Ecoharetian

~Jurnal

ecologic al haretienilor ploieșteni~

2015 2015

E!

Şcoala este locul în care oameni destoinici au vegheat la înnobilarea sufletului şi minţii tuturor celor care au dorit şi doresc să desluşească taina slovelor şi taina naturii.

Un astfel de loc, cu tradiţie în învăţământul prahovean, este Colegiul Spiru Haret care a omagiat la nivel naţional şi internaţional Centenarul UNESCO Spiru Haret. Acum aniversăm tradiţia centenară de “ Sădire a arborilor” şi nu numai, an de an, prin proiecte şi parteneriate ecologice.

Ne mândrim cu: - Gândeşte verde, Gândeşte curat!

- Leave a green trace behind; - Parc dendrologic; - Let`s do it, Romania!

- Şcoala pentru o Românie Verde ... finalizate de NOI, pentru NOI şi comunitatea locală

Ce dorim?

Să fim pe măsura trecutului, convinşi că “ceea ce dobândeşte cu ştiinţă, cu răbdare, cu muncă şi cu talent nu se clatină de furia celui dintâi venit” (B.Şt.Delavrancea) Ce oferim?

Egalitate de şanse Identitate şi diversitate Valorizarea fiecărei idei despre mediu Educaţia ecologică Deschiderea spre receptarea valorilor şi frumuseţilor naturii Ce ne defineşte?

Pe toţi, elevi şi profesori, ne defineşte dorinţa de a modela şi de a ne modela, de a călăuzi spre frumos şi verde, spre a comunica în deplinul sens al proiectelor ecologice, a făuri şi încuraja tot ce e sublim în legătura indestructibilă om-natură.

Proiectele ecologice pornesc de la blândeţe şi de la iubire pentru mediu.

Expediţie ecologică în pădurea copilăriei, Să învăţăm despre pădure, Pădurea, izvor de viaţă, Incoruptibilii lecturii verzi sunt alte realizări ale elevilor noştri.

Activităţile susţinute de noi şi de ceilalţi parteneri sunt dovezi că activitatea legendară a lui Spiru Haret poate să reziste şi alte sute de ani dacă purtăm în gând şi suflet “Steagul Verde” al naturii, dorinţa ca Planeta să fie veşnic Verde.

Colectivul EDITORIAL

Un gând(este) verde atunci când gândul e descoperit în tine şi apoi construieşte din acesta un gând(este) curat Pentru că ...

Analfabetul educaţiei ecologice de mâine nu va fi cel care nu ştie sau nu vrea să ştie regulile naturii, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe......să ocrotească natura.

Indiferent de vârsta şi profesia fiecăruia, educaţia pentru natură are dificila misiune de a transmite o cultură ecologică acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru a proteja un viitor în bună măsură, imprevizibil.

Educaţia ecologică şi de protecţie a mediului înconjurător trebuie să învingă!

Trebuie să ne implicăm azi!

Chiar şi atunci când ne confruntăm cu „nepotriviri” tot pledăm pentru toate gândurile noastre iar echipa din cadrul căreia activez, echipa ecoCDI, poate fi un model pe activitaţi de protejare şi salvare a mediului.

Echipa posedă o combinaţie de curaj, cunoştinţe şi inspiraţie, care o transformă într-un voluntar neobosit în domeniul educaţiei ecologice, într-un mediator în problemele delicate şi un bun expert la prezentarea proiectelor ecologice în străinătate.

Noi am facut-o deoarece gândurile fără împlinire sunt ca pomul fără frunze.

Petrișor Minodora, documentarist Colegiul Spiru Haret

Simte (in)diferenţa verde este unul dintre cele mai frumoase proiecte în care m-am implicat. Are exact ingredientele la care rezonăm şi reacţionăm fără a sta o clipă pe gânduri: solidaritate, pasiune, curaj, performanţă şi idei verzi. Linia de start pentru gândurile pustii a reunit participanţi, echipa CDI, cât şi susţinători, elevii colegiului, pentru a fi alături de Gândeşte (în)diferenţa verde versus Simte (in)diferenţa verde.

Trebuie să ne vedem ca parte din natură şi nu ca stăpâni ai acesteia.

Aşa cum nu trebuie să judeci o carte după coperţi, nici natura din imagini sau din poveştile altora. Învăţaţi să respectaţi natura, să o ocrotiţi şi să vă bucuraţi de ea!

