Capitolul 19 Lucrarea îngerilor în experienta lui Ellen White

Chemarea lui Ellen White de a fi profet

Pe când mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea și se părea că mă înalț sus, tot mai sus, cu mult deasupra lumii întunecate. M-am întors să văd poporul advent în lume, însă nu am putut să-i găsesc, când, o voce mi-a spus: „Privește din nou, privește puțin mai sus”. Mi-am ridicat ochii și am văzut o cărare dreaptă și îngustă trasată sus, deasupra lumii. Pe această cărare poporul advent călătorea spre cetatea, care se afla la capătul îndepărtat al cărării. Ei aveau o lumină strălucitoare așezată înapoia lor la începutul potecii, despre care îngerul mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții. Această lumină strălucea, pe tot parcursul cărării luminându-le pașii, ca să nu se clatine. Dacă își mențineau privirile ațintite la Isus, care se afla înaintea lor, conducându-i spre cetate, ei erau în siguranță. Early Writings, 14. {AÎ 249.1}

Pe când aveam șaptesprezece ani, un vizitator ceresc a venit și mi-a vorbit astfel: „Am o solie pentru tine ca s-o prezinți”. „De ce?”, mă gândeam eu. „Cu siguranță trebuie să fie o mare greșeală undeva”. Din nou au fost rostite cuvintele: „Am o solie pentru tine ca s-o prezinți. Scrie pentru popor ceea ce ți-am spus”. Sermons and Talks 2:252. {AÎ 249.2}

Chivotul legământului în ceruri

Domnul mi-a dat o viziune a sanctuarului ceresc. Templul lui Dumnezeu a fost deschis în ceruri și mi-a fost arătat chivotul lui Dumnezeu, acoperit de tronul harului. Doi îngeri stăteau la capetele chivotului, cu aripile întinse asupra tronului harului și cu fețele îndreptate spre acesta. Îngerul care mă însoțea mi-a spus că acest lucru reprezenta faptul că întreaga oaste cerească privea cu teamă sfântă către Legea lui Dumnezeu, care fusese scrisă cu degetul lui Dumnezeu. Life Sketches of Ellen G. White, 237(1880). {AÎ 250.1}

Chivotul din sanctuarul de pe pământ era după modelul adevăratului chivot din ceruri. Acolo, lângă chivot, stau îngeri vii, fiecare umbrind cu câte o aripă, întinsă înainte și în sus, tronul harului, în timp ce cu celelalte aripi își acopereau chipurile în semn de respect și umilință. The Signs of the Times, 24 iunie, 1880. {AÎ 250.2}

Oh, dacă toți L-ar putea privi pe scumpul nostru Mântuitor așa cum este El, ca Mântuitor. Fie ca mâna Lui să dea la o parte vălul care-I ascunde slava de ochii noștri.

Îl arată în locul cel înalt și sfânt. Ce vedem acolo? Pe Mântuitorul nostru, nu stând degeaba, în inactivitate. El este înconjurat de inteligențe cerești, heruvimi și serafimi, de zece mii de ori zece mii de îngeri. {AÎ 250.3}

Toate aceste ființe cerești au un obiectiv mai presus de toate celelalte, care le preocupă foarte mult biserica Sa într-o lume stricată.... Ele lucrează pentru Hristos, sub însărcinarea Lui, pentru a-i salva pe cei care privesc la El și cred în El. Aceste inteligențe cerești se grăbesc în îndeplinirea misiunii lor.... Ei sunt uniți într-o alianță sfântă, într-o unitatesublimă ascopurilorlor, de aprezenta puterea, mila,iubirea șislavaMântuitorului răstignit și înviat. {AÎ 250.4}

Prin felul cum slujesc, aceste armate ale cerului ilustrează ce ar trebui să fie biserica lui Dumnezeu. Domnul Hristos lucrează în favoarea lor în curțile cerești, trimițându-și mesagerii în toate părțile globului, pentru a veni în ajutor fiecărui suferind care privește spre El pentru alinare, pentru viață spirituală și cunoștință. The S.D.A. Bible Commentary 7:967, 968. {AÎ 251.1}

Satana înainte și după căderea lui

Satana a fost cândva un înger onorat în ceruri, în apropiere de Hristos. Fața lui, asemenea cu a celorlalți îngeri, era blândă și exprima bucurie. Fruntea lui era înaltă și lată, arătând multă inteligență. Chipul lui era desăvârșit; statura lui era nobilă și maiestuoasă. Early Writings, 145. {AÎ 251.2}

