Occidentul romanesc nr. 26 by Occidentul Romanesc

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de aﬁliere politică sau religioasă.

Iubire, generozitate şi fericire...

„Scriind, cu peste opt decenii în urmă, despre atitudinea imorală a vieţii şi a literaturii, Eugen Lovinescu se întreba, între altele, de ce avarul e considerat, în viaţă şi în literatură, ridicol şi odios...”

Anul III - Nr. 26 / 24 de pagini / 1-30 aprilie 2013

„Cursuri de mediere pentru românii din Spania”

„Persoanele ﬁzice sau juridice p o t a p e l a l a se rv i c i i l e specializate ale mediatorilor atât înainte de declanşarea unui proces în instanţă cât şi...”

Pagina 04

Accidentele de traﬁc şi pro c e dur a re c l a m a ţ i e i indemnizaţiilor

„În cazul în care medicul specialist constată că leziunile nu s-au vindecat la data la care aţi fost citat...”

Pagina 09

Sevilla „Încă de la fondarea sa a fost sortită unui destin special. Legenda spune că farmecul locurilor l-a vrăjit pe însuşi Hercule, determinându-l să fondeze aici o aşezare...”

Pagina 16

Obiceiuri şi tradiţii legate de Postul Mare „Credinţa creştină instituie împăcarea între semeni, iertarea. Nu poţi să ﬁi liniştit fără să ai relaţii bune cu rudele, cu apropiaţii şi chiar cu vecinii...”

Pagina 20

Pagina 12-13

Adrese şi informaţii utile

APRILIE 2013

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ •Consul General: Irina Marin. Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla. Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 Dorina Neagu, consul. •Consul General: Monica Mihaela Ştirbu •Are în jurisdicţie Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda 12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu COORDONATOR PROIECT: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Ana-Maria Marinescu (Madrid) Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Costa Blanca)

Fax 964.257.053 E-mail:secretariat@consulatcastellon.e.telefonica. net • (informatii consulare): info@consulatcastellon. e.telefonica.net • Program de lucru cu publicul: Luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente) Vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@ crozaragoza.e.telefonica.net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:0014:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Consulatul României la Zaragoza are în jurisdicţie Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Consul: Liviu Popa. •Are în jurisdicţie următoarele provincii: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. Vinerea activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. •Viceconsul: Florenţa Ciobotaru. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com. •Consul onorific: dl. Jose David Perez Perez. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512. •Consul onorific: dl. Javier Taberna.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Dan Luca (Bruxelles) Irina Georgescu Şova (CA) Lucian Oprea (Colorado) Puşa Roth (Romania) Marian Petruţa (Illinois) Tudor Petruţ (CA) REDACTORI: Alexandru Stancu (Asturias) Elisabeta Iosif – (Bucureşti) Mircea Fluieraş (Málaga) Oana Moşniagu (Madrid) Vasile Mureşan (Illinois) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Zoe Stoleru (Valencia)

REDACTOR INVESTIGAŢII: Cristian I. Guitars (Barcelona) MARKETING-PUBLICITATE: Răzvan Ionescu SPECIALIŞTI: Marius Vili Sârbu - Avocat (Madrid) Ionuţ Niţu - Avocat Jeni Chiriac - Psiholog CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

Campania

“Aproape de tine!”

Organizată de publicaţia în limba română Occidentul Românesc, Campania “Aproape de tine” îşi continuă acţiunile în Castellón de la Plana, Almeria şi Málaga. Scopul acestei campanii este de a sprijini românii prezenţi în reportajele noastre, copiii şi persoanele de vârsta a treia abandonaţi şi uitaţi

de familiile lor. Campania “Aproape de tine” este sprijinită de Şcoala de Limba Engleză Barbara Hamilton Cartland din Barcelona, Jett Media Group CA/USA, Asociaţia Plaiuri Năsăudene din Benidorm, Biroul de avocatură Sârbu Abogados - Madrid, Carmangeria Românească Zaragoza şi Radio Diaspora

Chicago - USA. Mulţumim şi pe această cale companiei de transport internaţional Nelu Bârsan din Madrid şi ﬁlialelor sale din Castellón de la Plana, Almeria şi Lérida pentru transportul coletelor cu alimente, rechizite, hăinuţe şi încălţăminte pentru copii, la destinaţiile ﬁnale din Spania şi România.

Dezbatere pe tema violenţei în familie Consulatul României la Castellón organizează, în colaborare cu Subdelegaţia Guvernului în Castellón, o dezbatere având ca temă combaterea violenţei în familie. Pornind de la o realitate cunoscută, reﬂectată şi în datele puse la dispoziţie de autorităţile judiciare şi

poliţieneşti, cele două instituţii au căzut de acord în ceea ce priveşte necesitatea unei largi cooperări în lupta împotriva acestui fenomen, care afectează multe dintre familiile de români şi în mod special femeile românce din Provincia Castellón. La eveniment vor ﬁ repre-

zentate, la nivel înalt, Delegaţia Guvernului în Comunitatea Valenciană, Primăria din Castellón, Consiliul pentru Bunăstare Socială din Comunitatea Valenciană, Poliţia Naţională, Garda Civilă şi alte departamente ale autorităţilor locale din Castellón. Participă la dialog reprezen-

tanţi ai asociaţiilor, entităţilor şi confesiunilor religioase româneşti din provincia Castellón, pentru a pregăti, împreună cu partenerii spanioli, o campanie de informare şi orientare în sprijinul victimelor şi al persoanelor expuse riscului de a deveni victime ale violenţei în fa-

milie. Ambasada României la Madrid va ﬁ, de asemenea, reprezentată la nivel diplomatic. Dezbaterea va avea loc în ziua de miercuri, 10 aprilie, la ora 10:00, la adresa: C/ Escultor Viciano 2, Ediﬁcio Administrativo La Pau, 12002-Castellón de la Plana

Cuvânt înainte

A ﬁ om bun... „Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea” (Mark Twain)

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Bunătatea este o caracteristică a oamenilor de caracter. Este o atitudine specific umană, cu origini metafizice, din ce în ce mai rar întâlnită în societatea actuală. Grăbiţi spre nicăieri, oamenii nu mai au timp să se aplece asupra nevoilor şi necazurilor altora. Să fii bun cere efort şi înţelegere. Să fii rău nu cere nimic, nici măcar să gândeşti. Dai curs pornirilor primitive din tine şi răul este gata făcut. Prin urmare, bunătăţii i se opune răutatea, o atitudine instinctuală primară universal răspândită. Prima răutate atestată în istoria omenirii

a fost crima, prin fratricidul comis de Cain împotriva fratelui său Abel. O pildă inspirată despre cum oamenii buni plac tuturor, iar cei răi, nimănui. Există o întreagă serie de defecte asociate răutăţii: invidia, ura, orgoliul, egoismul, zgârcenia, dispreţul şi altele atrase de răutate, toate întâlnite la firile extrem de primitive şi de involuate, mai ales spiritual. Oamenii răi nu trăiesc decât pentru ei şi nu vor să bucure pe nimeni. A bucura pe cineva le este o noţiune complet străină şi de neînţeles. Bunătatea derivă din iubirea nemărginită cu care Dumnezeu a creat lumea, prin urmare, originea ei este divină. Bunătăţii îi sunt asociate calităţi fără de care aceasta n-ar fi completă: mila, compasiunea, înţelegerea, bunăvoinţa, toleranţa, blândeţea, dărnicia, admiraţia... A fi un om bun,

înseamnă să fii convins că practici bunătatea şi binele în mod necondiţionat. Bunătatea îl îmbogăţeşte pe om, îi dă un sens în viaţă, îi leagă evenimentele unul de altul în mod armonios. Bunătatea te echilibrează şi te înnobilează, îţi ordonează scopurile în viaţă, simplificându-ţi comunicarea cu ceilalţi, îţi conferă stilul de viaţă propriu. Deşi la naştere caracterul fiecăruia este o pagină albă, modelele urmate ne formează atitudinea. Educaţia are o mare importanţă, poveştile ascultate în copilărie fiind pline de morală şi eroi care triumfă înaintea forţelor răului. Întâmplările din viaţă definitivează restul, pe unii încercările nenumărate îmbunându-i, considerând că ele le sunt date spre desăvârşire. Pe alţii, încercările îi înrăiesc, neînţelegând nimic din ceea ce trăiesc. „De ce

să fac bine, mie îmi face cineva bine? De ce să dau degeaba, mie mi-a dat cineva ceva? De ce să dau altuia şi să aibă şanse mai mari decât mine?” Iar aceştia sunt numai egoiştii care nu sunt printre cei mai răi! Ce să mai spui despre răutăcioşi, învidioşi, orgolioşi care ajung să se bucure de răul altora şi care nu vor înţelege niciodată că, dăruind, dobândeşti? Deşi nu se poate spune că este mai uşor să fii bun, decât rău, din fericire există oameni care se pun în slujba binelui şi a generozităţii, indiferent de eforturi, echilibrând balanţa lumii. Există bunătate şi răutate; există bine şi rău; există fapte bune şi păcate, calităţi şi defecte, lumină şi întuneric, adevăr şi minciună, viaţă şi moarte. Iar noi nu avem de făcut altceva decât să alegem de care parte ne situăm.

APRILIE 2013

Iarba verde de acasă Stau pe gânduri câteodată, mă întreb cum poate-o ţară Din mărirea ei trecută, să alunece-n ocară. Generaţii au plecat, ce-au muncit, a fost degeaba Astăzi, fiecare-n parte, mult prea lent îşi face treaba. S-au furat cu totul fabrici, la fier vechi s-au dus uzine Lacomi înghiţeam sintagma, ce ne-a spus că trăim bine. Moştenirea asta tristă… o lăsăm noi la copii ? Care-i scopul nostru-n viaţă? Ştim să fabricăm hârtii... Nu vedeţi că pretutindeni, prinşi de-o vrajă generală Am uitat cu toţi trecutul, parcă nici n-am fost la şcoală. Bogăţia ne-a luat ochii, o vrem cât ai zice peşte Ia gândiţi-vă voi oare, la ce ne mai foloseşte? În tunelul de lumină, când te duci, nimic nu iei Toată agoniseala strânsă, maşini, case, dolari, lei Rămâne să se împartă. Fraţi, încep să se urască Dându-şi arama pe faţă, caracterul să-şi cunoască. Unde-i iubirea de oameni? Mila pentru cel sărac? Sau pentru cel care luptă, c-o boală de n-are leac. Gândul că părinţii tăi o duc greu, n-au poate lemne În conştiinţa ta nu sapă, n-are cum să lase semne. Ai un target de atins, ţinta ta pe scară urcă Şi părinţii sunt bătrâni, treburile ţi le-ncurcă. Dragii mei, priviţi în suflet, poate mai avem scăpare Mugurele suferind al iubirii, e o floare. Daţi-i apă să răzbată din noroi înspre lumină Ş-atunci cupa bucuriei, o să fie iarăşi plină. Ne vom strânge-n braţe taţii, mamele ce plâng de dor Adunându-ne cu toţii în bătrânul lor pridvor. Raza soarelui mai blândă, iarba verde de acasă Mâini muncite ce rup pâinea, ca să ne-o pună pe masă. Timpu-i scurt, nu staţi pe gânduri, targetul vostru există Schimbul se va face astăzi, rupeţi colţul la batistă. Strânge mâna ce-i întinsă către voi doar cu iubire Ceasul vieţii potriviţi-l, nu-l lăsaţi în amorţire. Împreună suntem tari şi lumea va înţelege Că omenia-i mult mai mare şi mai sus decât o lege. (Autor anonim)

De interes

APRILIE 2013

Madrid: Posibile schimbări la vârful PSD Spania

În data de 12 aprilie 2013 la ora 18:00 în sediul PSD Zaragoza va avea loc o conferinţă teritorială a PSD Spania care, pe lângă dezbaterile programate are pe ordinea de zi alegeri pentru preşedintele şi noua echipă de conducere a PSD Spania. “Este un moment importat anul 2013 în ceea ce priveşte activitatea şi organizarea pe noi fundamente a PSD Spania. Beneﬁciem de

un număr de organizaţii important pe teritoriul Spaniei şi este necesar să regândim forma în care vom face politică. Am propus organizarea acestui eveniment deosebit de important la Zaragoza şi ne bucurăm de acceptul colegilor noştri din celelalte organizaţii din Spania” a declarat preşedintele PSD Zaragoza Cătălin Şerbu. Este important de menţionat faptul că cel mai mare număr de organizaţii PSD din Spania sunt în Comunitatea Madrid şi Barcelona. La eveniment vor ﬁ prezente şi organizaţiile din Roquetas de Mar, Castellón de la Plana, Ulldecona şi Villarreal. “Sperăm ca după alegerile din Zaragoza să schimbăm aspectul dinamic al organizaţiei noastre din Diaspora. Un

eveniment identic a avut loc în organizaţia PSD Italia, motiv pentru care sperăm la o relaţie mult mai închegată între organizaţiile din afara graniţelor României. Din fericire, partenerii de dialog de la Bucureşti s-au schimbat. Există acum un schimb de viziune şi proiecte pe termen lung, iar noi vom ﬁ în permanentă alertă ca obiectivele propuse de către socialiştii din Madrid să se îndeplinească. Dorim a nu se uita faptul că românii din Madrid sunt la fel ca românii din Bucureşti, Cluj sau Craiova. Că toate problemele românilor sunt importante, că este necesar un mediu de afaceri corect, că trebuie să existe o egalitate de şanse şi în special să se ştie că munca cinstită poate aduce bunăstare. Rezultatele din 9 decembrie 2012 sunt evidente

şi destul de clare: era nevoie de o schimbare de viziune şi revine sarcina colegilor de la Bucureşti să demonstreze că votul de încredere acordat nu a fost în zadar şi că politica românească are valori şi există intenţia de a reprezenta pe toţi românii chiar şi din afara graniţelor, indiferent unde s-ar aﬂa, şi că toţi contează pentru statul român.”, declara Marius Vili Sârbu, preşedinte al PSD Madrid. La evenimentul din Zaragoza, organizatorii au invitat personalităţi din PSD Bucureşti, precum: Victor Ponta, Titus Corlăţean şi Cristian Rizea. Alegerile PSD Spania anticipează cu numai 6 zile pe cele din PSD Diaspora care vor avea loc la Bucureşti în data de 18 aprilie 2013.

