acestora s-a redus până la 3 milioane în 2006. Cu toate acestea, procentul populaţiei aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială rămâne unul dintre cele mai mari în Europa. În timp ce oraşele mari au cunoscut o dezvoltare accelerată şi, în consecinţă, populaţia săracă s-a redus, oraşele mici se confruntă în continuare cu acest fenomen. El este potenţat de o populaţie în scădere şi îmbătrânită şi de migraţia accentuată a tinerilor în alte state europene, în căutare de muncă.

Un rol extrem de important în dezvoltarea economică şi socială a României, după Revoluţie, l-au avut programele PHARE, ISPA şi SAPARD, cele trei instrumente de pre-aderare finanţate de către UE pentru a asista ţările candidate din Europa Centrală şi de Est. Acestea au oferit o susţinere externă importantă pentru evoluţia economico-socială în intervalul 2000-2010, prin efectele pozitive pe termen lung.

foto: Shutterstock

2008, în România, peste 2 milioane de cetăţeni ieşiseră din categoria celor aflaţi în risc de sărăcie şi excluziune socială. La polul opus, Italia (+3 milioane), Spania (+2 milioane) şi Grecia (+743.000) îşi sporeau, în 2016, numărul de cetăţeni aflaţi în risc de sărăcie şi excluziune socială faţă de 2008.

septembrie 2018

21

util pentru beneficiari

Ați întrebat? Vă răspundem!

Axa prioritară 9 a noului Regio 2014-2020 este extrem de importantă deoarece, grație proiectelor care pot fi depuse, se fac pași importanți pentru scoaterea din sărăcie a comunităților urbane marginalizate.

Specialiștii vă explică tot ce trebuie să știți despre Grupurile de Acțiune Locală (GAL).

Președintele Grupului de Acțiune Locală (GAL) poate fi angajat ca facilitator în cadrul structurii echipei de implementare, dacă Actul constitutiv nu precizează nimic despre incompatibilitate?

La depunerea strategiei de dezvoltare locală (SDL) pentru evaluare și selecție, GAL a depus o serie de documente, precum: procedura de selecție a facilitatorului, CV acestuia etc. GAL-ul a prezentat documente justificative prin care să facă dovada că selecția facilitatorului s-a făcut în mod transparent, pe baza experienței acestuia în ceea ce privește comunitățile marginalizate/ grupurile vulnerabile.

De asemenea, în Modelul cadru SDL este menționat: „în faza de implementare a SDL (Etapa a III-a a mecanismului DLRC), personalul GAL ar putea să crească prin angajarea altor specialiști, precum expert romi, asistentă medicală comunitară, mediator școlar ș.a., care să furnizeze diverse servicii sociale în teritoriul SDL, în

foto: Cristi Gagea



special în zona urbană marginalizată.” În acest context, în situația în care GAL consideră a fi necesar ca în perioada de implementare să angajeze un alt facilitator (i) poate face acest lucru dacă expertiza/ competențele acestuia pot să contribuie la implementarea SDL/ animarea comunității și a respectării tuturor prevederilor legale privind angajarea personalului GAL. Dacă președintele GAL este funcționar public, există incompatibilități cu funcția de baza și cu noua funcție pe care dorim să i-o atribuim din proiect?

Având în vedere calitatea de funcționar public, acesta se supune rigorilor legislației aferente. De asemenea, trebuie avute în vedere evitarea incompatibilităților și a conflictelor de interese, conform procedurii referi-



22

www.inforegio.ro

toare la evitarea conflictului de interese, procedură pe care fiecare GAL trebuie să o elaboreze și să o respecte.

Procedurile ce urmează a fi pregătite și publicate se vor referi doar la preselecția propunerilor de proiect sau la întreg procesul de selecție și cum?

GAL are obligația de a elabora propriile proceduri de evaluare și selecție a propunerilor de proiecte, în vederea înaintării către cele două autorități de management – POR și POCU a pachetului de proiecte (pre)selectate de către GAL, astfel încât beneficiarii selectați (ale căror proiecte au primit avizul Comitetului Comun de Selecție(CCS) să poată introduce cererile de finanțare în MySMIS, în cadrul apelurilor POR/POCU dedicate. În acest sens, documentul Orientări generale - capitolul 1.2 Elaborarea procedurii de selecție a propunerilor de proiecte de către GAL (pag.3) descrie



util pentru beneficiari modalitatea în care acest proces ar trebui să se desfășoare.

