Occidentul romanesc nr. 14

Ziar

GRATUIT

Distribución gratuita

Aprilie, 2012

APARE LUNAR

www.occidentul-romanesc.com

Anul II - Nr. 14/2012

Publicaţie în limba română - ediţia de Spania

Occidentul Românesc Un an împreună - La mulţi ani! „Caragiale: Într-o ţară tânără ca a noastră, gazeta este pâinea cotidiană a opiniei publice. ­Gazetarul prin urmare, este brutarul inteligenţii...”

Riscurile la care sunt ­supuşi copiii rămaşi fără sprijinul părinţilor obligaţi să plece în afara graniţelor

„Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate ar trebui consideraţi în situaţie de...”

Pagina 04

Tradiţii româneşti de Paşte într-o manieră modernă „Prezentarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti ce ­dovedeşte păstrarea acestora în comunitatea...”

Pagina 08 Catalonia: Încă un pas spre independenţă „Iureşul crizei şi al ­grevelor din Spania a făcut să ­treacă aproape ­neobservat un alt eveniment. Artur Mas, ­liderul guvernării ­autonome a Cataloniei, a declarat că...”

Pagina 14 Spaniolii şi clujenii ­c onstruiesc fabrici şi ­d epozite în 2012

„Investitorii au ­anunţat ­planuri de spaţii de ­producţie ş i d e p o z i t a re , a t â t î n ­municipiu, cât şi în alte...”

Pagina 15 Cititorii întreabă, ­a vocatul răspunde

„Cazul dumneavoastră este, cu siguranţă, unul de abuz din partea societăţii comerciale unde lucraţi. Însă în ceea ce priveşte...”

Pagina 12-13

Pagina 20 Obiceiuri şi tradiţii de Paşte

„Vopsitul ouălelor se face, prin tradiţie, în joia de dinaintea ­Paştelui şi niciodată în Vinerea Mare. Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare...”

Occidentul R ­ omânesc este o ­publicaţie independentă.

Nu are ­niciun fel de a ­ filiere p ­ olitică sau r­ eligioasă.

Pagina 17

02

APRILIE 2012

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ­ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor.

•Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Petre Constantin.

Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: ­Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@­telefonica.net. Site: http://www.­barcelona.mae.ro/ •Consul General: Radu ­Ionescu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña ­(Barcelona, ­Girona, Lleída, ­Tarragona), Insulele Baleare.­ Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053.

Fax: 954627108.

E-mail: ­secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Consul General: Monica ­Ştirbu. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Andalucía ­(Huelva, Cádiz, Málaga, ­Sevilla, ­Córdoba, Jaén, ­Granada, Almería), ­Murcia, ­Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@­telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Florin ­Ghica. •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, ­Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •C/ Larra No.2, Castellón de la Plana 12006.

•Tel.: 0034-964216172, 964216163, 964203351,

964203342, 964206764. Fax: 0034-964257053.

E-mail: secretariatconsulatcastellon.e.@­ telefonica.net. Site: http://www.castellon.mae.ro/ •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: 09:00-14:00 (numai persoanele programate, oficiere căsătorii şi audienţe), 16:00-17:00 (numai eliberare documente). •Circumscripţa consulară: Comunitatea valenciană (provinciile ­Valencia, C ­ astellón şi Alicante).

Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008.

•E-mail: ­secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-­vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la ­Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ­ARAGON (Provinciile ­Zaragoza, ­Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@­ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: ­Castilla-La ­Mancha ­(Toledo, Ciudad Real, ­Albacete, ­Cuenca şi ­Guadalajara), ­Extremadura (­Caceres şi Badajoz).­ Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, ­Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: ­consuladomurcia@­xplorasolutions.com.

•Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, ­Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

Concursul de poezie „Mihai Eminescu” Asociaţia Româno - ­Americană Friends şi Şcoala ­Specială de Limba Engleză ­Barbara ­Hamilton Cartland din ­Barcelona în colaborare cu Occidentul Românesc, organizează Concursul de poezie „Mihai Eminescu”.

La concurs pot participa toţi iubitorii de poezie (de origine română rezidenţi în ­Spania), indiferent de sex, vârstă sau locaţie.

Concursul se desfăşoară pe parcursul a şase luni calendaristice, începând cu data de 15 ianuarie 2012.

Doritorii se pot înscrie la concurs cu minimum două poezii proprii care să aibă cel puţin opt strofe a câte patru versuri. Se acceptă doar texte scrise în limba română.

Câştigătorul va beneficia de o mini vacanţă de cinci zile oferită de compania ­American Plastics Corp din SUA care include următoarele: un bilet dus-întors cu ­British Airways pe ruta ­Madrid - Londra (Heathrow), cazare şi meniu zilnic asigurat pentru cinci zile la Cromwell Road din Londra, o colecţie de carte a scriitoarei ­Barbara ­Hamilton ­Cartland şi trei excursii pentru cunoaşterea Londrei incluse în acelaşi pachet de servicii. Începând cu data de 15 ianuarie 2012, poeziile se pot trimite la următoarea adresă: redactia@occidentul-românesc. com

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean SENIOR EDITORI: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca) Dan Caragea (Portugalia)

Parohia „Sfânta Mare ­M uceniţă Ecaterina” din ­F uenlabrada Biserica reprezintă o instituţie cu puternic impact social, reuşind să grupeze în jurul său, nu numai din raţiuni religioase membrii comunităţilor româneşti din Spania, devenind, astfel, o oglindă a dinamicii imigraţiei compatrioţilor noştri şi a problemelor acestora.

Actualmente sunt constituite în Spania peste 60 de parohii ortodoxe, care reprezină pentru mulţi dintre cei care sosesc în Spania prima oprire şi un punct central de întâlnire

şi de coagulare a comunităţii locale.

Astfel că, prin grija părintelui paroh Vasile Alexa şi prin arhiereasca binecuvântare a Preasfinţitului ­Timotei, episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, s-a constituit la sfârşitul anului 2011 şi în ­Fuenlabrada, Parohia „Sfânta Mare ­Muceniţă Ecaterina”, lăcaş situat în Calle de Pozuelo, nr.25, unde concetăţenii noştri stabiliţi în acest municipiu şi împrejurimi sunt aşteptaţi pentru rugăciune în fiecare duminică de la orele 10:00.

De asemenea, în fiecare sâmbătă, între orele 16:00 - 18:00, în cadrul şcolii parohiale se ţin cursuri de religie ortodoxă, istorie şi cultură românească pentru copiii şi tinerii parohiei „Sfânta Mare Muceniţă ­Ecaterina” din Fuenlabrada.

Date de contact: Vasile Alexa - Preot paroh Mobil: 0034 - 642 667 198 Fix : 0034 - 910 091 979 prvasilealexa@yahoo.com parohiafuenlabrada@­yahoo. com

Albacete: ”Ne implicăm ­împreună” - Proiect social De la începutul acestui an se implementează în parohia noastră proiectul ”Ne implicăm împreună”, ce are o puternică componentă socială, fundamentată pe existenţa numeroaselor cazuri aflate la un nivel precar de existenţă.

Propovăduirea Cuvântului Vieţii este principala noastră preocupare ca biserică: slujitori ai sfintelor Altare şi credincioşi, deoarece nu dorim ca litera să ucidă, ci duhul să facă vie legătura dintre noi, pe de o parte şi dintre noi şi Dumnezeu, pe de altă parte. În acest context, ”ieşirea la drumuri şi pieţe”, aşa după cum este cuprins în Sfânta Scriptură, pentru ai căuta pe cei aflaţi la limita sărăciei este o lucrare de actualitate.

La nivelul Parohiei Albacete s-a luat decizia de a se crea un fond lunar social, ce este utilizat pentru a se oferi în fiecare duminică tuturor celor prezenţi la Sfânta Liturghie, EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (România) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Anastasia Criste (Barcelona) Mircea Fluieraş (Málaga) Vasile Mureşan (Illinois) Tiberiu Grădiştean (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

diverse alimente: pâine, făină, lapte, ulei, conserve de peşte/pateu, etc., iar copiilor câte o prăjitură sau un fruct, astfel încât nimeni nu pleacă de la slujba duminicală fără a primi o mică milostenie.

Mulţumim Bunului ­Dumnezeu şi celor care ne susţin prin micile lor donaţii pentru realizarea acestor activităţi, căci ”dar din dar se face R ­ aiul”.

Foarte curând vom demara un alt proiect social, prin care vom încerca să fim şi mai aproape de dumneavoastră, dezvoltând totodată o mică reţea parohială de voluntari de fapte bune concrete.

Sebastian Cătălin Hogea – Preot paroh *** SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la Integral Press Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Cuvânt înainte

În prag de sărbători, cu dor de „acasă”…

Kasandra Kalmann-Năsăudean

„O societate bazată pe bunăvoinţă şi încredere” Majoritatea imigranţilor români, indiferent de locul pe care l-au ales să trăiască în lumea mare, înainte de ­Sfintele Sărbători de Crăciun şi de ­Paşte, devin nostalgici. Cu toate că am plecat din ­România în urmă cu mulţi ani, îmi aduc aminte ca ieri, că, după un ­Crăciun alături de familia mea, paşii m-au purtat spre alte zări... În acea memorabilă seară, pe drumul spre aeroport, priveam în oglinda retrovizoare din dreapta, cu ochii înecaţi în lacrimi şi mâna pe gură să nu urlu. Mă îndreptam către îndepărtata ţară a tuturor posibilităţilor cu o valiză standard şi sufletul golit, lăsând în urmă cele mai dragi fiinţe sufletului meu.

M-am născut şi am trăit în epoca de tristă amintire dar nu am suferit foarte mult lipsurile degradante despre care auzeam în jur. Şi totuşi, nu ştiu de ce am fost mereu extrem de revoltată.

De ce aduceam acasă cei mai indezirabili colegi să se uite la video, de ce contestam frecvent regulile şi autoritatea comunistă. Prin anii ‚90 am făcut o fixaţie cu lucrurile făcute drept şi corect. Apoi cu nevoia de a-i ajuta pe alţii. Nu ştiu de unde

mi s-au tras, dar în timp, mi-am dat seama că trăiam într-unul dintre cele mai neprielnice locuri pentru genul ăsta de fixaţii. Când am plecat, am crezut că se sfârşeşte lumea. Lăsam în spate o bulă consistentă de „de-ai mei”, oameni cu care simţeam că pot trece şi marea.

Toate rădăcinile. Tot ce-mi era drag şi familiar. Îmi dădeam seama, judecând la rece, că plec cu frică. Că nu pot trăi cu ideea că, peste 15 – 20 de ani, când voi fi îmbătrânit într-o ţară în derivă precum ­România, în unul dintre cele mai ostile oraşe, voi şti că am avut cel mai sigur tichet de plecare şi că l-am ignorat. Plecam de teamă că va trebui să interacţionez consistent cu sistemul de sănătate sau justiţie, strâmb. Că o să îmbătrânesc într-o Românie în care nu am nicio şansă. Nici eu, nici familia mea.

Primele luni de exil au fost momente de descoperiri feerice şi viaţă idilică, în ceea ce prietenii mei de peste ocean numeau „o societate bazată pe bunăvoinţă şi încredere”. Şi totuşi, după doar trei ani de şedere, totul era rău, totul era greu, totul era întunecat. Mi-era un dor sfâşietor de familie şi de locurile natale. Idealizam de la distanţă orice poveste, simţeam că se întâmplă lucruri la care eu nu iau parte şi că dispar puţin în amintirea apropiaţilor mei cu fiecare absenţă. Am ajuns în

ţară abia după alţi câţiva ani de depărtare şi am început să plâng când am văzut sigla luminoasă ­IuliusMall în timp ce avionul ateriza. Când am pus piciorul pe pistă, am simţit că m-a băgat cineva în priză, că trag energie prin tălpi şi că îmi revin. Abia atunci am ştiut că am o legătură organică cu locurile în care m-am născut şi că tot ce trebuie să fac era să vin din când în când ca să o reînnoiesc. Şi am ştiut, la primul viraj al maşinii dinspre Aeroport spre Strada Observatorului, uitându-mă la peisajul din jur, că sunt fericită că am venit, dar şi că mă bucur că există un loc al meu într-o altă ţară îndepărtată, una a decenţei, a respectului pentru oameni, a bunului simţ, o ţară la care să mă întorc. Atunci, m-am zgâit, incredulă, la noua configuraţie a zonei. N-am avut niciodată cine ştie ce ataşament faţă de Strada Republicii, dar am avut sentimentul pe care îl încercam în vamă înainte de-a pleca din România în urmă cu mulţi ani. Că atunci când voi încerca să zâmbesc la întâmplare pe stradă, o să primesc înapoi, o privire acră, că atunci când o să întreb pe cineva de ce a întârziat la întâlnire, o să se uite la mine ciudat. Când o să vreau să acord prioritate fără să fiu nevoită, o să fiu acoperită de un cor de claxoane şi înjurături iar când o să am încredere, o să-mi fie înşelată. Când o să am

nevoie de ajutor… Ei, uite, aici mi-a fost frică să ajung. În acea vară a anului 2007, am bătut străzile Clujului cu piciorul. Voiam să-l respir şi să-l simt într-o mie de feluri.

Nu vreau să fiu o detractoare.

Mi-e dragă România într-un fel copleşitor, dureros, imposibil.

Dar nu o mai simt ca pe casa mea. Criza profundă, şomajul galopant şi isteria fiscală îmi par desprinse dintr-un film de un absurd grotesc. E haos şi e sărăcie şi parcă toată lumea e la pândă, aşteptând să se întâmple ceva. Orice.

Paşte Fericit! În ţara de adopţie am lucrat şi în anumite ONG-uri majoritatea anilor petrecuţi departe de România, încercând să îndrept, împreună cu alţii ca mine, de la mii de km depărtare, într-un fel sau altul, legile, infrastructura, practicile, eterna mentalitate comunistă, nedreptatea, sărăcia, inegalitatea. Prin articolele şi interviurile mele. Am organizat proteste şi flash moburi pentru cauze variind de la discriminarea minorităţilor sau drepturile bicicliştilor, la manifestare hippie care promova, în principal, ideea de dragoste pentru aproape.

Au fost şi ani de luptă cu morile de vânt într-o comunitate românească în care autorităţile care ne reprezintă veneau şi pleacau fără să le pese sau să ştie că existăm, care te luau în

APRILIE 2012 serios doar dacă le ridicai osanale lor şi celor aflaţi la putere.

Că dacă îndrăzneai să-i plesneşti cu slova atunci când o meritau cu vârf şi îndesat, te şi eliminau de pe lista lor de colaboratori.

Aşadar, toată lupta mea, deşi m-a făcut să mă simt vie şi necesară şi mândră şi puternică, m-a şi îndoit. Aproape orice reuşită s-a risipit, futilă, în marea de problemele şi nepăsare din jur. Cu toate acestea, miam dat seama că nu pot înceta lupta pentru că nu pot să trăiesc altfel, nu neapărat pentru că mai şi cred că se va schimba ceva în ţara mea, în mentalitatea românilor. Pe lângă partea de voluntariat, m-am agăţat de toate chestiunile posibile şi imposibile: comunicare şi relaţii publice, jurnalism, radio, training, management. Voiam să construiesc o altfel de ţară, măcar din condei, pentru că ştiam că exista undeva, nedefinită, o Românie posibilă, cu oameni care îşi văd de treabă, autorităţi publice corecte, comunităţi dornice de proiecte şi dezvoltare durabilă şi o stare de spirit eminamente pozitivă. În toată lupta noastră pentru corectitudine şi adevăr, uneori, împreună cu colegii mei, simţim că am reuşit să punem o piatră, poate chiar două, la temelia visului nostru în toţi aceşti ani. Credem cu tărie că românii se pot schimba şi pot renunţa la obiceiurile comuniste. Ziua în care am lansat Occidentul Românesc, a fost o zi glorioasă pentru mine, pentru toată echipa redacţională. În România, îmi spunea mereu draga mea mătuşa Agafia că: „totul e de făcut”. E adevărat, dar câteodată poate deveni atât de obositor...

Viaţa asta a mea „de afară” este poate, puţin mai sterilă, dar e calmă, aşezată, lipsită de încordare, încrâncenare, grabă fără rost sau disperare. M-am

03

resemnat că o să port mereu cu mine o bucăţică de nostalgie şi una mai mare de dor. Dar când mă gândesc la „acasă”, văd doar casa în culoarea deşertului aproape de râu, cu mii de flori multicolore şi cei doi palmieri în faţă, locuinţele de basm cu piscină ale vecinilor, pistele de bicicletă, autostrăzile, calmul, rigoarea şi bunăvoinţa oamenilor din jur. Aud linişte şi am sentimentul că orice e posibil. Şi că, România are nevoie de o nouă „dictatură”. O „dictatură” a bunului simţ, o „dictatură” care să îi trezească pe români la realitate, care să-i înveţe pe toţi, indiferent de locul unde trăiesc, că valorile trebuie să îi călăuzească în viaţă, nu kitch-urile. Mai ales cele umane... O „dictatură” care să-i ajute să renunţe la obiceiurile comuniste, să înveţe de la cei care i-au adoptat tot ce-i mai bun. Schimbarea în bine trebuie să pornească de la fiecare dintre noi, şi-n timp, societatea românească poate deveni o societate normală, educată şi sănătoasă. O Românie civilizată, cu locuinţe de basm în culoarea deşertului, înconjurate de flori multicolore, piste de biciclete, autostrăzi şi oameni care ştiu să zâmbească real şi necondiţionat. Fără falsitate şi fără ipocrizie...

Hristos a Înviat!

Sărbători Fericite alături de cei dragi.

04

De interes

APRILIE 2012

Departamentul de Politică Externă: Riscurile la care sunt supuşi copiii, rămaşi fără sprijinul părinţilor obligaţi să plece în afara graniţelor ţării Departamentul de Politică ­Externă şi Relaţia cu Comunităţile Româneşti a luat la cunoştinţă cu îngrijorare de datele transmise de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Muncii, privind copiii rămaşi fără unul sau ambii părinţi, după ce aceştia au plecat să muncească în afara graniţelor, date transmise în urma solicitării făcute de către o agenţie de presă .

Astfel, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei ­Sociale informează că 59.724 de familii, în care sunt în total 83.658 de copii, au cel puţin un membru plecat la muncă în străinătate, iar 23.924 dintre copii, din 16.550 dintre familii au rămas acasă fără niciunul dintre părinţi.

Conform datelor prezentate de către Ministerul Muncii, din numărul oficial al copiilor rămaşi acasă fără nici unul dintre părinţi, 22.679 se află în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie, iar 1.020 se află în sistemul de protecţie specială, dintre care 241 în centre de plasament, 134 la asistenţi maternali şi 563 la rude de până la gradul IV. Restul de 35.430 de familii în care doar unul dintre părinţi este plecat din ţară, cuprind 49.470 de copii, iar 1.499 dintre ei au ajuns să fie instituţionalizaţi. În România sunt 7.744 de familii cu părinte unic susţinător plecat la muncă în afara ţării şi 10.264 de copii.

Dintre aceştia, 8.985 sunt rămaşi în grijă rudelor de până la gradul IV, fără măsură de protecţie, iar 1.135 sunt în sistemul de protecţie specială.

Astfel, numărul copiilor rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială este 3.654, cei mai mulţi fiind la rude de până la gradul IV (2.094) şi în centre de plasament (779).

Cifrele transmise sunt extrem

de îngrijorătoare. Cu toate acestea, Ministerul Muncii duce încă o politică incoerentă în privinţa acestor copii, situaţie care persistă de 8 ani de zile şi se accentuează permanent.

Riscurile la care sunt supuşi aceşti copii, rămaşi fără căldura şi sprijinul părinţilor obligaţi să plece în afara gra-

cazuri spre autodistrugere şi suicid.

Toate acestea fiind cunoscute, întrebăm din nou autorităţile competente, plătite de la bugetul de stat, când anume vor găsi soluţii pentru diminuarea riscurilor şi consecinţelor negative pe care le resimt copiii? Când anume vor trece de la crearea unor statistici corecte

MDRT şi Consiliul Europei lansează concursul „Premiul peisajului 2012-2013” Comunicat de presă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) organizează un concurs de selecţie a dosarelor pentru cea de-a treia ediţie a concursului Premiul peisajului 2012-2013, iniţiat de Consiliul Europei în vederea creşterii conştientizării societăţii civile asupra valorii peisajelor naturale şi culturale.

Competiţia este destinată ţărilor semnatare ale Convenţiei Europene a Peisajului (cunoscute sub numele de Convenţia de la Florenţa), aprobată în 20 octombrie 2000, şi primeşte candidaturi în vederea acordă-

rii premiului la data de 20 octombrie 2013. Până în prezent, convenţia a fost ratificată de 35 de state europene, inclusiv România, şi a fost semnată de alte patru state.

La concurs pot participa autorităţile locale şi regionale şi grupările lor care, în cadrul politicilor naţionale, au pus în practică politici sau măsuri de protecţie, management şi/sau amenajare a peisajelor, cu efect de lungă durată şi care au putut servi ca exemplu pentru alte autorităţi publice din Europa.

Printre participanţi se pot număra şi organizaţiile neguver-

namentale care au avut contribuţii particulare remarcabile la protecţia, managementul sau amenajarea peisajului. Fiecare stat poate depune o singură candidatură la Secretariatul General al Consiliului Europei.

Termenul-limită pentru transmiterea aplicaţiilor la registratura MDRT este 20 octombrie 2012.

MDRT organizează concursul de selecţie a dosarelor şi va înainta rezultatul acestui demers Secretariatului General al ­Consiliului Europei.

Detalii cu privire la procedura de selecţie, criteriile de eligibilitate, conţinutul dosarului de candidatură şi informaţii suplimentare cu privire la acest premiu pot fi găsite la adresele www.coe.int/ ­europeanlandscapeconvention şi http://mdrt.ro/dezvoltare-­ t e r i t o r i a l a / p r e z e n t a r e -­ generala-a-domeniului.

CONCURSUL INTERNAŢIONAL de MEŞTEŞUGURI TRADIŢIONALE « MÂINI DE AUR » - ediţia a V-a

niţelor ţării, sunt multiple şi din ce în ce mai numeroase.

De la asigurarea traiului zilnic şi până la accesul la servicii medicale şi educaţie.

Astfel, minorii ai căror părinţi au plecat la muncă peste graniţe pot fi expuşi exploatării prin muncă sau riscă să fie vânduţi unor reţele de traficanţi, sunt nefericiţi, se simt singuri, neiubiţi şi neglijaţi şi pot cădea foarte uşor pradă depresiilor. Se constată în mod practic creşterea numărul copiilor care au probleme cu legea, a rezultatelor şcolare care sunt de cele mai multe ori mediocre spre scăzute, a absenteismului de la şcoală şi a educaţiei precare.

Cel mai grav este că toate aceste riscuri s-au accentuat de-a lungul anilor şi în prezent depresiile în rândul copiilor sunt în număr din ce în ce mai mare, conducând în dese

la implementarea unor politici reale şi coerente, care să vină, cu adevărat, în ajutorul atât al copiilor, cât şi al părinţilor obligaţi de lipsa posibilităţilor de asigurare a vieţii în ­România să plece în străinătate pentru a-şi găsi un loc de muncă pe care în ţara lor nu l-au putut avea ?

Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate ar trebui consideraţi în situaţie de risc şi se impune de urgenţă adoptarea unor politici publice corecte şi coerente în beneficiul acestora.

Totodată, pentru a veni în sprijinul celor plecaţi de nevoie în afară graniţelor, este obligatoriu ca autorităţile competente să se consulte cu părinţii copiilor rămăşi acasă asupra celor mai bune modalităţi de a le asigura o viaţă normală şi decentă copiilor lor.

Regulament de participare Clubul Copiilor Huedin, sub îndrumarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Cluj, Consiliul Local Huedin, Primăria oraşului Huedin, Palatul Copiilor Cluj-­Napoca, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj şi Protopopiatul Ortodox ­Român Huedin, organizează Concursul Internaţional de Meşteşuguri Tradiţionale “Mâini de aur” ediţia a V-a.