Luaţi-vă energia din natură!

Gândeşte-te la copacii din natura verde!

Gândeşte la animale și la păsările cu cântecul lor curat!

Gândeşte verde, gândeşte curat!

Simte că pădurea plânge, pădurea copilăriei mele chiar plânge, aşa o simt eu...

Aşa am văzut-o azi, 6 aprilie 2015...

Din respect pentru pădure voi tăia mugurii de indiferenţă ai celor care o distrug şi voi reveni să o văd mai veselă la următoarea Luna pădurii.

SEMNAT UN ECOHARETIAN TRIST

Pământul sau Acasă Bogăţia noastră constă în lumea vie care ne-a generat şi care ne înconjoară—Pământul. Minunile cu care civilizaţia şi tehnologia ne asaltează şi care ne fac uneori să fim mândrii şi uşor aroganţi, trebuie să realizăm că noi, oamenii, suntem bogaţi fără să vrem şi fără să ştim.

Dacă pământul s-a format acum 4,6 miliarde de ani, el a ştiut să supravieţuiască urmărindu-şi ciclurile naturale. În acest lanţ de echilibru, a intervenit OMUL. El a reuşit să modifice relaţiile de echilibru ale mediului şi prezenţa poluării a demonstrat că legătura dintre viaţă şi mediu a început să aibă rupturi.

Oamenii moderni, revoluţia industrială au modificat timpul biologic al pământului fără să se întrebe cât mai are de trăit planeta noastră...

Oare, Pământul ne mai poate aştepta?

Acest tezaur natural cu frumuseţile lui trebuie salvat!

Să nu uităm că există un singur loc pe care noi toţi, indiferent de cine şi ce suntem, îl numim Pământ sau Acasă!

Octavian Runceanu, elev Colegiul Spiru Haret

Una din cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea contemporană este efectul de seră. În jurul Pământului există un strat de gaze fără de care viaţa nu ar fi posibilă. Oamenii, prin gazele pe care le trimit în atmosferă tulbură acest proces natural descoperit în anul 1827.

1827 - Matematicianul Jean-Baptiste Fourier presupune existenţa unui efect atmosferic care face ca temperatura medie anualǎ sǎ fie mai mare decât rezultǎ din calcule. Este primul cercetǎtor care face analogia cu „efectul de serǎ" produs la scarǎ largǎ.

1863 - John Tyndall, om de ştiinţǎ irlandez, publicǎ o lucrare în care descrie modul prin care vaporii de apǎ ajutǎ la producerea efectului de serǎ.

1880 - Suedezul Svante Arrhenius şi americanul Chamberlain analizeazǎ independent problemele pe care emisiile de CO2 le ridicǎ în atmosferǎ.

1880-1940 – Temperatura medie anualǎ creşte cu 0,25ºC, efectul de serǎ fiind semnalat de cǎtre unii oameni de ştiinţǎ ca fiind intrat în acţiune.

1940-1970 – Temperatura medie scade cu 0,2 ºC, iar unii climatologi prezic intrarea într-o nouǎ erǎ glaciarǎ.

1979 - Are loc prima conferinţǎ mondialǎ asupra problemelor climatice provocate de om.

1985 - Se desfǎşoarǎîn Austria prima conferinţǎ internaţionalǎ, având ca temǎ efectul de serǎ. Conferinţa aratǎ cǎ nu numai CO2 contribuie la încǎlzirea globalǎ, ci ş ialte gaze cum ar fi metanul, cluorofluoro- carburile, oxizii de azot şi ozonul.

1987 - Se înregistreazǎ un record de cǎldurǎ, cei mai recia ni din decada 1980 sunt mult mai cǎlduroşi decât media celor mai calzi ani din anii 1880.

1988 – Încǎlzirea globalǎ devine subiect de primǎ paginǎ. Reuniunea climatologilor de la Toronto, din Canada, cheamǎ naţiunile lumiis ǎ reducǎ emisiile de CO2 cu 20%, pânǎ în 2005. ONU înfiinţeazǎ o comisie interguvernamentalǎ (IPCC - Intergovernamental Panel on Climate Change) pentru a analiza rapoartele oamenilor de ştiinţǎ.