De asemenea, pentru a vă asigura că proiectele selectate de către GAL respectă prevederile celor două Programe Operaționale, la pag. 5 subcapitolul 2.1.2 Criteriile minime de eligibilitate sunt prezentate elemente, precum: tipuri de intervenții, grup țintă, indicatori etc. În organizarea apelurilor de proiecte, GAL va ține seama de o serie de elemente, precum: Lista de intervenții, perioada de implementare a proiectelor, complementaritatea dintre proiectele POR-POCU etc.

Astfel, apelurile pentru selecția propunerilor de proiecte cu perioada de implementare de 5 ani, ar trebui organizate de către GAL și derulate cel târziu până la finalul anului 2018.

Ce rol va avea GAL în procesul de selecție a propunerilor de proiecte complete încărcate pe platforma MySMIS la AMPOR/AMPOCU? GAL-ul este direct responsabil cu selecția propunerilor de proiecte, inclusiv a beneficiarilor (Atenție! Aceștia trebuie să fie eligibili pe POR/POCU).

Cele două autorități de management – POR și POCU verifică doar ca proiectele selectate de GAL să fie în conformitate cu prevederile celor două programe, să respecte Lista intervențiilor prevăzute la nivelul SDL aprobate. Pachetul de proiecte este înaintat AM-urilor de către GAL. Proiectele care primesc avizul vor fi încărcate în sistemul MySMIS de către beneficiarul selectat anterior de GAL. GAL-ul se va asigura ca implementarea proiectelor să se facă conform calendarului propus.



care va fi selectată pentru finanțare de către AMPOR/ AMPOCU? Se va afla GAL în vreo relație contractuală cu aceasta?

Selecția beneficiarului pentru proiectele aferente SDL este făcută exclusiv de către GAL conform propriei proceduri de evaluare și selecție, dar contractul de finanțare pentru beneficiarii selectați de către GAL este încheiat direct între aceștia și cele 2 AM după ce proiectele depuse în MySMIS au fost verificate și aprobate.

Relația dintre GAL și beneficiarii selectați trebuie definită la nivelul procedurilor interne GAL și în conformitate cu modalitatea avută în vedere pentru monitorizarea implementării SDL.



Achizițiile în proiect - pe ce procedură se organizează? GAL este asimilat categoriei autorităților contractante sau nu, proiectul în cadrul prezentului apel nefiind depus în parteneriat cu o instituție publică?

Având în vedere faptul că GAL-urile sunt sunt constituie pe baza unui parteneriat public – privat pentru derularea procedurilor de achiziţii în cadrul proiectului trebuie respectate prevederile Ordinului comun MDRAPFE/ANAP nr.



6712/890/2017 din 7 noiembrie 2017 privind aprobarea modului de efectuare a achiziţiilor în cadrul proiectelor cu finanţare europeană implementate în parteneriat.

Administrarea schemelor de grant (dezvoltare ghiduri, administrare listă întrebări și răspunsuri frecvente, mobilizare experți evaluare și constituire comisie de evaluare, întocmire rapoarte aferente procesului de evaluare de proiecte, administrare contestații etc.) poate fi un serviciu subcontractat?

Ghidul Solicitantului Condiții Specifice „Sprijin pentru funcționarea grupurilor de acțiune locală pentru implementarea strategiilor de dezvoltare locală la nivelul orașelor cu peste 20.000 locuitori” prevede, ca și cheltuieli eligibile, printre altele, „Cheltuieli aferente diverselor achiziții de servicii specializate, pentru care beneficiarul nu are expertiza necesară”. Este responsabilitatea GAL ca beneficiar al proiectului de sprijin pentru funcționare să definească activitățile ce urmează a fi subcontractate și activitățile ce urmează a fi efectuate cu experți proprii.