Scopul acestei activităţi educative este sensibilizarea şi conştientizarea elevilor asupra valorilor culturii tradiţionale şi artei populare în vederea dezvoltării talentului, valorificării potenţialului lor artistic şi perpetuării practicării artei populare în spiritul valorilor tradiţionale.

1. Condiţii de participare: Pot participa elevi din toate unităţile şcolare din România, elevi români sau de origine română de la unităţile de învăţământ din străinătate sau membrii ai comunităţilor româneşti (societăţi sau asociaţii culturale, ONG-uri), cunoscători ai specificului artizanal din locul de origine şi elevi din toată lumea care cunosc, practică şi îndrăgesc meşteşugurile tradiţionale specifice ţării din care provin.

Categorii de vârstă: •8-11 ani (născuţi 2004 - 2001) •12-15 ani (născuţi 2000 - 1997) •16-19 ani (născuţi 1996 - 1993) 2. Secţiuni: • sculpturã în lemn • prelucrarea artistică a lutului • me-

taloplastie • ouă incondeiate • broderii, ţesături, cusături • măşti populare • podoabe • împletituri • obiecte de cult: icoane pictate (lemn, sticlă), cruci – păpuşi, alte mesteşuguri specifice ţării din care provin concurenţii.

3. Etapele concursului B. ETAPA FINALĂ I. Participare directă: •Fiecare delegaţie din străinătate va participa cu un echipaj format din 3 (trei) elevi cu un cadru didactic însoţitor, pe baza invitaţiei primite de la organizatori.

•Etapa finală se va desfăşura în perioada 17 – 20 mai 2012 (sosirea participanţilor – joi 17 mai 2012; plecarea participanţilor – duminică 20 mai) şi va consta din prezentarea unor produse brute sau semifinite pe care le vor desăvârşi în timpul concursului, fiecare concurent dovedind că posedă cunoştinţe temeinice legate de practicarea meşteşugului.

•Jurizarea se va face numai asupra lucrărilor realizate în perioada desfăşurării concursului. Prezenţa la etapa finală se va face exclusiv în costum popular tradiţional (Premiu special: „Cel mai frumos costum naţional”).

•Fiecare echipaj se va prezenta cu minim 15 lucrări (minim 5 lucrări/elev participant) şi maximum 30 lucrări finalizate (maximum 10 lucrări/elev participant), pentru Expoziţia organizată cu ocazia concursului.

Standul expoziţional cel mai bine apreciat de juriu va primi un Premiu special din partea Consiliului Local Huedin.

•La festivitatea de premiere, cel puţin o lucrare participantă la expoziţie/echipaj, va fi donată Clubului Copiilor ­Huedin, organizatorul concursului.

•Cheltuielile de transport se suportă de către instituţiile de unde provin aceştia, iar cele organizatorice, de masă şi cazare de către Clubul Copiilor Huedin prin proiectul educativ - Concursul Internaţional de Meşteşuguri Tradiţionale “Mâini de aur”, ediţia a V-a.

•Confirmarea participării echipajului până pe data de 1 mai 2012 pe adresa de e-mail: ­c l u b u l c o p i i l o r _ h u e d i n @­ yahoo.com, prin trimiterea Fişei de participare (Anexa 1), semnate şi ştampilate.

II. Participare indirectă: •Se poate participa şi indirect prin trimiterea, prin colet poştal, a unei lucrări/elev, pentru jurizare. Lucrările vor fi trimise până pe data de 10 mai 2011 (data poştei) pe adresa: Clubul Copiilor Huedin, str. Vlădeasa nr. 7, cod: 405400, judeţul Cluj, România, cu specificaţia, Pentru Concursul „Mâini de aur”.

•Însoţite de Anexa nr. 2, semnată şi ştampilată de conducerea instituţiei. Eventualele diplome sau premii, pentru elevi şi cadrele didactice coordonatoare, vor fi trimise de către organizatori, prin poştã, pe adresa iunstituţiei participante până pe data de 27 mai 2011.

Persoană de contact: Dir.: Profesor ­Sobec ­Gheorghe Telefon: 0040/744 601 789, E-mail: clubulcopiilor_­ ­­ huedin @yahoo.com

06

Comunitate

APRILIE 2012

Tarancón: Pregătiri de Sfintele Sărbători de Paşte

Sărbătoarea Paştelui se apropie dar, în febra pregătirilor, între bătutul covoarelor, spălatul ferestrelor, pregătirea drobului de miel sau cumpărarea cadourilor pentru cei mici, să nu uităm de adevărata semnificaţie a acestei importante sărbători creştine şi, cu atât mai puţin, de tradiţiile moştenite de la străbuni.

An de an, cei mici şi cei mari aşteaptă cu aceeaşi bucurie sărbătorile de Paşte. Vopsitul ouălor este, cred, una dintre cele mai plăcute activităţi atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Fie că sunt ouă simple, roşii sau vopsite în culorile curcubeului, ouă decorate cu abţibilduri sau cu frunze de pătrunjel, ouă “încondeiate” ori “împistrite”, ouăle vopsite sunt unul din elementele definitorii ale sărbătorii pascale.

Acest obicei a românilor de a vopsi ouă de Paşte nu este unul singular, el fiind răspân-

dit în multe colţuri ale lumii, inclusiv în Spania, în zona Valenciei sau a Cataloniei, însă decorarea şi transformarea lor în obiecte de artizanat este specifică zonelor din estul, nordul şi centrul României, unde cromatica şi motivele decorative ale ouălor de Paşte diferă de la o regiune la alta, chiar de la artizan la artizan, cel mai important rol avândul imaginaţia şi creativitatea fiecăruia, dar, în toate zonele întâlnim aceleaşi semnificaţii.

Astfel roşu este atât un simbol al sângelui vărsat de Iisus pen-

tru mântuirea noastră, cât şi un simbol al focului, al dragostei, al vieţii şi al bucuriei de a trăi; galben simbolizează soarele, lumina, recolta bogată, dar şi ospitalitatea sau fericirea; verdele simbolizează reînnoirea şi forţa naturii, prospeţime, rodnicie şi speranţă; albastru este un simbol al credinţei, al universului, al sănătăţii şi vitalităţii; violet simbolizează stăpânirea de sine, răbdarea şi dreptatea; negru simbolizează pământul, statornicia, eternitatea. Din punct de vedere decorativ, întâlnim multe simboluri, cele mai importante fiind: linia dreaptă verticală – viaţa; linia dreaptă orizontală – moartea; linia dublă dreaptă– eternitatea; linia uşor ondulată – apă, purificare; linia în spirală – timpul, eternitatea; linia dublă în spirală – legătura dintre viaţă şi moarte; linia formând o suită de dreptunghiuri – gândirea şi cunoaşterea. Pe lângă acestea, tehnica reuneşte o mulţime de motive şi simboluri: geometrice, zoomorfe (animale), fitomorfe (vegetale), skeomorfe (unelte), antropomorfe (însuşiri omeneşti pentru diferite lucruri sau fenomene naturale) şi, nu în ultimul rând, religioase. Cele mai des întâlnite sunt: drumul, crucea, Iisus pe cruce, biserica, preotul, Fecioara Maria,

bradul, stejarul, mărgăritarul sau alte tipuri de flori, mărul, casa, câmpul, boul, vaca, mielul, porumbelul, albina, leul, frunze, spicul de grâu, etc.

Deşi în mod tradiţional ouăle de Paşte se vopsesc în Joia Mare (sau, ca un ultim recurs, în Sâmbata Mare), în încercarea de a păstra identitatea culturală a românilor pe care destinul i-a dus departe de locul natal, dar şi de a face cunoscute obiceiurile şi cultura românească, Asociaţia Hispano ­Română din Provincia ­Cuenca a organizat patru ateliere în care meşteşugul s-a împletit cu tradiţia, iar participanţii au aflat câteva taine despre vopsirea şi decorarea ouălor. Atelierele au avut loc în zilele de 9, 16, 23 si 30 martie, la sediul din Tarancón al asociaţiei, fiind destinate atât copiilor cât şi adulţilor.

“Vom demonstra participanţilor de alte naţionalităţi tradiţia noastră milenară în a picta ouăle, promovând astfel cunoaşterea reciprocă a celor două culturi: cea de origine şi cea de adopţie”, a declarat pentru mass-media doamna Violeta Vartic, preşedinta şi sufletul asociaţiei.

Ca şi în anii precedenţi, au fost prezentate mai multe tehnici, unele mai moderne, altele moştenite de la înaintaşi, dar,

în acest an, atelierele pentru adulţi s-au axat pe tehnica încondeierii ouălor, desigur, într-o variantă simplificată, iar cele infantile pe decorarea lor cu acuarele sau tempera. Cei care au dorit să înveţe sau să-şi îmbogăţească cunoştinţele, au fost îndrumaţi de către două cunoscătoare în arta de-a picta ouă, Nicoleta Paula ­Nădrag (copii) şi Anca ­M ariana (adulţi). Cum vopsirea ouălor de Paşte este o activitate care se realizează în familie, atelierele s-au desfăşurat concomitent, mulţi părinţi dorind să împărtăşească această experienţă cu copiii lor.

Mici şi mari au călătorit în timp, cu ajutorul unui material realizat de Claudia Morar, încercâd să descopere izvorul tradiţiei de a vopsi ouă de Paşte. Au aflat despre diferite legende, precum cea a coşului cu ouă depus de Fecioara Maria la baza crucii unde era răstignit Iisus, ouă pe care sângele Mântuitorului lear fi colorat în roşu.

Apoi, pentru fiecare grup în parte, au fost prezentate materialele şi tehnica de lucru.

Cu mişcari stângace la început, dar câştigând siguranţă cu fiecare linie trasată, atât cei mai mici cât şi cei mari s-au transformat în meşteri artizani, punând în practică cunoştinţele dobândite. A fost nevoie de multă răbdare dar şi îndemânare pentru a lucra cu ouăle, care, după cum bine ştim, sunt deosebit de fragile.

Cele mai frumoase lucrări au fost expuse în cadrul unor mini expoziţii organizate la sfârşitul fiecărui atelier. Un plus de autenticitate a fost expunerea ouălor pe ştergare realizate de către Fechete Marinela şi ­Rodica Hoalbă în cadrul atelierului de cusături tradiţionale. În final, realizatorii orgolioşi ai ouălor proaspăt decorate şi-au dus lucrările acasă pentru a le pune la loc de cinste. Prezenţa numeroasă la această activitate, dar şi interesul mediilor de comunicare regionale care, la drept vorbind, au fost prezente la toate cele patru ateliere, au umplut de bucurie inimile organizatorilor, vazându-şi pe deplin răsplătit efortul.

A consemnat Anca Mariana Lovaszi - Tarancón

08

Comunitate

APRILIE 2012

România - Ţara din poveste

Quintanar de la O ­ rden:

Tradiţii româneşti de Paşte î­ntr-o manieră modernă

Asociaţia culturală SpaniolăRomână Gente, din ­Quintanar de la Orden, a organizat în incinta Centrului civic „Principe de Asturias” din localitate, un atelier de pictură modernă a ouălor de Paşte la care au fost invitaţi vecini spanioli şi români stabiliţi in localitate şi împrejurimi.

Această activitate a fost inclusă în programul Primăriei din Quintanar de la Orden, având ca scop prezentarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti ce dovedeşte păstrarea acestora în comunitatea românească din localitate, o bună integrare a românilor în societatea spaniolă şi convieţuirea paşnică dintre cele două naţii.

La această activitate a fost invitată Claudia Morar din cadrul Asociaţiei Hispano-­ Române din provincia ­Cuenca, care, după ce a efectuat o scurtă prezentare a istoriei pictatului ouălor şi semnificaţia religioasă care o are pentru poporul român, a uimit publicul cu o tehnică modernă a pictatului ouălor de ­Paşte, realizat cu lac de unghii în diverse culori şi apă. Adulţi, români şi spanioli, copii de toate vârstele, curioşi şi dornici să cunoască

această nouă artă, au participat la primele lecţii. Astfel, zeci de ouă albe s-au transformat în ouă multicolore sub mâinile îndemânate alte copiilor şi ale adulţilor români şi spanioli, spre încântarea tuturor celor prezenţi.

Dorim să mulţumim şi pe această cale organizatorilor, celor prezenţi la acest eveniment important pentru românii din Quintanar de la Orden, domnului Arturo Rojo din partea ziarului Aqui, celor de la TV La Mancha şi Radio Surco şi tuturor celor care au fost alături de noi atât cu gândul cât şi cu fapta, la această activitate care marchează apropierea Sfintei Sărbători de Paşte, sărbătoare care oferă fiecărui român plecat de acasă, un moment de aducere aminte despre tradiţiile şi obiceiurile noastre strămoşeşti pe care avem obligaţia să le păstrăm şi să le ducem cu noi oriunde ne poartă soarta. ­Paşte Fericit românilor din Spania, românilor de acasă şi de pretutindeni.

Hristos a Înviat!

A consemnat, Sorin ­Bălăşcău/Preşedinte Asociaţia ­Spaniolă - ­Română Gente din Quintanar de la Orden.

trate în Patrimoniul Umanitar UNESCO. În cadrul ateliere-

La invitaţia Colegiului Villar din Coslada, Asociaţia “Confluencias de Huellas Culturales” şi Asociaţia ­Comunităţilor de Emigranţi în Spania au organizat diverse activităţi cu scopul de-a fi prezentată ­România atât spaniolilor cât şi familiilor de români stabiliţi în Coslada, într-un procent semnificativ de, 20%. Organizaţi în patru grupe a câte 25 de elevi, pe parcursul a peste cinci ore de activitate intensă, au fost prezentate parte din tradiţiile şi obiceiurile româneşti, precum şi imagini cu locurile in-

lor de confecţionat mărţişoare, felicitări pentru Mama, confecţionat steagul României, au participat alături de organizatorii şi voluntarii celor două asociaţii, şi profesori din cadrul ­Colegiului Villar. Pe această cale, dorim să le transmitem tuturor felicitările şi mulţumirile noastre sincere pentru modul în care au făcut posibilă desfăşurarea acestor activităţi de excepţie.

A consemnat Vasilica Ştir - Asociaţia “Confluencias de Huellas Culturales”

Tarancón: “Sănătate şi zâmbete”

La sediul din Tarancón al Asociaţiei Hispano Române din Provincia Cuenca a avut loc zilele acestea prima întâlnire între membrii echipei care vor reprezenta Spania în proiectul “Salud y sonrisas” (sănătate şi zâmbete) şi coordonatorii acestuia. Proiectul, în colaborare cu Asociaţia “Un zâmbet” Bacău, este finanţat prin programul “Tineri în acţiune” şi este un schimb de experienţă între tineri din Spania, ­România, Danemarca şi Grecia. Unul dintre obiectivele generale ale acestui proiect este acela de a încuraja o participare activă a tinerilor în comunităţile din care fac parte, în special al acelora din comunităţile mici, rurale.

Timp de 10 zile, între 10 si 19 august, tinerii, în cazul nostru, de naţionalitate spaniolă, vor locui în România, la Ipoteşti (comuna Dumbrava, judeţul Bacău), unde vor fi initiaţi în principii ale unei vieţi sănătoase şi vor vizita împrejurimile. De asemenea, vor avea la dispoziţie şi o zi pentru a cunoaşte capitala României, Bucureştiul.Toate activităţile au fost concepute pentru a încerca schimbarea mentalităţii tinerilor în legătură cu importanţa pe care o are o viaţă sănătoasă, aşa cum şi practicarea sportului şi alimentaţia echilibrată. La finalul proiectului, cei 24 de participanţi (şase din fiecare ţară), vor redacta un ghid de reguli bazice care tre-

buie respectate pentru o viaţă sănătoasă. În configurarea grupului de şase persoane care va reprezenta Spania, asociaţia a avut atât intenţia de a stimula tineri direct implicaţi în munci sociale, cât şi de a recompensa pe acei care, de-a lungul anilor, au contribuit la integrarea comunităţii româneşti în zonă.

Tocmai de aceea, dintre cei aleşi fac parte un asistent social şi un mediator socio-cultural. În această primă întâlnire s-a stabilit atât responsabilul grupului, cât şi cei doi componenţi care vor efectua o prima vizită de două zile pentru pregătire, între 20 şi 22 aprilie.

Membrii grupului au primit informaţii detaliate despre desfăşurarea proiectului şi activităţile incluse.

Se doreşte ca acest proiect comun să fie un prim pas spre o fructuoasă colaborare în viitor.

A consemnat Anca Mariana Lovaszi - Tarancón ***

Brunete: Invitaţie la spectacol

Cu ocazia Sfintelor ­Sărbători de Paşte, Asociaţia „De los Rumanos vecinos de ­Brunete”, vă invită la a cea de-a patra ediţie a spectacolului folcloric „Hora de ­Paşte”, duminică 15 aprilie, între orele16:30 - 19:30 în parcul Templete de los Jardinillos din centrul oraşului ­Brunete.

Invitatul special al acestui spectacol este ­Decebal ­Posteiu şi formaţia sa. Vă aşteptăm alături de noi!

Eugenia Mateescu - Preşedinta Asociaţiei „De los ­Rumanos vecinos de ­Brunete” - Brunete, provincia Madrid.

Comunitate

Evenimente care nu ­trebuie uitate

În Spania, San José sau ­Sfântul Iosif , este considerată ziua tatălui. Acest lucru nu a fost uitat nici de către Asociaţia ­Hispano Română din Provincia Cuenca, care a organizat sâmbătă la sediul din Cuenca al asociaţiei, un atelier de desen şi pictură, în scopul de a confecţiona felicitări pentru taţi. În general, au participat copii proveniţi din căsătorii mixte, dar şi copii spanioli şi copii români. Atelierul a fost condus de către Violeta Peşea, artist plastic şi voluntară a asociaţiei, care, timp de aproape două ore, a îndrumat şi a ajutat la confecţionarea felicitărilor.

Poate un atelier de desen şi pictură nu e ceva ieşit din comun, având în vedere paleta bogată de activitaţi a acestei

asociaţii. Dar acest atelier, dedicat unei sărbători spaniole, vine în continuarea atelierului “marţişor”, organizat tot în Cuenca (îndrumatori Alina Draguţ, Alina Drăgoi si Violeta Peşea), o dovadă clară a preocupărilor asociaţiei şi ai membrilor săi pentru integrare, dar şi îmbogăţire a patrimoniului cultural, promovându-se astfel, o cunoaştere reciprocă a celor două culturi. Şi dacă felicitările confecţionate cu entuziasm de către copii au fost duse acasă spre a fi făcute cadou tăticilor de ziua lor, majoritatea mărtişoarelor au rămas la sediul asociaţiei, putând fi admirate de către cei care i-au trecut pragul până la sfârşitul lunii martie.

A consemnat Anca Mariana Lovaszi - Tarancón

APRILIE 2012

09

George Topîrceanu La Paşti Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite şi mânjite, Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce vă este, frăţioare, - Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă, Staţi gătite-n haina nouă, Parcă, Dumnezeu mă ierte, N-aţi fi ouă...

- Suntem fierte!

Zise-un ou rotund şi fraise Lângă pasca cu orez. Şi schimbându-şi brusc alura, Toate-au început cu gura: - Pân’la urmă tot nu scap!

- Ne găteşte de paradă.

- Ne ciocneşte cap în cap Şi ne zvârle coaja-n stradă...

- Ce ruşine!

- Ce dezastru!

- Preferam să fiu omletă!

- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă, Aş fi scos un pui albastru...

- Şi eu unul violet...

- Eu, mai bine-ar fi să tac: Aşa galben sunt, că-mi vine Să-mi închipui că pe mine M-a ouat un cozonac!...

10

Pagina mea

APRILIE 2012

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR LUNII APRILIE LA CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA

Pro Vita Lex, în ­favoarea unei vieţi mai bune

Ana-Maria Marinescu Madrid

Asociaţii şi ...asociaţi(i) Se spune că numărul asociaţiilor de români din Spania depăşeşte o sută. S-a vehiculat destul de des ideea înfiinţării unor astfel de asociaţii doar din dorinţa de a obţine fonduri de la statul spaniol, bani folosiţi în scopuri nu tocmai altruiste.

Grupări cu doar 3-4 membri, fără niciun fel de activitate internă sau externă, însă beneficiare de fonduri publice pentru punerea în practică a unor proiecte rămase doar la stadiul de prezentare pe hârtie. Nu ştiu cât de adevărate sunt aceste speculaţii, cred că intră în atribuţiile autorităţilor competente, mai ales ale celor care aprobă acordarea fondurilor respective, să facă investigaţiile pertinente.

Din fericire însă, există şi asociaţii de români care respectă ad litteram definiţia din dicţionar - „grupare de persoane creată pentru a atinge un scop comun şi organizată pe baza unui statut”. Mai mult, obiectivul principal nu este acela al absorbţiei de fonduri publice, ci unul nobil, dezinteresat şi benefic membrilor săi. Asociaţia Pro Vita Lex din Torrejón de Ardoz - căci despre ea este vorba - este un exemplu elocvent în acest sens, statutul acesteia bazându-se pe o „lege în favoarea unei vieţi mai bune, o lege nescrisă, pe care am vrea să o facem noi”, după cum mărturiseşte Valentina Petre, preşedinta asociaţiei, explicând că: „Prin aceasta mă refer la anumite principii, valori pe care le avem şi vrem să fie o lege şi pentru noi, căci credem că ceea ce dă sens vieţii este calitatea ei. Nu este de ajuns să avem unde dormi şi ce mânca, dacă nu avem un sens.”

Doi ani...

Deşi destul de tânără - asociaţia împlineşte luna aceasta doi ani, fiind înfiinţată, cu doar cinci membri, la 13 aprilie 2010 -, aflăm de la fondatori că Pro Vita Lex are în prezent aproximativ două sute de membri, fără să punem la socoteală şi numărul simpatizanţilor. Ideea înteme-

ierii asociaţiei a fost a Angelei (actual secretar general) şi a Valentinei Petre, mamă şi fiică, survenind în urma unor colaborări, pe bază de voluntariat, cu alte grupări de acest gen: „Neam hotărât să înfiinţăm propria noastră asociaţie pentru a putea desfăşura propriile activităţi şi a putea lucra în stilul nostru”, declară cele două.

Când vine vorba de asociaţie, se anulează gradul de rudenie care există între Angela (52 de ani) şi Valentina (30 de ani, absolventă a Facultăţii de Drept „Titu Maiorescu” din ­Bucureşti, în prezent masterand în Dirección en ­Recursos Humanos la Colegiul Sociologilor şi Politologilor din ­Madrid), prin urmare nu putem vorbi de un conflict între generaţii. „În asociaţie nu suntem mamă şi fiică, ne lăsăm legăturile de sânge acasă.

Suntem amândouă, pentru că lucrăm foarte bine împreună, ne completăm reciproc”, spune ­Valentina. „Cred că Angela este gâtul, iar eu capul, pentru că fără ea nu aş fi înfăptuit atâtea lucruri. Din fericire, Angela a ştiut să ţină ritmul şi cu generaţiile tinere, dar şi cu generaţia ei. A fost atentă tot timpul la ce se întâmplă cu cei tineri, la dorinţele lor, şi de aceea nu s-a pierdut pe drum”, adaugă preşedinta Pro Vita Lex. ...cu probleme şi soluţii...

Dacă pe plan extern activitatea asociaţiei are ca scop promovarea culturii şi tradiţiilor româneşti, pe plan intern rolul acesteia este unul poate chiar mai important decât primul, şi anume acela de a-şi ajuta membrii atunci când aceştia au diverse probleme. „Scopul nostru este să fim o echipă, să ne cunoaştem problemele ca şi cetăţeni români rezidenţi ai Spaniei, dar şi problemele personale. Promovăm informarea, uniunea şi încrederea”, explică Valentina Petre. Se ştie că, de multe ori, lipsa de informaţie este principala cauză a multor probleme, printre cele mai frecvente cu care se confruntă membrii asociaţiei Pro Vita Lex numărându-se locurile de muncă - criza pe piaţa muncii şi lipsa informării corecte cu privire la contractele de muncă -, schimbarea documentelor de identitate, obţinerea certificatelor de naştere pentru copiii români, precum şi accesul acestora la creşe sau grădiniţe.