Cursuri de mediere pentru românii din Spania

Ce este Medierea? Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei persoane specializate în calitate de mediator în condiţii de neutralitate şi imparţialitate. Persoanele fizice sau juridice pot apela la serviciile specializate ale mediatorilor atât înainte de declanşarea unui proces în instanţă şi pe toata perioada derulării acestuia, inclusiv în faza de executare silită. Medierea este obligatorie începând cu data de 01.08.2013 însă din 15.02.2013, este obligatorie participarea persoanelor fizice sau juridice la sedinţa de informare privind medierea, în materie civilă, de

familie, penală, precum şi în alte materii în condiţiile prevăzute de legea 192/2006. Cine este mediatorul? Acesta este o persoană calificată să conducă procesul de mediere. Calificarea respectivă se obţine în urma efectuării unui curs de specialitate pe o durată de 80 ore cu susţinerea ulterioară a unui examen ce constă într-o probă practică scrisă şi una orală. Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: • Are capacitate deplină de exerciţiu • Are studii superioare finalizate cu diplomă • Vechime în muncă cel puţin 3 ani

• Bună reputaţie, fără condamnare definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate. • A absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în condiţiile legii Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul Naţional al Mediatorilor publicat în Monitorul Oficial. Medierea are loc de regulă la sediul mediatorilor, iar dacă este cazul aceasta se poate desfăşura oriunde pe teritoriul României sau în Europa în funcţie de înţelegerea dintre mediator şi părţile aflate în conflict. Avantajele medierii: • Scurtarea timpului de soluţionare a conflictului • Scutirea de stresul gene-

rat de sedinţele de judecată sau de imposibilitatea de a prevedea rezultatul conflictului, sedinţele de mediere nefiind publice • Diminuarea costului • Restituirea taxei judiciare de timbru • Confidenţialitatea elementelor conflictuale supuse medierii • Soluţia conflictului va fi dată chiar de părţi, nu va fi impusă de către nici o instanţă Onorariul este negociabil achitându-se de regulă de către ambele părţi. Cursuri de mediere Începând cu luna mai 2013, Asociaţia ,,Centrul Internaţional de Soluţionarea Disputelor România”, din

Bucureşti organizează în Madrid şi Castellón de la Plana, cursuri pentru profesia de mediator, cursuri care au bază legală Legea 192/2006 modificată prin 115/2012, OG 90/2012, OG 3/2013. Aceste cursuri se vor desfăşura pe parcursul a 80 de ore iar examenul se va susţine din materia parcursă la cursurile respective. Costul unui astfel de curs este de 1.500 euro, sumă care se va achita în baza unui contract dintre cursant şi furnizorul de formare (se poate achita în două tranşe: 400 euro la semnarea contractului iar diferenţa până la finalizarea cursului, adică în cele 10 zile cât durează cursul). Ca mediator poţi funcţiona prin birou individual sau în cadrul unei societăţi profesionale de profil. Pot participa la curs atât licenţiaţi cât şi cei care au doar diploma de bacalaureat cu menţiunea faptului că absolvenţii de liceu nu pot să îşi deschidă un birou individual dar pot să lucreze ca personal de specialitate în cadrul societăţilor profesionale de mediatori. După examenul final se va obţine o diplomă recunoscută de ANC (Autoritatea Naţională pentru Calificări, fostul C.N.F.P.A. şi Ministerul Educaţiei) diplomă ce se poate echivala şi în Spania. Cursul se desfăşoară pe parcursul a 80 ore şi este structurat astfel: 30% teorie şi 70 % practică Orele se vor desfăşura sea-

ra dar în condiţiile în care cursanţii au disponibilitate mai mare, se pot organiza şi dimineaţa. Teoria Structura: • Mediere-legislaţie • Avantajele medierii • Desfăşurarea procesului de mediere • Etapele şi procedura medierii • Sesiunea de mediere • Închiderea medierii (evaluarea soluţiilor incluse în acord) • Domeniile în care se poate recurge la mediere • Tehnici de comunicare • Prezentarea ghidului pentru organizarea şedinţei de informare privind medierea • Formulare utile Practica: • jocuri de roluri • dezbatere speţe • situaţii practice • elaborare soluţii practice IMPORTANT: Ghidul de desfăşurare complet şi suportul de curs se vor distribui persoanelor interesate după citirea şi semnarea contractului de formare, cu achitarea unui avans minim de 30% din c.v. cursului. *** Asociaţia: ,,Centrul Internaţional de Soluţionarea Disputelor România” Preşedinte: mediator Gabriela - Gyongy Mihuţ Director de Relaţii Publice: mediator Constanţa Corina Niţu Pentru mai multe informaţii puteţi suna la: 0040/720 687 290 sau 0040/730 310 722.

Părinţi şi copii

APRILIE 2013

Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California Relaţia dintre părinţi şi copii aduce cele mai multe satisfacţii unui om. Nici o experienţă trecută sau viitoare nu se compară cu aceea de a avea un copil, de a te implica în creşterea şi dezvoltarea lui, de a-i da cele mai bune sfaturi şi de a-l călăuzi în viaţă. Întotdeauna oamenii se vor întreba cum să procedeze pentru a reuşi să ﬁe un părinte bun pentru copilul său. Nu există “reţeta perfectă”, ce funcţionează la o familie, poate să nu dea roade în alta, însă sunt oricând binevenite idei care să aducă un plus relaţiei dintre părinţi şi copii. O problemă des întâlnită în relaţia părinţi şi copii este “autoritatea” adultului.

Concepţia generală din moşi-strămoşi pe această relaţie este că părintele este “mare”, ştie “multe” şi este un “model” demn de urmat. Cu toate acestea, a greşi este omeneşte şi părinţii mai comit şi erori în eforturile lor de a modela şi educa un viitor adult, provocare deloc uşoară. Unele asemenea erori au consecinţe suficient de neplăcute asupra copilului sau familiei, lăsând chiar şi răni sufleteşti sau fizice, încât este clar că ai greşit. Şi atunci se pune întrebarea: Recunoşti sau nu în faţa copilului că ai greşit? Are vreo consecinţă favorabilă a-ţi recunoaşte erorile şi limite-

Care este secretul tău de părinte bun? le umane? Şi dacă recunoşti, afectează acest lucru relaţia dintre părinte şi copil? Înainte de a analiza acest delicat subiect, e important să definim ce este aceea o greşeală a părintelui faţa de copilul său. Este imposibil de prezentat o listă concretă şi finită care să aducă linişte în sufletul părinţilor cum că, dacă anumite fapte sau vorbe ale lor nu apar pe listă, înseamnă că nu au greşit faţă de copil. Ceea ce pentru un părinte este o greşeală, pentru un altul este ceva normal faţă de care nu are pic de sentiment de culpabilitate. Când un părinte greşeşte faţă de copilul său, el va şti singur numaidecât, instinctiv, pentru că îi va spune inima imediat şi oricine orice i-ar zice cum că nu a greşit, nu îi va aduce liniştea. A greşi implică toate acele acţiuni, vorbe, fapte făcute cu voie sau fără de voie şi care dau părintelui

un puternic disconfort, o stare sufletească de rău, în el se bat convingeri opuse că a procedat bine sau nu, regretă sincer vorba, fapta, întâmplarea şi ar vrea să dea timpul înapoi. Greşelile vin din anumite credinţe şi convingeri pe care le purtăm cu noi încă din copilărie, care corespund unui sistem de valori moştenit şi pe care în prezent îl negăm pentru că el nu mai corespunde credinţelor şi concepţiilor noastre prezente. Acest conflict de interese interior este imediat recunoscut de un suflet de părinte şi decide singur când a greşit sau nu faţă de copilul său. De ce şi părinţii, şi copiii trebuie să spună “Îmi pare rău!” Este atât de uşor pentru adulţi să spună “Îmi pare rău!” atunci când greşesc faţă de alţi adulţi. Şi, totuşi, atât de greu să le spună propriilor lor copii “Am greşit! Îmi pare rău! Iartă-mă!”. Cu toatea acestea, părinţii îşi educă şi deseori obligă copiii să le spună “Am greşit! Iartă-mă!” la fiecare greşeală pe care o fac. Iar această “strategie” poate să

nu fie tocmai corectă. Teama majoră este că dacă admiţi în faţa copilului că ai greşit îţi pierzi din imaginea de “perfecţiune”, îţi scade autoritatea şi pierzi respectul copilului şi deci ratezi ca data viitoare să te mai asculte, deci sfârşeşti prin a fi un eşec de părinte. Aceasta este teama din spate care ne face să fim aşa de rigizi. Se întâmplă acest lucru când recunoşti că ai greşit în faţa unui adult? Cu siguranţă răspunsul este NU. Celălalt adult ia notă de ceeace tu îi spui şi chiar apreciază sinceritatea, deschiderea ta. Specialiştii în psihologia copilului spun că aceeaşi reacţie o vei obţine şi când recunoşti greşeala în faţa unui copil. Nu-ţi vei submina în nici un fel autoritatea, nu vei părea deloc slab în ochii copilului, nu vei pierde respectul lui. Dimpotrivă! El va învăţa că este normal să mai şi greşeşti, este firesc să discuţi deschis despre asta, îi va creşte încrederea şi respectul în tine. Nu va creşte cu sentimentul de vinovăţie, construit pe imaginea părintelui perfect şi a copilului care greşeşte tot timpul. Cu alte cuvinte, îi va creşte şi încrederea şi respectul de sine. Mai mult, copilul va avea un model demn de urmat, îi va fi mai uşor să empatizeze cu ceilalţi, va fi mai iertător şi totodată mai atent să nu rănească sentimentele altora. O altă lecţie pe care i-o predai prin sinceritatea ta este cea a responsabilităţii. Prin recunoaşterea faptului că ai greşit, îţi asumi greşeala şi vei lua toate măsurile pentru a o repara. În acest fel, copilul tău va învăţa să-şi asume responsabilitatea şi să suporte consecinţele faptelor sale. Problemele cu care te confrunţi trebuie rezolvate şi nicidecum ascunse “sub preş”. Beneficiul de a-ţi recunoaşte greşelile faţă de copilul tău se răsfrânge şi asupra ta: în loc să porţi în suflet povara vinovăţiei, sperând că cel mic uită, te eliberezi şi tu, sudându-vă relaţia cu adevărat. Îţi recunoşti greşelile în faţa

copilului? Iată ce au răspuns părinţii intervievaţi: “Păi, altfel ce model reprezinţi? Cum ai putea să-i ceri copilului tău adevăr şi caracter, dacă tu nu le ai?”. “Da, îi spun atunci când am greşit, cu cuvinte pe care să le poată înţelege la nivelul ei. O încurajez astfel şi pe ea sămi spună când greşeşte şi fetiţa mea ştie că nimic nu mă supăraă mai tare decât ascunderea adevărului şi că nu putem afla o soluţie la o eventuală problemă decât dacă discutăm despre ea”. “Desigur. Am înţeles demult că greşelile copiilor sunt deseori legate de părinţi şi mereu când greşesc recunosc, pentru ca în viitor să fiu şi mai atentă”. “Toţi greşim şi este firesc să se întâmple aşa. Fiul meu este unul dintre criticii mei cei mai buni. Nu numai că-mi recunosc greşelile, dar şi accept sfaturile şi ideile lui”. Dragoste şi afecţiune Dacă dragoste nu e, nimic nu e, se zice din bătrâni. La fel de valabilă este şi în relaţia dintre părinţi şi copii. Indiferent de câte trăznai sau lucruri catalogate drept “rele” fac copiii, ei nu trebuie să uite niciodată că sunt iubiţi de către părinţi. Un “Te iubesc” şi o îmbrăţişare caldă fac mai mult decât o sută de predici. Înţelegere Să-ţi asculţi şi să-ţi înţelegi copiii este un al elementcheie în relaţia dintre părinţi şi copii. Ori de câte ori au ceva de spus, fii acolo pentru ei. Încurajează-i să-ţi vorbească despre orice: de la păpuşi sau maşinuţe la pasiunea pe care a dezvoltat-o pentru vreun star TV. Încurajează copiii să-şi exprime dorinţele, frustrările, durerile, înţelege-le şi învaţă-i cum să le gestioneze, cum să le rezolve. Reguli clare În încercarea de a fi un părinte bun, mai trebuie să fii câteodată şi “băiatul rău”. Copiii au nevoie şi de reguli pe care

trebuie să le respecte: reguli de igienă, de comportament, de bune maniere, reguli pentru siguranţa şi integritatea personală, reguli în ceea ce priveşte urmăritul programelor TV sau jocul pe calculator, reguli privind curăţenia în casă etc. Toate acestea sunt lucruri de care va depinde viaţa lor, ca adulţi. Lauda Părinţii buni nu critică, părinţii buni laudă. Sărbătoreşte fiecare mic “triumf” al copiilor tăi! E de-ajuns să spui “Bravo!” sau “Ai făcut o treabă bună!”. Dacă-i cerţi de fiecare dată când fac ceva greşit şi nu-i lauzi niciodată pentru o faptă bună, în mintea lor se va crea un complex de inferioritate bazat pe ideea că nu fac niciodată nimic bun, că tot timpul greşesc, că nu sunt buni de nimic. Consecvenţa E destul de greu să fii consecvent, însă nu imposibil. Odată ce ai setat o regulă, trebuie să o aplici de fiecare dată. Altfel vei deruta copiii şi nu vor mai şti când şi ce să facă. Copiii, mai ales când sunt mici, au nevoie de siguranţă, de o oarecare rutină. Iar dacă schimbi de fiecare dată regulile, în primul rând nu vei mai avea tu, ca părinte, credibilitate. Implicare Serviciu, casă, familie, prieteni, vase de spălat – iată numai câteva activităţi care