Va trebui GAL să asigure costurile pentru serviciile de evaluare/ contractare pentru aceste propuneri complete după ce acestea au fost încărcate/ depuse pe platforma MySMIS la AMPOR/AMPOCU? Proiectele încărcate în MySMIS sunt evaluate de către experți AM POCU/ AM POR iar contractarea acestora se face la nivelul celor 2 AM. Prin urmare, GAL-ul nu va fi implicat în procesul de evaluare/ contractare a cererilor de finanțare încărcate în MySMIS.

foto: Cristi Gagea



Ce obligații îi revin GAL în raport cu o terță persoană (juridică) septembrie 2018

23

idei europene

clădirile abandonate au devenit motoare ale regenerării oraşelor Italia

Oferă o imagine dezolantă, dar arată și calitatea vieţii celor care trăiesc în preajma lor. Terenurile şi clădirile abandonate, o adevărată „piatră de moară” pentru Torino, s-au transformat din locuri mizere în spații urbane extrem de apreciate, grație proiectului Co-City finanţat de Uniunea Europeană.

Alice-Claudia GHERMAN

foto: cooperativecity.org

24

www.inforegio.ro

foto: cooperativecity.org

L

a Torino, capitala regiunii Piemont din nord-vestul Italiei, proiectul CoCity a transformat terenurile și clădirile neutilizate în „spații urbane” deținute și întreținute de comunitate.

Scopul proiectului a fost încă de la început acela de a încuraja participarea socială, coeziunea comunitară, dar şi dezvoltarea întreprinderilor și crearea de locuri de muncă, astfel încât să se rupă cercul vicios al sărăciei și excluderii sociale în cartierele defavorizate. „Co-City constituie o oportunitate extraordinară de a sprijini noi forme de participare activă a cetăţenilor la regenerarea oraşului. Sper că vor fi create noi întreprinderi în jurul acestui model de relaţie dintre sectorul public şi cel privat, generând noi oportunităţi de angajare şi locuri de muncă în Torino”, a declarat Chiara Appendino, primarul oraşului Torino. Între 2008 şi 2013, numărul locuitorilor din Torino lipsiţi de cele mai elementare mijloace de trai a crescut la 7% din populație. Rata şomajului a fost de 13% şi a crescut mai repede decât în multe alte oraşe italiene. Municipalitatea a lansat o serie de acţiuni pentru combaterea excluziunii sociale. Dar reducerea fondurilor publice a făcut dificilă satisfacerea cererii privind serviciile de asistenţă socială determinând neîncrederea crescută a oamenilor în comunitate şi în instituţiile publice.

FIŞA TEHNICĂ A PROIECTULUI Excluziunea socială este direct legată de declinul urban, unul dintre semnele cele mai vizibile fiind numărul mare de clădiri abandonate, multe dintre ele rămânând din trecutul industrial al oraşului Torino. Din aproximativ 1.600 de clădiri deţinute de municipalitate, 6,5% erau neutilizate sau utilizate insuficient.

Cu toate acestea, Primăria Torino a văzut oportunitatea reabilitării acestora şi a recunoscut potenţialul de regenerare urbană chiar şi acolo unde abandonul părea ireversibil. În 2016, această recunoaştere a determinat consiliul să adopte un regulament privind comunele urbane ca mijloc de regenerare a acestor spaţii. Astăzi, casele de cartier (case del quartiere) situate în Torino formează o reţea de centre multifuncţionale care colaborează pentru a sprijini co­operarea comunităţii şi regenerarea urbană. În cadrul Co-City, aceştia ajută asociaţiile locale şi cetăţenii activi să lanseze acţiuni care vizează regenerarea spaţiilor abandonate.

