Capitolul 5 Alungarea îngerilor Razvr titi si caderea lui Adam si a

Evei

Război în ceruri

Domnul Hristos lucrase în curțile cerești pentru a-l convinge pe Satana de greșeala lui teribilă până când, în cele din urmă, cel rău și simpatizanții săi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu Însuși. This Day With God, 256. {AÎ 45.1}

Domnul Hristos, în calitate de Comandant al cerului, a fost desemnat să reprime răzvrătirea. The Review and Herald, 30 mai, 1899. {AÎ 45.2}

Apoi a fost război în ceruri. Fiul lui Dumnezeu, Prințul cerului, și îngerii credincioși Lui s-au angajat în conflict cu arhirăzvrătitul și cu cei care i s-au aliat. Fiul lui Dumnezeu și îngerii cei credincioși, loiali Lui, au biruit; iar Satana și partizanii lui au fost izgoniți din ceruri. The Spirit of Prophecy 1:23. {AÎ 45.3}

Îngerii s-au angajat în luptă. Satana voia să-L învingă pe Fiul lui Dumnezeu și pe cei care se supuseseră voinței Sale. Însă îngerii cei buni și credincioși au fost învingători, iar Satana și adepții lui au fost alungați din ceruri. Early Writings, 146. {AÎ 45.4}

Efectele răzvrătirii

Satana era uluit de starea în care se afla acum. Fericirea i s-a dus. El privea la îngerii care, împreună cu el, fuseseră odată atât de fericiți, dar acum erau izgoniți din ceruri.... Acum totul părea schimbat. Fețele care reflectaseră chipul Creatorului lor erau posomorâte și deznădăjduite. Luptă, discordie și învinuiri reciproce, amarnice, se puteau vedea acum printre ei.... Satana privește acum teribilele urmări ale răzvrătirii sale. El s-a înfiorat și s-a temut să privească în față viitorul și să cugete la sfârșitul acestor lucruri.

{AÎ

46.1}

Sosise ceasul pentru cântece pline de veselie și bucurie, de laudă la adresa lui Dumnezeu și a iubitului Său Fiu. Satana nu mai era în corul ceresc. El era cel care intona prima notă, iar apoi oastea îngerească i se alătura și melodii pline de slavă răsunau în cer ca onoare adusă lui Dumnezeu și Fiului Său scump. Însă acum, în loc de melodii de cea mai dulce muzică, la urechile marelui conducător răzvrătit ajungeau cuvinte de discordie și de mânie.... Ceasul închinării se apropie când îngerii cei străluciți și sfinți se pleacă înaintea Tatălui. El nu se va mai uni în cântarea cerească. Și nici nu se va mai pleca în semn de reverență și respect sfânt în fața prezenței eternului Dumnezeu.... {AÎ 46.2}

Satana tremura văzându-și lucrarea. Era singur, meditând la trecut, prezent și planurile lui viitoare. Corpul lui puternic se cutremura ca datorită unei furtuni. Un înger din ceruri trecea pe acolo. L-a strigat și l-a implorat pentru o întrevedere cu Domnul Hristos. I-a fost acordat acest lucru. Atunci el a spus Fiului lui Dumnezeu că s-a pocăit de răzvrătirea lui și că dorește din nou să aibă trecere înaintea lui Dumnezeu. Voia acum să ia locul pe care Dumnezeu i-l rânduise înainte și să fie sub comanda Lui înțeleaptă. Domnul Hristos a deplâns starea nenorocită a lui Satana, însă i-a spus, ca hotărâre a lui Dumnezeu, că el nu mai putea fi primit niciodată în ceruri.... Semințele răzvrătirii erau încă în el însuși....

{AÎ 46.3}

Când Satana a ajuns pe deplin convins că nu exista nici o posibilitate de a fi repus în grațiile lui Dumnezeu, și-a manifestat răutatea cu și mai multă ură și vehemență înfocată.... {AÎ 47.1}

Deoarece nu putea avea trecere prin porțile cerului, el avea să aștepte la intrare pentru a batjocori și a căuta ceartă cu îngerii, când aceștia intrau și ieșeau. The Spirit of Prophecy 1:28-30. {AÎ 47.2}

Crearea pământului și a omenirii

Îngerii credincioși deplângeau soarta acelora care le fuseseră tovarăși la fericire și bucurie. Pierderea lor era resimțită în ceruri. Tatăl L-a consultat pe Isus cu privire la aducerea laîndeplinire, de îndată, a planuluilorde a-lcreapeompentrua locui pământul.

The Signs of the Times, 9 ianuarie, 1879. {AÎ 47.3}

Cei mai strălucitori și înălțați dintre fiii dimineții au vestit ... slava [lui Hristos] la creațiune și au anunțat nașterea Sa cu cântece de veselie. The Signs of the Times, 4 ianuarie, 1883. {AÎ 47.4}

Când Dumnezeu a făcut pământul, erau munți, dealuri și câmpii, iar printre ele erau răspândite râuri și cursuri de apă. Pământul nu era o câmpie întinsă, ci monotonia peisajului era întreruptă de dealuri și munți, nu atât de înalți și colțuroși cum sunt acum, ci uniformi și frumoși ca formă.... Îngerii priveau și se bucurau de lucrările frumoase și minunate ale lui Dumnezeu. Spiritual Gifts 3:33. {AÎ 47.5}

Tot cerul era bucuros și profund interesat de crearea lumii și a omului. Ființele omenești constituiau o societate nouă și distinctă. The Review and Herald, 11 februarie, 1902. {AÎ 48.1}