Capitolul 13 Întruparea i primii ani ai Vietii lui Hristos

Întruparea o taină adâncă

Când contemplăm întruparea lui Hristos pentru omenire, rămânem uluiți în fața unui mister de neînțeles, pe care mintea omenească nu îl poate pătrunde. Cu cât cugetăm mai mult, cu atât ni se pare mai uimitor. Cât de mare este contrastul dintre divinitatea lui Hristos și pruncul neajutorat din ieslea din Betleem! Cumamputea măsura distanța dintre Dumnezeul cel Atotputernic și un prunc neajutorat? Cu toate acestea, Creatorul lumilor, Acela în care locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii, s-a făcut cunoscut printr-un prunc neajutorat în iesle. Cu mult mai presus decât oricare dintre îngeri, egal cu Tatăl în ce privește demnitatea și slava și totuși să poarte veșmântul umanității! Divinitatea și umanitatea s-au îmbinat în mod tainic, iar omul și Dumnezeu au devenit una. În această unitate găsim speranță pentru neamul nostru decăzut. The Signs of the Times, 30 iulie, 1896. {AÎ 154.1}

Universul privea

Venirea Domnului Hristos în lumea noastră a constituit un eveniment mare, nu numai pentru această lume, ci pentru toate lumile universului lui Dumnezeu. În fața tuturor ființelor cerești, El trebuia să ia asupra Lui natura noastră și să fie încercat în toate privințele ca și noi. The Signs of the Times, 20 februarie, 1893. {AÎ 154.2}

Venind să locuiască împreună cu noi, Domnul Isus avea să-L descopere pe Dumnezeu atât oamenilor, cât și îngerilor.... Însă această revelație nu a fost dată numai pentru copiii

Săi născuți pe pământ. Mica noastră lume este manualul universului. Minunatul plan al harului lui Dumnezeu, taina iubirii Sale mântuitoare, constituie tema asupra căreia „îngerii doresc să privească” și aceasta va constitui studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârșite. The Desire of Ages, 19, 20. {AÎ 155.1}

De ce a luat Domnul Hristos natură omenească?

El [Satana] se lăudase cu trufie înaintea îngerilor cerești că atunci când va apărea Domnul Hristos, luând asupra Lui natură omenească, va fi mai slab decât el și el Îl va învinge cu puterea lui. El tresălta de bucurie că Adam și Eva nu au putut face față insinuărilor lui atunci când el i-a ispitit. The Review and Herald, 28 iulie, 1874. {AÎ 155.2}

Unicul Fiu al lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca om pentru a descoperi lumii că oamenii pot păzi Legea lui Dumnezeu. Satana, îngerul căzut, declarase că nici un om nu poate ține Legea lui Dumnezeu după neascultarea lui Adam. Manuscript Releases 6:334. {AÎ 155.3}

Satana susținea că e imposibil ca ființele omenești să poată ține Legea lui Dumnezeu. Pentru a dovedi falsitatea acestei susțineri, Domnul Hristos a lăsat locul Său înalt, a luat asupra Lui natura omului și a venit pe pământ pentru a fi în fruntea neamului căzut, spre a arăta că omenirea poate face față ispitirilor lui Satana. The Upward Look, 172. {AÎ 155.4}

Natura omenească a Domnului Hristos

Natura Sa [a lui Hristos] a fost una creată; El nu avea nici măcar puterea îngerilor. Era umană, la fel cu a noastră, identică. Selected Messages 3:129. {AÎ 156.1}

În slăbiciunea naturii umane, Domnul Hristos avea de întâmpinat ispitele unuia care deținea puterea naturii mai înalte pe care Dumnezeu o acordase familiei îngerești. The Review and Herald, 28 ianuarie, 1909. {AÎ 156.2}

Ceea ce s-a petrecut la Betleem constituie o temă inepuizabilă. În ea este ascunsă