Proiectul este susţinut de platforme informatice inovatoare, cum ar fi reţeaua socială urbană First Life dezvoltată de Universitatea din Torino. First Life a construit şi ges-

2 Titlul proiectului: „Co-City Managementul colaborativ al comunelor urbane pentru a contracara sărăcia și polarizarea socio-spațială” 2 Beneficiar: Primăria Torino Direzione Decentramento Giovani e Pari Opportunità 2 Buget total: 5,15 milioane de euro 2 Contribuţie FEDR: 4,12 milioane de euro

tionează un storyboard online despre CoCity ca mijloc de a implica diferite grupuri în dezbaterea privind gestionarea comunelor urbane. În prezent, Universitatea din Torino elaborează un set de instrumente legale pentru a sprijini utilizarea regulamentului şi editarea unui manual privind punerea în aplicare a Co-City. În combinaţie cu noul cadru juridic, proiectul ajută la implicarea actorilor rezidenţi în procesul de schimbare urbană, în timp ce autoritățile locale se transformă din furnizori de servicii, în parteneri, care facilitează implicarea în schimbarea urbană. După implementarea proiectului spaţiile goale au devenit mai degrabă o oportunitate, fiind evaluate pe baza utilizării lor potenţiale, nu pe cea a valorii de vânzare. Proiectul Co-City a transformat îngrijirea oraşului într-o sarcină colectivă.

foto: Shutterstock

idei europene

Viitor mai bun pentru Nordstadt prin programele „URBAN“ Germania

Comisia Europeană a lansat acum câţiva ani iniţiativa URBAN I şi URBAN II, prin care au fost finanţate programe de îmbunătăţire a calităţii vieţii în diferite zone urbane din Europa. În Germania, de exemplu, 29 de proiecte finanțate din programul URBAN II au fost selectate în zona Dortmund-Nordstadt. Ele au condus la crearea a 60 de noi afaceri şi 400 de locuri de muncă.

Alice-Claudia GHERMAN

S

ituat la est de bazinul Ruhr, Dortmund continuă procesul de transformare dintr-un oraș de oțel într-o metropolă de înaltă tehnologie.

Procesul este în curs de desfășurare, dar nu toate zonele orașului au beneficiat în mod egal de acesta. De pildă, Nordstadt, o zonă situată la nord de centrul orașului Dortmund, a pierdut multe locuri de muncă atunci când o mare fabrică a fost închisă. În plus, peste 40% din cei 54.000 de locuitori ai orașului Nordstadt sunt la origine imigranţi, o populație deosebit de vulnerabilă la pierderea locurilor de muncă din industrie. Din aceste motive, cartierul a fost ales drept beneficiarul programului URBAN II. Programul a ajutat la o reinserţie socială a persoanelor marginalizate, chiar excluse din societate, şi la o salvare a oraşului în sine.

Nordmarkt este probabil zona cea mai emblematică a strategiei implementate și a rezultatelor obținute de URBAN II în Dortmund-Nordstadt. Ceea ce ni se înfăţişează astăzi ca o piață frumoasă și

o zonă verde, plăcută, în inima unei zone dens populate, a fost, înainte de implementarea proiectului, un loc frecventat de alcoolici, prostituate și dependenți de heroină. Fondurile UE au făcut posibilă îmbunătățirea locaţiei, menținerea ei şi asigurarea că va rămâne pe termen lung un loc sigur prin angajarea a ceea ce nemţii au numit „administratorii urbani”.

Mai exact, o echipă de 18 oameni a fost angajată în programul federal de readucere a oamenilor la lucru pentru a se asigura că străzile adiacente și piața Nordmarkt rămân curate, sigure și, în general, plăcute. O întreprindere de inserție socială a făcut posibilă schema. Sarcinile cerute oamenilor fără un loc de muncă au fost simple, dar simbolice. De pildă, li s-a cerut să aibă grijă ca toţi cetăţenii să-şi arunce gunoiul în coșuri sau să ajute copiii să treacă strada. Nimic dificil, dar totuşi util. Asemenea cerinţe i-au ajutat pe acești foști membri excluşi ai societății să-și recapete stima de sine și încrederea că se poate.

Helga Beckmann, unul dintre managerii celor trei birouri de vecinăta-

te Nordmarkt, explică: „Încercăm să le oferim oamenilor un impuls, să-și îmbunătățească imaginea de sine și felul în care văd vecinătatea lor, pentru a-i convinge că paharul este pe jumătate plin și că nu există niciun motiv pentru care nu poate fi complet plin. Organizăm tot felul de evenimente, petreceri și concursuri pentru cele mai bune idei. Toate acestea contribuie la generarea de proiecte și conferă cartierului un profil mai atractiv, fără a costa o mulțime de bani.”

