Occidentul romanesc 42

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul IV - Nr. 42 / 24 pagini 1-31 august 2014

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!

IEH: Un nou proiect „Tabără de cultură şi civilizaţie românească”, dedicat studenţilor români stabiliţi/născuţi pe teritoriul Spaniei şi al Italiei

Madrid: S-a lansat organizaţia non-profit „ Femeia”

„Asociaţia a fost constituită ca mijloc eficace de exercitare a libertăţii de exprimare, permiţând membrilor să ia atitudine în chestiuni de...”

Pagina 06 Oana Moşniagu: Toleranţă zero pentru violenţa în familie

„Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni organizează în parteneriat cu Federaţia „Violenţa Domestică nu mai aparţine mediului privat, Asociaţiilor de Români din Europa şi cu Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei...” ajungând să fie recunoscută FOTO IEH: Studenţii români din Spania şi Italia în vizita la Senat.

d e c ă t re c o m u n i t a t e a internaţională, dar mai ales...”

Pagina 08 Divorţul la notar în 2014 „Soţii care doresc să divorţeze pot face acest lucru nu doar în faţa instanţei de judecată, ci şi urmând o cale mai simplă, în faţa notarului public, procedură reglementată atât de noul Cod civil, cât şi de Legea notarilor şi...”

Pagina 09 Gabriela Sonnenberg: Românul călător „M-am obişnuit să privesc zburătăcirea noastră voioasă prin lume nu ca pe un fenomen trist, al înstrăinării forţate de împrejurări, după cum uneori...”

Pagina 10 Săpânţa: Drumul lung spre Cimitirul Vesel

Pagina 04

„Un irladez în vârstă de 46 de ani, stabilit din 1994 în România, ţara de care s-a «îndrăgostit iremediabil» şi despre care nu ştia unde se află pe hartă, organizează...”

Pagina 20

02

AUGUST 2014

Adrese şi informaţii utile

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034-913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425.

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon relaţii publice : 0034/917 344 004 (5 linii), Fax: 0034/914165025 •Email: secretariado@consuladoderumania.es; programari@ consuladoderumania.es. Site: http://madrid.mae.ro/ •Program de lucru: luni-joi 09:00 – 17:00; vineri 09:00 – 16:00 Consulatul General al României la Barcelona • C / San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica. net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare.

Consulatul General al României la Sevilla •Calle N i c a r a g u a n r. 1 8 , S e v i l l a 4 1 0 1 2 . • Te l . : 0 0 3 4 954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. Email: secretariat@cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http:// www.sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •E-mail: cgrumaniabilbao@telefonica. net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia.

Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e.telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax.

976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz).

Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034682733408.

Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968879567.

Fax: 968879568. •E-mail: consuladomurcia@xplorasolutions. com.

Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

Silvia Floarea Tóth - originară din satul Mocod, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Profesor de limba română, Silvia este pasionată de fotografie şi tradiţii populare româneşti.

Deţine o colecţie impresionantă de costume populare din zona Bistriţei şi a Năsăudului cusute manual, - o adevărată „magie de culori”-, cu mărgele, paiete, fir metalic şi fir textil, realizate şi purtate între anii 1890 şi 2012.

Artista Silvia Floarea Tóth a fost invitată să expună atât colecţia de costume populare cât şi cea de fotografie, la importante expoziţii organizate în România şi străinătate: ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă şi Tradiţii Populare din Roma, Piazza Del Campidoglio, Viena, New York şi Boston.

Piesele de îmbrăcăminte din fotografie: Ceptari de piele cu flori galbine (1920), cămeşă cu mânecă peste cot şi şâre pe toată mâna, cu hurculaş (1915-1920), zadii albastre cu vârste până la brâu (1930), poale de pânzoaică (1920), năframă de mătase înfundată (1880-1900).

Foto: István Ferenc Tóth

Iubim România!

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu MARKETING: Michael H. Cronkite (CA-USA) PUBLICITATE: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean

REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares) SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Gabriela C. Sonnenberg (Spania)

Gerardo M. Bedoya (Spania) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Lorena G. Borrero (Spania) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Tudor Petruţ (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia)

Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

04

De interes

AUGUST 2014

Un nou proiect

„Tabără de cultură şi civilizaţie românească”,

dedicat studenţilor români stabiliţi/născuţi pe teritoriul Spaniei şi al Italiei Institutul „Eudoxiu H u r m u z a c h i ” p en tru ro mânii de pretutindeni organizează, în perioada 04 august - 11 august, un nou proiect „Tabără de cultură şi civilizaţie românească”, dedicat de data aceasta studenţilor români stabiliţi/născuţi pe teritoriul Spaniei şi al Italiei.

Proiectul, derulat în parteneriat cu Federaţia Asociaţiilor de Români din Europa ( FADERE) şi cu Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, îşi propune promovarea interdisciplinarităţii, prin identificarea de arhetipuri culturale şi fundamentarea cunoştinţelor participanţilor despre valorile istorice şi spirituale româneşti, în ideea cultivării respectului faţă de acestea şi a asumării

lor în viaţa personală.

Dat fiind că multiculturalitatea este o valoare incontestabilă atât în spaţii culturale cu o îndelungată tradiţie istorică, precum şi în spaţii culturale formate în ţări cu mare aport de imigranţi, cum este şi cazul Spaniei şi al Italiei, state europene cu cele mai mari comunităţi de români, şi pentru că se poate vorbi despre multiculturalitate numai atunci când comunitatea îşi păstrează identitatea naţională: limba maternă, patrimoniul cultural, moştenirea etnofolclorică, valorile spirituale, „Tabăra de cultură şi civilizaţie românească”, organizată de IEH pentru 28 de studenţi români din Spania şi Italia, va consta în mai multe acţiuni menite să contribuie

la formarea unei imagini reale despre actualitatea socioculturală românească, dar şi la îmbunătăţirea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în domenii diverse: istorie, geografie, cultură şi civilizaţie.

Organizată la centrul IEH de la Crevedia şi la sediul Institutului din Bucureşti, tabăra se concretizează prin cursuri de cultură şi civilizaţie românească, după modelul celor organizate de către IEH de la începutul anului 2014 până în prezent. Exemplificările vin din vizite la unele dintre cele mai importante obiective turistice din Capitală: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul N aţional de Istorie a României, Casa memorială „Liviu si

Fanny Rebreanu” şi Casa Memorială „Ion Minulescu - Claudia Millian” (Muzeul N aţional al Literat u r i i Române), Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, şi Biblioteca N aţională a României. De asemenea, participanţii se vor întâlni cu oficialităţi din cadrul Parlamentului României (Senat) şi ale Ministerului Afacerilor Externe. „Tabăra de cultură şi civilizaţie românească”, pentru studenţii români din Spania şi Italia, aduce în atenţie caraterul contemporan şi universal al creaţiilor literare şi al operelor dramatice prin ineditele cursuri şi ateliere de teatru „Mari regizori, mari actori” şi „Să cunoaştem şi să îmbunătăţim limbajul trupului”

(dicţie, arta recitării, mimică, noţiuni despre gest şi ţinută, introducere în structura operei literare clasice).

Astfel participanţii învaţă să se inspire în permanenţă din contemporaneitate, din freamătul vieţii care îi înconjoară, să o studieze atent şi să o poată reda celor din jur. În acelaşi timp, proiectul încearcă să le disciplineze tinerilor voinţa, energia, perseverenţa, astfel încât să poată răspunde provocărilor lumii de astăzi prin cursuri de limba şi literatura română, cursuri şi ateliere de teatru românesc, cusuri de geografia românilor, etnografie şi elemente de folclor, etc.

Centrul IEH de la Crevedia a găzduit în luna iunie a acestui an “Tabăra

de istorie şi civilizaţie românească” pentru etnicii români din Republica Moldova, studenţi ai F acultăţii de Istorie şi Filosofie - Universitatea de Stat din Moldova, luna iulie fiindu-le rezervată tinerilor etnici români din Ucraina (Transcarpatia şi Cernăuţi) şi Croaţia (comunitatea de români băieşi).

Ce pot face funcţionarii consulari pentru dumneavoastră Ce pot face reprezentanţii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României în străinătate pentru a veni în sprijinul dumneavoastră: • acordă asistenţă şi protecţie consulară cetăţenilor români în mod egal, fără deosebire de sex, rasă, vârstă, religie, în limitele prevăzute de normele de drept internaţional şi de reglementările locale în vigoare; • abordează problemele dumneavoastră într-o manieră profesională şi în deplină concordanţă cu legislaţia în vigoare; • tratează informaţiile oferite de dumneavoastră în conformitate cu reglementările în vigoare privind protecţia datelor personale; • răspund solicitărilor dumneavoastră în cel mai scurt timp posibil verbal şi/ sau în scris; • oferă explicaţii clare pe baza prevederilor legale în vigoare. În cazuri obişnuite: • vă eliberează, la cerere, documente de călătorie provizorii (titluri de călătorie, paşapoarte temporare) sau vă sprijină pentru preschimbarea documentelor de identitate expirate; • vă sprijină în obţinerea de acte de stare civilă (certifi-

cate de naştere, căsătorie sau deces); • prestează servicii notariale (legalizarea unor acte de care aveţi nevoie în străinătate); • vă sprijină în procurarea de acte judiciare sau extrajudiciare din ţară; • vă acordă asistenţă pentru redobândirea / renunţarea la cetăţenia română. În cazuri extreme (arestări, accidente, calamităţi naturale, conflicte armate etc.): • vă contactează în cel mai scurt timp din momentul în care află despre situaţia dumneavoastră; • fac demersuri pe lângă autorităţile statului în care vă aflaţi pentru a se informa asupra situaţiei dumneavoastră; • se asigură că vă sunt respectate drepturile şi fac demersuri oficiale în acest sens; • vă ajută să luaţi legătura cu familia, dacă doriţi; • vă oferă consultanţă de specialitate şi asistenţă consulară în cazuri de răpiri, dispariţii sau deces al persoanelor apropiate; • vă pun în contact cu specialişti care vă pot ajuta (avocat, traducător, medic, firme de pompe funebre).

ATENŢIE! Ministerul Afacerilor Externe nu răs-

punde de calitatea serviciilor acestor specialişti.

Ce nu pot face reprezentanţii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare pentru dumneavoastră: • nu pot influenţa procedurile legale din ţara de reşedinţă; • nu pot să vă ajute să intraţi pe teritoriul ţării de reşedinţă în cazul în care nu posedaţi documente de călătorie valabile, viză de intrare şi nu pot face demersuri care s-ar interfera cu politica de imigrare a statului de reşedinţă; • nu pot face investigaţii; • nu pot să se substituie avocaţilor în cazul unor procese; • nu pot să vă plătească facturile, datoriile sau să acorde împrumuturi; • nu pot face aranjamente de călătorie pentru dumneavoastră; • nu pot să vă găsească un loc de muncă; • nu pot să vă asigure cazare; • nu pot obţine pentru dumneavoastră un tratament preferenţial în instituţiile medicale sau în arest.

Pentru mai multe detalii privind asistenţa consulară, accesaţi site-ul Ministerului Afacerilor Externe - secţiunea Asistenţa consulară.

06

Comunitate

AUGUST 2014

Tot mai mulţi români pleacă din România. Încotro?

Unde văd cu ochii. Disperaţi din cauza sărăciei şi a problemelor de sănătate, români de toate vârstele, îşi iau la ei strictul necesar, copiii în braţe şi... la drum. Inconştienţă sau deznădejde?!, întreba zilele acestea Ana Găiseanu.

La ASOCROM - Associació Romanesa de Catalunya din Barcelona, săptămânal ajung români cu probleme îndrumaţi de către funcţionarii de la asistenţa socială spaniolă, fundaţii, spanioli cu suflet etc.

Am stat de vorbă cu Ana Găiseanu, secretar al organizaţiei şi am aflat că nu este zi în care să nu vină cineva pentru o anume situaţie. Motivele sunt aproape identice: nu au documente de rezidenţă, card de sănătate, habar de cum se poate intra în legalitate, fără cunoştinţe minime de spaniolă sau catalană, bolnavi, fără adăpost, fără

muncă etc. În situaţiile în care pot oferi ajutor, cei de la organizaţia ASOCROM, înarmaţi cu multă înţelegere, răbdare şi compasiune oferă necondiţionat celor care le trec pragul, toate informaţiile şi ajutorul de care dispun. „Am scris notiţă pentru fiecare cu paşii pe care îi au de făcut ca să intre în legalitate, familiilor cu copii, cărucioare pline cu alimente. Am luat legătura cu trei fundaţii medicale ca să-i consulte şi să-i ajute cu medicamente pentru că au venit bolnavi atât ei cât şi copiii.

Din păcate, săptămânal ne confruntăm cu astfel de situaţii.”, explică cu tristeţe, îngrijorare şi amărăciune Ana Găiseanu.

La ASOCROM a apelat şi Nuria, o catalană cu sufletul enorm, ca o pită de casă (mare, pufoasă, cu gust de copilărie...). Această străină împreună cu vecinele ei, au

grijă de două surori românce şi de copiii lor. Diana - 35 de ani, cu o fetiţă de 5 ani, şi Simona - 37 de ani, cu trei copii: Maria - 13 ani, Sergiu 15 ani şi Robert - 17 ani. Toţi locuiesc într-un apartament părăsit şi fără utilităţi.

De moment, cele două familii sunt ajutate de Nuria şi prietenele ei cu mâncare şi haine. Le spală rufele, îi învaţă pe copii catalană, matematică şi... să deseneze. O situaţie oarecum acceptabilă... dar care nu poate dura la nesfârşit în condiţiile în care Diana are probleme cu tiroida iar Simona este operată la stomac şi, un loc nesigur din care pot fi alungaţi în orice clipă.

Copiii, de asemenea, au nevoie de asistenţă medicală, de un adăpost sigur şi decent, de educaţie... Nuria spune că, de moment, ea şi prietenelei ei le poartă de grijă celor două familii dar nu garantea-

Lansarea organizaţiei „Femeia” Sâmbătă, 2 august, a avut loc în sediul FEDROM, adunarea generală a asociaţiei Femeia, asociaţie constituită în anul 2008 şi care face parte din componenta Federacion De Asociaciones RumanasFedrom.

Un punct important din ordinea de zi a fost alegerea noului consiliu de conducere: Ica Tomi - preşedinte,

Mihaela Loredana Stan - vicepreşedinte, Dorina Elena Toader - secretar, Marisa Pascual Navarro - trezorier, Ana Crenguţa Baba - vocal, Cristina Vlaşin - vocal şi responsabil de comunicare, Ioniţă Ana-Maria - vocal.

Duminică, 3 august, în asociaţie s-au înscris peste 20 de noi membre, toate cele prezente manifestându-şi do-

rinţa de a participa activ în cadrul asociaţiei în programe sociale şi culturale: Lucica Loliceru, Nicoleta Gabriela Lazăr, Florina Toma, Flori Maracovschi, Lina Florea, Chiriţă Florica, Marta Fonda, Oana Robu, Nicoleta Comşa.

Lista pentru înscriere în asociaţia Femeia este deschisă tuturor femeilor de pe întreg teritoriul Spaniei.

ză că vor reuşi pe o perioadă lungă de timp, motiv pentru care cere sprijin şi sfat organizaţiei ASOCROM, şi împreună să găsească soluţii pentru grupul de imigranţi români.

Notă: Date concrete şi informaţii detaliate despre acest caz, se regăsesc la ASOCROM Barcelona şi redacţia Occidentul românesc.

Concluzii Kasandra Kalmann Năsăudean: Iată, nişte străini, cu care nu te poţi înţelege decât prin limbajul semnelor, au găsit variante de ajutor pentru grupul de români. Probabil, împreună cu cei de la ASOCROM vor găsi soluţii pentru a-i ajuta, dar mai târziu, peste câteva luni, când va veni frigul, ce se va întâmpla cu copiii, cu mamele lor suferinde?

Aş fi curioasă să ştiu de ce au plecat din România? Ce face asistenţa socială română în astfel de cazuri? Cum este posibil ca oameni atât de tineri cu copii minori şi bolnavi să ajungă la mila străinilor când în ţară cineva ar fi trebuit să-i

îndrume ce să facă în siatuaţia lor, să-i ajute? A cui e obligaţia să ia măsuri de protecţie şi asistenţă socială? A acestei organizaţii din Barcelona şi a Nuriei? Cum este posibil aşa ceva? Unde sunt cei răspunzători în astfel de situaţii? De ce nu se rezolvă problemele acolo, acasă, ca oamenii aceştia să nu plece în lumea mare?

Unde este responsabilitatea pentru care sunt plătiţi funcţionarii de la asistenţă socială, de la sănătate?

Am cunoscut mulţi funcţionari, dar şi diplomaţi români în Ambasada din Spania, Canada, Franţa, SUA sau consulatele române. Majoritatea, de toată isprava. Adevăraţi profesionişti!

Celor de acasă - prea mulţi -, ce ocupă tot felul de funcţii în diverse domenii de activitate, - sănătate şi asistenţă socială în cazul de faţă -, câţi alţi 25 de ani le mai trebuie ca să înveţe să fie corecţi şi responsabili în munca pentru care sunt plătiţi, să se debaraseze de obiceiurile comuniste: pile, şpagă, mită, nepotism, compromisuri?!

Degeaba se schimbă vâr-

furile dacă funcţionarii rămân aceeaşi, zeci de ani la rând.

De la acest aspect pleacă de fapt toată nenorocirea în absolut toate structurile din România.

Doamna Maria Cociorvan, de 72 de ani, pensionară, din comuna Iaslovăţ, judeţul Suceava, a fost acuzată zilele trecute că, a dat 35 de „ouă negre” judecătorilor.

Răspunsul acestei femei în vârstă la acuzaţiile procurorilor a fost o adevărată lecţie de demnitate, nu doar pentru acuzatori, ci pentru toată România, iar concluzia domniei sale este cât se poate de corectă: „În România trebuie schimbată şi... mătura!”

Important!

Vă ofuscaţi când vă atingem cu biciul slovei dar, aceasta este menirea noastră de jurnalişti! Să vă „tragem de mânecă şi să vă aducem aminte”, - dacă uitaţi -, care vă sunt obligaţiile şi responsabilităţile pentru care v-am oferit încrederea noastră. Dacă nu ştiţi cum, veniţi la noi să luaţi lecţii!

Sunt gratis!

08

Violenţa în familie

AUGUST 2014

Oana Moşniagu - Madrid Într-o dimineaţă călduroasă de iulie, nu departe de Madrid, cineva m-a chemat să-mi spună o poveste. O experienţă tristă, asemănătoare multor altora şi, din păcate, prea cunoscută de noi, românii. Şi «...cum puteam ochi având să nu văz, văzând, să nu iau aminte, luând aminte să nu asemăn, asemănând, să nu judec binele, şi să nu pohtesc a-l face arătat compatrioţilor mei?», scria Dinicu Golescu în Însemnare a călătoriei mele / Editura Tineretului - Bucureşti, 1963.

Povestea Laurei începe în 1995, într-un oraş din vestul României unde îl cunoaşte pe viitorul ei soţ. Se îndrăgosteşte aşa cum un suflet tânăr o poate face la 20 de ani şi, formează o familie. La puţin timp însă, clipele frumoase se răresc, lasând loc certurilor, insultelor, violenţei.