îţi ocupă mai toată ziua. În tot acest amalgam de dute-vino trebuie să rezervi un spaţiu şi copiilor tăi. Implică-te în viaţa copilului tău, fii tot timpul alături de el, fii informat cu privire la activităţile de la şcoală/ grădiniţă. Mergeţi împreună la activităţi care implică participarea ca echipa “părinţi şi copii” sau practicaţi acasă astfel de jocuri. De exemplu, împărţiţi curăţenia casei pe echipe. O vizită la muzeu, o seară la cinematograf sunt tot atâtea idei de a petrece mai mult timp cu copiii tăi, de a vorbi, de a crea legături puternice între voi, de a consolida relaţia părinţi-copii. Acţiune şi reacţiune La şcoală ai învăţat că orice acţiune are şi o reacţiune. Se mai întâmplă ca cei mici să nu te asculte şi să facă şi câteva trăznăi. Ce e de făcut? Îi explici că după faptă şi răsplată. Îi transmiţi un avertisment şi un sfat: Dacă faci A (faptă rea) urmează B (consecinţa), dacă faci C (fapta bună) primeşti D (recompensa). Sunt şi situaţii când este bine să-ţi laşi copiii să suporte consecinţele faptelor sale. De exemplu, dacă au obiceiul să invite la joacă prieteni pe care apoi nu-i băgă în seamă sau, mai rău, îi loveşte, îşi va da seama singur că data viitoare respectivii copii nu vor mai vrea să vină. Şi atunci, cei mici vor învăţa “pe propria piele” că nu au avut un comportament corespunzător. Modelul Copiii au nevoie de a admira pe cineva, de a-şi stabili nişte idoli pe care să-i copieze, de a avea un statut la care să viseze să ajungă. Fii acel exemplu pentru copiii tăi! Urmează un stil de viaţă sănătos, fă alegeri sănătoase, respectă regulile pe care le vrei respectate de către copiii tăi, fii o influenţă pozitivă! Să fii părinte este poate cea mai grea meserie din lume, dar îţi poate aduce şi cele mai mari satisfacţii. Eforturile pe care le depui în creşterea şi educarea copiiilor tăi vor fi recompensate mai târziu, când vei avea în faţa ochilor un adult responsabil şi respectat. Sunt multe tactici pe care să le aplici ca să fii un părinte bun, iar fiecare părinte le va adoptă pe cele pe care le consideră cele mai potrivite pentru copilul său.

Opinii

APRILIE 2013

Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania

Fără doar şi poate, asistăm la o înclinare a balanţei către lumea emergentă, care prefigurează schimbări deloc pe placul marilor puteri. De aici, unele temeri de natură geopolitică în lumea occidentală. Nu-i secret că marile economii emergente, aşa-numitele ţări BRICS - Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, pun la cale înfiinţarea unor instituţii financiare internaţionale, menite să combată dezechilibrele economice şi volatilitatea valutară, prin aceasta, ameninţând poziţia Băncii Mondiale şi FMI. Cum nu mai e un secret pen-

tru nimeni că Putin se joacă milităreşte în Marea Neagră. Evoluţiile geopolitice cer ca răspunsul nostru să ﬁe rapid şi bine calculat, a spus Putin. Secret nu mai este nici faptul politicienii noştri excelează doar în facerea şi desfacerea de partide şi alianţe de buzunar, în împărţiţul teritoriilor şi a prăzii. Românii dorm de amar de vreme cu frică, iar ei, dormind pe marile averi, au vise indecente cu Ţara. Nu înţeleg, că pentru bătrânul din azil şi pentru politicianul putred de bogat, moartea este aceeaşi, deşi primul s-a împrumutat la vecini pentru medicamente şi hrană, iar cel de-al doilea a împrumutat statul tot pe spinarea primului. Nu mai e un secret că HARP a programat încă de pe acum, pentru agricultură, seceta bogată în iulie şi august; nu e un secret că, China e o super-putere a lumii, iar liderii ei îşi doresc cu orice preţ evoluţii neobişnuite chiar şi în domenii controversate. Mă refer la proiectul în desfăşurare din domeniul ingineriei genetice, care depăşeşte imaginaţia: crearea unei armate de copii geniali, o generaţie de copii superdotaţi, prin se-

Programul rabla pentru politicieni, bancheri şi imperii lecţia şi dezvoltarea în laborator a embrionului cu cele mai reuşite gene. Proverbul „prost să fii noroc să ai” îşi găseşte aplicabilitate în măsurile abuzive din Cipru, care au redus încrederea în sistemul bancar European. Impunerea de pierderi deponenţilor, a devenit un cadou pentru băncile din S.U.A., care ar putea avea de câştigat, întrucât „Europa s-a transformat într-o Americă Latină”, afirma Dick Bove, vicepreşedinte al firmei de cercetare Rafferty. Analistul vorbeşte despre o scurgere lentă de fonduri din Europa către băncile americane. Se întâmplă deja şi se va accelera, a declarat acesta. Bun. Tot la capitolul „nu mai e un secret”, o fiolă cu un virus nou, numit Guanarito, a dispărut dintr-un laborator naţional de cercetare din oraşul Galveston, Texas. Anunţul a fost făcut de canalul de televiziune U.S.A. Today. Potrivit

specialiştilor, dacă virusul, periculos pentru om, aflat în fază de cercetări, ar ajunge pe mâna unor rău-intenţionaţi, ar putea fi folosit ca mijloc de atac terorist. Şeful laboratorului Scott Weaver a declarat că dispariţia fiolei dintr-o cameră frigorifică încuiată, a fost descoperită în timpul unui control de rutină. Să fi fost cumva materia primă pentru tulpina „mutantă” a gripei de anul viitor? Că doar tonele de vaccin gata pregătite pentru virusul dispărut, nu pot aştepta la infinit nevândute în magazii! În timp ce liderii statelor BRICS ar putea semna un acord pentru crearea unei bănci de dezvoltare, toate popoarele şi-ar da secole din viaţă pentru a reveni la structura mondială a anului 1989, când exista un real echilibru în lume. Nu-i departe vremea când imperialismul modern, patronul sclavagismului, corupţiei, imoralităţii, crimei or-

Cetăţeanul european – figurant în scenariul viitorului Europei?

Dan Luca - Bruxelles Pe fondul crizei ﬁnanciare pe care o trăim de vreo 5 ani şi în ciuda preocupărilor pentru o integrare europeană mai accentuată, se ajunge din contră, la o izolare din partea unor ţări. Sondajele de opinie arată clar că, suportul cetăţenilor europeni pentru UE este în scădere. Nuanţând însă, observăm că aceştia nu critică ideea de Uniune Europeană, însă nu sprijină sistemul european creat în ultimii ani.

În Italia, Stânga a rămas majoritară în Senatul Italiei după alegeri, deşi conform rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit de altfel nu doar în acest caz – cetăţenii europeni în general, manifestă o reticenţă faţă de oamenii politici, şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată de perioada lungă de criză. Grecia a fost „lovită” în ultimii ani, iar sentimentul anti-european s-a accentuat. Şi nu doar cel anti-structură europeană, ci şi – ca o premieră – mesajul contra anumitor lideri naţionali inﬂuenţi la nivel european, precum cel al cancelarului german. Ceea ce trăieşte populaţia cipriotă

în aceste zile este asemănător „ruletei reuseşti”. Pensionari care au strâns o viaţă banii şi i-au depozitat în bancă (că doar aşa este civilizat), îşi văd acum agoniseala dusă într-un neant bancar, greu de înţeles. Şomajul ajunge la cote alarmante. Spania, Italia, Irlanda, Portugalia nu găsesc antidotul pentru a oferi baza societăţii în care trăim – oportunitatea de a munci şi a avea o viaţă normală. Tinerii par fără speranţe de integrare, şocaţi parcă de schimbările contemporane. Există şi ţări mai norocoase, care au gestionat mai bine criza. Pentru moment în Germania, de exemplu, nu există o problemă cu suportul cetăţenilor pentru proiectul european, dar se pot întâmpla

surprize în viitorul apropiat. Pentru cei care urmăresc evenimentele europene toate acestea nu sunt noutăţi. Nici pentru „cetăţeanul de pe stradă”, care simte efectele acestora pe propria piele. Simpliﬁcând puţin, poza europeană a anului 2013 arată destul de şifonată. Guvernele, politicienii aﬂaţi la putere, navighează într-o nebuloasă fără sfârşit, cu prea puţine soluţii. Partidele de opoziţie încearcă la nivelul ţărilor membre să propună soluţii, dar credibilitatea mesajului politic scade pe zi ce trece. Apar noi lideri, noi mişcări, noi propuneri şi asta nu e rău. Este nevoie de dezbatere. Problema e că majoritatea dintre aceştia îşi clădesc discursul public pe radicalizarea

ganizate, imperialismul care a transformat statele independente în state incapabile să-şi mai hrănească popoarele, v-a intra la apă. Prin lăcomie şi egoism şi-a tăiat singur craca de sub picioare. Stau mărturie în istorie imperiile care, tot aşa, au dispărut pe mâna lor. Şi o mare minune, anunţată de presa internă: programul rabla, apărut în urmă cu mai bine de opt ani în domeniul auto, adoptat ulterior de companiile de telefonie mobilă, de producătorii şi vânzătorii de electrocasnice, se extinde comic, cu scopul creşterii vânzărilor: rabla pentru centrale termice, căşti pentru motociclişti, haine, costume de baie şi periuţe de dinţi. De ce nu şi rabla pentru imperii, rabla pentru politicieni, rabla pentru bancheri, rabla pentru guvernanţi. Toţi vor să ne vândă! Oricui, orice! Lumea toată e un comerţ. Uitasem! Programul rabla şi pentru foştii trântori ai

I.C.R., cărora le-au dispărut rentele şi cheful capodoperelor cu tematică pornografică, având ca obiect poporul român. Au dreptate să fie supăraţi „intelectualii” care s-au bucurat de atâtea nemeritate privilegii pe timpul când preşedinte era HoRoPa, iar cultura şi arta erau trimise în lume cu organele sexuale la vedere, prin masculi care nici acum nu ştiu dacă în partea de jos sau de sus sunt mai multe terminaţii neuronale... Aceşti omniprezenţi şi etern-fascinanţi pornografi, nelipsiţi de la târgurile internăţionale de cultură şi artă, au trăit prea mult din banii publici pe la burse în străinătate, şi li s-au tradus în mai multe limbi injuriile aduse poporului şi istoriei noastre. În concluzie, orice neprieten al românilor ar trebui să priceapă că peste România nu se poate trece, aşa cum nici Stalin, nici Molotov n-au avut curaj să-şi plimbe carandaşul peste mormântul lui Ştefan.

mesajului anti-sistem, cu conotaţii anti-UE, cu puternice „reacţii extremiste”. Ceea ce este şi mai grav, cu astfel de propuneri, unele partide obţin creditul ţării. Rezultat palpabil este că reuşesc doar blocarea sistemului politic din bazinul electoral respectiv, fără nici un ajutor concret pentru cei care i-au votat. Care este însă mesajul pe care vreau să îl transmit? Dacă mergem în această direcţie, partidele anti-sistem vor proﬁta enorm de alegerile europene de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, continuând astfel, vom avea 25% din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european. Mai este încă timp pentru a schimba rezultatul alegerilor europene. Neimplicarea nu ajută, iar delăsarea lasă loc proﬁtorilor. E timpul no-

ilor oameni politici să iasă în faţă. E momentul ca partidele tradiţionale transnaţionale să îşi dea mâna pentru a discuta proiectul european. Un proiect european care are nevoie de transparenţă, simţ politic practic şi ambiţia unor lideri puternici de a avansa cu adevărat. Nu mai e voie să avem mesaj dublu. Exact ceea ce discutăm în Parlamentul European să povestim şi acasă, la televiziunea naţională. Nu mai avem nevoie de expresii, “păi Bruxelles-ul a decis”, când suntem eurodeputaţi sau comisari europeni. Dacă există subiecte periculoase din punct de vedere politic, acestea trebuie discutate. Miza este uriaşă – e practic miza de a continua sau nu proiectul european. Fără proceduri greoaie, rutină sau birocraţie! Putem demonstra că UE este structura care rezolvă problemele cetăţenilor, care crede cu adevărat în calitatea vieţii cetăţenilor săi.

