Adevărul despre Îngeri

animalul, încercând să ocolească acel chip amenințător, a strâns piciorul călărețului de zid. The Signs of the Times, 25 noiembrie, 1880. {AÎ 107.2}

Furia lui Balaam era fără margini și și-a lovit animalul cu bățul cu mai multă cruzime ca înainte. Dumnezeu a deschis acum gura acestuia și, prin „măgărița ce a vorbit cu glas de om”, El „a pus frâu nebuniei proorocului”. 2 Petru 2, 16. Ce ți-amfăcut, a spus aceasta, „de m-ai bătut de trei ori?” {AÎ 107.3}

Furios că a fost împiedicat în acest fel în călătoria lui, Balaam a răspuns animalului ca și când s-ar fi adresat unei ființe inteligente: „Pentru că ți-ai bătut joc de mine. Dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide pe loc.”... {AÎ 108.1}

Ochii lui Balaam au fost deschiși acum și el a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând cu sabia scoasă, gata să-l omoare. Cu groază „el și-a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ. Îngerul i-a spus: De ce ți-ai bătut măgărița de trei ori? Iată, Eu am ieșit ca să-ți stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea; măgărița M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât.”... {AÎ 108.2}

Privind mesagerul ceresc, Balaam a exclamat cu groază: „Am păcătuit; căci nu știam că Te-ai așezat înaintea mea în drum; și acum, dacă nu găsești că e bine ce fac, mă voi întoarce”. Patriarchs and Prophets, 442, 443. {AÎ 108.3}

După ce îngerul l-a avertizat pe Balaam în acel mod impresionant, să nu satisfacă cererea moabiților, el i-a îngăduit să-și continue călătoria.... {AÎ 108.4}

Balac s-a întâlnit cu Balaam și l-a întrebat de ce a zăbovit să vină când a trimis după el ... Balaam a răspuns: Iată, am venit la tine. Apoi, i-a spus că el nu are putere să spună nimic. Cuvântul pe care i-l va da Dumnezeu, pe acela îl va rosti și nu altceva. Balaam a poruncit să se aducă jertfele conformritualurilor religioase. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său la Balaam, ca să-i transmită cuvintele pe care să le rostească, așa cum făcuse în vremea când Balaam fusese cu totul devotat slujirii lui Dumnezeu. „Și Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam ... și el și-a rostit proorocia și a zis: «Balac, regele Moabului, m-a adus din Aram, spunând: Vino, blestemă pe Iacov și defaimă pe Israel! Cum să blestemeu pecinenua blestemat Dumnezeu? Saucumsădefaimeupecinenu adefăimat Dumnezeu?»”...

Balac era dezamăgit și furios. El a exclamat: „Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat ca să blestemi pe dușmanii mei și iată, tu i-ai binecuvântat”. Balac crede că înfățișarea

Adevărul despre Îngeri

grandioasă a israeliților în corturile lor ... a fost aceea care l-a împiedicat să-i blesteme. El gândește că, dacă îl va duce ... într-un loc unde Israel să nu apară cu acest avantaj, va putea obține blestemul de la Balaam. Din nou, la țofim.... Balaam aduce arderi de tot și apoi merge el însuși să vorbească cu îngerul lui Dumnezeu. Și îngerul i-a spus lui Balaam ce să spună. The Spirit of Prophecy 1:322-324. {AÎ 109.1}

Iosua îl conduce pe Israel în Canaan

Israeliții l-au jelit mult pe [Moise], conducătorul lor dispărut, și au consacrat treizeci de zile de servicii speciale în cinstea memoriei lui.... Iosua era acum conducătorul recunoscut al lui Israel.... {AÎ 109.2}

S-au dat porunci pentru înaintare.... Părăsind locul unde tăbărâseră ... oștirea a coborât la marginea Iordanului. Patriarchs and Prophets, 481, 483. {AÎ 109.3}