Cred că după aceste rânduri aş putea-o numi pe Laura şi Elena, Ana-Maria, Raluca sau Andreea... În 2001 cuplul, care avea deja un băieţel, emigrează în Spania, cu speranţa de a schimba ceva, de a construi altceva, ca mulţi alţii, precum noi toţi. Relaţia dintre ei însă nu se schimbă. Gelozia lui atinge un nivel extrem, prin controale constante, acuzaţii fără fundament, defăimarea Laurei faţă de prieteni.

Ea trăia la fel, începea însă, să simtă diferit. O femeie lucidă, deschisă la nou, dornică de a învăţa şi a cunoaşte, a început să absoarbă puţin câte puţin din seva acestei societăţi care ne gazduieşte, astfel încât a înţeles şi a acceptat după trei ani de la venirea în Spania, că e o femeie maltratată. Totuşi, acceptarea realităţii nu a condus-o atunci către nici o schimbare. A continuat cu tatăl baiatului ei, trăind mereu cu teamă, dând explicaţii constante pentru tot ce făcea, căutând justificări pentru greşeli inexistente.

După câţiva ani, Laura rămâne din nou însărcinată şi naşte o fetiţă. Copiii cresc şi Laura începe să vadă dincolo de ea, dincolo de un trai pe care îl acceptase resemnată pentru ca ai ei copii să crească lângă amândoi părinţii.

De o despărţire de comun acord nu putea fi vorba; ea se transformase în sclavă, după cum îmi spune: domestică şi

sexuală. Totul funcţiona după ritmul şi regulile lui. În caz contrar, pedeapsa! Laura intrase într-un cerc fără ieşire, bolnavă de stres şi de nefericire. Frica o oprea să facă ceva, o paraliza.

Dragostea de mamă a fost însă, mai puternică decât cea pentru ea însăşi. Voia să-şi vadă copiii veseli, preocupaţi de lucruri potrivit vârstei lor, să înveţe, să zâmbească. Începuse să îşi dorească a schimba ceva, pentru copii, pentru ea, pentru familie. În ciuda ameninţărilor cu moartea din partea soţului, în caz că-l denunţă, s-a decis.

Cu ajutor din partea celor apropiaţi şi dragi, Laura a deschis ochii mari, a tras aer în piept, şi a marcat traiectoria pe care trebuia să o urmeze viaţa. A ei şi a copiilor!

Decizia şi viitorul ei!

A urmat o lungă declaraţie la poliţie, cu Laura tremurând, doar că de data aceasta nu de frică, ci pentru emoţia libertăţii, pentru sfârşitul a celor 18 ani de calvar! A fost însoţită mereu. Poliţia, absolut profesional, i-a dat indicaţii în tot procesul care s-a desfăşurat, pentru a fi în siguranţă.

Au trecut şapte luni de atunci, şi Laura trăieşte în linişte şi fericită alături de copii. Merge la un psiholog, gratuit, şi, puţin câte puţin, învaţă să trăiască pentru ea.

Are un telefon de urgenţă de la Crucea Roşie localizat oriunde prin GPS, cu un sistem astfel încât nu se poate închide decât de la instituţia respectivă, cu singura responsabilitate de a-l avea me-

reu încărcat.

Acum, nu mai plânge, nu mai tremură, nu mai suferă.

Are, în schimb, în privire, o licărire pe care o dă doar suferinţa. Pe lângă aceasta, o însoţeşte dorinţa fermă de a face ceva, de a schimba lucrurile, motiv pentru care a decis să spună public povestea. Pentru că, după cum spune Laura, lucrurile se pot schimba în viaţa altor femei maltratate de soţii lor. Merită tot efortul!

Violenţa domestică în Spania În prefaţa textului de Lege 5/2005, din 20 decembrie, se specifică faptul că, Violenţa Domestică nu mai aparţine mediului privat, ajungând să fie recunoscută de către comunitatea internaţională, dar mai ales de către Uniunea Europeană, drept o violare a drepturilor umane. Începând cu luna martie 1999, comunică acelaşi text, a început o Campanie de Toleranţă ZERO faţă de violenţa asupra femeii, promovată de căre Parlamentul European încă din 1997, prin care se caută mobilizarea opiniei publice astfel încât să aibă o atitudine negativă faţă de violenţă. Se subliniază, de asemenea, atenţia deosebită de care au nevoie femeile imigrante, printre altele, pentru situaţia de vulnerabilitate în care se află.

Cele 38 de articole ale Legii, cuprind măsuri complete de la detectarea cazurilor de violenţă asupra fameilor, pâna la combaterea acestora. Trăind în Madrid/ Spania, la faţa locului, văd

Unde ai rămas România? Ţine-te după... noi! şi vedem cu toţii că legea se respectă. Măsurile se pun în practică. Cu toate acestea însă, încă mai sunt multe cazuri, deci mai e de lucru.

Institutul Naţional de Statistică publică pentru anul 2013 în Spania, în ceea ce priveşte violenţa în familie, 27.122 de cazuri, dintre care: 4.425 faţă de femei în ambientul familiar; în ceea ce priveste naţionalitatea, 3.181 europene. Pentru 2014, cunoaştem doar victimele mortale: 33. Şi dacă într-o ţară în care se lucrează în acest sens, se protejează şi se ajută victimele, există chiar ateliere de atenţie şi intervenţie pentru agresori (în cadrul Planului de coordonare şi Formare în Violenţa de Gen), ce se întâmplă în România? Cum creştem, cum ne educăm, cum gândim, pentru ca o femeie să ajungă să trăiască maltratată 18 ani?

Femeia din România Suntem mai lenţi, e adevărat! De multe ori mai abitir decât melcul... Avem şi noi o lege, Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată în 2014. Teoria, perfectă!

Noi avem 41 de articole, plus anexa, mai mult ca spaniolii.

Dar cum rămâne cu practica?

De la televizor aflăm că, o femeie omorâtă e «victima

unei crime pasionale», sau alta pe patul de spital, e întrebată «De ce v-a bătut? Ceaţi făcut?» şi, «motivele... după publicitate». E foarte trist, dar adevărat, că ne înteresează doar ce-i senzaţional, grotesc sau ilar.

Printre români, după o statistică a INSCOP din 2013, 30,9% dintre subiecţi consideră că «femeile mai sunt bătute şi din vina lor». Studiul specifică însă, scăderea la nivel semnificativ a ideilor, printre români, precum «bătaia e ruptă din rai» sau «un bărbat care nu îşi bate femeia nu o iubeşte cu adevărat». Aşadar, lumea e în dezacord. Eu speram ca astfel de idei să fie eradicate.

Procentele pentru astfel de pierduţi, sunt între 6% şi 8%.

Adică, 8 bărbaţi dintr-o sută, în România, în 2013, încă mai cred că, bătaia e ruptă din rai! 7 dintr-o sută, că, femeia e proprietatea bărbatului! Şi 6 dintr-o sută, că, dragoste fără bataie nu există!

Aceste aspecte întrec orice logică normală în condiţiile în care vorbim de milioane de locuitori, în mileniul III, când în alte colţuri din lume aproape zboară maşinile şi în curând nu mai deschidem uşa cu cheia, ci cu formula «Sesam deschide-te!».

Unde ai rămas România, ţine-te după noi!

Mai sunt, din fericire, ceilalţi români, care luptă pentru un bine comun şi pentru o Românie visată. De exemplu, Centrul Perteneriat pentru Egalitate (CPE), care, prin proiectele derulate face paşi către egaliatea dintre bărbaţi şi femei, pentru eradicarea violenţei în familie, anti discriminare şi, mai ales, pentru educarea opiniei publice din România în sensul condamnării orcărui act de violenţă, discriminare sau excludere socială. Eu cred că drumul începe de aici. Lege există, să-i obligăm pe cei în măsură, să o pună în practică!

Documentare: Instituto Nacional de Estadistica- www. ine.es, Comunidad de Madridmadrid.org, Noticias Tele5 din 2/08/2014, INSCOP Research- www.inscop.ro, Centrul Parteneriat pentru Egalitatewww.cpe.ro Informaţii de interes pentru femeile de naţionalitate română din Spania: • Telefon asistenţă pentru femeile victime ale violenţei: 012 • Ghid pentru femei online: www.recursosmujeres.org • Serviciu gratuit de orientare juridică pentru femei: 917 206 247 (cu programare).

Pentru România: CPE: Telefon: 021/335 4175, 021/335 4180. E-mail: info@cpe.ro

Juridic

Divorţul la notar în 2014

Cum se depune o cerere de divorţ şi ce presupune partajul bunurilor Avocat Raluca Alexandra Barbu Soţii care doresc să divorţeze pot face acest lucru nu doar în faţa instanţei de judecată, ci şi urmând o cale mai simplă, în faţa notarului public, procedură reglementată atât de noul Cod civil, cât şi de Legea notarilor şi activităţii notariale.

Divorţul pe cale notarială presupune o cerere de divorţ depusă personal de cei doi soţi, precum şi acordul lor asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea căsătoriei, a numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ sau modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii.

Divorţul este reglementat de noul Cod civil la Capitolul VII, „Desfacerea căsătoriei”, care stabileşte că divorţul poate avea loc în următoarele situaţii: • prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; • atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; • la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; • la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. În cazul în care există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei, atunci acest lucru va putea fi făcut fie prin procedura administrativă, fie la notarul public, procedurile fiind reglementate de Codul Civil în cuprinsul art 375-378. „Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii”, se menţionează în actul normativ citat.

Concret, procedura administrativă presupune adresarea unei cereri de divorţ, de către ambii soţi, ofiţerului de stare

civilă de la locul încheierii căsătoriei sau de la ultimul domiciliu comun al soţilor. Divorţul la starea civilă se poate încheia doar dacă soţii nu au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.

Spre deosebire de divorţul pe cale administrativă, în faţa ofiţerului de stare civilă, divorţul pe cale notarială poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori.

Totuşi, pentru ca divorţul să se pronunţe în faţa notarului, soţii trebuie să fie de acord cu toate aspectele ce privesc desfacerea căsătoriei, aspecte referitoare la: • numele de familie pe care să îl poarte după divorţ; • exercitarea autorităţii părinteşti obligatoriu de către ambii părinţi; • stabilirea locuinţei copiilor după divorţ; • modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii; • stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Depunerea cererii de divorţ la notar În procedura de divorţ notarială, soţii se vor prezenta, personal sau prin mandatar având procură specială autentică, în faţa notarului public competent, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor, pentru a depune cererea de divorţ.

Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii, iar dovada acesteia se va face cu actele de identitate ale soţilor din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora. „Dacă nu se poate face dovada astfel, atunci fiecare soţ va da o declaraţie autentică pe propria răspundere, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora”, a precizat notarul contactat de noi, Ioana Gheorghe.

Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea de admitere a cererii de divorţ.

Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar în faţa notarului public competent. Această cerere va cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara ei sau adoptaţi, acordul de principiu

al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, în cazul în care aceştia există, precum şi învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după divorţ.

Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public competent şi originalul certificatului de căsătorie, document ce va fi reţinut de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ.

După punerea dosarului de divorţ pe rol, notarul va acorda soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile, timp în care aceştia pot reveni asupra deciziei de a divorţa. La expirarea termenului, în caz de nereprezentare a soţilor şi în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul public va respinge cererea de divorţ prin încheiere. În plus, notarul public poate respinge cererea de divorţ şi dacă soţii nu se înţeleg cu privire la purtarea numelui de familie după divorţ sau cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti în cazul în care din căsătorie rezultă copii minori. În acelaşi timp, cererea va fi respinsă şi dacă: • unul dintre soţi este pus sub interdicţie; • unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat; • la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi soţii personal sau prin mandatar; • unul dintre soţi sau manadatarul acestora refuză să semneze cererea personal în faţa notarului public; • soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de lege; • soţii nu prezintă, la depunerea cererii, certificatul de căsătorie în original; • unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ; • soţii se împacă; • cererea a rămas fără obiect întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de o altă autoritate competentă; • soţii îşi retrag cererea de divorţ; • înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest mod.

În aceste cazuri, notarul public va emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ.

De asemenea, notarul va îndruma soţii să se adreseze instanţei de judecată, care va putea dispune în cauză după administrarea probelor utile şi necesare în aceste împrejurări.

Important! Soţii nu pot ataca decizia notarului public de a respinge cererea de divorţ: „Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege”, se precizează în NCC. Ce se întâmplă atunci când soţii au copii minori? În cazul în care soţii care nu au copii minori, se prezintă la termenul stabilit şi stăruie în cererea de divorţ, atunci notarul va admite cererea de divorţ printr-o încheiere şi va elibera certificatul de divorţ.

Pe de altă parte, însă, dacă soţii au copii minori rezultaţi din căsătorie, la primirea cererii de divorţ, notarul public va sesiza autoritatea tutelară competentă, ataşând cererii proiectul acordului parental pentru efectuarea anchetei psihosociale. „Acest proiect va cuprinde acordul soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ”, detaliază notarul.

Odată depus proiectul, autoritatea tutelară va întocmi raportul de anchetă psihosocială, care este obligatoriu. În cazul în care, din referatul de anchetă socială întocmit de către auto-

ritate, rezultă că exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau stabilirea locuinţei copilului nu este în interesul copilului, atunci notarul public va emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi va îndruma părţile la instanţa de judecată. În situaţia în care minorul are vârsta mai mare de 10 ani, atunci se va proceda şi la audierea acestuia de către notarul public în prezenţa ambilor părinţi, a menţionat consultantul. În schimb, tot în baza raportului de anchetă psihosocială eliberat de autoritatea tutelară, notarul public poate autentifica convenţia soţilor cu privire la autoritatea părintească care se va exercita în comun de ambii părinţi şi care va fi menţionată în certificatul de divorţ. ”Această convenţie, care are titlu executoriu, va putea fi modificată printr-o altă convenţie autentică, cu respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru prima convenţie (raport de anchetă psihosocială, audierea minorului şi acordul părinţilor)”, menţionează notarul.

Emiterea certificatului de divorţ Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare, dintre care un exemplar se trimite la registrul stării civile de la locul unde s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.

Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi a numelui de familie pe care fiecare dintre soţi îl va purta după divorţ. Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie părţilor certificatul de căsătorie pe care se va face menţiunea „desfăcut căsătoria prin Certificatul de divorţ nr...”, urmată

AUGUST 2014

09

de semnătura şi sigiliul notarului. „Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în materie de stare civilă”, punctează notarul.

De subliniat faptul că, dacă la depunerea cererii de divorţ, soţii pot fi reprezentaţi şi prin mandatar prin procură specială autentică, la eliberarea certificatului de divorţ ei trebuie să se înfăţişeze personal în faţa notarului public. În ceea ce priveşte costurile divorţului pe cale notarială, Normele privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici stabilesc că onorariul pentru soluţionarea cererii de divorţ prin acordul soţilor se va percepe în sumă fixă, în cuantum de 500 lei. Totuşi, potrivit Ioanei Gheorghe, tariful poate varia şi în funcţie de onorariul notarului.

Notarul a menţionat, totodată, că, dacă plata se face la depunerea cererii, iar părţile nu mai stăruie în cerere sau intervine o altă cauză de respingere a cererii de divorţ după scurgerea termenului acordat de notar, soţilor nu li se restituie onorariul.

Cum se realizează partajul bunurilor? În ceea ce priveşte partajul bunurilor comune ale soţilor, acesta reprezintă o altă procedură, ce se poate realiza doar în instanţă sau la notar, după cum a menţionat Ioana Gheorghe.

Mai precis, potrivit notarului, partajul se poate face atât după desfacerea căsătoriei, cât şi în timpul căsătoriei, sub regimul comunităţii legale.

Această procedura nu este, însă, obligatorie. Astfel, soţii pot rămâne coproprietari pe bunurile dobândite în timpul căsătoriei şi le pot vinde, dona, împreună fără a face partaj. În cazul în care soţii nu au efectuat partajul asupra unui bun şi doresc vânzarea lui, atunci se va autentifica Actul de lichidare a regimului matrimonial, pentru a stabili cota de contribuţie a fiecăruia la achiziţionarea bunului respectiv. Ulterior, se poate întocmi şi contractul de vânzare-cumpărare. Partajul este scutit de impozit.

10

Pagina mea

AUGUST 2014

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa-Spania

Rară vieţuitoare ar fi românul, dacă nu s-ar întâlni aşa de des peste tot prin lume. Ne regăsim le fel de nonşalanţi pe la porţile muzeelor vestite ca şi prin cotloanele metropolelor occidentale. Mişunăm dezinvolţi, de parcă am vrea să ne contazicem propria istorie, de popor milenar, bine ancorat în teritoriul generos al meleagurilor dacice. Transpare indubitabil dorinţa noastră arzătoare de a ne lepăda de plicticosul destin sedentar. În fond, ce e rău în asta? De ce să nu testăm şi noi pe propria piele mobilitatea popoarelor migratoare, care adesne-au bătut - la uşă - căutândune pricină şi enervându-ne la intervale regulate?

Dar nu tot românul călător enervează. Ba din contră, în general face eforturi şi chiar reuşeşte să nu atragă atenţia deloc. Modestia e totuşi o virtute, după cum bine ştim! Ne aliniem frumos, în rând cu lumea, căscând discret ochii şi luând aminte la tot ce putem învăţa.

Unii sunt modeşti, alţii băgăreţi. Nu toţi ne comportăm la fel, dar avem aceeaşi esenţă la bază, trăsătura care nu jigneşte pe nimeni: avem ocuriozitate înnăscută. În concluzie, suntem, fărăndoială un popor dinamic, vădit interesat de lumea înconjurătoare. Curat dinamic, mai ales de un sfert de secol încoace, de când parcă ne-au crescut aripi, ne-mai-împiedicându-ne de sârma cu ghimpi atunci când ne opintim peste gard!

Sunt aceleaşi aripi care ne aduc cu precizie de ceas înapoi acasă, invariabil, de preferinţă odată pe an, vara, în concediu. Aşa ne mai tragem sufletul oleacă după atâta survolare. Iar acasă, ei bine aici, se mai întâmplă câteodată să şi batem la ochi, că deh, oameni suntem.

Vara e anotimpul repatrierilor noastre sezoniere, scurte şi concentrate. Pe strada pe care am copilărit -în sfârşit asfaltată! -se claxonează reciproc saşii ardeleni din maşinile cu matriculă müncheneză cu ungurii de la Pecs. Mărinimoşi acordăprioritate de dreapta unui fost coleg de şcoală generală,venit într-o minifurgonetă cu număr de Valencia. Seara, băieţii şi fetele se adună pe terasa pizzeriei şi schimbă impresii cu cei de pe strada din dos: Peti de la Viena, Tibi din Texas şi Jolt de la Reghin. Când trec strada, Laura

(din Franţa) şi Adi (din Canada) râd cu poftă de un banc cu italieni povestit de Marcela (de pe strada Râului), care amestecă accentul ardelenesc cu dialectul de Napoli. Doar Nonna, care se apropie de o sută de ani, oftează fără chef de glume, îngrijorată inutil de viitorul urbei noastre natale, populate cu din ce în ce mai puţin tineret.

