Occidentul romanesc nr 38 by Occidentul Romanesc

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul IV - Nr. 38 / 24 pagini 1-30 aprilie 2014

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de aﬁliere politică sau religioasă!

„UBI BENE, IBI PATRIA” UNDE E BINE, ACOLO ESTE PATRIA

Acordarea alocaţiei pentru copii „ În Spania nu există alocaţie de stat pentru copii care să se acorde necondiţionat tuturor copiilor, indiferent de veniturile părinţilor , aşa cum se întamplă în România...”

Pagina 04 Certiﬁcatul de viaţă „ În cazul beneficiarilor

„Plecat dintr-o ţară comunistă în urmă cu aproape 35 de ani, Nelu Bârsan şi-a găsit fericirea şi împlinirea în ţara speranţei. A trăit în jungla imigraţiei, şi-a păstrat cinstea şi omenia peste tot...”

stabiliţi pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau pe teritoriul statelor cu care România a aplicat sau aplică acorduri sau convenţii bilaterale de...”

Pagina 06 Forumul jurnaliştilor români din Europa „Reuniţi în cadrul forumului de la Lyon, jurnaliştii români prezenţi au avut posibilitatea să-şi exprime opiniile legate de problemele cu care se confruntă românii...”

Pagina 10 Istoric cu bătaie lungă

„Şi vecinii noştri dispre răsărit sunt gata să-şi dea viaţa pentru aceleaşi nepreţuite lucruri care ne-au trezit odinioară pe noi din letargie, idealuri greu de definit, cu nume...”

Pagina 16

Lansare de carte şi expoziţie de pictură „Andalucia Verde”

Pagina 12-13

„Este o expoziţie mică. Sunt expuse doar 21 de tabouri, pictate de mine în ultimile săptămâni. Sunt imagini vii ale locurilor care m-au....”

Pagina 23

Adrese şi informaţii utile

APRILIE 2014

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla.

Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel)

Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activi-

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu MARKETING: Michael H. Cronkite (CA-USA) PUBLICITATE: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

tate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Gabriela C. Sonnenberg (Spania) Gerardo M. Bedoya (Spania) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Lorena G. Borrero (Spania) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Tudor Petruţ (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

Bogdan Stanoevici, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, în mijlocul comunităţii româneşti din Castilla la Mancha şi Valencia Bogdan Stanoevici, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, a participat duminică, 30 martie

Reprezentanţi din partea organizaţiilor româneşti: Asociaţia Hispana - Rumana de Provincia de Cuenca,

2014, la prima întâlnire a mediului asociativ românesc din regiunile Castilla la Mancha şi Valencia, din Spania.

Asociaţia Culturală „Gente” din Quintanar de la Orden, Asociaţia Suﬂet Românesc Alma Rumana din Valencia

şi nu numai, au prezentat delegaţiei oficiale române problemele cu care se confruntă comunităţile de români din regiune, menţionând necesitatea relaţiilor parteneriale dintre asociaţiile din Spania. În continuarea vizitei sale în regiune, ministrul delegat, Bogdan S tanoevici, a participat la întâlniri oficiale cu Benjamin Pietro Valencia - preş edintele Parlamentului Provincial, şi prefectul provinciei Cuenca - Ángel Mariscal Estrada. De asemenea, au avut loc întâlniri cu episcopul vicar general al Provinciei Cuenca şi primarii din Villarejo de Salvanes şi Barajas de Melo. Ministrul delegat a ţinut să precizeze posiblitatea statului român de a sprijini ﬁnanciar mediul asociativ din Spania prin intermediul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, subliniind faptul că este foarte importantă consolidarea spi-

ritului comunitar în raport cu autorităţile spaniole, iar reprezentarea unitară a comunităţii româneşti, poate contribui la o susţinere mai eficientă a intereselor acesteia, transformând comunitatea într-un partener puternic atât în dialogul cu autorităţile spaniole cât şi cu oficialităţile române. Reprezentanţii delegaţiilor oficiale au evidenţiat

în mod deosebit nivelul ridicat de integrare a comunităţii româneşti în societatea spaniolă, menţionând că acest aspect constituie un factor important pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre cele două state. Luni, 31 martie 2014, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, a avut întrevederi

cu primarul oraşului Cuenca - Ju a n Av i l a şi p r i m a r u l oraşului Toledo - Emiliano García-Page Sánchez, prilej cu care, oficialul român a abordat teme de interes pentru comunitatea românească din Spania, evidenţiind rolul pe care aceasta îl poate îndeplini în procesul de consolidare al relaţiilor dintre S pania şi România.

Pentru a ﬁ la curent cu cele mai proaspete ştiri, vizitează zilnic:

www.occidentul-romanesc.com

Cuvânt înainte

APRILIE 2014

Cum racordăm România la structurile europene şi internaţionale? Cum racordezi o ţară la structurile europene şi internaţionale? Ai grijă să fie bine reprezentată de cei care vin în „shuttle diplomacy”, că vorbim de miniştri, secretari de stat, şefi de agenţii etc, respectiv te asiguri că ai experţi excelenţi în grupurile de lucru şi între funcţionarii instituţiei cu pricina. România a stat din 1989 încoace slăbuţ comparativ cu potenţialul său din această perspectivă, cu excepţii însă, observându-se totuşi în ultimii ani un reviriment, în special la capitolul BruxellesLuxemburg-Strasbourg, pe axa instituţiilor europene. Ce se poate face cu „shuttle diplomacy”? Se pot face multe, în contextul în care factorul politic - căci el vine în general în delegaţii -, înţelege ideea de consiliere şi se lasă consiliat în definirea unei viziuni coerente de ţară. Restul e abilitate de networking şi negociere, în combinarea apărării interesului naţional cu necesarul compromis pentru obţinerea unei majorităţi într-o adunare cu geometrie complexă a intereselor. Aici este necesar un progres mult mai mare, iar progresul nu poate veni decât din presiunea publică pentru o prestaţie calitativă mai bună la nivelul aleşilor. Ce se poate face la nivelul grupurilor de experţi, veniţi în vizită la nivelul grupurilor de lucru? În primul rând, antrenarea lor în „de-ale instituţiei”, de către

românii care sunt deja la faţa locului, şi le pot oferi informaţii preţioase cu privire la cutumele instituţionale, dar şi limitele în care se poate negocia: de multe ori vezi, în funcţie de naţiune, delegaţii ﬁe prea curajoase ﬁe prea pasive, şi mai tot timpul extremele nu sunt apreciate în aparatele birocratice internaţionale. Dacă în primele două cazuri se poate vorbi de delegaţii „naţionale”, din ce în ce mai mult în cadrul instituţiilor internaţionale ajung români pe baza efortului personal, pe baza unor proceduri dure de selecţie. Sunt mândri pe bună dreptate de munca lor, mulţi nu ajung acolo pe baza unor referinţe naţionale, şi aşadar, e important ca în cazul acestora, instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să întindă primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti în organizaţia inter-

naţională cu pricina, cu un ﬂux inteligent al informaţiei. Nimeni nu are de pierdut din această deschidere, toţi au de câştigat: dacă ne uităm la alte naţiuni, care fac tot posibilul de a-şi promova oamenii în instituţiile internaţionale (iar pentru poziţii mai înalte, mai mereu e nevoie de recomandare naţională, indiferent cât de bun ai ﬁ ca tehnocrat), înţelegem de ce este un joc win-win. Între timp, pentru România şi români, a bon entendeur salut! Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele ˝Casei Europei˝ Bruxelles.

Sﬁntele Sărbători de Paşte să vă aducă linişte şi pace, sănătate, bucurii şi multă fericire. Să aveţi puterea să ﬁţi mereu mai buni, mai toleranţi, iar lumina sfântă a Învierii să coboare în casa şi familia voastră.

Paşte Fericit colaboratorilor, prietenilor şi tuturor cititorilor publicaţiei Occidentul românesc!

De interes

APRILIE 2014

Acordarea alocaţiei pentru copii Secţia Consulară din Madrid şi-a schimbat sediul Începând cu data de 17 martie 2014, Secţia Consulară a Ambasadei României în Regatul Spaniei funcţionează într-un sediu nou, situat în Avenida de la Albufera, nr. 319, 28031 Madrid. Mutarea Secţiei Consulare într-un sediu amplu şi modern a constituit o prioritate majoră a Ambasadei României şi, totodată, o solicitare constantă recepţionată din partea cetăţenilor români din Spania. Funcţionarea Secţiei Consulare în noul sediu va permite oferirea de servicii consulare de mai bună calitate şi cu mai mare promptitudine. Alegerea noului sediu al Secţiei Consulare a avut în vedere situarea acestuia într-o zonă de acces facil pentru toate mijloacele de transport folosite cu predilecţie de cetăţenii români, condiţii superioare pentru organizarea spaţiului destinat lucrului cu publicul, reducerea timpilor de aşteptare.

Programul de lucru cu publicul este următorul: • Luni - Joi: 09:00 – 17:00 • Vineri: 09:00 – 16:00 Numerele de telefon şi fax precum şi adresa de e-mail rămân neschimbate: Telefon: 0034/917 344 004 Fax: 0034/914 165 025 Telefon urgenţe: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de decese, accidente, etc) Email: secretariado@ consuladoderumania.es Web: http://madrid.mae.ro (secţiunea „Servicii consulare. Vize”) Facebook: www.facebook. com/ambasada.madrid Cum puteţi ajunge: • RENFE („Cercanias”): Liniile C2 şi C7 – staţia Vallecas • Metrou: Linia 1, staţiile Miguel Hernández şi Sierra de Guadalupe • Autobuz: Liniile 54, 58, 103, 142, 143, staţia nr. 4681 (staţia de autobuz este chiar în faţa ediﬁciului Consulatului) • Autoturism: Autostrada urbană M 40, ieşirea 16

Având în vedere numeroasele întrebări şi solicitări de informaţii adresate în ultima perioadă de către membrii comunităţii româneşti pe tema acordării alocaţiei pentru copii, Ambasada României de la Madrid apreciază utile şi necesare următoarele informaţii şi precizări: • În baza prevederilor Regulamentului 883/2004, reprezentantul legal al copilului aflat în România are dreptul să primească alocaţie pentru copii din statul în care îşi desfăşoară activitatea. • În Spania nu există alocaţie de stat pentru copii care să se acorde necondiţionat tuturor copiilor, indiferent de veniturile părinţilor, aşa cum se întamplă în România sau în alte state europene. • În Spania obţin ajutor pentru creşterea copilului doar familiile care se încadrează în baremele de venit anual stabilite de Institutul Naţional de Securitate Socială. • Dacă lucrează legal în Spania, reprezentantul legal al copilului trebuie să solicite întâi prestaţia pentru minori în Spania. Dacă aceştia NU au dreptul la această prestaţie în Spania (fapt dovedit prin formular european sau orice alt document în care să se specifice clar acest lucru), atunci, pentru copiii aflaţi în întreţinere în România, se poate solicita alocaţia de stat

din partea statului român. Astfel, reprezentantul legal al copilului: • Va solicita în Spania Prestaţia pentru minor aflat în întreţinere (Prestación económica por hijo o menor a cargo). Aceasta este o sumă de care beneficiază copiii sub 18 ani, în funcţie de situaţia materială a familiei. Solicitarea se adresează birourilor Securităţii Sociale (Centros de Atención e Información de la Seguridad Social) din localitatea de domiciliu. Se completează o cerere şi se anexează documentaţia solicitată. În funcţie de venitul anual al familiei, copilul va beneficia, sau nu, de această prestaţie. Pentru anul 2014 venitul anual trebuie să nu depăşească 11.519,16

euro, cuantum care se măreşte cu 15% pentru fiecare copil aflat în întreţinere, începând de la al doilea copil, inclusiv. • Dacă, în funcţie de venitul anual al familiei, minorul nu are dreptul să beneficieze de Prestaţia pentru minor aflat în întreţinere în Spania, reprezentantul legal poate solicita în România Alocaţia de stat pentru copii, care reprezintă o sumă acordată necondiţionat de veniturile familiei, conform legii. • Cererea de alocaţie de stat pentru copii, împreună cu documentaţia necesară, trebuie depusă personal sau prin împuternicit la primăria de domiciliul din ţară. • Dosarul depus va cuprinde şi formularul E 411, comple-

tat în partea B, solicitat de la birourile Securităţii Sociale din Spania, sau orice alt document eliberat de această instituţie din Spania care să dovedească faptul că împuternicitul legal al copilului nu este îndreptăţit să beneﬁcieze în Spania de prestaţia pentru copil aﬂat în intreţinere. Pentru detalii pe această temă şi pentru obţinerea altor informaţii legate de domeniul muncii şi securităţii sociale vă puteţi adresa Ambasadei României la Madrid, Biroul ataşatului pe probleme de muncă şi afaceri sociale. Date de contact: Telefon: 0034/913 507 356 Fax: 0034/913 452 917 E-mail: agregado.trabajo@ embajadaderumania.es

Lumina şi căldura Paştelui să ne încălzească suﬂetele, să ne lumineze minţile, să ne deschidă inimile spre unitate, iubire, credinţă şi iertare.

Paşte Fericit, români din Spania şi de pretutindeni! Compania Nelu Bârsan- Madrid

Actualitate

APRILIE 2014

Certificatul de viaţă Certificatul de viaţă este solicitat în cazul efectuării periodice de către statul român a unor plăţi pentru beneficiarii nerezidenţi în România. În conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CEE) nr.1408/71 referitoare la aplicarea sistemelor de securitate socială salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii, precum şi ale convenţiilor bilaterale de asigurări sociale la care România este parte, persoanele care au dreptul la pensii de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaş şi la ajutoare de deces, dobândite potrivit legislaţiei române, vor beneficia de aceste prestaţii chiar dacă reşedinţa lor (locul de şedere obişnuită) este stabilită pe teritoriul altui stat membru al UE sau al Spaţiului Economic European sau pe teritoriul unui stat cu care România aplică instrumente juridice bilaterale. Pentru a beneficia de plata prestaţiilor în străinătate, beneficiarii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale vor: I. Comunica caselor teritoriale de pensii informaţii privind contul deschis în străinătate în care se vor achita prestaţiile de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaş sau ajutoarele de deces dobândite potrivit legislaţiei române; II. Completa şi transmite

Certificatul de Viaţă, conform instrucţiunilor caselor teritoriale de pensii. I. În vederea achitării, prin transfer bancar, a prestaţiilor amintite, casele teritoriale de pensii vor utiliza informaţiile bancare confirmate de beneficiarii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prin intermediul: - Formularelor de legătură transmise de instituţiile de asigurări sociale de pe teritoriul statului de reşedinţă (locul de şedere obişnuită); - Declaraţiilor de transfer în străinătate a drepturilor cuvenite beneficiarilor sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Declaraţia de transfer în străinătate a drepturilor cuvenite beneficiarilor sistemului public de pensii se transmite la sediul casei teritoriale de pensii personal de către titularul drepturilor sau se depune, prin mandatar desemnat cu procură specială în acest sens, emisă conform legii, însoţită de un document care confirmă detalii bancare şi de o copie a actului de identitate al titularului care atestă domiciliul său actual. În cazul beneficiarilor stabiliţi pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau pe teritoriul statelor cu care România a aplicat sau aplică acorduri sau convenţii bilaterale de securitate/asigurări

sociale, documentul care confirmă detaliile bancare va fi însoţit de un act care atestă locul de şedere obişnuită. Transmiterea declaraţiei şi a documentelor care o însoţesc se poate face: - prin poştă, la sediul casei teritoriale de pensii - prin e-mail, prin scanare şi transmitere la adresa electronică oficială a casei teritoriale de pensii, postată de instituţia menţionată pe site-ul acesteia. În cazul beneficiarilor nerezidenţi stabiliţi pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European care nu şi-au exprimat opţiunea cu privire la valuta în care doresc să primească drepturile ce li se cuvin din cadrul sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări, plăţile vor fi efectuate în Euro, cu excepţia beneficiarilor stabiliţi pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în cazul cărora plăţile vor fi efectuate în GBP. Cheltuielile generate de transferul în străinătate al pensiilor şi al altor drepturi de asigurări sociale şi indemnizaţii prevăzute de legi speciale acordate în cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se suportă de beneficiari, prin diminuarea sumelor ce fac obiectul transferului, cu excepţia situaţiilor în care prevederile instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte dispun altfel. II. Pentru a beneficia de drepturile cuvenite în cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, beneficiarul nerezident aflat în plată are obligaţia de a transmite anual, până cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, un Certificat de Viaţă. În vederea prezentării Certificatului de Viaţă, casa teritorială de pensii competentă transmite acestuia, la adresa sa de reşedinţă, respectiv domiciliu, după caz, în luna

Consulat itinerant în Insulele Canare

octombrie a fiecărui an, un exemplar al Certificatului de Viaţă completat în Partea A, indicând data limită de transmitere a certificatului de către beneficiar. Beneficiarul nerezident are obligaţia de a completa Partea B a Certificatului de Viaţă în faţa unei autorităţi legale de pe teritoriul statului de reşedinţă, respectiv domiciliu, după caz. La solicitarea beneficiarului nerezident autoritatea legală de pe teritoriul statului de reşedinţă, respectiv domiciliu, după caz, certifică faptul că Partea B a Certificatului de Viaţă a fost semnată personal de titularul drepturilor, completând, în acest sens, Partea C a certificatului. Autoritatea

legală abilitată să completeze Partea C a Certificatului de Viaţă poate fi şi misiunea diplomatică sau oficiul consular al României în statul de reşedinţă. În situaţia în care beneficiarul nerezident nu prezintă sau nu transmite certificatul de viaţă menţionat, până cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, casa teritorială de pensii competentă suspendă drepturile cuvenite titularului începând cu luna februarie a anului în curs. Dacă beneficiarul nerezident transmite certificatul de viaţă menţionat, după expirarea termenului stipulat în paragraful anterior, drepturile cuvenite din cadrul sistemului public de

pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, vor ﬁ reluate în plată de la data suspendării, cu respectarea termenului general de prescripţie. Informaţii detaliate privind procedura prin care se realizează transferul în străinătate al prestaţiilor de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaş şi al ajutoarelor de deces, dobândite potrivit legislaţiei române, precum şi modelul Declaraţiei de Transfer şi al Certiﬁcatului de Viaţă, sunt disponibile accesând website-ul Casei Naţionale de Pensii Publice (www.cnpp.ro). *** Cristina Florea – Consilier/ Probleme de muncă şi sociale Ambasada României în Spania

Pentru a veni în întâmpinarea cetăţenilor români aﬂaţi în Insulele Canare, în urma numeroaselor solicitări adresate Ambasadei României la Madrid, vă informăm că, în perioada 6-9 aprilie 2014, o echipă a Secţiei Consulare se va deplasa în Tenerife şi Las Palmas, pentru a oferi servicii consulare, astfel: Tenerife: - 6 aprilie: 12:30-18:30 - 7 aprilie: 09:00-17:00 Parohia „Buna Vestire” Biserica: „Ermita de San Sebastian” (La Caleta)

Localitatea: Playa de las Américas, Municipiul: Adeje, Provincia: Santa Cruz de Tenerife Las Palmas: - 8 aprilie: 09:00-17:00 - 9 aprilie: 09:00-16:00 C/Timanfaya 3B (Vecindario) - la biserica românească Se vor efectua următoarele servicii consulare: • acte notariale (procuri, declaraţii, adeverinţe consulare), înscrieri de certiﬁcate de naştere, căsătorie, titluri de călătorie, eliberări de paşapoarte. Din motive exclusiv tehnice,

nu se pot primi solicitări de paşapoarte. Cetăţenii interesaţi vor trebui să solicite programare la adresa: programari@ consuladoderumania.es Vă rugăm ca mesajul prin care solicitaţi programare să conţină numele şi prenumele, serviciul solicitat şi un număr de telefon la care să puteţi ﬁ contactat. De asemenea, vă informăm că următorul consulat itinerant în Insulele Canare se va organiza în luna noiembrie, detaliile urmând a ﬁ comunicate ulterior.