Avocatul răspunde

APRILIE 2013

Accidentele de traﬁc şi procedura reclamaţiei indemnizaţiilor Marius Vili Sârbu - Avocat/Spania

Cetăţenii români rezidenţi în Spania şi nu numai, călătoresc cu autoturismele proprietate sau închiriate/împrumutate şi sunt parte din imensul trafic zilnic pe autostrăzile şi drumurile naţionale sau comerciale spaniole, astfel că, uneori, din motive imputabile lor sau altor persoane se produc accidente de trafic în care sunt implicaţi proprii conducători auto sau pietoni. Articolul din acest număr face referire la astfel de cazuri pe care le putem numi total nefericite, în care un cetăţean român este implicat într-un accident auto cu sau fără victime, cu sau fără daune materiale. În principiu, având în vedere că legislaţia spaniolă este destul de amplă şi completă în acest sens, există o vastă jurisprudenţă şi doctrină în domeniu, pentru a veni în sprijinul concetăţenilor noştri, parte într-un accident rutier, cu câteva sfaturi practice. În special ne vom referi la acele acţiuni care trebuie să le ia imediat ce s-a produs un accident rutier indiferent de amploarea acestuia, şi anume: • Dacă se dispune de o cameră foto (indiferent că este cea dintr-un telefon mobil) faceţi fotografii autoturismului dumneavoastră avariat, autoturismului părţii contrare şi oricărui detaliu al accidentului,

inclusiv al hainelor purtate; • Să aveţi la îndemână în permanenţă un carneţel pentru a nota în aceste cazuri datele personale ale celor care se aflau la locul accidentului, în cazul în care este necesar să îi citaţi ca şi martori; • Sunaţi la poliţie (indiferent dacă vi se spune că acest lucru s-a făcut deja) pentru ca Guardia civil de Trafico să se prezinte pentru a face constatările accidentului; • Chiar dacă vă simţiţi bine pe moment, prezentaţi-vă la medic menţionând că sunteţi victima unui accident rutier şi descrieţi cu exactitate cele petrecute (indiferent de ora pentru examinare având în vedere că o durere neînsemnată poate să devină o veritabilă problemă în câteva ore sau zile); • În următoarele 7 zile (maximum) să contactaţi compania de asigurare în legătură cu accidentul produs; • PĂSTRAŢI toate documentele care au legătură cu accidentul (facturi, fişe sau orice document medical etc.)! • Încercaţi să reţineţi cu detalii toate amănuntele petrecute anterior şi ulterior accidentului pentru ca în cazul în care trebuie să mergeţi la judecată să poată fi descrise cu claritate şi fără contradicţii (dacă este cazul faceţi un scurt rezumat scris pentru a vă aduce aminte la momentul oportun); • Dacă aţi avut leziuni, termenul în care puteţi prezenta o plângere judecătoriei competente, este de 6 luni şi vă recomandăm să apelaţi la un avocat cu experienţă în astfel de cazuri;

• ATENŢIE! Există posibilitatea ca să vi se facă o ofertă privind indemnizaţia pe parcursul procesului de către compania de asigurări. Nu acceptaţi sub nicio formă indemnizaţii fără să consultaţi un avocat şi nici să semnaţi documente privind încheieri de proceduri în acest sens; În momentul în care aveţi nevoie de un sfat profesional în domeniu, apelaţi la un avocat care să facă parte dintr-un colegiu de avocaţi spanioli şi care trebuie să vă prezinte un număr de înscriere în colegiu, fiind singuri profesionişti care vă pot reprezenta intersele în instanţe. Nu ne vom opri aici să facem descrieri ale accidentelor de trafic în care nu există leziuni sau victime, procedura fiind foarte simplă şi cunoscută de către toţi cei asiguraţi – se întocmeşte un proces-verbal de daune ale autoturismului (parte de seguros) care ulterior se prezintă companiei de asigurări pentru a repara autoturismul, în funcţie de tipul de asigurare, ci vom face referire la accidentele de circulaţie care au ca şi consecinţe pe lângă daunele materiale aduse autoturismului şi cele de leziuni. Şi aceasta pentru că în accidentele menţionate, calea de acţiune pentru repararea prejudiciilor aduse se pot face pe cale penală şi civilă. În momentul în care se prezintă de către cel prejudiciat o plângere penală referitor la un accident în care s-au produs leziuni, instanţa va întocmi şi pregăti un “juicio de faltas” despre care am vorbit deja în

numerele trecute ale ziarului Occidentul Românesc. Avantajul acestui tip de proces este că, pe lângă realizarea prejudiciului material (reparaţia autoturismului), cel care are leziuni poate solicita şi despăgubiri pentru acestea. În cazul în care se doreşte a se reclama prin latura penală, aşa cum am menţionat deja, termenul de a prezenta plângerea de daune este de 6 luni. Dacă se depăşeşte acest termen, nu mai rămâne decât plângerea civilă de daune care trebuie efectuată în timp de un an de la momentul producerii accidentului. CUM SE PREZINTĂ O PLÂNGERE ÎN PROCEDURA PENALĂ În termen de 6 luni de la momentul producerii accidentului trebuie prezentată plângerea penală la juzgado de Instrucción competent, în funcţie de zona unde a avut loc accidentul şi care trebuie să fie semnată de către un avocat. Pentru a putea fi prezentată aceasta trebuie să fie însoţită de fişa medicală de urgenţă din ziua accidentului, procesul – verbal privind accidentul completat de către cei implicaţi în accident şi informarea făcută de către Guardia Civil de Trafico prezent la locul accidentului. După ce se depune plângerea, aceasta este înregistrată la judecătoria de instrucţie şi i se va acorda un număr de dosar şi, în scurtă vreme, se va fixa o zi în care persoana care prezintă leziuni va fi examinată de către medicul expert în accidente de trafic – medico forense. În ziua în care persoana implica-

tă în accident este citată pentru a fi examinat de medic, este indicat să aveţi cu dumneavoastră toate documentele medicale posible (inclusiv reţete) relative cu leziunile suferite în original şi copie pentru că medicul va opri copia acestor documente pentru analiză şi în baza criteriilor sale va întocmi un raport medical. Acest raport se numeşte INFORME DE SANIDAD şi aici pot fi regăsite zilele în care persoana accidentată nu a fost aptă să muncească etc. precum şi menţiunea dacă au rămas sechele sau nu în urmă accidentului. Astfel veţi găsi în acest document: • Zilele în care dumneavoastră aţi fost în postura de a nu putea realiza lucrurile pe care le făceaţi în mod normal (días impeditivos) • Zilele în care urmaţi un tratament medical de vindecare dar care nu vă reţine a desfăşura activităţile zilnice (días no impeditivos) • Sechelele care au apărut în urma accidentului sau leziuni permanente care rămân şi după vindecare (de exemplu o cicatrice) • În cazul în care medicul specialist constată că leziunile nu s-au vindecat la data la care aţi fost citat, vi se va trimite o nouă dată pentru concluziile finale asupra leziunilor pe care le-aţi suferit. În baza acestui raport al medicului expert şi în baza Baremului stabilit prin decretul lege anual privind indemnizaţiile pentru leziuni, se va calcula suma indemnizaţiei pe care o ve-ţi primi pentru leziu-

nile suferite. PREZENTAREA PLÂNGERII PE CALE CIVILĂ Aşa cum am menţionat, termenul de a prezenta plângerea este de 12 luni la judecătoria civilă competentă, în funcţie de locul unde s-a întâmplat accidentul şi trebuie să fie semnată de către AVOCAT şi PROCURADOR. Împreună cu plângerea civilă trebuie să prezentaţi de asemenea o serie de documente importante precum: • Împuternicire notarială pentru Procurador şi pentru avocatul care vă reprezintă interesele. • Taxă privind proprietatea autoturismului care a cauzat accidentul (de la Jefatura provincial de Trafico şi prin care se identifică proprietarul autoturismului care a provocat accidentul) • Certificat emis de către Fişierul Informativ de Autoturisme Asigurate cu scopul de a confirma companía de asigurări a autoturismului care a cauzat accidentul; • Raportul expertului privind daunele cauzate autoturismului; • Factura în original de reparare a autoturismului (sau un deviz de reparaţie în cazul în care nu s-a reparat) • Orice document original care poate fi de interes în clarificarea faptelor petrecute. Sperăm ca acest material să răspundă întrebărilor şi solicitărilor concetăţenilor noştri care au sunat sau au scris biroului nostru sau redacţiei Occidentul Românesc: Andrea Elena Cristian din Elche, Angelica Marin din Ciudad Real, Gheorghiţă Ologu, Marian Lupu din Barcelona, Constantin Topan din Coslada, Petrică Ion Cercel din Roma, precum şi cititorilor care se regăsesc în astfel de situaţii.

Comunitate 10 Castellón de la Plana: Servicii Quintanar de la Orden: consulare în provincia Alicante APRILIE 2013

În cadrul programului de acordare de asistenţă consulară tip consulat itinerant, o echipă a Consulatului României la Castellón de la Plana va oferi, la Alicante, consultaţii, asistenţă şi servicii consulare: vineri 5 aprilie, între orele 12.00 şi 18.00 şi sâmbătă 6 aprilie 2013, între orele 9.30 şi 14.00. Vor fi efectuate următoarele categorii de servicii consulare: • înscrieri acte de stare civilă (certificate de naştere, căsătorie, deces), inclusiv traducerile şi legalizările aferente acestora; • servicii consulare notariale (autentificări procuri, declaraţii etc.); • eliberare de certificate, inscripţii consulare, adeverinţe etc.; • preluarea de cereri de verificare a permiselor auto româneşti (verificarea şi emiterea certificatelor se vor face numai la sediul consulatului); • eliberare de titluri de călătorie şi declaraţii de călătorie pentru minori (pentru

titlul de călătorie, este obligatorie prezenţa solicitantului în vârstă de peste 14 ani; sub această vârstă, părinţii/ părintele/reprezentantul legal trebuie să pună la dispoziţia funcţionarului consular o fotografie tip paşaport care să conţină imaginea facială a minorului şi să repecte caracteristicile prevăzute de Legea nr. 248/2005: fără ochelari, cu o expresie a feţei firească, ochii deschişi, privirea spre cameră, imaginea facială să ocupe 70-80% din suprafaţa fotografiei, capul şi faţa descoperite; SE VA EVITA ÎMBRĂCĂMINTEA DE CULOARE ALBĂ, GALBENĂ SAU ALTE CULORI DESCHISE!); • consultaţii pe teme consulare; Atenţie! Pentru depunerea cererilor de eliberare a paşapoartelor electronice, procedura presupune prezenţa obligatorie a solicitantului la consulat. Locul desfăşurării activităţilor: Centro Social Gastón

Castelló, Calle Del Pino Santo 1, Alicante (zona Parque Público Lo Morant, pe latura Calle de Lugo). Accesul se face pe bază de programare obţinută de la Consulatul României din Castellón de la Plana, prin: E-mail: info@consulatcastellon. e.telefonica.net Fax: 964 257 053 Cetăţenii sunt rugaţi să menţioneze în cerere: numele şi prenumele, tipul de serviciu consular solicitat, localitatea/ provincia de domiciliu sau rezidenţă în Spania, un număr de telefon sau o adresă de email pentru contact. Pentru acte necesare, tarife şi alte informaţii, vă rugăm să accesaţi pagina de servicii consulare la adresa: http:// castellon.mae.ro/ node/832

Málaga: “România, mit şi adevăr” la Radio Onda

Începând cu data de 5 aprilie 2013, la radio Onda Color Málaga, va debuta emisiunea „România, mit şi adevăr”. Cunoscutul post de radio spaniol a oferit Asociaţiei Rumanos Carisma Juvenil din localitate oportunitatea de a realiza săptămânal, de la orele 19:00 la 20:00 (ora Spaniei) o ediţie cu şi despre români. Recepţia este posibilă în oraşul Málaga pe frecvenţa 107.3 FM sau pe internet la adresa: http://www.ondacolor.org/

În incinta Centrului Civic “Prinţul de Asturias” din Quintanar de la Orden, Asociaţia culturală spaniolă-română “GENTE” (Oamenii) a organizat pentru al doilea an consecutiv un “Atelier modern de pictat ouă de Paşti” . Activitatea culturală prezentată face parte din programul primăriei dedicat “Zilei Internaţionale a femeii 2013”, al cărui obiectiv a fost acela de a promova cultura, obiceiurile şi tradiţiile româneşti. Preşedintele asociaţiei “ GENTE”, Sorin Bălăşcău, după o scurtă descriere a semnificaţiei vopsirii ouălor în ţările din Estul Europei, a prezentat-o pe Claudia Cristina Morar, colaboratoare a Asociaţiei HispanoRomâne din Tarancón, care a avut bunăvoinţa să explice celor prezenţi tehnica proprie de a vopsi ouăle cu lac

Madrid: Sﬁnţirea bisericii parohiei Sf. Pahomie de la Gledin

“Venim să te informăm!” Campania „Venim să te informăm!” lansată de Ambasada României la Madrid care constă în deplasarea unor reprezentanţi ai ambasadei şi ai consulatului la diferite biserici şi asociaţii pentru a oferi informaţii şi asistenţă consulară

Moment de creaţie

va continua duminică 7 aprilie 2013 la următoarele biserici ortodoxe: FUENLABRADA - Parohia „Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina” SAN SEBASTIAN DE LOS REYES - Parohia „Sﬁnţii şi

Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana” VILLANUEVA DE LA CAÑADA - Parohia „Izvorul Tămăduirii” BURGOS - Parohia „Sﬁnţii Apostoli Petru şi Pavel” ***

Duminică 14 aprilie 2013, ora 09:00, va avea loc slujba de sfinţire a bisericii parohiei Sf. Pahomie de la Gledin din Madrid, de către Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei împreună cu Preasfinţitul Părinte Sofian, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului. Vă invităm să vă alăturaţi acestui moment sfânt şi să primiţi binecuvântarea de a trece prin Altarul noului locaş. Adresa bisericii este: Calle Antonio Lopez nr. 264 - Madrid Metro/Renfe: „Hospital 12 de Octubre”. Date de contact: Preot Constantin Şerban Telefon: 673 981 360

de unghii utilizând un bol cu apă. La eveniment au participat: Angel Serrano Torres - preşedinte Kintafoto, Antonio Zaragoza Jiménez - corespondent “La Encina”, “ Quinarte”, “El Dia “, Arturo Rojo - televiziunea CLM şi radio Surco şi nu în ultimul rând, prietenul Angel Jorge Cachón - membru Kintafoto. Nerăbdarea şi bucuria celor

prezenţi s-au făcut simţite din nou, astfel că, zeci de persoane, copii, părinţi şi bunici, români şi spanioli, şi-au exprimat talentul şi imaginaţia colorând în forme diverse ouă pentru Paşti. La sfârşitul evenimentului, ﬁecare participant a primit în dar câte un ou cu zeci de culori, ca amintire a momentelor petrecute împreună cu bucurie şi interes pentru cultură şi tradiţii româneşti.