Cele trei birouri de vecinătate din Nordstadt acționează ca o interfață între populație și autoritățile publice. Ei au un rol de mediere, facilitare și organizare.

FIŞA TEHNICĂ A PROIECTULUI 2 Titlul proiectului: Programul URBAN II pentru Renania de Nord-Westfalia 2 Beneficiar: Primăria Dortmund-Nordstadt 2 Buget total: 28,8 milioane de euro din care 10 milioane de euro reprezintă fonduri prin intermediul URBAN Community Initiative

septembrie 2018

25

agendă finanţare (MFC) şi Reţeaua Europeană de Microfinanțare (EMN) pe tema „Promovarea misiunii noastre sociale prin intermediul tehnologiei”, care va avea loc între 3 şi 5 octombrie, la Bilbao. http://www.eib.org Viena, Austria, 2 octombrie

Praga, Cehia, 11-12 octombrie

Conferinţa la nivel înalt: Fondul European de Apărare, factor de conducere pentru cercetarea şi inovarea în domeniul apărării. UE a lansat numeroase iniţiative de consolidare a securităţii şi apărării europene. Fondul European de Apărare (FEA), unul dintre elementele esenţiale ale acestor iniţiative, intră într-o etapă decisivă în timpul Preşedinţiei Austriece a Consiliului UE, care va organiza o conferinţă în acest scop, la Viena.

Evenimentul este conceput pentru a oferi o perspectivă completă asupra potenţialului specific, oportunităţilor şi provocărilor acestei iniţiative. Acesta va convoca toţi actorii relevanţi care reprezintă instituțiile UE, statele membre ale UE, industria şi comunitatea de cercetare şi tehnologie. https://www.edf-vienna2018.at

Horizon 2020, spaţiu de informare spaţială şi eveniment de brokeraj.

Agenţia Europeană pentru Sistemele Globale de Navigaţie prin Satelit (GSA) şi Reţeaua Persoanelor Naționale de Contact H2020 - COSMOS2020 organizează un eveniment internaţional de informare spaţială Horizon 2020 şi un eveniment de brokeraj în Praga.

Scopul evenimentului este informarea asupra oportunităţilor spaţiale sub umbrela Horizon 2020/Orizont 2020 şi dincolo de acestea şi de a furniza informaţii de primă mână cu privire la următorul apel spațial H2020, cu un accent deosebit pe apelurile Galileo.

Participanţii vor avea ocazia să fie informaţi şi să discute cu autorii Programului de lucru spaţial 2019-2020, dar şi să înveţe din sugestiile şi sfaturile date în cadrul H2020. https://europa.eu/newsroom/events

Bilbao, Spania, 3-5 octombrie

Lisabona, Portugalia, 18 octombrie

Conferința Europeană anuală pentru microfinanțare. Institutul Băncii Europene de Investiţii (Institutul BEI), împreună cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Fondul European de Investiţii (FEI), sponsorizează conferinţa anuală a asociației dintre Centrul de micro-

Conferinţa privind transformarea digitală a achiziţiilor publice.

Transformarea digitală este următoarea frontieră pe care o vor trece achiziţiile publice. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană organizează o conferinţă pentru a discuta problemele pe această temă