Diaspora

„Cultura, o poveste nemuritoare fascinantă, Vorbită, scrisă, tradusă şi mereu neterminată [...], Ca o Cină de Taină a creaţiei şi a suﬂetelor, Cu pâine şi vin la masa izbăvirii neliniştilor Ofrandele cuminecăturii marilor creatori Înviind ca iubire n privirea pipăită de orbi!” (Florin Gheorghiu: Pe urma zborului. Iaşi, Editura PIM, 2013. Cina cea de Taină, p. 58 59) O nouă apariţie editorială a unui reprezentant al diasporei româneşti. Evenimentul a fost consemnat la Atena, unde prima zi de aprilie a adus în saloanele Ambasadei României zeci de compatrioţi, iubitori de poezie. În cadrul Cenaclului Balkania Contemporană, condus de scriitoarea Monica Săvulescu Voudouri, a fost prezentat volumul de versuri „Pe urma zborului”, semnat Florin Gheorghiu. Prima mea întâlnire cu Florin Gheorghiu (începu‚ tul anilor 90) este legată de apariţia celei dintâi publicaţii a diasporei române din Grecia, „Ateneul Eleno Român”. O publicaţie căreia îi păstrez o amintire aparte

nu numai pentru că a coincis cu un nou început în viaţa mea, cât mai ales pentru iniţiativa în sine. Revista, cu o ţinută sobră şi conţinut, a fost susţinută de o mână de intelectuali entuziaşti, pentru care singura dorinţă a fost aceea de a promova valori identitare, de a propune repere şi a clădi punţi de comunicare între cele două culturi: română şi greacă. Numele Florin Gheorghiu l-am pus pe chip ceva mai târziu, iar de cunoscut… l-am cunoscut (aş putea spune) abia cu câteva zile în urmă, citind acest volum de versuri. Am descoperit un observator neliniştit şi, în acelaşi timp, un cunoscător cumpănit. I-am simţit sensi-

bilitatea şi, deopotrivă, i-am putut admira rigurozitatea. „Pe urma zborului” urmează volumului de debut, „Sentimente în chihlimbar”. Metafora zborului (zbor absolut, zborul trăirii şi cugetului), construită pe simbolul luminii - leit motiv în majoritatea celor 26 de poeme, exprimă esenţializări ale unor meditaţii profunde. Despre destinul uman, despre Actul Creaţiei, relaţia cu Universul şi cu Demiurgul, în raport cu Timpul. Tema vieţii supusă timpului, este împletită cu cea a mişcărilor Pământului, redând portretul timpului la scară individuală şi, în acelaşi timp, cosmică. Teorii ştiinţiﬁce puse în metaforă descriu timpul într-o imagine a lumii - spectacol: „Ca la un îndemn dat de un regizor celebru Pământul s-a conformat începând dansul. A făcut o piruetă de balerină

APRILIE 2014

PE URMA ZBORULUI în jurul său. Cu această mişcare simplă se năştea ziua. După o altă piruetă, ziua murea în noapte”. Florin Gheorghiu scrie o poezie consistentă, enciclopedică, fără să o facă inaccesibilă. Îmbină ﬁresc (dovedind o intuiţie remarcabilă) stilul poetic clasic cu cel modern, pentru a exprima, ideatic sau afectiv, cât mai bine ceea ce poetul doreşte să comunice cititorului. Ars poetica acestei cărţi este sămânţa luminii. În relaţia cuvânt - univers poetic, eul liric exprimă, într-un stil de odă antică, relaţia cu omul idelor, cu cititorul („Salut şi ochii citind cuvinte profunde”) şi, una foarte strînsă, cu creatorii poeţi („Salut poeţii care cîntă cu lira lui Orfeu / Arzând în sentimentele ﬁerbinţi ca focul / Şi pătimind în autodafe, ca Prometeu! / Îi salut cu iubire, binecuvântaţi-i mereu...” . Idele lui Florin Gheorghiu - substantivizarea în limba română aoristului din limba (neo) greacă a verbului a vedea (βλέπω/eida) - exprimă disponibilitatea poetului de a împărtăşi experienţe proprii, (de când eram bătrân, cum spune într-un vers), menite să contribuie la descifrarea unora dintre misterele vieţii. Fiecare vers este o revelaţie, un dar al unei căutări îndelungi, purtând speranţa şi

credinţa că prin cuvântul „ce salută etern lumina” poate fi exprimat adevărul. Eu-l poetic metamorfozează realitatea, filtrând-o prin trăiri şi sentimente, transformând-o în cuvinte şi imagini. Este, generic, sămânţa luminii. Se scrie încă poezie. „Sufletul, într o luptă fără sânge, fără ură şi fără părtinire, îşi cere drepturile sale prin

cuvânt. Prin cuvântul izvorît din harul divin, al luminii” (Mioara Dragomir). „Pe urma zborului” este o pledoarie şi un omagiu adus zborului către absolut al omenirii. Florin Gheorghiu conﬁrmă cu acest al doilea volum de versuri că este un poet autentic, un poet matur. Iar poeziile sale, pline de forţă şi substanţă.

Născut la 22 februarie 1951 în oraşul Huşi, Florin Gheorghiu a absolvit, şef de promoţie, Facultatea de Biologie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, în cadrul căreia a susţinut şi doctoratul în specialitatea Biochimie. A debutat cu versuri în revista „Literatorul”(1992), redactor şef Marin Sorescu. Au urmat colaborări cu mai multe reviste de profil din România. Legăturile adânci cu patria mamă l-au determinat, cu 22 de ani în urmă, să se implice în organizarea primei asociaţii a românilor din Grecia, Comunitatea Sfântul Ştefan cel Mare. Locuieşte, de mai bine de un sfert de veac, în Atena, unde a profesat fără întrerupere ca biochimist, mai întâi la Institutul Bioiatriki, apoi la maternitatea Mitera. A înfiinţat centrul de prognoză şi analiză medicală Biotest, unde şi-a continuat activitatea până la vârsta pensionării. Căsătorit cu Vasiliki, au împreună un fiu, Dimitri Florin, în vârstă de 33 de ani, de profesie medic. Florin Gheorghiu, mărturiseşte, are două patrii pe harta inimii. Trăieşte în Grecia de mai bine de 30 de ani. În România revine însă întotdeauna cu dorinţa de a-şi umple desaga sufletului până la următoarea întoarcere. Un material realizat de Monica Ioan Chihaia - Grecia

Spania

APRILIE 2014

Băncile spaniole se confruntă cu realitatea în cazul împrumuturilor

Marinaleda, satul fără şomeri şi chirie de 15 euro pe lună Deşi sună a paradis utopic, Marinaleda e un sat al zilelor noastre, al cărui primar a reuşit să găsească o formulă perfectă pentru a eradica şomajul şi a oferi concetăţenilor locuinţe pe care să şi le poată permite. Situat în Andalusia, în apropiere de Sevilla, oraş afectat major de criza economică, Marinaleda are 2.800 de locuitori care, împreună, au reuşit să dea o lecţie constructivă despre autogestionarea resurselor şi organizarea unei comunităţi. Situaţia actuală din Marinaleda i se datorează, în mare parte, primarului Juan Manuel Sánchez Gordillo, implicat în aşa-numita lucha jornalera (lupta muncitorilor zilieri) şi în mişcarea muncitorească mai amplă. Gordillo a reuşit să pună în aplicare o politică eﬁcientă, prin care toţi locuitorii îşi pot permite să închirieze sau să-şi ridice case. Municipalitatea a

intrat în posesia unor terenuri extinse din apropiere, iar apoi a cerut guvernului central fonduri pentru construcţia de case. Astfel, administraţia poate ceda gratuit terenurile din proprietatea sa către locuitorii care vor să-şi ridice case. În virtutea unei convenţii cu guvernul regional andaluz şi a Planului de Dezvoltare Rurală aplicat în regiune, se pot achiziţiona materiale de construcţii, distribuite apoi beneficiarilor. Totodată, administraţia pune la dispoziţie, tot gratuit, forţă de muncă pentru şantierele de construcţie. Proiectul de realizare a casei, întocmit de arhitecţi specializaţi, este şi el asigurat, în mod gratuit, de administraţie, însă beneficiarii pot solicita anumite modificări ale planului caselor. Locuitorii sunt cei care se reunesc pentru a stabili împreună contribuţia lunară ce trebuie plătită

primăriei pentru a deveni proprietari asupra casei şi terenurilor. În ultimele luni, suma plătită de locuitori administraţiei pentru drepturile de proprietate sau pentru chirie este de 15 euro /lună. Cea mai mare parte a sătenilor din Marinaleda trăiesc din agricultură şi din prelucrarea materiei prime, iar alţii lucrează în administraţia publică, la şcoală sau în comerţ. Rata şomajului este zero, iar salariul este ﬁx, acelaşi pentru toată lumea: 47 de euro/zi.

Pioz, oraşul cel mai îndatorat al Spaniei Acest oraş-dormitor al M a d r i d u l u i este emblematic pentru nebunia imobiliară aﬂată la originea balonului ﬁnanciar din anii 2000, care obturează astăzi băncile spaniole. Pentru a-şi achita datoriile – 4 200 de euro pe cap de locuitor -, va avea nevoie de 7 000 de ani! Ansamblul clădirilor unite, unele de culoare bej deschis, altele de cărămidă roşie, încadrează, de la distanţă, silueta aproape intactă a castelului din secolul al XV-lea. Indicatoarele pentru acces în Pioz (Guadalajara), la vreo 55 de kilometri Nord-Est de Madrid, sunt marcate cu semnale de atenţionare: cruce periculoasă, acces spre complexele rezidenţiale. Peste tot apar ansambluri de căsuţe noi construite în timpul furiei boom-ului imobilar. Trascastillo, El Bosque del Henares, Valcastillo, Las Suertes, Montealto, La Arboleda, Los Charquillos, Madrebuena. Unele pe jumătate goale. Deloc diferit de ceea ce se poate vedea în alte multe puncte din Spania. Singurul lucru special este că Pioz este considerată localitatea cea mai îndatorată a ţării. Potrivit primarului său, datoria oraşului, care are un buget de două milioane de euro, ajunge la nu mai puţin de 16 milioane. Mircea Fluieraş - Corespondent Occidentul românesc/Málaga

În plin vârtej cotidian al crizei, Pioz este un exemplu la scală mică al eşecului modelului de dezvoltare care a pus stăpânire în ultimele decade pe Spania. O localitate care la mijlocul anilor nouăzeci nu avea nici 1.000

de oameni a investit milioane pentru a se transforma într-un oraş-dormitor de 25.000 de locuitori. Aşteptările nu s-au îndeplinit şi astăzi Pioz are 3 800 de locuitori şi o gaură colosală în ﬁnanţe.

Modelul stângist al acestei comunităţi autogestionate se bazează pe solidaritate şi egalitate iar povestea ei ne aminteşte de locuitorii din Ikaria, o insulă din Grecia recunoscută pentru longevitatea oamenilor ei. Chiar dacă satul andaluz poate fi criticat pentru principiile ideologice pe care se bazează, poate fi un exemplu pentru aşezările mici, unde locuitorii se pot ocupa împreună de gospodărire. Mai multe informaţii despre Marinaleda, puteţi afla din documentarul de mai jos: http://vimeo.com/30803349

„De ce oare delincvenţa ipotecară creşte atât de lent în Spania când procentul şomerilor a depăşit 26%?”, se întreabă Wall Street Journal. Răspunsul la această întrebare devine mai clar datorită introducerii unor „reguli de transparenţă mai stricte de către autorităţile bancare spaniole”, precizează cotidianul. Creditorii şi-au însănătoşit portofelul făcându-l să pară mai transparent decât este în realitate reﬁnanţând împru-

muturile proprietarilor de locuinţe şi al întreprinderilor. Acum că au fost introduse noi reguli, cotidianul remarcă faptul că „delincvenţa ipotecară creşte cu rapiditate” şi chiar influenţează acţiunile băncilor. Totuşi, şocul poate fi gerat de băncile spaniole. Dar va influenţa profiturile acestui an şi, foarte probabil, pe cele ale anului viitor, explică Santiago López, analist la Exane BNP Paribas.

Rublele se spală pe Costa del Sol Din ce în ce mai mulţi ruşi bogaţi, cu averi mai mult sau mai puţin legale, vin să se stabilească între Marbella şi Málaga, şi nu doar pentru climă. Autorităţile sunt dispuse să închidă un ochi iar statul este pregătit să deschidă investitorilor generoşi uşa Uniunii Europene. Pe afişul din vitrina magazinului apar rând la rând fotografii panoramice ale Kremlinului, steagul alb-albastru-roşu al Federaţiei Ruse, şi, la sfârşit o inscripţie mare în litere chirilice: “O gamă largă de produse din Rusia”. Într-adevăr, în raioanele magazinului se găseşte tot ceea ce trebuie pentru a alina sufletul rus – caşă (păsat), povidlă (magiun de prune) şi varză murată. În timp ce toate aceste produse sunt rare în Spania, hipermarketul Marbella, în centrul popularei destinaţii turistice spaniole de pe Costa del Sol, le propune din abundenţă şi la un preţ foarte rezonabil. Pentru puţin mai mult de un euro se poate cumpăra brânză de vaci, imposibil de găsit în alte părţi ale ţării. Este evident că ruşii au devenit deodată clienţi de seamă pe Costa del Sol. Potrivit datelor Ministerului spaniol de Interne, în 2007 cumpărăturile făcute de ruşi reprezentau doar 1,1% din totalul sumelor cheltuite în Spania de către străini. În câţiva ani, cheltuielile lor au progresat rapid până la 8%. Iar clienţii ruşi cheltuiesc în medie de două ori mai mulţi bani în barurile şi restaurantele locale decât celelalte naţionalităţi.

De asemenea, din ce în ce mai mulţi ruşi vin în Spania: anul trecut au fost întregistraţi peste 1,2 milioane, de patru ori mai mult decât în 2007. Un nou record de frecventare este aşteptat anul acesta. Din această perspectivă, nu este de mirare că autorităţile locale au decis să deschidă în curând un birou permanent de reprezentare în Moscova, de unde zborurile zilnice directe către Almeria şi Málaga sunt deja posibile. “Triunghiul de aur” Mulţi ruşi vin de altfel la Málaga, capitala Costei del Sol, şi nu ca simpli turişti, ci să se stabilească permanent. Anul trecut, aproape o casă din zece vândute în provincia Málaga a trecut în mâini ruseşti. Oficial ar fi doar 4.000 de ruşi rezidenţi permanenţi, dar organele mass-media locale consideră că numărul adevărat ar fi de şapte ori mai mare! Şi ei nu sunt locuitori oarecare. Ci se stabilesc mai ales în ceea ce este poreclit “Triunghiul de aur”, în jurul Marbellei. Oraşul întâmpină aceleaşi probleme ca şi restul ţării, cu scandaluri

de corupţie şi o rată ridicată a şomajului, dar aceastea nu sunt vizibile, şi cu siguranţă nu în Puerto Banús, o enclavă de bogaţi. “Un milion de euro”, spune fără ezitare Andrei Vlasenko, indicând suma medie plătită de clienţi pentru cumpărarea unei case. Vlasenko a venit în Spania acum 15 ani, unde din 2007 conduce cu asociatul său rus agenţia imobiliară Costa Garant. Şi numai în Moscova există 250 de agenţii imobiliare specializate exclusiv în tranzacţii în Spania. Prin intermediul lor, ruşii au reuşit să domine piaţa imobiliară de lux în “Triunghiul de aur”. Aﬁşele principalelor agenţii din Puerto Banús sunt practic mai mult în chirilică decât în engleză sau spaniolă. “Spaniolii nu vor cumpăra o casă într-o agenţie rusă, şi chiar dacă ar vrea nu şi-ar putea permite”, zâmbeşte Vlasenko, care nu tratează decât cu clienţi serioşi, sau chiar numai cu cei care şi-au putut permite o vilă în La Zagaleta.

En español

APRILIE 2014

«Ubi bene, ibi patria» - Donde esta bien, allí esta la patria La familia es mi vida Para Nelu Barsan, la familia es el medio en el que nació, se desarrolló y, a su vez, formó otra familia. Es el sitio donde encontró comprensión, tranquilidad, y solución para los problemas que le agobiaron desde el momento en el que se convirtió en esposo y padre. Un sitio suyo, donde siempre existió comunicación, respeto y amor. Un universo en el que junto con Simona, su mujer, logró mantener la familia unida, implicándose al mismo tiempo en la educación de sus dos hijos, hoy dos jóvenes que entendieron de sus padres, que en una familia sana y fuerte hace falta comunicación, confianza, respeto y amor, entre marido y mujer, padres e hijos, padres y abuelos, abuelos y nietos. El respeto y el amor que los abuelos manifiestan hasta edades venerables, representan un ejemplo para los demás miembros de la familia. Sus descendientes intentaran mantenerse unidos, igual que sus abuelos lograron enfrentarse juntos a cualquier dificultad. En la familia Barsan, crear y mantener una atmósfera equilibrada en familia significó la garantía del buen desarrollo de los niños.

El mes de abril es santo para mi En abril, Nelu Barsan, cumple una bonita edad y en este mismo mes primaveral, su mujer Simona dará a luz a su tercer hijo...Cuando tienes dos hijos mayores, entre cuales uno piensa en casarse, aceptas difícil el pensamiento de que la cigüeña esta llegando a tu puerta, sin ninguna cita esta vez... Le pregunté que es lo que siente en estos momentos, cuando se prepara para convertirse de nuevo en padre y me contestó sin ningún rastro de arrepentimiento: «Un milagro de niña...nacerá cerca de la Semana Santa. Un regalo atrasado de Dios. Toda la vida deseamos tener una niña, ademas de los dos chicos. No pudo ser. El hecho de que llegue sin que la busquemos, ahora cuando nos preparábamos para ser abuelos, solo puede ser una gran bendición para nosotros y nuestra familia.» Un rumano de éxito Salido de un país comunista 35 años atrás, Nelu Barsan encontró su felicidad en países extranjeros. Vivió en la jungla migratoria, conservó la honradez y la humanidad en todos los sitios donde andaron sus pasos y trabajó sin parar.

En España, el país del sol y de la bendición, no hay rumano sin haber oído su nombre. Es el país en donde lleva residiendo muchos años, donde la comunidad lo ve como un empresario fuerte, ﬁrme y justo, que cumple su palabra y tiene la dignidad como bandera. Los españoles le respetan y le describen como un hombre capaz. La vida de Nelu Barsan gira alrededor de su familia y los negocios que tiene, tanto en España como en Rumanía. Es un profesional en su trabajo y, su equipo, de gran conﬁanza. En su campo, no puedes resistir si no eres correcto, puntual y honrado. En Rumanía va 5-6 veces al año, porque allí tiene sus raíces. Ama la caza, las montañas Apuseni, y todos los sitios que le recuerdan a la infancia. Aunque tenga nacionalidad sueca, nunca olvidó sus raíces. Los niños nacieron en España, pero los crió y educó dentro de las creencias de la familia y la lengua rumana. A través de los años, demonstró mucha calidad humana y ayudó cada vez que fue necesario rumanos con situaciones difíciles en España y no solamente. Traducción: Oana Moşniagu

Diaspora

APRILIE 2014

Forumul jurnaliştilor români din Europa “Pentru orice jurnalist american care se documentează în mod onest, există un altul afectat de ipocrizia obiectivităţii. Pentru orice ziarist african care scuipă minciunile guvernului, există un altul care îşi riscă viaţa pentru a publica adevărul. Pentru orice reporter rus care demască corupţia există un altul care câştigă bani murdari scriind articole ce conţin publicitate mascată. Şi pentru orice gazetar englez care utilizează truisme brute în titluri umﬂate, există un altul care penetrează ceaţa secretomaniei guvernamentale. Nu există decât jurnalism de bună şi de proastă calitate!” - David Randall Lyon/Franţa Forumul Jurnaliştilor români din Europa, eveniment ce face parte din proiectul: „Presa Românească din Străinătate, element de consolidare şi promovare identitară”, iniţiat şi organizat de către Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a avut loc la Lyon/ Franţa, în perioada 14 - 16 martie 2014. Acţiunea s-a desfăşurat pe structura a mai multor dezbateri cu tema: ”Jurnalism românesc, contribuţie la deﬁnirea identitară”, ”Presa de limbă română, element de unitate identitară”, ”Interes public şi interes naţional”. La Forum au participat jurnalişti români din: Franţa, Italia, Marea Britanie, Belgia, Grecia, Austria, Spania şi România, precum şi reprezentanţi ai Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP), Ligii S tudenţilor Români din Străinătate (LSRS), Jeunes Moldaves şi Ronde Roumaine. Bogdan Stanoevici - Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, a prezentat strategia şi proiectele departamentului şi a subliniat importanţa îmbunătăţirii relaţiei dintre românii din diaspora şi comunităţile din care aceştia fac parte în ţara de adopţie. Două zile de dezbateri Reuniţi în cadrul forumului de la Lyon, jurnaliştii români prezenţi, au avut posibilitatea să-şi exprime opiniile legate de problemele cu care se confruntă românii din străinătate, să dezbată modul în care reuşesc să menţină în viaţă publicaţiile la care lucrează, într-o lume în care interesele şi banul sunt mai presus de profesionalism, de dăruire, pasiune, sau lupta pentru adevăr şi informaţii reale şi de interes. Pe această temă, s-au

efectuat numeroase comentarii şi au fost prezentate la concret diverse proiecte de către jurnaliştii prezenţi, printre care: Adrian Cherciu (Profusion Publishers - Anglia), Andi Rădiu (Gazeta Românească - Italia), Carmen Drăghici Hopârtean (Arthis - Belgia), Ciprian Bălţoiu (Digi24 Spania), Constantin Hant (Diaspora.ro - Austria), Cristina Hermeziu (Adevărul - Franţa), Cristian Merchea (Emigrantul Italia), Iulia Badea Guéritée ( Courrier International - Franţa), Kasandra Kalmann-Năsăudean (Occidentul românesc), Larisa Axinia (Antena3 - Italia), Liviu Hopârtean (Radio Arthis Belgia), Monica Ioan Chihaia (RadioRFI - Grecia), Ramona Mitrică (Profusion Publishers - Anglia), Nicu Dendiu ( Românul - Spania), Vasile Damian (Radio RFI - Franţa) şi mulţi alţii, moderator fiind Cristina Liberis. Dacă presa tipărită din România a început să fie înlocuită cu cea on-line, în comunităţile de români din străinătate, prezenţa unei publicaţii pe suport de hârtie care să ofere informaţiile şi ştirile de care aceştia au nevoie, este o reală necesitate. S-a vorbit despre ştiri negative şi ştiri pozitive, în condiţiile în care lupta pentru imaginea românilor şi a României în afara graniţelor este prioritară. Dacă pentru unii, ştirile gen: „4 români din provincia Alicante au furat 10 kg de usturoi” sunt de primă pagină, pentru majoritatea, astfel de relatări sunt neprofesioniste şi defăimătoare la adresa românilor, într-o ţară de adopţie în care, fiecare, individual, îşi doreşte să se încadreze în tiparul pozitiv al celor cu care convieţuiesc, a celor care, cu multă binevoinţă, înţelegere şi toleranţă i-au adoptat. În general, românii din străinătate s-au integrat cu succes în ţările în care muncesc şi trăiesc şi sunt percepuţi ca fiind muncitori, serioşi şi responsabili, încercând, pe cât posibil să nu şifoneze imaginea ţării din care provin. Dacă noi, cei care scriem pentru românii din diapora sau despre aceştia, suntem mai mult preocupaţi să evidenţiem în mod repetat doar pe cei care „fac tot felul de găinării ordinare”, de ce mai punem problema discriminării şi a intoleranţei în ţara de adopţie, când, în mod clar şi evident ne defăimăm între noi unii pe alţii. Ştiri precum cazul Mailat şi multe altele asemănătoare de o gravitate ieşite

