Adevărul despre Îngeri

A fost un timp când ... a fost bucuria lui [a lui Satana] de a aduce la îndeplinire poruncile divine. Inima lui era plină de dragoste și bucuria de a-L sluji pe Creatorul Său. The Signs of the Times, 18 septembrie, 1893. {AÎ 29.2}

Satana era un înger frumos, înălțat și ar fi rămas astfel pentru totdeauna, dacă nu s-ar fi îndepărtat de Dumnezeu. The Signs of the Times, 21 decembrie, 1891. {AÎ 29.3}

Capitolul 4 Originea Răului

Originea răului, o taină

Îngerii au fost creați plini de bunătate și dragoste. Ei se iubeau nepărtinitor unul pe altul, iar pe Dumnezeu Îl iubeau cel mai mult, această dragoste determinându-i să Îi fie pe plac. Legea lui Dumnezeu nu era un jug anevoios pentru ei, ci plăcerea lor era tocmai de a îndeplini poruncile Sale, de a se supune glasului Cuvântului Său. Însă în acest cadru de pace și curăție, păcatul și-a avut originea în acela care fusese desăvârșit în toate căile sale. Profetul scrie despre el: „ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale; ți-ai stricat înțelepciuneacustrălucireata”.Păcatulesteun lucrumisterios,deneexplicat.Nuaexistat temei pentru existența lui; a-l explica înseamnă a căuta un motiv pentru existența lui și aceasta ar însemna a-l îndreptăți. Păcatul a apărut într-un univers desăvârșit, un lucru care s-a dovedit a fi fără scuză. The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890. {AÎ 30.1}

Dumnezeu deținea cunoștința asupra evenimentelor viitorului chiar înainte de crearea lumii.El nualucratastfelcaplanurileSalesăsepotriveascăcircumstanțelor,cia îngăduit ca lucrurile să se dezvolte și să se desfășoare. El nu și-a adus contribuția la crearea unei anumite stări de lucruri, ci a știut că o asemenea stare de lucruri avea să existe. Planul careurmasăfieaduslaîndeplinireodatăcuapostaziaoricăreiadintreinteligențelecerești este taina, misterul care a fost ascuns timp de veacuri. Chiar și o jertfă a fost pregătită în planurile veșnice pentru a se aduce la îndeplinire întocmai acea lucrare pe care Dumnezeu a înfăptuit-o pentru omenire. The Signs of the Times, 25 martie, 1897. {AÎ 30.2}

Pătrunderea păcatului în ceruri nu poate fi explicată. Dacă ar fi posibil de explicat, acest lucru ar dovedi că a existat un anumit temei pentru păcat. Însă neexistând nici cea mai mică scuză pentru acesta, originea lui va rămâne pentru totdeauna învăluită în mister. The Review and Herald, 9 martie, 1886. {AÎ 31.1}

Dumnezeu nu a creat răul. El a făcut doar binele, care era ca El Însuși.... Răul, păcatul și moartea ... reprezintă urmarea neascultării care și-a avut originea în Satana. The Review and Herald, 4 august, 1910. {AÎ 31.2}

Cele dintâi semne ale răului

A fost un timp când Satana era în armonie cu Dumnezeu și plăcerea lui era de a îndeplini poruncile divine. Inima lui era plină de dragoste și bucurie în a-L sluji pe Creatorul său, până în momentul în care a început să considere că înțelepciunea lui nu provenea de la Dumnezeu, ci era înnăscută în el însuși și că el era tot atât de vrednic ca să primească onoare și putere ca și Dumnezeu. The Signs of the Times, 18 septembrie, 1893. {AÎ 31.3}

Deși Dumnezeu l-a creat pe Lucifer nobil și frumos și l-a înălțat mult în ce privește onoarea în cadrul oștirii îngerești, totuși el nu l-a așezat în afara posibilității de a comite răul. A fost în puterea lui Satana, dacă el avea să aleagă a face astfel, să pervertească aceste daruri. Ar fi putut să rămână în grația lui Dumnezeu, iubit și onorat de toată mulțimea angelică, conducător în virtutea poziției sale înalte, cu grijă generoasă, neegoistă, exercitându-și puterile nobile pentru a-i binecuvânta pe alții și a aduce slavă

Făcătorului său. Însă, încetul cu încetul, el a început să caute propria lui onoare și să-și întrebuințeze puterile pentru a atrage atenția și să câștige lauda pentru el însuși. De asemenea, în mod treptat, i-a determinat pe îngerii asupra cărora domnea să-i slujească lui, în loc de a-și devota toate puterile în slujba Creatorului lor. The Spirit of Prophecy

4:317. {AÎ 31.4}

Încetul cu încetul, Lucifer a ajuns să-și îngăduie dorința după înălțare de sine.... Deși toată slava lui era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns să o privească drept ceva ce îi aparținea lui însuși. Patriarchs and Prophets, 35. {AÎ 32.1}

Dumnezeu prezintă adevărata poziție a Domnului Hristos

Înainte de a începe marea luptă, toți trebuia să aibă o prezentare clară a voii Sale [a lui Dumnezeu], din a cărui înțelepciune și bunătate avea să izvorască toată bucuria lor. {AÎ 32.2} Împăratul universului a adunat laolaltă oștirea cerească înaintea Lui, pentru ca, în prezența lor, să poată expune adevărata poziție a Fiului Său și să arate relația existentă între El și toate ființele create.... În fața locuitorilor adunați ai cerului, Împăratul a declarat că nimeni, în afară de Domnul Hristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde pe deplin în planurile Sale și Lui I-a fost încredințată misiunea de a aduce la îndeplinire sfaturile voii Sale. Patriarchs and Prophets, 36. {AÎ 32.3}

Marele Creator a adunat oastea cerească pentru ca, în prezența îngerilor, să acorde onoare specială Fiului Său. Fiul stătea pe tron împreună cu Tatăl, iar mulțimea cerească a sfinților îngeri era adunată în jurul lor. Tatăl a făcut atunci cunoscut faptul că El Însuși a rânduit ca Domnul Hristos, Fiul Său, să fie egal cu Sine; așa că oriunde, prezența Fiului Său avea să fie ca și propria Lui prezență. Cuvântul Fiului Său trebuia să fie ascultat tot la fel de prompt ca și Cuvântul Tatălui. Pe Fiul Său L-a investit cu autoritate pentru a avea comanda asupra oștirii cerești. Fiul Său avea să lucreze în mod special cu El Însuși la crearea pământului care avea să fie adus la existență.... {AÎ 32.4}