1990 – Primul raport al IPCC aratǎ cǎ temperaturile medii au crescut cu 0,5 ºC în ultima sutǎ de ani. IPCC avertizeazǎ cǎ sunt necesare mǎsuri împotriva emiterii de gaze ce provoacǎ efectul de serǎ.

1991 - Vulcanul Pinatubo, din Filipine, erupe şi în atmosferǎ sunt aruncate mari cantitǎţi de cenuşǎ vulcanicǎ, care încetineşte efectul de serǎ. Temperatura medie scade timp de doi ani, dupǎ care începe sǎ creascǎ din nou.

1992 – Convenţia asupra schimbǎrilor climatice, semnatǎ la Rio de Janeiro, Brazilia, de cǎtre 154 de state, inclusiv România, recunoaşte rolul negativ al efectului de serǎ, provocat de activitǎţile industriale. Se propune ca ţǎrile puternic industrializate, sǎ îşi reducǎ emisiile de CO2 pânǎ în 2000, la nivelul anului 1990.

1994 – Alianţa micilor state insulare, care grupeazǎ ţǎrile cele mai ameninţate de creşterea nivelului oceanului planetar, ce reducerea emisiilor de CO2 cu 20% pânǎ în 2005.

1995 - Un an foarte cald. În martie, la Berlin, se face o întâlnire în care ţǎrile puternic industrializate cad de acord sǎ reducǎ emisiile de CO2. În noiembrie, IPCC aratǎ cǎ încǎlzirea globalǎ nu are numai cauze naturale şi cǎ dovezile aratǎ cǎ existǎ o contribuţie majorǎ a activitǎţilor umane la încǎlzirea globalǎ. Se indicǎ de asemenea cǎ, pânǎ în 2100, temperatura medie ar puteasǎ creascǎ cu 1 pânǎ la 3,5ºC. 1996 - La a doua reuniune a Convenţiei asupra schimbǎrilor climatice, SUA acceptǎ limitarea prin reglementǎri internaţionale, a emisiilor de CO2. Dupǎ patru ani de stagnare, emisiile de CO2 încep sǎ creascǎ din nou, ceea ce atrage protestele oamenilor de ştiinţǎ.

1997 - Protocolul de la Kyoto stabilește scăderea emisiilor de CO2, în medie cu 5,4% până în 2010.

1998 - Negocierile de la Buenos Aires nu reușesc să rezolve divergenţele aplicării protocolului de la Kyoto, dar se cade de acord cu revizuirea acestuia până în 2000.

2000 - Oamenii de știinţă avertizeazăcă rata de creștere a emisiilor de CO2 rămâne la nivelul actual, la sfârșitul secolului XXI temperature vacrește cu 6 ºC. Negocierile pentru finalizarea regulamentului de aplicare a protocolului de la Kyoto eșuează.

Dacă vrem viaţă pe Pământ trebuie să tragem un semnal de alarmă. Amplificarea acestui efect de seră are ca rezultat o climă mult mai caldă și o planetă ce riscă să devină mai fierbinte.

Mitrea Andrei-Daniel, elev

Colegiul Spiru Haret Ploiești

Deşeurile reprezintă orice material sau substanţă rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele pot fi refolosite.

Unele dintre acestea sunt toxice şi trebuie să fie neutralizate sau distruse, în timp ce altele care nu reprezintă risc toxicologic sau ecologic, sunt refolosite ca materii prime secundare.

Poluarea mediului ambiant, care-şi întinde ameninţarea asupra întregii planete, a ajuns la un punct în care atacă dezlănţuit omul şi mediul său de existenţă. Şi ca o ironie amară, în timpurile moderne, nu stihiile naturii ori populaţiile vegetale sau animale sunt acelea care îl ameninţă pe om şi condiţiile sale de existenţă, ci însuşi omul, prin activitatea sa generală, insuficient controlată şi neadaptată în întregime la realităţile naturale înconjurătoare, ameninţă echilibrul ecologic.

Reciclarea reprezintă reprocesarea materialelor în produse noi. Reciclarea este un concept modern în gestionarea deşeurilor. Materialele reciclabile pot proveni dintr-o gamă variata de surse, incluzând gospodăriile particulare dar şi mediul industrial. Ele includ sticla, hârtia, aluminiul, metal, plastic, deşeuri biodegradabile şi deșeuri reziduale sau deșeuri amestecate. Materialele reciclabile trebuie sortate și separate pe tipuri de produse în containere de recilare speciale. În containerele albastre se colectează hârtie şi carton, în containerele verzi sticlă, în cele galbene plasticul și metalele și în cele maron deșeuri amestecate şi orice ale tipuri de deșeuri care nu pot fi reciclate. Cele mai multe lucruri pot fi reciclate, iar la această activitate pot participa toate persoanele, de la copii, până la cei mai bătrâni.