din normalitate nu pot fi trecute cu vederea şi e firesc să fie mediatizate, dar să nu exagerăm, să nu fabulăm transformând o „găinărie” de doi bani în senzaţional doar pentru audienţă, ieşire în evidenţă sau like-uri cât mai multe, şi legat de aceste aspecte Andi Rădiu (Gazeta românească/Italia) avea dreptate când afirma că, „astfel de cazuri grave nu pot fi trecute cu vederea sau ignorate”, dar să nu punem în aceeaşi balanţă o situaţie în care s-a furat un portofel cu o alta în care este vorba despre crimă sau viol. În acest sens, s-a subliniat de nenumărate ori în cadrul dezbaterilor, că este extrem de important ca jurnaliştii români din diaspora să vorbească aceeaşi „limbă jurnalistică” iar mesajele transmise cititorului/ascultătorului prin lucrările lor să fie un indemn la unitate, la omenie şi responsabilitate, nu la dezbinare, defăimare, invidie şi ură unii faţă de alţii. O altă temă despre care s-a vorbit în cadrul întâlnirilor a fost şi cea legată de păstrarea limbii române, de importanţa şi prezenţa cursurilor de limba română în comunităţile româneşti, în contextul în care, copiii românilor din străinătate învaţă la şcolile de stat din ţările de adopţie, vorbind limba maternă doar în familie, temă pe marginea căreia Cristina Hermeziu (Adevărul) şi Iulia Badea Guéritée (Courrier International) din Franţa, au efectuat cu mult profesionalism comentarii preţioase, subliniind „importanţa recuperării identităţii naţionale prin limba de origine”. Şi tot în acest context doresc să menţionez un aspect unic, de o importanţă şi reală admiraţie, pe care l-am remarcat în timpul vizitei efectuate la Consulatul român din Lyon, unde mulţi dintre noi am rămas uimiţi de modul de organizare

profesional al acestuia, prin grija Gabrielei Dancău, consul general-, şi anume: prezenţa cursurilor de limba română realizate în incinta consulatului pentru copiii românilor din zona Lyon, cursuri a căror predare se efectuează în mod voluntar de către profesori români rezidenţi în Franţa. Un alt subiect dezbătut de către cei prezenţi a fost şi comunicarea - de multe ori inexistentă -, dintre jurnaliştii din diaspora şi autorităţile române, ambasade/ consulate, menţionându-se faptul că există situaţii în care comunicarea dintre aceştia se bazează doar pe criterii politice, interese sau simpatii personale. Despre întoarcerea în România a specialiştilor din diaspora, tinerii studenţi reprezentanţi ai Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP), Jeunes Moldaves şi Ronde Roumaine, au prezentat proiecte şi au efectuat propuneri în acest sens. Important este de reţinut faptul că, pe parcursul celor două zile de dezbateri, s-a creat o punte de legătură specială, concretă şi sinceră, între toţi cei prezenţi la forum şi echipa din Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, respectiv, Bogdan Stanoevici - Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Alina Hagima - Director General DPRRP şi Mioara Bogdan - Director DPRRP, echipa Consulatului din Lyon şi nu în ultimul rând, Cristina Liberis cea care a organizat şi moderat impecabil acest forum. S-a vorbit liber, fără teamă, într-o atmosferă relaxată, eliminându-se acea barieră prezentă de foarte multe ori între jurnaliştii români din diaspora şi autorităţile române. În acest context, s-a propus crearea unei organizaţii, a unui for la care să adere nu numai cei prezenţi ci şi alţi jurnalişti din Europa. După multe sugestii şi păreri, s-a concretizat înﬁinţarea Uniunii jurnaliştilor români din Europa, cu sediul la Bruxelles, având 12 jurnalişti fondatori din toate colţurile Europei şi propuneri pentru proiecte regionale care să ﬁe realizate pentru românii din diaspora. Pe aceşti români, doresc să-i cunosc personal, pentru că şi

eu sunt un român de pretutindeni... La final, l-am întrebat pe Bogdan Stanoevici - Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, care-i sunt proiectele şi promisiunile pentru noul său mandat în ceea ce-i priveşte pe românii din diaspora. Răspunsul s-a dovedit a fi unul cât se poate de sincer: „Eu nu cred în promisiuni. Promisiunile sunt întotdeauna lucrul cel mai uşor de încălcat şi de uitat. Eu cred în ceea ce putem face, dacă ne dorim, în ceea ce se poate concretiza. De vorben vânt şi promisiuni deşarte suntem sătui cu toţii. Avem nevoie de concret, de real, nu de promisiuni pe care nu le putem respecta. Profesorul meu, regretatul Amza Pelea, Dumnezeu să-L odihnească!, avea o vorbă: „Când ieşi din scenă, în spatele tău trebuie să rămână vid!”. Parafrazându-l, îmi doresc ca atunci când voi ieşi din această scenă a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, în spatele meu să rămână ceva concret. Suntem toţi, la fel de buni români, avem aceleaşi probleme cu care ne confruntăm şi aceleaşi preocupări de viaţă. Pe aceşti români, doresc să-i cunosc personal, nu din ambasade, din ziare sau de la televizor. Nu acest aspect mă interesează pe mine. Eu doresc să vorbesc cu ei, să aflu de la ei ce probleme au şi cu ce se confruntă în ţara lor de adopţie. Desigur că, nu voi putea să le schimb în bine pe toate câte sunt, sau să le rezolv toate problemele cu care se confruntă, dar voi fi mulţumit dacă voi reuşi să aflu direct de la ei problemele pe care le au şi unde nu am rezolvare imediată, să le pot transmite mai departe spre rezolvare. Eu sunt un om simplu, unul care s-a confruntat cu problemele cu care românii din diaspora se confruntă. La fel ca ei, şi eu sunt un român de pretutindeni.Nu sunt nici politician, nici om de afaceri, dar fac parte dintro structură care şi-a asumat o responsabilitate şi trebuie să o respect. Întotdeuna este nevoie de un liant. Îmi doresc să fiu acel liant nu numai în înteriorul guvernului, ci şi între puterea politică şi oamenii care aşteaptă schim-

bări, aşteaptă să fie ascultaţi, de aceea doresc să vin acolo unde aceşti români muncesc, să vorbesc cu ei, să-i ascult şi, împreună să găsim o cale de rezolvare a problemelor cu care se confruntă...” „Nu există decât jurnalism de bună şi de proastă calitate!” Am afirmat de nenumărate ori faptul că, un jurnalist adevărat trebuie să fie acea persoană cu verticalitate şi responsabilitate care nu se vinde politic sau în alt mod, pentru că obligaţia sa este să apere adevărul şi să scoată nedreptatea la lumină. Dacă nu iubeşte adevărul şi nu este credincios acestuia, devine unul extrem de periculos pentru societate. Să privim atent în jur şi vom vedea aşa numiţi jurnalişti, reporteri de radio şi televiziune care promovează minciuni, defăimări, imoralitate. Nişte pseudo-jurnalişti, nişte rataţi lipsiţi de orice rigoare profesională, care, pentru sume derizorii, publică în ziarele lor pângărite de atâta prostituţie, tot felul de lucruri mincinoase pentru a-şi servi stăpânii. Obligaţia unui jurnalist profesionist este să-i apere pe oameni şi să le comunice adevărul, să-i protejeze de minciunile şi nelegiuirile la care sunt expuşi. Un jurnalist trebuie să fie întotdeauna conştient de acest adevăr şi să-şi asume riscul luptând până la capăt. Pe faţă, nu să lovească prin spate. Lupta pentru adevăr este extrem de grea pentru că adevărul este zilnic expus la atacuri grave. Jurnalistul integru trebuie să fie conştient şi să rămână perseverent în lupta sa. El nu va ceda în faţa oamenilor sau a împrejurărilor care descurajează. Cum poate să apere şi să proclame adevărul cineva care nu are pasiune pentru adevăr? În viaţa noastră intervin oameni, evenimente şi anumiţi factori care afectează într-un fel sau altul pasiunea noastră pentru ceea ce facem. Un jurnalist integru va rămâne pasionat să proclame adevărul şi să slujească oamenilor. Mass-media cere de la specialiştii săi o disciplină de armată. Nicio publicaţie, post de radio sau de televiziune nu poate rămâne pe podium dacă, echipa sa nu respectă disciplina necesară. Redacţia Occidentul românesc FOTO: Ciprian Bălţoiu (Digi24-Spania)

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„ad-hoc” De câte ori comemorăm Ziua Unirii, revin, în prezentările istorice, „divanurile adhoc”, adică adunările ţinute în Moldova şi Muntenia în 1857 în vederea pregătirii marelui eveniment. Aşa a apărut la noi expresia latinească „ad-hoc”, adică „pentru această”. În amintirile sale despre unire, Radu Rosetti povesteşte: „Divanul ad-hoc al Moldovei se închisese la sfârşitul lui decemvre 1857, după ce îşi arătase dorinţiile în privinţa tuturor punctelor noii alcătuiri politice, atât interne cât şi externe, ce urma să se deie ţării, afară de acel privitor la regularea raporturilor dintre stăpânii de moşii şi săteni, „autonomia faţă de Poartă”, garantarea acestei autonomii

Puşa Roth - Bucureşti Personalitate plurivalentă a secolului al XIX-lea, Ion HeliadeRădulescu a fost şi este considerat cel mai important ctitor din cultura română paşoptistă. Trebuie doar să amintim că a fost membru fondator al Academiei Române, devenind şi primul său preşedinte (1867-1870). Întemeietor al presei din Ţara Românească, fondator al unor reviste, printre care cea mai importantă este considerată a ﬁ „Curierul românesc de ambe sexe” din anul 1829, primul ziar apărut în Ţara Românească, dar şi „Gazeta Teatrului Naţional”, „Muzeul naţional”, difuzate prin „Librăria românească” a lui Iosif Romanov, membru fondator al „Societăţii Filarmonice” (1833) este, de asemenea, tipograf, editor, poet, prozator, critic, traducător şi om politic. În anul 1848, Ion Heliade Rădulescu a citit „Proclamaţia de la Islaz”, programul revoluţiei din Ţara Românească, marcând începutul revoluţiei paşoptiste în Muntenia. Ion Heliade Rădulescu s-a născut la Târgovişte pe data de 6 ianuarie 1802, părinţi ﬁindu-i Ilie Rădulescu şi Eufrosina Danielopol de origine macedoneană. Înainte de a învăţa româneşte, Ion Heliade Rădulescu învaţă limba greacă la Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu, între anii 18151818. La Bucureşti, învaţă româneşte după cărţile populare. În anul 1814 l-a avut dascăl pe Naum Râmniceanu. La 16 ani devine elevul lui Gheroghe Lazăr, fondatorul

APRILIE 2014

Vorbe de duh şi de luare-aminte (XII)

de cătră Puteri, Unirea şi domnul străin ereditar fiind cele de căpetenie. Divanul muntenesc se pronunţase numai asupra acestora, ele alcătuind crezul unionist, şi nu mai intrase în discuţiunea acelor relative la alcătuirea internă a ţării, probabil pentru că se temea ca discuţia asupra unor chestiuni care atingeau multe interese materiale ale clasei privilegiate să nu deie loc la defecţiuni în partidul naţional şi prin urmare la slăbirea lui.” Cei mai în vârstă îşi aduc cu siguranţă aminte de textul lui Creangă, din 1882, Ioan Roată şi Vodă Cuza, şi care începe aşa: „Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni. Numai atâta că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temei pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl

scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi senvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său.” Cu vremea şi şcolirea neamului, expresia „ad-hoc” s-a extins, ca şi în alte limbi, fiind folosită în situaţii ca aceasta: „Nu ne îndoim niciunul că subiectele acestea de film, compuse ad-hoc, fac parte din programul întreprinderii, convingere pe care avea să mi-o dezmintă peste câtva timp o vizită cu totul neaşteptată în studioul maestrului meu.” (Gib Mihăescu, Donna Albă). Astăzi expresia apare mai rar, în general, în limbaje specializate (juridic, informatic), iar tinerii nu îi mai ştiu cu claritate înţelesul. „Zarurile au fost aruncate!”, „a trece Rubiconul”

Aceste vorbe celebre (în latineşte, „alea jacta/iacta est!”) au fost rostite de marele Cezar în momentul în care a decis să treacă Rubiconul, după cum ne povesteşte istoricul roman Suetoniu. Rubiconul marca hotarul dintre Italia şi Galia cisalpină, iar o lege a senatului roman interzicea trecerea cu armata a râului pentru a se evita incursiunile destabilizatoare împotriva Italiei. Nicolae Filimon scrie: „Este setea de mărire care îndeamnă pe Cesar a trece Rubiconul înarmat, ca să înﬁgă pumnalul în inima republicii romane; este mândria şi răzbunarea care sili pe tiranul Hipias a veni în patria sa cu perşii lui Dariu, spre a o face să treacă prin foc şi sabie!” (Ciocoii vechi şi noi) Există şi o altă expresie, „a trece Rubiconul”, legată de acelaşi eveniment, dar mai puţin frecventă. Ambele însă se

primei şcoli româneşti din Bucureşti. După ce Gheorghe Lazăr părăseşte şcoala tânărul discipol preia conducerea acesteia până în 1829. El compune în 1822 pentru elevii săi „Cântarea dimineţii”, un imn cu care se începeau orele şi care îndemna la credinţă, slavă cerească, unire şi solidaritate. În 1827 apare „Societatea literară”, din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. Un an mai târziu, în 1828, apare la Sibiu „Gramatica Românească”, după modelul gramaticii lui Le Tellier, pregătită se pare de pe la 1820. Principala ei inovaţie este reducerea numărului de slove (litere) conform principiului fonetic. Susţine de asemenea împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. La data de 8 aprilie 1829 apare „Curierul românesc”, prima gazetă în limba română din Principate. În 1830 apare volumul „Meditaţii poetice dintr-ale lui A. de Lamartine în traducerea lui Heliade-Rădulescu. Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. I. Eliad”. La iniţiativa lui I.H. Rădulescu, Ion Câmpineanu şi C. Aristia ia fiinţă „Societatea Filarmonică”, în anul 1833, asociaţie al cărei ţel declarat era încurajarea dramaturgiei naţionale. Societatea mai avea şi un ţel ascuns, fiind dublată de o asociaţie secretă cu idei politice şi sociale, precum Unirea Principatelor, introducerea votului universal, statornicia egalităţii înaintea legii, dezrobirea ţiganilor ş.a. Principalele probleme cu care s-a confruntat în scurta sa activitate (18331837) au fost cele financiare. Într-o broşură intitulată „Lucrările Societăţii Filarmonice de la 1 decembrie 1833 până la 1 aprilie 1835”, publicată la tipografia lui Heliade în anul 1835, rezultă că scopul mărturisit al acestei societăţi era „cultura limbei Rumâneşti şi înaintarea literaturii, întinderea muzicii vocale şi instrumentale în Prinţipat şi spre acestea formarea

unui Teatru Naţional”. În anul 1834 Heliade-Rădulescu este director al Şcolii de muzică vocală, de declamaţie şi de literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti. În anul următor publică traducerea comediei „Amfitrion” de Molière. Tot acum apare „Gazeta Teatrului Naţional”. În anul 1836 apare, în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron, „Muzeul Naţional”, supliment săptămânal al „Curierului românesc”. În acest an Heliade imaginează pentru prima dată cuprinderea producţiei sale poetice, „care îşi au o legătură întru sine ca să facă un tot” („Serafimul şi heruvimul”şi „Visul”). Începe corespondenţa publică cu Costache Negruzzi cu privire la limba literară, principiile de cultivare a ei, căile de introducere şi de adaptare a neologismelor şi necesitatea unificării formelor utilizate în diferite locuri, de diferiţi autori. Primele scrisori (invitaţia la dialog a lui Negruzzi şi răspunsul lui Heliade) sunt publicate în nr. 36 din „Muzeul Naţional” sub titlul „Corespondenţă între doi români”, şi reluată în „Foaia literară” de la Braşov, a lui Bariţ. Se tipăreşte volumul „Culegeri din scrierile lui Eliad de proze şi de poezie”. În iunie 1837 se editează prima fascicolă a revistei „Curier de ambe sexe”, plănuită să aibă 24 de numere anual, care va apărea însă în cinci mari „perioduri”, la intervale neregulate. Cel de al şaselea, început în 1847, va fi întrerupt de izbucnirea revoluţiei. Revista publică literatură originală şi traduceri, scrieri cu caracter didactic, pedagogic, filozofic şi lingvistic. Anul 1838 este unul dificil şi plin de dezamăgiri pentru Heliade, care aduce, după dizolvarea Societăţii filarmonice (prin intrigile abile ale autorităţii, temătoare de activitatea patriotică desfăşurată sub acoperirea preocupărilor culturale), despărţirea de gruparea lui I. Cîmpineanu şi

cearta cu Gr. Alexandrescu, cu care va polemiza îndelung şi căruia îi va consacra mai multe satire. În anul1840 este descoperită conjuraţia lui Dimitrie Filipescu, care urmărea răsturnarea domnului, şi participanţii sunt arestaţi şi condamnaţi la închisoare sau surghiun. Între cei implicaţi pare să se fi aflat şi Gr. Alexandrescu şi Cezar Bolliac (deşi împotriva lor nu s-au aflat probe), motiv în plus ca Heliade, care dezaproba în principiu orice violenţă să privească cu antipatie mişcarea. Din această cauză, „Căderea dracilor”, poem de factură byroniană scris anterior, dar publicat abia acum (ulterior va fi integrat în Anatolida), va fi înţeles de contemporani ca o alegorie a evenimentelor: „Mihalache Ghica este arhanghelul Mihail şi noi toţi, cei închişi şi esilaţi la 1840, demonii trăzniţi de acesta” , va zice mai tîrziu C. Bolliac. În luna decembrie 1841 apare în „Foaia pentru minte, inimă şi literatură” de la Braşov articolul lui Heliade „Pentru opinie” în care pledează pentru drepturile politice ale claselor sociale active, intelectualitatea în primul rînd, acuzând o parte a boierimii că adoptă principii liberale în scopuri demagogice, pe care nu le respectă în practică. Articolul are un răsunet imens şi-i aduce autorului multe neplăceri. În anul1843 este numit director al Arhivelor Statului. Anul următor,1844, publică, în „Curierul românesc” şi apoi în „Curier de ambe sexe”, poezia „Zburătorul”, subintitulată „baladă”. În 1843 făcea parte din Loja bucureşteană Frăţia, iar în 1859, având gradul 18, participă la aprinderea luminilor Lojii bucureştene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru a devenit în 1861. Implicat în evenimentele de la 1848 deşi iniţial se ţinuse departe de pregătirile făcute sub mantia „Asociaţiei literare”, în aprilie Heliade este invitat să se alăture comitetului revoluţionar format din Bălcescu, Rosetti, Ghica, Brătianu, Goleştii, Tell

referă la luarea unei hotărâri importante şi care implică un mare risc. Să vedem acum şi felul în care zicerea se regăseşte la autorii noştri, începând cu veacul al XIX-lea. „«Alea jacta est!» a zis Cezar când a trecut Rubiconul; eu am să trec Bahluiul! prin urmare voi zice: amice! gândeşte la bietul exilat şi declamă ades versul celebru: «L’amitié d’un grand homme este un bienfait des cieux.»” (Vasile Alecsandri, Alecu Russo) „«Alea jacta est!»…Smuncii parul, deschisei uşa şi ieşii afară…” (Calistrat Hogaş, În Munţii Neamţului) Expresia se menţine în limbă, deşi originea ei pare necunoscută: „Zarurile au fost aruncate în Partidul Naţional Liberal în proporţie de 99%. Dacă nu se întâmplă ceva pe

parcursul zilei de mâine, se va lua decizia de a retrage sprijinul guvernului Ponta si de a retrage reprezentarea guvernamentală”, a mai spus Ludovic Orban.” Mai mult, în acest caz, folosirea procentului nu prea face casă bună cu această expresia. „alma mater” Expresia este latinească şi înseamnă „mama care te hrăneşte”. Aşa au fost numite Cibeles, zeiţa naturii, dar şi Ceres, zeiţa vegetaţiei şi a rodniciei. Ulterior, expresia a căpătat un alt sens, ﬁgurat, desemnând „patria”, aşa cum ruşii spun azi „mama Rusie”. În viaţa universitară, unde expresia e vie, se referă la „universitatea urmată”, sau la universitate în general, şi provine din deviza uneia din primele universităţi europene, Universităţii din Bologna, înﬁinţată în 1088: „Alma Mater Studiorum”. Anton Bacalbaşa consemnează ironic: „Atunci a luat o hotărâre supremă: s-a zvârlit în politică, această alma mater care cere de toate, afară de talent. (Cărţile didactice)

Ion Heliade-Rădulescu

ş.a. El acceptă, după ce Bibescu refuză să discute cu el necesitatea unor reforme şi după ce, la recomandarea comisarului Duhamel, „Curierul românesc” este suspendat. La 9 iunie, Heliade citeşte proclamaţia de la Izlaz şi intră în guvernul provizoriu, unde joacă un rol de frunte, conducînd linia mai moderată, din motive pragmatice, opusă măsurilor decise pe care le preconiza Bălcescu. Face parte, împreună cu Christian Tell şi Nicolae Golescu, din locotenenţa de trei, recunoscută de comisarul otoman şi este apoi obligat să se exileze, ca şi ceilalţi conducători ai revoluţiei, după intrarea trupelor lui Fuad în Bucureşti, în septembrie. 1849. Încearcă să organizeze emigraţia română, care recunoscuse la început autoritatea fostei locotenenţe domneşti. Face o călătorie la Londra, împreunăcu Tell, unde explică lordului Palmerston obiectivele revoluţiei. În anul 1850 desfăşoară o intensă activitate publicistică la Paris, explicînd obiectivele revoluţiei, drepturile şi justificările ei istorice, precum şi motivele pentru care Europa ar fi trebuit să o susţină. Publică în acest sens broşura „Le Protectorat du Czar” (Protectorul ţarului) şi volumul „Souvenirs et impressions d’un proscrit” (Amintiri şi impresii ale unui proscris) şi colaborează la mai multe ziare, între care „LeTemps”, „La Voix du Peuple”, „Revue de la Ligue du Peuple” etc. În 1851 publică volumul „Mémoires sur l’Histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie”, în care afirmă, pentru a justifica revoluţia, că „tiranii nu cedează niciodată drepturi dacă poporul nu li se smulge.” Nereuşind să adune emigraţia în jurul ideilor sale, abandonează pentru moment lupta politică şi se stabileşte în insula Chios,

unde se afla familia sa. Aici începe redacteze „Istoria critică” (neterminată, apărută postum) în care formulează pentru prima dată sistemul său filozofic, cu intuiţia sensului ascendent, progresiv, al istoriei şi a dezvoltării umanităţii sub semnul luptei antagonice dintre două grupuri sociale, cel al profitorilor şi al celor de pe urma cărora se profită. În anul 1854 se întoarce în Bucureşti pentru cinci săptămâni, în timpul ocupaţiei turceşti a Capitalei, dar este nevoit să plece la protestele consulatului austriac. La sfârşitul anului1859, revine în ţară şi încearcă să reintre în viaţa politică, candidează în alegeri dar este învins de Bolliac. Scoate din nou „Curierul românesc”, dar este suspendat de guvernul I. Ghica după numai trei numere. Începe să publice seria de broşuri care vor fi adunate în 1869 sub titlul comun de „Issachar” sau „Laboratorul”. În 1868 este ales preşedinte al Societăţii Academice Române, viitoarea Academie. Tot acum începe să-şi republice creaţia poetică, revăzută, în „Curs întreg de poezie generală” (trei volume, 1868— 1870, al patrulea postum). La data de 27 aprilie 1872 Ion Heliade Rădulescu se stinge din viaţă. Au loc funeralii grandioase şi e înmormîntat în curtea bisericii Mavrogheni, de la Şoseaua Kisselef. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic „Anatolida sau Omul şi forţele”, realizat fragmentar, a cultivat meditaţia cu motive preromantice, lamartiniene „O noapte pe ruinele Târgoviştei”, elegia „Dragele mele umbre”, satira şi fabula politică. A avut preocupări de natură filosofică şi religioasă de inspiraţie gnostică („Biblicele”, 1858; „Echilibru între antiteze”). Însă mitul popular „Sburătorul”, este capodopera sa literară.