Pentru rezolvarea problemelor întâmpinate, asociaţia organi-

zează periodic şedinţe în cadrul cărora membrilor le sunt oferite informaţii utile şi de actualitate.

Este vorba, declară Valentina, despre „informaţii de care ne ocupăm personal pentru a le primi corect. În cazul documentelor de identitate, de exemplu, ne interesăm direct la Consulatul României la Madrid, iar în cazul certificatelor de naştere spaniole, am mers personal la judecătoria de care aparţine fiecare caz. În ceea ce priveşte locurile de muncă, avem colaborări atât cu persoane fizice, cât şi cu diferite agenţii”. ...fără bani...

Aproape că a devenit un obicei (prost) ca instituţiile, organizaţiile, asociaţiile etc. să se plângă de lipsa banilor. Scuza perfectă pentru apatie, inactivitate, pasivitate şi ... cerşit. Un proverb românesc spune că, dacă vrei, poţi. Trebuie doar bunăvoinţă, creativitate, iniţiativă, puţină acţiune şi restul vine de la sine. „Nu avem niciun fel de sprijin, din nicio parte. Activităţile noastre le-am realizat cu ajutorul membrilor şi am mai găsit câţiva sponsori, dar destul de mic a fost ajutorul”, răspunde Valentina la întrebarea mea legată de sprijinul primit din partea autorităţilor române sau spaniole, mulţumind în mod special lui George şi Alinei, patronii restaurantului „Dracula II” din Torrejón de Ardoz, care, în nenumărate rânduri, i-au pus la dispoziţie localul pentru activităţile asociaţiei. „Asociaţia nu are afiliere politică şi nici nu trebuie să aibă”, explică Valentina Petre. „Faptul că am primit ajutor de la oameni politici nu înseamnă că avem vreo afiliere politică. Pentru noi, orice sprijin este binevenit: partide politice româneşti sau spaniole, biserica, oameni de afaceri ... important este să primim sprijin. Este normal ca fiecare să îşi facă publicitate în acest fel - în fond, pentru asta se acordă o sponsorizare -, rămânând la latitudinea fiecăruia dacă primeşte sau nu”. ...dar cu numeroase activităţi În pofida vârstei fragede şi a lipsei de fonduri, asociaţia Pro Vita Lex are un currículum vítae destul de bogat la capitolul activităţi şi colaborări, dintre care menţionez: participări la festivaluri de dansuri populare (în 2011, la Tres Cantos; la Teatrul UGT din Madrid - Festivalul „Unidos somos más”); activităţi pentru copii (Concursul „Pro Talent”) sau pentru femei (Ziua Femeii Pro Vita, în 2011 şi 2012); Ziua României (în Alcobendas) etc.

Subliniez că activităţile mai sus-menţionate nu există doar pe hârtie. La multe dintre ele am fost invitată - şi nu acesta este motivul pentru care scriu aceste rânduri, ci faptul că am fost plăcut surpinsă de ceea ce

DATA

ORA

02 şi 09/04/2012

18:00 – 19:30

04/04/2012

11:00 - 12:00

09/04/2012

18:00 – 19:00

10/04/2012

16:00 – 18:00

11/04/2012

17:30

12/04/2012 13/04/2012 14/04/2012

17:00 – 18:00 17:00 – 19:00 17:00 – 19:00

14/04/2012

16:30

16/04/2012

18:00 – 19:00

1624/04/2012

A se consulta programul şcolii

17/04/2012

16:30 – 18:00

19/04/2012

17:00 – 18:00

19/04/2012

18:00

21/04/2012 25/04/2012 26/04/2012

17:00 – 19:00 18:00 – 19:00 10:00

26/04/2012

17:00 – 18:00

27/04/2012

17:00 – 19:00

28/04/2012

17:00 – 19:00 “Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Normativa española de extranjería”.

30/04/2012 A se consulta programul centrului

18:30

ACTIVITATEA „Să cunoaştem examenul LETRA!”: Îmbunătăţirea competenţelor lingvistice de exprimare în scris cu ajutorul WebQuests.

“Sărbătorim Paştele catolic!”: Atelier de lucru manual pentru copii, cu ocazia Săptămânii Mari (Semana Santa).

“Acţiuni de sensibilizare prin intermediul valorilor interculturale” (Partea a III-a). “Încondeiem ouă de Paşte!”: Atelier pentru copii.

“Femei românce, ambasadori ai tradiţiilor populare”: Expoziţie de ouă încondeiate.

“Internetul, o modalitate de a găsi de muncă”: Atelier pe probleme de muncă.

“Parlez-Vous Français?”: Iniţierea cursului de franceză pentru adulţi.

“Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Derechos y deberes. Marco Constitucional”.

“Sărbătoreşte cu noi Paştele ortodox!”: Spectacol artistic în interpretarea grupului de copii al Centrului.

“Rolul încrederii de sine în procesul căutării unui loc de muncă”: Atelier pe probleme psihosociale.

“Ce ştii despre România?” Activitate din ciclul “CEPI, colaboratorul tău!”, realizată în incinta Colegiului Public “Ciudad de Valencia”, din Vallecas (Madrid).

“Sănătatea ta contează!”: Conferinţă despre prevenirea cancerului. În colaborare cu Asociaţia Spaniolă Împotriva Cancerului.

“Cum să-ţi deschizi propria afacere”: Atelier pe probleme de muncă.

“Măsuri de protecţie pentru cei care nu îşi pot plăti ipoteca”: Conferinţă pe probleme juridice.

“Cunoaşte-ţi legile!”: Modulul “Herramientas para el acceso al empleo”.

“E sărbătoare!”: Sărbătorim Feria de Abril.

“Să cunoaştem Madridul!”: Vizită cu ghid, la Biserica “San Antonio de la Florida”.

“Cum să avem succes la interviul pentru ocuparea unui loc de muncă”: Atelier pe probleme de muncă.

“Ziua Mamei”: Atelier de lucru manual pentru copii.

“Tehnici de relaxare”: Atelier psihosocial.

A se consulta “Mujeres inmigrantes en España: 5 miradas”: Expoziţie de fotografie. programul centrului

Notă: Toate activităţile sunt gratuite.

Program: De luni până sâmbătă, de la 10:00 la 21:00.

Centrul Hispano-Român din Coslada vă invită la toate activităţile organizate cu şi pentru dumneavoastră. De asemenea, vă oferim, gratuit, o serie de servicii (consultanţă juridică, consiliere psihologică, acces la Internet, oferte de muncă) şi cursuri (de spaniolă, engleză, franceză şi română, informatică, pictură, desen) şi multe altele. Pentru mai multe informaţii, nu ezitaţi să ne contactaţi la: CENTRUL HISPANO-ROMÂN DIN COSLADA Travesía del Curtidor, 1 (local). Staţia de metrou Barrio del Puerto (Linia 7), Coslada E-mail: centrohispanorumano@madrid.org, Tel.: 91.674.12.63, Fax: 91.673.43.32 Nu te izola! Integrează-te, participă, întreabă-ne! Te aşteptăm! am văzut. De exemplu, la concursul „Pro Talent”, o mulţime de copii români, de toate vârstele, recitând, cântând şi dansând în faţa unei săli pline de părinţi veniţi să-i vadă şi bucuroşi de faptul că cineva se ocupă de fiii lor pentru ca aceştia să nu-şi piardă identitatea culturală. Să mai spun că grupul de copii, coordonat de Valentina Petre, repeta în parc pentru că nu avea o sală de repetiţii? Mai contează?! Pentru ei şi pentru Valentina nu a contat prea mult acest lucru, pentru că ceea ce au făcut a fost cu toată inima, iar rezultatul a fost unul pe măsură. Însă aceste lucruri nu pot trece neobservate şi sper ca cine are urechi de auzit, să audă, iar cine are ochi de văzut, să vadă!

La sărbătorirea Femeii Pro Vita, ajunsă la cea de-a doua ediţie, emoţia m-a cuprins din nou. Pentru că am privit în jur şi am văzut zeci de femei, românce de-ale noastre, pline de viaţă şi dornice de a petrece româneşte. Femei de vârste şi categorii sociale diferite, majoritatea lucrând ca menajere, deşi pot mult mai mult, care,

după o zi de muncă se întorc acasă unde o iau de la capăt...

Le-am privit cu drag şi mi s-a umplut inima de bucurie când mi-am dat seama că, datorită asociaţiei din care fac parte, au posibilitatea să uite, măcar pentru o zi, de rutina cotidiană, să fie ele însele - cochete, elegante, feminine - şi să petreacă ca la noi, la români. Să mai spun că toate preparatele culinare au fost făcute de Valentina şi Angela Petre, ajutate de Flori Chiriţă şi Irina Neagoe, purtători de cuvânt ai asociaţiei?

Mai contează?! Important este ceea ce a ieşit, faptul că toată lumea s-a simţit foarte bine, iar oboseala şi efortul depuse de organizatori au fost anihilate de sclipirea din ochii invitatelor.

Cu o floare nu se face primăvara...

De multe ori am auzit critici la adresa noastră, a românilor, referitor la faptul că nu suntem uniţi. Am văzut situaţii jenante, provocate de o rivalitate şi o invidie absurde, atât la nivel individual cât şi asociativ. Nu am înţeles niciodată acest lucru stupid pentru că, unindu-şi forţele, aso-

ciaţiile de români ar reprezenta o putere în Spania şi, cred eu, ar putea lua atitudine cu succes în faţa autorităţilor spaniole.

Preşedinta Pro Vita Lex mi-a confirmat această convingere, spunând că „între anumite asociaţii există o rivalitate tacită.

Motivul - nu l-am înţeles. Noi am avut până acum foarte multe colaborări cu asociaţii româneşti, dar şi sud-americane. Cu siguranţă, dacă românii ar fi mai uniţi, nu numai la nivel de asociaţii - pentru că sunt mulţi care nu vor să facă parte dintr-o grupare de acest gen -, ar avea un cuvânt nu important, ci foarte important. De exemplu, dacă la alegerile locale spaniole s-ar fi prezentat la vot, am fi avut un cuvânt destul de greu de spus în faţa autorităţilor spaniole, numai prin simplul fapt că suntem foarte mulţi cetăţeni români rezidenţi în Spania.”

Rubrica permanentă

13 - „FIVE O’CLOCK TEA”

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

Dacă în lumea cosmopolită românească din a doua jumătate a veacului al XIXlea, obiceiul „ceaiului de la ora cinci” aducea cu sine o nobilă distincţie britanică, Caragiale este neîndoios personalitatea care îl consacră lingvistic. Bănuiesc că este pentru prima dată când un prozator autohton impune spiritului public, într-un mod atât de pregnant, un anglicism. Obiceiul a dispărut cu vremea (englezii nici nu şi-l mai aduc aminte!), dar expresia s-a încetăţenit sub aspect lingvistic. Iată, aşadar, primul paragraf din textul marelui comediograf:

„Five o’clock pe englezeşte înseamnă ora cinci. În lumea mare, fiecare damă-şi hotărăşte o zi pe săptămână (jour fixe), când primeşte, la orele cinci după-amiază, vizite şi face musafirilor trataţie cu ceai; de aceea se mai zice şi five o’clock tea, adică pe româneşte ceaiul de la ora cinci”.

Poate nu toată lumea ştie, dar obiceiul ceaiului de la ora cinci (asocierea dintre servirea băuturii într-un cerc intim şi ora fixă) a fost impus în Anglia de Catarina de ­Bragança (1638-1705), infantă portugheză, fiica lui Ioan al IV-lea, devenită regină consoartă prin căsătoria cu Charles al II-lea. Tot ea a impus la curte marmelada, care acompania ceaiul, tutunul şi tacâmurile. Catarina nu a fost însă iubită de supuşi, pentru că era catolică, nici de şot, din nepotriviri de tot felul, astfel ca va abandona Anglia lăsând în urmă poate una din cele mai exotice şi profitabile zestre din istoria matrimonială precum şi obiceiurile mai sus pomenite.

Cutia ei cu ceai de Bombai a

rămas celebră, ca şi jeleul de portocale sau marmeladă (din port. marmelo, gutuie). Peste aproape un secol, englezii vor deveni fanii vinului de Porto: vor negocia cu marchizul de Pombal drepturile de comercializare a licorii, şi astfel va apărea în Europa prima zona rezervată cultivării preţiosului soi de struguri.

Dar asta este o altă poveste, aşa că revenim la „ceai”.

Cuvântul „ceai” ne-a venit din ruseşte, dintr-o lume aspră, în care iarna ceaiul negru se bea din samovar. Cu arta ceaiului însă, a sortimentelor, a tabietului şi rafinamentului oriental nu prea ne-am bătut capul, fiind încă neasimilată pe meleagurile noastre. În copilăria mea se mai spunea „ceai” la o „reuniune între prieteni, în cursul dupăamiezii, la care se serveşte ceai sau diferite gustări şi se dansează” (DEX, 1998), dar şi acest obicei, transformat prin anii ‚70 într-o petrecere juvenilă, fără ceai şi mai spre noapte, cu săruturi pe furiş, s-a pierdut şi el în anii de după 1990. Nimeni nu te mai invită azi la un „ceai

Ion Creangă:

Vremea amintirilor Puşa Roth - Bucureşti „Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.” „Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj.” „Iubite cetitoriu, Multe prostii ăi fi cetit de când eşti.

Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie până în mână şi dă şi tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut.” (continuare din numarul trecut) ... Însă peste noapte a şi dat holera peste mine şi m-a frământat şi m-a zgârcit cârcel; şi-mi ardea sufletul în mine de sete, şi ciobanii şi baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în ţipetele mele şi horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână, în dosul stânei, şi pe nimică pe ceas beam câte-un cofăiel întreg de apă. Pot zice că în noaptea aceea la fântână mi-a fost masul, şi n-am închis ochii nici cât ai scăpăra din amânar. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în ­Humuleşti, cale de două ceasuri cu piciorul, şi a înştiinţat pe tata, de a venit cu

căruţa şi m-a luat acasă. Şi pe drum, necontenit ceream apă, iar tata mă amâna cu momele de la o fântână la alta, până a dat Dumnezeu de am ajuns în ­Humuleşti. Şi, când colo, doftorii satului, moş Vasile ­Ţandură şi altul, nu-mi aduc aminte, erau la noi acasă şi prăjeau pe foc într-un ceaun mare nişte hoştine cu său; şi după ce mi-au tras o frecătură bună cu oţet şi leuştean, mi-aduc aminte ca acum, au întins hoştinele ferbincioase pe o pânzătură şi m-au înfăşat cu ele peste tot, ca pe un copil; şi nu pot şti cât a fi trecut la mijloc până ce am adormit mort, şi d-abia a doua zi pe la toacă m-am trezit, sănătos ca toţi sănătoşii; Dumnezeu să odihnească pe moş Ţandură şi pe tovarăşul său! Şi, vorba ceea: Lucrul rău nu piere cu una, cu două. Până-n seară, am şi colindat mai tot satul, ba şi pe la scăldat am tras o raită, cu prietenul meu Chiriac al lui Goian, un lainic şi un pierde-vară ca şi mine. Dar tata nu mi-a mai zis atunci nimica; m-a lăsat în voia mea pentru o bucată de vreme.

Peste iarnă, mama iar s-a pus pe capul tatei, să mă dea undeva la şcoală. Dar tata spunea că nu mai are bani de dat pentru mine”. Şi totuşi în 1847 începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiul de ţăran, dar cu mama ştiutoare de carte, este pregătit

mai întâi de dascălul din sat, după care este încredinţat bunicului matern „tatăl mamei, bunicu-meu David ­Creangă din Pipirig”, care-l duce pe valea Bistriţei, la ­Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu, Popa Duhu din Amintiri. După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni, „fabrica de popi”, cum a botezat-o mai târziu autorul Caprei cu trei iezi, al Punguţei cu doi bani sau al Soacrei cu trei nurori.

Aici apare sub numele de Ion ­Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

S-a despărţit cu greu de viaţa ţărănească, de fraţi şi surori, de lumea în care a văzut lumina zilei, de lumea pe care a cunoscut-o şi cu care se identifica. „Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi lunci-

APRILIE 2012

11

dansant”. Trăim în lumea cafenelelor, a ceainăriilor şi cluburilor pe unde se preumblă, îndeobşte, o tinerime futilă şi unde anglicismul este de nelipsit.

Tot din anii verzi ai existenţei mele îmi vin în minte „checul” (din engl. cake) şi „sandviciul” (din engl. sandwich), pronunţat şi „sendviş, sandviş sau sanviş” prin influenţă franceză. Cuvântul ne aduce în minte pe contele de Sandwich, un împătimit jucător de cărţi, care prefera să fie servite invitaţilor mici tartine pentru a nu incomoda jocul. Printre mobilele din casa copilăriei mele se afla şi o masa verde, din care se scoteau patru aripioare laterale din lemn de cireş, pentru băuturi şi tartine, şi la care, în liceu, am jucat, bridge.

Tot din acei ani îmi vin în minte şi anglicismele din lumea sportului. De altfel, lexicul acesta abundă de termeni englezeşti: corner, fault, penalti, ofsaid etc., toate adaptate în română.

Un al doilea val, internaţionalizat, este cel legat de progresul tehnologic, mai ales

din informatică: computer, laptop, software, hardware, mouse, site, web, download şi multe altele. Lista ar trebui desigur extinsă şi la alte domenii: manager, management, workshop, broker, dealer, rating, voucher, banner, duty-free, baby-sitter, airbag, grill, party, whisky, brandy, supermarket, master... fără a putea epuiza-o.

Al treilea val este, din păcate, cel al romglezei, al inutilităţii şi pretinsei culturi. Tot ce este patrimoniu (iar limba română şi-a avut şi ea gloria ei!) se lasă strivit astăzi de buldozere reale sau metale, pentru că noi nu ne iubim cu adevărat ţara. Ca şi pe vremea „franţuzitelor”, românului nu-i prea mai vin astăzi cuvintele neaoşe pe limbă. Pe unde îţi apleci urechea, romgleza e omniprezentă, din localurile de fiţe şi până sub cupola Academiei. Cât de slabă la cuget trebuie să fie junimea care ajunge până să şi sforăie în romgleză!

Plin de savantlâcuri, tânărul universitar cu aere de cercetător constrâns de lege să fie deştept, nu mai publi-

că în reviste ştiinţifice, ci în jurnale, dacă găseşte un bun editor, pronunţat cu accentul pe i (sic!), nu mai participă la cursuri de formare, ci la treininguri, nu-şi mai dezvoltă capacităţile sau competenţele profesionale, ci abilităţile.

Acum nu se mai fac rezumate, ci abstracte pentru articolaşe, nu se mai publică într-un anumit număr al unei publicaţii, ci într-un işu, bibliografia nu mai este adusă la zi, ci apdatată, textul nu se mai imprimă, ci se printează.

După facultate tânărul nu ţinteşte la un serviciu, ci la un giob, dacă se poate în bisnis, ceva bine plătit şi fani, pentru a avea ce cheltui în mol. Îmi cer iertare cititorului pentru că am transcris exemplele după urechea mea ofensată. Grafia e forţat umoristică, deşi romgleza nu are pic de umor. Puţini înţeleg că, odată cu prăbuşirea puterii de exprimare, se năruieşte şi „corola de minuni” a sufletului şi lumii. Dar ce mai putem face?

Dau din umeri a lehamite şi mă iau şi eu după sloganul unui post de televiziune gândit, din motive de audienţă (nu-i aşa?), pentru mioriticul nostru cioban: We love to entertain you!

le umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului iar apoi, luându-şi atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iaşi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia în 26 decembrie 1859. În 1864, Creangă intră la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.

După ce timp de 12 ani este dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau ­Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul îl destituie şi din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale şcolare. În 1873 se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău (bojdeuca). Casa în care

a locuit Ion Creangă, ca subchiriaş al familiei Vartic, era în ­Valea Plângerii, strada Ţicăul de Sus, nr. 4, o ulicioară dosnică, „plină de noroi cînd sunt ploi mari şi îndelungate zise şi putrede, iar la secetă gemea colbul pe dânsa.”

Bojdeuca nu era cu mult diferită de casa părintească, pentru că atunci când a plecat din sat, a luat cu el parte din lumea în care a crescut. Creangă a adăugat doar masa de scris şi raftul pentru cărţi, semn al devenirii lui scriitoriceşti. În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se împrieteneşte. Între 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Într-o seară de toamnă a anului 1876, Creangă şi-a adus un oaspete ales, pe bădiţa Mihai, pe care l-a ospătat cu „pui fript la jăratic şi dat prin mujdei de usturoi, cu sărmăluţe în foi de curechi de mărimea şi culoarea

unui galben, cu plăcinte poale-n brâu înecate în smântână şi cu vin de acela care tresaltă când îl torni în ulcele ca sânii de fată mare”. Din acel moment a început marea aventură a lui Creangă, reîntoarcerea simbolică la lumea din care a plecat, la lumea copilăriei, la basmele, poveştile şi povestirile pe care le-a auzit. Ion Creangă nu este un simplu culegător de folclor.

A recreat o lume, a trecut-o prin filtrul său sufletesc şi a înzestrat-o cu geniu.

Dacă nu ar fi avut loc întâlnirea cu Eminescu, poate că povestea copilăriei, basmele, poveştile, povestirile ar fi rămas doar (cine ştie, de fapt?) în patrimoniul oral al satului românesc.

Dar de întâmplările copilăriei, povestite cu atâta har şi haz, cine ar mai fi ştiut? Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău. Este înmormântat pe 2 ianuarie 1890 la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

12

APRILIE 2012

Un an de activitate

Occidentul Românesc - Un

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa - Costa Blanca

„Ce faci?“, mă întreabă din priviri soţul, mirat că mă găseşte răsfoind cu maximă concentrare colecţia anului precedent din „Occidentul Românesc”. El este cel care mi-a inoculat microbul ordinii nemţeşti şi, implicit, arhivatul metodic, organizat. Dar tot îi vine greu să priceapă avântul care mă cuprinde la răstimpuri, când mă reped asupra ziarului, căutând înfrigurată te miri ce: numărul de telefon al Serviciului ­Consular, data naşterii lui Eminescu, o reţetă de piftie, sau calendarul creştin ortodox. Oare când pică Paştile în România? Dar onomastica mătuşii Teodora? „­Occidentul Românesc” le ştie pe toate. Azi fac o copie xerox după sfatul psihologului, pentru prietena mea care nu se mai înţelege cu fiul ei, adolescent; mâine caut pentru gestionarul român de la alimentara din colţ, o lămurire cu privire la pensia comunitară.

Un anişor împlineşte ziarul nostru; e tânăr, dar bun la toate, ca o cheie franceză.

Mai abitir ca un om mare!

Sunt mândră că fac parte din colectivul lui. Şi asta fără

întrerupere, încă de la prima apariţie. Nu-i de ici, colo, căci fluctuaţia se poartă în zilele noastre, când e la modă să fii mobil, să te adaptezi.

S-a adaptat şi „Occidentul Românesc”, din mers şi fără sunare de trâmbiţe, dar a rămas fidel dezideratului de la înfiinţare. Anume, de a informa complet şi, pe cât posibil, nepărtinitor.

Aniversarea e prilej de bilanţ, mi-am zis şi m-am apucat de treabă, luând încă odată fiecare număr la citit. „Ingrată ocupaţie”, conchid după prima ochire, confruntată cu un top de hârtie de dimensiuni deloc neglijabile. Aş fi putut, fireşte, să deschid calculatorul şi să răsfoiesc ediţiile de pe ecran, salvate în internet, în virtualul care iartă şi conservă. Făceam un inventar din perspectiva vulturului, scăpam ieftin, mă achitam satisfăcător şi gata! N-am putut! De ce? Pentru că e păcat să pierdem, şi eu şi cititorii, asemenea ocazie rară, de adevărat festin jurnalistic.

O iau pe puncte şi încep cu aspectul formal. La prima atingere, prin buricele degetelor, publicaţia ne pătrunde direct, fără intermediari.

