Hatikva Pascal | Mărocchio

Hatikva Pascal

Mărocchio ilustrații Nadina Pascariu

Nadina Pascariu Gallery

„Mărocchio”, o poezie scrisă de Hatikva Pascal în 2010 care face parte din volumul „Jurnaliera din noptieră a lui Seretete Tupatai”.

Desen copertă: Hatikva Pascal

© 2020 NP Gallery. Toate drepturile rezervate.

Hatikva Pascal

Mărocchio

ilustrații Nadina Pascariu

Mirosul de măr copt mi-a parfumat visele, mi-a împufoşat simţurile şi mi-a şters lacrimile din obraji.

1

Mirosului de măr copt îi trimit o selecţie de fotografii, sperând să mă ierte că pe ultima am scanat-o superficial.

Reprezintă un mic pumnal cu care am scrijelit toţi merii din livezile verii şi primăverii.

2

Mirosului de măr copt îi mai trimit întâmplarea cu care m-am întâlnit ieri la ora opt şi sufletul meu într-un cheag de seu.

3

Şi-i mai trimit braţele, capul, păduchii şi satul în care nu am copilărit dar pe care mi l-am dorit; picioarele, covoarele şi cotoarele pe care nu le-am păstrat, dar pe care le-am ros; buzele, ochii şi nasul cu mult miros.

4

Îi mai trimit şi ceaţa ultimei toamne, zăpada ultimei ierni, un fluture care flutură, un gândac care gândeşte, un balaur care se bălăceşte, o tavă cu otavă furată de sub botul unui cal de metal şi un suport de periuţe cu care se cântă la ţambal.

5

O mască de argint din epoci de aramă, o taşcă de strigoi cu gusturi de madamă, o butie de soi cu ţuică moşnenească şi din argilă roşie îi mai trimit o mască. Şi din argilă verde o pastă digestivă, din pene de păun o coadă portativă, o poartă de intrare şi-o poartă de ieşire şi din argilă mută, o mască de uimire.

6

* Mirosul de măr copt mi-a parfumat viaţa, mi-a împufoşat potecile şi mi-a zvânturat lacrimile.

7

Mirosului de măr copt îi dau viaţa mea, potecile catifelate, căciula de zibelungă, stihia pe care n-am mai prins-o când mi-a ieşit în cale, iubirea pe care n-am mai primit-o, trimisă fiindu-mi printr-o nerozie a sorţii, brazii şi paharul de plastic în care a mai rămas puţină smântână, lucrarea de diplomă, pescăruşul din ciorbă, mătrăguna zănatică şi cuvintele nesocotite (că şi dacă le-aş fi socotit, mult mai multe sau mult mai puţine n-ar fi ieşit).

8

* Şi de-ar fi să mai nasc încă o dată, vreau să trăiesc în livada aia de meri din Ardeal pe unde am trecut cu trupul şi mi-am lăsat sufletul.

(Că dac-aşa a fost…)

9