Mi-a fost arătat Satana, așa cum a fost el cândva, un înger fericit, înălțat. Apoi mi-a fost arătat așa cum este acum. Încă are un chip regesc. Trăsăturile lui sunt încă nobile, căci el este un înger căzut. Însă expresia feței sale este plină de neliniște, îngrijorare, nefericire, răutate, ură, ticăloșie, înșelăciune și tot felul de rele. Am privit în special acea frunte, care fusese odată nobilă. Începând de la ochi, fruntea lui începea să dea înapoi. Am văzut că el s-a dedat atât de mult la rău, încât fiecare calitate i-a fost degradată și orice trăsătură rea sa dezvoltat. Ochii lui erau vicleni, șireți și foarte pătrunzători. Fața îi era mare, însă carnea îi atârna, atât pe față, cât și pe mâini. În timp ce îl priveam, își sprijinea bărbia în mâna stângă. Părea că e cufundat în gânduri. Pe fața lui se vedea un rânjet, care m-a făcut să tremur, atât era de plin de răutate și viclenie satanică. Acest rânjet e cel pe care îl etalează chiar înainte de a fi sigur de victima sa și, pe măsură ce își prinde victima în cursă, acest rânjet devine îngrozitor. Early Writings, 152, 153. {AÎ 251.3}

Îngerii pe care i-a văzut Ellen White în viziuni și vise

Am visat că mai mulți din frații din California se aflau într-un comitet, în care discutau care erau cele mai bune planuri de lucru pentru timpul următor. Unii au considerat că ar fi înțelept să se evite marile orașe și să se lucreze în localități mai mici. Soțul meu îndemna cu stăruință să se facă planuri mai vaste în vederea unor eforturi mai susținute, care s-ar potrivi mai bine caracterului soliei noastre. {AÎ 252.1}

Atunci un tânăr, pe care l-am văzut adesea în visele mele, a venit în acel comitet. El asculta cu interes profund cele ce se discutau, iar după aceea a spus cu înțelepciune și autoritate: {AÎ 252.2}

„Orașele și satele constituie o parte din via Domnului. Ele trebuie să audă solia de avertizare. Vrăjmașul adevărului face eforturi disperate de a-i întoarce pe oameni de la adevărul lui Dumnezeu spre minciună ... voi trebuie să semănați de-a lungul tuturor apelor.” Life Sketches of Ellen G. White, 208. {AÎ 252.3}

În lucrarea pe care o desfășor, eu lucrez alături de ajutoarele mele și sunt, de asemenea, în strânsă legătură cu Învățătorul meu și cu alte ființe cerești. Cei care sunt chemați de Dumnezeu trebuie să fie în legătură cu El prin intermediul Duhului Sfânt, ca să poată învăța de la El. Spalding and Magan Collection, 462. {AÎ 252.4}

În timp ce călătoream cu trăsura, nu am mai putut să stau. Soțul meu mi-a făcut un pat din bancheta aceea și m-am întins; mă durea capul și inima.... {AÎ 253.1}

În această stare, am adormit și am visat că un înger înalt stătea alături de mine și m-a întrebat de ce sunt tristă. I-am relatat gândurile care mă tulburaseră și i-am spus: „Eu pot face atât de puțin bine, de ce nu putem noi să fim împreună cu copiii noștri și să ne bucurăm de prezența lor?” El mi-a spus: „Tu ai dat Domnului două flori frumoase a căror mireasmă este tot atât de dulce ca tămâia înaintea Lui și mai prețioasă în ochii Lui decât aurul și argintul, căci este un dar din inimă. Acesta mișcă toate fibrele inimii, așa cum no poate face nici un sacrificiu. Nu trebuie să privești la ceea ce se vede acum, ci numai la datoria ta pentru slava lui Dumnezeu, și urmează-I Providența, iar cărarea îți va străluci înainte. Fiecare faptă de tăgăduire de sine, de sacrificiu, este înregistrată cu credincioșie și își va aduce răsplata.” Spiritual Gifts 2:129, 130. {AÎ 253.2}

Am visat că un tânăr cu o înfățișare nobilă a venit în camera în care mă aflam, imediat după ce am vorbit. Aceeași persoană apăruse înaintea mea în vise importante ca să mă învețe, din când în când, în ultimii douăzeci și șase de ani. El a spus: „Tu ai atras atenția poporului asupra unor subiecte importante, care, într-o mare măsură, sunt noi și ciudate.