Pe vremuri circula axioma „hârtia e răbătoare”. În zilele noastre e altfel: acum hârtia e cea care fixează, spre deosebire de wikipedia, google sau „punct-com”, care îşi schimbă părerea de la o secundă la alta. Internetul iartă şi binecuvântează multe, vrute şi nevrute, scrise de cine vrea şi poate, fără nevoia de a corecta sau verifica. Suportul tradiţional, de hârtie, în loc să dispară, se impune şi e îndrăgit, nu numai printre nostalgici. Aşadar, „scripta manent” e unul din aspectele la care „­Occidentul Românesc” punctează cu brio. Un ziar pe hârtie e infinit mai costisitor, dar şi mai impunător decât un blog din internet. Nu oricine se avântă în aşa aventură investiţională. Cu atât mai mult merită evidenţiat succesul unei atari cutezanţe. În dreptul articolelor semnează autori din carne şi oase, nu pseudonime de avataruri. Sunt oameni cu pregătire, dar şi cu convingere,

care îşi asumă riscuri pentru ceea ce spun, cu bune şi rele.

Vertical stil, demn de ridicat pălăria! Cine are ceva de îndreptat, e binevenit şi invitat s-o facă, pentru că loc este pentru toată lumea, câtă vreme nu rămânem încremeniţi în contemplare, fără curajul la replică. Şi iată cum, din zbor, am atins acum punctul secund al analizei, cel care depăşeşte aspectul material şi pătrunde în adâncime, spre dreptul la opinie. „Posibilitatea de a exprima o părere, chiar şi cea mai neghioabă dintre ele, fără a fi pedepsit pentru ea – aceasta este definiţia cea mai pură a libertăţii”, spunea cândva un îndrăgostit de libertate. Parcă ne-a luat vorba din gură. Pentru noi, cititorii ziarului românilor din Spania (Occidentul ­Românesc), pentru că am plecat din ­România mânaţi de setea de a fi noi înşine, fără ascunzişuri şi fără compromisuri, libertatea a devenit o condiţie de viaţă de la sine înţeleasă. Singurul amendament la axioma de mai sus, legat de ziar, este că eu una n-am găsit neghiobii prin paginile sale, chiar dacă am căutat cu acribie. Poate pentru că s-au molipsit şi redactorii noştri de la neamurile care ne-au adoptat, cântărind limba de două ori în gură, înainte de a polua mediul cu supoziţii sau cu teorii fără acoperire. Fireşte, sunt frecvente luările de poziţie încărcate de critică şi de obidă pătimaşă. Nu lipsesc nici reportajele necruţătoare la adresa delicvenţei, crimei organizate, lipsei de omenie sau spiritului trădător al unora din concetăţenii noştri, nedemni deţinători de putere de prin ţară sau din afara graniţelor. Dar articolele sunt dublate de documentări riguroase, bazate pe date reale şi pe analize la faţa locului. Aşa ne-a obişnuit spre exemplu profesionistul în jurnalistică, „ziaristul de serviciu”, care

ne-a revelat în serial, „misterele” întunecate ale Consulatului de la M ­ adrid.

Arzătoare subiecte, dar nu-i aşa că ne ating, din moment ce le descriem şi le înfierăm?

Ce dovadă mai convingătoare că ne pasă, se mai poate aştepta? Superbă e enunţarea axiomei noastre prin una dintre personalităţile române cele mai respectate, pe care am avut onoarea să o intervievăm în prag de vară.

Conaţionalul nostru româno-spaniol, compozitorul şi interpretul de muzică rock Nicu Covaci, fondator al legendarului grup Phoenix, ne îndeamnă „Descoperă-ţi şira spinării şi învaţă să spui NU!”. Interviul său sădeşte soare în sufletele noastre, electrizează spiritele şi ne scutură întru demnitate, întru dorul de a ne regăsi pe un plan mai înalt. Mesajul său e simplu şi sublim: vom supravieţui şi aici, doar aparent izolaţi, cu toate acestea, în mod miraculos, împreună.

Graţie cui? Ei bine, nu numai, dar îndrăznesc să cred că în mare măsură datorită asociaţiilor culturale şi publicaţiei „Occidentul Românesc”, care ne ţin la curent cu pulsul vremii şi cu ştirile care ne afectează, prin spaţiul vast în care ne-a răsfirat mâna hazardului, pe suprafaţa Peninsulei Iberice. Şi iată cum alunec spre cel de-al treilea capitol al caracterizării, cel al finalităţii publicaţiei „Occidentul Românesc”, ziarul GRATUIT, care apare lunar, în LIMBA ROMÂNĂ şi se distribuie ÎN TOATĂ SPANIA. Vi se pare puţin?

Nu cred. „Cui prodest” – se-ntreabă latinul, sau, pe româneşte, cine profită de pe urma ziarului nostru? În niciun caz noi, cei care-l facem! Cel puţin nu sub aspect material, pentru că majoritatea membrilor echipei redacţionale suntem benevoli, fără remuneraţie.

Scriem din pasiune şi cu

maximum de profesionalism de care suntem capabili. Ne drămuim timpul de scris, prin răgazurile rare pe care ni le putem crea, în afara cotidianului aglomerat din patria adoptivă, dar cu gândul la România în care ne-am născut.

De câştigat avem de pe urma lui cu toţii, fireşte. E primul răspuns care ne vine în minte, nu fără dreptate. Pentru că, „Occidentul Românesc” ne hrăneşte cu informaţiile vitale pentru situaţiile cu care ne confruntăm aici: de la acte notariale, taxe consulare, drepturi cetăţeneşti, mijloace de exprimare, până la oportunităţi de afaceri, modalităţi de educaţie şi perfecţionare, oferte de muncă, sfatul medicului, familiarizarea cu ţara de reşedinţă sau ştirile nealterate despre evoluţia evenimentelor politice din România şi din Spania. Aşa este, noi suntem primii care aflăm din paginile sale ce se mai întâmplă în lume, dar să nu uităm că, deşi probabil nu ne pot citi, spaniolii înşişi, îşi formează o cu totul altă părere despre noi, când văd că mai existăm şi sub o formă coerentă, civilizată, negru pe alb, nu doar ca un zvon de senzaţie pe la ştirile ocazionale de subsol de prin paginile ziarelor lor naţionale.

Există dealtfel în fiecare număr din „Occidentul ­Românesc” o pagină editată complet în limba spaniolă, din care se desprind activităţi culturale de prima mână, iniţiative de absolut vârf din planul dialogului dintre culturi. Cine are ochi, să vadă! Şi garantez că ne văd cu ochi buni, la propriu şi la figurat, cei care îi îndreaptă spre noi, cum a făcut şi Alteţa Sa, ­Regina Sofia, când a admirat expoziţia de fotografii realiste, din ­Bucureştiul plin de contraste (încă un eveniment despre care tot din paginile ziarului aflăm). Încă de la primul număr, apă-

rut în luna martie, anul trecut, aflăm prin gura unui bun cunoscător al românilor şi spaniolilor, directorul celor două Centre Hispano - ­Române din zona Madrid, Domnul ­Daniel Velásquez, că în fapt popoarele noastre se aseamănă până la suprapunere.

Citez: „Românii sunt mândri, muncitori şi, într-o oarecare măsură, suspicioşi”. Cât despre spanioli, caracterizarea, tot în trei cuvinte, este următoarea: „mândri, muncitori şi, la fel ca românii, suspicioşi”. Să ne mai mirăm că ne simţim bine aici? Mai bine ne felicităm pentru fericita alegere. Altfel spus, loc mai bun nici că se putea găsi, pentru a ne construi aici o a doua soartă, din nou, tot într-un fel de acasă. V-aţi gândit vreodată la faptul că „acasă” e un cuvânt comun castilianei şi românei? Nu e o întâmplare.

Programul activităţilor Centrelor Culturale Româno-­ Spaniole menţionate mai sus, face parte din fiecare număr lunar al ziarului nostru. Mai mare dragul să participi la evantaiul de activităţi, atât de vast încât fiecare îşi va găsi ceva pe gustul său: expoziţii, simpozioane, concerte, ateliere pentru copii, concursuri literare etc. Harnic şi consecvent, ziarul e prezent la toate şi informează cuprinzător.

Ediţia din aprilie continuă tradiţia de primăvară, făcând trecerea de la ghiocelul care îmbobocea cu primul număr, la iepuraşii de Paşte. Tot ea ne atenţionează asupra unor escroci, care ţin neapărat la tradiţia ... păcălelilor de aprilie şi trag pe sfoară românii din Spania. Editorialul fondatoarei şi redactorului nostru şef, Doamna Kasandra Kalmann-Năsăudean, punctează din nou problemele de mentalitate la care mai avem de lucrat. De data aceasta ne propune reflecţia pe tema felului exemplar în care poporul japonez înţelege să-şi asume destinul său tragic,

Un an de activitate

APRILIE 2012

13

an împreună - La mulţi ani!

după catastrofa cutremurului şi accidentului atomic. Comportamentul lor ne poate servi drept bun exemplu. Stilul Domniei Sale, inconfundabil, de ziarist profesionist, ne va însoţi de acum în fiecare număr. În pagina a treia, vom găsi mereu de aici înainte teme actuale care ne ating pe toţi, imbold la dezbatere şi reflecţie.

Treptat se conturează temele majore, articolele şi autorii. Domeniile sunt din ce în ce mai diverse. Predomină reportajele despre românii din diasporă, mulţi dintre ei cu cariere exemplare şi cu performanţe demne de admiraţie, dar nu lipsesc nici rubricile permanente pe teme mai largi: originile limbii române, clasici ai literaturii române, sfatul psihologului, asistenţă juridică, interviurile cu personalităţi prestigioase, corespondenţele de peste Ocean, spiritualitate, tradiţiile româneşti, reţete savuroase, concursuri, muzică, poe-

zie, stil de viaţă sănătos, stil şi eleganţă, sport. În special, rubrica sub semnul inimii albastre – apelul umanitar pentru sprijinul unor români loviţi de soartă – merită o menţiune specială. Campania umanitară „strigăt de disperare” a reuşit să colecteze o parte din fondurile necesare achiziţionării unui scaun medical special pentru bolnavul Alin Rus, aducând o rază de lumină în viaţa familiei sale.

Ar fi hazardat să încerc o enumerare a tuturor autorilor care contribuie la completarea repertoriului atât de variat al ziarului „Occidentului ­Românesc”. Prea mare ar fi riscul de a omite pe cineva, pe nedrept. Cred că sunt în asentimentul tuturor dacă le adresez din inimă un mesaj de recunoştinţă pentru performanţa lor excepţională.

Parafrazând mottoul: „carte frumoasă, cinste cui te-a scris” aş zice fără şovăire: „ziar frumos, cinste cui te-a zămislit”. Pun însă majus-

culă în dreptul celor doi fondatori - Doamna ­Kasandra Kalmann-­Năsăudean şi Domnul ­Florin Valentin Barbu - precum şi coordonatorului de proiect, Domnul Michael Harrison Cronkite, fără de care mai mult ca sigur nimic din toate aceastea nu ar fi fost posibil.

Continuând răsfoitul, îmi dau bineţe florile de liliac ale lunii mai şi cireşele în pârg ale lunii iunie, simboluri plasate cu drag pe prima pagină, de o echipă de graficieni care şi-a dat de fiecare dată concursul pentru aspectul ireproşabil, bine echilibrat al ziarului, în culori vibrante. Simbolurile adaptate anotimpului, plasate în colţul din dreapta sus al primei pagini, sunt doar unul din numeroasele detalii, care nu sar în ochi la prima vedere, dar contribuie hotărâtor la imaginea profesionistă de ansamblu. V-o spun cu musca pe căciulă şi cu informaţii de insider, pentru că nu odată am fost dojenită pentru

calitatea neîndestulătoare a unora din fotografiile livrate pe lângă câte un articol: dacă este să fie un ziar bun, atunci criteriile de calitate la „­Occidentul Românesc” se aplică de la excepţional în sus, până în cel mai infim amănunt.

Odată cu venirea toamnei, ziarul relatează şi despre efectele nefaste ale crizei, inclusiv despre românii nevoiţi să se întoarcă la vatră.

Valorificând experienţa acumulată în străinătate, unii dintre ei şi-au deschis propriile afaceri, dar ironia soartei face să nu prea aibă cu cine să lucreze. Amuzantă e constatarea unui agricultor, care şi-a construit un solar după modelul din ­Spania, dar foloseşte la polenizare bondari belgieni, „pentru că şi ei sunt mai harnici decât cei din ­România” (sic!). Iată că soluţii se găsesc, indiferent cât de complexe ar fi problemele, căci românii sunt ingenioşi şi inventivi din naştere.

Să nu vă fie frică!

Să nu vă fie frică Când soarele apune!

Căci răsări-va iarăşi Şi fără rugăciune.

Să nu vă fie frică Când nori au să se adune, Când potopi-va ploaia Şi bezne au să tune!

Să nu vă fie frică Să spuneţi la prost: prost!

Făceţi-l să-şi dea seama Că până aici i-a fost.

Căci nu ajuţi nătângul Lăsându-l să se plimbe; Doar când prostia doare-i probabil să se schimbe.

Să nu vă fie frică Să ziceţi la hoţi: hoţi!

Să îi cunoască lumea Şi să-i urască toţi!

Căci mulţi îşi fac azi veacul În lumea asta mică-i va părăsi norocul Să nu vă fie frică!

În diaspora, se duc şi se reduc românii, nu e ceva nou.

La fel şi politicienii: „Guvernele se duc, ţara rămâne” se intitulează editorialul din numărul lunii trecute, cu accent amar pe datoria imensă acumulată pe cap de locuitor, moştenire funestă pentru generaţiile viitoare. Liberatea de a ne alege propriul drum e la latitudinea fiecăruia. Se simte îndemnul mult mai important: acela de a fi oameni, indiferent unde ne aflăm.

Nu întâmplător anul 2012 este dedicat scriitorului I.L. Caragiale, cel care a reuşit ca nimeni altul să ironizeze demagogia, confruntândune cu o oglindă, ca o lupă imaginară. Tot de la el provine şi citatul folosit de autoarea Puşa Roth în paginile ediţiei din luna februarie, care rezumă menirea jurnalismului de calitate: „Într-o

„Să nu vă fie frică Să vă pretindeţi Dreptul!“ -Cu glas de vis şi-ambrozie Vorbeşte înţeleptul.

Dar asta nu se face În colţ bătând mătănii; Ci alungând cu bâta Hidoasele dihănii. Şi nu lega cu dracul În veci nicio frăţie!

Căci de vei trece puntea Nu-i nimeni să te ţie.

Iar capul cel plecat Ce iute taie spada, Priviţi-i drept în ochi, Să nu le placă prada!

Cine râde la urmă E ultimul ce râde...

Se bucură românul De adevăruri crude. Înţelepciunea noastră Ne-o tragem de la oi, Ce-ar fi să-ntoarcem placa Şi să fim lupi şi noi?

Să nu vă fie frică De cei cu banii gârlă, Că sunt puţini la număr Şi sunt crescuţi la târlă!

ţară tânără ca a noastră, intrată de curând în sistema constituţională şi în concertul marilor puteri, gazeta este pâinea cotidiană a opiniei publice. Gazetarul prin urmare, este brutarul inteligenţii.” Să ne dorim aşadar pentru „­Occidentul ­Românesc” un cuptor „de aur”, în care să se coacă aluatul unei pâini spirituale demne de zilele noastre cele mai bune!

Căci n-au făcut avere Fără vreo silnicie În câţiva ani politici Numiţi democraţie.

Să nu vă fie frică De cei postaţi pe sus, Ce-atârnă azi de grindă Şi mâine vezi că nu-s, Că e subţire sfoara Şi mintea lor e mică.

Se scutură iar ţara, Să nu vă fie frică!

Nicu Covaci, Moraira/Spania

14

Spania

APRILIE 2012

Poliţia Naţională spaniolă a dat o nouă lovitură mafiei române care se ocupa cu exploatarea sexuală a prostituatelor, în mare parte compatrioate, dar şi din alte state din Europa de Est, în condiţii de sclavagism, scrie El Pais.

Banda destructurată zilele trecute în Alicante obliga femeile să se prostitueze timp de 19 ore pe zi (de la 6 dimineaţa la 1 noaptea), primind o singură masă pe zi, în intemperii, în plină stradă. „Majoritatea aveau arsuri pe corp, din cauza expunerii prea mult timp la soare”, au semnalat surse din poliţie.

Reţeaua, la fel ca alte zeci de grupuri similare destructurate în ultimii ani, aducea femei

din România, sub falsa amăgire a unor locuri de muncă onorabile.

Grupul de proxeneţi destructurat în Alicante era alcătuit din şapte indivizi, patru bărbaţi şi trei femei, toţi de naţionalitate română. Banda avea o structură ierarhică, bine organizată.

Liderul grupului se afla în închisoare în momentul arestării locotenenţilor săi şi a patru prostituate. Acestea din urmă, şi ele exploatate de reţeaua de proxeneţi, aveau şi statut de „matroane”, fiind însărcinate cu supravegherea şi controlul celorlalte fete.

Poliţia nu a putut estima numărul total de femei exploatate de această reţea, limitându-se să semnaleze că banda opera

încă de acum trei ani. Totuşi, a precizat că între femeile găsite nu se afla nicio minoră, pentru că „mereu aşteptau ca femeile să atingă vârsta majoratului, înainte de a le pune să se prostitueze”, susţin surse din poliţie. Femeile arestate împreună cu proxeneţii au fost lăsate în libertate.

Organizaţia îşi atrăgea victimele din România, unde căutau în mod expres tinere în situaţie economică dificilă, pe care le păcăleau cu locuri de muncă inexistente în Spania.

Cum ajungeau, însă, pe teritoriu spaniol, fetele dădeau de o realitate mult diferită de cea zugrăvită de cei care le convinseseră să îi urmeze. În loc de loc de muncă, erau obligate să-şi predea documentele proxeneţilor şi erau distribuite în sensurile giratorii de pe şoselele din provincie, unde se prostituau timp de 19 ore zilnic, pentru care primeau doar 5 euro pe zi, cu care abia îşi puteau cumpăra de mâncare o dată.

Restul banilor era confiscat de banda de proxeneţi, iar dacă fetele cereau să se odihnească, erau ameninţate atât ele, cât şi rudele lăsate în ţară.

Testul decisiv pentru ­U niunea Europeană este Spania, nu Grecia Testul decisiv pentru planurile de redresare economică a zonei euro nu a fost niciodată Grecia ci Spania, iar Uniunea Europeană dă toate semnele unui eşec. Noul plan de austeritate al guvernului spaniol nu a câştigat încrederea investitorilor, ceea ce reprezintă un pericol nu doar pentru Spania ci pentru întreaga Uniune, iar guvernele europene trebuie să îşi schimbe strategia până nu este prea târziu.

Emisiunea de obligaţiuni efectuată miercuri de Spania a fost primul verdict pentru bugetul Spaniei şi nu este favorabil.

Cererea a fost slabă, preţul a scăzut, iar randamentul pentru titlurile cu maturitate de 10 ani a atins 5,7%, cel mai ridicat nivel din acest an, potrivit unei analize Bloomberg.

Problema nu este că planul de austeritate este prea timid.

Dimpotrivă, la ordinul UE, Spania promite cel mai drastic program de consolidare bugetară cu care s-a confruntat probabil vreo ţară europeană.

Noul plan prevede reducerea deficitului bugetar de la 8,5% din PIB anul trecut la 5,3% în 2012. În condiţiile în care economia este deja în declin, este nevoie de o reducere a cheltu-

ielilor echivalentă cu 4% din PIB, în timp ce rata şomajului se află deja la 23%.

Spania a depăşit anul trecut ţinta deficitului bugetar pentru că autorităţile regionale nu şi-au respectat obiectivele, în timp ce creşterea economică a fost sub aşteptări.

Situaţia este probabil să se repete, pentru că austeritatea excesivă frânează creşterea economică, ceea ce duce la noi împrumuturi, în pofida eforturilor guvernului. Astfel, cu cât guvernul reuşeşte să reducă cheltuielile publice, cu atât este mai nefavorabilă perspectiva de creştere economică şi cea referitoare la datoriile publice.

Rata şomajului este de 23%, dar în rândul tinerilor atinge 50%, iar eforturile guvernului de reformare a pieţei muncii cu greu pot fi susţinute de populaţie într-o perioadă de recesiune.

Economia Greciei este mică, dar cea a Spaniei este a patra ca mărime din zona euro. Dacă Spania se va prăbuşi, va trage după ea şi mecanismele de protecţie, încă firave, ale UE. Operaţiunile Băncii Centrale Europene (BCE) de suplimentare a lichidităţilor, prin care

băncile au împrumutat peste 1.000 de miliarde de euro, au contribuit la stabilizarea pieţei financiare, dar înrăutăţirea problemelor Spaniei arată că liniştea a fost aparentă.

Spania nu poate depăşi criza fără sprijinul partenerilor europeni, care, în propriul lor interes, ar trebui să permită o consolidare fiscală moderată şi să susţină în paralel creşterea economiei ţării.

Pentru aceasta este nevoie de susţinerea creşterii economice la nivelul întregii UE, inclusiv o politică fiscală mai relaxată în Germania şi o politică monetară de susţinere din partea BCE. Una dintre măsuri ar fi ca BCE să anunţe că va acţiona ca creditor de ultimă instanţă pentru guvernele cu probleme financiare din zona euro, se arată în articol.

Spania este atrasă într-un cerc vicios de colaps economic, fiscal şi politic. Chiar şi acum pericolul poate fi evitat, atâta timp cât UE este dispusă să acţioneze. Dar dacă va aştepta prea mult, iar Spania va cădea în capcană, controlul pagubelor va face ca susţinerea ­Greciei să pară o joacă de copii.

A consemnat Mircea Fluieraş - Málaga

Noul statut autonom al ­Cataloniei fuseses deja votat în 2005 de Parlamentul catalan (şi aprobat de 75% dintre alegători în cadrul unui referendum) şi apoi aprobat în 2006 de Camera Deputaţilor din Parlamentul spaniol. Partidul Popularilor al actualului premier Mariano Rajoy, pe atunci în opoziţie, a înaintat mai multe amendamente privind neconstituţionalitatea acestui text. Curtea Constituţională a „corectat” textul şi a refuzat noţiunea de naţiune catalană. Pentru că au simţit că le-a fost amputat statutul, peste un million de catalani au manifestat la Barcelona, în iulie 2010 şi au strigat „Trăiască o Catalonie liberă!”.

Unii au mers şi mai departe, adoptând de-a dreptul o poziţie anti-spaniolă : „Spania, afară!”.

De atunci, dorinţa de independenţă a tot câştigat teren. Sondajele de opinie arată că, din cei 7,5 milioane de locuitori ai regiunii, circa 50% doresc un stat de drept independent, în cadrul Uniunii Europene.

Legăturile cu Madridul sunt tot mai tensionate. Rămân şi raţiunile culturale - limba, istoria şi cultura Cataloniei sunt diferite de ale Spaniei, spun catalanii. De la debutul crizei, în 2008, mulţi catalani

şi-au radicalizat poziţia faţă de independenţă din motive economice. Cei mai mulţi îşi doresc independenţa pentru a beneficia de o autonomie fiscală reală, de tipul celei din Ţara Bascilor, singura regiune autonomă care îşi colectează direct impozitele. Până şi partidele catalane până acum moderate denunţă redistribuţia bogăţiilor care îi nedreptăţeşte. Catalanii plătesc prea mult şi primesc prea puţin.

Deocamdată, partidele nu au adoptat un calendar pentru a forţa autodeterminarea. Deocamdată, urgenţa maximă este pentru Catalonia, ca şi pentru celelalte 16 regiuni spaniole, reducerea deficitului.

Marţi, guvernul spaniol a prezentat detaliile despre bugetul pe 2012. Potrivit acestuia, investiţiile făcute direct în regiunea Catalonia vor scădea cu 45% comparativ cu 2011, ceea ce încalcă legile convenite cu Madridul, scrie ­Catalan News Agency.