N-are rost să exagerăm angoasa bunicuţei; nici migraţia nu e chiar aşa ceva nou şi cu atât mai puţin un fenomen de care să ne fie frică. După cum îi spune numele, nici Nonna nu e pui de dac; este nepoata unui harnic italian, venit acum o sută de ani să muncească în Transilvania la fabrica industriaşului Feltrinelli.

M-am obişnuit să privesc zburătăcirea noastră voioasă prin lume nu ca pe un fenomen trist, al înstrăinării forţate de împrejurări, după cum uneori ne sugerează greşit emisiunile de televiziune amatoare de ştiri de senzaţie, ci mai degrabă ca pe un act firesc de respiraţie, gest reflex de împrospătare a aerului din plămânii naţiunii.

De când am citit despre bărzoiul care se întoarce la cuibul său din Croaţia în fiecare primăvară, venind taman din Africa, am priceput în fine că nu pe distanţe, ci pe fidelitate trebuie să punem accentul.

Precum pasărea fidelă cuibului şi soaţei cu aripa ruptă, care n-o poate însoţi peste mări şi ţări, la fel şi românul este fidel ierbii verzi de acasă, dar şi dorului său de ducă şi imboldului irezistibil al curiozităţii sale neastâmpărate. Este un călător, da, dar poate nu neapărat şi un migrator înnăscut.

Câtă vreme se-ntorc la intervale periodice din ţările calde, păsările migratoare inspiră stabilitate şi optimism.

N-am auzit poet care să le înjure pentru obrăznicia cu care spală putina-n grabă, toamnă de toamnă şi nu ştiu pe nimeni care să le fi reproşat vreodată oportunism, pentru că se duc la căldurică în loc să rămână pe loc, să-nfrunte iarna groaznică.

Mă-ndoiesc că barza menţionată, după ce zboară an de an 13.500 de kilometri până la cuibul ei european îşi pune problema diferenţierii între domiciliul ei fix şi cel flotant. Probabil că se consideră norocoasă că are două adrese alternative. Să nu uităm că, dacă ar vrea, ar putea rămâne bine mersi la căldură tot anul, fără să se obosească să înfrunte drumul lung către nord. De ce n-o face, rămâne la mintea ei de ... pasăre rară.

La fel de comod cuibărită în Europa ca şi în Africa, pe barză o trage aţa spre locul naşterii şi spre familie. Căci numai una are, cea care nu-i cere sacrificii inutile şi, generoasă îi acordă şansa de a fii liber, ştiind instinctiv că va reveni la vatrămereu şi că, oriunde s-ar afla, se gândeşte la ai ei. ¿Como va la criatura? - stă scris pe uşa veterinarului din localitatea mea de reşedinţă

Românul călător spaniolă, iar eu, de câte ori citesc întrebarea asta, nu mă pot opri să nu mă-ntreb la care dintre creaturi face aluzie: la cea domestică, sau la cea bipedă, care sălăjuieşte în fiecare dintre noi? Despre câini se spune că ar fi fideli, că le-ar place să călătorească şi că se acomodează uşor în locuri străine, cu condiţia să-şi aibă ”mini-haita bipedă” aproape. Despre pisici, în schimb, se spune că se ataşează de casă chiar mai mult decât de oameni, preferând să rămână pe loc. Unii dintre noi sunt ca pisicile, în timp ce alţii au mai degrabă talent de câini (asta dacă facem abstracţie de berze şi de alt păsăret). Iar alţii se simt bine peste tot, ca peştele... în apă. Deşi, dacă mă gândesc bine, mulţi peşti au obiceiul de a reveni an de an la izvor, în amonte, înnotând împotriva curentului, pentru a-şi depune acolo icrele. Dar ajunge cu analogiile zoologice!

Un medic din Germania – reşedinţă de tranziţie -,îmi comunică afabil rezultatul analizelor de sânge şi-mi vine brusc să-l corectez, pentru că scrie eritrocite cu ”y” şi colesterol cu ”ch”. El nu ştie că sângele românesc se silabiseşte altfel?

Dar dacă nu suntem chiar aşa de diferiţi cum credem? Geneticienii au dedus pe baza unei simulări pe calculator că întreaga populaţie a Europei descinde din doar trei bărbaţi, poate chiar din unul singur, care se pare că ar fi trăit în mileniul al treilea înainte de Cristos. Se pare că genele lui s-au răspândit cu o viteză înspăimântătoare, în

decursul a doar 300 de ani. Ce probă de mobilitate incredibilă, într-o perioadă în care cuvântul ”emigrant” încă nici nu se inventase! ”Şe ti doari, băi băiatule?”

- povesteşte tata că-i întreba odinioară pe elevi, la Sibiu, un medic moldovean. Erau şi pe atunci mişcări de trupe, amestecuri de oameni, deplasări şi migraţii. ”Bârta, Don´ doctor” – îi răspundea, minţind, un plod oltean, nimerit departe de vatră, la Şcoala Normală. Chinuit mai mult de singurătate decât de indigestia provocată de consumul exagerat de corcoduşe, piticul era conştient de contradicţia din sufletul său. Pendulând între dorul de casă şi dorinţa de a depăşi strâmtoarea satului natal, copilul opta pentru acea nevinovată indispoziţie fizică, deturnându-şi astfel atenţia de la durerile mai adânci.

Privit prin prisma ”metaforei zoomorfe”, indecis, undeva între pene, solzi, puf sau blană, emigrantul e o combinaţie trăznită. Deşi are aripi imaginare, care-l duc prin lume, seamănă mai degrabă cu o moară de vânt modernă. Expus curenţilor din toate părţile, îşi are piciorul solid bine înfipt în pământ. Numai aşa poate gusta aerul înălţimilor.

Branşat trifazic pe proprietăţi canino-felino-păsăreşti, românul călător se comportă ca o elice eoliană, căutându-şi menirea prin zbaterea aripei neastâmpărate. Dar bateriile şi le încarcă în mereu acelaşi loc: la priza cu împământare, în vatră.

Educaţie şi cultură

Puşa Roth - Bucureşti Copil fiind, când treceam pe la Ghergani, Dâmboviţa, părinţii mei îmi spuneau că în curtea unde funcţiona Spitalul de copii locuise un prinţ, unul Ghica, şi mă întrebam, văzând ce aglomeraţie era prin clădirile tranformate în spital, ce bogat trebuie să fi fost acest prinţ de a avut o casă atât de mare şi o curte atât de întinsă.

Apoi, mai târziu, mergând la liceul din apropierea conacului, am înţeles întreaga poveste a prinţului care şi-a marcat veacul prin activitatea sa excepţională. Astăzi domeniul a revenit urmaşilor prinţului, dar nimeni nu mai locuieşte acolo. Doar păsările de tot felul populează acest teritoriu, ce păstrează încă memoria ilustrului său proprietar.

Personalitate plurivalentă a secolului al XIX-lea, Ion Ghica, fiul logofătului Dimitrie Ghica şi al Mariei Câmpineanu s-a născut la data de 12 august 1816 la Bucureşti. A avut şansa să facă parte dintr-una din cele mai mari familii româneşti primind o educaţie pe măsură.

Ion Ghica a susţinut examenul de bacalaureat în litere, la Sorbona (Paris) în luna ianuarie 1836, după care a urmat Şcoala de arte şi manufacturi (1836-1837). În august 1838 a devenit absolvent al Facultăţii de Ştiinţe din Paris, cu o diplomă în ştiinţe matematice, absolvind în 1840 şi Şcoala de mine din acelaşi oraş. În paralel a audiat cursuri la College de France (economie politică) şi la Conservatorul de Arte şi Meserii. S-a reîntors în 1841 în Moldova, unde

a devenit profesor la universitatea fondată de domnitorul Mihail Sturdza la Iaşi, cunoscuta Academie Mihăileană. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri, editează săptămânalul „Propăşirea”. Ion Ghica a făcut parte din gruparea conspiraţivă de la 1848, care avea drept scop unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei, sub un prinţ autohton, Mihail Sturdza. Conspiraţia eşuând, Ion Ghica revine în Ţara Românească, unde, împreună cu Nicolae Bălcescu şi Christian Tell reactivează societatea secretă Frăţia, înfiinţată de ei în 1843 (între timp aderaseră la această societate şi alţi „paşoptişti”), care a fost motorul revoluţiei de la 1848. În timpul Revoluţiei de la 1848, a fost trimis de către guvernul provizoriu ca reprezentant al acestuia la Istanbul, pentru a negocia cu guvernul turc. După înfrângerea revoluţiei, a rămas în exil la Istanbul. Între anii 1853-1859 a fost numit de către autoriţăţile turce în funcţia de Bei al Samosului (1853 - 1859), unde a reuşit să stârpească pirateria, în floare în acea insulă, care afecta în mod serios aprovizionarea pe mare a trupelor ce luptau în războiul Crimeii.

La terminarea misiunii sale, în 1859, a primit de la sultanul Abdul-Medjid titlul onorific de Prinţ de Samos. În anul 1859, după unirea Moldovei şi Ţării Româneşti, a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza şi devine primministru în timpul acestuia şi apoi în timpul lui Carol I. Natura sa neliniştită îl va face să participe şi la mişcările antidinastice din 1870 - 1871. În 1881, a fost numit ministru la Londra, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1889. Economist, matematician, scriitor, pedagog, director de teatru, diplomat şi om politic, Ion Ghica a fost primministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 şi în 1870-1871) şi de două ori în-

tre 1859 şi 1860, la Iaşi şi la Bucureşti, în perioada în care Ţările Române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne.

Din anul 1874 a devenit membru titular al Societăţii Academice Române şi preşedinte al acesteia din 1876 până în 1879, când instituţia s-a numit Academia Română. A fost preşedinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 şi 1894 1895). A murit pe 7 mai 1897, la moşia de la Ghergani, Dâmboviţa.

Ion Ghica este autorul unor scrieri relativ cunoscute în timpul său: „Poids de la MoldoValachie dans la Question d’Orient”, 1838; „Amintiri din pribegie”, 1848; „Vademecum al inginerului şi al comerciantului”, 1848, 1865; „Ajutorul comerciantului, al agricultorului şi al i nginerului”, 1873, coautor: Dimitrie A. Sturdza şi „Convorbiri Economice” 1865 – 1875.

A fost primul care a susţinut apariţia unei industrii şi al unui comerţ naţional. Acest aristrocrt, spirit neliniştit, martor şi participant al evenimentelor secolului al XIXlea, Ion Ghica scrie, „Scrisorile către V. Alecsandri” (1880), scrisori redactate în mare parte la Londra, o cronică fără egal a secolului în care a trăit.

Asupra împrejurărilor în care cei doi s-au hotărât să-şi scrie unul altuia aflăm chiar de la autorul scrisorilor: „într-o seară lungă de iarnă, pe când ninsoarea bătea în geamuri, aşezaţi pe jaturi la gura sobei, dinaintea unei flăcări dulci şi luminoase, am petrecut ore întregi şi plăcute cu amicul Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suvenirile noastre din tinereţe.

Se apropia de ziuă când nearn adus aminte de camerile noastre de culcat şi ne-am despărţit găsindu-ne amândoi la un gând, zicându-ne: De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub formă de epistole intime,

cele ce ne-am povestit într-astă-seară; poate că unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei cari n-au trăit p-acele vremi ! ” Deşi Alecsandri nu a scris decât trei epistole, Ion Ghica a continuat să scrie cu perseverenţă, la îndemnul poetului, care preţuia verva autorului, intuind vocaţia epistolară a acestuia. Cum era şi firesc, „Introducţiunea” este scrisă chiar de prietenul său, Vasile Alecsandri, care realizează importanţa acestei opere, valoarea ei literară dar şi istorică. „Amice, când vine vârsta nemiloasă şi ne spune că e timp de astâmpărat pornirile

inimii şi de strâns aripile închipuirii, când zburdalnicele zboruri prin lumea nălucirilor atrăgătoare devin periculoase şi călătoriile depărtate prin lumea reală o întreprindere obositoare, ne rămâne o ultimă şi nepreţuită petrecere pentru mângâierea zilelor din apusul vieţii. Ea consistă întru aducerea aminte a trecutului şi reînvierea prin povestire a diverselor epoci prin care am trecut întâlnind în calea noastră tipuri originale şi luând parte la fapte care se ating de istoria ţării. Acest voiaj în jilţ are avantajul de a

AUGUST 2014

11

Ion Ghica

fi şi comod, şi încântător. Tu mi-ai povestit adeseori întâmplări interesante pe care le auziseşi din bătrâni şi mi-ai zugrăvit cu un adevărat talent de pictor unele figuri din generaţia ce ne-a precedat, întrevăzute de tine în copilărie.

Eu însumi am cercat să fac a zbura pe sub ochii tăi un stol de suvenire variate, şi astfel orele noastre de întâlnire au fost totdeauna pline de veselie sau de uimire, pline de încântări culese în grădina trecutului, sau de visuri patriotice

istoria va judeca valoarea acelor care s-au desăvârşit cu sacrificii de avere şi de viaţă chiar, şi acelor săvârşite sub îndemnul ambiţiei personale sau al dobândirii de averi colosale. Această idee m-a îndreptat către tine, amice, cu propunerea ca să începem între noi o corespondenţă menită de a continua convorbirile noastre şi să le publicăm întro foaie literară pentru plăcerea noastră intimă. M-am măgulit totodată cu slaba sperare că acea corespondenţă

vânate pe câmpul viitorului necunoscut. Am îmbătrânit însă fără a pierde patima acestui vânat, căci dintre toate pasiunile omeneşti amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodată. Dacă am fi avut o maşină stenografică de buzunar, maşină ce se va inventa negreşit în secolul nostru de avocaţi şi de deputaţi elocvenţi, ea ar fi produs o mică bibliotecă de anecdote, de schiţe uşoare, de memorii istorice şi de portrete bine colorate, care formau un soi de muzeu demn de a fi vizitat; iar generaţia actuală, a cărei cunoştinţă de trecut nu se întinde peste limitele celor din urmă treizeci de ani, ar găsi în el multe subiecte de studiu atrăgător şi folositor... Câte romane, câte piese de teatru, câte scrieri fiziologice s-ar putea clădi cu materialul adunat în el! Şi câte spirite sănătoase s-ar retrage cu mulţumire în sanctuarul său spre a se odihni de luptele zilnice şi de preocupările, zise politice, ale epocii de faţă!...

Tipuri pentru tipuri, sunt de preferat acele dispărute din societatea română, în locul acelor de venetici alungaţi din ţările lor şi adăpostiţi astăzi între noi cu pretenţiile lor ridicole de critici şi de reformatori, în locul acelor de Don-Juani de trotoires, acelor de salvatori patentaţi de patrie, acelor de invidioşi care stupesc veninul lor spre tot ce-i mai sus decât dânşii, chiar deşi sunt convinşi că stupitul cade tot pe obrajii lor etc., etc. Fapte pentru fapte...

va fi bine primită de unii din compatrioţi care binevoiesc a recunoaşte puţine merite predecesorilor şi ceva măriri evenimentelor petrecute înainte de venirea lor pe lume.

Tu ai admis propunerea mea şi ai realizat-o în parte cu o activitate de care s-au folosit cititorii foaiei Convorbirilor literare. Mi-ai trimis din Bucureşti şi din Londra un şir de epistole care în curând vor fi adunate într-un volum demn de a figura în bibliotecile bine compuse.

Oaspe iubit, el va veni să ia loc în familiile române, spre a le povesti cu graiul său limpede, vesel, plăcut, câteva scene de la începutul secolului nostru, sau din zilele noastre, şi a desfăşura o galerie originală de figuri ce poartă sigiliul caracteristic al epocii lor. Sunt încredinţat, amice, că ai găsit o mare plăcere de a rechema la viaţă acele umbre care din zi în zi se afundă mai mult în pustiul uitării şi al nepăsării. Nu mai puţin sunt convins că volumul tău va procura o deplină satisfacere persoanelor inteligente ce-l vor citi din scoarţă în scoarţă şi vor fi călăuzite de el prin regiunile unei lumi necunoscute lor. În epoca de astăzi e mare meritul unei opere literare care poate să distragă spiritul omenirii din vârtejul ce o conduce cu repejune spre ţinta intereselor materiale.

Cât pentru mine, locuitor de ţară, retras în paşnica singurătate de la Mirceşti, apreciator şi iubitor de roduri intelectuale, îţi mulţumesc cu sinceritate pentru corespondenţa ta îmbelşugată.”

12

Remember

AUGUST 2014

La cererea mai multor cititori şi prieteni republicăm acest interviu apărut în ediţia din luna martie a anului 2013, pentru reîntregirea colecţiei.

„OCCIDENTUL ROMÂNESC”,

o poveste de dragoste a ei, a lui, a mea, a ta, a voastră...

Odată cu venirea primăverii anului 2011, chiar de mărţişor, vedea lumina tiparului publicaţia „Occidentul românesc”, un vis împlinit al câtorva oameni ambiţioşi şi dornici de a face palpabilă dragostea pe care o împărtăşeau cu toţii de ceva vreme. Un proiect curajos, destul de dificil de materializat, dar nu imposibil.

Astăzi, după doi ani de existenţă, OR păşeşte cu pas hotărât şi sigur într-un nou an de tipar şi îmbracă hainele de gală pentru a sărbători o vârstă ce poate părea mică, însă o perioadă care se traduce prin 24 de ediţii şi 576 de pagini color în care cititorii au descoperit informaţii utile, interviuri, ştiri, au putut face dedicaţii, publica anunţuri etc.

Cu riscul de a fi criticată pentru un interviu realizat „în casă”, pentru că mi-am dorit să stau de vorbă şi altfel cu Kasandra Kalmann Năsăudean, redactorul şef şi fondatorul publicaţiei OR, şi, mai ales, pentru a răspunde unor întrebări primite de la cititori, m-am supus, din proprie iniţiativă, acestei provocări personale de a realiza un interviu cu colega şi prietena mea, încercând să fiu cât mai obiectivă şi să satisfac astfel puţin din curiozitatea cititorilor.

Ana-Maria Marinescu: Acum, la ceas de sărbătoare, când OR intră în cel de-al treilea an de existenţă, ce simte redactorul şef şi, totodată, unul din fondatorii acestei publicaţii? Unora li se poate părea puţin timp, însă, având în vedere criza mondială din mai toate sectoarele, a rezista an după an pe piaţă în acelaşi format iniţial (24 de pagini color) este un merit demn de toată lauda. Occidentul românesc a apărut într-un moment destul de dificil şi nu numai atât, iată că tot creşte...

Kasandra Kalmann Năsăudean: Sentimentele pe care le trăiesc în aceste zile de sărbătoare sunt unice. Leaş putea asemăna cu cele ale unei tinere mame care şi-a dorit enorm de mult un fiu şi care, timp de aproape 3 ani i-a oferit acestuia toată dragostea, atenţia şi răbdarea din lume, i-a urmărit cu interes şi responsabilitate mediul în care creşte şi se dezvoltă. Trei ani... E mult, e puţin, nu aş putea să-ţi spun.