Colectează selectiv ca să reciclezi şi tu, pentru că astfel contribui la:  reducerea poluării mediului înconjurător, protejarea naturii şi a resurselor naturale  economia de energie  diminuarea poluării aerului, apei şi solului  crearea mai multor spaţii verzi, terenuri de joacă  reducerea folosirii de materii prime  re u t i l i za re a p r o d u s el o r  r ec i cl a re a şi  recuperarea de energie.

Principalele tipuri de materiale care se pot recicla sunt: produsele din beton şi ciment,b a t e r i i , c o m p u şi b i o c h i m i c i , d i sp o zi t i v e electronice, metale feroase şi neferoase,, materiale textile şi cherestea. În funcţie de clasa de material reciclabil diferă şi metoda prin care acestea se reciclează. Şi elevii Colegiului Spiru Haret Ploieşti, au fost „activi” în proiectul Consiliului Judeţean Prahova: „SISTEM DE MANAGEMENT INTEGRAT AL DEȘEURILOR ÎN JUDEȚUL PRAHOVA.”

Bordei Florina-Minodora, elev

Colegiul Spiru Haret Ploiești

CURCUBEUL DE FOC Curcubeul de foc este unul din cele mai rare fenomene naturale sunt nori sub formă de cârcei ce conţin cristale de gheaţă în cantitatea necesară, iar razele soarelui cad pe nori la exact 58 grade deasupra liniei orizontului, iar razele de lumină trec prin norii aflaţi la înălţimi ridicate, formaţi din cristale hexagonale.

Trecând prin aceste cristale, razele soarelui se separă în culorile curcubeului. .

Un curcubeu circular auriu se poate forma când soarele şi norii se întâlnesc în anumite momente şi în anumite locuri.

Cristalele din componenţa norilor reflectă lumina în valuri vizibile ale spectrului dar numai dacă sunt aliniate corect faţă de pamânt.

Datorită rarităţii acestor evenimente, sunt foarte puţine fotografii ale acestui fenomen.

AURORA BOREALĂ Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru.

Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a zorilor, Aurora,și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas.

Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referinţă directă la faptul că apare în sud.

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.Aurorele apar, de regulă, în apropierea polilor şi formarea lor este determinată de particulele electrice care vin din soare şi de magnetismul Pâmântului. Aurora se formează în timpul unei erupţii solare.

O dată la 11 ani, activitatea solară cunoaşte un maxim, produs de rotaţia inegală a Soarelui. Rupte din Soare, particulele călătoresc în jur de două zile înainte de a ajunge în preajma Terrei, care este protejată de centurile magnetice, al căror rol este tocmai acela de a opri respectivele particule. Când moleculele din atmosferă ajung în contact cu o serie de gaze, produc culori diferite.

Cele mai multe dintre aurore au o culoare verde, dar în componenţa lor intra şi roşul şi movul, dar extrem de rar.

Stroe Stefania, elev

Colegiul Spiru Haret Ploiești

Idei născute din prietenie, dragoste și respect, experienţe care ne-au ajutat să dăm o mână de ajutor naturii. Atitudinea noastră vizavi de natură determină atitudinea naturii vizavi de noi.

Mulţumim celor participanţi!

Un vouluntar haretian

1. Oceanul produce cu ajutorul fitoplanctonului mai mult de 70% din oxigenul care circulă anual prin atmosferă.

2. Toate tipurile de poluare naturală, deşi uneori sunt dezastroase, se integrează rapid în echilibrul natural al ecosistemelor.

3. Din cele 5 milioane de substanţe chimice înregistrate până în anul 1990, aproximativ 30 000 sunt fabricate la scară industrială.

4. Anual, în urma deversărilor petroliere accidentale, în oceane pătrund până la 200 000 de tone de ţiţei, ce provoacă adevărate dezastre ecologice în rândul vieţuitoarelor marine şi al pǎsǎrilor.