APRILIE 2014

Români de succes

Destine distruse de comunişti

„În perioada 1947-1964, întreaga ţară devenise o adevărată închisoare. În 1948 a fost înfiinţată Securitatea, a cărei misiune era să apere, prin teroare, conducerea comunistă şi să-i distrugă pe toţi cei care s-ar fi opus acesteia. Mai întîi, Securitatea i-a trimis în închisoare pe foştii oameni politici şi pe marii intelectuali ai ţării. (Mulţi au murit în penitenciare cum ar fi cele de la Sighet, Aiud, Gherla şi multe altele.) Aici, erau supuşi unui regim de exterminare: înfometaţi, torturaţi, puşi la muncă forţată. În închisori au fost trimişi foşti ofiţeri, preoţi, ţărani, studenţi şi chiar elevi de liceu. Securitatea avea pretutindeni informatori, adică persoane care colaborau de bunăvoie sau erau constrînse, prin şantaj. Dacă vorbeai împotriva regimului, puteai fi arestat şi condamnat la închisoare. Ofiţerii Securităţii puteau împuşca oameni pe loc, fără judecată; aşa au sfîrşit mulţi ţărani care s-au opus, nevrînd să li se ia pământul pentru a fi înfiinţate ferme colective de stat (Cooperative Agricole de Producţie). În 1948, a avut loc naţionalizarea: toate fabricile, magazinele, restaurantele, hotelurile etc. au devenit proprietatea statului. Autoturismele nu puteau fi deţinute decât de instituţii. Locuinţele celor consideraţi „duşmani ai poporului“ au fost confiscate. Proprietarii lor au fost evacuaţi, bibliotecile le-au fost arse în curte şi au fost trimişi să locuiască în spaţii insalubre. În cele mai frumoase imobile s-au mutat liderii comunişti (aşa-numita „nomenclatură“, lacomă să-şi savureze privilegiile). Represiunea a avut multe forme: la facultate nu puteau fi primiţi decît cei cu „origine socială sănătoasă“ – adică copiii de muncitori şi de ţărani săraci. Religia era interzisă în şcoli, iar mersul la biserică nu era bine văzut de noii diriguitori. Nicolae Ceauşescu – ajuns la putere în 1965 – a continuat această politică. Spre a susţine programul de industrializare masivă, Ceauşescu împrumutase miliarde de dolari de la băncile occidentale, pentru a construi întreprinderi de industrie grea, mari consumatoare de energie şi ineficiente în plan economic. Pentru a plăti datoria externă, au fost introduse măsuri de austeritate de neimaginat. Totul mergea la export: alimente, petrol, energia electrică. Regimul n-a ţinut deloc seama de nevoile populaţiei care a început să trăiască la limita subzistenţei. Magazinele alimentare au început să se golească. Pe rafturi se găseau doar borcane cu tocană de legume, creveţi vietnamezi şi şampanie. Alimentele de bază au fost raţionalizate, vândute numai pe cartelă. Cartela era un fel de bon cu pătrăţele, îl decupa vânzătorul de la alimentara unde erai înscris pe o listă. Raţia prevedea o jumătate de franzelă pe zi şi un kg de zahăr, un litru de ulei, un kg de carne, o jumătate de pachet de unt şi cinci ouă pe lună. Ca să cumperi lapte, trebuia să te aşezi la rând de la 3 noaptea. Uneori, alimentele se vindeau „la liber“ – de obicei, la uşa din dos a magazinului, unde se formau cozi imense şi oamenii se îmbulzeau. Pentru a economisi valuta, Ceauşescu nu mai importa cafea naturală, aceasta fiind înlocuită cu ovăz prăjit – cel căruia îi spuneam „nechezol“. Portocalele şi bananele erau importate numai de Anul Nou şi trebuia să ai noroc ca ele să nu se termine chiar înainte să ajungi şi tu în faţă, după ce ai stat câteva ore la coadă. Lipsurile erau de tot felul: nu se găsea tot timpul hârtie igienică! Nu se găseau băuturi alcoolice (în afara şampaniei), lenjerie intimă, lame de ras. Şi benzina era raţionalizată: lunar, aveai dreptul la doar 20 de litri. Ca să pleci la drum lung, trebuia să o ai pusă deoparte şi să o transporţi în canistre, în portbagaj, pentru că benzinăriile din alte judeţe nu aveau voie să vîndă decît 10 litri şi doar dacă stăteai la cozi interminabile. Au fost impuse restricţii şi la circulaţia maşinilor: într-o duminică puteau ieşi doar maşinile cu număr par, iar în cealaltă, cele cu număr impar. În apartamente, apa caldă curgea doar două ore, de două ori pe săptămînă, iar în ultimele ierni ale regimului comunist, caloriferele erau îngheţate. Ziua, gazele aveau o presiune atât de mică, încât gospodinele găteau noaptea, când presiunea era suficientă. Curentul electric se întrerupea deseori, mai ales seara. Începînd cu 1985, TVR1 emitea doar două ore, între 20-22, difuzând aproape în exclusivitate emisiuni dedicate lui Ceauşescu şi soţiei sale. Cine putea se uita la posturi bulgare, maghiare sau iugoslave, prinse cu antene confecţionate artizanal. Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvânt lumea de atunci, aş spune că totul era gri. Cel mai grav era, însă, faptul că nu ne dădeam seama că e atât de gri...” (Fragment din Destine distruse de comunişti, o carte de 608 pagini de documente, declaraţii şi istorie. Patru ani de muncă a doi jurnalişti şi a unui redactor de investigaţii. 608 pagini cutremurătoare despre viaţa a trei generaţii, victime a unui regim diabolic ale cărui metehne le mai întâlnim şi astăzi... Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean/Coautori: Michael Harrison Cronkite şi Cristian Ioanovics Guitars)

„Ubi bene ibi patria” Unde e bine, acolo este patria Comunism, democraţie populară, epocă de aur Există în mintea celor mai tineri tot atâtea denumiri pentru o perioadă pe care mulţi dintre noi nu o cunoaştem decât din poveştile părinţilor, bunicilor, din cărţi, ori vizionând diverse documentare. Este o perioadă istorică ce fascinează pe mulţi dintre noi, ce continuă să lase urme adânci în societate şi-n mentalităţi chiar şi astăzi, o perioadă de moarte a spiritului românesc. Ca în orice sistem totalitar, anularea solidarităţilor tradiţionale, distrugerea individualităţii în favoarea colectivităţii a însemnat confiscarea vieţii private în general şi a celei de familie în particular. În România, instaurarea comunismului a încetinit dezvoltarea ţării. Acest regim totalitar şi-a lăsat amprenta până în zilele noastre. Viaţa populaţiei a fost afectată de către comunism, iar condiţiile grele de trai din acea perioadă au rămas un adevărat coşmar în mintea celor care le-au trăit, condiţii pe care nici unul dintre noi nu le mai doreşte a le trăi astăzi.

Ubi bene ibi patria Anticii spuneau: Ubi bene ibi patria. Adică, patria este acolo unde îţi este

bine. De fapt, patria e mai curând un sentiment şi nu o doctrină şi de aceea e percepută în mod atât de diferit de oameni. Nu doresc să ţin lecţii de patriotism şi nu îmi face plăcere să cred că în România nu s-a schimbat aproape nimic în cei 25 de ani de la revoluţia din 1989. Nu vreau să cred că în Romania de azi trăiesc doar oameni imperfecţi, securişti corupţi, comunişti, cocalari şi manelişti, toţi de-a valma şi că de aceea singura soluţie este să te îndrepţi spre alte zări. Desigur că nu. Există români care au avut dintotdeauna valoare pe care o păstrează cu sfinţenie şi astăzi şi o transmit mai departe urmaşilor lor, dar aceştia sunt din păcate, mult prea puţini raportaţi la marea masă manelizată şi coruptă. În momentul de faţă, termenul de patrie ar merita să fie redefinit, în condiţiile în care astăzi se poate circula mult mai uşor dintr-un loc în altul, identităţile multiple sunt adesea un avantaj, iar graniţele au început să fie tot mai late. De ce ai depinde doar de un singur spaţiu, în aceste condiţii? La întrebarea: merită sau nu să emigrăm? se răspunde, de fapt, atât de diferit… Exasperare, neputinţă, debandadă, birocraţie, corupţie, minciună, sunt doar câteva din motivele invo-

cate pentru a pleca din ţară şi după 25 de ani de aşa zisă democraţie... Pe celălalt talger al balanţei se poate pune nevoia de familie şi de prieteni, dorinţa de implicare pentru a schimba lucrurile în bine, un mod de viaţă mai simplu în România.

Dorinţa de libertate Nelu Bârsan este unul dintre cei care a avut curajul şi puterea să scape de consecinţele dictaturii comuniste. Şi-a asumat un risc enorm, s-a înarmat cu câţiva dolari şi mii de speranţe în buzunar şi în anul 1980 „ a fugit” în Italia. După o „escală“ de aproape un an şi jumătate, s-a ivit oportunitatea de a emigra în Suedia. A cerut azil politic, a trăit o vreme din ajutorul social, iar în aproape opt ani de zile şi-a văzut visul aproape împlinit. A ajuns să trăiască liber, prin propriile-i forţe, într-o ţară normală, democrată, cu o societate sănătoasă în care oamenii au prioritate în faţa statului. S-a integrat cu bine în comunitatea suedeză, a fost respectat şi apreciat la locul său de muncă, devenind apoi cetăţean al acestei ţări. Suedia este locul în care Nelu Bârsan a început să-şi făurească un rost doar al lui, prin multă muncă, serozitate, cinste şi corectitudine, ţara în care s-a născut pentru a doua oară.

Români de succes nou la geamul tău, fără programare, de data aceasta... L-am întrebat ce simte în aceste momente când se pregăteşte să devină din nou tătic şi mi-a răspuns fără nicio urmă de regret: „O minune de fetiţă... Se va naşte în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte. Un dar de la Dumnezeu sosit cu întârziere. Toată viaţa ne-am dorit să avem şi o fată lângă cei doi băieţi. Nu a fost să fie. Că a sosit nechemată tocmai acum când ar fi trebuit să ne pregătim să devenim bunici, nu poate fi decât o mare binecuvântare pentru noi, pentru familia noastră.”

Un român de succes În timpul interviului, l-am întrebat cum s-a derulat acea perioadă de şedere în Suedia. Dacă i-a fost uşor.., dacă i-a fost greu!? Mi-a răspuns, zâmbind în semn de aduceri aminte, timp în care ochii i s-au umezit: „A fost foarte greu, dar am răzbit până la urmă...” Originar din judeţul Sibiu, Nelu Bârsan a purtat mereu în suﬂetul său o parte din locurile natale în orice colţ al lumii soarta i-a purtat paşii. Un „ardelean dintr-o bucată”, pentru care „vorba-i vorbă”, iar omenia şi cinstea „carte de căpătâi”. Ca imigrant, a fost un pelerin care a ştiut întotdeauna când îl ating ploile şi vântul. Şi-a cunoscut rugăciunea şi crucea pe care a dus-o în spate cu demnitate şi nimeni şi nimic nu l-a clintit din drumul său. A străbătut mările şi profunzimea cerului şi a ajuns la porţile deschise ale speranţei.

Spania, ţara speranţei şi a soarelui După aproape 10 ani de când a părăsit România, Nelu Bârsan a întrezărit o speranţă pentru a-şi întregii familia, astfel că în anul 1989 ajunge în ţara lui Cervantes, o ţară în care regulile se respectă şi cine munceşte nu e fraier, unde, împreună cu cei doi fraţi ai săi demarează în octombrie 1998 o afacere de succes, bazată pe ani de experienţă occidentală, seriozitate şi muncă: transport de colete, Spania – România şi retur. Pentru a se dezvolta, unul dintre cele mai importante elemente ale afacerii a fost echilibrul corect între asumarea unor riscuri calculate şi cunoaşterea costurilor reale. Dar nu numai atât. A fost nevoie să-şi identifice împreună oportunităţile şi să ştie să profite de ele. A fost nevoie de un nivel înalt de flexibilitate şi motivaţie, astfel ca la momentul potrivit,

ﬁecare să pornească pe drumul său, alături de familia proprie, soţia, copiii... Un truism? Se prea poate. Din acel moment, capacitatea de competitivitate a fost criteriul cheie pentru cele trei companii pentru a rezista pe piaţă şi inovaţia a devenit pentru ﬁecare, combustibilul de a-şi propulsa propria companie, depăşind concurenţa.

Familia este viaţa mea Pentru Nelu Bârsan, familia este mediul în care a venit pe lume, s-a dezvoltat şi la rândul său şi-a format o altă familie. Este locul unde a găsit înţelegere, linişte şi soluţii la problemele care l-au frământat din momentul în care a devenit soţ şi tată. Un loc al său, unde a existat întotdeauna comunicare, respect şi iubire. Un univers în care, împreună cu Simona, soţia sa a reuşit să menţină familia unită, implicându-se deopotrivă în creşterea şi educarea celor doi băieţi, astăzi doi tineri care au

înţeles de la părinţii lor că, într-o familie sănătoasă şi puternică, este nevoie de comunicare, încredere, respect şi iubire între soţ şi soţie, părinţi şi copii, părinţi şi bunici, copii şi bunici. Respectul şi dragostea pe care bunicii le împărtăşesc până la vârste venerabile reprezintă un model pentru ceilalţi membri ai familei. Urmaşii lor vor încerca să rămână uniţi, tot aşa cum bunicii au reuşit să depăşească împreună orice diﬁcultate. În familia Bârsan, crearea şi menţinerea unei atmosfere echilibrate în familie a reprezentat garanţia unei dezvoltări frumoase a copiilor.

Luna aprilie este sfântă pentru mine În aprilie, Nelu Bârsan împlineşte o frumoasă vârstă, şi tot în această lună de primăvară, soţia sa, Simona, va naşte cel de al treilea copil... Când ai doi băieţi mari, dintre care unul se gândeşte la însurătoare, cu greu accepţi gândul că barza va bate din

Plecat dintr-o ţară comunistă în urmă cu aproape 35 de ani, Nelu Bârsan şi-a găsit fericirea şi împlinirea „în cele străinătăţi...”. A trăit în jungla imigraţiei, şi-a păstrat cinstea şi omenia peste tot pe unde soarta i-a purtat paşii şi a muncit fără întrerupere. În Spania, ţara soarelui şi a binecuvântării, nu este român care să nu fi auzit de el. E ţara în care s-a stabilit de mulţi ani şi e perceput de comunitate ca fiind un puternic om de afaceri, autoritar, dar drept, la care „vorba-i vorbă” şi demnitatea-i „steag”. Spaniolii îl respectă şi-l caracterizează ca fiind „un om de toată isprava”. Viaţa lui Nelu Bârsan se împarte între familie şi afacerile pe care le deţine atât în Spania cât şi în România. E un profesionist în munca sa iar echipa cu care lucrează de maximă încredere. Întrun astfel de domneniu, nu poţi rezista dacă nu eşti corect, punctual şi cinstit. În România ajunge de 5-6 ori pe an, pentru că acolo îşi are rădăcinile. Iubeşte

APRILIE 2014 vânătoarea, munţii Apuseni şi toate locurile care-i amintesc de copilărie. Chiar dacă are cetăţenie suedeză, Nelu Bârsan nu şi-a uitat niciodată originile. Copiii s-au născut în Spania, dar i-a crescut în credinţa familiei şi a limbii române. De-a lungul anilor, a dat dovadă de multă omenie şi a ajutat ori de câte ori a considerat că este necesar, români aflaţi în dificultate din Spania şi nu numai. Un drum drept şi cinstit îşi doreşte şi pentru copiii săi şi o familie unită pentru fiecare. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi, o deviză care a guvernat familia Bârsan ani şi ani la rând. Dar pe lângă solidaritate mai este nevoie şi de autonomie, pentru că, spune el: „Într-o familie unită, fie că-i copil, părinte sau bunic, fiecare are dreptul la independenţă.” Nelu Bârsan iubeşte Spania. Îi admiră şi-i respectă pe spanioli pentru că şi-au primenit ţara, i-au făcut drumuri şi case de patru şi cinci stele. Sunt mereu veseli, toleranţi, civilizaţi şi atenţi să-i educe şi pe cei mai răi. În loc să reducă pensiile, statul spaniol preferă să crească numărul şi cuantumul amenzilor, pentru orice. În caz de nevoie, contribuţiile anterioare la sistemul asigurărilor sociale, îi ajută pe cetăţeni să trăiască, nu doar să supravieţuiască. Antreprenorii spanioli sunt serioşi şi muncesc cot la cot cu angajaţii de dimineaţă până seara. Fiecare spaniol adult are propria maşină, iar străzile sunt pline de autoturisme decente, necostisitoare. Mâncarea e de două ori mai ieftină decât în România, iar salariul de 10 ori mai mare. Iubeşte Spania pentru că spaniolii iubesc viaţa, iar viaţa îi iubeşte pe ei. Sunt cei mai longevivi locuitori ai Terrei.