Cert e faptul că a fost nevoie de foarte multă muncă, de sacrificii şi responsabilitate ca să menţinem publicaţia „ Occidentul românesc” pe

un drum drept, aşa cum l-am dorit încă de la prima ediţie, să-i păstrăm aceeaşi linie de eleganţă şi decenţă care astăzi, din păcate, e prezentă tot mai rar în presa scrisă.

A.M.M.: Povesteşte-mi puţin despre începuturile OR, despre traiectoria publicaţiei şi despre prezentul acesteia!

K.K.N.: „Occidentul ro m â n e s c ” este povestea de dragoste a unui vis din anii petrecuţi în Universitatea ştiinţelor comunicării, o perioadă în care cei care miau îndrumat paşii spre această lume a informaţiilor, îmi garantau de pe atunci reuşita în domeniu.

Drumul nu a fost uşor.

Dimpotrivă. A fost unul extrem de greu pentru că un astfel de vis este aproape imposibil de realizat într-o lume plină de ură, minciună şi prostie. Şi aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, chiar dacă avem prieteni sau oameni apropiaţi lângă noi, totuşi nu avem certitudinea că sunt de încredere, şi toate acestea pentru că trăim în această lume relativă în care sinceritatea şi încrederea nu mai există de multă vreme.

Dacă în primul an ziarul era tipărit la mii şi mii de kilometri şi transportat cu avionul la Madrid, astăzi treburile s-au mai simplificat, dar munca şi responsabilitatea s-au dublat odată cu numărul mare de exemplare pe care îl realizăm lună de lună.

Un vis devenit realitate, o mare dragoste pe care am împărtăşit-o cu prieteni de nădejde, oameni de valoare intelectuală şi morală pe care cu greu îi mai regăsim în zilele pe care le trăim, prieteni dragi cu care am construit ceea ce este astăzi publicaţia în limba română „Occidentul românesc”: Florin Valentin Barbu, Michael Harrison Cronkite, Tudor Petruţ, Lucky N. Cronkite, Vasile Mureşan, Mike Michaelson.

A.M.M.: Pe piaţa din Spania există mai multe publicaţii în limba română. În opinia mea, e loc sub soare pentru toată lumea, însă, aş vrea să menţionezi cu ce vine nou OR în comparaţie cu acestea?

K.K.N.: Există loc pentru toată lumea, desigur. În toate domeniile. Important este să învăţăm să avem un minimum de respect unii faţă de alţii ca oameni, şi apoi un minimum de respect pentru profesia noastră,

pentru munca pe care o depunem fiecare având în vedere faptul că noi efectuăm voluntariat în totalitate pentru realizarea publicaţiei Occidentul românesc, iar celelalte ziare sau reviste au angajaţi care sunt plătiţi.

De asemenea, noi nu deţinem afaceri pe care să le facem cunoscute în paginile ziarului nostru transformându-l astfel într-o publicaţie comercială. Nu! „Occidentul românesc” este realizat după un plan extrem de bine determinat, cu articole şi reportaje originale şi de interes pentru imigranţii români, atât din Peninsula Iberică cât şi de pe alte continente, cu materiale realizate de specialişti în diverse domenii dedicate limbii române, culturii, originii şi tradiţiilor neamului din care facem parte, sănătăţii şi importanţei familiei, poveşti din viaţa imigranţilor români, sfaturi şi informaţii realizate de profesionişti în materie de legi etc. - o paletă diversificată, de care imigrantul român are nevoie oriunde trăieşte în această lume cenuşie.

A.M.M.: Având în vedere că evenimentele, ştirile, comunicatele de presă etc. sunt aceleaşi pentru toată lumea, de multe ori aceeaşi ştire/comunicat (un exemplu concret: comunicatele Ambasadei României la Madrid) etc. se regăseşte, concomitent, în mai multe publicaţii, ceea ce se poate confunda foarte uşor cu un plagiat. Cum comentezi acest fapt?

K.K.N.: În această situaţie nu se poate vorbi de plagiat.

Comunicatele şi informaţiile transmise de către consulatele române şi de către Ambasada României în Regatul Spaniei sunt în format unic, de interes pentru români, şi se trimit către toate canalele de comunicare şi informaţii, astfel că mi se pare normal şi important ca fiecare să publice, să transmită mai departe informaţiile de interes primite. Chiar dacă un comunicat apare în mai multe publicaţii şi pe mai multe căi de informare, numărul celor la care ajunge informaţia creşte şi acest aspect consider că este important pentru comunitatea românească.

A.M.M.: Revenind la plagiat, crezi că se practică această tehnică în mass-media românească din Spania?

Plagiatul e la modă, doar am văzut că „se poartă” şi la case mai mari, nu numai la noi în ţară, ci şi în străinătate.

K.K.N.: Povestea plagiatului este delicată şi extrem de controversată, şi românul in-

ventiv, dornic de „câştig” fără muncă, apelează şi la plagiat peste tot în lume, dacă „îi iese ceva”.

Deşi Dex-ul ne explică foarte clar faptul că: A PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invenţiile cuiva şi a le prezenta drept creaţii proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar, mulţi acuză un oarecare plagiat, când habar nu au ce înseamnă acesta cu adevărat, şi îmi aduc aminte de un incident demn de filmele cu tâmpiţi, petrecut acum ceva vreme, când un aşa-zis ziarist invoca un plagiat care nu era altceva decât greşeala unui „machetator” amator luat prin surprindere de o schimbare peste noapte a „şefilor” săi, la fel de amatori în ale jurnalismului, care a „machetat” spre publicare un fel de editorial trimis într-un ataşament cu multe materiale semnate de diverse persoane, sub numele... adresei de mail.

Fără cuvinte!

Dacă analizăm situaţia cu seriozitate, cei care îşi permit să copieze lucrările altora sub numele lor, sau diverse fragmente, sunt persoane iresponsabile, extrem de frustrate, care vor să devină peste noapte ce nu au fost niciodată nici măcar în visele lor. Consider că astfel de situaţii sunt grave şi că într-adevăr ne confruntăm cu oameni frustraţi, lipsiţi de educaţie, care habar nu au ce înseamnă respectul şi buna cuviinţă, proveniţi dintr-o societate cu structuri bolnave. Şi, referindu-mă strict la societatea românească, nu mă mai miră absolut nimic legat de acest subiect, în condiţiile în care aflăm zilnic de la ştiri că securişti-comunişti sunt încă prezenţi după 23 de ani în multe structuri ale statului, că în funcţii de conducere din diverse ministere sau instituţii sunt persoane certate cu limba română dar care fac parte din vechi familii comuniste, oameni cu pile la nivel înalt sau cu bani foarte mulţi care şi-au cumpărat tot felul de diplome universitare în diverse domenii de care habar nu au.

Astfel de „absolvenţi” sunt la tonă, din nenorocire, răspândiţi prin toată România şi nu numai. Oameni care aşa au trăit toată viaţa lor, din trădare, furturi şi multă minciună. Să ne amintim de Elena Ceauşescu care era o semianalfabetă dar care era prezentă în diverse funcţii care de care mai înalte şi mai academice. Să fim serioşi! Şi, revenind la plagiat, cred că acesta a fost prezent încă de pe vremea familiei ceauşiste şi

continuă să apară în aproape toate instituţiile statului. Într-o societate bolnavă în care pupincurismul, şpaga, hoţia, trădarea şi nesimţirea sunt la rang de cinste, nu va fi niciodată nimic real şi adevărat, nimic cinstit şi curat în niciun domeniu de activitate.

Aşa se explică faptul că suntem înconjuraţi de kitsch-uri în toate domeniile, politicieni, jurnalişti, scriitori, poeţi şi pictori de cea mai grotească factură, premiaţi la tot felul de gale şi evenimente de prost gust.

Atâta timp cât nu există oameni potriviţi la locul potrivit, profesionişti desăvârşiţi în toate domeniile, şi ne confruntăm cu tot felul de amatori agramaţi, de „ospătari”, „căruţaşi şi informatori securişti”, în jurnalism sau orice alt domeniu, nu vom progresa, indiferent că trăim pe alte continente, în Spania sau Anglia şi mai ales în România.

Schimbările din ultima vreme din România îmi oferă o speranţă... Aceea că, poate, întrun viitor nu foarte îndepărtat, oamenii de valoare, educaţi, echilibraţi şi cu verticalitate vor reuşi să elimine scursura umană din toate domeniile şi vor reda României o altă societate, una sănătoasă, o ţară în care românii să ducă o viaţă socială normală şi demnă, iar copiii copiilor noştri să nu mai fie nevoiţi să ia calea pribegiei. Cine ştie ce va ma fi... Oricum, speranţa moare ultima, întotdeauna!

A.M.M.: La o simplă răsfoire a publicaţiei OR, cititorul poate „face cunoştinţă” cu, colectivul de redacţie, din care fac parte intelectuali de seamă (şi nu spun asta pentru că sunt membru al acestui colectiv!), profesionişti din diverse domenii de specialitate şi, ceea ce atrage cel mai mult atenţia, din diferite colţuri ale Spaniei, României şi chiar ale lumii. Cum ai reuşit această performanţă de a aduna sub egida OR atâţia oameni de calitate, dispuşi să îşi asume, benevol, lună de lună, un compromis tacit cu cititorii?

K.K.N.: Îţi mărturisesc sincer că nu a fost uşor să-i adun pe toţi alături de mine. Selecţia a fost extrem de dură şi dificilă şi nu am acceptat niciun fel de compromis. Am dorit pentru această publicaţie teme originale şi de calitate, realizate de profesionişti în toate domeniile. Şi încă ceva extrem de important: să facă voluntariat!

Astăzi, când toţi sunt interesaţi numai de câştiguri uşoare şi bani mulţi, când societatea românească se mişcă numai după interese materiale, este foarte greu, aproape im-

posibil, să mai găseşti oameni cu suflet mare, dezinteresaţi, profesionişti adevăraţi în domeniul lor, care ştiu şi pot dărui necondiţionat. Fără ipocrizie şi interese meschine! Doar din dragoste şi omenie pentru semenii lui. Astfel de persoane întâlnim foarte rar. În ceea ce mă priveşte, legat de „Occidentul românesc”, aş putea spune că am avut noroc şi că vorba „cine se aseamănă, se adună” s-a adeverit.

Recunosc faptul că la început am avut şi câteva decepţii, dar le-am eliminat rapid şi, în final, după o triere extrem de exigentă, a rămas o mână de oameni extraordinari, prieteni minunaţi în primul rând, care, prin profesionalismul şi calităţile lor rare, dăruiesc cu tot sufletul, lună de lună, materiale de interes şi de valoare cititorilor noştri.

A.M.M.: Mulţi cititori, români şi spanioli, deopotrivă, au fost plăcut surprinşi când şi-au văzut publicate în paginile OR materialele trimise: poezii, reţete, eseuri etc. Pentru că unii cred că, pentru a „beneficia” de spaţiu în paginile ziarului e nevoie de „pile” la redacţie, aş vrea să lămureşti tu acest neadevăr şi să explici, pe scurt, criteriile pe baza cărora se publică (sau nu) materialele de la cititori.

K.K.N.: Am mai spus şi cu alte ocazii faptul că, de la început, am dorit o publicaţie aparte, nu una şablon pe care o întâlnim la fiecare colţ... Mi-am dorit un ziar realizat şi dedicat în mod special imigranţilor români nu numai din Spania, ci de pretutindeni. Într-adevăr, primim foarte multe materiale scrise. Diverse articole sau poezii, dar nu ajung în paginile publicaţiei decât cele care au cu adevărat valoare şi sunt 100% originale. Cum spuneam şi mai devreme, în ultimii ani au apărut sute de scriitori, poeţi şi pictori, ingineri, aşa-zişi specialişti în diverse domenii...

Desigur, naţia românească e cunoscută ca fiind talentată, dar e de-a dreptul grotesc şi penibil să prezinţi undeva, cuiva, tot felul de texte şi aşa-zise poezii pline de greşeli de gramatică şi, mai ales de scriere şi exprimare, şi să ai pretenţia să fii considerat „mare scriitor şi poet, mare jurnalist şi om de radio, doctor în... etc.”. Principiile mele de viaţă nu-mi permit să accept astfel de kitsch-uri. Sub nicio formă!

Fără să fiu ipocrită şi poate prea dură în opinia multora, consider că fiecare om are talentul său şi, în consecinţă, ar trebui să-şi facă singur o evaluare

Remember a calităţilor sale, să le dezvolte şi să le expună dacă într-adevăr ştie şi este sigur că nu se face de râs în faţa naţiunii..., dar să te prezinţi cu tot felul de încercări penibile care se văd de departe a fi realizate de persoane care habar nu au să scrie sau să citească româneşte şi mai au pretenţii de a fi recunoscute ca mari talente în domeniu, mi se pare o totală lipsă de responsabilitate.

Repet, o societate sănătoasă se poate construi numai cu valori şi calitate în absolut toate domeniile şi cu oameni potriviţi la locul potrivit şi subliniez, din nou, cu riscul de a mă repeta, că fiecare trebuie să-şi recunoască real puterea, talentul şi valoarea în domeniul său şi acolo unde nu-i locul potrivit pentru unii dintre noi, să stăm de o parte... şi să învăţăm să recunoaştem şi să acceptăm în toate domeniile doar calitatea şi tot ce are valoare, iar kitsch-urile să le eliminăm din start.

A.M.M.: Revenind la cititori, din dialogul cu aceştia, fie prin intermediul poştei sau al întâlnirilor directe, ai putea să spui care a fost cea mai „aspră” critică primită la adresa OR, dar şi cea mai frumoasă laudă?

K.K.N.: Îşi mărturisesc sincer faptul că primim multe mesaje sau telefoane de la cititori care îşi exprimă mulţumirea şi admiraţia pentru materialele şi informaţiile publicate pentru ei şi nu pot decât să ne declarăm onoraţi de aceste aspecte şi să le mulţumim pentru perseverenţa lor şi gândurile bune şi pe această cale.

Da, am primit şi critici legate de anunţurile de la mica publicitate şi aş dori să menţionez câteva aspecte în acest sens. Primim anunţuri pentru muncă, închiri-

eri, vânzări/cumpărări etc., spre publicare. Consider că 5 apariţii ale unui anunţ sunt suficiente, după care îl eliminăm automat pentru că avem nevoie de spaţiu (şi aici apar nemulţumirile!) pentru altele noi. E important ca cititorii să înţeleagă această situaţie sau faptul că fiecare persoană care a trimis un anunţ spre publicare are obligaţia ca, în momentul în care şi-a rezolvat problema să ne informeze că anunţul său nu trebuie să mai fie publicat. Repet, avem nvoie de spaţiu! Consider că este o chestiune normală şi civilizată, de respect reciproc.

Laude... Au fost şi laude, desigur, dar nu aş putea să menţionez una în mod concret.

Pot doar să-ţi spun că cel mai mare critic sau admirator este cititorul de calitate, şi el este cel în măsură să critice sau să laude munca noastră.

A.M.M.: Personal, primesc de multe ori întrebarea: „Cum pot intra în posesia OR”? Profit de faptul că tu eşti cea mai în măsură să dai răspunsul corespunzător şi te rog să o faci.

K.K.N.: Publicaţia „Occidentul românesc” tipărită ajunge direct în locurile frecventate de românii din Peninsula Iberică, sau în care aceştia au acces: consulate, primării, rute de transport Spania-România şi retur ale companiei Nelu Bârsan, în locaţii de magazine cu specific tradiţional precum Carmangeria Românească, Transilvania, Silvia Bârsan, la agenţii de turism, diverse firme de afaceri româneşti din Spania şi Portugalia, localuri de unde se efectuează transferuri de bani (locutorios), asociaţii româneşti, biserici, benzinăriile Repsol etc.

Oferim astfel concetăţenilor

un canal de comunicare de calitate, cu destinatari bine stabiliţi şi cu frecvenţă lunară. Publicaţia „Occidentul românesc” are 24 de pagini 100% color, din care: 23 de pagini în limba română şi o pagină în limba spaniolă.

Se distribuie în toate zonele Spaniei.

A.M.M.: De asemenea, tot de la cititori, am aflat, cu stupoare, că în diferite ocazii, unii dintre ei au cumpărat ziarul de la persoane neautorizate pentru vânzarea publicaţiei. Cum comentezi acest incident?

K.K.N.: Da, este un aspect negativ cu care ne-am confruntat o vreme. Aşa cum am mai spus, există şi români care vor să obţină bani fără muncă, uşor şi rapid, şi recurg la tot felul de şmecherii. Astfel, invocând diverse motive, din biserici sau magazine, la plecare îşi iau mai multe exemplare (20-30 de bucăţi) pe care apoi le comercializează. În acest sens, am atenţionat toţi colaboratorii noştri să fie mai exigenţi în ceea ce priveşte distribuţia, astfel ca cei care ajung în locaţiile unde este prezentă publicaţia noastră, îşi pot lua la plecare, nu mai mult de două exemplare OR. Dacă doream să facem “comerţ” cu „Occidentul românesc”, o afacere, organizam de la început o formă legală în acest sens, dar publicaţia este realizată şi distribuită în format gratuit, şi este interzis a se comercializa.

Este politica noastră şi nimeni nu are dreptul să încalce regulile foarte clare ale deciziilor noastre ca publicaţie independentă. Ziarul are sus, în dreapta, menţionat faptul că se distribuie gratuit şi îi rugăm şi pe această cale pe cei care doresc să intre în posesia publicaţiei noastre, să facă apel doar la cei

desemnaţi ca fiind distribuitorii noştri autorizaţi.

A.M.M.: De-a lungul carierei tale de jurnalist, ai realizat o serie de interviuri cu oameni de tot felul, de la politicieni, artişti, scriitori etc., până la oameni obişnuiţi - mă refer aici la persoane care nu sunt publice. Privind puţin în urmă, poţi să îmi spui dacă ai un interviu preferat sau nu neapărat interviu, ci un material de-al tău, de suflet?

K.K.N.: Într-adevăr, am o colecţie foarte bogată şi valoroasă de interviuri scrise şi audio, atât pentru ziar cât şi pentru radio, cu personalităţi din diverse domenii: actori români ajunşi la Hollywood, jurnalişti, politicieni de seamă, ofiţeri români care lucrează la NATO, scriitori şi poeţi de valoare, artişti, diplomaţi români din străinătate, imigranţi români din Statele Unite, Canada sau diverse ţări din Europa ajunşi în diverse funcţii cheie din mari companii internaţionale, în avocatură, medicină, cercetători, sau oameni simpli de o curăţenie sufletească rară.

Toate interviurile realizate de-a lungul timpului, scrise sau înregistrate, le păstrez cu sfiinţenie şi îmi sunt deopotrivă de dragi pentru că multe m-au marcat şi, datorită acestor intervenţii jurnalistice am cunoscut oameni minunaţi, personalităţi pentru care am un deosebit respect şi consideraţie, mulţi dintre aceştia devenindumi în timp prieteni dragi de mare încredere şi nădejde.