la Lisabona, în Portugalia, în Pátio da Galé, Praça do Comércio. Transformarea digitală a achiziţiilor publice va aduce schimbări uriaşe acestui sector, dar şi o competitivitate sporită a economiilor ţărilor UE. Aceasta va îmbunătăți eficienţa serviciilor publice şi va face achiziţiile publice mai atractive pentru întreprinderi. Lectori la conferință vor fi politicieni, înalţi funcţionari din UE, dar şi reprezentanți ai sectorului privat vor obţine o imagine de ansamblu a ultimelor evoluţii în materie de politici sau vor învăţa dintro serie de experienţe şi proiecte concrete legate de transformarea digitală. https://ec.europa.eu Madrid, 29-31 octombrie Conferința AESA-AACC privind siguranța aviației. Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (AESA) şi Administraţia Aviaţiei Civile din China (AACC) anunţă Conferinţa EASA-CAAC privind siguranța aviaţiei, conferinţă programată în perioada 29-31 octombrie 2018, la Madrid, în Spania. Industria aeronautică chineză şi cea europeană, precum şi autorităţile de reglementare se vor reuni pentru a discuta despre ultimele evoluţii în domeniul siguranţei aviaţiei. Subiectele vor include certificarea aeronavelor, operaţiunile aeriene, analiza siguranţei şi a datelor, gestionarea traficului aerian şi aeroporturile. Conferința este găzduită de Agenţia Spaniolă pentru Siguranţa şi Securitatea Aviaţiei. https://www.eu-china-app.org/ safetyconference

Organismele de implementare şi monitorizare a Programului Operaţional Regional Autoritatea de Management pentru POR 2014-2020 (AM POR) — Ministerul Dezvoltării Regionale și Administraţiei Publice

Bd. Libertății, nr. 16, Bucureşti, Sector 5 Telefon: (+40 37) 211 14 09 Website: www.mdrap.ro, www.inforegio.ro Facebook: https://www.facebook.com/inforegio.ro

Organisme intermediare POR Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est (ADR Nord-Est) Str. Lt. Drăghescu nr. 9, Piatra Neamţ, judeţ Neamţ, cod poştal 610125 Telefon: 0233 218071, Fax: 0233 218072 E-mail: adrnordest@adrnordest.ro, Website: www.adrnordest.ro Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est (ADR Sud-Est) Str. Anghel Saligny nr. 24, Brăila, judeţ Brăila, cod poştal 810118 Telefon: 0339 401018, Fax: 0339 401017 E-mail: adrse@adrse.ro, Website: www.adrse.ro Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia (ADR Sud Muntenia) Str. General Constantin Pantazi nr. 7A, cod poştal 910164 Călăraşi, România Telefon: 0242 331769, Fax: 0242 313167 E-mail: office@adrmuntenia.ro, Website: www.adrmuntenia.ro

26

www.inforegio.ro

Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia (ADR SV Oltenia) Str. Aleea Teatrului nr. 1, Craiova, judeţ Dolj, cod poştal 200402 Telefon: 0251 418240, Fax: 0251 412780 E-mail: office@adroltenia.ro, Website: www.adroltenia.ro Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest (ADR Vest) Str. Proclamaţia de la Timişoara nr. 5,Timişoara, judeţ Timiş, cod poştal 300054 Tel/Fax: 0256 491923 E-mail: office@adrvest.ro, Website: www.adrvest.ro Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest (ADR Nord-Vest) Calea Dorobanţilor nr. 3, Cluj Napoca, judeţ Cluj, cod poştal 400118 Telefon: 0264 431550, Fax: 0264 493222 E-mail: secretariat@nord-vest.ro Website: www.nord-vest.ro Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR Centru) Str. Decebal nr. 12, Alba Iulia, judeţ Alba, cod poştal 510093 Tel: 0258 818616/int. 110, Fax: 0258 818613 E-mail: office@adrcentru.ro, Website: www.adrcentru.ro Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti Ilfov (ADR Bucureşti Ilfov) Str. Mihai Eminescu nr. 163, et. 2, Sector 2, cod poştal 020076, Bucureşti Telefon: 021 313 8099, Fax: 021 315 9665 E-mail: contact@adrbi.ro, Website: www.adrbi.ro

poftiţi la masă... europeană!

Gastronomia iberică, așa cum nu o știați

foto: Shutterstock

Este celebră pentru preparatele mediteraneene uşoare și meniurile de vară care abundă în fructe de mare şi peşte. Cu toate acestea, însă, Spania are în meniu şi alte specialităţi, mai „complicate” şi mai potrivite pentru anotimpul rece. Vă prezentăm în ediţia actuală a revistei Regio două preparate interesante care dezvăluie o altă latură a gastronomiei iberice.

Callos Madrilenos

burtă şi piciorul de viţel/ porc, apoi fierbeţi.