Potrivit aceleiaşi surse, Catalonia ar suferi cea mai mare scădere la capitolul investiţii dintre toate provinciile spaniole - doar 11,1%. În total, ­Catalonia ar urma să primească cu 1,4 miliarde mai puţin şi va trebui să adopte noi măsuri de austeritate. Ministrul spaniol al Finanţelor, Cristobal

Montoro, şi-a justificat decizia spunând că „guvernul nu va fi ţinut ostatic de nimeni”, referindu-se la legea care prevede împărţirea banilor de investiţii către regiuni. Mai mult, bugetul pe 2012 nu prevede nici plata retroactivă a unor fonduri care încă ar mai fi datorate ­Cataloniei pentru 2008 şi 2009, în valoare de aproape un miliard de euro.

Iureşul crizei şi al grevelor din Spania a făcut să treacă aproape neobservat un alt eveniment. Artur Mas, liderul guvernării autonome a ­Cataloniei, a declarat că va face din independenţa regiunii obiectivul său politic, scrie „Libération”.

Vestea a fost anunţată la Congresul partidului său, Convergenţa democratică a ­Cataloniei (CDC). Liderul partidului, Artur Mas a anunţat că partidul a decis să lupte pentru crearea unui stat propriu. Speranţele de independenţă s-au acutizat în cadrul acestei regiuni autonome, scrie cotidianul francez. ­Catalonia e unul dintre cele mai bogate state spaniole - asigură 20% din PIB-ul naţional. CDC şi-a schimbat strategia conformându-se acestor speranţe. Până acum, formaţiunea a dat dovadă de moderaţie.

Potrivit informaţiilor departamentului basc de Interne, au fost arestate cinci persoane în localităţile Guernica şi Maruri (Vizcaya), pentru implicarea în furturi din clinicile stomatologice, şi se caută în continuare celelalte trei persoane suspecte, scrie El Mundo.

Banda de hoţi era specializată în astfel de furturi, deşi a spart şi magazine comerciale şi 25 de autoturisme şi locuinţe.

Organizaţia avea un lider şi fiecare din membrii săi, care variau ca număr, avea funcţii specifice în cadrul fiecărei

operaţiuni infracţionale.

Modul de operare al bandei consta în vizitarea clinicilor stomatologice, dându-se drept pacienţi, pentru a putea inspecta incinta.

Ulterior, noaptea, veneau cu maşina, condusă de şeful bandei şi, mascaţi şi îmbrăcaţi în haine închise la culoare, spărgeau clinicile, intrând înăuntru prin balcoane sau pe ferestre.

Pe lângă bani cash, hoţii furau ustensile stomatologice, calculatoare portabile şi alte obiecte de valoare, pe care le vindeau ulterior în România.

Uneori, hoţii foloseau două autoturisme pentru furturi, primul fiind însărcinat cu detectarea posibilelor controale ale poliţiei.

Investigaţia poliţiei basce a demarat la începutul anului, când s-au denunţat mai multe furturi în clinici den-

tale din Guernica, Durango, ­Zamudio şi Arrigorriaga, toate localităţi din Vizcaya. În martie, spargerile s-au extins şi în localităţile Lea-Artibai şi ­Uribe-Kosta, dar şi în provincia vecină, Guipuzcoa, în Zumaia şi ­Mutriku. Ba chiar au ajuns şi până în provincia Burgos.

Ancheta poliţiei a dus la identificarea suspecţilor în persoanele a cinci români, cu vârste între 23 şi 38 de ani, cu reşedinţa în Guernica şi Bermeo, deşi numărul total al suspecţilor este de opt.

Odată identificat liderul bandei, de 38 de ani, Ertzaintza a putut localiza şi restul membrilor bandei.

Marţi şi miercuri, agenţii ­Poliţiei basce au percheziţionat locuinţele românilor, unde au fost găsite mai multe obiecte provenite din furturi.

România

APRILIE 2012

15

Iaşi: Fantoma fostelor CAP dezbină agricultorii

Tinerii absolvenţi din România sunt cei mai loviţi de criza locurilor de muncă, după cum arată datele statistice.

Producţia de şomeri intelectuali a atins un nou record în 2011. Absolvenţii intraţi direct în şomaj în 2011 au fost cu 60% mai mulţi decât cei din ultimul an dinaintea crizei economice, 2008, şi au depăşit recordul anterior atins în 2010. Generaţia 2011 de şomeri cu diplomă a însumat 70.800 de absolvenţi. Situaţia nu ar fi atât de gravă dacă nu am lua în considerare un factor-surpriză:

numărul total al intrărilor în şomaj în 2011 (care include toate categoriile de şomeri) a fost mai mic decât cel din 2008, cu circa 10%. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii, numărul românilor intraţi în şomaj în 2008 a fost de 920.000 persoane, a trecut de 1 milion în 2009 şi 2010 şi a coborât la 820.000 în 2011. În schimb, şomerii care vin direct de pe băncile şcolii păstrează o curbă ascendentă, de la 45.000 de absolvenţi în 2008, la 70.800 în 2011. Sursa: Evenimentul regional al Moldovei

Deputatul PDL Gheorghe ­Ciobanu, până mai ieri portocaliu, şi-a dat demisia din PDL şi a trecut la PSD împreună cu 15 primari din colegiul său. „Am venit la Timişoara să-i urez bun venit deputatului ­Ciobanu alături de noi. Senatorul Ilie Sîrbu este coordonatorul campaniei PSD, alături de colegii liberali, responsabil pentru Caraş-Severin, Timiş şi Arad. Alături de domnul ­Ciobanu au venit în echipa PSD un număr de 15 primari.

Sperăm să câştigăm cât mai multe voturi în cele trei judeţe şi să avem o prezenţă din ce în ce mai puternică în aceste judeţe, care în 2008 au fost cu prepondernţă portocalii”, a spus Victor Ponta la ­Timişoara.

Gheorghe Ciobanu a spus că a venit în PSD mandatat fiind să poarte discuţii cu Ponta de primarii din colegiul său. „Proiectele mele au fost constante, declaraţiile mele la fel. Am trecut la PSD pentru că am încredere în Victor Ponta. Am purtat discuţiile cu PSD mandatat de primarii din colegiul meu. Victor Ponta m-a convins să vin alături de dânsul în procesul de reformă al clasei politice. Nu am avut discuţii cu liberalii, cu nici o persoană de

la PSD. Doar cu Victor ­Ponta.

Primarii m-au mandatat să port astfel de discuţii”, a spus Gheorghe Ciobanu.

Semnale mai sunt de oameni care vor să părăsească barca portocalie. „Semnale avem foarte multe. Nu oricine va putea să vină la USL, pentru că plasa are ochiurile foarte mici. Au şansa de a face ceea ce-i bine pentru electoratul lor votând moţiunea de cenzură pe care o depunem pe data de 17. Este împotriva interesului oricărui cetăţean să fie de acord că acest guvern vrea să înstrăineze tot ce mai are. Este împotriva interesului oricărui alegător să dai 700 de milioane unor primari şi preşedinţi de consilii judeţene să mai candideze la tine. Momentul moţiunii de cenzură este important. Fac apel la parlamentarii puterii să nu stea în bănci. Să stai în bănci, să n-ai curaj să te ridici şi să nu îţi exprimi votul este cea mai mare laşitate”, a spus Ponta la ­Timişoara.

Preşedintele PSD a mai rostit încă o dată numele candidaţilor USL la Primăria ­Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş – „Nicolae Robu şi Titu Bojin”.

Deşi ar putea avea de câştigat de pe urma grupării suprafeţelor, dar şi a punctajului sporit pentru atragerea finanţărilor europene, fermierii preferă să muncească parcela proprie şi să-şi plângă de milă pentru că nu sunt sprijiniţi. Potrivit Direcţiei pentru Agricultură Iaşi, în judeţ există peste 25 de forme asociative. Numărul lor nu a mai crescut de aproape doi ani, iar mare parte din ele sunt asociaţii doar cu numele.

Puţini dintre fermierii care s-au unit şi au reuşit să doboare prejudecăţile şi interesele personale legate de producţie şi comercializare spun că avantajele sunt puţine. „Asociaţia am format-o, dar beneficiile nu prea există. Eu reprezint o fermă mare. Ceilalţi membri credeau că au de câştigat ceva şi de aceea s-au asociat. Nu prea ai cu cine să faci planuri de dezvoltare, pentru că trebuie respectate reguli. Scopul era să vindem împreună şi să ne ajutăm reciproc, dar nu s-a reuşit”, a precizat Constantin Scarlat, reprezentantul Asociaţiei crescătorilor de ovine Iaşi.

Parte din fermierii care au îmbrăţişat ideea asocierii sunt mici crescători de animale sau proprietari de parcele fărâmiţate, în ideea de a avea un „profit”. Doar că nu este su-

ficient să te înregistrezi întrun grup ca avantajele să vină de la sine. „Deocamdată nu sunt beneficii, pentru că sunt aceleaşi subvenţii pentru fermierii individuali ca şi pentru cei grupaţi. Scopul asociaţiei era de a ajuta la comercializarea produselor, la accesarea fondurilor europene, dar şi la achiziţionarea unor dotări comune. Din toate astea nu s-a reuşit nimic, decât să cumpărăm nişte utilaje. Asociaţiile nu prea sunt eligibile în accesarea fondurilor europene, pentru că sunt con-

diţii de participare, cum ar fi cofinanţarea, care trebuie întrunite de toţi membrii”, ne-a explicat Steofil ­Creangă, reprezentantul Asociaţiei crescătorilor de vaci de lapte Dancu. Grupul include 25 de membrii, mare parte doar cu două sau trei animale.

Propunerile fostului deputat Vasile Lupu pentru a stimula asocierea: preluarea de către stat, pe cheltuiala acestuia, a circulaţiei juridice a terenurilor (vindere, comasare etc), exproprierea ţăranilor cu

suprafeţe mici şi atribuirea acestora în concesiune sau arendă. Fostul demnitar susţine că exproprierea, deşi are o conotaţie negativă, reprezintă de fapt o soluţie pentru „punerea pământului în utilitate publică, după o justă acoperire din punct de vedere financiar”, înţelegerile între fermieri şi asocierea lor benevolă. „Sunt asociaţii în ţară care merg foarte bine”, punctează ­Vasile Lupu.

Sursa: ­Evenimentul Regional al Moldovei

Investitorii au anunţat planuri de spaţii de producţie şi depozitare, atât în municipiu, cât şi în alte zone cu acces la infrastructură de transport. În vreme ce unele companii îşi reduc activitatea la Cluj, închid fabrici şi anunţă concedieri, există şi dezvoltatori optimişti că piaţa poate absorbi noi spaţii de producţie şi logistică.

O nouă dezvoltare industrial-logistică, Graells & Llonch Industrial Park, ar urma să fie realizată în zona Turda de către dezvoltatori spanioli. Lucrările încep în această primăvară, au anunţat consultanţii de la ­C ushman & Wakefield. „Proiectul se lansează din aprilie şi începe speculativ, adică nu se construieşte pentru companii care au contracte de închiriere, pentru a avea spaţiile pregătite pentru doritori.

Previziunile noastre arată că vor apărea astfel de companii şi că acesta va fi un proiect care va funcţiona foarte bine”, a decla-

rat, pentru ZIUA de CLUJ, ­G abriel Sfetcu, directorul departamentului industrial al Cushman & ­Wakefield ­R omânia. Clujul apare menţionat pe segmentul logistic şi în raportul companiei de consultanţă ­J ones Lang LaSalle. Oferta anului 2012 este alcătuită din patru proiecte, din care unul în Cluj: Millennium ­L ogistic Park (centura de sud a ­B ucureştiului), VGP (Timişoara), noi unităţi în Ploieşti West Park şi ­G raells & Llonch în Turda.

La Apahida, în zona industrială Nervia, olandezii de la Fencs au început angajările şi activitatea, iar societatea Ulma Packaging se extinde şi a solicitat o suprafaţă suplimentară de peste 2.000 mp. Fencs pune în funcţiune o unitate de producţie şi asamblare de componente şi utilaje din oţel inoxidabil. Compania a închiriat 6.700 mp de spaţii de hale în zona industrială, contractul fiind semnat în octombrie. În următorii trei ani compania va angaja 150

de oameni, iar investiţia se va ridica la 2 milioane de euro. Potrivit conducerii Nervia, Ulma Packaging, societate specializată în proiectarea şi producţia echipamentelor de ambalat şi servicii, se extinde pe platforma din Apahida.

De la 3.300 mp, suprafaţă ocupată până acum, Ulma va ajunge să îşi desfăşoare activitatea pe 5.500 mp, iar 2.000 mp sunt destinaţi unei companii pentru spaţii de depozite. „Pe piaţa industrială există o oarecare mişcare, aşa că acum facem calculele pentru a mai construi nişte hale. Ne gândim la 15.00020.000 mp, dar deocamdată nu a fost luată o decizie

privind realizarea acestei investiţii. Ne vom axa în continuare pe zona de producţie, mai degrabă decât pe cea de logistică, fiindcă activitatea pe segmentul de producţie dă o stabilitate mai mare”, a explicat Adam Ambrus, directorul Nervia România. Un alt investitor local, ­Transilvania Construcţii, a anunţat pentru acest an extinderea activităţii pe segmentul logistică. Parcul Logistic Transilvania din Someşeni urmează să fie extins, după ce compania a mai achiziţionat teren în zonă. Conducerea societăţii a anunţat că se află în negocieri cu o serie de companii interesate să ocupe spaţii aici.

16

Diaspora

APRILIE 2012

Deşi plecaţi din ţară, românii din Diaspora pot face multe pentru România şi pentru români. Un exemplu concret este Dan Luca, care trăieşte în Bruxelles din 1997 şi este în prezent vicepreşedinte PSD Diaspora. ­Occidentul ­Românesc a avut plăcerea să stea de vorbă recent cu acesta pe tema racordării ­Diasporei româneşti la dezvoltarea R ­ omâniei.

Dan Luca - Bruxelles Kasandra Kalmann năsăudean: Având în vedere că sunteţi clujean, consideraţi că experienţa de care beneficiaţi acum îşi are originea în Cluj?

Dan Luca: Ceea ce am clădit în ţară are desigur un impact în ceea ce fac acum. În perioada 1993-1997 am coordonat activitatea Asociaţiei ­Studenţilor Europeni (­AEGEE) de la Cluj, organizând evenimente care relaţionau studenţii clujeni de ­Uniunea Europeană reală prin intermediul conferinţelor, seminariilor, universităţilor de vară. Sute de tineri români au simţit că UE este ceva mai mult decât ce ni se spunea la televizor. M-a bucurat enorm că prin intermediul unui eveniment organizat în primăvara anului 1997 am reuşit să aduc primii eurodeputaţi la Cluj. Treptat am trecut de la studenti, la “seniori”. În 1996, am înfiinţat “Casa Europei” la Cluj, o organizaţie care încă de la început şi-a fixat ca principal obiectiv realizarea unei legături între comunitatea locală clujeană şi factorii de decizie de la Bruxelles. Studiul din 2003 despre impactul extinderii UE asupra Clujului a arătat încă de atunci avantajele şi oportunităţile contemporanităţii, printr-un proiect realizat de clujeni pentru clujeni. Şi asta facem în continuare la Cluj de mai bine de 15 ani de la înfiinţare.

KKN: Cum reuşiţi ca după atâta timp să fiţi în continuare în permanent contact cu societatea românească?

Din Diaspora, cu dragoste pentru România Dan Luca: Gândesc româneşte, chiar dacă de 15 ani trăiesc în capitala Europei.

Am lansat şi gestionat numeroase proiecte de impact şi pot să enumăr câteva. În 2003 am înfiinţat Clubul „România-UE” Bruxelles, o platformă a românilor din Bruxelles-ul european. Studiul realizat în 2006 despre „Imaginea ­României la Bruxelles” a fost un proiect prin care România a dat un semnal că doreşte o relaţionare structurată cu Uniunea Europeană. În 2004 am fost co-fondator al EurActiv-ului în România, o presă tehnică, specializată pe legislaţia europeană, care a ajutat zeci de mii de români, şi ­România în general, de a înţelege canalele afacerilor europene, atât în timpul negocierilor, cât şi ca România, stat membru. În 2008 am lansat un mesaj public de relaţionare a românilor din Diaspora cu politica din România. De peste patru ani, împreună cu colegii mei de la PSD Bruxelles, încercăm să găsim soluţii practice pentru ca românul din ­Diaspora să aibă o voce în politica din ţara de origine. De peste patru ani „populez” un blog în care explic zilnic românilor cum se vede România din Bruxelles-ul european şi ce se poate face pentru o mai bună fixare a sistemului românesc la dimensiunea comunitară, spre avantajul cetăţenilor români. Iar pentru ca ideile să fie şi mai structurate, de aproape trei ani, sub egida ­GrupRomânia încercăm să identificăm direcţia de evoluţie a sistemului românesc pentru o mai bună ancorare în politicile europene.

KKN: Fiind stabilit în capitala Europei, am înţeles că sunteţi implicat în anumite proiecte care contribuie la o mai bună înţelegere a sistemului comunitar. Despre ce este vorba?

Dan Luca: Contribui de 11 ani la proiectul EurActiv, care are ca menire o transparenţă a sistemului decizional comunitar, iar de vreo 15 luni

am onoarea de a coordona birourile EurActiv din 15 capitale europene (­Berlin, Paris, Madrid, Roma, ­Varşovia, etc). De asemenea, după obţinerea doctoratului, am dezvoltat un curs despre „Tehnicile de comunicare UE” pe care îl predau studenţilor din Bruxelles, Italia şi România.

Am scris trei cărţi despre Uniunea Europeană şi dilemele sale contemporane, şi alte peste 1.000 de articole publicate în România şi în întreaga lume. Menirea lor este de a informa, dar şi de a sugera dialogul pe teme legate de cetăţenia europeană. De câteva luni am lansat un curs intensiv de o zi, prin intermediul căruia ajut pe cei interesaţi să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Iar pentru că am amintit de politică, am încercat prin candidatura mea din 2009 pentru Parlamentul European

avem în România peste 25 de facultăţi de studii europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Mai este vorba şi de experienţa istorică şi de forţa politică a ­României în contextul comunitar. Noi, teoretic, suntem a 7-a putere politică (ca număr de eurodeputaţi – 33 şi voturi în ­Consiliu – 14). Dar încă nu ne desprindem de pe locul 26-27 în competiţie cu vecinii noştri bulgari.

KKN: Mulţi români se întreabă unde greşeşte ­România? De ce nu suntem încă o voce la nivel european?

Dan Luca: Observăm că ­Polonia şi-a consolidat locul 6 şi acum toată lumea vorbeşte despre “Top 6 ţări în UE” (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Îmi pare rău, dar nu pot să dau semnale asemă-

să explic cetăţenilor europeni că Uniunea Europeană îşi are un rost, iar pentru cei care doresc cu adevărat să îşi asume responsabilităţi este loc de exprimare.

KKN: De ce este importantă coordonarea politică de la Bruxelles?

Dan Luca: Vrem, nu vrem, peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre mâncare. Este o activitate fără “glorie mediatică” şi asta face poate să fie lipsită de senzaţional. În România există o problemă de resură umană alocată, de finanţarea acestui sistem de “calibrare fină a României la Uniunea Europeană”. Nu se poate să lăsăm miile de dosare aflate în dezbatere la nivel comunitar pe seama a doar 100 de diplomaţi de la Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE. Este un paradox, dar cred că

nătoare pentru România.

Dar pentru a reuşi să jucăm roluri importante în aceste dosare trebuie să ne reechilibrăm politica externă şi în special politica de alianţe bilaterale. Să punem cu adevărat în practică parteneriatul cu Polonia, în contextul formatului Vişegrad Plus. Avem o simetrie de interese cu ­Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră. O altă orientare, prin importanţa sa este filiera latină, prin Spania şi Italia. Am folosit-o prea puţin, deşi sunt un milion de români în fiecare dintre aceste ţări. Să revenim însă la cultura consultării din ­România.

Există iar o problemă pe care o avem moştenire, cea legată de profilul economic al ţării.

Este deja de notorietate că acolo unde sistemul privat este slab reprezentat, nu există presiune şi totul depinde de simpla voinţă politică sau de competenţa şi determinarea administraţiei publice.

Este crucial ca România săşi dezvolte “grupuri de interese sectoriale” care ajută în

cadrul procesului de fundamentare a poziţiei naţionale. Şi nu e rău ca acestea să dispună şi de prezenţa fizică în capitală, la Bruxelles.

KKN: Indirect, faceţi o invitaţie românilor de a veni să muncească în Bruxelles?

Dan Luca: În toamna anului trecut, simţind o nişă încă nexploatată, am lansat un produs destinat celor care doresc să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles. Iar dacă concursurile EPSO (necesare pentru a deveni funcţionar european) beneficiază de zeci de traininguri, nu la fel se poate spune despre sectorul privat. Reamintesc, avem în Bruxelles 100.000 de oameni implicaţi în mecanismul comunitar, 50% în instituţiile comunitare, iar restul în “mecanismul privat”. Există o expertiză fantastică în Bruxelles, tineri “cu un teanc de diplome”, dar aceştia înţeleg prea puţin piaţa de lângă ei.

Sectorul privat este la nivel educaţional foarte superficial abordat, ajungându-se ca absolvenţi de ­Colegiul Europei de la ­Bruges să nu “vadă” de exemplu cele 20.000 de joburi din Bruxelles în secretariatele federaţiilor industriale europene. Iar pentru ca poza să fie şi mai frustrantă, din aceste joburi, statisticile arată că 5.000 sunt disponibile în fiecare an, datorită dinamicii pieţei forţei de muncă din euro-Bruxelles. Da, Bruxelles este o piaţă atipică, dar plină de sens. Cei care vor să se stabilească aici (şi avem deja aproximativ 200 studenţi de la Bruges pe an, peste 100 de absolvenţi pe an de la Natolin, aproximativ 600 de stagiari de la Comisie la fiecare 6 luni, etc.) să înţeleagă “piaţa angajatorilor” şi să se plieze pe dorinţele lor. Şi e mult loc şi pentru români aici, cel pu-

ţin pentru încă vreo 2.000 de persoane.

KKN: Ce proiecte intenţionaţi să derulaţi în viitor?

Dan Luca: Două dimensiuni mă preocupă în viitor din punct de vedere al României.

Voi continua să creez structuri de dezbateri pentru a găsi soluţii prin care România să fie calibrată la structura comunitară. Efectele acestui mecanism: consolidarea ­României ca a 7-a putere politică europeană, o mai bună absorbţie a fondurilor europene, o mai bună dezvoltare a României şi implicit o mai bună calitate a vieţii pentru români. Proiectul “Cei trei milioane de români din Diaspora” îmi va ocupa mult timp şi în viitor. Prin activitatea mea voi încerca să transmit un mesaj. Că implicarea (chiar şi cea politică) este necesară. Se pot înfiinţa centre sociale în Diaspora, cu legături pe structurile locale româneşti, se poate dezvolta media care să fluidizeze comunicarea între România şi afară. Se pot realiza proiecte fantastice pentru români!

KKN: Aveţi o dorinţă specială pentru anii următori?

Dan Luca: În ultimii 20 de ani m-am implicat în proiecte cu România, în special pe palierul neguvernamental. De câţiva ani am reuşit accelerarea relaţionării şi pe culoarul politic, numindu-l simbolic, pre-guvernamental. Sper ca viitorul să îmi dea posibilitatea să prestez activităţi şi din interiorul sitemului politicoadministrativ românesc sau comunitar.

KKN: Mult succes!

Dan Luca: Vă mulţumesc şi vă felicit şi pe dumneavoastră pentru ceea ce faceţi pentru români prin intermediul publicaţiei Occidentul ­Românesc!

Avocatul răspunde

Marius Vili Sârbu - Avocat/­Spania

Cititorii î­ntreabă, ­avocatul ­răspunde Nicolae Precup - Ibeas de Juarros Lucrez în Burgos la o firmă de peste trei ani. Pe data de 7 martie mi-a decedat soţia plecată în România din februarie, în urma unui accident auto. Am solicitat şefilor mei 14 zile din concediul aferent acestui an pentru a mă deplasa în ţară şi nu mi s-a aprobat.

Care sunt prevederile legale în ceea ce priveşte concediul de odihnă sau pentru alte situaţii, respectiv, cazul meu?