Cu toate acestea, cel mai profund şi mai complet reportaj realizat care mi-a schimbat anumite concepţii despre viaţă şi la care ţin enorm, chiar dacă am investigat şi am muncit pentru realizarea lui luni şi luni de zile

AUGUST 2014 şi am traversat două continente este cel cu titlul Origini regăsite, un material devastator despre viaţa a doi copii români, născuţi în judeţul Satu-Mare în anii comunismului (1979 şi 1977, Sophia şi Samuel McDermott), care au avut norocul şi şansa vieţii lor să fie înfiaţi dintr-un orfelinat românesc mizer al anilor ‘90 de către o familie din Statele Unite. În reportaj am urmărit evoluţia celor doi fraţi de la data înfierii şi până la momentul întâlnirii noastre. O traiectorie extraordinară, de peste 20 de ani, cu bune şi rele, cu realizări şi dezamăgiri neaşteptate pentru cei doi ajunşi acum la vârsta maturităţii. Reportajul va face parte din cartea cu acelaşi titlu la care lucrez în momentul de faţă şi care se va edita în vara acestui an.

A.M.M.: Rămânând în aceeaşi zonă, a interviurilor, nu doar azi, ci de mai multe ori, ai fost şi în cealaltă postură, aceea de intervievat. Care dintre cele două roluri - intervievat vs. reporter - ţi se pare mai comodă şi de ce? Sau care îţi place mai mult?

K.K.N.: Îţi mărturisesc cu sinceritate că accept cu greu să ofer un interviu pentru că nu mă simt confortabil să vorbesc despre mine. Îmi face însă o deosebită plăcere să realizez tot felul de reportaje, interviuri, să aduc în faţa cititorului/ ascultătorului de calitate aspecte din munca unor oameni extraordinari de la care se poate învăţa, aspecte demne de respect din viaţa celor care ne pot oferi adevărate lecţii de viaţă, intervenţii politice etc.

A.M.M.: De obicei, atunci când urmează să acordăm un interviu, ne pregătim nişte răspunsuri pe baza

13

unor întrebări pe care ni le imaginăm, încercând să anticipăm cumva interviul sau să pătrundem în mintea reporterului. Ca de la reporter la reporter, este vreo întrebare pe care ai fi dorit sau pe care ai fi aşteptat să o primeşti în acest interviu, dar nu a fost să fie?

Dacă da, care?

K.K.N.: Având în vedere faptul că „ Occidentul românesc” intră victorios în cel de-al treilea an de existenţă, miar fi plăcut să scot în evidenţă mai mult munca celor care fac parte din echipa redacţională: a lui Florin Valentin Barbu fondator al publicaţiei şi profesionist desăvârşit în domeniul său, a mentorului meu Michael Harrison Cronkite, a celor care realizează lună de lună, rubricile permanente: Puşa Roth, Dan Caragea, Gabriela Sonnenberg, Timeea Opreanu, Corina Simionescu Hudgens, Irina Georgescu Şova, Dan Luca, tu, şi tuturor colaboratorilor noştri permanenţi cărora le mulţumesc şi pe această cale pentru profesionalismul, dăruirea şi prietenia lor şi cărora le doresc din toată inima multă sănătate şi noroc, împliniri profesionale şi numai bucurii la fiecare pas.

A.M.M.: În încheiere, îţi mulţumesc pentru interviul acordat şi doresc publicaţiei „Occidentul românesc” cât mai multe aniversări şi cât mai mulţi cititori de pretutindeni.

K.K.N.: Cu mare drag, şi ţin să-ţi mulţumesc la rândul meu pentru prietenia noastră care dăinuie de mulţi ani, pentru faptul că ai fost alături de noi în toată această perioadă cu multă dăruire şi necondiţionat şi pentru profesionalismul desăvârşit de care ai dat dovadă întotdeauna.

Autor: Ana-Maria Marinescu

14

Actualitate

AUGUST 2014

Corpul de control al premierului Victor Ponta verifică documente legate de construirea Cluj Arena Corpul de control al premierului Victor Ponta efectuează în aceste zile o verificare la Consiliul Judeţean Cluj privind construcţia Cluj Arena şi modul în care au fost cheltuiţi cei 60 de milioane de lei alocaţi de Guvern în urmă cu patru ani pentru realizarea acestui proiect.

Potrivit vicepreşedintelui CJ Cluj, Vakar Istvan, cei doi membri ai echipei de control au primit marţi acces la toate documentele pe care le-au

cerut. Ei verifică o serie de acte care se referă la modul în care a fost cheltuită suma de 60 de milioane de lei pe care Guvernul a alocat-o pentru proiectul Cluj Arena în 2010. „La finalul anului 2010, printr-o hotărâre de guvern a fost alocată suma de 60 de milioane de lei pentru obiectivul Cluj Arena. Corpul de control al premierului efectuează acum o verificare a destinaţiei banilor şi a felului în care s-au cheltuit banii. I-am primit, le-

am pus la dispoziţie o încăpere şi actele pe care le-au cerut”, a declarat, pentru AGERPRES, vicepreşedintele Vakar Istvan.

Acesta a spus că de obicei un asemenea control se anunţă cu patru-cinci zile înainte, dar de data aceasta, a fost întradevăr o surpriză faptul că nu s-a ştiut de verificare până în momentul venirii membrilor echipei de la Bucureşti. ”Eu sunt convins că toate sunt în regulă. Oricum, dânşii decid.

Este interesant într-adevăr că

Primul lot al Autostrăzii NădlacArad, asfaltat în întregime Primul lot al Autostrăzii Nădlac-Arad, care are o lungime de 22 de kilometri, a fost asfaltat în întregime, urmând ca stratul de uzură să fie turnat până la sfârşitul lunii august.

Potrivit reprezentanţilor asocierii italo-germane

Astaldi-Max Boegl, care realizează lucrările, în cursul zilei de 4 august s-a ajuns la frontiera cu Ungaria cu primul strat de asfalt turnat pe lotul întâi al Autostrăzii Nădlac-Arad, cuprins între frontieră şi oraşul Pecica. „Suntem la limita de con-

tract cu lucrările de asfaltare, respectiv la frontiera cu Ungaria. Toţi cei 22 de kilometri au primul strat de asfalt, cu mici întreruperi, pentru că pasajele şi podeţele nu au fost realizate încă”, a declarat corespondentului mediafax, directorul adjunct al şantierului, Dănuţ Dascălu.

Potrivit sursei citate, stratul final de asfalt, cel de uzură, va fi turnat cel târziu până la sfârşitul lunii august, iar lucrările pe acest segment al Coridorului IV paneuropean vor fi încheiate în decembrie. În acest moment, potrivit lui Dascălu, peste 50 la sută din proiectul cuprins între graniţă şi Pecica este realizat.

O mare parte din lucrările rămase de realizat o reprezintă construirea unor pasaje, podeţe şi a sistemelor de colectare a apelor pluviale.

nu a fost anunţat controlul, dar pentru noi nu e nicio problemă”, a mai spus vicepreşedintele CJ Cluj.

Construirea stadionului Cluj

Arena a început în 2009, iar inaugurarea a avut loc în 1 octombrie 2011 în prezenţa premierului de atunci, Emil Boc, a ministrului Dezvoltării

Regionale şi Turismului, Elena Udrea şi a preşedintelui CJ Cluj, Alin Tişe. Proiectul a avut o valoare de 44 de milioane de euro.

Începând din luna august, un compartiment dedicat mamei şi copilului va funcţiona în cadrul Ministerului Sănătăţii Un compartiment dedicat mamei şi copilului va funcţiona începând din luna august în cadrul Ministerului Sănătăţii, a anunţat ministrul de resort, Nicolae Bănicioiu.

Conform agerpres . r o , Bănicioiu a participat la conferinţa de presă „Alăptarea în contextul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”, organizată de asociaţia Hands Across Romania.

Ministrul a subliniat faptul că politicile de sănătate ce vizează mamele şi nou-născuţii sunt o prioritate a mandatului său la Ministerul Sănătăţii. „Din acest an, chiar de luna aceasta, va funcţiona în cadrul ministerului compartimentul pentru mamă şi copil, tocmai pentru a optimiza coordonarea activităţilor din programul naţional, cooperarea cu ONG-urile de profil

dar şi pentru a monitoriza mai bine tot ceea ce se întâmplă în sistem, de la maternitate, de la cazurile de prematuri şi monitorizarea efectivă”, a spus Bănicioiu.

Ministrul a adăugat că acest compartiment va monitoriza modul în care sunt distribuite fondurile în sis-

tem. ”Să nu mai existe discontinuităţi, să nu mai existe maternităţi în care nu au ajuns fondurile sau s-au terminat fondurile şi ministerul nu ştia.

Scopul înfiinţării acestui compartiment a fost acela de a preîntâmpina aceste fenomene şi de a le rezolva din timp”, a adăugat Nicolae Bănicioiu.

Nouă zone din România, sprijinite să-şi îmbunătăţească performanţele ecoturistice printr-un proiect de 154.741 euro Nouă zone din România vor fi sprijinite să-şi îmbunătăţească performanţele ecoturistice în cadrul unui proiect în valoare de 154.741 euro lansat de Asociaţia de Ecoturism din România (AER) şi Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT).

Aceste zone vor putea să îşi crească performanţele în managementul turistic, politica de responsabilitate faţă de mediul natural şi antropic şi în activităţile de promovare.

Activităţile sunt realizate în cadrul proiectului „Reţeaua naţională de destinaţii de ecoturism — instrument de dezvoltare durabilă”, finanţat prin granturile SEE 20092014, în cadrul Fondului ONG în România, şi imple-

mentat de AER în parteneriat cu ANT, în perioada mai 2014 - aprilie 2016, valoarea grantului fiind de 139.015 euro, iar valoarea totală a proiectului de 154.741 euro.

Proiectul oferă susţinere tehnică acelor zone ce au dobândit sau doresc să dobândească statutul de destinaţie de ecoturism. “Am convingerea că prin intermediul ecoturismului cresc şansele atragerii de turişti către acest tip de destinaţii din ţara noastră. Un prim rezultat al parteneriatului dintre ANT, organizaţiile neguvernamentale şi private este desemnarea primelor două destinaţii de ecoturism în România, Zona Mara-Cosău-Creasta Cocoşului şi Oraşul Zărneşti.

Zonele care obţin statutul de

Destinaţie de Ecoturism beneficiază de o eficientă promovare la nivel naţional şi internaţional a valorilor culturale şi a atracţiilor naturale şi, de asemenea, realizează un pas important în aplicarea conceptului de turism responsabil”, a spus Răzvan Filipescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism.

Cele nouă zone ce vor beneficia de acţiunile din acest proiect vor fi selectate pe baza unei aplicaţii, iar candidaturile se primesc până în data de 30 august 2014. AER are misiunea de a promova şi dezvolta ecoturismul pentru a contribui la conservarea naturii şi a veni în sprijinul comunităţilor locale din zonele cu valoare naturală.

Politică

AUGUST 2014

15

Chiţoiu (PLR): Cei care au trădat liberalismul sunt cei din conducerea actuală a PNL Deputatul PLR Daniel Chiţoiu a declarat că cei care au trădat liberalismul sunt cei din conducerea actuală a PNL şi că nu se aşteaptă de la Klaus Iohannis să înţeleagă trădarea înfăptuită de PNL sub conducerea sa, deoarece nu a fost şi nu va fi vreodată liberal. „După ce s-au dezis de liberalism şi de partenerii euro-

peni din ALDE, cei din conducerea PNL, în frunte cu Klaus Iohannis, acuză PLR de trădare. Domnul Iohannis încearcă, în mod constant în ultima perioadă, să manipuleze opinia publică referitor la faptul că noi cei din PLR am trădat valorile liberale. Încă nu îmi este clar în ce calitate vorbeşte domnul Iohannis despre tră-

darea liberalismului: din cea de reprezentant al PPE, al noii alianţe cu PDL sau din partea fostului PNL, care a trecut la populari ? Cu siguranţă domnul Iohannis nu vorbeşte din calitatea de reprezentant al liberalismului în România”, se arată într-un comunicat de presă remis AGERPRES de Daniel Chiţoiu.

Băsescu: Nu o pot sprijini pe Monica Macovei, a fost necinstită cu mine Preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu o va sprijini pe Monica Macovei dacă aceasta va candida ca independent în alegerile prezidenţiale. „Eu m-am angajat să-l sprijin pe Cristi Diaconescu. Nu pot să o sprijin pe Monica Macovei, deşi ar avea toate datele să fie un candidat bun. (...) Nu am cum să renunţ în a-l mai susţi-

La prima vedere povestea bătrânei de 72 de ani din Suceava, adusă la Direcţia Naţională Anticorupţie de autoritatea unei hoarde de jandarmi mascaţi, care mai mult o ajutau să meargă, pare extrasă dintrun film absurd.

La final realizezi că asemenea întâmplări ce se petrec în România anilor noştri îţi dă frisoane şi ar fi trebuit să umple de ruşine toate organele statului.

Nu e vorba de profesionalismul procurorilor DNA, deşi poate fi adus în discuţie, e vorba de o gravă deficienţă de logică, de apreciere şi de înţelegere.

Oare procurorii DNA implicaţi în acest caz mai pot dormi liniştiţi? Oare le-a trecut prin cap vreo clipă faptul că ar trebui să ceară măcar scuze sărmanei bătrâne de care şi-au bătut pur şi simplu joc? Răspunsul e NU,

ne pe Diaconescu. Probabil îl va afecta pe Cristi Diaconescu (candidatura Monicăi Macovei — n.r.) pentru că vine exact pe electoratul meu”, a spus Traian Băsescu, marţi, într-o emisiune la postul B1 Tv., notează agerpres.

Băsescu a explicat că nu a fost contactat de către Monica Macovei pentru a-i

comunica decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidenţiale, adăugând faptul că după „etapa numirii procurorilor” nu s-a mai aşteptat la nimic pozitiv în relaţia cu aceasta. „Am primit ca şi dvs. vestea. Nu aşteptam aşa ceva de la Monica după etapa numirii procurorilor. După acea

El adaugă că „este de-a dreptul ruşinos” pentru un om politic, cum se vrea Klaus Iohannis, să arunce cu afirmaţii mincinoase în spaţiul public. „Liberalismul a fost trădat de cei care ar fi trebuit să ducă mai departe tradiţia PNL, de o mână de lideri care au pus pe primul loc interesele lor meschine. Aceasta este

realitatea pe care ar trebui să o accepte toţi cei care astăzi se ascund în spatele denumirii de PNL, dar care, de fapt, sunt membri ai PPE şi aliaţii celor din PDL, care i-au umilit şi batjocorit pe români. Nu mă aştept ca domnul Klaus Iohannis să înţeleagă vreodată adevăratul sens al trădării înfăptuite în aceste zile de

PNL sub conducerea domniei sale, deoarece nu este şi nu va fi vreodată liberal. Iohannis a reuşit să realizeze ceea ce Traian Băsescu, duşmanul PNL de 10 ani încoace, cel care a rupt din PNL şi a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a elimina liberalismul de pe scena politică, nu a izbutit”, afirmă Chiţoiu.

etapă nu m-am mai aşteptat la ceva pozitiv în relaţia cu mine de la Monica Macovei şi nici nu aş fi vrut să se producă ceva pozitiv pentru că a fost necinstită faţă de mine. Ştia că nu pot, că trebuie să cedez undeva, să găsesc o soluţie. A preferat o soluţie demagogică ştiind că nu pot să-l numesc şi pe Morar procuror general şi să pot menţine un om vertical la DNA”, a subliniat Băsescu, conform sursei citate.

De asemenea, acesta a precizat că, în opinia sa, este foarte greu ca un candidat independent să devină preşedintele ţării. „Nu mi se pare corect să continue procesul acesta

de rupere şi de distribuire a voturilor. Nu ştiu de ce o face, eu nu cred că cineva în România poate să iasă preşedintele României ca independent. Şi mai cred un lucru - un om care vrea să câştige

şi care spune că el nu face compromisuri şi e profund intransigent, nu poate să vină cu un bagaj de trei-patru compromisuri făcute numai în ultimele luni”, a mai spus Băsescu.

Profesionalism marca DNA - Bătrână de 72 de ani, ridicată cu MASCAŢII din casă, anchetată pentru o ŞPAGĂ de câteva OUĂ şi lasată în stradă fiindcă ar fi făcut-o deja până acum iar ceea ce-a spus Tanti Maria jurnaliştilor de la Antena 3 - „În România, şi mătura trebuie schimbată, nu numai conducerea!”, ar trebui să ne facă să ieşim din amorţeala în care ne complacem, din nou, de 25 de ani.

Drama Mariei Cociorvan Conform sursei citate, o femeie în vârstă de 72 de ani a fost luată de jandarmi cu duba din propria casă şi transportată la Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru că ar fi dat şpagă unui judecător mai multe ouă şi o găină, informează Antena 3.

Bătrâna a plecat de acasă, din comuna suceveană Iaslovăţ, fără să i se dea vreo explicaţie, iar fiului ei i s-a spus că va afla

motivul de la televizor. Într-o dimineaţă de duminică, tocmai când se pregătea să plece la biserică, femeia s-a trezit cu jandarmii la poartă. În câteva minute, fără nici un ban în buzunar şi fără haine, Maria Cociorvan a urcat în duba mascaţilor şi a pornit la drum. Acum, povesteşte că era atât de speriată încât „tremura şi cămaşa pe mine”. Credea că va merge doar până la Rădăuţi, însă a fost surprinsă să afle că destinaţia finală era Bucureşti - Direcţia Naţională Anticorupţie.

La capătul călătoriei de peste 400 de kilometri, o aşteptau anchetatorii DNA, care o suspectau că ar fi dat şpagă treizeci şi cinci de ouă „negre” unui

judecător de care femeia nu auzise niciodată. Bătrâna avea să afle că ouăle „negre” înseamnă ouă valorând fiecare câte 100 de euro. Pentru că femeia a refuzat să declare că a dat şpagă, procurorii au ameninţat-o că o vor condamna la puşcărie.

Flămândă, bolnavă de inimă şi obosită, din cauza drumului, după zece ore de interogatoriu, femeii i s-a făcut rău în timpul anchetei, astfel încât unuia dintre procurori i s-a făcut milă de ea şi i-a oferit o felie de pizza.

Odată cercetările încheiate fără declaraţia femeii, Maria Cociorvan a fost poftită afară şi abandonată în faţa DNA, fără bani de tren, fără nici un sprijin şi la 400 de kilometri depărtare de casă. Norocul ei a fost

un avocat de la Rădăuţi, care a văzut-o plângând şi i-a dat 100 de lei, contravaloarea unui bilet Bucureşti-Suceava.

Alţi bătrâni, puşi în aceeaşi

situaţie ca Maria Cociorvan, n-au suportat ruşinea la care au fost supuşi în sat prin aceste tratamente şi şi-au pus capăt zilelor. Sursa: jurnalul.ro

16

Sănătate

AUGUST 2014

Măsuri de protecţie la plajă şi piscină

Milioane de oameni îşi petrec zilele libere la plajă şi la piscină în timpul verii, concentrându-se în special pe obţinerea unui bronz cât mai vizibil şi bucurându-se de distracţia în apă. În spatele farmecului evident al acestor activităţi, se ascund şi multe pericole care pot fi prevenite cu uşurinţă, prin adoptarea unor măsuri de siguranţă uşor de pus în practică.

