Adevărul despre Îngeri

Așezându-L pe Isus sus pe un munte înalt, Satana I-a arătat, într-o vedere panoramică, în toată splendoarea lor, toate împărățiile lumii. The Desire of Ages, 129. {AÎ 176.1}

În primele două ispitiri ale sale, el [Satana] și-a ascuns adevăratul caracter și scopul lui, susținând că este un mesager înalt de la curțile cerului. Însă acum își aruncă mantia în care se deghizase, susținând că este Prințul întunericului, iar pământul este stăpânirea lui. The Spirit of Prophecy 2:95. {AÎ 176.2}

Marele amăgitor a căutat să orbească ochii lui Hristos cu strălucirea și zorzoanele acestei lumi și I-a prezentat împărățiile acestei lumi și slava lor. Acela care căzuse din ceruri, descria lumea ca având strălucirea lumii de sus, ca să-L poată determina pe Hristos să accepte momeala sa și să-L facă să i se închine. The Signs of the Times, 28 martie, 1895. {AÎ 176.3}

Lumina strălucește asupra cetăților cu temple, a palatelor de marmoră, a câmpiilor fertile și a viilor încărcate de roade. Urmele păcatului sunt ascunse. Ochii lui Isus, care priviseră în ultima vreme negură și dezolare, priveau acum o scenă de neîntrecută frumusețe și prosperitate. Apoi, s-a auzit vocea ispititorului: „Ție îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată, și o dau oricui voiesc. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta”.... {AÎ 176.4}

Acum, ispititorul s-a oferit să renunțe la puterea pe care o uzurpase. Hristos ar fi putut săscapedeun viitorînspăimântător,recunoscândsupremațialuiSatana.Însăfăcândacest lucru, ar fi însemnat să renunțe la biruință în marea luptă. The Desire of Ages, 129. {AÎ 177.1}

Spunându-i [lui Satana] pe adevăratul lui nume, Isus îl mustră pe înșelător. Divinitatea a strălucit prin umanitatea suferindă și El a manifestat prin cuvântul Său, autoritatea cerului. El descoperă amăgitorului că, deși se deghizase într-un înger de lumină, adevăratullui caracter nueranecunoscutMântuitoruluilumii.Ell-a numitSatana, îngerul întunericului, care și-a părăsit starea dintâi și a refuzat să se supună lui Dumnezeu. The Signs of the Times, 28 martie, 1895. {AÎ 177.2}

Satana a părăsit acel câmp ca un vrăjmaș înfrânt, învins în mod decisiv. La cuvintele lui Hristos: „Pleacă, Satano”, îngerul cel puternic nu a avut altă alternativă decât să se supună. Îngeri care excelează în tărie se aflau pe acel câmp de luptă, apărând interesele sufletului ispitit și gata a se împotrivi vrăjmașului. The Review and Herald, 24 aprilie, 1894. {AÎ 177.3}

Adevărul despre Îngeri

Îngeri din ceruri au vegheat când Hristos a fost ispitit

În aparență, Hristos a fost singur cu el [Satana] în pustia ispitei. Totuși, El nu a fost singur, căci îngerii L-au înconjurat tot așa cum îngerii lui Dumnezeu, însărcinați de El, sunt trimiși să slujească acelora care se află sub asalturile înfricoșătoare ale vrăjmașului.

Manuscript Releases 16:180. {AÎ 177.4}

Întreg cerul privea lupta dintre Prințul luminii și prințul întunericului. Îngerii stăteau pregătiți să intervină în favoarea lui Hristos, dacă Satana avea să depășească limita prescrisă. Bible Echo and Signs of the Times, 3 septembrie, 1900. {AÎ 178.1}

Acestea au fost ispitiri adevărate, nu false. Hristos a „suferit fiind ispitit”. Îngeri din ceruri erau pe scenă cu acea ocazie și țineau stindardul sus, pentru ca Satana să nu depășească limitele și să împovăreze natura lui Hristos. Selected Messages 1:94. {AÎ 178.2}

Încordarea prin care trecuse L-a lăsat pe Hristos ca un om mort. „Și iată că au venit niște îngeri, ca să-I slujească”. L-au înconjurat cu brațele lor. Capul Lui Se odihnea pe pieptul celui mai înălțat înger din ceruri.... Vrăjmașul fusese înfrânt. Bible Echo and Signs of the Times, 3 septembrie, 1900. {AÎ 178.3}

După ce și-a sfârșit ispitirile, Satana s-a depărtat de Isus pentru o vreme și îngerii I-au pregătit hrană în pustie. Early Writings, 158. {AÎ 178.4}

După a treia ispitire

După ce nu a reușit să-L învingă pe Hristos în pustie, Satana și-a adunat forțele pentru a I se împotrivi în lucrare și, dacă era posibil, chiar să zădărnicească lucrarea Lui. Ceea ce nu a putut realiza prin efort direct, personal, s-a hotărât să realizeze folosind anumite strategii. Nu la mult timp după conflictul din pustie, în consiliul îngerilor săi, el a mers mai departe cu planurile sale de a orbi în continuare mintea poporului iudeu, ca ei să nuL recunoască drept Răscumpărător al lor. El a plănuit să lucreze prin agenții săi omenești în lumea religioasă, insuflându-le acestora propria-i dușmănie împotriva campionului adevărului. El îi va conduce să-L respingă pe Hristos și să-I facă viața cât se poate de amară, sperând să-L descurajeze în misiunea Lui. The Desire of Ages, 205, 206. {AÎ 178.5}