Patru îngeri cerești însoțeau întotdeauna chivotul lui Dumnezeu în toate călătoriile, pentru a-l feri de orice primejdie și pentru a îndeplini orice misiune ce li s-ar fi cerut cu privire la chivot. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, urmat de îngeri cerești, mergea înaintea chivotului când acesta a ajuns la Iordan; și apele s-au dat la o parte în prezența Sa. Domnul Hristos și îngerii au stat lângă chivot, iar preoții au stat în albia râului până ce a trecut Iordanul tot Israelul. The Spirit of Prophecy 1:399. {AÎ 109.4}

Dacă ochii lui Iosua ar fi fost deschiși ... și dacă el ar fi putut suporta acea priveliște, ar fi văzut îngerii Domnului tăbărâți în jurul copiilor lui Israel; căci armata instruită a cerului venise să lupte pentru poporul lui Dumnezeu, iar Căpetenia oștirii Domnului era acolo pentru a comanda. The Review and Herald, 19 iulie, 1892. {AÎ 110.1}

Când Iosua s-a retras din mijlocul armatelor lui Israel spre a se ruga, pentru ca prezența specială a lui Dumnezeu să-l însoțească, el a văzut un bărbat de statură falnică, îmbrăcat ca un războinic, cu sabia în mâna sa.... Acesta nu era un înger obișnuit. Era Domnul Isus Hristos, Acela care îi condusese pe evrei prin pustie, învăluit în stâlpul de foc noaptea și în stâlpul de nor ziua. Locul a fost sfințit prin prezența Sa, de aceea lui Iosua i-a fost poruncit să-și scoată încălțămintea din picioare. Spiritual Gifts 4a:61. {AÎ 110.2}

Plin de teamă sfântă, Iosua a căzut cu fața la pământ și s-a închinat, apoi a auzit asigurarea: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași” și a primit instrucțiuni legate de felul cumsă cucerească cetatea. Patriarchs and Prophets, 488. {AÎ 110.3}

Căpetenia oștirii Domnului nu S-a descoperit întregii adunări. El a comunicat numai cu Iosua, care a relatat evreilor întrevederea sa cu acesta. Depindea de ei dacă aveau să creadă sau să se îndoiască de cuvintele lui Iosua, de a urma poruncile date de el în numele Căpeteniei oștirii Domnului sau să se răzvrătească împotriva îndrumărilor sale și să-i tăgăduiască autoritatea. Ei nu au putut vedea oștirea îngerilor, organizați de Fiul lui Dumnezeu. Testimonies for the Church 4:162, 163. {AÎ 110.4}

Luarea Ierihonului

Căpetenia oștirii Domnului a venit El Însuși din ceruri pentru a conduce oștirile cerești în atacul împotriva cetății. Îngerii lui Dumnezeu au pus stăpânire pe zidurile masive și leau dărâmat la pământ. Testimonies for the Church 3:264. {AÎ 111.1}

Domnul Hristos și îngerii au însoțit circuitul chivotului în jurul Ierihonului și în cele din urmă au dărâmat zidurile masive ale cetății, dând Ierihonul în mâinile lui Israel. The Spirit of Prophecy 1:399. {AÎ 111.2}

Când a căzut Ierihonul, nici o mână omenească nu a atins zidurile cetății, căci îngerii Domnului au cucerit fortificațiile și au pătruns în fortăreața vrăjmașului. Nu Israel, ci Căpetenia oștirii Domnului a fost cel care a luat Ierihonul. Însă Israel și-a avut partea lui prin a-și arăta credința în Căpetenia mântuirii lor. The Review and Herald, 19 iulie, 1892. {AÎ 111.3}

Dacă un singur războinic și-ar fi pus tăria împotriva zidurilor, slava lui Dumnezeu ar fi fost diminuată și voia Lui afectată. Însă lucrarea a fost lăsată pe seama Celui Atotputernic; și chiar dacă temelia acelei fortificații ar fi fost făcută în centrul pământului și vârfurile ei ar fi atins cerul, rezultatul ar fi fost același, deoarece la cârma legiunilor de îngeri în acel atac se afla Căpetenia oștirii Domnului. The Signs of the Times, 14 aprilie, 1881. {AÎ 111.4}