Răspuns: În stuaţia prezentată nu se poate solicita concediu de odihnă, însă se poate prezenta cerere privind solicitarea acordării a 7 zile libere cu motivul decesului soţiei, la care se pot adăuga încă 2 zile datorită distanţei între Spania şi România. Angajatul, conform legislaţiei muncii din Spania, are dreptul de a obţine zile libere în cazul decesului unei persoane din familia sa, în urmatoarele condiţii: • Decesul unui copil: are dreptul la 7 zile libere fără întrerupere • Decesul soţului/soţiei: are dreptul la 7 zile fără întrerupere • Decesul unui copil nenăscut încă: are dreptul la 3 zile libere lucrătoare • Decesul unuia din părinţi (mama sau tata): se acordă 3 zile lucrătoare libere.

Aceste zile nu pot fi scăzute din zilele de vacanţă normale, care corespund de drept angajatului. Toate zilele libere, în funcţie de caz, trebuie să fie plătite integral de către angajator. Întoarcerea voluntară

Angajaţii în serviciul domiciliar în Spania (Partea I) - Regimul nou de “Empleados de hogar” Noua lege privind serviciul domestic (empleadas de hogar) în Spania, care a intrat în vigoare în luna ianuarie 2012, a început integrarea acestui tip de muncă cu restul ocupaţiilor spaniole şi scoaterea din ilegalitate.

Persoanele angajate în serviciul domiciliar spaniol - în majoritate femei 91,5% - s-au integrat începând cu 1 ianuarie 2012 în Regimul General de Securitate Socială spaniol prin intrarea în vigoare a Decretului Regal aprobat în noiembrie 2011 pentru a pune aceste drepturi al acestui colectiv vulnerabil în aceeaşi linie şi drepturi cu restul angajaţilor. Se presupune că noua lege va avea ca efect intrarea în legalitate a 400.000 angajaţi în lucrul domestic şi îi va scoate pe aceştia din “econo-

mia la negru” din Spania, mai ales că toate aceste persoane până acum erau supuse inclusiv abuzurilor în domeniul dreptului muncii. Acest lucru presupune ca mii de persoane care au angajaţi în acest domeniu (inclusiv dacă au pentru puţine ore pe săptămână) să meargă la sediul Asigurarilor Sociale pentru a declara că sunt angajatori şi să încheie contracte de muncă cu angajaţii săi. Dacă prin această normativă multe persoane vor beneficia de drepturile care le corespundeau (lucrând până acum ilegal şi fără drepturi) s-a generat o mulţime de întrebări despre cum trebuie procedat şi ce implicaţii are această lege pentru angajaţi şi angajatori. În rândurile următoare încercăm să rezolvăm câteva dintre aceste nelămuriri.

Ce ne-au întrebat clienţii noştri angajatori (persoane fizice sau juridice): Întrebare: Începând de la ce număr de ore trebuie să fac contract de muncă la un angajat în serviciul domiciliar?

Răspuns: Chiar dacă este o singură oră săptămânală, angajatorul - inclusiv în cazul persoanei fizice care este proprietar al casei - trebuie să încheie un contract de muncă specific acestei ramuri şi să comunice salarial pe care îl va plăti angajatului. Întrebare: Care este procedura şi unde trebuie să mă adresez eu, ca angajator?

Răspuns: Trebuie mers la biroul Asigurarilor Sociale (Seguridad Social), unde se completează un formular pus la dispoziţie gratuit de această instituţie şi se informează despre persoana contractată (angajatul), orele prestate, precum şi salariul. Se poate face şi on-line în pagina de internet www.seg-social.es Întrebare: Care este data limită prin care pot să declar că am un angajat în serviciul domiciliar?

Răspuns: Până în data de 30 iunie 2012 trebuie ca angajatorul (firmă sau persoană fizică) să facă demersuri la biroul de

înainte de finalizarea permisului pentru deces nu produce compensaţie în bani. În tot timpul acestui permis pentru ocazii speciale angajatului nu i se poate face nicio schimbare în ceea ce priveste condiţiile de muncă sau de contract.

Cât despre vechimea în muncă, vă asigurăm că nu se cere angajatului un număr de zile determinat pentru a avea acest drept. Acest beneficiu apare în momentul încheierii contractului de muncă, fără nicio restricţie.

Normal, permisul pentru situaţii speciale (cum este cazul dumneavoastră) produce efecte chiar din ziua în care s-a petrecut evenimentul. În cazul în care decesul s-a produs la o distanţă mare faţă de domiciliul sau rezidenţa dumneavoastră se pot adăuga încă 2 zile libere.

acest stat?

Răspuns: Din păcate, legea care interzice societăţilor comerciale spaniole dreptul de a încheia contract de muncă cetăţenilor români (membrii ai UE) este destul de vagă şi în mai mult de 3 rânduri Ministerul Muncii a trebuit să trimită regulamente de aplicare a acesteia, creând în acest sens multe neregularităţi, confuzie şi uneori, ilegalităţi. În cazul prezentat, pentru a deţine drept de muncă atât soţia dumneavoastră cât şi cei doi copii, aceştia trebuie să facă dovada faptului că sunt soţia, respectiv copiii dumneavoastră şi să prezinte orice document care poate atesta faptul că aveţi un contract de muncă în vigoare la data solicitării acestui drept. Aşa că, toţi membrii familiei dumneavoastră au drept de muncă.

Florin Lupău - Oviedo Am 54 de ani şi lucrez legal în Spania din iulie 2007. La aceeaşi firmă. Mi-am adus şi familia din România cu mine: soţia şi doi băieţi de 19 şi 22 de ani.

Care dintre membrii familiei mele au drept de muncă în

Gică Marinescu – Albacete Lucrez în Albacete de peste cinci ani cu contract de muncă la aceeaşi intreprindere.

Din ianuarie, anul acesta nu mi-am mai luat salariul iar pe 22 martie am primit acasă înştiinţare că sunt disponibilizat cu data de 13 aprilie

Asigurari Sociale. Întrebare: Care este cota pe care o voi plati eu, ca şi angajator, la Asigurări Sociale?

Răspuns: Se plăteşte în funcţie de salariul oferit. În ce-a de-a doua parte a articolului nostru (unde vom dezbate întrebările angajaţilor) vom prezenta şi tabelul cu situaţia cotizaţiilor şi sumele exacte de plată. Un exemplu însă: dacă un angajat în serviciul domiciliar primeşte un salariu cuprins între 507,71 şi 555,80 euro lunar, angajatorul va plăti 103, 16 euro, iar angajatul o cotă de 19,68 euro. Întrebare: Cum se face plata cotelor de asigurări sociale lunare?

Răspuns: Trebuie să aveţi un număr de cont dat de Asigurarile Sociale şi de aici, lunar, se va încasa suma corespunzătoare. Întrebare: Se pot face demersuri printr-un birou de gestiuni (gestoría)?

Răspuns: Da, însă presupune costuri adiacente. Întrebare: Trebuie să fac un contract scris cu angajatul meu?

Răspuns: Întotdeauna când angajatul va lucra mai mult de 4 săptămâni consecutive, trebuie încheiat contract semnat de ambele părţi. Ministerul Muncii facilitează acest tip de contract în pagina sa www. mtin.es. Există timp până la 31 decembrie de a încheia contractul pentru ca apoi să fie înregistrat la Biroul de Angajări (Oficina de Empleo). Întrebare: Trebuie să dau fluturaş de salariu lunar (nomina)?

Răspuns: Trebuie înmânat fluturaş de salariu (nomina) semnat în fiecare lună. De ase-

menea, există un model pentru acesta pe pagina indicată mai sus. Întrebare: Trebuie să achit şi plăţi extraordinare şi vacanţe?

Răspuns: Da, angajatul are dreptul la amândouă. Dacă este un angajat pe perioadă nedeterminată, cantitatea plăţilor extraordinare, însumat la salarial său, trebuie să ajungă cel puţin la valoarea Salariului Minim Interprofesional anual (adică 8.979,60 euro). Dacă este un angajat cu timp parţial, se plăteşte proporţional cu orele pe care le prestează ca angajat în serviciul domiciliar. Întrebare: Care este minimul pe care pot să-l plătesc eu ca angajator pentru ora lucrată?

Răspuns: Plata minimă pentru o oră lucrată este de 5,02 euro. Salariul lunar minim pentru un contract de muncă cu 8 ore zilnic (5 zile pe săptămână) trebuie să fie nu mai puţin de 641,41 euro (care este şi salariul minim pe economie în Spania). Întrebare: Ce se întâmplă dacă angajatul este bolnav?

Răspuns: Angajatorul (persoana fizică sau firma) trebuie să plătească incapacitatea temporală a angajatului în cazul bolii sau accidentului de muncă din a 4-a zi de incapacitate până într-a 8-a, ambele incluse. Din a 9-a zi plata o va face Asigurarea Socială. Întrebare: Ce plătesc în cazul în care angajatul este bolnav sau are un accident de muncă?

Răspuns: Până la data de 30 iunie 2012, când va fi efectivă integrarea acestei categorii de muncă în Regimul General de Asigurări Sociale, angajatorul

APRILIE 2012

17

2012. Fără alte explicaţii.

Este legal ce se întâmplă?

Ce să fac în această situaţie, având în vedere că sunt sigurul angajat de origine română din 27 de persoane din America Latină şi Spania în tura mea şi singurul care am primit înştiinţarea?

Răspuns: Cazul dumneavoastră este, cu siguranţă, unul de abuz din partea societăţii comerciale unde lucraţi. Însă în ceea ce priveşte disponibilizarea, în baza noii reforme a muncii promovată în luna ianuarie 2012, angajatorul, în baza unei situaţii economice complicate, poate dispune disponibilizarea unei părţi a personalului angajat, însă în anumite condiţii, plătindu-i-se sumele corespunzătoare vechimii, zilelelor de vacanţă, salariilor restante, plăţi extraordinare şi ore extraordinare, precum şi a indemnizaţiei de 33 de zile pentru fiecare an lucrat (înainte era de 45 de zile şi s-a redus o dată cu noua reformă a muncii). În cazul dumneavoastră trebuie făcut un calcul exact în baza contractului încheiat cu respectiva firmă, a condiţiilor de lucru economice care

vi s-au conferit în ziua perfectării relaţiei de muncă.

plateşte 5 zile în cazul bolii sau accidentului de muncă. Începând cu această dată, asigurările sociale vor plăti suma integrală. Dacă un angajat are un accident de muncă după această dată şi nu mai are capacitatea de a muncii, angajatorul poate să plătească acestuia o pensie pe viaţă. Întrebare: Am avantaje în declaraţia de rentă anuală pentru că am angajat în serviciul domiciliar?

Răspuns: Nu există prevazută nici o facilitate în acest sens. Întrebare: Pot să am ca şi angajat în serviciul domiciliar o persoana fizică autorizată (autónomo)?

Răspuns: Nu, nu se poate. Întrebare: Angajata mea era

declarată în anteriorul Regim de asigurări sociale. Ce trebuie să fac?

Răspuns: Trebuie făcută o comunicare la Trezoreria ­Generală de Asigurari Sociale despre îndeplinirea condiţiilor pentru a introduce angajatul în noul sistem special de serviciu domiciliar. Astfel, angajatorului i se va atribui un nou număr de Cod de Cont de Cotizare unde trebuie declarat angajatul.

Notă: În cea de-a doua parte a articolului nostru vom prezenta cu detalii, întrebările primite de la clienţii nostri (angajaţi în serviciul domiciliar din Spania) precum şi tabelul privind contribuţiile la asigurările sociale lunare.

Florentina Solomon – Yecla Este posibil să beneficiez de şomaj în ţară dacă intenţionez să mă întorc în ­România, după ce am lucrat timp de şase ani şi şapte luni în Spania cu contract?

Răspuns: Cu siguranţă, da. Însă, plata şomajului va fi efectuată de către asigurările sociale din Spania, România nefiind parte în contractul de muncă încheiat între dumneavoastră şi firma la care aţi lucrat. Plata şomajului se face într-un cont bancar personal din Spania şi poate fi ridicată în România de la aproape toate bancomatele disponibile. În ceea ce priveşte ştampilarea hârtiei numite „demanda de empleo” la fiecare 3 luni, puteţi solicita efectuarea acesteia on-line la orice sucursală a Biroului de Muncă (INEM) unde vi se pune la dispoziţie un nume de utilizator şi o parolă pe care le veţi cunoaşte numai dumneavoastră, putând apoi, în România, să efectuaţi ştampilarea electronică a acestui document fără a fi necesară prezenţa fizică în Spania.

Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid, este un cabinet profesional românesc fondat în anul 2009 de Marius Vili Sârbu, avocat titular al cabinetului, colegiat în Ilustre Colegio de Abogados de Madrid cu nr. 90513.

Membru al Council of Bars and Law Societies of ­Europe, Cabinetul de avocatură în baza autorizaţiei Consiliului ­General de Avocatură Spaniol, are dreptul de a reprezenta cetăţeni ai Uniunii Europene pe întreg teritoriul statelor membre UE, inclusiv România, prin asociaţii cabinetului sau birourile de avocatură asociate.

Site-ul Cabinetul de avocatură exclusiv cetăţenilor români este: www.e-avocat.es

Date de contact: Cabinetul de avocatură Sârbu Abogados Madrid www.sarbu-abogados.eu Calle de Los Hermanos Machado nr. 3 Bis - 28017 Madrid Telefon: 913 775 246, 697 355 235 E-mail: sarbu-abogados@icam.es

Notă: Materialele publicate la pagina Avocatul răspunde, sunt rezultatul studiului de specialitate efectuat în exclusivitate pentru Occidentul ­Românesc şi nu pot fi reproduse.

18

APRILIE 2012

Paşte Fericit!

Opinii

APRILIE 2012

Occidentul Românesc - un altfel de publicaţie, la un an de activitate

Interviu realizat de Andrei Bodea Kleiner Varble, pentru postul de radio KTCT AM 1050 KNBR, San Francisco - California, 31 martie 2012.

Andrei Bodea Kleiner Varble: Ultima oară când ne-am întâlnit, (prin anii ‚90) a fost studioul Radio Uniplus Focşani, unde, Mirela ­Ceauşoiu, pe atunci directoarea postului, spunea că locul tău e doar în radio. Cu vocea, puterea, curajul şi pregătirea profesională ai fi realizat enorm de multe în domeniu, de-a lungul timpului. De ce ai ales în final presa scrisă?

Kasandra Kalmann ­Năsăudean: Ei, au trecut de atunci milioane de ani... Aveam alte priorităţi. Familia era pe primul plan şi apoi munca mea, prima mea profesie, pe care o adoram şi care îmi oferea la acea vreme o stabilitate şi o siguranţă de necontestat.

Erau alte timpuri şi trăiam într-o Românie, fostă comunistă, în transformare. Radio însă, a fost şi rămâne prima mea dragoste. Drept dovadă, prestaţiile mele la Radio ­Diaspora Online din Chicago. În scris însă, mi-am regăsit liniştea, pacea şi puterea de a lupta în continuare pentru dreptate şi adevăr, indiferent unde m-au purtat paşii. Fie în Statele Unite, Spania, Anglia, Germania sau Belgia, datorită profesiei mele.

ABKV: Eşti unul dintre cei doi fondatori ai publicaţiei în limba română, Occidentul Românesc care de curând a împlinit un an de activitate.

Cum s-a născut această revistă?

KKN: În primul rând, doresc să menţionez faptul că a fost un vis din vremurile petrecute la radio Millenium şi colaboram cu Florin Valentin Barbu, vis pe care l-am dorit amandoi să se realizeze într-o bună zi. Florin este un profesionist desăvârşit în domeniul său şi unicul cu care puteam construi un astfel de proiect pretenţios. În al doilea rând, am dorit să împărtăşesc din experienţa mea de imigrant în Statele Unite, românilor aflaţi la început de drum în Spania şi să transmit prin articolele şi interviurile mele, ori de câte

ori am simţit nevoia, un mesaj extraordinar pe care l-am auzit în prima zi de ­Paşte a anului 2005 în biserica pe care o frecventam: „..., românul are obligaţia morală să-şi păstreze cu cinste tradiţiile strămoşeşti, să-şi respecte cu sfinţenie originile, familia şi neamul din care se trage şi pe cei care l-au adoptat cu bunăvoinţă şi omenie, indiferent de locul binecuvântat în care trăieşte în această lume, să-i respecte şi sa-i aprecieze pentru toleranţa şi înţelegerea de care au dat dovadă...”

ABKV: Mult adevăr de care românii din diaspora ar trebui să ţină seamă. Există diferenţe între comunitatea românească din Statele Unite şi comunitatea din Spania?

KKN: Desigur că există o diferenţă. Şi încă una uriaşă. E şi firesc să fie aşa. Comunitatea românească din ­Spania este una foarte tânără şi la început de drum, pe când cea românoamericană e una consolidată şi cu vechime. Să nu uităm că primul val de emigranţi români proveniţi din ­Transilvania, Banat şi ­Bucovina s-au stabilit în ­America începând cu anul 1895, urmând ca în 1913 şi 1920 să ajungă alte valuri însemnate ca număr de emigranţi români. Şi apoi, mai există un aspect important.

Românii sunt foarte bine ancoraţi în societatea americană pe toate planurile. Respectă legile dure, dar corecte ale Americii, au un cult desăvârşit pentru familie şi credinţă şi îşi educă copiii într-o manieră aleasă şi demnă de statul care i-a adoptat şi le-a oferit o viaţă total diferită cu cea pe care au trăit-o într-o fostă ţară comunistă.

ABKV: Ce fel de români regăsim în Spania?

KKN: În majoritatea lor, sunt oameni tineri. Cei care au emigrat în Spania începând ‚ cu anii 90, sunt într-un număr restrâns. Îi putem număra pe degete şi au o sabilitate bine conturată. Oameni de toată isprava care reprezintă ­România cu cinste. Sunt cunoscuţi în comunitate şi respectaţi atât de către români cât şi de spanioli. După anul 2003, 2005 şi-n special după 2007, an în care România a aderat la UE, numărul românilor din Spania a crescut, oficial, la sute de mii, ajungând cea mai însemnată comunitate, ca număr, dintre imigranţii din Spania. Mulţi vin în ­Spania pentru scurte perioade de timp, revenind apoi în România, şi fenomenul se repetă. În drumurile mele prin

această ţară, am avut norocul să cunosc români extraordinari din mediul asociativ, români care au propria afacere şi conduc mici făbricuţe de produse din carne, firme de transport, restaurante, baruri sau pensiuni, români care lucrează în servicii domestice sau în construcţii, avocaţi, profesori şi medici, români care realizează necondiţionat şi cu multă dragoste şi omenie pentru românii din ­Spania, treburi demne de toată lauda. I-am întâlnit în Asturias, Zaragoza, Valencia, Alicante sau Barcelona, în Madrid şi Cuenca, în Benissa şi Calpe, în Burgos, Almeria, Málaga sau Benidorm. Din păcate, în timpurile acestea mişcătoare şi nesigure, cu toţii se confruntă cu consecinţele neiertătoare ale crizei economice care a cuprins întreaga Spanie. Am luat la cunoştinţă şi de existenţa unor ONG-uri româneşti sau care aparţin altor naţii, care, pe “spinarea românilor” inventează tot felul de proiecte pentru aceştia, obţinând subvenţii şi finanţări nerambursabile, bani pe care de fapt îi deturnează în folosul personal. Consider că este o mare bătaie de joc şi o totală lipsă de respect care nu trebuie tolerată, iar cei în măsură ar trebui să se sesizeze şi să stopeze astfel de nenorociri.

ABKV: Am citit pe prima pagină a Occidentului ­Românesc faptul că sunteţi o publicaţie independentă, fără afilieri politice sau religioase. Cum ar putea fi tradus acest mesaj?

KKN: Simplu. Nu ne-am vândut nimănui, nu ne-am „prostituat” în niciun fel, treburi care sunt la modă printre românii de acasă şi din diaspora şi mai ales în mass-media românească. Milităm pentru cultură, pentru păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, pentru educaţie, civilizaţie, corectitudine, cinste şi adevăr, pentru comunicare şi colaborare.

Apreciem existenţa partidele politice, dar colaborăm numai cu reprezentanţii acelor partide care întradevăr au realizat câte ceva real şi necondiţionat pentru români, pentru că există atât în partidul aflat la guvernare cât şi în partidele din opoziţie, pe lângă majoritatea şmecherilor, a celor care au prăduit şi batjocorit naţia românească, foarte mulţi tineri, cu multă şcoală şi pregătire profesională de excepţie care merită toată atenţia, respectul şi consideraţia nostră şi care

înclin să cred că ei sunt cei care vor putea curând schimba mentalităţile comuniste ale românilor, care pot institui legi care să transforme societatea haotică şi degradantă a României, într-o societate civilizată, educată, bazată pe valori reale în toate domeniile. Legat de religie, nu facem discriminări. Suntem deschişi la o colaborare benefică şi constructivă cu toţi românii, indiferent de culoarea politică sau religioasă. Dar repet, doar cu cei care cred în valorile reale ale unei societăţi sănătoase, civilizate şi educate şi care au demonstrat şi demonstrează dăruirea lor necondiţionată, lipsită de falsitate şi ipocrizie.

ABKV: Care este relaţia voastră ca publicaţie cu autorităţile române care reprezintă România în Regatul Spaniei?

KKN: Am avut o relaţie bazată pe mult respect reciproc şi o colaborare benefică, cu echipa diplomatică condusă de doamna Maria Ligor, echipă care şi-a încheiat nu de multă vreme misiunea şi s-a întors în România. În cei cinci ani cât au reprezentat România, doamna Ligor împreună cu echipa diplomatică a realizat enorm de multe pentru comunităţile de români din Spania. Niciodată nu şi-au arătat în public simpatiile politice, au fost deschişi la colaborare cu toată lumea, fără discriminări sau favoritisme, s-au realizat evenimente pentru comunitate şi o colaborare extrem de pozitivă cu autorităţile spaniole. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre majoritatea celor care au făcut schimbul. Dar ştii cum e, speranţa moare ultima.

ABKV: De fapt, ce aşteptaţi de la autorităţile române?

KKN: În primul rând, să fie trimişi în misiune diplomatică, oameni care să reprezinte cu cinste şi onoare România indiferent unde în lume, nu oportunişti, recrutaţi din diverse instituţii. Este acută nevoie de reprezentanţi ai MAE profesionişti, care în cei patru – cinci ani cât durează misiunea diplomatică să realizeze ceva benefic pentru români, ceva credibil, care să-i ajute şi să le îmbunătăţească viaţa, şi aici mă refer în mod special la serviciile consulare care, obligatoriu, trebuie să fie de calitate, iar taxele consulare de bun simţ. Şi un alt aspect extrem de important, să nu facă favoritisme cu cei din

mediul asociativ, mass-media, sau din punct de vedere politic. Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, diplomaţii (cei care sunt real diplomaţi, nu recrutaţi din alte instituţii...) potrivit Legii nr. 269 din 17 iunie 2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 23 iunie 2003 privind Statutul Corpului Diplomatic şi ­Consular al României, “membrii Corpului diplomatic şi consular al ţării, cu excepţia Ministrului de Externe, a secretarilor de stat şi a subsecretarilor de stat, au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la manifestarea în public a convingerilor lor poltice”.

Cei care nu respectă legea, consider că nu au ce căuta în diplomaţie. De multe ori, unii dintre aceştia ne fac de ruşine ca naţie şi dărâmă tot ceea ce mediul asociativ şi noi, cei din mass-media, construim benefic pentru comunităţile româneşti. Prin materialele noastre de investigaţii, publicaţia Occidentul Românesc a mai pocnit cu biciul slovelor anumite aspecte negative petrecute prin consulatul de la Madrid spre exemplu, şi doresc să mulţumesc pe această cale MAE pentru măsurile luate, dar nu este suficient.

Trăiesc însă cu speranţa că şi în acest minister, curând, se va realiza o triere a valorilor mult aşteptată de către români.

ABKV: Care consideri că sunt calităţile unui ziarist?

KKN: În primul rând să aibă studii de specialitate. Este inadmisibil să acceptăm ca reporteri, persoane frustate, fără studii sau experienţă în domeniu, persoane fără verticalitate şi responsabilitate care se vând politic sau în alt mod. Obligaţia unui jurnalist este să apere adevărul şi să scoată nedreptatea la lumină.