În străinătate sau în România? Când patria îţi întoarce spatele, devii atent. Descoperi că ţara nu dă doi bani pe tine chiar dacă au trecut peste 25 de ani de la căderea comunismului. Cu nervii întinşi, organul de simţ se ascute şi mai tare, şi ceea ce nu băgaseşi de seamă atâţia ani, politica şi ai ei administratori, te calcă pe cap. Şi dacă nimereşti şi într-o realitate mâncată de criză, în care nimeni nu-ţi dă speranţe, doar şuturi în fund, ai atins maturitatea răbdării. Fugi mâncând pământul spre computer şi descoperi care sunt condiţiile emigrarii în

Canada, Australia, America sau Noua Zeelandă. Cazuri fericite, când mai ai ceva răbdare pusă de-o parte. Dar dacă nu ai, petreci câteva zile imaginându-ţi că munceşti în Franţa sau Anglia în construcţii, sau la menaj în Germania, Italia sau Spania. Dacă eşti medic sau tâmplar, eşti un caz fericit. Nu mai stai pe gânduri. Poţi să-ţi vinzi fără remuşcări pe 3000 de euro vremurile când îţi iubeai paşii care străbăteau parcul copilăriei tale şi te gândeai că ţării care te hrăneşte, îi eşti dator. Dar dacă pleacă toţi cei care au puterea să construiască, să tămăduiască, să inspire celorlalţi sentimentul că se poate, ce se va alege de biata ţară? Tineţi minte că ne puneam întrebarea aceasta mereu, acum 10, 15, 20 de ani şi o socoteam argumentul suprem al iubirii? Ei bine, cei care mai reuşesc să o găsească în minte sunt fericiţi. Dar aceştia, sunt tot mai puţini. Speranţa a murit încet, dar sigur şi renaşte cu documentul în mână. Dar poate că aceasta e şansa naţiunii. Resursa umană a României este constantă, aşa că, să plecăm... că poate într-o zi ne vom întoarce. Vom putea să le împărtăşim celor care nu au avut curaj, o lecţie de viaţă. Reveniţi acasă din ţări unde legile se respectă, unde cine munceşte nu e fraier, unde vânzătoarele nu au aerul că-ţi fac o favoare, unde oamenii cer servicii de calitate pentru că altfel îşi caută alt furnizor, ne vom transforma în dascăli de civilizaţie pentru uteciştii de ieri... Ne vom întoarce cu paşi fericiţi lângă castanul unde ne-am sărutat pentru prima oară, dar vom descoperi că la televizor este aceeaşi placă stricată. Pentru că ei, nu pleacă niciodată. Nu au nici un motiv. Au case de peste 1000 mp, conturi în valută cu 5-6 zerouri, maşini super scumpe, nu au credite reale la bancă şi nici rate la casă. România e toată numai şi numai a lor... Mulţi dintre noi, imigranţii români din străinătate, nu neam dorit maşini luxoase şi nici case de 1000 de mp. Ne-am dorit o viaţă simplă, frumoasă şi decentă pentru copiii noştri, o şcoală adevărată care să-i înveţe să ţină drumul drept, spitale care să garanteze românilor sănătatea, străzi pe care să poţi circula în siguranţă. Şi libertatea de a alege... În România sau în străinătate?! Un material realizat şi editat de Kasandra Kalmann Năsăudean

România

APRILIE 2014

În 2014, salariul minim pe economie va creşte semniﬁcativ

Încă o zi nelucrătoare pentru bugetari Guvernul a aprobat hotărârea prin care ziua de 2 mai 2014 este declarată zi liberă, au declarat surse oﬁciale. Instituţiile publice îşi vor desfăşura activitatea în regim de program normal sâmbătă 26 aprilie sau vor prelungi corespunzător timpul de lucru până la 31 mai, pentru a recupera ziua liberă de 2 mai 2014, conform deciziei Guvernului. Conform procedurii, ziua este declarată liberă pentru personalul bugetar, cu excepţia celor din instituţiile publice a căror activitate trebuie asigurată. Premierul Victor Ponta a de-

clarat anterior că agenda şedinţei de guvern include hotărârea prin care ziua de 2 mai 2014 este declarată zi liberă şi a precizat că speră ca „predic-

ţiile extrem de optimiste” ale industriei de turism să se adeverească şi să rezulte venituri mari. Duminică seara, premierul Ponta a aﬁrmat că Guvernul va declara, probabil, ziua de 2 mai 2014 drept zi nelucrătoare, care să ﬁe recuperată la o altă dată, pentru a lega 1 Mai de zilele de sâmbătă şi duminică.

Descinderi la Universitatea de Ştiinţe A gricole din Timişoara Cadre didactice, suspectate de luare de mită Mai multe cadre didactice de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAB) din Timişoara sunt suspectate de fapte de corupţie, întrucât ar ﬁ luat mită de la studenţi pentru a-i trece examenele. Procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş

şi ofiţeri de la Serviciul de Investigare a Fraudelor au descins, miercuri, la USAB Timişoara, pentru a aduna probe. Potrivit unor surse judiciare, sunt vizaţi şefi de lucrări, un asistent şi un profesor, care ar fi primit câte 50 de euro de la fiecare student care voia să treacă mai uşor prin examene-

le din iarnă. Procurorii au început urmărirea penală în acest dosar, urmând ca suspecţii să fie puşi sub acuzare după finalizarea percheziţiilor, susţin sursele citate. Anchetatorii au început percheziţiile în mai multe birouri de la Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare (TPA). De asemenea, sunt căutaţi mai mulţi profesori care ar fi primit în repetate rânduri şpăgi de la studenţi. Ancheta îi vizează pe s.l.dr.ing. Flavius Berbentea, membru în Consiliul Facultăţii TPA, prof. dr. Adrian Băneş, directorul Departamentului de Ştiinţe Exacte al USAMVBT şi asist. ing. Lucian Georgescu. Procurorii au percheziţionat şi biroul lui Adrian Stancu, asistent universitar şi şef lucrări la disciplina de Anatomie patologică şi Medicină Legală.

Salariul minim pe economie va creşte semnificativ în 2014, în România, dar va rămâne scăzut în comparaţie cu nivelul salariului minim din alte ţări din regiune, se arată întrun raport al Fondului Monetar Internaţional. O creştere a salariului minim de la 800 de lei (aproximativ 180 de euro), cât a fost în 2013, la 900 de lei, este planificată să aibă loc în două trepte, respectiv până la 850 de lei, de la 1 ianuarie 2014, proces care a avut deja loc, şi până la 900 de lei, de la 1 iulie 2014. Salariul minim din România este al doilea cel mai scăzut din regiune, după cel din Bulgaria (158 de euro), cu aproximativ 50% mai mic decât în alte state emergente ale Uniunii Europene, cum ar fi Croaţia, Polonia şi Slovacia. Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor în România

este cu aproximativ 40% mai mic decât în cele trei ţări amintite. Până în prezent, majorările salariului minim au avut un impact limitat asupra competitivităţii şi a salariilor acordate la nivel naţional. În poﬁda unei majorări cu 10% a salariului minim în 2013, salariile medii din mediul privat au crescut cu numai 3,3%. O creştere abruptă a salariului minim ar putea pune în pericol opţiunile de angajare pentru cei slab pregătiţi, pentru cei care au un contract de muncă pe termen scurt, dar şi pentru lucrătorii tineri. Având în vedere faptul că România se confruntă cu o rată crescută a şomajului în rândul tinerilor (în medie de 23,2% în primele nouă luni ale lui 2013) şi în condiţiile creşterii numărului de contracte de muncă pe termen nelimitat, ca urmare a

modificărilor aduse Codului Muncii (de la 8,2% din totalul contractelor de muncă încheiate în 2012, la 8,4% în 2013), un nivel mai ridicat al salariului minim ar putea să aibă consecinţe negative pentru rata angajărilor. Rata şomajului a crescut până la o medie de 7,3% în 2013, faţă de 7% în 2012. Potrivit documentului citat, se estimează că impactul creşterii salariului minim asupra fiscalităţii va fi mixt. Pe de o parte, un salariu minim mai mare ar putea duce la o pondere mai mare a contribuţiilor la asigurările sociale, în timp ce fondul de salarii din sectorul public este preconizat să crească cu 100 de milioane de lei, iar profitabilitatea firmelor din sectorul privat ar putea fi afectată în mod negativ, cu implicaţii în ceea ce priveşte colectarea impozitului pe profit.

Destructurarea unui grup infracţional specializat în trafic cu autoturisme de lux furate Procurorii DIICOT Piteşti şi ofiţeri de la Combaterea Criminalităţii Organizate din Argeş, Cluj, Oradea, Satu Mare, Bistriţa Năsăud, Sibiu şi Vâlcea au efectuat 19 percheziţii domiciliare în judeţele Argeş, Vâlcea, Sibiu, Bistriţa Năsăud şi Satu Mare, într-un dosar ce vizează activitatea unei grupări infracţionale profilată în infracţiuni de înşelăciune, spălarea banilor, fals în înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată, fals în declaraţii şi uz de fals. Un număr de 34 de persoane, cetăţeni români şi străini, sunt suspectate că fac parte din reţeaua infracţională specializată în traficul cu maşini de lux. Potrivit unui comunicat dat publicităţii de DIICOT, anchetatorii suspectează că, începând cu anul 2011, membrii grupării, cetăţeni români, italieni şi bulgari, au constituit un grup infracţional având ca obiectiv introducerea în ţară a

unor autoturisme de lux. Unii dintre membrii grupării introduceau pe teritoriul României, în baza unor documente falsificate şi cu seriile de caroserie modificate, autovehicule din Italia, care figurau în bazele de date ale autorităţilor italiene ca fiind furate, acestea fiind ulterior comercializate de către liderul grupării. Totodată, există suspiciuni că membrii grupării aveau rolul de a introduce pe teritoriul României autovehicule care făceau obiectul unor contracte de închiriere în Italia şi care ulterior erau comercializate, de asemenea, de către liderul grupului infracţional, prin intermediul mai multor complici. După vânzarea maşinilor către cumpărători din România, titularii contractelor de închiriere înscenau furtul acestora. Anchetatorii suspectează că membrii grupării falsificau contractele de vânzare-cum-

părare şi facturile fiscale care atestau nereal transferul de proprietate din patrimoniul societăţilor care închiriau autoturismele în patrimoniul membrilor grupului infracţional organizat. Potrivit procurorilor, liderul grupului infracţional obţinea omologarea autovehiculelor de la reprezentanţele Registrului Auto Român “prin intermediul unor colaboratori ce deţineau funcţii de execuţie”. Până în prezent, anchetatorii au identificat 31 de autoturisme de lux obţinute prin furt sau fraudă, care au fost comercializate la un preţ total de un milion de euro, însă valoarea de piaţă a maşinilor este de două milioane de euro. În urma percheziţiilor, 24 de persoane vor fi audiate la DIICOT Piteşti, procurorii urmând a dispune măsurile preventive în privinţa suspecţilor.

România

APRILIE 2014

fapte de corupţie

Preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, şi şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, Ştefan Ponea, au fost reţinuţi, în noaptea de miercuri spre joi, pentru fapte de corupţie, potrivit unor surse judiciare. Preşedintele PSD Orşova, Constantin Popescu, a fost reţinut de procurorii DNA, joi dimineaţă. Constantin Popescu a părăsit sediul central al DNA joi dimineaţă, ﬁind încătuşat şi dus în arestul Poliţiei Capitalei. În cursul zilei de joi, el

urmează să ﬁe dus, alături de celelalte persoane reţinute în acest dosar, la Curtea de Apel Bucureşti, cu propunerea de arestare preventivă. Constantin Popescu, preşedinte al ﬁlialei Orşova a PSD din anul 2011 cunoscut drept un apropiat al preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, deţine societatea Floricola, care asigură serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare în municipiul Orşova, printr-un contract de concesiune încheiat în 2006 pentru

25 de ani. De asemenea, firma asigură şi salubrizarea la Orşova, tot în baza unui contract de concesiune pentru 25 de ani. Surse din Consiliul Local Orşova au declarat corespondentului MEDIAFAX că acuzaţiile aduse liderului PSD Orşova în acest dosar sunt legate de o achiziţie de teren care se afla în domeniul public, în suprafaţă de peste 5.000 metri pătraţi, în zona Coramnic din Orşova. Astfel, Constantin Popescu ar fi cumpărat acest teren la un preţ de

Legea de plafonare a plăţilor în numerar şi limitare a comisioanelor interbancare, aprobată de Guvern Proiectul de lege care prevede plafonarea plăţilor în numerar şi limitarea comisioanelor interbancare la tranzacţiile prin carduri a fost aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului spre adoptare, au declarat surse oficiale. Ministerul Finanţelor a elaborat un proiect prin care vor fi limitate comisioanele interbancare la 0,2% pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cele de credit, după ce la finele lunii ianuarie măsurile au fost propuse într-un proiect de ordonanţă de urgenţă. „Instituţiile emitente nu pot aplica instituţiilor acceptante comisioane interbancare mai mari de 0,2% din valoarea fiecărei operaţiuni efectuate prin utilizarea cardurilor de debit, respectiv comisioane interbancare mai mari de 0,3% din valoarea fiecărei operaţiuni efectuate prin utilizarea cardurilor de credit”, se precizează în proiectul de lege. Acordurile dintre instituţiile acceptante şi beneficiarii plăţilor vor conţine informaţii detaliate referitoare la valoarea comisioanelor pentru serviciile prestate acestora, a comisioanelor interbancare, precum şi a comisioanelor suplimentare aplicate în funcţie de marca şi

categoria respectivelor carduri de plată. Nerespectarea acestor plafoane va fi sancţionată cu amenzi de la 10.000 lei la 200.000 lei. Limitarea comisioanelor, anunţată la sfârşitul lunii ianuarie, a stârnit reacţia promptă a sistemului bancar, iar lobby-ul bancherilor ajutaţi şi de banca centrală a făcut ca Guvernul să renunţe la aprobarea acestor prevederi prin ordonanţă de urgenţă. Promovarea acestor msuri prin proiect de lege presupune că noile reguli nu vor fi aplicate imediat după avizul Guvernului, ci după ce vor fi aprobate şi de Parlament, cu eventuale modificări, şi promulgate de preşedinte. Reprezentanţii celor două mari companii de carduri, MasterCard şi Visa, au reacţionat imediat după lansarea publică a proiectului, avertizând asupra efectelor negative care ar putea apărea în urma reducerii comisioanelor interbancare. Pe de altă parte, reprezentanţii marilor retaileri vor aplicarea imediată a acestor reduceri de comisioane, spunând că piaţa cardurilor ar fi profitabilă pentru bănci chiar şi în absenţa comisioanelor. După o dezbatere pe tema

comisioanelor interbancare organizată de Finanţe la finele lunii februarie, secretarul de stat Dan Manolescu a spus că Guvernul ar putea lua în considerare reducerea în două trepte, reprezentanţi ai mediului de business şi ai procesatorilor de plăţi solicitând să fie reanalizate nivelurile comisioanelor sau chiar amânarea proiectului. Comisia Europeană a elaborat un proiect de regulament potrivit căruia, într-o primă fază, vor fi plafonate comisioanele interbancare pentru tranzacţii transfrontaliere la 0,2% din valoarea tranzacţiei pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cele de credit, urmând ca în cea de-a doua etapă (după doi ani de la data intrării în vigoare a reglementării) plafonarea comisioanelor să fie aplicată şi operaţiunilor naţionale efectuate cu cardurile de debit, respectiv cele de credit. Anul trecut existau în circulaţie 14,1 milioane carduri valide pe piaţa românească, din care 11 milioane erau carduri de debit, iar 2,2 milioane carduri de credit. Cu acestea au fost realizate 410 milioane tranzacţii, cu o valoare de 32,4 miliarde euro, din care 6 miliarde euro au reprezentat plăţi la comercianţi, potrivit datelor BNR.

şapte euro metrul pătrat, în condiţiile în care preţul pieţei în zona respectivă ar ﬁ fost de peste 40 de euro metrul pătrat. Tranzacţia a fost aprobată de Consiliul Local Orşova. Constantin Popescu este tatăl lui Valentin Popescu, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Mehedinţi, care este ﬁnul lui Adrian Duicu.

Adrian Duicu şi Ştefan Ponea sunt acuzaţi că ar ﬁ determinat funcţionari publici să numească şi să menţină apropiaţi ai acestora în funcţii de conducere în instituţii publice şi să concesioneze terenuri din Orşova, la preţuri convenabile. Inspectorul şef al IPJ Mehedinţi şi preşedintele Consiliului Judeţean au fost audiaţi mai multe ore de procurorii

Preşedintele Traian Băsescu a transmis, miercuri, deputaţilor, o scrisoare deschisă în care le cere să respingă Ordonanţa care introduce acciza suplimentară pe combustibil şi face un apel către aceştia să pună interesul românilor mai presus de interesul baronilor locali. Scrisoarea preşedintelui Traian Băsescu către deputaţi este aproape identică, ca şi conţinut, cu cea transmisă în cursul dimineţii de miercuri preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. Traian Băsescu le cere parlamentarilor să respingă cât mai repede cu putinţă prevederile referitoare la acciza de 7 eurocenţi din Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2013. În plus faţă de prima scrisoare, şeful statului face un apel către deputaţi, să pună interesul românilor mai presus de interesul baronilor locali. Preşedintele arată în scrisoare că „această taxă este abuzivă şi profund nocivă pentru o mare parte a mediului economic şi populaţie”, iar „odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei privind compensarea parţială în cazul transportatorilor rutieri, această taxă devine şi discriminatorie”. Şeful statului cere preşedintelui Camerei Deputaţilor să respingă „cât mai repede cu putinţă prevederile referitoare la acciza de 7 eurocenţi din Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 111/2013, ordonanţă care în acest moment îşi produce efectele negative asupra populaţiei României şi mediului economic”. Ordonanţa de urgenţă

Băsescu cere deputaţilor în scrisoarea despre acciză să pună interesul naţional deasupra baronilor 111/2013 prevede amânarea intrării în vigoare a majorării accizei la motorină şi benzină de la 1 ianuarie la 1 aprilie 2014. George Scutaru a propus retrimiterea acestei ordonanţe la comisia de specialitate, cu termen o săptămână, pentru ca aceasta să ﬁe discutată împreună cu OUG 102/2013 care prevede intrarea în vigoare a taxei de 7 eurocenţi pe combustibil. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea,

anticorupţie, ambii primind ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore. Joi dimineaţă, înainte de ora 7.00, Adrian Duicu a fost dus în Arestul Poliţiei Capitalei, în timp ce Ştefan Ponea a fost dus cu cinici ore înainte. Duicu şi Ponea urmează să ﬁe duşi, în cursul zilei de joi, în faţa judecătorilor, cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

a precizat că, din punct de vedere regulamentar, cele două ordonanţe nu se pot discuta împreună pentru un raport comun, dar a supus la vot propunerea de retrimitere a OUG 111/2013 la comisie. Această propunere a fost adoptată cu 82 de voturi „pentru”, 76 de voturi „împotrivă” şi două abţineri. Cele două Ordonanţe de urgenţă sunt însă în vigoare şi îşi produc efectele.

Opinii

APRILIE 2014

Istoric cu bătaie lungă Oamenii, disperaţi, ies în stradă. Se aud împuşcături. Prin faţa microfonului se perindă persoane cu feţele transfigurate de speranţă şi eroism - ceva care iată, brusc, face parte din firescul cotidian. Istoria bate. Ca o inimă, dar şi ca un baston. Ceasurile bat. Şi clopotele. Uneori, istoria e aşa de temperamentală încât trosneşte. Şi trăsneşte, îndoliind. Istoria se repetă. Şi vecinii noştri dispre răsărit sunt gata să-şi dea viaţa pentru aceleaşi nepreţuite lucruri care ne-au trezit odinioară pe noi din letargie, idealuri greu de definit, cu nume abstracte, precum dreptate, libertate, echitate. Atat de dramatice şi atât de aproape sunt toate, încât mă ia cu fiori. Amintirile aceleiaşi devastatoare confuzii şi debandade, personajele obscure şi zvonurile cu bază reală, teroriştii, geniştii, trupele de elită şi spionii infiltraţi îşi fac drum la suprafaţă, părăsind cotloanele memoriei. Piaţa Universităţii, minerii, masele populare care ocupă paşnic televiziunea, credinţa că totul va fi bine! Şi apoi teama – ba nu, certitudinea–, că nu va fi aşa, că nu poate fi aşa, că niciodată n-a fost. Se bat cap în cap, pe de-o parte entuziasmul molipsitor şi invincibila speranţă şi, pe de altă parte, siguranţa gustului amar care va pune punct revoltei, indiferent dacă va ieşi învingătoare sau nu. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, Măria Sa Dezechilibrul se instalează. Poate mai mic, mai estompat sau în alte forme, dar, cu certitudine, rezultatul cutremurului va fi tot imperfect. Pentru că suntem oameni, unii chiar mai oameni decât alţii. Nu merită şi nu mă lasă inima să zic că totul e în van. Oricum, nimeni n-ar asculta.