Adăugaţi ceapa tocată, usturoiul, frunzele de dafin, boabele de piper şi fierbeţi timp de trei ore. Separat, tăiaţi mărunt cealaltă ceapă şi restul de usturoi. Tăiaţi şunca serrano în pătrate mici, chorizo ​​şi morcilla în

rondele. Încingeţi uleiul şi căliţi-le pe toate timp de 5 minute. Apoi amestecaţi totul cu paprica şi turnaţi, împreună cu boabele de năut, peste bucăţile de burtă. Fierbeţi timp de 15-20 de minute. Callos este gata!

Serviţi-l cald, cu pâine rustică. Poftă bună!

rea Leche frita este un pic cam ciudată, „lapte prăjit” - avem, de fapt, o budincă delicioasă, dulce, fermă şi rece, dar învelită într-o coajă prăjită, caldă şi crocantă.

Ingrediente: 3 ½ linguri de amidon de porumb, 7 linguri de făină, o

jumătate de ceaşcă de zahăr, 1 litru de lapte, 2 ouă mari, ¼ ceaşcă de ulei de măsline pentru prăjit, 2 linguri de unt, 1 lingură de pudră de scorţişoară.

Preparare: Într-un castron mare amestecaţi amidonul, făina şi zahărul.

Peste ele adăugaţi o ceaşcă de lapte şi bateţi bine cu telul. Într-o cratiţă mare încălziţi restul de lapte, amestecat cu puţină scorţişoară, până când începe să fiarbă. Apoi daţi deoparte şi turnaţi puţin câte puţin peste compoziţia de făină.

Amestecul îl turnaţi înapoi în cratiţă, timp în care continuaţi mixarea cu telul. Ţineţi la foc mic, timp de 10 minute.

Compoziţia o turnaţi într-un vas de sticlă termorezistentă, uns cu ulei, apoi o daţi la frigider pentru 3 ore. Crema solidificată o tăiaţi pătrăţele. Acestea le daţi prin puţină făină şi ou bătut şi le prăjiţi în ulei încins cu unt. Serviţi reci sau calde cu un moţ de frişcă. Poftă bună!

foto: Shutterstock

„Callos” în spaniolă înseamnă burtă de vită şi chiar mai mult de atât. Este o mâncare tradiţională în zona Madridului, aflându-se pe masa familiilor spaniole vreme de secole şi fiind servită în toate tavernele. Este o masă consistentă pentru zilele anotimpului rece.

Ingrediente: 1 kg de burtă de vită, 60 ml de oţet de vin alb, 2 cepe medii, o căpăţână de usturoi, un picior de viţel sau porc, tăiat în jumătate, 2 foi de dafin, 10 boabe de pier, 150 g de şuncă serrano, 225 g de cârnaţi chorizo, 225 g de morcilla (un fel de sângerete), o linguriţă de paprica, 3 linguri de ulei de măsline, o cană de năut (opţional).

Preparare: Curăţaţi burta în apă rece cu oţet. Tăiaţi-o în bucăţi de aproximativ 8 cm. Tocaţi una dintre cepe şi decojiţi jumătate de căpăţână de usturoi. Într-o cratiţă mare puneţi în apă rece bucăţile de

Leche frita Leche frita este unul dintre cele mai delicioase şi mai populare deserturi spaniole. Puteţi să-l găsiți atât în restaurante, cât şi în magazinele de patiserie din întreaga Spanie, după cum la fel de distractiv este să îl faceţi acasă. Traduce-

septembrie 2018

27

Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional Ministerul Dezvoltării Regionale și Administraţiei Publice Bd. Libertății nr. 16, Sector 5, București Telefon: 0372 11 14 09 Website: www.inforegio.ro, www.mdrap.ro, www.fonduri-ue.ro https://www.facebook.com/inforegio.ro

$ Investim în viitorul tău!

Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional și co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională Numele Proiectului: „Sprijin pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional în vederea implementării, managementului, evaluării, informării și promovării Programului Operaţional Regional 2014-2020, pentru perioada 2015-2019“ Editor: Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020 - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administraţiei Publice Data publicării: Septembrie 2018