Educaţie şi cultură

APRILIE 2013

Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri (XII)

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

Mai deunăzi, înainte de a intra în postul cel mare, am ieşit la o bere cu un tânăr amic care mi-a spus, după ce ne-am vărsat amândoi amarul nenorocii de a trăi vremurile pe care le trăim, că toate astea se întâmplă pentru că suntem „o ţară de cocalari şi piţipoance”. Recunosc că nu sunt prea priceput în chestiuni de argou, în zilele de azi mai proaspăt ca niciodată, dar simt că trebuie să reﬂectăm totuşi la tipologiile contemporane şi la resursele lingvistice, dacă vrem să ﬁm şi noi în pas cu lumea. Generaţia mea a „folosit” un argou dominant ţigănesc ale cărui perle erau „mişto”, „barosan” sau „şucar”, şi, mai ales, „gagiu” şi „gagică”. Să ne oprim asupra ultimului exemplu. gagiu, gagică Să vedem înainte de toate ce spunea dicţionarul lui Scri-

ban (1939): gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Şef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ şi la coadă. Fără referiri etimologice, observăm că doar femininul căpătase deja conotaţii de alcov. Mateiu Caragiale scria limpede: „Odată numit, avea să meargă la sigur, şi se vedea «barosan», «gagiu», cu cotoare, palat de casă în Bucureşti, vie pe rod la Valea Mieilor, moşie nu mai ştiu unde, zestre nu glumă, bez un singur cumnat cu un singur plămân.” (Craii de Curtea-Veche). DER (1958-1966) precizează originea împrumutului. gagíu (gagíi), s. m. – 1. (Arg.) Stăpân, domn. – 2. (Arg.) Iubit. Ţig. gağo, gaği „român” (Bogrea, Dacor., II, 441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă). Pentru ţigani, „gagiu”

are într-adevăr sensul 1 din DER, iar „gagică” este o femeie neţigancă, dar nu în sens peiorativ. Termenul este destul de răspândit, de vreme ce se întâlneşte şi în portugheza europeană („gajo, gaja”), cu sensul argotic actual ca şi în limba română. Voi mai adăuga că astăzi sensurile sunt mult mai extinse, aşa cum putem observa în DEX (1998): GAGÍU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu. Fireşte, mai ales în cazul femininului, conotaţiile erotice sunt, cel mai adesea, evidente. piţipoancă Mărturisesc că Internetul mi-a fost de mare ajutor ﬁindcă am găsit o încercare, cam alambicată ce e drept, dar deosebit de utilă, de deﬁniţie. Dicţionarul de argou menţionează doar sensul general: „tânără uşuratică”. Dar iată ce ne spun pricepuţii:

PIŢIPOANCĂ: 1. Persoană de sex feminin; se poate spune, într-o accepţiune generală, că este „femela cocalarului”. 2. Fiinţă inferioară, extrem de socială, care se caracterizează prin gândire inferioară, inteligenţă foarte scăzută şi limbaj special, iar din punct de vedere al structurii corpului, mâinile libere pline de brăţări, ceasuri, accesorii strălucitoare şi apte de a efectua mişcări ﬁne pentru a impresiona auditoriul. 3. Persoană duplicitară, care întruneşte calităţi morale „deosebite” în acest sens, care se remarcă prin preţuire faţă de propria persoană şi posedă un creier deosebit de involuat. 4. Se deosebeşte de ceilalţi prin prezenţă sa, prin însăşi aspectul ﬁzic (foarte bronzată, buze cu gloss, fard) limbaj aparţinând unui dialect special conceput şi vestimentaţie remarcabilă (D&G, Armani, Versace, Nike, Puma etc.). 5. Are şi ea duşmani şi se simte

foarte „cool” când primeşte „comm” la „pozicile” cele noi de pe hi5 sau când un cocalar cu BMW o claxonează… Nu voi mai lua în discuţie alţi termeni circulanţi ca: „paţachină”, „rapandulă”, „farfuză” sau „fufă”, acesta internaţional, în portugheză având sensul specializat de „lesbiană”. „cocalar” De pe aceeaşi pagină (http://www.iasivezi. com/definitie-cocalar-sipitzipoanca/), iată şi deﬁniţia masculului, nu înainte de a vedea şi sensul dat de Dicţionarul de argou: cocalar, cocalari s. m. 1. ţigan bişniţar. 2. şmecheraş de cartier. 3. (peior. – între rromi) ţigan de cea mai joasă speţă. COCALAR: 1. Persoană de sex masculin întâlnită pe frumoasele noastre meleaguri. 2. Fiinţă inferioară, extrem de socială, care se caracterizează

Rapsodii de primăvară

George Topârceanu Puşa Roth - Bucureşti „Puţini poeţi români au ajuns la atâta perfecţiune a versului prin elaborarea severă a materialului poetic ca d. G. Topârceanu.” (Mihai Ralea) „Cu o viziune ascuţită şi materială, Topârceanu a ﬁxat peisagii cu amănunte prinse atât de sigur – încât natura pare pusă sub sticlă într-o ramă.” (E. Lovinescu) „E greu să găseşti întrunite la acelaşi om, inteligenţă, sensibilitate şi spirit. G.Topârceanu le întrunea.” (Constantin Ciopraga) „Topârceanu lucrează de obicei în acuarelă, fără să abuzeze de culoare. Notaţiile sale naturiste au ceva delicat şi graţios. Totul este limpede, de o luminozitate desăvârşită.” (Dinu Pillat) „Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topârceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere...” (Demostene Botez)

George Topârceanu (20 martie 1886, Bucureşti–7 mai 1937, Iaşi), poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Debutează în anul 1904, în revista umoristică „Belgia Orientului”, publicând primele sale încercări literare sub pseudonimul „G. Top”. George Topârceanu a publicat şi în alte reviste: „Duminica”, „Spiruharetul”, „Revista noastră”, „Revista ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viaţa socială” a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în „Viaţa românească” parodia Răspunsul micilor funcţionari, ca o replică la Caleidoscopul lui A. Mirea (1908), prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu îl cheamă la Iaşi în 1911, ca subsecretar de redacţie la „Viaţa românească”. După o perioadă devine secretar de redacţie la „Viaţa românească”, unde cunoaşte şi colaborează cu scriitori precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare

aflată în luptă polemică cu sămănătorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant şi importat de la „Sburătorul” lui E. Lovinescu. Între 1912– 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista „Teatrul”. În 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele şi triste şi Parodii originale. La Iaşi încearcă să-şi termine studiile de filozofie dar este mobilizat şi participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918. Experienţa celor două campanii şi a prizonieratului va fi evocată în proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, (Bucureşti, 1918), În ghiara lor..., Amintiri din Bulgaria şi schiţe uşoare, (Iaşi, 1920) şi Pirin-Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate, (Bucureşti, 1936). Întors la Iaşi, redactează împreună cu Sadoveanu revista „Însemnări literare”, până la reapariţia „Vieţii româneşti” (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă şi în Povestirile vânătoreşti, în

care tovarăşul de puşcă şi de undiţă este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”. Volumele sale, Balade vesele şi triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin-Planina se bucură de succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţine în 1926 Premiul Naţional de Poezie. În anul 1934 începe, în „Revista Fundaţiilor Regale”, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938). În 1936 este ales membru corespondent al Academiei. Deşi bolnav de cancer la ﬁcat, întemeiază împreună cu Sadoveanu şi Grigore T. Popa revista „Însemnări ieşene”, ca un ultim efort creator. Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului „ Adevărul literar” (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese puternic atacat în presa vremii, şi de protest faţă de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum.

I Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Şiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De îngeraşi Cu alai De toporaşi. Primăvară, cui le dai? Primavara, cui le laşi? ………………........... III Soare crud în liliac, Zbor subţire de gândac, Glasuri mici De rândunici, Viorele şi urzici... Primăvară, din ce rai Nevisat de pământeni Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri şi poieni?

prin gândire inferioară, inteligenţă foarte scăzută şi limbaj special, iar din punct de vedere al structurii corpului, mâinile pline de brăţări, ceasuri, accesorii strălucitoare şi apte de a efectua mişcări fine pentru a impresiona auditoriul. 3. Persoana duplicitară, care întruneşte calităţi morale deosebite în acest sens, care se remarcă prin preţuire faţă de propria persoană şi posedă un creier deosebit de involuat. 4. Mascul feroce înzestrat cu puteri incontrolabile. 5. Se deosebeşte de ceilalţi prin prezenţa sa, prin însăşi aspectul fizic, limbaj aparţinând unui dialect special conceput şi o vestimentaţie remarcabilă (D&G, Armani, Versace, Nike, Puma etc.) 6. Persoană înzestrată cu talent şi noroc care de regulă este invidiată de duşmani adevăraţi sau imaginari… Acestea fiind zise, lingvistic vorbind, „cocalarul” şi „piţipoanca” sunt genurile aceleiaşi specii, aşa cum sunt „cocoşul” şi „găina”, „berbecul” şi „oaia”sau „taurul” şi „vaca”, deşi aici, ca şi la perechea umanoidă a „cocalarului”, mai intră şi „boul”… Pogorâtă pe pământ În mătăsuri lungi de vânt, Laşi în urmă, pe câmpii, Galbeni vii De păpădii, Bălţi albastre şi-nsorite De omăt topit abia, Şi pe dealuri mucezite Arături de catifea. Şi porneşti departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Aşternută pe colini... Drumuri nalte de cocori, Călăuzii cei străini, Îţi îndreaptă an cu an Pasul tainic şi te mint Spre ţinutul diafan Al cîmpiilor de-argint. Iar acolo te opreşti Şi doar pasul tău uşor, În omăt strălucitor, Lasă urme viorii De conduri împărăteşti Peste albele stihii... Primăvară, unde eşti?

Interviu

APRILIE 2013

Iubire, generozitate şi fericire...

Societatea este împărţită între diferiţi indivizi caracterizaţi printr-o trăsătură esenţială. Un astfel de element de diferenţiere îl constituie calitatea de a fi generos iar opusul omului generos este... omul avar. Fără îndoială că una dintre cele mai puternice semne ale credinţei în Dumnezeu constă în capacitatea omului de a şti să-şi mobilizeze bunurile şi posibilităţile materiale în favoarea altora. Generozitatea nu constă în a oferi mult, ci atunci când trebuie şi este calitatea omului de a dărui, de a iubi binefacerea, de a fi ospitalier, de a-i ajuta pe cei nevoiaşi în mod dezinteresat. Astfel de oameni sunt fericiţi şi mereu mulţumiţi cu ceea ce au şi sunt plini de recunoştinţă faţă de viaţa lor. Ei ştiu să mulţumească pentru fiecare mică bucurie şi pentru fiecare mic succes. Orice provocare, insucces sau nereuşită este pentru ei doar un pas către reuşita finală. Ei ştiu să privească frumuseţea acolo unde majoritatea oamenilor văd urâţenia, abundenţă acolo unde ceilalţi văd doar

„lipsuri şi sărăcie”. A dărui este un gest profund uman Contează mai puţin dacă „luna cadourilor” este sau nu o găselniţă comercială atât timp cât în acea perioadă a anului mai toţi oamenii devin ceva mai generoşi. Atunci, mai din inimă, mai constrânşi de împrejurări, vrândnevrând facem cadouri, împlinim din dorinţele altora, ne preocupăm de alţii mai mult decât de noi înşine. A dărui este un gest profund uman şi totodată o cale extrem de simplă de a ne însănătoşi sufletul. Dacă postul alimentar este o cură excelentă pentru trup şi minte, acţiunea de a dărui devine o cură excelentă pentru suflet. Dacă trupul se întremează prin ingerarea de substanţe adecvate şi exerciţii fizice, sufletul se întremează prin acţiunea de a dărui. De iubit nu prea ţine de noi să iubim, dar a dărui depinde doar de noi, este o acţiune la îndemâna oricui. Generozitatea este o stare a sufletului În drumurile mele prin Spania mi-a fost dat să descopăr câte-

va din calităţile rar întâlnite în zilele pe care le trăim ale unei românce stabilite pe coasta de est acum mai bine de 20 de ani. Aş putea spune că am avut noroc pentru că Andra Mateescu Gutierréz face parte din acel grup restrâns de oameni care astăzi nu îl găseşti oricum şi oricând... Pentru Andra, dascăl de limba engleză, „succesul în viaţă se datorează muncii necontenite şi a credinţei că totul este posibil atât timp cât nu te laşi pradă incertitudinii şi nu te dai bătut”. După 20 de ani petrecuţi în ţara lui Cervantes, Andra susţine că mai are încă multe de „construit” în ţara care i-a oferit şansa extraordinară de a se aﬁrma atât profesional cât şi spiritual şi pentru ea credinţa, tenacitatea şi iubirea faţă de ţara de adopţie sunt „sﬁnte”.