Dar nu scap de senzaţia că tragediile se repetă, iar noi nu învăţăm nimic, orbi din dragoste, nobili în suflet, veşnic manipulaţi. Dar dacă aş găsi doar un ucrainean – sau un rus –, dispus să mă asculte, ce lecţii i-aş da? Acum, la un sfert de veac după ´89, ce i-aş spune? Nu mare lucru. Încerc să-mi amintesc. Cum a fost? Cu ceam rămas? Mă regăsesc la mijloc de decembrie 1989, în faţa biroului decanatului de la parterul facultăţii noastre. Eram acolo împreună cu efectivul aproape complet al grupei. Transfiguraţi, ne îngrămădeam unii în alţii, decişi să nu permitem nimănui să se strecoare printre noi. În biroul decanului era în plină desfăşurare o anchetă. Inculpatul, un student din grupa cu un an mai mare, îndrăznise să trimită, pe căi numai de el ştiute, o depeşă către Radio Europa Liberă, prin care demasca demagogia şi practicile dezumanizante ale regimului comunist ceauşist. Scrisoarea deschisă fusese citită în direct, pe post, de la München. Eram mândri de curajul colegului nostru, dar ne temeam pentru el, căci nefericitul semnase cu numele său. Era clar pentru toată lumea că, dacă anchetatorii reuşeau să iasă cu el din clădirea facultăţii, avea să dispară fără urmă, pentru totdeauna. Încleştaţi unii în alţii, ne interpuneam între decanat şi ieşire, hotărâţi să nu cedăm în niciun chip, fie ce-o fi! Fireşte, ajunseseră şi pe la urechile noastre ştirile despre fuga unor RDG–şti în RFG, via Ungaria, precum şi cele despre revoltele cehilor şi polonezilor. Noi, însă, le interpretam ca pe un zvon utopic. Eventualitatea unor eveni-

mente similare şi pe la noi ni se părea de–a dreptul imposibilă, căci cunoşteam duritatea fără seamăn a conducerii. Cu toate astea, eram decişi să nu ne părăsim colegul la ananghie. Speram într–o rezolvare moderată. Pe măsura trecerii timpului, rândurile noastre se îngroşau cu studenţi de prin alte grupe, care ni se alăturau spontan. Nu ştiu dacă determinarea noastră a avut vreun rol, dar e cert că până la urmă securiştii l–au lăsat pe colegul nostru să plece. Era clar că nu prea mai avea unde să meargă şi oricum n–ar fi ajuns prea departe. Brusc, băiatul acela modest, care nu se remarcase prin nimic până atunci, devenise celebru. În zilele care au urmat s–a ascuns pe rând pe la colegi, rămânând pe cât posibil incognito. Ţin minte că în noaptea în care a dormit pe o saltea din garsoniera noastră n–a schimbat cu noi decât câteva cuvinte. Era tensionat şi speriat. În ciuda insistenţelor noastre a plecat rapid în dimineaţa următoare, de parcă n–ar fi vrut să ne implice şi pe noi. Sau poate că nu avea suficientă încredere. Bănuiesc că a fost unul dintre primii dezamăgiţi de mersul lucrurilor, când s–a declanşat protestul de la Palat. În rolul de „eroi” s–au erijat cei care nu meritau. El s–a retras în tăcere. Nu înseamnă că peste tot se întâmplă la fel. Ucraina a avut, la fel ca şi noi, o experienţă proprie cu căderea Cortinei de Fier. Vecinii noştri de la est ştiu la fel de bine ca şi noi că talentul de demonstrant nu e dublat de cel de politician dotat. Aşa că nu pot decât să le strâng pumnii, sperând că se vor găsi exact acei oamenipotriviţi la locul şi momentul potrivit, pentru ca portocaliul să nu mai bată în roşu, ci cât mai mult în alb. Şi să mă uit la ştiri... Mă uit la ştiri de pe Maidan şi-mi revine în minte filmul acelor zile incendiare de decembrie. De ce se spune scenariu? O fi fost! Dar noi, ”pionii” eram, totuşi imprevizibili, nu ne produceam decât la comanda propriei noastre conştiinţe. Libertatea, probabil iluzorie, era. Indiscutabil! Sosise vacanţa de Crăciun şi normal ar fi fost să ne aciuăm pe la casele noastre părin-

teşti, aşa cum făcusem şi în anii anteriori. Dar ne călărea un drăcuşor care ne ademenea să rămânem în capitală. Se simţea, literalmente, în aer, că se pregăteşte ceva nou. Eram electrizaţi. Au urmat protestele studenţeşti, efervescenţa unui nou început, speranţele şi dezamăgirile. Din nou ni se spulberau idealurile, dar măcar de data asta merita efortul răsturnării complete a ordinii fireşti: eram liberi. O groază de chipuri şi de specimene noi se perindau cu viteză ameţitoare prin vieţile noastre zdruncinate, în care nimic nu mai era cum a fost. Nici programa de la facultate, nici profesorii dezirabili şi cu atât mai puţin cei compromişi. Se perimase până şi ideea noastră despre perspective. Presupusul nostru viitor, care prevedea absolvirea, repartiţia, familia etc. ţinea acum de domeniul trecutului. Şi nimeni n–avea nimic împotrivă. Asaltaţi din toate direcţiile de „revoluţionari” dubioşi ne sprijineam unii de alţii, o mână de prieteni. Liantul dintre noi era perfect! În debandada generală apăreau zilnic publicaţii proaspete, pe care noi le citeam cu aviditate. Răsăreau partide prin toate colţurile, unele înfiinţate de oportunişti ingenioşi care adunau cele două sute cincizeci de semnături necesare, doar pentru a pune mâna pe fondurile acordate ca sprijin la înfiinţare. Îmi amintesc că apăruse un „Partid al Popeştilor”care, aşa cum îi arată numele, conta pe un efectiv mai mult decât numeros. În Ardeal, pe alocuri, a supravieţuit o neîncredere stra-

nie, incorectă din toate punctele de vedere, mai ales din cel politic şi moral. Când un nume se termină în„escu” sau „ici”, se ciulesc urechile şi, măcar pentru început, se practică băgarea de seamă. Până şi tata - omul cel mai tolerant de pe planetă -, avea ticul ăsta circumspect, deşi se contrazicea singur, avându-l ca prieten cel mai bun pe un tip cu numele de Popescu. Dar noul Preşedinte al României avea numele de Iliescu iar mulţi îl alintau cu Ilici... Printre toate rateurile pe care preşedintele de bună seamă că le-a dat, şi care cu siguranţă nu de la numele de familie i s-au tras, gafe pe care cu generozitate i le-am uitat între timp, mi-a rămas întipărită o replică oarecare, în doi peri, de o ironie involuntară: ”România are un singur vecin bun: Marea Neagră”. Acuma depinde cum interpretăm... Momentan arde iarăşi peste o graniţă, alta la rând; şi e cea cu marea. Dar parcă poţi să ştii? Se zvoneşte că în adâncurile ei s-ar găsi bogăţii. Iar importanţa strategică a mării noastre e cunoscută oricărui copil care învaţă să silabiseacă prescurtarea pentru Pactul Nordatlantic. Ce n-a reuşit totalitarimul să facă cu noi în prima jumătate a vieţii, am făcut noi de bunăvoie după aceea, luând ﬁecare altă cale, dezbinândune nesiliţi de nimeni. Mai târziu, setea noastră de depărtări a dobândit şi un nume: libertate greşit înţeleasă. În virtutea cărui drept să ne permitem atunci acum să dăm sfaturi vecinilor disperaţi? Eram sătuli de demagogi şi ocoleam politica. În schimb, abia aşteptam să ex-

perimentăm pe propria piele binefacerile economice ale capitalismului, pornind bineînţeles de la premiza libertăţii absolute. În Transilvania eram obişnuiţi cu, conceptul de... transhumanţă. Multiplele naţiuni cu care convieţuisem nu exagerau patriotismul sub aspect geografic; se vehicula conceptul că eşti ceea ce eşti în suflet, nu pe adresa din buletin. Refrenul ”uteciştii de azi, refegiştii de mâine” nu avea conotaţii de dezertare.. „Am furnici pe toată talpa,/Frige podeaua ca un bec,/ Asta-nseamnă că e timpul/Sămi pun pantofii şi să plec”, cânta Alexandru Andrieş prin cluburile studenţilor de la arhitectură. Iar Sergiu Ţoiu îi ţinea isonul pe la spectacolele cu public restrâns de la Teatrul Mic, intonând versuri de Marin Sorescu: „La o adică, la două adici,/De ce sunt atâtea furnici?/Ce dacă-s mici, ce dacă-s mici?” (...) „E musai, nene, să te furnici”. Pe noi toţi pusese stăpânire acel „sentiment plenar,/din ce în ce mai rar,/când ies iar pe balcon/ şi cred că-s avion”, vorba sorescianului. Venise vremea să... furnicăm. Şi ce spunea o tânără din Ucraina, ieri pe Maidan? Că e gata să moară, pentru că în condiţiile actuale nu merită trăit. Şi că dacă ar supravieţui, dar nu s-ar schimba situaţia, ar fi nevoită se plece din ţară. Trist. Opţiunile personale nu se suprapun peste cele naţionale. Când o fac, e un mare noroc şi o supremă binecuvântare. Dar se mai întâmplă. Şi zilnic ne uităm la ştiri. Gabriela Căluţiu Sonnenberg - Benissa / Spania

Părinţi şi copii

Capcanele internetului Dependenţa de calculator Copiii sunt, în general, atraşi de tot ceea ce este nou şi interesant, de aceea sunt cei mai vulnerabili atunci când vine vorba despre pericolele expunerii pe internet. Accesarea unor site-uri nepotrivite vârstei lor, descărcarea unor

viruşi şi cunoaşterea unor persoane răuvoitoare - iată câteva dintre capcanele internetului. În balanţă stau, deopotrivă, avantajele utilizării unui calculator, cum ar ﬁ accesul la informaţie nelimitată sau descoperirea misterelor tehnologiei avansate.

Educaţia informatică începe din primii ani ai vieţii Învăţarea limbajului informatic poate începe încă din primii ani ai vieţii, mai exact de când micuţul înţelege utilitatea tastaturii şi rolul internetului. Multe unităţi de învăţământ au introdus infor-

Barierele emoţionale

matica pe lista de activităţi opţionale încă de la vârsta preşcolară. Este util ca să înveţe cel mic să folosească un calculator şi chiar să se joace. Jocurile video dezvoltă concentrarea, atenţia şi stimulează interesul pentru tehnologia informatică. Important este să îl supravegheaţi atent şi să nu-i permiteţi să petreacă prea mult la calculator. Pe principiul că ceea ce este prea mult strică, şi calculatorul trebuie folosit moderat, după nişte reguli stricte. Programul de lucru trebuie stabilit de comun acord cu copilul,

copilării traumatizante trăite alături de un tată alcoolic şi extrem de violent. Ea povesteşte situaţii traumatizante din propria copilărie fără niciun fel de emoţie în glas, fără să mai simtă nimic pentru agresiunile din trecut. Toate aceste mecanisme de apărare o ajută că facă faţă vieţii de zi cu zi, dar îi este foarte greu să se implice într-o relaţie, deoarece nu-şi poate permite să simtă din cauza faptului că ar deveni vulnerabilă şi poate că ar suferi din nou. Ascultând povestea vieţii sale nu poţi să nu te întrebi de ce adulţii aduc pe lume copii dacă nu sunt capabili să le ofere ceea ce ar trebui, şi anume: dragoste necondiţionată, atenţie, susţinere, siguranţă şi echilibru. Agresiunile lasă urme adânci Sunt mulţi copii care trăiesc

traumele unei vieţi pline de teroare, de violenţe, care, ulterior, ca tineri şi adulţi se adaptează foarte greu sau dezvoltă tot felul de frustrări şi complexe ce nu-i ajută absolut deloc să se integreze în societatea în care trăiesc. Aş vrea să pot atinge sufletul tuturor părinţilor şi să înţeleagă cât este de important şi ce impact au asupra copiilor simple gesturi sau cuvinte. Cuvintele pot răni profund sufletul curat al unui copil şi foarte greu mai poţi şterge încărcătura sau semnificaţia acelui cuvânt sau gest. Întotdeauna părinii sunt primii răspunzători pentru ceea ce devine copilul lor la vârsta adultă, de aceea ar trebui să cântărească foarte bine decizia de a aduce pe lume un copil.

iar accesul la internet trebuie permis numai în prezenţa părinţilor. Se poate vorbi despre dependenţa copilului de calculator dacă prezintă următoarele semne: vrea să petreacă din ce în ce mai mult timp la calculator; prezintă tulburări de somn; este secretos; nu mai doreşte compania prietenilor; refuză activităţi care altădată îi plăceau foarte mult. Dacă vi se pare că există o problemă, discutaţi cu copilul. Explicaţi-i potenţialele pericole de care încercaţi să-l protejaţi. Responsabilizaţi-l şi acordaţi-i încredere. Pentru a evita capcanele in-

ternetului, copilul trebuie să ţină cont de următoarele sfaturi: să nu descarce programe sau documente necunoscute chiar dacă apar mesaje pe ecran care îl îndeamnă să facă acest lucru; să nu intre în contact cu persoane necunoscute pe reţele de socializare. Nu toate persoanele sunt de bună credinţă şi nu toate datele personale ale acestora sunt corecte; să nu acceseze site-uri destinate adulţilor. Imaginile obscene pot avea un impact devastator asupra personalităţii copiilor şi asupra vieţii sexuale a viitorului adult.

Cum reacţionaţi dacă cel mic îşi doreşte un animal Animalele de companie pot fi atât un suport pentru copii, în special pentru cei singuri la părinţi, cât şi o modalitate de a-i responsabiliza, deoarece trebuie să participe la îngrijirea lor. Poate fi o cauză a lipsei prietenilor La un moment dat, copilul s-ar putea să-şi dorească un prieten necuvântător din anumite motive, fie pentru că este singur şi vrea să umple golul creat de lipsa unui prieten, fie este iubitor de animale şi-şi doreşte foarte mult să aibă una sau mai multe vieţuitoare. Această situaţie poate fi o provocare pentru părinţi, deoarece nu toţi sunt iubitori de animale sau dornici să le îngrijească şi să le accepte în casă. Pe lângă aceasta, s-ar putea ca unul dintre părinţi

Perioada copilăriei este cea care ne defineşte ca persoane adulte. Tot ce trăim şi experimentăm încă din viaţa intrauterină contribuie la formarea noastră ulterioară, de aceea cuplurile care îşi asumă rolul de părinţi trebuie să fie pregătiţi pentru responsabilităţile ce le revin în momentul în care aduc pe lume unul sau mai multe suflete, pentru că sunt atâţia copii, tineri şi adulţi cu probleme de relaţionare şi de comunicare cauzate de anumite trăiri din perioada intrauterină sau din cea a copilăriei. Decizia de a aduce pe lume un suflet trebuie bine cântărită Am cunoscut o tânără care a construit multe bariere în jurul său pentru a se proteja de suferinţă, din cauza unei

APRILIE 2014

şi chiar copilul să fie alergici, iar atunci este şi mai dificil să accepte prezenţa unuia sau a mai multor animale. Spaţiul mic, o mare problemă Cunosc o fetiţă care este o mare iubitoare de animale şi face presiuni mari asupra părinţilor să-i cumpere un câine, ceea ce este foarte greu de acceptat, pentru că locuiesc la bloc, într-un apartament ce nu le permite şi adăpostirea unui câine. Această problemă este foarte delicată, deoarece copilul este singur şi suferă că nu are un frăţior sau o surioară, dar nici nu-şi poate îndeplini dorinţa de a avea un câine din cauza lipsei de spaţiu. Chiar dacă părinţii au acceptat să-i cumpere animăluţe mai mici, cum ar fi papagal ori hamsteri, tot nu este ceea ce-şi

doreşte. Am văzut-o în compania unui câine, şi este uimitor cât de mult iubeşte aceste patrupede, creează senzaţia că se contopeşte cu ele. O decizie ce trebuie bine cântărită Este foarte diﬁcil să oferi un sfat obiectiv părinţilor sau copilului în această situaţie, deoarece trebuie să ţii cont de toate implicaţiile. Un animal trebuie îngrijit şi hrănit corect, deci este necesar un venit care să asigure acest lucru, şi are nevoie de un spaţiu cât de cât decent pentru a-l putea ţine în apartament. Când luăm decizii importante ce implică mai multe persoane şi animale trebuie să cântărim foarte bine situaţia, pentru că nimeni nu trebuie să sufere, oricât de mult ne-am dori un prieten necuvântător.

Pagină realizată de Irina Georgescu Şova - California / USA

APRILIE 2014

Paşte Fericit!

În Noaptea Învierii, cu lumânări aprinse şi suﬂetul curat, să ne rugăm pentru iertarea păcatelor şi regăsirea speranţei.

Paşte Fericit, tuturor românilor! Absolute Advice S.L.

Lumina sfântă şi tainică a Învierii Domnului, să ne deschidă suﬂetul spre armonie, speranţă, toleranţă şi credinţă că nimic nu poate să ne stea în cale pentru a ne împlini visurile.

Sărbători Fericite, români din Spania ! Carmangeria Silvia Bîrsan

Dorim ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suﬂet linişte, pace şi fericirea de a petrece aceste clipe magice alături de cei dragi. Hristos a înviat! Paşte Fericit, români din Spania şi de pretutindeni!

Noaptea Sfântă a Învierii să vă lumineze suﬂetele pentru a ﬁ mai buni, mai curaţi, mai înţelegători şi mai apropiaţi de Dumnezeu!

Învierea Domnului să reverse asupra noastră

Paşte Fericit alături de cei dragi, români din Spania! Să aveţi parte de căldură în suflet, belşug în casă, bucurii, multă sănătate şi p utere de muncă!

RadioDiasporaOnline - Chicago

sănătate, pace, belşug de bucurii şi fericire.

Paşte Fericit, români din Spania! El Santo – Calpe/Alicante

Un Paşte fericit alături de cei dragi! Carmangeria Românească

Fabrica de mezeluri Transilvania

Spania

APRILIE 2014

Să ajungi în Ţara Bascilor şi să nu-ţi cumperi o... bască Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Spania este ţara cea mai însorită din Europa, iar clima de pe Costa Blanca a fost descrisă ca fiind cea mai sănătoasă din lume. Zona de coastă a Spaniei, de la Costa Blanca până la Costa del Sol se bucură de o medie de 300 de zile însorite pe an. În aceste condiţii, lunile ideale pentru turişti sunt mai şi octombrie deoarece sunt ferite de precipitaţii şi căldura nu este copleşitoare. Zona atlantică sau zona verde (Costa Verde) cuprinde regiunea de nord-vest a Spaniei (inclusiv Galicia care are o climă blândă şi umedă) Asturias, Cantabria, Ţara Bascilor şi zona Pirineilor care desparte Spania de Franţa. Regiunea de frontieră dintre Galicia şi Asturias, de-a lungul coastei care duce către Pirinei, beneficiază de până la 1.800 de ore de soare pe an, iar în timpul verii temperaturile ajung până la 25 de grade Celsius. Ţara Bascilor Nu mi-am cumpărat bască din Ţara Bascilor, dar am vorbit cu băieţi şi fete de origine bască şi am citit şi am auzit cuvinte în Euskara (limba bască). Limba lor este mai veche decât limbile indo-europene şi istoricii spun despre ei că aparţin unei culturi care a populat vestul Europei începând cu anii 16.000 îHr. Există controverse între cercetători, dar bascii sunt foarte mândri de originea lor. O confuzie geografică există şi atunci când spunem Ţara Bascilor (Pays Basque, Basque Country). Putem să ne referim la întreaga regiune locuită de vorbitori de Euskara, la nordul ei teritoriile care aparţin Franţei, sau la sudul ei, teritoriile care aparţin Spaniei. Din cele şapte provincii istorice locuite de basci, patru aparţin administrativ Spaniei: Álava, Biscay, Gipuzkoa, Navarre şi trei aparţin Franţei: Labourd, Soule, Basse-Navarre. Álava, Biscay, Gipuzkoa formează Comunitatea Autonomă Bască cu capitala la Vitoria, iar Navarre are şi ea guvern propriu şi capitala la Pamplona. Şi dacă am lămurit oarecum lucrurile, o să vă povestesc despre cum călătoreşti în Comunitatea Autonomă Bască, mai precis în cele mai mari oraşe de aici: Bilbao, Vitoria (Gasteiz) şi San Sebastián (Donostia). Dacă vă doriţi mare şi plajă... şi cea mai frumoasă panoramă turcoaz, atunci vă recomand San Sebastián. Din luna mai şi până în octombrie, temperaturile sunt pe la 20 sau mai mari de 20 de grade. Dacă sunteţi amatori de evenimente culturale, vă propun luna septembrie, în preajma Festivalului Internaţional de Film. Atunci, aveţi ocazia să vedeţi vedetele la plimbare în centrul vechi al acestei staţiuni unde auziţi în aceeaşi măsură: franceza, basca şi spaniola.