Copiii sunt în mod special susceptibili accidentelor nefericite, de aceea au nevoie de o supraveghere atentă.

Arsurile solare, bolile contagioase şi accidentele de înec alcătuiesc latura mai puţin

plăcută a petrecerii zilelor de vară la plajă şi piscină.

Tocmai din cauza numărului mare de îmbolnăviri şi tragedii cauzate de înec, specialiştii au formulat un ghid de siguranţă pentru toţi membrii familiei care frecventează ştranduri, piscine sau plaje în lunile caniculare. Aflaţi care sunt măsurile de bază pe care să le adoptaţi în aceste circumstanţe!

Folosirea corectă a loţiunii solare Primul pericol asociat cu distracţia la plajă sau piscină este expunerea neprotejată la radiaţiile ultraviolete, tot mai puternice în ultimele decenii.

Razele UVA şi UVB pot produce arsuri solare, îmbătrânirea prematură a pielii şi chiar cancer de piele. Cea mai importantă măsură de protecţie este aplicarea unei loţiuni solare cu 30 de minute înainte de contactul direct al pielii cu soarele, întro cantitate generoasă pe toată suprafaţă corpului, inclusiv pe tălpi, nas, urechi şi buze.

Utilizaţi o loţiune solară foarte rezistentă la apă, cu spectru larg de protecţie (care blochează razele UVA şi UVB), cu factor de protecţie cât mai ridicat (SPF 50 minimum). Reaplicaţi loţiunea la fiecare două ore, chiar mai des în cazul copiilor.

Opt din 10 tinere cu vârste între 10 şi 30 de ani suferă de varice Varicele nu mai reprezintă de câţiva ani “boala vârstei mature”, ci este din ce în ce mai răspândită în rândul tinerilor. Statisticile puse la dispoziţie de specialiştii Clinicii VARICOLiNE arată că 80% dintre femeile cu vârste cuprinse între 10 şi 30 de ani suferă de varice, iar principalele cauze pentru răspândirea bolii sunt ritmul dezechilibrat de viaţă, obezitatea, sedentarismul şi chiar statul în picioare pentru mult timp.

Riscul apariţiei varicelor este mai ridicat la femei (80%) decât la bărbaţi (20%), deoarece acestea suferă schimbări hormonale atât în timpul perioadelor menstruale şi ale sarcinii, cât şi în timpul menopauzei. Aceşti hormoni contribuie la relaxarea venelor şi deci la subţierea pereţilor venelor, favorizând apariţia varicelor.

Principalul simptom al va-

ricelor este senzaţia de greutate şi durerea în picioare, dar şi senzaţia de arsură, palpitaţia în jurul picioarelor sau durere în muşchi şi umflarea gambelor, mai ales a zonei gleznelor, reprezintă simptome pe care tinerele ar trebui să le ia în calcul; şi asta deoarece afecţiunea varicoasă este nu numai o problemă estetică şi poate diminua considerabil încrederea în sine, dar provoacă o senzaţie de disconfort şi chiar de durere.

Până de curând, unele dintre metodele de îndepărtare a varicelor păreau mai dăunătoare decât efectele varicelor, însă o nouă tehnică modernă introdusă şi în România, numită “închidere”, face ca tratarea varicelor să fie mult mai uşoară şi deloc dureroasă. Dintre metodele moderne şi aplicate deja de specialiştii în domeniu din ţara noastră, amintim: stripping-ul, flebectomia, ligature venelor,

criochirurgia sau scleroterapia.

“Unul dintre tratamentele non-chirurgicale frecvent efectuate pentru varice este scleroterapia, prin care este injectată în vena dilatată o substanţă (sclerozanta), care produce sclerozarea, atrofierea, fibrozarea şi într-un final închiderea acesteia. Procedura se desfăşoară în cabinet şi are o durată de aproximativ 20 de minute, fiind întotdeauna precedată de un consult flebologic şi o ecografie Doppler”, declară Manager On Clinic, Aura Manole.

Pentru prevenirea apariţiei varicelor, medicii Clinicii VARICOLiNE le recomandă tuturor un program de mişcare şi exerciţii fizice, renunţarea la fumat, hidratarea optimă a organismului, renunţarea la pilule contraceptive şi folosirea unor metode non-hormonale de control al sarcinii, dar şi consulta-

Expunerea dozată la soare Insolatiile şi arsurile solare mai pot fi prevenite printr-o expunere dozată la soare. Retrageţi-vă din calea razelor ultraviolete în intervalul orar 10 - 16, chiar şi în zilele în care cerul este parţial înnorat. În rest, protejaţi-vă cu ajutorul umbrelelor, pălăriilor cu bor lat, ochelarilor de soare şi hainelor vaporoase, din materiale naturale, care să acopere o porţiune cât mai extinsă de piele.

Retrageţi-vă din când în când în zone umbrite şi părăsiţi zona de bronzat dacă apar simptome precum ameţeala, disconfortul cutanat sau setea accentuată.

Hidratarea intensă Dacă medicii recomandă un consum zilnic de apă şi alte lichide de minimum 2 litri, atunci când vă expuneţi temperaturilor crescute şi depuneţi mai mult efort fizic este necesar să suplimentaţi aportul fluidelor până la 3,5 litri de apă.

Băuturile sportive pot fi utile în reglarea nivelului electroliţilor în corp, însă dacă nu faceţi sport pe plajă, consumul apei este suficient.

Evitaţi în totalitate consumul de alcool la plajă sau la piscină, atât din pricina efectului său puternic de deshidratare, cât şi din cauza faptului că încurajează comportamente periculoase.

Pregătirea unei truse de prim ajutor Necesară mai ales dacă vă însoţesc şi copiii, o trusă de prim ajutor nu trebuie să vă lipsească din bagajul pentru plajă. Această trebuie să conţină un unguent pentru arsuri solare, un unguent antibiotic, analgezice, bandaje

rezistente la apă, unguent cu hidrocortizon pentru tratarea înţepăturilor de insecte, o pensetă, picături de urechi, igienizant pentru mâini şi spray repelent.

Asigurarea protecţiei copiilor Când frecventaţi ştranduri şi parcuri acvatice, verificaţi dacă există salvamari calificaţi care să intervină în cazul unui accident. Respectaţi întocmai regulile de utilizare ale bazinelor şi toboganelor, în funcţie de vârsta copiilor şi aptitudinile lor de a înota.

Colacii, saltelele de apă şi alte accesorii gonflabile pot insufla un simţ fals al siguranţei. Întrebaţi personalul piscinei sau salvamarul despre cum le puteţi utiliza în siguranţă şi nu lăsaţi copiii nesupravegheaţi atunci când le folosesc.

Siguranţă la plajă Înotul în mare sau ocean poate fi periculos atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.

Alegeţi o plajă amenajată şi supravegheată de salvamari, cu o zonă clară delimitată pentru înot. Respectaţi întocmai recomandările salvamarilor, nu depăşiţi geamandura şi ţineţi seama de avertismentele acestora.

Curenţii marini sau oceanici sunt o sursă importantă de pericol, mai ales atunci când sunt puternici. Aceştia pot devia direcţia până şi a înotătorilor cu experienţă, făcând multe victime în fiecare an, la nivel global. Dacă sunteţi prinşi într-un curent, nu intraţi în panică şi nu vă irosiţi energia prin mişcări haotice. Înotaţi sau plutiţi paralel cu malul, iar odată ce ieşiţi din curent, înotaţi către ţărm.

Nu vă aruncaţi în apă cu capul înainte, riscaţi o fractură cervicală. Supravegheaţi cu atenţie copiii şi vârstnicii atunci când intră în apă, chiar şi aproape de ţărm valurile îi pot devia cu uşurinţă la apă mai adâncă.

Acomodarea copiilor cu apa Învăţaţi copiii paşii de bază ai înotului, această activitate poate reduce riscul înecării minorilor între 1 şi 4 ani cu până la 88%, potrivit unui studiu de specialitate. Chiar şi copiii care beneficiază de lecţii de înot trebuie să fie supravegheaţi atent de un adult.

Prevenirea contactării bolilor infecţioase În special la ştrandurile şi piscinele publice, riscul răspândirii şi contactării agenţilor patogeni care se înmulţesc în medii umede şi calde este foarte ridicat. Pentru siguranţa copiilor şi a adulţilor, sunt necesare câteva măsuri speciale de protecţie.

Alegeţi bazinele publice dotate cu grupuri sanitare curate, vestiare şi duşuri, verificaţi dacă apa este suficient de limpede încât fundul piscinelor să fie vizibil, evitaţi înotul dacă prezentaţi leziuni cutanate sau suferiţi de tulburări gastrointestinale, nu înghiţiţi apă şi sfătuiţi copiii să facă acelaşi lucru, spălaţivă pe mâini şi pe corp înainte şi după înot şi nu vă deplasaţi desculţi în apropierea piscinelor sau la duşuri (în special pentru a nu contacta infecţii fungice).

Aplicaţi un spray antimicotic după fiecare sesiune de înot şi utilizaţi doar prosoapele şi accesoriile de igienă proprii.

Zoe Stoleru

rea specialistului imediat cum apar senzaţii de durere, transpiraţii reci sau disconfort la un picior sau la ambele.

Varicoline este clinica medicală specializată în tratamentul noninvaziv al afecţiunilor va-

ricoase şi al plăgilor cronice.

Clinica Varicoline face parte din multinaţionala olandeză On Clinic Advanced Medical Institute, cu 14 filiale în România.

Persoană de contact:

Aura Manole Manager Constanţa-Tulcea On Clinic - 0040/730606552 Transmite: Drd. Tănase Tasenţe Director General Plus Communication

Opinii

AUGUST 2014

17

Radu Golban:

De ce nu este Cristian Diaconescu un Bugs Bunny

Radu Golban - Elveţia „Twaddle tendency” se numeşte în ştiinţă fenomenul vorbăriei. Mai pe româneşte, pălăvrăgeala sau efectul „Cristian Diaconescu”.

Psihologii argumentează că neştiinţa, gândirea lentă şi stupiditatea produc în cap nelămuriri. Prin urmare, un val de cuvinte chinuite ar avea rolul de a masca necunoaşterea.

Acest efect este răspândit mai ales printre fotbaliştii care au ratat poarta şi trebuie să explice unor jurnalişti curioşi eşecul. Dar şi în rândurile unor politicieni care nu au avut niciodată o victorie electorală şi încearcă printrun discurs alambicat o păsărească distinsă, ca să mimeze competenţa. Pentru domnul Cristian Diaconescu, candidatul Partidului Mişcarea Populară la Preşedinţia ţării, chiar nu contează gradul de popularitate la români, ci faptul că pare cel mai priceput candidat.

Domnul Cristian Diaconescu a demonstrat recent efectul flecărelii cu ocazia discursului premierului Viktor Orban de la Băile Tuşnad. Cu jumătate de gură ocupată cu o prună şi cu cealaltă cu vorbe goale a explicat simpatizanţilor PMP că “axa Moscova - Budapesta nu va trece prin nicio regiune a României vreodată”. Aşa crede domnia sa din auzitele prin cancelaria prezidenţială, că Ungaria ar pofti, cu ajutorul Rusiei, la o parte din Transilvania?

Iniţiat în secretele statului, domnul Diaconescu vrea aşadar să arate că are un avantaj faţă de ceilalţi candidaţi, făcând, pentru cucerirea sufletelor, alba-neagra cu Ardealul.

Oare cât s-a gândit înainte să slobozească porumbelul? În mod sigur a avut în minte strânsa sa colaborare cu Fundaţia germană “Konrad Adenauer”. Această alonja a Ministerului de Externe al Germaniei care finanţează mişcarea FIDESZ, a premierului Ungariei, îl curtează de ceva vreme şi pe mlădiosul Cristian Diaconescu.

Relaţia cu bastionul dogmatic al spaţiului vital german a atins în mai a.c. un nou punct culminant: la propunerea iepurelui (patruped cu urechi mari, căruia îi tremură blăniţa zărindu-şi umbra printre tufe) prezidenţial, domnul

Traian Băsescu i-a conferit lui Hans-Gert Pottering, preşedinte al Fundaţiei “Konrad Adenauer”, Ordinul Naţional “Steaua României” - în grad de mare subofiţer.

Cristian Diaconescu nu ratează nicio ocazie să se gudure pe lângă Germania, sperând că schimonoseala sa cu valorile europene îi va impresiona pe nemţi. Urmând să înţelegem, probabil, că suntem în preajma acestor valori prin continuitatea în funcţii politice a foştilor activişti de partid şi menţinerea privilegiilor unui grup restrâns de oameni, fideli statului, indiferent dacă acesta este aparent ceauşistocomunist sau liberalo-european.

La un nivel trivial, manifestarea supuşeniei prin elogiere poate fi interpretată ca un ultim relict al educaţiei comuniste de care s-a bucurat acest fost activist de partid cu studii de specializare în marxismleninism. Mai grav este însă dacă poate fi interpretată ca o dependenţă sau vulnerabilitate a unei persoane care aspiră la conducerea statului cu mirul unei puteri străine.

Dacă Angela Merkel a fost în mişcarea tineretului socialist al Republicii D emocrate Germane, oare Cristi-om cinstit -, de ce să nu o întreacă? Doar a fost secretar adjunct cu probleme politico-ideologice al biroului A.S.C. şi judecător sătesc, însărcinat cu pedepsirea şi infierearea celor care atentau la valorile comunismului local: găini, corcoduşe, mălai.

Ceea ce fosta cătană ideologică şi astăzi candidat PMP nu a înţeles este că daltonismul politic de stânga-dreapta de la Bucureşti, tradiţional fixat cu obstinaţie între est şi vest, Moscova sau BerlinWashington, este astăzi depăşit. Axa Berlin-Moscova este atât de vizibilă şi comentată până în cele mai uitate colţuri ale Europei încât numai un şantajabil al Berlinului poate critica Moscova cu jumătate de gură, contrabalansând omiterea Germaniei în ecuaţie, cu vorbe goale.

A trece cu vederea resuscitarea axei Berlin-Moscova, tocmai datorită unor angajamente faţă de Germania, nu face decât să ne arunce mai

puternic în braţele Rusiei. Indiferent care ar fi vocabularul dur la adresa Rusiei, trebuie mereu să ne întrebăm dacă aceeaşi politiceni ar repeta acuzaţiile şi la adresa Berlinului, acesta fiind astăzi mai aproape de Moscova decât de Washington. Sintagma euroatlantică este un produs expirat.

Dependenţele politicienilor români de finanţările generoase ale fundaţiilor germane în România rămân, însă. Firesc totodată că la doi ani de la încercarea eşuată de suspendare a preşedintelui, camarila băsistă să fie încă profund îndatorată Doamnei Merekel pentru sprijin. Dar de ce este apropierea rusogermană pentru evaluarea riscului de instabilitate în zonă, cel mai mare pericol pentru România?

La periferia Europei, România trăieşte cu falsa impresie că integrarea ţării în UE şi jertfa adusă Bruxelles-ului sunt preţul pentru protecţia faţă de Rusia. Şi ce ne facem dacă Germania, stăpânul Uniunii Europene, bate iarăşi palma cu ruşii şi noi, vrând,

nevrând, suntem în masa de manevră a tandemului Merkel-Putin? Trist, dar adevărat că nimeni nu pomeneşte experienţa României pe urma pactului Molotov-Ribbentrop, care a tranşat România în cea mai pragmatică formă a realpolitikului pentru a servi intereselor acestor două mari puteri. Unii au avut interese economice, iar alţii simple pretenţii teritoriale. Berlinul a conservat atâta Românie cât să-şi asigure aprovizionarea cu petrol şi grâne, lăsând restul de două treimi din teritoriul României la cheremul vecinilor.

Marele cunoscător de politică externă şi tărâţe furate din Ilfov nu realizează că linguşelile pe lângă Berlin ne vor aduce în scurt timp din nou la scenariul din 1940?

Măcar să fi înţeles că ar putea avea de ales cândva între o alianţă cu Washingtonul (aşa cum a încercat cam fără succes actualul său stăpân) care ar supăra evident noua putere euro-asiatică sau să acceptăm să ne împartă Europa.

Nu cred că un micro-judecător comunist din sectorul

agricol este exact acel exemplar rar pe care şi-l dorea doamna Udrea în PMP când şi-a exprimat preferinţele: „un om tânăr, care nu a trăit în comunism, care a învăţat şi s-a dezvoltat în România de după 1990”. Deciziile sale imprevizibile şi bruşte, care de la o clipă la alta îi frânează elanul şchiop, ar trebui să poarte măcar un nume. De preferat ar fi un termen din mediul alunecos precum schiul aplin, care se referă la frânatul elegant printr-o manevră laterală numită “Cristiana”.

Bugs Bunny este un patruped inteligent, cu simţ al umorului. În mod trist pentru candidat, personajul spre care aspiră nu cunoaşte ce este pălăvrăgeala, pentru că nu a trăit în comunism şi nu are de mascat prin vorbe un trecut îndoielnic. Dar nu e totul pierdut. După ce va rata şi alegerile din toamnă, domnul Cristi va mai avea o şansă: să se profileze pe imaginea de divăvăduvă şi manierată care ne spune din priviri că nu a avut parte de bărbatul ideal.

Aşa, cel puţin, va face rating la ştirile de la ora 17.

18

España

AUGUST 2014

Lorena G. Borrero - Málaga

El casco antiguo de Ibiza presume de ciudadela, una de las más hermosas del Mediterráneo, declarada Patrimonio de la Humanidad.

Pero también de un animado ambiente estival que mantiene entretenido al viajero hasta la madrugada.

El mes de agosto le favorece al conjunto de callejuelas que serpentean colina arriba en dirección a la catedral de Ibiza. Sobre todo a partir del atardecer, momento en que el bullicio asoma en torno a los comercios y restaurantes. Sin embargo, si se quiere visitar el Museo de Arte Contemporáneo, habrá que ir antes del final de la tarde.

Hasta el 15 de agosto se exhibe la interesante muestra La luz de la noche, una exposición dedicada al artista Joan

Miró que engloba 25 pinturas, 14 esculturas y un tapiz. También tiene interés la muestra que hasta finales de octubre se expone en el Museo Puget (Carrer Major, 18), un valioso conjunto de fotografías firmadas por el alemán Heinz Vontin que desvela la Ibiza de los años 50.

Museos aparte, en Dalt Vila el ambiente se concentra en el espacio comprendido entre la calle Sa Carrosa y la plaza del Sol. En esta última se encuentra S’Escalinata, un local fresco y distendido que este año ha cambiado de manos y en el que se puede disfrutar de cócteles, ensaladas, tablas de embutido y otros platitos. Un poco más allá se encuentra La Oliva (Santa Creu, 2), un histórico cuya excelente cocina francesa nunca decepciona. Entre sus platos estrella destaca el hojaldre de queso de cabra caliente con tomillo y miel.