Dacă un jurnalist nu iubeşte adevărul şi nu este credincios acestuia, devine unul extrem de periculos pentru societate. Să privim atent în jur şi vom vedea aşa numiţi jurnalişti, prezentatori radio şi TV, reporteri, care promovează minciuni, defăimări, imoralitate, etc. Obligaţia jurnalistului este să-i apere pe oameni şi să le comunice adevărul, să-i protejeze de minciunile şi nelegiuirile la care sunt expuşi. Dacă cineva nu-i iubeşte pe oameni ca pe sine însuşi, nu poate fi un bun jurnalist.

Iată de ce unii jurnalişti şi bloggeri devin defăimători notorii şi manipulează cu minciunile la nivel de naţiu-

19

ne. Orice jurnalist trebuie să se întrebe cum le slujeşte oamenilor prin ceea ce scrie şi publică? Le face bine sau rău acestora? Îi aduce la adevăr sau îi robeşte în minciună şi nelegiuire? Apărarea şi proclamarea adevărului implică cea mai grea luptă care s-a dat, se dă şi se va da în această lume. Un jurnalist trebuie să fie întotdeauna conştient de acest adevăr şi să-şi asume riscul luptând până la capăt. Pe faţă, nu să lovească prin spate. Lupta pentru adevăr este extrem de grea pentru că adevărul este zilnic expus la atacuri grave. Jurnalistul integru trebuie să fie conştient de această luptă şi să rămână perseverent în lupta sa. Un astfel de jurnalist va realiza numai materiale de calitate înaltă şi nu va fi unul ce aşteaptă să fie împins din urmă de redactor. Nu va ceda nici în faţa oamenilor sau împrejurărilor care descurajează. Cum poate să apere şi să proclame adevărul cineva care nu are pasiune pentru adevăr? În viaţa noastră intervin oameni, evenimente şi anumiţi factori care afectează într-un fel sau altul pasiunea noastră pentru ceea ce facem.

Dar, un jurnalist integru, va rămâne pasionat să proclame adevărul şi să slujească oamenilor. Mass-media cere de la specialiştii săi o disciplină de armată. Nici o publicaţie, sau post de radio, sau de televiziune, nu poate rămâne pe podium dacă colaboratorii săi nu respectă disciplina necesară.

ABKV: Ce doreşti să le transmiţi românilor pe calea undelor?

KKN: În primul rând multă sănătate, putere de muncă şi răbdare la toţi românii de acasă şi de pretutindeni. Să revină la realitate şi să nu se vândă uşor. Să nu le fie teamă de nimic şi să aibă încredere în ei. Să lupte alături de cei puternici care au valoare, să elimine prefăcătoria, hoţia, şpaga, minciuna şi corupţia din toate domeniile.

ABKV: Dar colegilor tăi de la Radio Diaspora ­Online din Chicago şi-n special celor de la Occidentul ­Românesc din Spania, publicaţie care aniversează un an de activitate?

KKN: În primul rând doresc să le mulţumesc pentru că există, apoi pentru prestaţia lor profesionistă. Îmbrăţişări dragi de departe, o viaţă lungă lipsită de nevoi, mult noroc în toate şi succes în profesiile lor. Şi pentru că se apropie Sfintele Sărbători de Paşte, doresc românilor de acasă şi din toată lumea, Paşte Fericit alături de cei dragi, înţelegere şi multă binecuvântare.

Hristos a Înviat!

20

Tradiţii populare

APRILIE 2012

Obiceiuri şi tradiţii de Paşte

Sărbătoarea Paştelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din an, pentru care fiecare familie se pregăteşte cu mult timp înainte prin postul ţinut cu atâta evlavie. În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paşte prin „postul Paştelui” numit şi „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după „Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paşte.

Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte „Săptămâna Patimilor” şi începe în duminica Floriilor. În acestă ultimă săptămână, multe biserici ţin slujbe în fiecare seară, slujbe numite „Denie”. Ziua de joi se numeşte „Joia Mare”. Vineri, numită „­Vinerea Mare” se comemorează crucificarea şi moartea lui Iisus pe cruce. În acestă zi, se ţine „post negru”, adică nu se mănâncă nimic. Deşi această sărbătoarea reprezintă pentru toţi românii învierea Domnului Iisus Hristos, ea se sărbătoreşte oarecum diferit în regiunile României. „Ouăle roşii” au devenit albastre, galbene şi verzi În tradiţia populară, se spune

că de Paşte, se pune o bucată de pământ cu iarbă adusă din grădină pe pragul casei, iar cu lumânarea de la liturghie se afumă grinda şi uşorii casei.

Toţi membrii familiei se întâlnesc, se spală pe faţă într-un vas unde s-a pus apă, busuioc, un ou roşu şi un bănuţ de argint, apoi se spune Tatăl ­Nostru şi se ia Sfânta Împărtăşanie, după care se ciocnesc ouă roşii şi se anunţă învierea lui Iisus. În această zi nu se mătură, pentru a nu alunga spiritele morţilor, cojile de ouă se strâng şi se aruncă pe o apă curgătoare pentru a ajunge în ţara Blajinilor vestindule şi lor că este Paştele. Se crede că cine se naşte în noaptea de Paşte va fi om norocos, iar cine moare în Săptămâna Mare va fi iertat de păcate.

Potrivit tradiţiei, ouăle de Paşte trebuie adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare.

Exista obiceiul ca, de la lăsatul secului şi până în miercurea Paresimilor, gospodinele să nu strângă ouăle, deoarece se credea că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paşte. Vopsitul ouălelor se face, prin tradiţie, în joia de dinaintea Paştelui şi niciodată în Vinerea Mare. Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare nu

se strică tot anul.

Creştinii păstrează mai multe legende referitoare la înroşirea ouălor. Cea mai cunoscută dintre ele spune că, sub crucea pe care era răstignit ­Hristos, Maria Magdalena a pus un coş cu ouă, iar acestea s-au înroşit de la sângele care cădea din rănile ­Mântuitorului. În tradiţia creştină, ouăle roşii simbolizează, astfel, sângele care a curs atunci când Iisus a fost răstignit pe cruce. Potrivit reprezentanţilor ­Patriarhiei Române, prin tradiţia creştină, ouăle trebuie vopsite în roşu, însă Biserica a acceptat şi alte culori, mai ales din considerente estetice.

Aşa că, pe lângă ouă roşii, românii şi nu numai ei, le vopsesc şi în galben, verde sau albastru. Unele gospodine pun pe ouă, înainte să le fiarbă, o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire, ca să iasă „cu model”. În trecut, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, sunătoare, crin roşu sau flori de tei, iar luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.

Meşterii populari ornamentează ouăle de Paşte cu diferite simboluri - modele din natură, de ţesături populare sau motive folclorice printre care spicul, soarele, frunza şi, ca o reconfirmare a creştinătăţii româneşti, crucea. Decorarea ouălor se face prin diferite metode, folosind ceară colorată, vopsea sau mărgele. În primul caz, procedeul se numeşte „batic” - oul alb, golit de conţinut, se decorează cu ceară pe spaţiile ce urmează să rămână albe, apoi se scufundă în vopsea galbenă, se scoate, se usucă şi se aplică ceara pe spaţiile care vor rămâne, în final, galbene. Apoi, oul se cufundă în vopsea roşie, iar procedeul se repetă în funcţie de numărul de culori.

Drobul a fost inventat la oraş La evrei, pasca şi mielul sunt consumate, prin tradiţie, de Paşte. Se spune că, la ­Paştele evreilor, fiecare cap de familie trebuia să aleagă din turma sa un miel sau un ied de parte bărbătească, pe care să-l gătească şi să-l mănânce în familie.

Mielul, simbol al sacrificiului şi al blândeţii, este de bază şi în meniul românesc de Paşte, el ajungând pe masă în borş, stufat sau ca friptură. În ­România, preparatul tradiţional de Paşte este drobul, preparat din miel, ou şi verdeaţă. Oricât ar părea de surprinzător, drobul s-a impus mai întâi în lumea urbană, iar apoi, prin imitaţie, a ajuns şi în cea rurală. Drobul a deve-

nit, prin excelenţă, alimentul care se identifică în actualitate, aproape complet, la fel ca pasca şi ouăle roşii, cu sărbătorile Paştelui. În Rusia, de pe masa tradiţională de Paşte nu lipsesc ouăle, pasca făcută din cocă, unt, zahăr şi stafide, şi tradiţionala Kulitch, o pâine tradiţională rusească.

Grecii pun pe masa pascală miel, preparate din fructe de mare şi Tsoureki Paschalino, un fel de pâine tradiţională cu ouă roşii încorporate. În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spălă limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a îşi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie să le ofere un ou roşu. În zona Câmpulung ­Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvinteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pască, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.

La Călăraşi, la slujba de ­Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă, Hristos a învi-

at! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa. în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului.

Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

două zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfruptă atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul. În Ţara Bârsei, în jurul ­Braşovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate să admire Junii ­Braşovului.

Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de căluşari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor.

Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include şunca sau jambonul de porc fierte, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continuă masa cu friptură de miel. În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi ca a

către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului. În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ou roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi. Copiii trebuie să-şi clătească faţa cu apă şi să-şi atingă obrajii cu ouăle pentru a avea un an plin de bogăţii.

A consemnat Timeea Oprean – Cluj Napoca

Bucătăria de acasă Reţete din bucătăria proprie trimise de Petre Colceriu Köln/Germania Dragi cititori români din ­Spania şi din toată lumea, dragi prieteni, Am să profit de această ocazie ca să va urez tuturor Paşte fericit, multă răbdare şi speranţă de mai bine, sănătate şi numai bucurii alături de cei dragi.

Ne-am obişnuit de 27 de ani de când trăim aici, să păstrăm şi-n anul acesta, tradiţia moştenită din familie şi să punem pe masa de Paşte, alături de ouăle roşii, caşul dulce şi legumele de primăvară, şunca fiartă. Acesta este micul dejun tradiţional pe care îl servim în fiecare an, în prima dimineaţă de Paşte. Se întâmplă de multe ori ca micul dejun să îl luăm chiar imediat după ora 24.

Sărbători Fericite tuturor!

Drob în foi de plăcintă Ingrediente: •1 kg măruntaie de miel, ied sau pui - în funcţie de preferinţe •3 cepe uscate, 1-2 morcovi •4+2 ouă crude •4 ouă fierte •150 gr untură •5 legături mărar verde •5 legături pătrunjel verde •3 legături ceapă verde •3 legături usturoi verde •sare, piper măcinat, 10 boabe

de piper •2 frunze de dafin •10 foi de plăcintă •100 gr caşcaval •1 lingură boabe de muştar Preparare: Măruntaiele se taie bucăţi, se spală, se opăresc, apoi se pun la fiert în apă cu sare, frunzele de dafin şi boabele de piper.

După ce au fiert, se lasă să se răcească apoi se trec prin maşina de tocat sau se toacă cu

cuţitul. Ceapa şi usturoiul, se toacă mărunt şi se călesc în untură (se poate şi în ulei, dar gustul nu mai este acelaşi). Se adaugă măruntaiele tocate şi se mai călesc împreună câteva minute, pe foc iute, amestecând întruna ca să nu se prindă de cratiţă. Se potriveşte de sare şi piper. Se ia de pe foc şi se lasă să se mai răcorească puţin. Se adaugă 4 ouă bătute cu puţină sare, verdeaţă (bine

Pulpă de miel cu spanac sau măcriş Ingrediente: •1 pulpă de miel •aproximativ 200 gr. spanac/ măcriş congelat, sau 400 gr. proaspăt •30 gr. unt •3 linguri cu vârf de parmezan •3 linguri de ulei de măsline •150 de ml. vin alb, sec •1 roşie curaţată de pieliţă •sare, piper, 3 căţei de usturoi Preparare: Pulpa de miel dezosată se taie, se curăţă de grăsime şi de pieliţe, se sărează şi pipe-

rează, se presară cu 2 căţei de usturoi tocaţi. Se pune într-un vas acoperit (sau o pungă de plastic), se stropeşte cu o lingură de ulei de măsline şi se lasă peste noapte la frigider.

Spanacul/măcrişul se căleşte în unt.

După ce lichidul lăsat de spanac/măcriş scade, se trage vasul de pe foc, se adaugă parmezanul ras, piper şi un căţel de usturoi tocat. Carnea se aşează pe o suprafaţa plană, apoi umplutura de

spanac/măcriş se introduce în pulpa de miel dezosată. Se rulează la loc şi se prinde în câteva scobitori. Se încing 2 linguri de ulei de măsline extravirgin într-o tigaie mare şi se rumeneşte rapid pulpa, întorcând-o pe toate părţile.

Se aşează apoi într-un vas termorezistent, se adaugă roşia fără pieliţă, tăiată felii şi vinul alb. Se aprinde cuptorul şi se fixează la 200 de grade Celsius. Vasul termorezistent cu pulpa de miel se acoperă cu folie de aluminiu şi se introduce în cuptor. Se coace acoperit timp de 30 de minute, apoi se îndepărtează folia. Se mai ţine la cuptor până se rumeneşte, întorcându-se de câteva ori. Pulpa de miel se scoate din tavă şi se păstrează la cald, acoperită.

După aproximativ 10 minute se scot scobitorile şi se acoperă din nou. Între timp, sosul din vasul în care s-a copt se pasează, se potriveşte gustul de sare şi piper şi se transferă într-o sosieră, pentru a se servi alături de pulpa de miel care se taie în felii de aproximativ 1 centimetru grosime şi se servesc alături de sos şi garnitura preferată.

APRILIE 2012

21

Jambon săsesc pregătit acasă Ingrediente: • jambon/şuncă afumat/ă • apă, boabe de piper, enibahar, frunze de dafin Nu vă recomand să cumpăraţi şuncă afumată artificial, pentru că nu va avea gust de afumătură după fierbere şi nici consistenţa pe care ar trebui să o aibă. Cel mai bine este să căutaţi în magazinele specializate, şuncă afumată ţărănească, preparată ca acasă în România.

De obicei, această şuncă este sărată, aşa că este bine înainte de fierbere să o ţineţi 2-3 ore în apă rece, ba chiar să schimbaţi această apă de câteva ori. Se pune la fiert în apă cu boabele de piper, enibahar şi frunzele de dafin, şunca. Dacă doriţi ca fierberea să dureze mai puţin,

puteţi tăia jambonul/şunca în câteva bucăţi. Dacă nu, o puteţi lăsa întreagă.

O puneţi într-o oală cu apă cât să o acopere bine, şi o daţi la foc mic, cu capacul pe o parte, pentru cel puţin 2-3 ore. Se

spălată) şi tocată mărunt.

Ungeţi o formă (ca aceea pentru cozonac sau rotundă) cu untură, apoi o presăraţi cu boabele de muştar. Îmbrăcaţi forma cu foi de plăcintă, având grijă să acoperiţi toată suprafaţa tăvii (păstraţi două foi de plăcintă pentru deasupra). Aşezaţi jumătate din compoziţie în tavă şi presaţi uşor. Puneţi deasupra ouăle fierte şi curăţate de coajă, în şir, de-a lungul tăvii şi 1-2 morcovi fierţi pentru decor. Puneţi restul de compoziţie, apoi aşezaţi ultimele foi de plăcintă deasupra. Turnaţi 2 ouă bătute cu puţină sare şi

presăraţi cu caşcaval ras şi puţin mărar verde tocat.

Daţi la cuptor, să se coacă timp de 30 de minute. La final trebuie să aibă un aspect rumenit.

Lăsaţi să se răcească în tava în care s-a copt, apoi răsturnaţi drobul pe un platou.

•Se serveşte rece, tăiat felii de aprox. 1 cm grosime, cu ridichi de lună, cu ceapă verde sau cu muştar.

•Se păstrează la frigider, învelit în folie alimentară ca să-şi păstreze prospeţimea dar şi ca să protejeze celelalte preparate din frigider de mirosul drobului.

mai poate adăuga apă în timpul fierberii, dacă se evaporă.

Nu vă temeţi, carnea nu se va întări. Timpul de fiert depinde de cât de mari sunt bucăţile de şuncă. Este gata atunci când carnea este moale.

Calendarul ortodox - aprilie 2012

22

Terapia verde

APRILIE 2012

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/­Anglia Foto: Dan Gherman

Apropierea sărbătorilor pascale îi determină pe români să ia cu asalt magazinele şi pieţele.

Chiar dacă vă faceţi cumpărăturile din magazine, trebuie să fiţi atenţi la câteva aspecte: starea ambalajelor (să nu fie rupte, murdare), cantităţile nete declarate de producător, modul în care sunt prezentate informaţiile de pe etichete şi, nu în ultimul rând, afişarea preţului.

Miel, ouă, vopsea de ouă, vin, produse de patiserie - toate sunt produse care se vând foarte bine în această perioadă. Consumatorii ar trebui să respecte câteva sfaturi pentru a fi siguri că produsele cumpărate nu le vor pune în pericol sănătatea.

O friptură bună de miel, un drob, un borş de miel se vor afla cu siguranţă pe masa dumneavoastră de Paşte. Carnea de miel trebuie cumpărată numai din măcelării, magazine alimentare sau locuri special amenajate în pieţe, unde se depozitează în spaţii care pot asigura temperaturi de refri-gerare de 0-4˚C. Pentru a fi sigur că nu vă riscaţi sănătatea, verificaţi modul în care se prezintă produsul: carnea trebuie să fie elastică, să nu aibă suprafaţa urât mirositoare sau lipicioasă.

Pentru a vă asigura că ouăle umplute sau cele vopsite nu vă vor provoca o toxiinfecţie alimentară din cauză că erau prea vechi, trebuie să vă asiguraţi la cumpărare că nu sunt expirate

(verificaţi ştampila de pe ouă, dacă le achiziţionaţi la bucată) sau de pe ambalaje. În plus, în funcţie de câţi bani dispuneţi, puteţi cumpăra ouă ecologice (pe ştampilă este trecută cifra 0), care sunt cam de trei ori mai scumpe decât cele din categoria a treia, adică ouă provenite de la găini crescute în baterii.

Dacă aţi verificat toate aceste aspecte şi totuşi, când aţi ajuns cu ouăle acasă, aţi constatat că, la spargere, albuşul era tulbure sau amestecat cu gălbenuşul, nu ar trebui să le consumaţi.

Următoarea acţiune după achiziţionarea ouălor este, evident, vopsirea lor. Chiar dacă vi se pare că este un lucru uşor de realizat, totuşi trebuie să fiţi atenţi de unde cumpăraţi vopseaua de ouă şi să vă asiguraţi că produsul nu este expirat.

Fără vin la PET Ce-ar fi o masă de Paşte fără vinul potrivit? O parte din consumatori apelează la propria producţie de vin sau la cea a cunoscuţilor, însă majoritatea cumpără băutura din comerţ.

Ca să nu vă treziţi cu dureri de cap a doua zi de Paşte, ar trebui să cumpăraţi vinul numai din locuri specializate. La cumpărarea vinului, verificaţi etanşeitatea sticlei.

Peştele de a doua zi Dacă aţi respectat aceste sfaturi şi aţi ajuns la a doua zi de Paşte, probabil preferaţi să mâncaţi ceva mai uşor de digerat, cum ar fi peştele. Şi cum majoritatea gospodinelor se pregătesc din timp, nici acest produs nu lipseşte de pe rafturile magazinelor. Un peşte care nu mai este proaspăt şi,

cel mai probabil, este deja alterat îl recunoaşteţi după solzii care se desprind uşor, corpul acoperit cu mucus urât mirositor, branhii de culoare cenuşie sau brună.

Etichetele de pe ambalaje Specialiştii vă sfătuiesc ca, la cumpărarea unui produs ambalat, să urmăriţi: denumirea produsului; numele şi adresa fabricantului sau ale ambalatorului/distribuitorului; data durabi-lităţii minimale etc.

Important de ştiut Nu cumpăraţi decât carne de miel care are ştampila sanitarveterinară.

Nu alegeţi ouă care au coaja crăpată sau murdară, chiar dacă sunt vândute la un preţ mai mic.

La vopsirea ouălor nu utilizaţi vopsea pentru alte destinaţii,

precum cea tipografică sau pentru textile - poate prezenta un pericol pentru sănătate.

Vinul care prezintă depuneri pe fundul sticlei nu este indicat pentru consum.

Peştele proaspăt trebuie păstrat şi expus la comercializare în vase unde este parţial acoperit de gheaţă.

Ouăle, porţia de sănătate Aliment nutritiv gustos, plin de substanţe nutritive, oul este o alegere inspirată pentru un mic dejun sănătos, mai ales pentru că nu conţine multe grăsimi şi este bogat în proteine şi antioxidanţi. Este printre puţinele alimente considerate a fi proteină completă, aşa că iată cel puţin câteva motive pentru a mânca cel puţin un ou pe zi.

Mai ales acum, în perioadă Sărbătorilor de Paşte, este bine să ştiţi cât de benefic este consumul acestor „mici” alimente. Se pare că aceia care au descoperit că oul deţine proprietăţi de medicament au fost chinezii. Şi asta pentru că substanţele nutritive obţinute pot trata afecţiuni oculare, diareea, arsurile, laringita, senzaţiile de durere din zona inimii etc.

Coaja de ou vă scapă de durerile stomacului De asemenea, şi coaja oului de găină deţine virtuţi medicinale foarte importante. Cu ajutorul acestora puteţi scăpa de durerile provocate de afecţiunile gastrice, îndeosebi dacă, consumaţi de două ori pe zi. Persoanele care suferă de ulcer gastric şi duodenal se pot trata eficient bând zilnic un pahar cu apă călduţă în care au dizolvat 4g praf fin de coajă de ou

coaptă în prealabil în cuptor.

Specialiştii chinezi sunt de părere că administrarea a câte 3 g de astfel de praf, de trei ori pe zi, poate trata iritaţia alergică a pielii, urticaria, astmul bronşic şi mirosul neplăcut degajat de cavitatea bucală.

Iată câteva reţete utile care vă pot ajuta să vă trataţi natural utilizând în principal bine cunoscutul aliment: oul!

Dacă amestecaţi un albuş de ou cu vin de orez vă puteţi trata arsurile şi ulceraţiile pielii.

Statisticile medicale chineze actuale arată că albuşul de ou, obţinut în condiţii foarte sterile, dă rezultate excelente în vindecarea arsurilor de gradul I şi II pe suprafeţe de 10-20% din corp, perioada de tratament variind între 10 şi 31 zile.

Gălbenuşul de ou are proprietăţi la fel de surprinzătoare. Acesta poate calma tusea convulsivă la copii, dacă este amestecat cu lapte cald, iar uleiul extras din el poate fi un excelent unguent pentru tratarea arsurilor de gradul I şi II, producând o senzaţie de răcorire.

De asemenea, acelora care doresc să scape de viciul fumatului le este indicat să consume zilnic o cantitate mare de gălbenuşuri fierte.

Tradiţiile culinare nu aduc însă doar bucurie în familie, ci şi disconfort gastric sau acutizarea unor afecţiuni mai vechi din sferă gastrointestinală sau chiar cardiacă.

Mai ales dacă ai respectat postul religios, atunci meniul de Paşti vine ca o adevărată bombă iritativă la nivelul colecistului, ficatului, intestinului şi pancreasului. Moderaţia şi câteva drajeuri de fermenţi venite în completarea meniului, vor uşura digestia şi poate vă vor rezolva problema. Savurosul meniu de Paşti face an de an victime. Pentru a nu ne număra printre cei afectaţi de numeroasele şi delicioasele preparate din carne de miel şi ouă trebuie să apelăm din timp la drajeurile de fermenţi, să consumăm alcool cu măsură sau chiar să sărim peste unele feluri de mâncare. Nu trebuie să mâncăm totul într-o zi, pentru ca să ne putem bucura de toate zilele de Paşte. Meniul tradiţional este foarte complex, abundă în proteine de origine animală şi grăsimi, iar tradiţionalul şi gustosul drob se bazează pe organe de miel şi porc, bogate în uraţi şi acid uric. De asemenea, restul meniului are la bază combinaţii de lipide şi carbohidraţi. În acest sens, trebuie evitate mezelurile, organele de animal, conservele de peşte, berea şi băuturile spirtoase.