În Vitoria prindeţi în iulie Festivalul de Jazz şi la începutul lui august „La Fiesta de la Virgen Blanca”, sărbătoarea sfintei protectoare a oraşului. Vinul, mâncarea, distracţia şi muzeele rămân pe poziţii prioritare în tot timpul anului, aşa că dacă aveţi drum în nordul Spaniei, nu ezitaţi să vizitaţi Ţara Bascilor. Ce se poate vizita Cele trei provincii basce oferă un spectacol unic, şi când vine vorba de relief, şi când vine vorba de climă, tradiţii sau mâncare. Sunt străbătute de două lanţuri muntoase paralele: Munţii Cantabrieni şi Pirineii. O să vedeţi calcar, iar cel mai înalt vârf are 1.551 de metri (Aitxuri). Între munţi există un platou înalt pe care bascii îl numesc Câmpiile Alaveze (Llanada Alavesa), loc unde e situată capitala, Vitoria. Îmi doresc să am timp şi sănătate să explorez Bazinul Atlantic: zona văilor unor râuri scurte care vin dinspre munţi spre ocean şi formează estuare şi zona de coastă a golfului Biscaya. Am văzut de pe Podul Vizcaya estuarul râului Nervión şi mi-ar fi plăcut să văd şi golful Bidasoa-Txingudi, la graniţa dintre Spania şi Franţa. Vă recomand şi Rioja Alavesa, porţiunea dintre lanţul muntos de sud şi râul Ebru, care are caracteristici de climat mediteranean, adăposteşte podgorii şi oferă faimosul vin, Rioja. Bilbao şi zona metropolitană a acestuia au de arătat multe lucruri, începând cu muzeul Guggenheim, continuând cu Muzeul de Arte Frumoase, Casco Viejo (centrul vechi), Ribeira Market (cea mai mare piaţă acoperită din Europa), cartierele noi (Deusto, Ensanche, Abando), parcurile, casele, iahturile şi plaja din Getxo. Mă fascinează locurile de unde pot vedea oraşul de sus, aşa că vă recomand funicularul Artxanda şi Podul Vizcaya - cel mai vechi „pod transportor” din lume. De sus, din parcul Artxanda poţi avea o vedere asupra râului Nervión, a podurilor futuriste (Zubizuri, Deustu, Euskalduna), a muzeului Guggenheim, de excepţie. Iar de pe Podul Vizcaya (intrat în 2006 în patrimoniul UNESCO) poţi beneficia de o imagine superbă asupra estuarului şi a golfului. Vitoria (Gasteiz în Euskara) nu se evidenţiază prin ceva anume că e capitala regiunii. Cu toate acestea, te impresionează prin parcuri, detalii de arhitectură, palate transformate în centre culturale, picturi murale imense şi mâncarea dumnezeiască. A fost declarată European Green Capital în 2012, aşa că puteţi fi siguri că aerul e mai curat decât în New York, Madrid sau Bucureşti. Centrul vechi are formă de migdală şi străduţe foarte înguste. A

fost un oraş medieval cu ziduri de apărare, construit anume pentru a-i proteja pe locuitori în războaiele dintre ducate şi regate. Până şi Catedrala Santa Maria (cea mai de preţ comoară a oraşului) a fost construită cu dublu rol (păstrătoare a sufletelor şi păstrătoare a armelor). Vă recomand palatele care ascund muzee sau instituţii publice: Palatul Bendana (Muzeul Cărţilor de Joc), Palatul Escoriaza - Esquivel, Palatul Augusti (Muzeul de Arte), Palatul Ajuria Enea (locuinţa guvernatorului), o plimbare pe străduţele din centrul vechi şi parcurile, evident. Mie mi-au plăcut enorm pereţii pictaţi şi abia aşteptam să mai descopăr unul şi să îi înţeleg mesajul. San Sebastián (Donostia în Euskara) este o fortăreaţă medievală transformată de monarhii spanioli în reşedinţă de vacanţă. Au urmat modelul vecinilor care au transformat Biarritz în staţiune şi le-a ieşit de minune, San Sebastián fiind destinaţia de turism preferată şi de spanioli şi de străini. Centrul vechi are clădiri din secolul XIX deoarece oraşul a fost devastat în urma unui asediu anglo-portughez în 1813, iar restul oraşului se dezvoltă sistematic cu palate şi reşedinţe de vară ale nobilimii spaniole. Nu rataţi Palatul Miramar, promenada şi golful La Concha, portul, zona romantică - stil Belle Epoque, vârful Igeldo (locul cu cea mai frumoasă vedere asupra oraşului), Teatrul Victoria Eugenia şi plaja Zurriola (locul de întâlnire al surferilor). În 2016, San Sebastián va împarte cu Wroclaw titlul de Capitală Europeană a Culturii. Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastián este al doilea element care pune Ţara Bascilor pe harta lumii. Se întâmplă din 1953 şi este o rampă de plecare pentru filme cunoscute şi regizori faimoşi. Alfred Hitchcock a prezentat aici Vertigo şi tot aici a avut loc premiera europeană a Star Wars. Atmosfera oraşelor e relaxată, cosmopolită, cu oameni îmbrăcaţi frumos, preocupaţi de bilete la teatru, operă şi care sunt la prânz în restaurante cu un pahar de vin (tinto) în faţă. Comunitatea Autonomă Bască deţine cel mai mare procent din PIB-ul Spaniei şi este regiunea care a avut cel mai puţin de suferit în timpul crizei. Singurul fel în care au resimţit criza în oraşele mari a fost lipsa locurilor de muncă slab-calificate (chelner, barman, casier). S-ar putea să se explice economic de ce regiunea e considerată ca fiind una cu cele mai de calitate restaurante din Europa. Se spune că, dacă intri într-un restaurant la întâmplare, ai cele mai mari şanse să îţi placă şi să vrei să te întorci. În San Sebastián există două

restaurante cu 3 stele Michelin (Arzak şi Berasategui) şi altele cu 2 stele Michelin. Este oraşul cu cea mai mare densitate de stele Michelin din lume şi locul unde au început societăţile gastronomice basce - txoko - în 1870. Aceste „societăţi secrete” erau formate iniţial doar din bărbaţi care se întâlneau să gătească şi

cât o îmbucătură), jamon serrano, tortilla de patatas (arată ca o omletă cu cartoﬁ) şi pentru patiserie şi deserturi. Vinul e roşu, sec, şi nu lipseşte de la masă, iar berea locală se numeşte Pagoa (în varianta Pilsner şi Red Ale). Dacă mergeţi cu avionul, veţi ateriza cel mai probabil pe aeroportul Loiu din Bilbao. Exis-

uşor de folosit. Un bilet costă între 1,30 şi 1,60 de euro. Cu BilbaoCard (6 euro/zi) aveţi acces gratuit la reţeaua de transport din zona centrală şi reduceri importante la muzee. Din Bilbao spre Vitoria ne-am deplasat cu autobuze La Union, (6,25 euro/bilet, dus). Către San Sebastián puteţi să luaţi autobuze ALSA 6,74 euro/bilet, dus.

să îşi împărtăşească secrete culinare. Şi astăzi, este foarte greu să intri într-un asemenea grup dacă eşti femeie. Am mâncat cu 10 euro un meniu al zilei excelent (două feluri de mâncare, desert şi vin la discreţie), dar sunt sigură că poţi să laşi şi 30, 50 sau 100 de euro la o masă. Bascii sunt recunoscuţi pentru preparatele din fructe de mare, pentru pintxos (sendvişuri

tă un autobuz (A-3247) care vă duce în oraş la autogara Termibus. Funcţionează între orele 06:20 şi 24:00 dinspre aeroport şi de la 05:20 la 22:00 dinspre Bilbao. Dacă aveţi zbor mai devreme sau mai târziu în noapte, va trebui să puneţi deoparte 20 - 25 de euro pentru taxi. Termibus e conectat cu staţia de metrou San Mames, iar metroul e foarte bine semnalizat şi

Pentru bugete mici, şi foarte mici, vă recomand Moon Hostel Bio cu 15 euro/noapte în cameră de şase persoane. Pentru bugete de 3-4 stele, interesant de locuit, ar ﬁ la: Casa de los Arquillos în Vitoria cu 70 euro/noapte. Hotel Ibis în Bilbao are preţuri de la 45 euro iar un hotel de 4 stele poate ajunge până la 100 de euro/noapte. Bon voyage! Kasandra Kalmann Năsăudean

Tradiţii

APRILIE 2014

Prof. Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/Alicante

Sfintele Paşti Parcurgem din punct de vedere spiritual o perioadă specială a anului, când întreaga creştinătate se pregăteşte pentru a întâmpina cea mai mare sărbătoare, Învierea Domnului. Îngăduiţi-mi să vă împărtăşesc câteva gânduri despre frumoasele tradiţii şi obiceiuri de Paşti în Bucovina. “Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de spiritualitate românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc propriu-zis”, remarca istoricul Dimitrie Onciul, în care s-au păstrat, în ciuda vicisitudinilor istoriei, cele mai frumoase şi mai autentice tradiţii şi obiceiuri legate de marile sărbători ale creştinătăţii. La loc de cinste se află sărbătoarea Paştelui. “Paştele este cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an. De la casa celui mai mare bogat şi până la bordeiul celui mai de pe urmă sărman se cunoaşte apropierea acestei mari sărbători, căci în ajunul ei sunt toate curăţite şi îndreptate, toate sunt unse şi văruite, hainele zvântate şi curate, bărbaţii bărbieriţi şi spălaţi, iar femeile lăute şi chitite”, consemna preotul acad. Simeon Florea Marian. Numele de paşti vine de la cuvântul ebraic Pesah, care în traducere românească înseamnă trecere şi care desemna la evrei Sărbătoarea eliberării poporului din robia Egiptului. Paştele creştin celebrează

Învierea Domnului, minune pe care Mântuitorul Hristos o săvârşeşte asupra propriei Sale persoane, dovedind incontestabil Dumnezeirea Sa. Totodată, prin Învierea Sa ne dă posibilitatea tuturor celor care vom crede în El să ne eliberăm din robia păcatului şi a morţii. Pregătirea pentru această sărbătoare a sărbătorilor începe din ultimele zile ale Săptămânii Patimilor, când se fac pasca, mielul din pâine sau unt, ouăle roşii, precum şi alte preparate pentru masa pascală, într-o realizare care prilejuieşte anumite tradiţii populare, în care arta se îmbină cu datina, pe fondul unor profunde semnificaţii religioase legate de cultul Învierii. Un element specific sărbătorii este pasca. Numele vine de la termenul grecesc Pasha (Paştele, masa de Paşti), care derivă de la verbul Pasho = a suferi. Pasca reprezintă astfel un simbol al suferinţei, deci al patimilor Mântuitorului Hristos, Cel ce suferă pentru noi. Ea se face în popor din pâine dospită, uneori ca un colac rotund pe o foaie de aluat, pe care se pune în mijloc o cruce împletită, iar în Bucovina printre braţele crucii se umple cu branză de vaci îndulcită. Pasca reprezintă lucrul central al pregătirilor pascale şi ea se duce în noaptea de Paşti la sfinţit, împreună cu ouăle roşii, mielul simbolic şi alte bucate, puse într-un coş cu mâner. Un alt obiect specific zonei Bucovinei, legat de sărbătoarea Sf. Paşti, este mielul pascal, aici întâlnindu-se două aspecte distincte: mielul simbolic, care are un înţeles creştin şi care se face din aluat sau unt şi, mielul jertfă, care se prepară şi se consumă. Mielul simbolic nu se consumă, ci se păstrează după binecuvântare până la Înălţarea Domnului, când se dă ca hrană animalelor curate (la vite), cum este tradiţia în această zonă. Datini şi obiceiuri De o semnificaţie pascală deosebită este tradiţia folosirii ouălor vopsite şi încondeiate, acestea din urmă numite în Bucovina închistrite sau muncite şi care în unele zone se fac într-o formă artistică de înaltă măiestrie. Un obicei

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE PAŞTI ÎN BUCOVINA

legat de folosirea ouălor roşii este acela că, se ciocnesc de Paşti în trei poziţii: în prima zi, numai cu vârful, în a doua zi, vârful cu partea opusă, iar în a treia zi, părţile laterale. Faptul corespunde ideii întreirii din cântarea “Hristos a înviat din morţi/Cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Ouăle roşii şi cele încondeiate se folosesc după sfinţire la o serie de datini pascale, cum ar fi: spălatul cu oul roşu când se întorc în dimineaţa Învierii de la biserică, pentru ca să fie sănătoşi şi prosperi tot anul; spargerea rituală ciocnirea ouălor, care simbolizează deschiderea mormântului Domnului prin Înviere; schimbarea celor mai frumoase ouă încondeiate între tineri, în semn de preţuire şi afecţiune; oferirea în dar copiilor care merg pe la case cu „Hristos a înviat!”. În Bucovina, unele tradiţii pascale sunt destinate cinstirii moşilor. Pe alocuri se ţin Moşii de Paşti, ca de exemplu în Milisăuţi, unde credincioşii merg la cimitir şi ciocnesc ouă, altele le dau ofrandă de sufletele morţilor. În alte părţi, pun doar ouă sfinţite pe morminte, chiar lumânarea de la înviere, cum ar fi Bilca şi Vatra Moldoviţei, cu credinţa că astfel vestesc morţilor Învierea. Există de asemenea credinţa că cine moare în noaptea de Paşti sau în Săptămâna Luminată este fericit, pentru că merge direct în Rai. În tradiţia noastră, ouăle vopsite sau încondeiate reprezintă simbolul Învierii lui Hristos şi în acelaşi timp credinţa în învierea noastră. Referitor la originea lor creştină, folcloristul bucovinean Simeon Fl. Marian notează mai multe povestiri legendare. În satul Pârteştii de Sus şi în alte sate din Bucovina, se spune şi astăzi că ouăle roşii sunt “picuruşirile de sânge” care au curs din rănile Mântuitorului pe când se afla pe cruce. Alte versiuni povestesc că Maica Domnului, vrând să-i înduplece pe chinuitorii Mântuitorului, a venit la ei cu un coş cu ouă şi, punându-le sub cruce, acestea s-au înroşit cu sângele care a curs pe ele. De asemenea, se spune că după Înviere, cea dintâi care a făcut ouă roşii a fost Maica Domnului, care, pe când mergea spre mormânt, le împărţea celor pe care-i întâlnea în cale, adresându-le “Hristos a Înviat!”, iar aceştia răspun-

deau „Adevărat a Înviat!” Înviat!”. Practica încondeierii ouălor este prezentă şi în alte zone ale ţării, dar nicăieri nu a ajuns la nivel artistic atât de impresionant, cum se întâmplă în Bucovina, unde măiestria decoraţiei se îmbină armonios cu desenul cromatic, în zeci de motive de inspiraţie creştină şi populară. Inscripţionarea unui astfel de ou este un lucru foarte migălos, care cere multă rabdare, pricepere şi un deosebit simţ estetic. Tehnica folosită este

picăturilor exterioare ala mănăstirilor noastre, ouăle încondeiate împodobesc sărbătoarea Paştilor şi dau expresie credinţei noastre în Înviere şi în acelaşi timp reprezintă o mărturie de necontestat a geniului creator al neamului nostru românesc. Cultul Învierii se prelungeşte în viaţa creştinilor cu unele practici de tradiţie, care se întâlnesc chiar din noaptea de Paşti, când se ia lumina, adică se aprinde lumânarea ce trebuie să ardă toată noaptea,

veche şi pentru realizarea ei sunt necesare ceară de albine şi foarte multe culori vii, care în final vor alcătui o cromatică aparte. Ca instrument de lucru este utilizat un băţ de dimensiunile unui creion, la capătul căruia este fixat cu aţă un fir de păr din coadă de cal care va sluji drept peniţă. Cu ajutorul acestuia, motivele geometrice sau florale sunt desenate în straturi succesive, în funcţie de culori. Fiecare strat va fi protejat cu ceară de albine pentru ca să nu se deterioreze. Coborâte parcă din coloritul

în timpul slujbei, la biserică, iar dimineaţa se duce acasă, se afumă grinda sau tavanul casei în semnul crucii şi apoi lumânarea se păstrează la icoană, pentru alungarea grindinei în timpul verii. În dimineaţa de Paşti, când se întorc acasă, credincioşii din unele sate, atunci când trec pragul casei, se închină şi fac semnul Sﬁntei Cruci. În alte locuri, se pune pe prag o glie de iarbă verde, ca să calce pe ea, pentru a ﬁ sănătoşi, voioşi şi frumoşi în cursul anului. Coşul cu pască se închină mai întâi la icoane, apoi se gustă din el.

Fiind o sărbătoare a împăcării, Sfintele Paşti prilejuiesc ocazia de a face daruri, îndeosebi copiilor şi tinerilor, care primesc în special ouă roşii, tradiţie ce îşi are originea în faptul că prin Înviere s-a realizat împăcarea omului cu Dumnezeu. Ca urmare, oamenii sunt datori să se ierte şi să-şi facă un dar deosebit. Pentru această sărbătoare a luminii şi bucuriei, tinerii şi îndeosebi fetele îşi fac haine noi, în Bucovina costume naţionale cu care se îmbracă pentru prima dată în prima zi de Paşti la vecernie sau Învierea a doua, când merg toţi din casă la miruit. Deoarece noaptea Sfintelor Paşti este o noapte de veghe, în aşteptarea celei mai mari sărbători creştine - Învierea Domnului, în multe zone şi în special în Bucovina, este obiceiul să nu se doarmă deloc toată noaptea, să nu se stingă lumina în case şi creştinii să privegheze fie la slujba de la biserică, fie acasă. La multe biserici din Bucovina, toată lumea în ziua de Paşti se străduieşte să tragă clopotele şi să bată personal toaca, în credinţa că prin aceasta transmite asemenea apostolilor, adevărul Învierii lumii întregi. În concluzie, spaţiul bucovinean este profund religios, iar tradiţiile în general şi în special cele de Paşti, sunt încă vii. Sfintele mănăstiri şi sfintele biserici pictate, aidoma unui ou încondeiat, adăpostesc comori, lacrimi şi sfinţi, vorbind celor ce trec pragul despre inima bucovineanului, mereu deschisă, curată, primitoare şi bucuroasă de oaspeţi.

Reţetele Annei One thought on Aţi gustat vreodată o ciorbă cu rubarbură, staﬁde, scorţişoară, dreasă cu smântână grasă? De fapt, ştiţi ce e rubarba? Aceasta este o întrebaretest care îmi spune negreşit dacă cel căruia o adresez vine dintr-o zonă locuită de saşi. Pentru că această plantă, exotică pentru gustul românilor, este speciﬁcă saşilor.

Bucătăria acestora este una dintre moştenirile transmise în Transilvania de la o generaţie la alta. Iar în ultimele decenii, reţetele au fost împrumutate de românii rămaşi în fostele sate săseşti. Mâncărurile saşilor surprind prin ingrediente mai puţin cunoscute în restul ţării, precum rubarba sau chervarul (hasmatuchi),

prin combinaţii inedite de fructe şi carne, preferinţa pentru gustul dulce-acrişor şi deserturile delicioase. Supa de mere, ciorba de miel cu chervar servită de Paşti, găluştele din cartofi (knodel), lebărvurstul fin condimentat, ciorba cu găluşte de ficat, sosurile de mere, vişine şi agrişe servite cu fripturi,

• 200 g ardei roşu • 400 g smântână • 6 gălbenuşuri • suc de la 3 lămâi • sare • chervar (hasmaţuchi)

Preparare: Carnea de miel se opăreşte. Când este gata, se schimbă apa şi se pune la ﬁert. Legumele se toacă mărunt şi se pun la călit în puţin ulei.

tânără, spălate Mod de preparare Zdrobiţi jumătate din salvie într-un mojar (puteţi folosi un făcăleţ şi un castron de metal). Adăugaţi usturoiul şi zdrobiţil. Puneţi şi 5 linguri de ulei de măsline, apoi în acest amestec apăsaţi pe toate părţile fileul de porc şi lăsaţi-l la marinat 1 oră. Preîncălziţi cuptorul la 220A°C. Asezonaţi carnea de porc şi înveliţi fiecare file în 5 felii de prosciutto. Dacă vă mai rămâne marinată, puneţi-o peste prosciutto. Tăiaţi rubarba în bucăţi de lungimea

unui deget şi puneţi-o într-o tavă (ar fi bine să nu fie din aluminiu, pentru că acesta schimbă culoarea rubarbei). Aşezaţi fileurile peste rubarbă. Presăraţi deasupra salvia rămasă şi stropiţi cu ulei de măsline. Luaţi o bucată de hârtie pergament, udaţi-o şi mototoliţi-o. Întindeţi-o peste carne şi fixaţi-o bine, acoperind marginile vasului. Ţineţi tava 15 minute în cuptor, apoi înlăturaţi hârtia şi mai coaceţi încă 15 minute. Scoateţi vasul din cuptor şi lăsaţi-l la răcit 5 minute. Eu feliez carnea oblic, făcând porţii de câte o jumătate de file. Turnaţi înapoi în tavă tot sosul care se scurge din carne. Serviţi friptura cu rubarbă, dar şi cu sosul minunat din tavă şi cu cartofi la cuptor.

File de porc cu rubarbă

Pentru saşi, primăvara este un motiv de bucurie, pentru că, o dată cu apariţia rubarbei, au posibilitatea să prepare o mulţime de mâncăruri speciﬁce lor. Ingrediente • o mână de frunze proaspete de salvie • 2 căţei de usturoi, decojiţi • ulei de măsline • 2 ﬁle de porc • sare de mare şi piper negru proaspăt măcinat • 10 felii de prosciutto sau şuncă de Parma • 12 tulpini lungi de rubarbă

“Bucătăria saşilor” hetschumpetsch-ul, prăjitura Hildenburg, cremşnitul sau gogoşile aburinde, prăjitura răcoritoare cu rubarbă sunt câteva dintre mâncărurile delicioase ale săsoaicelor. Datorită dezvoltării agroturismului şi gospodinelor din Transilvania care continuă tradiţiile, bucătăria săsească încântă şi surprinde şi astăzi.

Ciorbă de miel cu chervar

Ingrediente: • 800-900 g carne de miel • 400 g morcov • 400 g ţelină • 100-150 g orez • 200 g ceapă

APRILIE 2014

Când sunt gata, se adaugă la ciorbă. Se drege cu smântână, se adaugă gălbenuşurile bătute, sucul de lămâie şi sarea. Când este gata, se adaugă chervarul tocat mărunt.

Linzer torte Se spune că Linzerul este cea mai veche prăjitură din lume. Multă vreme s-a crezut că reţeta de la 1696, păstrată sub cheie la Biblioteca de Stat Austriacă, ar ﬁ cea mai veche reţetă de tort cunoscută, însă în 2005 a fost găsită o reţetă şi mai veche, de la 1653, întro carte de bucate veroneză de la Abaţia benedictină Admont. Denumirea delicioasei prăjituri este controversată, însă se pare că vine de la oraşul austriac Linz, unde un patiser renumit, Johann Conrad Vogel, ar ﬁ comercializat tortul pentru prima dată, în 1823. Bineînţeles că în Linz există astăzi o cofetărie cochetă, Jindrak, care se laudă că ar avea reţeta originală, cea adevărată, cu unele ingrediente încă rămase secrete. Sigur e o prăjitură foarte bună, care parfumează o zi frumoasă de primăvară. Ingrediente: • 2 ouă, 150 g unt, 50 ml lapte • 150 g zahăr, 1 zahăr vanilat • migdale, nuci sau alune măcinate • scorţişoară pudră, eventual şi cuişoare măcinate • făină cât cuprinde (aprox. 400 g) • miez de nucă sau fulgi de

migdale pentru decor • un gălbenuş de ou pentru uns grilajul de deasupra • zahăr pudră • 300 g de dulceaţă, după preferinţă Mie îmi place dulceaţa mai acrişoară, deci folosesc cel mai des dulceaţă de prune, dar şi de zmeură, aﬁne, măceşe, caise ori ce mai aveţi prin cămara cu minunăţii, e la fel de bună. Preparare Se frământă un aluat fraged, din care aproximativ un sfert se pune deoparte. Restul se întinde într-o foaie potrivită, se pune în tava bine unsă sau în care am pus hârtie de copt. Peste aluat se aşterne un strat generos de dulceaţă. Din aluatul separat, întindem o foaie subţire, care se taie fâşii. Se pun apoi peste dulceaţă, formând grilajul speciﬁc Linzerului. Ca să lucească frumos, fâşiile se ung cu un gălbenuş de ou. Puteţi decora cu nucă sau fulgi de migdale. Se dă la cuptor, la foc potrivit (180 grade), până se rumeneşte. Apoi se aşterne o ploaie de zahăr pudră deasupra. Simplu! Delicios!