Pero no todo son restaurantes intramuros. En Santa Creu y en la plaza de Vila hay en torno a una docena de tiendas de moda y complementos, la mayoría fieles a su cita veraniega, aunque cada temporada hay novedades, como Carmina i (plaza de Vila, 7), con preciosos vestidos de seda y camisas de inspiración mejicana, o La Cerverana (plaza de la Vila, 23), con un amplio surtido de

Termas y balnearios reinan en Aragón La comarca de Calatayud vivió un apogeo en el siglo XIX, cuando los poderes de sus aguas termales atrajeron a las grandes fortunas que levantaron glamurosos balnearios que se han mantenido hasta nuestros tiempos.

Tras años de declive en los que los balnearios pasaron a ser reducto de personas mayores, reumáticos o con dificultades respiratorias, estos establecimientos han reorientado su oferta convirtiéndose en acogedores remansos de tranquilidad en los que el visitante sale como nuevo. La fórmula es simple. Es una ecuación resultante al unir salud, belleza, ocio y placer.

El Balneario Termas Pallarés E l B a l n e a r i o Te r m a s Pallarés esconde una gran joya natural. Su Lago Termal, único en Europa, es el lugar idóneo para para practicar la natación o relajarse, además de aprovechar los

efectos beneficiosos que el agua mineromedicinal produce en el cuerpo. El agua, a una temperatura constante de 28 ºC, permite disfrutar del lago en cualquier momento del año.

El encantador Hotel-Parque d e l B a l n e a r i o Te r m a s Pallarés se sitúa en Alhama de Aragón, cerca de Zaragoza, y alberga la zona de tratamientos termales y lúdicos más interesante de la zona. Este centro te brinda la posibilidad de una incomparable inmersión en la cuna del bienestar y la salud.

Una sobria elegancia arquitectónica y unas hermosas vistas a los exuberantes jardines del balneario reinan en todas las estancias del centro, evocando el clasicismo y el auténtico encanto del histórico Balneario Termas Pallarés del siglo XIX. No lo pienses más y ven a relajarte en un marco sin igual.

alpargatas para todas las ocasiones.

A los pies de Dalt Vila se extiende el animado barrio de La Marina, repleto de comercios, restaurantes y locales de copas.

Una dirección que no pasa de moda a pesar de los años es la centenaria Sombrerería Bonet (Calle Comte de Rosselló, 6), el mejor lugar de la isla para vestir la cabeza con un panamá o un borsalino. Si se busca moda ad lib, hay que acercarse a Ad Libitum (c/ Bisbe Cardona, 109), que, además de ofrecer su propia colección, cuenta con diseños de reconocidas firmas, como Charo Ruiz. Para un souvenir gastronómico, en la coqueta tienda degustación Taste’m (c/ D’enmig, 25) se pueden comprar productos de la tierra, como ensaimadas, flaós, quesos, vinos, sobrasadas, cocas y licor de hierbas.

La plaza del Parque, situada a los pies de la muralla, sigue siendo uno de los rincones más animados y agradables de la capital ibicenca. El café bar Pura Vida (Plaza del Parque, 7) es uno de los favoritos de los lugareños para disfrutar de un cóctel por la noche.

Una copa con vistas a Dalt Vila A pocos metros del Mercado Viejo y la Porta de Ses Taules, la entrada principal al recinto amurallado, se localiza el Tira

El barrio de Dalt Vila de Ibiza está de moda

Pallá (Santa Lucía, 8), un bar desenfadado famoso por su azotea, que ofrece una de las mejores panorámicas sobre

Dalt Vila. La terraza del Bar 1805 (Racó de Santa Lucía, 7), a escasos metros, también cuenta con una buena vista,

además de cócteles como el Green Beast, que lleva absenta, lima fresca, sirope de azúcar, agua y pepino.

Redescoperă România

AUGUST 2014

19

Sovata - Lacul Ursu, unic în Europa

Timeea Oprean - Cluj Napoca

Lacul Ursu După formarea Lacului Ursu din Sovata, în anul 1875, în zonă s-a dus vestea că această apă tămăduieşte diferite boli de tip reumatismal, iar după mai bine de o jumătate de secol aici a fost înfiinţată prima bază de tratament. În scurt timp de la formarea Lacului Ursu, cel mai important lac dintre cele cinci lacuri cu apă sărată existente în actuala staţiune Sovata, între care Aluniş, Roşu şi Verde, Lacul Negru şi Lacul Mierlei,

oamenii şi-au dat seama că cel sub forma unei blăni de urs desfăşurate este deosebit faţă de celelalte, nu atât ca dimensiuni, cât mai ales prin temperatura apei. „Acest fenomen de heliotermie face ca Lacul Ursu să fie nu numai cel mai important din Sovata, ci la nivelul Europei şi chiar a globului.

Este un fenomen unicat. Sunt foarte puţine lacuri care prezintă acest fenomen de heliotermie. Lacul Ursu este cel mai important din staţiune nu numai pentru că este cel mai mare, atât ca suprafaţă, cât şi ca adâncime, ci pentru faptul că prezintă cel mai pronunţat fenomen de heliotermie, fenomen ce a fost cercetat, studiat intens de institutele de specialitate din ţară”, a declarat directorul staţiunii, Fülöp Nagy János.

Acesta a spus că după

cercetările care s-au făcut a rezultat că Lacul Ursu prezintă fenomenul de heliotermie, ceea ce înseamnă că la sfârşitul perioadei lui de încălzire, adică pe la mijlocul sau sfârşitul lunii iunie, temperatura apei la adâncimea de 1,5 metri, acolo unde este termoclima lacului, poate să ajungă la 50 de grade Celsius.

După deschiderea sezonului de balneaţie, adică la sfârşitul lunii iunie, starturile din lac se omogenizează, apa ajunge la 33-34 grade, iar apoi urmează încontinuu să se răcească, mai ales din luna august, când încep nopţile răcoroase.

Pentru conservarea căldurii lacului, Fülöp Nagy János a spus că scăldatul este permis doar în anumite perioade ale zilei, dar niciodată înainte de ora 10:00, şi numai într-o anumită porţiune a lacului.

Lacul Ursu este un monument al naturii, unic în Europa şi de mare importanţă în ţară noastră dintr-o mulţime de motive, corespunzând categoriei a III-a, ca rezervaţie naturală de tip mixt. Fiind în apropiere de Sovata, recounoscută ca şi zonă pentru vacanţe dar şi pentru tratamente naturale, Lacul Ursu este foarte uşor accesibil. Dacă optezi pentru cazare în Sovata pentru vacanţa ta, atunci trebuie să vizitezi şi Lacul Ursu.

Rezervaţia naturală Inclus într-o rezervaţie na-

Peştera Coliboaia Situată pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, judeţul Bihor, o peşteră, aparent simplă, a intrat recent în atenţia marilor speologi care aveau să descopere probabil cele mai vechi picturi rupestre din Europa. S-au descoperit în jur de zece picturi ce înfăţişează figuri de animale care au fost făcute cu câteva zeci de mii de ani în urmă. Peştera Coliboaia este dovada vie că acolo şi-au dus existenţa oamenii preistorici, lăsându-ne astăzi o

mare bogăţie arheologică.

Descoperirile au fost făcute în anul 2009, când, în urma unor explorări în Peştera Coliboaia, aveau să se lase descoperite câteva picturi rupestre, lăsând cu gura căscată echipa de speologi care se aflau în misiune, echipa compusă din Tudor Rus (Speodava Ştei), Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Ţoiciu (Speowest Arad), Marius Kenesz (Speo Club Zarand Brad).

Picturile descoperite de

aceştia sunt toate de culoare neagră şi sunt reprezentări de animale, printre care un bizon, un cal, posibil o felină, două capete de urs şi doi rinoceri. Se pare că picturile au fost făcute de oamenii preistorici cu ajutorul cărbunelui.

De asemenea, au fost descoperite şi câteva gravuri, iar pe planşeu au fost găsite răsfirate oase de urs. Datorită acestui lucru, s-a constatat că în timpul şederii lor în peşteră, urşii au zgâriat pereţii.

Peştera Coliboaia este străbătută de un râu subteran, ceea ce face ca parcurgerea peşterii să nu fie uşoară, însă picturile rupestre au fost descoperite într-o galerie înaltă a peşterii, ferite din calea apei care le-ar fi distrus. Probabil, alte picturi au fost şterse de apa râului subteran.

Picturile acestea, care au uimit speologii în mâna cărora s-au lăsat descoperite, au atras atenţia întregii lumi arheologice. Astfel că, echipei de cercetători români li s-au alăturat o echipă franceză formată din 5 specialişti, special veniţi din Franţa. Misiunea francezilor a fost aceea de a

turală, Lacul Ursu este centrul unei zone naturale de excepţie. Pe o suprafaţă imensă, de 79 ha, rezervaţia naturală este formată din masive de sare, dar şi din andezite şi amfiboli.

Formarea lacului nu a fost însă una normală, ci mai degrabă accidentală, dat fiind faptul că, în urma probuşirii unei zone de exploatare a sării, a rezultat un spaţiu ce s-a umplut cu apa păraielor locale.

Ca rezervaţie naturală, zona nu este apreciată numai pentru lacul de excepţie format aici şi pentru combinaţia interesantă de roci, ci şi pentru speciile de floră.

Pădurea din jurul lacului este una mixtă, înglobând un număr mare de specii de arbori de toate felurile. În afară de aceştia, speciile ierboase sunt de asemenea de admirat, mai ales florile, cum sunt Papucul doamnei şi Crinul de pădure.

Unicitatea lacului şi beneficiile aduse Lacul Ursu este aşadar un lac heliotermic, fapt ce dă şi unicitatea lui. Combinaţia de apă sărată în adâncime cu apă dulce de suprafaţă este una surprinzătoare, dar şi foarte benefică în acelaşi timp. La acestea se adaugă fenomenul de încălzire a apei, ce sporeşte beneficiile naturale ale lacului, dar şi pe celemedicale.

Mai mult decât atât, tocmai faptul că este un lac heliotermic aduce numeroase atesta perioada când au fost făcute picturile.

Echipa franceză a fost formată din doi speologi (Marcel M e y s s o n n i e r ş i Va l é r i e Plichon), un paleontolog specializat pe ursul de peşteră (Michel Philippe), un preistoric (Françoise Prudhomme) şi doi specialişti în arta de peşteră (Jean Clottes şi Bernard Gély).

Cei cinci specialişti au decis în urma cercetărilor întreprinse de ei: picturile rupestre din Peştera Coliboaia sunt cele mai vechi astfel de picturi nu doar din Europa, ci din întreaga lume, aparţinând unei perioade foarte vechi care se măsoară în mii de ani, între 23.000 şi 35.000 de ani, adică perioada artei parietale, Gravettian sau Aurignacian.

Este pentru prima dată când în Europa Centrală se află despre o asemenea descoperire, care atestă arta parietală atât de veche. Autenticitatea picturilor a fost făcută printr-un procedeu numit analiză comparativă, care a presupus analiza picturilor din Peştera Coliboaia cu alte picturi rupestre din peşteri din Europa. În ceea ce priveşte cei care au făcut aceste picturi pe pereţii peşterii, se pare că suntoameni preistorici, iar Jean

beneficii celor care optează pentru tratamente la Lacul Ursu. Astfel, cei care suferă de afecţiuni reumatismale, metabolice, endocrine, neurologice sau ginecologice pot avea aici parte de cele mai bune tratamente naturale, incluse într-o scurtă vacanţă, într-un peisaj de vis.

Lacul Ursu este unic în Europa, motiv pentru care atrage

atât turişti români, cât şi străini. Staţiunea Sovata, de care aparţine lacul, nu este numai una în care aleg să vină cei care au nevoie de tratamente, ci şi un loc perfect pentru vacanţe linştite şi relaxante în mijlocul naturii. Rezervaţia naturală a Lacului Ursu oferă cadrul perfect pentru un concediu plin de sănătate în inima naturii.

Clottes este de părere că aceştia erau vânători-culegători, adică oameni care nu practicau agricultura sau creşterea animalelor.

Din punct de vedere al semnificaţiei acestor picturi, există mai multe interpretări. Una aparţine francezului Henri Breuil a cărui interpretare spune că picturile reprezintăscene de vânătoare simbolice.

O altă interpretare aparţine lui Jean Clottes, care alături de alţi specialişti, consideră că picturile din peşteră erau făcute de fapt, în timpul ceremoniilor religioase, fără a se cunoşte care era scopul acestor ceremonii.

Peştera de la Coliboa-

ia din judeţul Bihor nu este deschisă publicului şi turismului, pentru a nu risca să fie distruse picturile. Ea se află în stare de conservare prin grija Federaţiei Române de Speologie şi a Administraţiei Parcului Natural Apuseni sub autoritatea arheologică a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi administrativă a Consiliului Judeţean Bihor.

Peştera de la Coliboaia este securizată şi au fost amplasate porţi, tocmai pentru a se ajunge cu greu la picturile care reprezintă o mare bogăţie patrimonială şi cărora unii turişti, din păcate, încă nu au învăţat să le acorde respectul cuvenit...

Documentare: www.turistinfo.ro, www.turismvirtual.ro, www.sovata-alunis.ro, www.wall-street.ro

20

Tradiţii

AUGUST 2014

Săpânţa:

Drumul lung spre Cimitirul Vesel Andra Mateescu Alicante

Un irladez în vârstă de 46 de ani, stabilit din 1994 în România, ţara de care s-a „îndrăgostit iremediabil” şi despre care nu ştia unde se află pe hartă, organizează de cinci ani, la Săpânţa, un festival unic de promovare a tradiţiilor maramureşene - „Drumul lung spre Cimitirul Vesel”.

Peter Hurley a păşit prima dată în România în 1994 şi de atunci s-a stabilit definitiv aici.

A învăţat să vorbească aproape perfect româneşte, cu un uşor accent irlandez, poartă cu mândrie costumele populare româneşti despre care spune că sunt „impresionante” şi crede că românii au o energie pozitivă, deşi se confruntă tot timpul cu greutăţi. „Am decis că vreau să locuiesc în Europa de Est în 1993, după ce am făcut o scurtă vizită la Praga. Mi-am spus atunci că în momentul în care voi avea ocazia să mă mut în această parte a lumii, o voi face. Şi ocazia s-a ivit în 1994, când m-a sunat un prieten şi mi-a propus să mă mut în România, să pornim o fir-

mă de consultanţă în marketing. Am acceptat fără să stau pe gânduri, deşi nici nu ştiam unde se află România pe hartă”, a povestit Peter Hurley.

Zis şi făcut. Tânărul şi-a luat bagajele şi a venit în România, s-a stabilit în Bucureşti şi, împreună cu prietenul său, a pus bazele a două firme de publicitate.

Peter Hurley spune că timp de 15 ani a fost fidel acestui domeniu, însă din 2009 a decis că este timpul să promoveze tradiţiile româneşti, aşa că a înfiinţat o asociaţie interculturală de tradiţii şi a început să promoveze România, ţara despre care spune că a devenit a doua sa patrie.

Irlandezul, îmbrăcat întro cămaşă populară din zona Maramureşului, este energic şi vorbeşte cu drag despre români şi obiceiurile lor, despre care crede că ar trebui promovate mai mult. „Vorbim despre o civilizaţie mare, rurală, vie, care este autentică şi spectaculoasă. În momentul în care vezi pentru prima dată o astfel de civilizaţie, mă refer la cineva ca mine, care nu a ştiut ce este aici până nu am venit prima dată, ţi se răstoarnă multe lucruri în cap. Vezi ceva ce nu ai văzut niciodată, nu ai crezut că există aşa ceva”, spune

Peter Hurley.

Irlandezul crede că tradiţiile româneşti s-au conservat destul de bine în spaţiul intracarpatic datorită „poziţiei geopolitice a României, ortodoxiei şi comunismului, care a împiedicat dezvoltarea”. „Acum, mai important este ca românii să conştientizeze că tradiţiile lor sunt o comoară vie şi fragilă”, este de părere Peter Hurley, iar în ochi i se citeşte entuziasmul când vorbeşte despre acest subiect.

Hurley se declară îndrăgostit iremediabil de România şi spune că în timp şi-a format o părere bună despre români, pe care îi vede „încărcaţi de o energie pozitivă, deşi luptă zi de zi cu greutăţile”. „Opinia mea despre România s-a format în România, trăind împreună cu românii. Spre deosebire de alţii din Vest, care au opinii deformate şi nu tocmai pozitive. Partea bună este că opiniile lor deformate sunt greşite”, crede bărbatul, care spune că nici nu se gândeşte să se mute în altă ţară.

De altfel, Peter spune că acum, aici, este toată viaţa sa, profesia, familia. Este tatăl unui băiat şi şi-a convins până şi rudele din Irlanda că România este cea mai frumoasă ţară în care să trăieşti. „Noi

suntem zece fraţi, iar una dintre surorile mele mai mari, care este medic nutriţionist în Dublin, a venit în 2007 şi a stat un an şi jumătate în Delta Dunării, ca voluntar. I-a plăcut atât de mult încât, după ce s-a căsătorit, a revenit în România ca turist, împreună cu soţul ei. Părinţii mei au venit prima dată să mă viziteze în 2001, iar mama mi-a spus, după zece zile petrecute aici, că mă înţelege de ce am ales să locuiesc în această ţară”, mărturiseşte irlandezul.

Prima dată când a vizitat zona Maramureşului, în 2003, Peter Hurley a fost impresionat de autenticitatea locului, iar câţiva ani mai târziu a decis să organizeze un festival prin care să promoveze peste hotare tradiţiile din Maramureş.

Astfel, în 2010 Peter Hurley reuşea să înfiinţeze primul festival intercultural din România, “Drumul lung spre Cimitirul Vesel”. Atunci şi-a pus la bătaie toate economiile pentru festival, dar şi-a dat seama că un astfel de eveniment este costisitor şi, deşi l-a organizat în fiecare an din 2010 până acum, cinci ani de zile s-a luptat să adune bani pentru o ediţie de amploare a festivalului de promovare a tradiţiilor. „Primele patru

ediţii le-am făcut cu sponsorizări şi cu economii. Acum am reuşit să atragem o finanţare europeană de 180.000 de euro, într-un proiect Regio şi avem şi sprijinul Guvernului în acest proiect. În plus, avem şi sponsorizări din Irlanda, dar tot mai avem nevoie de

mândru că a reuşit să îşi ducă planul la bun sfârşit. În 26 noiembrie 2012, Peter Hurley a pornit într-o călătorie de 650 de kilometri, singur, pe jos, având ca unică sursă de supravieţuire bunătatea şi ospitalitatea oamenilor.

A mers de la Cimitirul Vesel

încă 16.000 de euro, pentru că, aşa cum am mai spus, ediţia din acest an este una de amploare”, explică Peter Hurley.

Festivalul „Drumul lung spre cimitirul vesel” va avea loc, în acest an, în perioada 12 - 16 august şi va cuprinde vizite la locuinţele meşterilor populari din Săpânţa, astfel încât cei care participă la festival şi, în special străinii, „să vadă pe viu ce înseamnă tradiţiile româneşti”.

Partea cea mai atractivă a ediţiei din acest an a festivalului intercultural va fi un concert simfonic susţinut pe o pajişte din Săpânţa de 120 de artişti din Irlanda, Scoţia, Spania şi România. „De Sfânta Maria o să facem ceva foarte interesant.

Am ales Săpânţa pentru că este un loc simbolic, reprezentativ pentru toate cele 12.000 de sate din România.