Vinul nu conţine purine, însă stimulează formarea de acizi.

Controversata carne de miel Carnea de miel este o carne roşie al cărei consum are o reputaţie controversată, dar şi multe beneficii. De aceea,

Ouăle, porţia de sănătate de Paşti mulţi oameni preferă consumul ocazional.

Controversele apar în primul rând datorită faptului că se consideră că, fiind o carne roşie, este nesănătoasă. Totuşi, această carne are un conţinut bogat în grăsimi nesaturate sănătoase. Carnea de miel are şi valori nutriţionale mari, fiind o sursă uşor asimilabilă de zinc şi de fier.

O porţie de carne de miel gătită asigură 30% din necesarul zilnic de zinc, mineral esenţial pentru creşterea copiilor, refacerea şi cicatrizarea ţesuturilor, consolidarea sistemului imunitar.

Asigură 17% din necesarul de fier important pentru formarea globulelor roşii.

Conţine şi alte minerale şi oligoelemente: cupru, magneziu, seleniu.

Mielul este bogat şi în vitamine din complexul B, mai ales vitamina B12. În carnea de miel găsim şi un aminoacid esenţial mai rar întâlnit în alimente, cum este carnitina, importantă pentru obţinerea energiei din acizii graşi.

Carnea de miel gătită cu minimum de ulei şi consumată cât

mai simplu, cu salată verde de exemplu, este foarte sănătoasă Cu cozonac, fără cozonac!

Cozonacul de Paşte sau pasca sau alte dulciuri tradiţionale sunt unele dintre cele mai periculoase pentru siluetă.

Amestecul de făină albă, gălbenuşuri, zahăr, drojdie, praf de copt, rahat, miere, nuci şi stafide este o adevărată bombă calorică.

Ideea este că, dacă ai hotărât să îţi supraveghezi dieta, nu poţi face nici măcar acum excepţie.

Chiar dacă ţi-e greu să rezişti tentaţiei, trebuie să te rezumi doar la o feliuţă de cozonac şi poate una de pască. Dacă nu poţi face faţă restricţiilor şi adori cozonacii bunicii, adoptă reţetele light: înlocuieşte făina albă cu cea integrală, zahărul cu îndulcitori, umpluturile hipercalorice pe bază de miere, nuca şi cacao cu unele mai uşoare, pe bază de cacao, îndulcitori şi coajă de lămâie.

Nu face abuz nici de untul gras cu care se unge tradiţionala tavă, ci foloseşte-te de tăvi performante din teflon. Înlocuieşte gălbenuşurile cu albuşuri hipocalorice.

Sărbători Fericite!

Mica publicitate OFERTE - COLABORARE

< Solişti de muzică populară românească (duet), căutăm instrumentişti (orgă, vioară, fluier...) din zona Alcalá de Henares sau oraşe apropiate în vederea alcătuirii unei formaţii pentru spectacole, nunţi, evenimente. Persoana de contact: Iancu Aurica, telefon: 677 101 964, sau email: hajbobby@yahoo.es < Licenţiată în psihopedagogie şi cu diplomă de engleză-Şcoala Oficială de Limbi-Coslada, dau clase de ajutor şcolar în limba spaniolă, matematică, cunoştiinţe de mediu şi engleză pentru copiii români din Coslada. Mai multe informaţii la telefon: 911 281 622 < Tânăr de 32 ani din ­Madrid, absolvent de Conservator, canto clasic caut un cor profesional sau să activez ca solist. De asemenea doresc să cunosc alţi muzicieni pentru schimb de experienţă sau pentru a înfiinţă o formaţie în care să abordăm atât muzică tradiţională românească cât şi muzică uşoară şi clasică.

Am experienţă, am cântat la diverse ocazii şi aştept oferte. ­bogdanpavaroty@yahoo.com OFERTE ŞI CERERI DE MUNCĂ

< Doamnă serioasă şi responsabilă, 47 de ani, caut de muncă în curăţenie, ca externă în Comunitatea Madrid.

Am drepturi legale de muncă, experienţă şi bune recomandări. Telefon: 692 331 305. < Doamnă serioasă, muncitoare, 42 ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid. Am experienţă de peste 5 ani în curăţenie, călcat, îngrijit copii şi bătrâni. Am referinţe foarte bune. Mai multe informaţii la

telefon: 617 933 417. < Avem nevoie de ajutorul unei doamne de cel puţin 40 de ani, cu experienţă, internă, pentru a îngriji două persoane în vârstă cu probleme de sănătate, în Villaverde. Mai multe informaţii la telefon: 618 592 050 - Olga. < Caut o tânără peste 30 de ani, serioasă şi responsabilă care să aibă grijă de o persoană în vârstă în San Sebastian de Los Reyes, de luni până sâmbătă între orele 10:00 şi 14:00. Telefon: 607 410 072 - Soledad < Căutăm o persoană responsabilă, care vorbeşte şi scrie foarte bine limba spaniolă, ca internă, într-o casă din Madrid. Este necesar să ştie să îngrijească copii, să facă curăţenie, să calce şi să gătească. Mai multe informaţii, la telefon: 658 902 559. < Am nevoie de o persoană serioasă, cu experienţă, pentru a face curăţenie 3 ore /zi, de luni şi până vineri, în ­Paracuellos de Jarama. Telefon: 630 480 091. < Avem nevoie de o persoană cu experienţă, pentru a avea grijă de casă şi copii în Boadilla del Monte, ca internă. Sunaţi la telefon: 658 902 559. < Tânără 30 ani, caut de muncă în orice zonă a ­Spaniei în următoarele domenii: curăţenie la domiciliu/firme, în fermă de animale, îngrijit persoane în vârstă, curăţenie în restaurante, domenii în care am experienţă. Mai multe informaţii la: 642 982 951 < Fizioterapeut, caut de muncă în domeniu în zona Madrid. Dacă aveţi dureri sau aveţi nevoie de recuperare, sunaţi la telefon: 664 060 124 < Inginer mecanic, caut de muncă în domeniu sau ca şofer, categoria B. Posed permis de conducere (din 1990) spa-

niol. Am drept de muncă. Mai multe informaţii la telefon: 617 080 531 < Doamnă serioasă, muncitoare, 4o de ani, caut de muncă în Comunitatea Madrid.

Am experienţă în curăţenie, călcat, îngrijit copii sau bătrâni. Mai multe informaţii la telefon: 697 330 751 < Doresc angajare/colaborare (Alcorcón, Madrid, provincia Madrid) ca electrician modernizare, automatizare şi reparaţii capitale utilaje industriale (strunguri, freze, maşini de rectificat...) domenii în care am 21 de ani de experienţă, şi, ca tehnician IT (reparaţii calculatoare desktop /laptop, hardware/ software) am o experienţă de 6 ani. Mai multe informaţii la telefon: 632 631 903 sau email: artene_iulian@yahoo. com < Tânără, 28 de ani, caut de muncă în Madrid ca internă sau externă. Telefon: 632 608 564 < Asistent medical stomatologie, vârsta 27 ani, din zona Madrid, caut un loc de muncă în domeniu. Experienţă în stomatologie 3 ani. Mai multe informaţii la telefon 626 835 872 < Tânără, 27 de ani, singură şi fără obligaţii, din Mérida, caut de muncă în orice zonă a Spaniei. Ca bucătărească sau ospătară. Am experienţă în bucătăria spaniolă, românească şi italiană. De asemenea, am experienţă în îngrijirea copiilor. Mai multe informaţii la telefon: 695 740 277 < Electrician în construcţii civile, caut de muncă în domeniu dar şi în reforme. Ofer recompensă! Telefon: 642 756 225 < Familie serioasă din ­Madrid, căutăm de muncă ca matrimoniu. Soţul posedă carnet de conducere, categoria: B, C şi tractor. Mai multe

informaţii la telefon: 697 726 258 <Caut de muncă. Ca măcelar, am o experienţă de 13 ani. Şofer B, C, D, E, experienţă - 2 ani, sau motostivuitorist – experienţă 1 an. Telefon: 617 613 160 ÎNCHIRIERI

< Închiriez o cameră pentru un cuplu în Moratalaz, foarte aproape de mijloacele de transport şi supermarketuri, cu orice dată. Mai multe informaţii la telefon: 642 832 651 sau 634 653 237. < Închiriez cameră în ­Atocha Renfe pentru o persoană sau pentru o doamnă internă, începând cu 01 aprilie 2012.

Telefon: 698 495 159. < Închiriez cameră pentru o persoană, doamnă (domnişoară) în zona Las ­Veredillas. Persoane puţine (2) apartament 3 camere, condiţii foarte bune, cu orice dată a lunii. Pret 180€. Pentru mai multe informaţii sunaţi la: 642 861 179. < Închiriem avantajos cameră pentru o doamnă interna, în Madrid-Entrevias.

Pret 100 euro, cu cheltueli incluse. Telefon de contact: 697 774 620. < Se închiriază o cameră pentru o persoană, întrun apartament liniştit în ­Leganés. Preţ informativ, 190 euro. Mai multe informaţii la telefon: 666 737 014. < Închiriez cameră de matrimoniu în Torrejón de Ardóz, începând cu orice dată a lunii în curs. Condiţii foarte bune: internet, piscină, puţine persoane în apartament, staţie de autobuz în faţa blocului.

Preţul camerei este de 210 euro pentru o familie sau 170 pentru o persoană. Mai multe informaţii la rtelefon: 642 853 948.

• SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT •

APRILIE 2012 < Închiriez o cameră pentru o familie sau o persoană singură în Moratalaz/Madrid, într-un apartament aproape de mijloacele de transport. Preţ informativ, 230 euro. Mai multe informaţii la telefon: 655 641 665. < Închiriez cameră în ­Madrid la 5 minute de metro, staţia Batan (L 10) pentro o persoană, de preferinţă femeie, cu orice dată a lunii decembrie. În apartament mai locuiesc doar două persoane. Preţ informativ, 200 euro plus cheltuieli. Mai multe informaţii la telefon: 687 609 782 < Închiriez 1 cameră pentru o persoană, în Alcorcón, foarte aproape de staţia de metro.

Apa şi căldura sunt incluse în preţ. Mai multe informaţii la telefon: 664 044 695, 697 330 751 < Se închiriază 2 camere în cartierul Moratalaz din ­Madrid la 400 m de intrarea la metrou (Estación de ­Vinateros - Linia 9). Mai multe informaţii la telefon: 610 819 662 VÂNZĂRI

< Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii, judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară, la un preţ foarte atractiv şi cu acte în regulă. În momentul de faţă, casa nu este locuită. Mai multe informaţii la telefon: 0034/916 194 027, 0034/686 569 718, sau email: acacovean@yahoo.es. < Vând casă dotată cu toate utilităţile, în Cugir, judeţul Alba, situată în zona centrală.

Casa este compusă din 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, în suprafaţă totală de 650 mp.

Există şi posibilitate de privatizare. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041. < Vând 5000 mp în livada Paleu/Oradea. Mai multe informaţii la telefon: 642 761 1951 < Vând teren în suprafaţă de 5.000 mp la preţul de 40.000 euro sau în parcele de 250 mp la preţul de 2.500 euro.

Terenul este în localitatea Corbu, judeţul Constanţa, situat între Corbu şi Marea Neagră şi are o deschidere de 20/250 la două străzi. Pentru mai multe informaţii, sunaţi la telefon: 600 284 594, 911 166 360. < Vând garsonieră 24 mp., gresie, faianţă, parchet, bloc izolat, zona Bartolomeu, Braşov, România. Telefon: 0040 745 982410, E-mail: ­brb_liliana@yahoo.com CUMPĂRĂRI

< Doresc să cumpăr un apartament în Madrid, ­eventual schimb cu apartament în România plus diferenţa, sau preiau contract pentru acei care nu mai

23

au posibilitatea să îşi achite ratele. Rog seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 649 488 865 MATRIMONIALE

< Bărbat văduv, 44 de ani, stabilit în Madrid de peste 11 ani, fără obligaţii, caut o doamnă serioasă pentru o relaţie de prietenie/căsătorie.

Mai multe amanunte la telefon: 675 382 009. < Tânăr din Alcorcón, caută o fată serioasă cu vârsta între 25 – 30 de ani, pentru prietenie. Mai multe informaţii la telefon: 685 280 540. < Tânăr, 29 de ani, 170 cm/75 kg, doresc să cunosc o doamnă/domnişoară de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă. Rog, fără beep-uri!

Telefon: 642 890 306. < Tânăr serios, din comunitatea Madrid, doresc să cunosc o fată pentru o relaţie serioasă de prietenie/căsătorie. Mai multe informaţii la telefon: 672 526 772. < Tânăr 31 de ani, 175 cm, brunet, ochi căprui, cu situaţie stabilă în Cuenca, doresc să cunosc o tânără de aceeaşi vârstă pentru prietenie. Mai multe informaţii la telefon: 673 334 921 < Tânăr, 32 de ani, 184 cm, educat, ochi albastri, cu serviciu stabil, caut o fată pentru prietenie/căsătorie din Comunitatea Madrid. Telefon: 662 433 916. < Bărbat de 42 ani, fără obligaţii, 1,70m, fără vicii, caut o doamnă serioasă pentru a intemeia o familie. Din zona: Logroño - ­Calahorra - Pamplona. Mai multe informaţii la telefon: 637 092 992 DECESE

< B o d a n Gh e o rg h e , născut la 16 martie 1937, decedat, 02 aprilie 2012.

Fiica, Monica şi nepotul Alexandru-Dinu, te vor avea în suflet şi în memorie veşnic. ­Dumnezeu să-L odihnească-n pace!

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE! Contactează-ne!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

642 823 497

(luni-vineri, 11:00–19:00) Occidentul ­Românesc nu îşi asumă ­responsabilitatea pentru conţinutul acestor anunţuri!

24

De tu interes

APRILIE 2012

Un año juntos con el “Occidentul Românesc” ¡Muchas felicidades!

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa - Costa Blanca

Scripta manent es uno de los puntos fuertes del periódico rumano “­Occidentul ­Românesc”, ya que cada artículo está firmado por personas de carne y hueso, no por seudónimos o iniciales. Se trata de gente preparada, a la vez que convencida de lo que piensa, que asume la responsabilidad de lo que escribe, bien se trate de halagos o de críticas. Un estilo vertical, digno de quitarse el sombrero. Hay otro comentario por hacer en cuanto al contenido del periódico. Se trata de que yo personalmente no encontrara ninguna tontería escrita en sus páginas, a pesar de haber buscado con asiduidad. Será que nuestros redactores se han “contaminado” de los españoles que nos han adoptado, y ahora se lo piensan dos veces antes de infestar el medioambiente con suposiciones o teorías sin ningún fundamento. Como es normal, son muy frecuentes las tomas de posición en asuntos muy importantes, actitudes “ácidas” que hacen mucha falta. También encontramos reportajes duros sobre la delincuencia, el crimen organizado, la inhumanidad o el espíritu traidor de algunos de nuestros compatriotas, nada dignos del poder adquirido en el país de origen o en la diáspora. Todos estos reportajes están respaldados por investigaciones rigurosas, basadas en datos reales y trabajo de campo. Es como nos tiene ya acostumbrados, por ejemplo, nuestro gran profesional, “el periodista de turno” que nos desveló una serie de detalles ocultos, de backstage, del Consulado de Madrid.

Nuestro compatriota rumanoespañol, el cantautor de rock

Nicu Covaci, fundador del legendario grupo “Phoenix”, fue uno de los protagonistas de nuestro periódico. Fue él quien nos aconsejó a “descubrir la columna vertebral y a aprender a decir que no”. La entrevista que nos concedió conmueve a los lectores, anima los espíritus y nos sacude para despertar, tener dignidad y aspirar a lo más alto. Su mensaje es sencillo, pero sublime: sobreviviremos aquí también, aparentemente aislados, pero aún así, milagrosamente juntos.

“Occidentul Românesc” nos alimenta con información vital para situaciones cotidianas, a las que nos enfrentamos habitualmente: documentos notariales, tasas consulares, derechos como ciudadanos, oportunidades de negocios, modalidades de educación y desarrollo personal, ofertas de trabajo, recomendaciones para una vida saludable, consejos para la integración en el país de acogida, así como noticias de última hora de Rumania y España.

Es más, en cada edición del “Occidentul Românesc” hay una página en español, en la que se reflejan diversas actividades culturales de primera mano, iniciativas destacables para el diálogo de las culturas.

Quien tenga ojos, ¡que vea!

Y os puedo garantizar que los que nos miran sí nos ven con buenos ojos. Así mismo lo hizo S.M. la Reina Doña Sofía cuando admiró la exposición de fotografías realistas, de la ciudad de Bucarest llena de contrastes (otro evento que llegamos a conocer también a través de las páginas del periódico).

Desde la primera edición, publicada en el mes de marzo del año pasado, sabemos, gracias a un gran conocedor de los rumanos, el que fue director de los dos Centros Hispano-­ Rumanos de la Comunidad de Madrid, D. Daniel Velázquez, que en realidad nuestros pueblos se parecen hasta la superposición. “Los rumanos son orgullosos, tra-

bajadores y en cierta medida desconfiados”, dice Velázquez.

En cuanto a los españoles, la caracterización es la misma: “orgullosos, trabajadores e, igual que los rumanos, desconfiados”. Visto esto, ¿cómo nos va a sorprender el hecho de que los rumanos se sientan muy bien en España? Dicho de otra manera, no podíamos encontrar un mejor lugar para construir nuestro segundo destino, en otra casa. ¿Alguna vez habéis pensado en que “casa” es una palabra común en rumano y en castellano? ¡Por algo será!

Cada edición de nuestro periódico incluye la programación de las actividades de los Centros Hispano - Rumanos arriba mencionados. Da gusto participar en el gran abanico de actividades, tan amplio que cualquiera puede encontrar algo de su gusto: exposiciones, conferencias, conciertos, charlas, talleres infantiles, concursos, cursos, etc. Activo y constante, el periódico está presente en todas e informa detalladamente.

La edición de abril continúa la tradición primaveral, dando paso de la campanilla de invierno que adornaba la primera aparición, a los conejitos de Pascua. También nos señala algunos estafadores fieles a la tradición rumana de los inocentes del mes de abril, engañando a compatriotas que viven en España. El editorial de la fundadora y redactora jefa, Dña. Kasandra Kalmann-­ Năsăudean, subraya de nuevo los problemas de mentalidad a los que aún nos enfrentamos.

Esta vez, propone como tema de reflexión el modo ejemplar en el que los japoneses asumen su trágico destino, después de las calamidades que sufrieron: el terrible terremoto y el accidente atómico. Su estilo inconfundible, el de una gran periodista, nos seguirá acompañando en cada edición.

En la tercera página podremos leer de ahora en adelante temas actuales que nos conciernen a todos, un llamamiento a la reflexión y al debate.

Poco a poco se están concretando los campos más importantes, los materiales y sus autores. Los temas tratados son cada vez más diversos. Predominan los reportajes sobre los rumanos de la diáspora, muchos con una experiencia profesional ejemplar y con resultados admirables. Tampoco faltan las rúbricas permanentes, que abarcan temas más amplios, como el origen de la lengua rumana, el consejo de la psicóloga, asesoría jurídica, entrevistas a personalidades de gran prestigio, espiritualidad, tradiciones rumanas, recetas

apetecibles, concursos, música, poesía, vida saludable, estilo y elegancia, deportes, etc.

La campaña humanitaria “Un grito de desesperación” merece una mención especial.

Gracias a ella se recaudó parte de los fondos necesarios para adquirir una silla metálica imprescindible para la salud y el bienestar de Alin Rus, un niño rumano minusválido.

Sería un verdadero atrevimiento por mi parte enumerar todos los autores que contribuyen a que el contenido del periódico sea tan variado todos los meses. Podría con facilidad olvidarme injustamente de alguien. Creo que subscribiríais todos mis más sinceros agradecimientos por su prestación excepcional. Parafraseando el sintagma rumano “Libro tan bonito, ¡felicidades a quien te haya escrito!”, diría sin pensarlo dos veces: “Periódico tan bonito, ¡felicidades a quien te ha fundado!”. Incido en los nombres de los dos fundadores - Dña. Kasandra Kalmann-­Năsăudean y D. Florin V ­alentin Barbu, así como en el del coordinador

del proyecto, D. Michael ­Harrison Cronkite, que hicieron todo esto posible.

El año 2012 es el homenaje del escritor rumano Ion Luca Caragiale que como nadie ironizó la demagogia, delante de un espejo, como una lupa imaginaria. Es el mismo autor que cita Pusa Roth en la edición de febrero que resume el periodismo de calidad de la siguiente manera: “En un país tan joven como el nuestro, recién entrado en el sistema consti-

tucional y en el concierto de los grandes poderes, el periódico es el pan diario de la opinión pública. El periodista es por lo tanto el panadero de la inteligencia”. Deseemos así mismo a “­Occidentul ­Românesc” un horno “de oro” en el que se haga la masa de un pan espiritual digno de nuestros mejores días.

Un material realizado por ­Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Benissa) y traducido por AnaMaria Marinescu (Madrid)

PROGRAMACIÓN MES DE ­ABRIL / 2012 CENTRO HISPANO RUMANO DE COSLADA FECHA

HORA

ACTIVIDADES PUNTUALES

“¡Prepárate para el examen LETRA!: Trabajamos la destreza de la 18:00 – 19:30 expresión escrita a través de las WebQuests”. Curso de español enfocado al empleo (2ª y 3ª sesión).

04/04/2012 11:00 - 12:00 “¡Celebramos la Pascua!”: Taller infantil de Semana Santa.

“Acciones de sensibilización en valores interculturales”: 3ª sesión. (Para 09/04/2012 18:00 – 19:00 niños de primaria).

10/04/2012 16:00 – 18:00 Taller infantil de decoración de huevos de Pascua.

“Mujeres artesanas con la tradición rumana”: Exposición de huevos de 11/04/2012 17:30 Pascua pintados.

12/04/2012 17:00 – 18:00 “Bolsas de trabajo en Internet”: Taller de empleo.

13/04/2012 17:00 – 19:00 “Parlez-Vous Français?”: Iniciación del curso de francés para adultos.

14/04/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Derechos y deberes. Marco Constitucional”. “¡Celebra con nosotros la Pascua ortodoxa!”: Actuación del grupo infantil 14/04/2012 16:30 del Centro.

16/04/2012 18:00 – 19:00 “Subir la autoestima para la búsqueda de empleo”: Taller psicosocial.

Consultar “¿Qué sabes de Rumania?”. Actividad inscrita en el ciclo “¡El CEPI cola16horario del bora!”, realizada en el Colegio Público “Ciudad de Valencia”, de distrito de 24/04/2012 colegio Vallecas de Madrid. “¡Tu salud importa!”: Charla informativa sobre la prevención del cáncer. En 17/04/2012 16:30 – 18:00 coordinación con la Asociación Española Contra el Cáncer.

19/04/2012 17:00 – 18:00 “Cómo crear tu propia empresa”: Taller de autoempleo.

19/04/2012 18:00 “Medidas de protección a los deudores hipotecarios”: Charla jurídica.

21/04/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Herramientas para el acceso al empleo”.

25/04/2012 18:00 – 19:00 “¡Llega la Feria!”: Celebración de la Feria de Abril 26/04/2012 10:00 “Conoce Madrid”: Visita a la Iglesia San Antonio de la Florida.

26/04/2012 17:00 – 18:00 “Cómo tener éxito en la entrevista de trabajo”: Taller de empleo.

27/04/2012 17:00 – 19:00 “Día de la Madre”: Taller infantil de manualidades.

28/04/2012 17:00 – 19:00 “Conoce tus leyes”: Módulo “Normativa española de extranjería” 30/04/2012 18:30 Taller de relajación: Taller psicosocial.

Pendiente Pendiente por “Mujeres inmigrantes en España: 5 miradas”: Exposición fotográfica. por confirmar confirmar 02 y 09/04/2012

Nota: Todas las actividades son gratuitas.

Program: Horario de atención al público:

De lunes a sábado, de 10:00 a 21:00 horas.