Terapia verde

APRILIE 2014

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Binefacerile terapiilor naturiste au existat încă de acum câteva mii de ani, plantaţiile de măslini constituind o bogăţie de mare preţ în toate timpurile. De la simplul consum al măslinelor până la tratamentele cu frunze şi fructe, există mai multe remedii naturiste. Măslinele ne scapă de boli precum anemii, arsuri, constipaţie, diabet zaharat, dischinezie biliară şi chiar cheratoză. Dacă o crenguţă cu frunze ne scoate din cele mai cumplite stări de anxietate, e bine totuşi să ştim care dintre măsline sunt şi tămăduitoare. Încă de pe vremea Mântuitorului, în Ţara Sfântă existau imense plantaţii de măslin, de la Gaza până în Valea Hebronului. Cea mai căutată zonă cu măslini,

unde trăitorii din acele timpuri îşi căutau pacea sufletească, dar şi tămăduirea trupească, era Grădina Ghetsimani, situată la baza Muntelui Măslinilor din Ierusalim, unde Mântuitorul poposea adesea pentru a se ruga. Acolo veneau toţi cei care aveau dureri de cap, tulburări ale somnului, depresii, iar după câteva ore de rugăciune, timp în care respirau aerul proaspăt al grădinii cu măslini, plecau acasă vindecaţi. Creştinii din întreaga lume şi-au găsit alinarea în acel loc, unde şi astăzi cei care ajung acolo se tămăduiesc trupeşte şi sufleteşte. O crenguţă cu frunze alungă anxietatea Un măslin este o încântare pentru privitori, iar efectele folosirii fructelor şi frunzelor acestuia sunt pe măsură. De mii de ani, roadele pomului de măslin au fost considerate un leac universal, fiind folosite proaspete, uscate sau conservate. Frunzele de culoare gri-argintiu sunt foarte groase şi se reînnoiesc din doi în doi ani, fiind folosite în diferite tratamente naturiste. Uleiul, frunzele şi fructele sunt un adevărat medicament în afecţiuni precum: abcese, boli hepatice ori digestive, anemii, arsuri, constipaţie, diabet

Tarhonul

Plantele aromate sunt delicioase, dar şi preţioase pentru sănătate. „Micul dragon”, cum este numit tarhonul în limba latină, pentru că ajută la tratarea muşcăturilor veninoase de şarpe, reglează şi stimulează funcţia gastrică, ajută la asimilarea substanţelor nutritive şi este totodată o plantă-minune în cazul balonărilor, constipaţiei sau al insomniilor. Folosit de greci la tratarea durerilor de dinţi Condiment puternic aromat, cu origini în Mongolia şi Serbia, tarhonul a pătruns în Europa şi America de Nord în secolul al XVI-lea. În Evul Mediu, tarhonul era folosit drept remediu împotriva muşcăturilor de şarpe, dar era eﬁcient şi în prevenirea oboselii, iar grecii mestecau frunzele de tarhon pentru a trata insuportabilele dureri de dinţi. Calităţile sale deosebite îl reco-

mandă ca un excelent ajutor în tratarea bolilor de ficat şi rinichi, fiind şi un foarte bun diuretic, expectorant, antiseptic şi viermifug. Măreşte apetitul Fiind extrem de bogat în iod, tarhonul se recomandă persoanelor care sunt la regim fără sare, aroma sa reuşind să îmbogăţească preparatele culinare, dându-le o savoare deosebită. O cană cu infuzie, băută seara, înainte de culcare, este un remediu bun în cazul insomniilor. Nu în ultimul rând, tarhonul alină crampele stomacale, măreşte apetitul, este util pentru digestiile leneşe, ajută la calmarea nervilor, reglează menstruaţia şi înlătură stările de oboseală. Infuzia susţine rinichii şi ficatul Pentru bolile de ficat şi afecţiunile renale, specialiştii recomandă infuzia de tarhon, preparată din două linguriţe cu plantă

zaharat, dischinezie biliară, dureri diverse, entorse, furuncule, hipertensiune, hepatite, litiaze renale sau biliare, nevrite, parodontoză, reumatism sau viermi intestinali. O crenguţă de măslin, ţinută în casă, lângă icoană, face cât zeci de terapii pentru persoanele aflate în stări de anxietate, în sensul că, prin simpla privire a acesteia timp de 10-15 minute, se instalează o stare de linişte pe care nimeni nu şi-o poate explica. Fiertura reglează glicemia şi trigliceridele În 500 ml apă rece de izvor se pun 20 de frunze uscate de măslin şi se lasă la macerat timp de 12 ore. După acest timp se încălzeşte lichidul obţinut, până când ceaiul începe să fiarbă. După primul clocot, vasul se ia de pe foc şi se lasă acoperit timp de cinci minute. Se strecoară totul şi se păstrează într-un alt vas, de sticlă, iar fiertura obţinută se bea cu înghiţituri mici, de-a lungul întregii zile. Tratamentul se face pe parcursul a 30 de zile şi se poate repeta din două în două luni, reglându-se valorile glicemiei, colesterolului şi trigliceridelor, timp în care are loc şi o puternică detoxificare a organismului. Cheratoza, estompată cu suc

Lichidul obţinut din măslinele proaspete, neconservate, este indicat pentru tratarea mai multor boli cronice. Compoziţia chimică a fructului cuprinde o paletă extrem de variată: apă, vitaminele A, B, C, E, săruri minerale, uleiuri, sulf, fosfor, mangan, calciu, fier, magneziu. Consumul sucului asigură o bună digestie, având efect laxativ şi emolient, drenând lichidul biliar şi stimulând buna funcţionare a ficatului. El se obţine relativ simplu: se scot sâmburii din 100 g măsline, apoi se trec printr-un storcător de fructe, care separă sucul de pulpă. Cantitatea de suc obţinută se consumă pe parcursul unei zile. După 10 zile de tratament va avea loc o revigorare a întregului organism. De asemenea, măslinele scad considerabil valorile colesterolului şi ajută la vindecarea leziunilor şi chiar a cheratozelor. Salata verde în combinaţie cu măslinele ajută la drenarea limfei. Atenţie la ce cumpăraţi! Trebuie să fiţi foarte atenţi atunci când cumpăraţi măsline. Cele verzi sunt considerate a fi cele mai sănătoase, fiind culese înainte de a începe să se coacă. Acestea au un gust uşor acrişor şi sunt mai puţin amare decât

la o cană cu apă clocotită. Infuzia de tarhon se recomandă şi celor care suferă de anorexie, atonie digestivă, bronşită, insomnie, reumatism, dureri de cap, probleme digestive. Se vor bea două-trei căni pe zi. Ceaiul de tarhon are rolul de a ajuta la eliminarea toxinelor, alungă oboseala, alină durerile de stomac. Cum se prepară: se toarnă o cană cu apă fiartă peste câteva frunze de tarhon şi se lasă zece minute la infuzat. Se recomandă consumul a cel puţin o cană cu ceai pe zi. Înlătură paraziţii intestinali ai copiilor Copiii care sunt predispuşi la paraziţi intestinali găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora. În acest caz se recomandă ceaiul de tarhon preparat astfel: o cană cu apă fierbinte se toarnă peste câteva frunze de tarhon. Se lasă la infuzat zece minute, se strecoară şi se consumă două căni pe zi, dimineaţa şi seara. Pentru stimularea apetitului se recomandă vinul de tarhon. Mod de preparare: 30 frunze proaspete se acoperă cu un litru de vin alb şi se lasă la macerat opt zile, apoi se filtrează. Din acest vin se iau câte 25 ml de trei ori pe zi, înainte de mese. • În aromoterapie, uleiul esenţial de tarhon este folosit pentru regăsirea calmului. • Femeile însărcinate sau cele care alăptează nu trebuie să consume tarhon în cantităţi mai mari decât cele utilizate în scopuri culinare. • Compresele cu infuzie de tarhon sunt utile pentru calmarea durerilor, pentru uz extern fiind recomandate patru linguriţe cu plantă la o cană cu apă.

Cunoscut şi sub denumirea de „hrana regilor”, sparanghelul este o legumă delicioasă, cu o mulţime de proprietăţi benefice pentru organism, fapt pentru care trebuie introdus în mod obligatoriu în dieta noastră. Totodată, sparanghelul este considerat leguma care deţine secretul longevităţii. Izvor de vitamine şi de minerale Există trei varietăţi de sparanghel, alb, verde şi roşu; cel mai comun este cel verde, cel roşu fiind foarte rar. Sparanghelul alb are aceleaşi calităţi ca ale celui verde, dar diferă puţin intensitatea gustului. Această plantă-medicament este o sursă importantă de vitamine, A, B, C, K, fibre, mangan, cupru, fosfor şi potasiu. În plus, mai conţine aspargină, o substanţă ce stimulează producţia de celule noi şi sănătoase în organism. Se poate consuma în diferite mâncăruri, care mai de care mai delicioase, în salate sau ca şi garnitură alături de friptură de vită ori de peşte. Fiind foarte bogat şi în acid folic, sparanghelul este recunoscut pentru proprietăţile sale de protecţie a organismului împotriva cancerului. Acidul folic se regăseşte şi în legumele cu frunze verzi, şi în citrice. Tot acidul folic din această legumă are rolul de a proteja sistemul cardiovascular şi de a reduce riscul apariţiei bolilor de inimă. Preîntâmpină osteoporoza Sparanghelul conţine din plin vitamina K, despre care studiile au demonstrat că ajută la prevenirea osteoporozei şi a osteoartritei. În acelaşi timp, vitamina K ajută la formarea sistemului

Măslinul

celelalte sortimente. Pe locul al doilea ar ﬁ măslinele roşii, care se obţin din cele verzi, ﬁind supuse unui anumit tip de fermentare, în urma căreia acestea capătă o nuanţă roşiatică. Mai puţin sănătoase sunt măslinele care au culoarea negru închis. Acestea se obţin pur şi simplu prin înnegrire, transformare care are loc, în cel mai fericit caz, prin oxidare la aer. Culoa-

rea poate fi însă intensificată prin procedee mult mai nocive pentru sănătate, cum ar fi adăugarea de coloranţi sintetici. Din acest motiv este bine să cumpăraţi măsline de culoare brună, care sunt puţin mai sărate, dar netratate. • Datorită conţinutului de clorofilă, frunza de măslin poate fi folosită preventiv împotriva aterosclerozei.

Leguma longevităţii:

sparanghelul

osos şi la întărirea oaselor, ﬁind necesară şi pentru sinteza osteocalcinei, o proteină din ţesuturile oaselor pe care se cristalizează calciul. Reduce grăsimea de pe burtă O singură ceaşcă de sparanghel conţine 288 mg de potasiu, un mineral cu efecte deosebite pentru reducerea grăsimii din zona abdominală. Aceeaşi cantitate de sparanghel mai conţine şi 3 g ﬁbre, care ajută la curăţarea aparatului digestiv. Bun împotriva malformaţiilor congenitale Femeile însărcinate ar trebui să includă sparanghelul în dieta alimentară. De ce? Pentru că o singură porţie de sparanghel conţine aproximativ 263 mg folaţi şi vitamina B, esenţia-

le pentru diviziunea celulară normală. Fără folaţi, celulele sistemului nervos ale fătului nu se vor diviza normal. Reguli de păstrare Sparanghelul este delicat şi perisabil. În stare proaspătă puteţi să-l păstraţi aproximativ trei sau patru zile la frigider, cu tulpinile înfăşurate în prosoape de hârtie umede sau cu codiţele cufundate într-un pahar înalt cu apă rece. Dacă este opărit, se poate păstra la congelator chiar şi câteva luni. • Trebuie consumat cu prudenţă de persoanele care au probleme cu rinichii. Încercaţi să nu schimbaţi gustul sparanghelului prin folosirea multor condimente. Nu folosiţi decât sare şi piper.

Mica publicitate Important pentru cititori! • Vă rugăm să verificaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a fi trimis spre publicare redacţiei noastre! • Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate! MUNCĂ - CERERI  Doamnă, 47 de ani, caut de muncă ca internă sau cu ora, în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă, în comunitatea Madrid. Ofer recompensă. Telefon: 642 729 723.  Cetăţean român, 45 de ani, rezident în Spania, caut de muncă în provincia Alicante, ca şofer. Posed carnet categoria B şi am experienţă de peste 22 de ani. Telefon: 635 021 757.  Şofer profesionist, caut de muncă în toate zonele Spaniei. Posed toate categoriile + CAP + ADR. Cei interesaţi pot suna la telefon: 617 158 309.  Doamnă serioasă, cu experienţă şi recomandări în îngrijirea persoanelor în vârstă (a urmat cursuri de perfecţionare spaniole), caută de muncă în orice zonă a Spaniei. Mai multe informaţii la telefon: 642 963 592.  Tânără, 23 de ani, caut de muncă ca şi externă în comunitatea Madrid. Telefon: 687 227 067.  Tânăr, caut de muncă ca şofer profesionist în Spania. Deţin categoriile B, C, E. Telefon: 687 227 067.  Tânăr, 33 de ani, posed carnet de conducere categoria B, şi caut de muncă în orice domeniu. Cei care doresc să mă ajute să mă contacteze la telefon: 642 475 449.  Doamnă, 53 de ani, caut de muncă cu ora sau internă, pentru curăţenie, cumpărături, îngrijit persoane în vârstă. Poate fi familie spaniolă sau română. De preferinţă în Barcelona. Telefon: 603 385 168.  Caut de muncă ca şofer de tir internaţional. Posed permis de conducere spaniol B, C, E şi experienţă. Telefon: 656 636 426.  Doamnă serioasă, 54 de ani, fără obligaţii, caut de muncă în menaj, curăţenie, în Barcelona sau alte zone ale Spaniei. Tele-

fon: 610 834 416.  Domn responsabil, cu 35 de ani experienţă, caut de muncă în construcţii în comunitatea Madrid. Telefon: 603 202 334.  Tânără din comunitatea Madrid, caut de muncă în menaj. Telefon: 663 413 805.  Doamnă 44 de ani, caut de muncă între orele 13:30 – 20:00. Am experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă, copii şi curăţenie. Mai multe informaţii la telefon: 642 918 758.  Bărbat serios, responsabil, cu experienţă, caut de muncă în construcţii sau grădinărit în comunitatea Madrid. Telefon: 663 413 805. MUNCĂ - OFERTE  Caut persoană serioasă pentru curăţenie, în Madrid. Ofer 7 euro/oră. Mai multe informaţii la telefon: 615 943 478.  Angajez internă cu experienţă, fără obligaţii, cu referinţe, pentru a avea grijă de o persoană în vârstă în Madrid. Telefon: 660 004 531.  Angajăm internă serioasă şi responsabilă, în Provincia Málaga, pentru a avea grijă de o persoană în vârstă. Sunt necesare şi cunoştinţe în bucătăria spaniolă. Detalii, la telefon: 626 920 227, după orele 14:00.  Caut persoană cu experienţă, pentru a avea grijă de o persoană în vârstă în Santa María del Camí/ Provincia Baleares. Informaţii suplimentare la telefon: 667 532 705.  Căutăm internă, posesoare de maşină şi carnet de conducere pentru La Laguna/ Tenerife. Mai multe informaţii la telefon: 690 673 640.  Angajăm persoană pentru curăţenie, 4 ore/zi, în Dos Hermanas/Sevilla. Detalii suplimentare la telefon: 954 280 110.  Căutăm contabil, vorbitor de limba engleză sau franceză, în Molina de Segura/ Murcia. Mai multe informaţii la telefon: 902 929 084. ÎNCHIRIERI  Închiriez cameră în Vicalvaro pentru o fată, condiţii bune, economice, internet, aproape de tren şi metro. Telefon: 642 838 417.  Închiriez o cameră pentru 1 persoană sau matrimonio, foarte

aproape de staţia de metro La Rambla/Coslada, cu internet şi tv. incluse în preţul camerei. Telefon: 617 158 309. VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând casă în Cugir, zonă centrală, compusă din 2 apartamente: 5 camere, 2 băi, 2 bucătării, pivniţă, garaj, curte şi grădină, 700 mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/748 766 041.  Vând casă de vacanţă în Predeal, zonă liniştită, cu toate documentele şi avizele de funcţionare ﬁnalizate şi în legalitate. Casa deţine demisol, parter, mansardă şi este dotată cu toate utilităţile: apă, curent electric, gaze. Are 6 camere, din care: 2 líving-room moderne cu şemine-uri şi bucătărie. Teren 400 mp, 75 m distanţă de la drumul naţional. Preţ negociabil: 120 mii euro. Mai multe informaţii la telefon: 0040/722 278 542, 0040/764 136 327.  Vând teren intravilan Slatina, cartier Cireaşov, 5.080 mp, parcelat în 7 parcele, cu cărţi funciare ﬁecare, utilităţi apă, gaze, canalizare, asfalt. Preţ 39.000 euro negociabil. Accept variante cu apartament. Telefon: 642 892 433.  Vând teren pentru construcţii, casă / vilă la ieşirea din oraşul Negreşti - Vaslui, spre Siliştea pe partea dreapta (DN 15), cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil 7 euro/mp. Telefon: 642 960 470.  Vând 701 mp teren intravilan cu toate utilităţile, în Dumbrăviţa/ Timiş, strada Londra. Front stradal 19 m. Mai multe informaţii la telefon: 617 158 309.  Vând teren intravilan situat în cartierul Tuicani oraş Moreni judeţul Dâmboviţa. Terenul are o suprafaţă de 1400mp cu deschidere la şosea de 22 ml şi este prevăzut cu toate facilităţile (apă, gaz şi electricitate la poartă). Preţul este de 7 euro/mp. Mai multe informaţii la telefon: 0040/372 904 009. DIVERSE  Se vinde palincă şi ţuică de casă pentru diferite ocazii în comunitatea Madrid. Pentru cantităţi mai mari mă deplasez. Preţuri atractive. Date de contact: mail: georgelnastulea@yahoo. com, telefon: 676 000 887.

 Estudiante de SEGUNDO en la UCM de MATEMÁTICAS Y ESTADÍSTICA, da clases de matemáticas hasta nivel de bachillerato por un precio de 10 €/h.TLF: 679 400 453.  Maseur osteopat autorizat, efectuez masaje pentru afecţiuni ale coloanei, masaje descontracturante, anticelulită, circulatorii, în comunitatea Madrid. Preţ informativ, 20 euro/sesiune. Mai multe informaţii la telefon: 608 603 643, 918 585 371. MATRIMONIALE  Doamnă, 47 de ani, nefumătoare, 161/63, caut un domn prezentabil, serios, educat, înalt, 185/85, fără vicii, pentru o relaţie serioasă. Dacă nu corespundeţi cerinţelor, rog nu sunaţi inutil. Telefon: 642 637 949.  Bărbat, 58 de ani, 177/83, cu situaţie stabilă, doresc să cunosc o doamnă de aceeaşi vârstă şi condiţii, din comunitatea Madrid. Nu sunaţi! Doar SMS la telefon: 604 182 551.  Doamnă, 51 de ani, 175/75, doresc să cunosc un domn de etnie rromă din Benidorm, de vârstă apropiată, serios, credincios, educat, înţelept, cu simţul unorului, pentru prietenie/căsătorie. Dacă exişti, sună-mă! Telefon: 632 147 821.  Colonel în rezervă, 64 ani, doctor în economie, caut doamnă cu vârsta între 54-79 ani cu cetăţenie/rezidenţă occidentală, sau alte variante din România pentru o relaţie serioasă. Rog contact la: 0040/248 580 287, 0040/734 328 997, 0040/744 898 276, sau e-mail: mgc2013mgc@ yahoo.com.  Doamnă, 54 de ani, 1,60 m, 60 kg, cu serviciu, doresc să cunosc un domn de vârstă apropiată, fără vicii, cu serviciu, din comunitatea Madrid. Rog seriozitate. Telefon: 662 928 856.

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036 - Vodafone 617 080 531 - Orange 642 298 948 - DIGI (de luni până vineri: 11:00–19:00)

APRILIE 2014

Lansare de carte şi expoziţie de pictură “Andalucia Verde”

Centro Andaluz de las Letras din Málaga a găzduit în perioada 28 – 31 martie 2014, vernisajul expoziţiei personale de pictură „A ndalucia Verde”, aparţinând tinerei artiste românce Adriana Constantinescu, precum şi o mult aşteptată lansare de carte. În deschidere, Chantal Pérez, profesor la Universitatea Málaga, a menţionat faptul că: „Arta nu este rezervată numai artiştilor, pentru Adriana este un mod de autoeducaţie, de şlefuire şi de pătrunddere întro lume care se adresează numai celor care o simt, înţeleg şi iubesc”. În prezenţa familiei sale, a artiştiştilor Paco Núñez şi Miguel Trillo, dar şi a iubitorilor de pictură spanioli şi români invitaţi, Adriana Constantinescu a ţinut să mulţumească invitaţilor, declarând că: “Este o expoziţie mică. Sunt expuse doar

21 de tabouri, pictate de mine în ultimile săptămâni. Sunt imagini vii ale locurilor care m-au impresionat, din diferite zone ale Andaluciei, locuri care îmi amintesc de copilărie şi de casa bunicilor mei din Hârlău.“ Artista româncă nu este la prima expoziţie de acest gen. În ultimii ani, alte lucrări au fost prezentate publicului larg, grupate în seria Simfonia culorilor sau Obiceiuri şi tradiţii din Hârlău, realizate împreună cu soţul său, Simón Márquez. Adriana Constantinescu este absolventă a Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi şi a Universităţii Málaga. Din 2008 până în prezent a participat cu lucrări la peste 20 de expoziţii, în Spania, Portugalia şi Franţa. Mircea Fluieraş - Corespondent Occidentul românesc/ Málaga