Facem acest eveniment pentru că un compozitor irlandez a creat o simfonie despre viaţa satului, fiind inspirat de epitafurile din cimitirul Săpânţa, iar această operă se pune în scenă în Săpânţa de Sfânta Maria”, explică Peter,

din Săpânţa până la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, parcurgând câte 30 de kilometri pe zi. Douăzeci şi sase de zile mai târziu, în 21 decembrie 2012, ajungea la destinaţie.

După lansarea cărţii sale, „Drumul Crucilor”, care a avut loc la Muzeul Ţăranului Român, Peter Hurley a pornit din nou la drum, înapoi spre Săpânţa, de data aceasta cu o maşină plină de cărţi. El a făcut popasuri pentru a-şi prezenta cartea în Braşov, Odorheiul Secuiesc, Reghin, Cluj-Napoca, Bistriţa, Vatra Dornei, Sighetu-Marmaţiei, Baia Mare, Slatina (Ucraina) şi, în final, Săpânţa, la un an după ce a încheiat drumul pe jos.

Irlandezul fascinat de România şi stabilit în Bucureşti spune că încă nu a reuşit să vadă toate locurile interesante din ţara care l-a adoptat. Visează să exploreze Delta Dunării şi vrea să viziteze mai mult Carpaţii, despre care spune că sunt „munţii care i-au ajutat pe români în vremurile dificile”. *** Foto: Dan Bodea

Documentare: http://www.monitorulcj.ro/stiri-din-transilvania, http://www.emaramures.ro/Default.aspx, http://transilvaniareporter.ro/

Reţetele Annei Supa cu roşii este o alegere bună atât rece, cât şi caldă. Poţi să o serveşti cu salată verde şi pâine făcută în casă şi prânzul va fi complet. Acest gazpacho vine dintr-o regiune a Spaniei (Andaluzia) cu puternice influenţe marocane, dar este un fel de mâncare ce se potriveşte perfect în orice meniu.

Ingrediente •2 căţei usturoi •1/2 linguriţă chimion •100 ml oţet de vin •100 ml ulei măsline •2 castraveţi mici •1 ardei gras roşu •250 g pâine albă fără coajă, tăiată cubuleţe •1 kg roşii bine coapte, tăiate în jumătăţi •1/2 linguriţă boia ardei iute, sare, piper Metodă de preparare Într-un bol, stoarce uşor jumătăţile de roşii astfel încât să iasă sucul şi seminţele. Strecoară sucul.

Toacă pulpa de roşii, pune-o împreună cu sucul strecurat şi adaugă ardeiul şi castravetele tocate cubuleţe, usturoiul zdrobit, pâinea, uleiul şi oţetul. Amestecă bine şi lasă-le să stea la temperatura camerei timp de 15-20 minute pentru a îmbina aromele.

Pune toate ingredientele amestecate într-un blender şi pasează-le cu o ceaşcă de apă (sau

Gazpacho de vară

supă de pui, dacă ai). Strecoară amestecul pasat printr-o stre-

Spanac cu usturoi şi ardei iute O garnitură condimentată, perfectă pentru o friptură gustoasă.

Ingrediente •300g spanac •sare, 1 lămâie •1 căţel de usturoi tăiat felii subţiri •1 ardei iute tăiat felii subţiri •2 linguri ulei vegetal

Metodă de preparare Pune uleiul la încălzit într-o tigaie mare, la foc mediu-mare.

Adaugă ardeiul iute şi usturoiul şi căleşte-le maximum un minut.

Adaugă spanacul şi găteşte totul amestecând des, 1-2 minute. Pune sare şi serveşte alături de felii de lămâie.

curătoare deasă.

Pune supa la rece timp de o oră.

AUGUST 2014

21

Frigărui de fructe Vara e momentul în care toată lumea iese la grătar. Numai că, pe lângă preparatele obişnuite te provoc să încerci gusturi noi. Petrecerile de vară pot fi momentul ideal în care să testezi deserturi preparate pe grillul încins.

Ingrediente •1 linguriţă scorţişoară •8 felii pâine din grâu integral •50 g zahăr •2 banane decojite şi feliate rondele •300 g căpşuni •5 linguri unt topit •1 lingură ulei (pentru uns grătarul) Metodă de preparare Într-un bol, combină zahărul

şi scorţişoara. Dacă foloseşti frigărui de bambus acestea vor fi înmuiate în apă timp de 10-15 minute, ca să nu se ardă.

Se taie pâinea în cuburi de 4 cm, pe care le ungi uşor cu untul topit. Tăvăleşte-le apoi prin zahăr şi scorţişoară până când sunt acoperite pe toate părţile cu un strat uniform. Înşiră cuburile de pâine pe frigărui, alternând cu căpşuni şi banane. Unge grătarul cu ulei şi prăjeşte frigăruile între 8 şi 10 minute, întorcând din când în când, până când pâinea este uşor prăjită şi rumenită.

Serveşte-o decorată cu frunze de busuoic sau pătrunjel.

Pui picant cu iaurt Vara asta uită de îngheţate, limonade sau salate. Răcoreşte-te cu o mâncare picantă, aşa cum fac popoarele din cele mai fiebinţi zone de pe glob.

De ce e bine să mâncăm iute sau picant în zilele caniculare?

Răspunsul este foarte simplu: cele mai picante feluri de mâncare vin din ţările cu cea mai caldă climă.

Mâncărurile iuţi, pican-

te, condimentate, ne fac să transpirăm, iar acesta este macanismul prin care corpul îşi reglează temperatura şi ne răcoreşte. Prima reacţie este că iei foc la propriu, dar în câteva minute vei simţi imediat beneficiile unui fel de mâncare condimentat.

Iaurtul este un ingredient magic în marinade. Frăgezeşte carnea de pui şi o păstrează

suculentă.

Ingrediente •sare, piper •2 linguriţe curcumă •1 linguriţă coriandru uscat •1 linguriţă chimion măcinat •1 linguriţă pudră de chilli •150 ml iaurt •8 copănele de pui fără piele Metodă de preparare Crestează fiecare copan de pui de câteva ori. Amestecă iaur-

tul şi condimentele într-un bol şi pune carnea de pui în acest amestec, astfel încât să fie acoperită de iaurt. Lasă totul în frigider timp de o jumătate de oră.

Scoate copănele de pui din marinadă, scutură-le de iaurtul în exces şi pune-le într-o tavă pe o hârtie de copt. Dă-le la cuptor timp de 30 de minute la 200°C. Le poţi frige şi pe grătar, afară, 20-25 de minute.

22

Terapia verde

AUGUST 2014

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Vara este anotimpul fructelor şi legumelor proaspete combinate în salate uşoare şi smoothie-uri delicioase.

Cu aceste arme la îndemână, poţi să începi în acest sezon cald o cură de detoxifiere şi să îţi revitalizezi atât între-

gul organism cât şi mintea.

Este păcat să continui cu, consumul alimentelor grele sau bogate în grăsimi, când ai la dispoziţie numeroase alternative sănătoase. Nu uita că în timpul temperaturilor ridicate dieta ta trebuie să se schimbe pentru a-ţi menţine organismul sănătos. În acest articol vei afla mai multe despre alimentele recomandate în curele de detoxifiere şi ce minuni fac acestea pentru tine.

Ce alimente te vor ajuta în cura de detoxifiere În primul rând, nu uita că aceste cure de detoxifiere a organismului sunt sănătoase, dar în acelaşi timp sunt şi solicitante. De aceea, nu este indicat să le urmezi pentru o perioadă lungă de timp. În al doilea rând, curele de detoxifiere pot

fi folosite atât pentru scopuri terapeutice cât şi pentru a preveni apariţia unor probleme de sănătate cauzate de un regim de viaţă nesănătos. Iată câteva din alimentele-minune de care te poţi folosi în cura de detoxifiere: Lămâia- aceste fructe bogate în vitamine şi minerale sunt cunoscute pentru cantitatea de antioxidanţi pe care o conţin.

Ajută la menţinerea tonusului muscular, încetinesc procesul de îmbătrânire celulară şi sunt indicate în curele de slăbire. O limonadă sună bine, nu-i aşa?

Ridichea - o salată de ridichi este mai sănătoasă decât ţi-ai putea imagina. Acestea sunt bogate în magneziu, potasiu şi fibre, de aceea consumul regulat al acestor alimente va face minuni pentru sistemul

Detoxifierea de vară tău digestiv.

Lintea - este extrem de benefică pentru reglarea tranzitului intestinal datorită cantităţii mari de fibre insolubile pe care o conţine. O poţi folosi în detoxifierea organismului prin adăugarea ei în salate, ca şi garnitură la pui sau peşte sau ca şi supă cremă.

Turmericul- este unul dintre cele mai eficiente alimente în detoxifierea ficatului. Acesta ajută la eliminarea toxinelor din organism şi este uşor de integrat în dieta zilnică deoarece poate fi presărat în salate de tot felul.

Ţelina - fier, potasiu, magneziu, fosfor, vitamina B, toate acestea se regăsesc atât în frunza cât şi în tulpina de ţelină. Dacă te vei obişnui să consumi mai des acest aliment, vei scăpa de retenţia de apă a organismului şi îţi vei regla colesterolul, deci vei reuşi să slăbeşti într-un mod sănătos.

Năsturelul - cunoscut ca măcrişul de baltă, această plantă ierboasă conţine minerale şi antioxidanţi. Dacă vei introduce năsturelul în alimentaţia ta, te vei simţi mai plină de energie şi nu vei mai avea probleme cu sistemul digestiv.

Nu ştii cum să îl consumi? Ei bine, măcrişul de baltă poate fi folosit în salatele de legume proaspete şi chiar în sandvişuri.

Fie vreme bună, fie vreme rea, organismul tău are nevoie de puţin ajutor din exterior pentru a se menţine sănătos.

Alimente precum cele de mai sus pot deveni aliaţii tăi în procesul de detoxifiere, dar nu uita totuşi, că nimic nu trebuie făcut în exces. Este indicat să urmezi un regim de viaţă sănătos şi să ai o alimentaţie echilibrată, dar să nu uiţi să te mai şi răsfeţi din când în când.

Mica publicitate Important pentru cititori!

• Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre!

• Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

MUNCĂ - CERERI  Doamnă, 50 de ani, caut de muncă ca internă sau externă în Torrejón de Ardoz. Sunt serioasă, responsabilă şi am experienţă.

Mai multe detalii la telefon: 642 707 900.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă în comunitatea Madrid ca externă. Am experienţă în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Telefon: 611 387 227.  Tânăr, 33 de ani, caut urgent de muncă în orice domeniu: agricultură, construcţii, fabrică de pâine. Pot fi contatat la telefon: 667 879 460.

MUNCĂ - OFERTE  Caut un meseriaş universal (albañil de I-a) cu experienţă de nivel profesional în reforme şi amenajări interioare: yeso, faianţă, gresie, pladur, pintura, zidărie orice nivel - arcade, rustic, restaurări (fontanerie y electricidad) etc., serios, responsabil şi onest.

Telefon de contact: 600 721 808.

 Avem nevoie de o internă în Santander/Cantabria. Condiţii: persoană onestă şi responsabilă, cu experienţă în curăţenie, călcat rufe, îngijit copii, bucătărie.

Mai multe detalii, la telefon: 669 829 797.  Familie serioasă, cu doi copii minori - 4 şi 2 ani -, caută internă pentru o perioadă lungă de timp, în Marbella/Provincia Málaga.

Este important ca persoana interesată să deţină carnet de conducere, documente legale, să fie serioasă, simpatică, educată, cu experienţă în îngrijirea copiilor, curăţenie, călcat, bucătărie, să ţină casa curată în permanenţă.

Oferim contract de muncă, o zi liberă/săptămână, salar 800 euro.

Informaţii suplimentare la telefon: 722 335 348.  Caut persoană de 50 – 60 de ani, cu experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă, din Madrid. Mai multe informaţii la telefon: 656 808 238.  Avem nevoie de un zugrav profesionist, cu experienţă şi aptitudini demonstrabile, pentru a presta servicii în domeniu în comunitatea Madrid, cu disponibilitate de deplasare şi în alte zone ale Spaniei. Telefon: 666 152 308 - Eduardo.  Caut un instalator de jgheaburi metalice, cu experienţă, în Madrid. Sunaţi la telefon: 609 059 114 - Jesus, pentru detalii suplimentare.  Avem nevoie de un autonom

ce deţine camion frigorific de 8 to, în Barcelona. Mai multe detalii la telefon: 934 154 044 - Eva.  Angajăm persoană cu experienţă, în Madrid, pentru mutări şilivrare de mobilier. Telefon: 918 706 633.  Căutăm şofer cu experienţă şi camion propriu în Barcelona. Sunaţi la telefon: 931 841 04.  Avem nevoie de şofer de taxi cu experienţă şi recomandări, în Madrid. Telefon: 645 067 798.  Angajăm matrimonio pentru fermă, în Cáceres/Extremadura.

Condiţii: experienţă în îngrijirea animalelor, cunoştinţe de manipulare a utilajelor agricole, seriozitate. Sunaţi la telefon: 653 580 110, 665 055 697 - Jose, pentru detalii. ÎNCHIRIERI  Închiriez cameră începând cu data de 01 sau 15 august 2014 pentru două persoane, cu acces la staţiile de metro: Urgel, Oporto şi Carpetana.

Apartament bine utilat, centrală termică proprie etc. Relaţii la telefon: 642 010 961 şi 642 647 038.

VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând teren intravilan, ferit de inundaţii la ieşirea din oraşul Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3200 mp. Deschiderea la stradă asfaltată este de 20 m/ 7euro mp. Preţ teren 22 400 €. Telefon:

642960470.  Vând casă în Bacu/Joiţa, situată în vecinătatea pădurii Dragomireşti Deal. Accesul se face, fie din Centura Bucureşti, fie prin Ciorogârla (autostrada Bucureşti-Piteşti), fie prin Joiţa (Chitila). Transport privat de persoane (rată din Militari şi Carrefour Militari, microbuze care leagă localitatea de Chiajna, Carrefour, Bucureşti, dar şi satele învecinate, Joiţa, Cosoba, Dragomireşti), şcoala şi grădiniţa renovate, biserică, club, minimarket, spălătorie. Găsiţi aici, departe de zgomotul şi praful capitalei, o zonă liniştită, un peisaj potrivit pentru relaxare şi nevoile dumneavoastră.

Structura casei: cărămidă, P+1+Pod, 145 mp construiţi, 306 mp suprafaţa terenului, 3 grupuri sanitare, 3 dormitoare (1 dormitor matrimonial cu baie proprie), living 26 mp, bucătărie open space cu posibilitate de închidere cu uşi glisante, terasă din beton 20 mp cu beci, fosă septică, gaz, toate documentele la zi. Zonă de vile construite în ultimii 3 ani, acces rapid în sectoarele 1 şi 6, Gara de Nord, Piaţa Domenii, Piaţa Victoriei, Militari.

Preţul este uşor negociabil, posibilitate de plată în 2 rate: 64.500 euro. Contact: neaguflavia@ yahoo.com  Vand teren intravilan 12000 mp + şură, apă, curent, în Şirnea, zona Moeciu - Bran, judeţul

AUGUST 2014

23

Braşov, România. Zonă turistică, privelişte incredibila mărginită de platoul Bucegi si Piatra Mare.

Tel.: 0040 744 508 994.  Vând apartament cu 3 camere în Beclean/Bistriţa-Nasaud, zonă foarte bună, etaj 1, cu 2 balcoane, 2 băi, utilat cu parchet, termopan şi centrală proprie. Preţ informativ, 43.000 euro. Telefon: 663 621 612, 642 511 574.  Vând 10 ari de teren intravilan în oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Nasaud, zona Parc, pentru construcţie de casă, dotat cu toate utilităţile: apă, gaz, canalizare, curent electric. Preţ, 22.000 euro. Mai multe informaţii, la telefon: 663 621 612, 642 511 574.

DIVERSE  Vând salon de coafură unisex, modern, foarte bine utilat, situat în Calle La Pinta 26, din Calpe/Alicante. Informaţii la telefon: 639 429 619, 670 283 779. Se vorbeşte numai în limba spaniolă, germană, franceză şi engleză.

MATRIMONIALE  Doamnă, 42 de ani, din comunitatea Madrid, caut un domn de vârstă apropiată, cu serviciu, educat şi serios, pentru o relaţie de lungă durată. Aventurierii să se abţină! Telefon: 603 107 075.  Domn, 44 de ani, din comunitatea Madrid, caut o doamnă de 35 – 42 de ani, fără obligaţii, sinceră, pentru o relaţie serioasă.

Nu sunaţi inutil! Telefon: 609 464 280.

 Bărbat, 60 de ani, 177/83, bine îngrijit, situaţie economică stabilă, doresc să cunosc o doamnă sinceră şi responsabilă din comunitatea Madrid. Rog, nu sunaţi!

Răspund doar la SMS. Telefon: 611 230 719.  Tânăr, 38 de ani, din Zaragoza, caut o doamnă/domnişoară de vârstă apropiată, sinceră, curată, harnică, pentru o relaţie serioasă.

Telefon: 642 048 743.  Tânără drăguţă, serioasă, fără obligaţii, 36 de ani, doresc să cunosc un tânăr de vârstă apropiată din comunitatea Madrid, fără obligaţii. Mai multe informaţii la telefon: 642 535 016.

depresie, inflamaţia ochilor, umflarea genitală, creşterea senzaţiei de durere în piept, erupţii cutanate pe tot corpul, convulsii, comă şi delir.

Partea cea mai rea este că nu există nici un tratament cunoscut pentru această boală. În general persoanele infectate cu acest virus primesc ingrijire intensivă pentru ameliorarea stării dar nu există şanse de vindecare. Pentru problemele de sângerare se fac transfuzii de trombocite sau de sânge.

Boala se transmite de la om la animal şi de la om la om prin prin contactul cu fluide corporale infectate sau prin

ace infectate din spitale. Mai nou, cercetătorii au descoperit că boala se poate transmite şi prin intermediul aerului, fără contact direct.

Africa este ameninţată de Ebola, care se răspândeşte cu repreziciune. Grav este faptul că virusul ameninţă şi Europa.

Bilanţul epidemiei de febră hemoragică în Africa de Vest a ajuns la peste 1.300 de cazuri şi 729 de morţi, dintre care 57 în patru zile, a anunţat joi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Sursa: observator.tv, Ioana Nedelcu, A.M.PRESS, Daniela Petrescu, A.M.PRESS

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE! E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (de luni până vineri: 09:00–20:00)

Ebola: Ebola este un virus care a apărut pentru prima dată în 1976 în Zair şi Sudan. Are cea mai mare rată de mortalitate, de până la 90%. Grav este faptul că boala poate fi confundată, la început, cu o simplă răceală. De asemenea, se transmite foarte repede.

Astfel, perioada de incubaţie este de 5-10 zile. De cele mai multe ori simptomele apar brusc şi includ febră mare, dureri de cap, gât inflamat, greaţă, ameţeli sau slăbiciune severă. Când boala avansează apar simptome severe cum ar fi sângerare din ochi, urechi şi nas, sângerare din gură şi rect,