„adâncimea bogăției înțelepciunii și științei lui Dumnezeu”. Romani 11, 33. Ne minunăm de sacrificiul Mântuitorului care a schimbat tronul cerului pentru o iesle și compania îngerilor care Îl adorau cu vitele din grajd. Mândria și trufia omenească se simt mustrate în prezența Lui. Și totuși, acesta nu a fost decât începutul minunatei Sale iubiri. Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilință aproape infinită și dacă ar fi luat natura omului chiar atunci când Adam se afla inocent în grădina Edenului. Însă Domnul Isus a acceptat umanitatea în momentul când neamul omenesc fusese slăbit de patru mii de ani de păcat. Ca orice copil al lui Adam, El a suferit urmările legii eredității. Care au fost aceste urmări se vede în istoria strămoșilor Săi pământești. Cu o astfel de ereditate a venit El ca să împărtășească necazurile și ispitele noastre și să ne dea un exemplu de viață fără de păcat. The Desire of Ages, 48, 49. {AÎ 156.3}

Ca Dumnezeu, Domnul Hristos nu a putut fi ispitit mai mult decât atunci când a avut de făcut acea alegere în ceruri. Însă, umilindu-Se și luând asupra Lui natura omului, El putea fi ispitit. El nu a luat asupra Lui nici măcar natura îngerilor, ci pe cea umană, cu totul identică naturii noastre, cu excepția faptului că El nu a fost întinat de păcat. Un trup omenesc, o minte omenească, cu proprietățile ei specifice; El a fost oase, creier și mușchi.

Om ca și noi, El a fost limitat la slăbiciunea omenească. Împrejurările în care a trăit au fost de o astfel de natură, încât El a fost expus la toate necazurile de care au parte oamenii, nu a fost bogat, nu a dus o viață de tihnă, ci de lipsuri, sărăcie și umilință. El a respirat aerul pe care omul îl are de respirat. El a umblat pe acest pământ, ca om. El a avut rațiune, conștiință, memorie, voință și sentimente, ca orice suflet omenesc, care erau unite cu natura Lui divină. Manuscript Releases 16:181, 182. {AÎ 157.1}

În copilul din Betleem era ascunsă slava în fața căreia îngerii se pleacă. Acest prunc neajutorat era sămânța promisă, spre care arăta primul altar de la poarta Edenului. The Desire of Ages, 52. {AÎ 157.2}

Bunavestire

Înainte de nașterea Sa [a lui Hristos], îngerul îi spusese Mariei: „Va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. Și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său David. Și

El va domni peste casa lui Iacov pe vecie.” Luca 1, 32.33. Maria a păstrat aceste cuvinte în inima ei; deși credea că fiul ei avea să fie Mesia al lui Israel, totuși ea nu putea înțelege misiunea Lui. The Desire of Ages, 81, 82. {AÎ 157.3}

Îngerii îi priveau pe călătorii cei obosiți, Iosif și Maria, croindu-și drum spre cetatea lui David, pentru a fi înscriși, potrivit decretului lui Cezar Augustus. Iosif și Maria au fost aduși aici prin providența lui Dumnezeu; căci acesta era locul în care profeția prezisese că Se va naște Hristos. Ei caută un loc de odihnă la han, dar sunt respinși, pentru că nu mai este loc. Cei bogați și onorați au fost bineveniți și au putut găsi camere și odihnă, în timp ce acești călători istoviți sunt siliți să caute refugiu într-o clădire rudimentară, care adăpostește animale necuvântătoare. The Review and Herald, 17 decembrie, 1872.

{AÎ 158.1}

Înainte de nașterea lui Hristos

În ceruri, se știa că sosise timpul pentru venirea lui Hristos în lume, iar îngerii părăsesc slava pentru a fi martori la primirea Lui de către cei la care a venit pentru a-i binecuvânta și mântui. Ei fuseseră martori la slava Lui în ceruri și gândeau că El va fi primit cu onoare, potrivit caracterului Său și importanței misiunii Sale. Pe măsură ce îngerii se apropie de pământ, ei vin întâi la poporul pe care Dumnezeu îl despărțise de celelalte națiuni ale lumii, ca fiind comoara Sa prețioasă. Ei nu văd nici un interes deosebit printre evrei, nici o așteptare și veghere dornică de a fi primii care să-L primească pe Mântuitorul și să recunoască venirea Sa. The Review and Herald, 17 decembrie, 1872. {AÎ 158.2}