Kasandra Kalmann Năsăudean:

Eşti una dintre cele mai nobile persoane pe care am avut norocul să le cunosc până acum. Tot ceea ce faci este de un profesionalism aparte iar implicarea ta în diverse opere de caritate este lipsită de interese meschine şi au un ﬁnal extraordinar. Cum reuşeşti? Andra Mateescu Gutierréz: Sunt un om obişnuit. Simplu. Nu-mi place propaganda. Vreau să lucrez şi să trăiesc în pace şi armonie. Iubesc viaţa şi oamenii corecţi şi cinstiţi. Stau departe de ipocrizie şi prostie. Mi-am creeat împreună cu soţul meu o oază de linişte pe care nu

doresc să o atingă nimeni cu nimic. Tot ceea ce realizăm prin munca noastră se petrece într-o atmosferă de bine şi departe de ochii mass-media. Acesta este şi motivul pentru care nu am onorat aproape doi ani, cred, cererea ta de a realiza acest interviu. Nu ne place propaganda, nu ne place să ieşim la rampă. Ne coordonăm viaţa după principiul: taci şi faci! Fără multă vorbărie goală, fără să sune trâmbiţe sau tobe, fără să ne lăudăm cu ceea ce facem în stânga şi în dreapta... K.K.N.: Ai putea să ne povesteşti câte ceva despre tine, despre legătura ta cu România, despre anii petrecuţi acasă? A.M.G.: O, este un subiect despre care vorbesc foarte rar şi nu sunt foarte multe de spus. M-am născut în România întrun sat îndepărtat din nordul Maramureşului. Remeţi. Tata, un bărbat frumos, falnic şi de-o inteligenţă nativă rară muncea la pădure iar mama era casnică. Am fost primul copil din cinci şi singura fată. Nu am avut şansa să-mi cunosc foarte bine părinţii pentru că la vârsta de 12 ani am fost dată spre adopţie fratelui mai mare al tatei stabilit în Bucureşti şi care nu avea copii. În satul natal mergeam foarte rar, în vacanţele de vară dar pentru perioade scurte de timp. De-a lungul vieţii, cu mama mea biologică nu am avut niciodată o relaţie prea bună iar din spusele fraţilor mei am înţeles că era o femeie invidioasă, egoistă şi răutăciosă şi îi plăcea să conducă, în schimb bietul tata era pâinea lui Dumnezeu. Între mine şi primul meu frate este o diferenţă de vârstă de 11 ani iar după el mai urmează alţi trei născuţi din doi în doi ani. Toată viaţa am regretat că nu am avut posibilitatea să-i cunosc mai bine pe cei care mi-au dat viaţă, să petrecem mai mult timp împreună. Tata s-a prăpădit când eram studentă iar mama 6 ani mai târziu. Pe fraţi i-am adus aici, rând pe rând, astfel că în România nu am mai fost de foarte mulţi ani. Mai avem câteva rude pe care nu le cunosc iar ce a rămas moştenire de la părinţi, fraţii mei au donat unei familii nevoiaşe din sat. Studiile le-am urmat în Bucureşti. Liceul la Gheorghe

Lazăr iar facultatea de limbă şi literatură engleză în cadrul Universităţii. În ultimul an de facultate l-am cunoscut pe soţul meu, cetăţean spaniol, student şi el la o altă facultate din Bucureşti. Ne-am căsătorit imediat după 1990 iar eu am venit în Spania în 1992. În toţi aceşti ani am mai fost în România doar de două ori. Aici este familia mea, fraţii mei cu familiile lor, părinţii mei care m-au crescut şi educat şi de care nu m-am despărţit pentru nimic în lume, astfel că doar la câteva luni după sosirea mea aici i-am adus şi pe ei, aﬂaţi acum la o venerabilă vârstă. Cu toţii ne-am ataşat foarte

urmează cursurile şcolii voastre şi cine sunt cei cu care voi colaboraţi? A.M.G.: Majoritatea sunt copii din familii spaniole, dar şi din familii de englezi, nemţi sau olandezi stabiliţi în zona noastră. De curând, am oferit patru burse de studiu pentru patru copii din comunitatea românească. În munca noastră avem un parteneriat de excepţie cu câteva companii din SUA, Olanda, Belgia, Germania şi Anglia şi o colaborare serioasă cu diverse organizaţii nonproﬁt din Spania, Anglia şi Franţa. De asemenea avem foarte mulţi prieteni cu suﬂet imens în special pe coasta de est, span-

mult de Barcelona, Valencia, de zona în care trăim, de ţara aceasta extraordinară unde am avut posibilitatea să-mi întregesc familia, să studiez, să călătoresc şi să ofer din puţinul meu, al nostru, şi altora atunci când se poate şi când avem de unde. K.K.N.: Am înţeles că soţul tău lucrează în învăţământul universitar dar aveţi şi o şcoală particulară de limbi străine şi o organizaţie nonproﬁt. Ne poţi spune câteva cuvinte despre toate acestea? A.M.G.: Întradevăr, soţul meu este profesor iar eu mă ocup de şcoala de limbi străine şi împreună de diverse activităţi în cadrul organizaţiei. Avem clase pentru limba engleză pentru copii de diferite vârste şi clase pentru limba germană şi spaniolă. Aş putea spune că muncim în familie pentru că trei dintre fraţii mei şi soţiile acestora lucrează în cadrul şcolii noastre. K.K.N.: Cine sunt copiii care

ioli, americani sau englezi care ne ajută la majoritatea acţiunilor noastre. K.K.N.: Ne poţi dezvălui câte ceva din cazul fraţilor Stoichiţa şi despre situaţia disperată în care i-aţi găsit pe părinţi, pe bunicii din România? A.M.G.: A fost o adevărată nebunie... Pe mama copiilor o ştiam pentru că prin organizaţia noastră i-am găsit de lucru în Comunitatea Valenciană. Ceva mai târziu i-am cunoscut şi soţul. Oameni tineri cu doi copii minori, fără venituri în România, plecaţi în pribegie ca milioane de alţi români pe care îi regăsim peste tot în lume. Pe copii i-au lăsat în grija bunicilor plănuind ca după ce se vor aşeza undeva şi vor avea puţină stabilitate ﬁnanciară să-i aducă şi pe copii cu bunici cu tot în Spania. Dar vorba veche românească: necazul vine fără să te întrebe dacă îl primeşti şi, la omul sărac nici

Interviu

boii nu-i trag. Cu doar câteva luni înainte de a-şi pune în aplicare planurile legate de aducerea copiilor aici, aceştia împreună cu bunica au suferit un stupid accident. În miezul zilei, cei doi copii şi bunica ţinându-se de mână treceau strada printr-un loc legal marcat pentru pietoni. Au fost loviţi în plin de un autoturism al cărui şofer era beat la volan. Şi de aici dezastrul... Copiii s-au ales cu fracturi de tibie şi femur la ambele picioare iar bunica cu fracturi de tibie la un picior şi multe alte leziuni. S-a încercat în România recuperarea lor dar aşa cum ştie toată lumea, dacă nu ai bani să dai de la inﬁrmieră la medic, nu ai nicio şansă de izbândă. În acel moment părinţii au apelat la organizaţia noastră. Ne-am mobilizat, am luat legătura cu o clinică specializată în astfel de cazuri şi cu ceva eforturi destul de greu de realizat, copii au fost aduşi aici. O acţiune la care am invitat să participe mulţi prieteni, parteneri din Spania, Anglia şi SUA, oameni cu suﬂet

mare care ne-au ajutat medical, profesional, financiar, material şi în toate felurile să finalizăm cu bine cazul micuţilor Codruţa şi Adrian Stoichiţa. Copii sunt foarte bine acum dar mai urmează diverse şedinţe pe fond psihologic, medical etc. Prin grija şi sprijinul partenerilor noştri, amândoi copiii vor fi înscrişi la şcoala noastră şi vor beneficia de cursuri, uniforme şi masă gratuit timp de 4 ani, iar bunicii copiilor vor fi ajutaţi să vină aici să dea o mână de ajutor tinerilor părinţi. În mare, necazurile pentru familia Stoichiţa s-au sfârşit legat de recuperarea şi sănătatea copiilor şi de şcolarizarea lor. Ne rugăm să le dea Dumnezeu sănătate şi putere să-i crească în pace, credinţă şi iubire. Codruţa a împlinit de curând 6 ani, ocazie cu care am invitat pe toţi cei care s-au implicat în acest dificil caz de recuperare şi împreună am felicitat-o pe micuţa noastră care a devenit răsfăţata grupului, a clinicii şi mascota şcolii noastre de limbi străine.

K.K.N.: Adică un happy-end fericit pentru toată lumea. Sunteţi cu adevărat minunaţi şi abia acum realizez motivul pentru care nu vă face placere să mediatizaţi ceea ce faceţi. Să vă lăudaţi. A.M.G.: Faptul că noi nu am avut norocul să avem copii, tot ceea ce realizăm pentru ceilalţi, singuri, sau cu ajutorul partenerilor şi al prietenilor noştri, dorim să se întâmple în familie pentru că noi formăm o mare familie chiar dacă trăim în lumi diferite şi pe alte continente. Şi ceea ce se întâmplă într-o familie rămâne în familie... K.K.N.: Frumos spus! Îţi mulţumesc şi pe această cale pentru faptul că ai acceptat să realizăm acest material interesant din care sunt sigură că mulţi dintre noi avem ce învăţa. Vă dorim viaţă lungă şi plină de bucurii, împliniri profesionale şi mult noroc şi pentru că am ajuns la final şi pentru că suntem în postul mare, te rog să transmiţi ceva cititorilor publicaţiei noastre, prietenilor şi colaboratorilor noştri. A.M.G.: În primul rând vă doresc tuturor multă sănătate şi bucurie şi încercaţi să vă obişnuiţi să dăruiţi! Dăruiţi măcar din ceea ce vă prisoseşte, dăruiţi celor din viaţa voastră ceea ce credeţi că au nevoie şi vă puteţi permite, dăruiţi celor ce îi iubiţi, dăruiţi celor ce vă iubesc. Când dăruieşti te desparţi de ceva „al tău” şi este singura situaţie în care te bucuri despărţindu-te de ceva „al tău”. Am putea spune că a dărui este o cale de a ajunge cât mai adânc în suflet pentru că profunzimile sufletului încep să fie întrezărite abia după ce învăţăm să ne „desprindem” de cele materiale. A dărui este un act voluntar, însoţit cel mai adesea de emoţii foarte plăcute, un act prin care ne deschidem faţă de ceilalţi, un act de încredere, de comuniune, de iubire. Dăruiţi zilnic ceva cuiva şi urmăriţi să fiţi cât mai conştienţi de ceea ce se petrece în sufletul vostru atunci când dăruiţi. Generozitatea este „sistemul imunitar” al sufletului, temelia multor virtuţi, lumina şi căldura unui suflet mare. A dărui este o acţiune – generozitatea este o stare a sufletului. Cel ce a dobândit generozitatea dăruieşte mereu, chiar şi atunci când nu mai are nimic al lui... Oameni fericiţi Oamenii fericiţi se simt responsabili pentru ceea ce ei fac. Nu dau vina pe alţii atunci când greşesc şi nu ocolesc responsabilităţile vieţii. Fac ceea ce fac nu pentru ei înşişi,

ci pentru binele celorlalţi, asigurându-se că aduc sens, forţă şi fericire în vieţile multor oameni. Ei caută modalităţi de a dărui şi de a împărtăşi ceea ce au mai bun în ei cu ceilalţi. Norocul nu îl primeşte nimeni la pachet, ci fiecare îşi face norocul său ieşind din singurătatea propriului egoism prin iubire şi dăruire de sine. Egoismul limitează şi contractă energiile, de aceea cei egoişti nu sunt niciodată fericiţi, se simt singuri şi fără noroc. Buddha spunea că ”înainte de a dărui, mintea celui care dăruieşte este fericită; în timp ce dăruieşte, mintea celui care dăruieşte atinge pacea; şi după ce a dăruit, mintea celui care dăruieşte este în extaz.” Oamenii fericiţi acordă atenţie celor din jur şi nevoilor celorlalţi. Această atenţie asupra a ceea ce este în jurul lor le aduce o priză de conştiinţă asupra momentului prezent şi le trezeşte sufletul. Indiferenţa amorţeşte sufletul şi atrage tristeţea şi pesimismul. Oamenii fericiţi remarcă mereu momentele frumoase ale vieţii şi le acordă însemnătate, oricât de mici ar fi ele, chiar dacă pentru alţii ele apar ca nesemnificative şi neimportante. Pentru oamenii fericiţi a fi realist înseamnă a pierde din strălucirea şi frumuseţea vieţii. A vedea dincolo de ceea ce este vizibil, a-ţi permite să visezi şi să speri sunt aspecte care deschid inimile şi atrag bucuria vieţii şi fericirea. Oamenii aşa-zis realişti scapă din vedere lumina din spatele lucrurilor, care, deşi nu se vede, pune în valoare tot ceea ce se vede. Oamenii fericiţi iubesc şi au curajul de a avea vise măreţe, întotdeauna îşi ascultă sufletul şi intuiţia şi au speranţa că tot ceea ce este benefic este şi divin integrat. Goethe ne sfătuieşte: „Nu nutriţi vise mărunte căci acestea nu au puterea de a mişca sufletele

APRILIE 2013

oamenilor.” Oamenii fericiţi nu trăiesc pentru a acumula averi, ci doar atât cât le este necesar pentru a trăi o viaţă decentă. A dărui altora din preaplinul sau din puţinul pe care îl au este o calitate pe care şi-o permit doar astfel de oameni. Garabet Ibrăileanu spunea că ”generozitatea este virtutea celor tari” iar Jacques-Bénigne Bossuet că ”doar sufletele măreţe cunosc grandoarea generozităţii.” Oamenii fericiţi ştiu că minciuna împovărează sufletul şi aduce cu ea separare, şi că, pe de altă parte, adevărul unifică şi eliberează. Vorbind despre Adevăr, Osho spunea că ”se compune dintr-o singură energie cosmică. Adevărul este alcătuit din unicitate, realitatea e alcătuită din multitudine. Realitatea e mulţime, adevărul – întregire.” Cu ani în urmă îmi era frică să greşesc şi de aceea nu îmi asumam responsabilităţi mai importante. În timp am învăţat că greşeala este omenească şi că doar greşind poţi învăţa cu adevărat. Acum caut să îmi asum sarcinile vieţii cu seriozitate, să fac totul atât cât

pot eu de bine şi să duc până la capăt ceea ce am început. Şi asta mă face fericită. Chiar dacă sunt responsabili, oamenii fericiţi nu sunt încruntaţi şi rigizi, ci sunt capabili să îşi conştientizeze rolurile pe care le au şi să le îndeplinească cu succes şi bucurie. Orice li s-ar petrece, oamenii fericiţi îşi păstrează mereu perspectiva pozitivă asupra evenimentelor pentru că ei poartă în suﬂetul lor o mare credinţă şi iubire faţă de ordinea universală. Chiar dacă, oamenii negativişti şi „realişti” se simt deranjaţi de optimismul lor, oamenii fericiţi îşi păstrează mereu un zâmbet pe buze. Eu aşa fac. Când îmi apare o problemă grea mă opresc timp de câteva minute şi caut să mă focalizez asupra aspectelor ei pozitive mai degrabă decât asupra celor negative. E mai indicat să vezi mereu partea plină a paharului, orice ţi s-ar întâmpla în viaţă... *** Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean

Spania

APRILIE 2013

Ajutoare pentru plata chiriilor şi a renovării locuinţelor Noi programe pentru locuinţe vor beneﬁcia de fonduri de 2,31 miliarde de euro de la statul spaniol, după cum a informat vineri, la ﬁnalul şedinţei de guvern, ministrul spaniol al dezvoltării, Ana Pastor. Mai precis, executivul are de gând să acorde ajutoare de până la 40% pentru plata chiriilor pentru familiile cu venituri mai mici de 1.600 de euro pe lună, precum şi sprijin pentru renova-

rea clădirilor şi implementarea unor măsuri de eficienţă energetică. Ajutoarele pentru plata chiriilor vor fi acordate în funcţie de veniturile fiecărei familii şi nu de veniturile individuale; guvernul nu va plăti ajutoare pentru chiriile de peste 600 de euro şi acestea se vor limita la un total de 2.400 de euro pe an. De aceste măsuri, arată estimările guvernului, vor beneficia 133.000 de persoane faţă de 80.000, câte se bucură de

astfel de măsuri în prezent. În privinţa renovării clădirilor de locuit, guvernul poate acorda ajutoare de până la 11.000 de euro pentru o locuinţă şi până la 30.000 de euro la construcţia uneia noi. Ministrul Ana Pastor a precizat că pentru ﬁecare milion de euro folosit astfel, din totalul investit menţionat, se vor crea în mod direct 56 de locuri de muncă. Planul pentru locuinţe 20132016, precum şi decretele de

lege adoptate vineri vor ﬁ trimise urgent la parlament, astfel încât să poată intra în vigoare cât mai curând. Obiectivele acestui plan, a precizat vicepremierul spaniol Soraya Saenz de Santamaria, privesc garantarea accesului la locuinţe demne pentru membrii celor mai defavorizate colective, îmbunătăţirea stării actualelor clădiri de locuit şi transformarea unui sector precum cel al construcţiilor, acum în stagnare din cauza crizei.

5,15 miliarde de euro destinaţi îmbunătăţirii situaţiei şi calităţii vieţii minorilor în 2013 - 2016 Guvernul spaniol şi-a propus întărirea protecţiei şi asistenţei acordate minorilor şi a aprobat un plan pentru copii şi adolescenţi pentru perioada 2013-2016 în valoare de 5,15 miliarde de euro, care urmăreşte şi stabilirea exactă a situaţiei minorilor din Spania. Planul, aprobat vineri în şedinţa de guvern, conţine 125 de măsuri destinate îmbunătăţirii situaţiei şi calităţii vieţii minorilor. Este vorba de creşterea vârstei la care aceştia se pot căsători, de la 14 la 16 ani, uşurarea primirii minorilor orfani în familii adoptive, sprijin sporit pentru toate familiile, atenţie acordată colectivelor minorilor în care este mai ridicat riscul de excluziune socială, preveni-

rea şi combaterea cazurilor de conflicte în care sunt implicaţi minorii sau protecţia sănătăţii acestora. Ministrul spaniol al sănătăţii şi asigurărilor sociale, Ana Mato, a subliniat faptul că, pentru implementarea acestui plan, a fost nevoie de importante modificări legislative, în codul civil, sau mai precis, în legile ce privesc protecţia minorilor sau cea pentru combaterea violenţei domestice. Planul menţionat priveşte şi elaborarea de rapoarte asupra impactului tuturor proiectelor de legi asupra minorilor, precum şi consolidarea unui registru unificat pentru combaterea exploatării şi relelor tratamente aplicate acestora. (elmundo.es)

Parchetul spaniol face apel în cazul convocării fiicei regelui Spaniei în faţa unui judecător Fiica cea mică a regelui Spaniei, prinţesa Cristina, a fost convocată pentru a compărea pe 27 aprilie în faţa unui judecător de instrucţie din Baleare care l-a pus sub acuzare pentru corupţie pe soţul ei, Iñaki Urdangarin, anunţă surse judiciare, citate de AFP. Iñaki Urdangarin este acuzat de coordonarea unei reţele de companii care fusese pusă la punct pentru deturnarea banilor prin Institutul Noos. Procuratura anticorupţie bănuieşte că ducele de Palma ar fi creat presupusa reţea de companii împreună cu fostul lui asociat,

Diego Torres. Urdangarín a declarat în faţa instanţei că nici soţia lui, nici Casa Regală nu ştiau de activitatea sa în cadrul Institutului Noos. Instanţa care cercetează activităţile Institutului Noos, finanţat cu fonduri publice şi asupra căruia planează suspiciuni legate de deturnarea acestora printr-o reţea de care ar fi ştiut ginerele regilor Spaniei, Iñaki Urdangarin, a decis inculparea soţiei acestuia. Anunţul inculpării Infantei Cristina umbreşte imaginea actuală a Casei Regale a Spaniei, cu atât mai mult cu cât, recent,

Regizorul Juan Jose Bigas Luna a murit

procesele verbale ale şedinţelor consiliului director al Institutului Noos - prin care procuratura suspectează că au fost deturnate fonduri publice - indicau faptul că Infanta Cristina nu a luat parte la aceste reuniuni, din septembrie 2003 până în martie 2006, când s-a retras din consiliu, odată cu soţul ei Iñaki Urdangarin şi cu secretarul personal, Carlos García Revenga. În acest context, parchetul spaniol a depus un recurs vineri împotriva convocării fiicei regelui Spaniei, prinţesa Cristina, în faţa unui judecător de instrucţie, în cadrul unei anchete pentru corupţie, cerând amânarea audierii din 27 aprilie. În aşteptarea examinării recursului, Parchetul cere tribunalului din Palma de Mallorca, din Baleare, ca audierea prinţesei „să fie suspendată”.

Juan Jose Bigas Luna, unul dintre cei mai celebri regizori spanioli, a murit vineri, la vârsta de 67 de ani, din cauza unui cancer. Juan Jose Bigas Luna a contribuit la succesul actorilor Penelope Cruz şi Javier Bardem, distribuindu-i, în anii 1990, în celebrul film „Jamon, Jamon”. Regizorul a devenit cunoscut în Spania pentru filmele sale cu o încărcătură puternic erotică, precum „Bilbao” (1978) şi mai recentul său succes „My Name Is Juani”, un lungmetraj din 2006 despre o tânără care îşi părăseşte oraşul natal pentru a trăi la Madrid. Academia de Film din Spania a declarat pe contul său de Twitter, sâmbătă: „Academia regretă decesul lui Bigas Luna, survenit ieri... Regizorul în vârstă de 67 de ani lucra la următorul său film”, o adaptare după un roman de Manuel de Pedrolo. Bigas Luna a murit în locuinţa

sa din Tarragona, oraş situat la nord-est de Barcelona. Filmul său din 1992 „Jamon, Jamon” nu numai că i-a făcut cunoscuţi pe atunci tinerii Bardem şi Cruz, în prezent căsătoriţi, ci i-a adus regizorului un Leu de Argint la Festivalul de la Veneţia. În 2006, el a fost membru în juriul aceluiaşi festival. De-a lungul carierei sale, Bigas Luna a lucrat cu cei mai cunoscuţi actori din Spania. Ultimul ﬁlm lansat de Bigas Luna a fost „Di Di Hollywood”, în 2010. Printre ﬁlmele pe care le-a regizat se mai numără „Son de mar” (2001), „Volavérunt / Capricii” (1999), „La femme de chambre du Titanic” (1997), pentru care a primit un premiu Goya, în 1998, „Huevos de oro” (1993), care a primit premiul special al juriului la Festivalul de la San Sebastian, „Angustia” (1987), „Lola” (1986) etc.

Şomajul a început să scadă în Spania În luna martie 2013 Spania a înregistrat o scădere uşoară cu 4.979 de şomeri mai puţin faţă de luna anterioară - însă cifra totală rămâne peste nivelul record, de 5 milioane de persoane, a anunţat postul de televiziune naţional. Datele sunt cele furnizate în ﬁecare lună de Ministerul spaniol al Muncii, şi se bazează pe informaţiile existente la birourile pentru ocuparea forţei de muncă, legate de şomerii înregistraţi ca atare. Astfel, în luna martie, 5.035.243 de persoane au fost înregistrate ca neavând un loc de muncă - iar numărul este cu aproape 6% mai ridicat faţă de cel înregistrat în aceeaşi lună a

anului trecut. În luna februarie 2013, aceste cifre arătau că Spania număra, pentru prima oară, peste 5 milioane de şomeri. La sfârşitul lunii ianuarie, datele Sondajului asupra populaţiei active - EPA, publicate la ﬁecare trei luni de Institutul spaniol de statistică - INE indicau că numărul şomerilor se ridică la 5.965.400 de persoane în Spania, rata şomajului ajungând la 26,02% din populaţia aptă de muncă. Cifrele EPA, adunate şi publicate trimestrial, sunt în general mai mari decât cele publicate lunar de Ministerul spaniol al Muncii şi Securităţii Sociale, din cauza unei metodologii diferite.

România Victor Ponta explică numirea lui Kovesi la DNA: Am răspuns unor aşteptări Premierul Victor Ponta a explicat, sâmbătă seară, în cadrul emisiunii ”Q&A”, de la Antena 3, deciziile pe care le-a luat în privinţa propunerilor procurorilor şeﬁ la Parchetul General şi DNA. În afară de faptul că a fost deblocată situaţia care dura de mai bine de un de zile la Parchetul General, premierul Victor Ponta a aﬁrmat că propunerea Laurei Codruţa Kovesi la conducerea DNA a fost făcută pentru a răspunde aşteptărilor partenerilor europeni, dar şi pentru a da un mesaj în ţară: “Cine-i corupt, trebuie să ajungă la închisoare. Am deblocat o situaţie care de un an

Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a declarat duminică, cu prilejul Zilei NATO, sărbătorită de armata română prin Ziua Porţilor Deschise la Ministerul Apărării Naţionale, că România a fost un partener serios încă din perioada de pre-aderare la acest organism internaţional. Ministrul Apărării a subliniat faptul că prin aderarea României la NATO româ-

de zile era blocată, să ai nişte şefi numiţi pe trei ani în diverse structuri de parchet. În momentul când mi-am asumat calitatea de lider PSD şi în calitate de prim-ministru miam asumat-o ca să iau decizii. Am mai luat şi înainte, vă anunţ că o să iau şi de-acum încolo decizii care nu vor fi pe placul tuturor, care vor fi controvesate, criticate, dar nu m-am făcut nici preşedinte la PSD şi nici prim-ministru ca să nu fac nimic sau ca să fac frumos, ca să mă lăudaţi tot timpul. Mi-am dorit aceste funcţii ca să iau decizii. Am deblocat o situaţie de un an de zile nerezolvată”, a declarat

premierul Victor Ponta. Prim-ministrul se declară satisfăcut de ceea ce s-a întâmplat în cursul acestei săptămâni, din moment ce “monopolul” asupra Parchetului General, instituit de fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, şi Daniel Morar a luat sfârşit. “L-am propus pentru funcţia de Procuror General pe domnul Niţu, cel care a rezultat din selecţia făcută tocmai de doamna Pivniceru, şi pentru celelalte funcţii am propus persoane în considerarea lucrurilor pe care eu le ştiu şi ca fost procuror şi ca prim-ministru. Pentru că, după mulţi ani, acum Daniel Morar nu mai este Procuror General şi nu mai e şef în Parchet. Ciudat că tocmai cei care l-au acuzat mulţi ani pe Daniel Morar erau cei mai mulţi suporteri ai lui Daniel Morar: analişti, părerologi. Cred că monopolul pus de Monica Macovei, Daniel Morar şi cei din jurul său asupra instituţiei Parchetului a încetat, ieri, prin acţiunea mea şi sunt foarte mulţumit de acest lucru”, a mărturisit premierul. Corupţii sunt toţi răi, indiferent de culoarea politică Victor Ponta consideră că, în prezent, România nu mai este o

problemă a Uniunii Europene, pentru că toate acuzaţiile adversarilor politici la forurile europene s-au dovedit “simple minciuni”, iar aşteptările partenerilor europeni au fost îndeplinite. “Prin propunerile pe care leam făcut, inclusiv propunerea cu doamna Kovesi, am răspuns unor aşteptări care, pentru mine sunt importante, ale partenerilor noştri europeni, aşteptări care pe de o parte spuneau să avem cât mai repede o procedură încheiată să avem şefi la Parchet, pe de altă parte spuneau la DNA, e foarte important ce persoană puneţi pentru că de un an de zile ni se tot spune de tot felul de oameni, adversari politici, că scopul USL e să pună mâna pe DNA, să oprească dosarele lui Voiculescu, lui Fenechiu, lui Dragnea etc. şi să oprească lupta anticorupţie. Ori, propunând-o pe doamna Kovesi, toate aceste acuzaţii aduse un an de zile s-au dovedit simple minciuni. Şi am mai dat un semnal pentru România: pentru mine, cine-i corupt, nu doar de la PDL, ci şi de la PSD şi de la PNL şi de la PC, trebuie să ajungă la închisoare. Pentru mine, ca prim-ministru, partenerii noştri europeni sunt foarte importanţi, pentru că ştiu ce înseamnă să fii integrat în UE, să fii acceptat în UE sau dimpotrivă să fii considerat o problemă a UE. Cred că România nu mai este acum o problemă a UE”, a precizat premierul Victor Ponta.