5. În SUA numărul autoturismelor este de unul la două persoane, ajungând ca în Los Angeles să ajungă unul pentru fiecare persoană. Acest lucru contribuie considerabil la plasarea SUA pe primul loc în ceea ce priveşte emisia de dioxid de carbon din lume.

6. Prin arderea tutunului are loc o distilare uscată a acestuia, iar în fumul emis au fost identificate circa 3000 de substanţe, care în cea mai mare parte sunt mutagene şi cancerigene.

7. O creştere de 5°C a temperaturii pe tot Pământul poate topi complet calotele arctice crescând astfel nivelul oceanelor şi inundând o mare parte din uscat; unele state insulare pot fi acoperite complet de apă.

8. Aproximativ 90% din energia comercializată pe plan mondial este produsă de către combustibili fosili: păcură, cărbune brun, gaz natural şi lemn.

9. Prin activităţile pe care le fac, oamenii emit în atmosferă, anual, aproximativ 8 miliarde de tone de carbon.

10. Vegetaţia terestră foloseşte anual 60 de miliarde de tone de carbon pentru creştere.

11. O singură moleculă de CFC (clorofluorocarboni) poate distruge până la 100 000 de molecule de ozon.

12. În SUA se acumulează anual o cantitate de deşeuri de circa 3,5 miliarde tone, la nivelul anului 1990 aceasta reprezentând o cantitate de 4,5 kg de deşeuri pe zi pentru fiecare locuitor. În Marea Britanie, în anul 1970, greutatea deşeurilor era de 0,8 kg pe locuitor pe zi, iar în anul 1990 s-a ajuns la o valoare de 3 ori mai mare.

13. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minute ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de energie pe un an a întregii omeniri.

14. După unele calcule făcute de cercetători, cantitatea de radiaţii solare care se revarsă asupra Pământului in 72 de ore este echivalentă cu energia pe care ar furniza-o toate resursele de cărbune, petrol şi gaze naturale!

15. Grecii au utilizat energia solară încă din 400 î.e.n. pentru aprinderea focului, folosind globuri de sticlă pline cu apă. În 200 î.e.n ei şi chinezii foloseau oglinzi concave în acest scop.

16. Două miliarde de oameni trăiesc fără curent electric.

17. Concursul World solar Challenge din 1987, care s-a desfăşurat pe o distanţă de 3138 km, a fost câştigat de autoturismul cu numele Sunracer, cu baterii solare, cu o viteză medie de 67 km/h.

18. În secolul XXI sateliţii - centralele solare - vor ajuta la rezolvarea problemelor energetice. Aceste panouri solare imense vor transforma lumina Soarelui în electricitate. Energia va fi radiată pe Pământ cu ajutorul microundelor.

19. Chinezii păstrează documente despre folosirea morilor de vânt din anul 1219, dar descoperiseră această tehnologie cu câteva secole înainte. Prima menţionare în Europa a unui astfel de dispozitiv a fost cea din Bury St. Edmunds din Suffolk, Anglia. Până în secolul XVI-lea, în Olanda funcţionau deja 10.000 de astfel de dispozitive. Prima turbină eoliană folosită pentru a produce electricitate a fost construită in anul 1888, în SUA, şi producea până la 12kW. 20. Până în anul 2010, la peste un milion de locuinţe de pe întreg mapamondul li se va furniza energie electrica cu ajutorul puterii vântului, ceea ce înseamnă o reducere a emisiei de CO2 în atmosferă de aproximativ 100 de milioane de tone .

21. 77 de milioane de barili de petrol reprezintă nevoia de energie a planetei pentru o singură zi.

22. Hidroenergia a devenit sursa principală de energie alternativă, furnizând mai mult de 80% din cantitatea totala de electricitate generată de sursele alternative de pretutindeni.

EDITURA CASA CORPULUI DIDACTIC PRAHOVA

Colectiv editorial: Prof. Morcovescu Mihaela, ISJ Prahova Ing. Doina Gheorghe, Agenţia de Protecţia Mediului Prahova Prof. Petrișor Petre, Colegiul Spiru Haret Ploiești

Colectiv de redacţie: Nicolescu Tudoriţa, prof. Colegiul Spiru Haret Pl. Petrișor Minodora, documentarist Bordei Minodora, tehnoredactare Colaboratori: Bordei Minodora , elev Constanda Cătălin, elev Teodor Mihai, elev Mitrea Daniel, elev Stroe Ștefania, elev