Ziua NATO, sărbătorită de armata română prin Ziua Porţilor Deschise la Ministerul Apărării Naţionale nii beneficiază de garanţia securităţii naţionale, iar armata de o mai bună in-

struire a soldaţilor, dar şi de aparatură modernă. „Astăzi este Ziua NATO şi am încercat, în premieră, să sărbătorim această zi prin Ziua Porţilor Deschise la MApN. Armata este o instituţie pusă în slujba românilor, a cetăţenilor. Este instituţia care garantează securitatea naţională şi am dorit ca românii să cunoască cu ce se ocupă armata României, care sunt dotările acesteia. În anul 1994, România a fost primul stat din grupul ţărilor răsăritene care a semnat parteneriatul cu NATO şi după aceea, un demers lung până în anul 2004, când România a devenit membru NATO şi a fost înălţat pentru prima dată drapelul României pe catargele care pun în evidenţă statele care fac parte din NATO. În această

perioadă de timp, inclusiv în cea de pre-aderare, România a fost un partener serios, a participat în teatrele de operaţiuni din Kosovo, Irak şi apoi Afganistan, şi iată că datorită acestei seriozităţi astăzi beneficiem de trupe instruite şi de tehnică modernă. Facem astfel parte din cea mai serioasă organizaţie politico-militară, fapt care ne oferă securitatea naţională, NATO fiind un organ de apărare colectivă şi toate măsurile care se iau la NATO se iau în consens”, a explicat Duşa. În încheierea declaraţiei sale, ministrul Mircea Duşa şi-a exprimat speranţa ca evenimentul Ziua Porţilor Deschise la MApN să se organizeze pe viitor anual. ***

APRILIE 2013

Elev român, admis la 11 universităţi de prestigiu din SUA Un elev din România este pus în faţa unei decizii importante, privind pregătirea sa viitoare, după ce îşi va da examenul de bacalaureat. Tânărul a fost admis la 11 universităţi de prestigiu din Statele Unite. Kis Alex Mihai, din Satu Mare, este elev în clasa a XII-a la un liceu din Bucureşti şi membru al lotului naţional de ﬁzică pentru a treia oară consecutiv. Potrivit agendadeiasi.ro, tânărul s-a remarcat de-a lungul anilor de şcoală, reuşind performanţe deosebite în diverse competiţii interne şi internaţionale.

”Am luat premii în toţi anii în care am participat la olimpiada naţională de fizică şi m-am calificat în lotul naţional pentru a treia oară consecutiv. Am luat medalia de argint şi premiul special pentru cea mai bună lucrare practică, la Olimpiada Internaţională de Fizică din Rusia. În clasa a VIII-a am luat premiul I şi am primit o ofertă de la un liceu din Bucureşti şi am considerat că ar fi un pas important în cariera mea. Am fost admis la 11 facultăţi din SUA şi probabil voi alege să merg la Stanford”, a declarat Kis Alex Mihai.

Dacia a livrat către Algeria un număr record de maşini pentru un singur transport

Dacia a exportat vineri către Algeria un număr de 6.000 de vehicule fabricate la Uzinele din Mioveni, acesta fiind cel mai mare volum de unităţi livrat pe plan extern într-un singur transport de la preluarea de către grupul francez Renault, în anul 1999. Maşinile vor fi livrate din Portul Constanţa pe nava A Ladybug (Gărgăriţa), una dintre cele cele mai mari din lume, se arată într-un comunicat al constructorului auto. Nava A Ladybug are o capacitate maximă de încărcare de 8.000 de vehicule.

Din lotul de 6.000 de vehicule fac parte modelele Logan, Sandero, Symbol şi Duster, atât sub sigla Dacia, cât şi Renault. Activitatea de încărcare a maşinilor pe navă a durat patru zile. Vânzările Dacia la nivel global au crescut anul trecut cu 4,8% faţă de 2011, la 359.822 autovehicule, din care puţin peste 6% au fost comercializate în România, unde compania se menţine totuşi lider, iar cele mai mari pieţe de desfaceri au rămas Franţa (23,4%), Germania (13%), Algeria, Turcia şi Italia.

Spiritualitate

APRILIE 2013

„Venit-a Postul, maica curăţiei, cea care învinovăţeşte păcatul şi este vestitoarea pocăinţei, purtarea îngerilor şi mântuirea oamenilor; să strigăm, credincioşii: Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.” (Stihira I, de la Stihoavna Utreniei de Luni din Săptămâna I a Postului Mare) Începutul Sfântului şi Marelui Post al Paştilor ridică o serie de întrebări creştinilor de orice categorie: practicanţi, nepracticanţi, sau simpli curioşi în ceea ce priveşte rânduiala bisericească. Două dintre acestea sunt foarte importante şi în cele ce urmează voi încerca să le răspund. Mai întâi „cum se ţine postul?”, iar mai apoi „ce este postul?”, o întrebare care cuprinde şi motivaţia celor care îl ţin. Cum se ţine postul? Este prima întrebare care îi preocupă pe credincioşi şi este izvorâtă din dorinţa de a participa activ la viaţa Bisericii. Norma bisericească este stabilită astfel în tipicul Sfântului Sava: „În Sfânta şi Marea Patruzecime (cum mai este numit Postul Mare), să nu se mănânce nimic în primele două zile, adică luni şi marţi. Iar miercuri, după săvârşirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţite, se pune masa şi mâncăm pâine caldă, fructe uscate şi apă caldă cu miere. Iar cei ce nu pot să păzească primele două zile din post mănâncă pâine şi beau apă după Vecernia de marţi. La fel vor face şi cei bătrâni. Dezlegare la untdelemn (ulei) şi vin în tot postul avem numai în sâmbete şi duminici, când se dau şi două mese; iar în primele cinci zile ale săptămânii mâncăm numai mâncare uscată o dată în zi, spre seară. De asemenea, în Ajunul prăznuirii Bunei Vestiri şi în seara deniei Acatistului Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu dezlegăm la untdelemn (ulei) şi vin. Iar peşte în Sfântul şi Marele Post să nu îndrăznim a mânca decât numai la Praznicul Buneivestiri şi în Duminica Floriilor. Postul se dezleagă abia în noaptea Învierii. Iar în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor şi în toată săptămâna Luminată, călugării au dezlegare la brânză, ouă şi peşte, iar ceilalţi şi la carne.” O hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 27 Februarie 1956, ţinând cont de noile realităţi aparute în viaţa credincioşilor, a dat unele pogorăminte care pot fi rezu-

mate astfel: 1. Copiii până la 7 ani să fie dezlegaţi de pravila postului, putând mânca în tot timpul anului orice fel de alimente. 2. Pentru copiii de la 7 la 12 ani şi pentru credincioşii de orice vârstă care sunt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţe trupeşti, pravila postului să fie obligatorie numai în următoarele zile: a. Toate miercurile şi vinerile de peste an, afară de acelea când este dezlegare de peşte. b. Prima şi ultima săptămână din Sfântul Post al Paştelui şi tot aşa din Postul Naşterii Domnului. c. De la 24 la 29 iunie (adică 5 zile din postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – atunci când acesta este mai lung decât acest interval). d. De la 1 la 15 august (adică cele două săptămâni ale Postului Adormirii Maicii Domnului). e. Ajunul Crăciunului, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului Sfântului Ioan (29 august) şi Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie). 3. Pentru celelalte zile şi săptămâni din timpul marilor posturi bisericeşti, copiii între 7 şi 12 ani şi credincioşii de orice vârstă care sunt suferinzi, să fie dezlegaţi a mânca: peşte, icre, ouă, lapte şi brânză. 4. În anumite situaţii, mai ales când este vorba de condiţii toxice de muncă, duhovnicul poate face unele dezlegări la post, dar acestea nu trebuie să depăşească limitele expuse mai sus. Trebuie apreciat acest gest de pogorământ al Bisericii noastre faţă de fiii săi duhovniceşti şi faţă de noile condiţii de viaţă, dar trebuie menţionat şi încurajat şi faptul că evlavia unora dintre credincioşi rămâne fidelă unui post aşa cum este lăsat de Sfinţii Părinţi, educându-şi copiii în acelaşi duh de cuminte nevoinţă. Deasemenea, este de evidenţiat rolul important pe care îl deţine duhovnicul în aplicarea acestor pogorăminte. Biserica are legi, ca una care nu este fără ordine, dar în toate cele privitoare la viaţa duhovnicească este nevoie de o dreaptă socoteală, în aşa fel încât să nu se cadă nici într-un rigorism exagerat, dar nici într-o nepăsare întunecată. Iată, pentru înţelegerea acestora, un cuvânt al părintelui grec Epifanie Teodoropoulos: A venit odată un fiu duhovnicesc de-al meu şi mi-a spus:

Postul mare - Ştiţi, Părinte, eu nu sunt de acord cu postul. Ce înseamnă post? Şi i-am răspuns: - Postul este o lege a Bisericii. El s-a legiferat în rai (prin porunca de a nu mânca din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului). Au postit proorocii, Moise, însuşi Domnul, Apostolii, Sfinţii Părinţi… Dacă continui să nu posteşti şi să ai aceste idei, atunci schimbă-ţi duhovnicul. Aşa i-am spus. Dacă însă îmi spunea: “Ştiţi, Părinte, primesc postul aşa cum îl rânduieşte Biserica, dar nu pot posti atâta. Încerc totuşi să fac ceva“, i-aş fi spus: “Sunt de acord, fiule. Încearcă atât cât poţi să corespunzi la cele ce le spune Biserica noastră”. Dar să-mi spună: „Nu primesc postul!”? Cine eşti tu? Ce sunt cele ce spui? Auzi! Cei ce neglijează conştient postul, fără să aibă motive de sănătate, mult mă tem că nu se interesează defel cu dinadinsul de mântuirea sufletelor lor. Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant. ro/2010/11/15/sfaturi-si-raspunsuri-importante-de-la-fericitul-parinte-epifanie-desprepost/ Aşa cum se petrece de obicei în toate sferele de activitate a omului, şi aici există pericolul exagerărilor legaliste. După cum mărturiseşte acelaşi părinte pomenit mai sus, ar fi unii care ar crede că „numai atunci trebuie ca duhovnicul să dea binecuvântare să se dezlege postul pe motive de sănătate, când, potrivit cu cele spuse de Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, este în astfel de stare, încât, fiind întins pe pat şi luând foc casa din cele patru colţuri, să nu se poată scula să fugă. Atât de bolnav trebuie să fie. Atunci Stareţul i-a răspuns: Sfinţii Părinţi nu scriu prostii! Eu spovedesc oameni care sunt ţintuiţi în pat, ce au avut comoţii cerebrale, sau infarct, sau sunt betegi din pricina diferitelor boli nervoase ereditare, care nu numai că pot posti, dar şi medical li se impune să postească datorită bolii lor. Dimpotrivă, am fii duhovniceşti care par a fi sănătoşi, deoarece sunt activi şi lucrează, dar li se impune să dezlege postul, din pricina neputinţei lor ascunse, de pildă: diabetul zaharat. Aşadar, criteriul dezlegării sau nu a postului nu este dacă cineva este ţintuit în pat, sau merge, ci felul suferinţei şi părerea medicilor evlavioşi, care vor fi întrebaţi. Acelaşi a povestit, zâmbind, că odată l-a întrebat pe părintele Paisie (Aghioritul), cunoscutul pustnic din Sfântul Munte, cele despre foc, iar acela cu umorul său caracteristic i-a spus: - Desigur, aşa să faci! Oriunde

vei merge să ai cu tine un bidon cu benzină şi dacă cineva îţi cere să nu postească pentru motive de sănătate, să-i spui: “Aşteaptă o clipă!”. Aruncă atunci benzină în cele patru părţi ale camerei lui şi dă-i foc. Dacă îl vei vedea că nu se poate mişca şi e în primejdie să ardă, să-i îngădui să dezlege. Dar dacă-l vei vedea că sare şi fuge să se salveze, să-i spui: „Nu! Tu trebuie să posteşti!” Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant. r o / 2 0 1 0 / 11 / 1 5 / s f at u r i -siraspunsuri-importante-dela-fericitul-parinte-epifaniedespre-post/ ) „Ce este postul?” Postul este lupta pe care cel credincios o duce împotriva păcatului şi patimilor de orice natură. În sensul ei pozitiv şi în strânsă legătură cu Taina Spovedaniei, cu slujbele bisericeşti şi cu rugăciunea, această luptă este strădania omului de a se apropia şi a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Dacă păcatele ar fi fost doar trupeşti, atunci şi postul s-ar fi mărginit doar la acele reguli enunţate mai înainte şi care au ca scop smerirea trupului. Dar, cum omul este şi trup şi suflet, iar păcatele sunt şi trupeşti şi sufleteşti, atunci şi postul trebuie să fie îndreptat în aceleaşi direcţii. Deasemenea, dacă postul ar fi fost doar nişte reguli impuse asupra omului şi doar pentru smerirea lui, atunci greutatea ţinerii lui ar fi fost insuportabilă şi inutilă. Dar postul este îndreptat spre Dumnezeu, ca o jertfă a curăţiei – asemeni jertfei lui Abel – şi prin aceasta, credinciosul obţine cunoaşterea şi vieţuirea în apropierea lui Dumnezeu, izvorul vieţii. Iată una dintre primele cântări care se rostesc în Biserică la începutul Postului Mare: „Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim, precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită Patima lui Hristos Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.” În acest sens al Postului Mare, de jertfă adusă de om lui Dumnezeu, este interesant de reţinut că unii Sfinţi Părinţi îl socotesc ca pe o zeciuială a anului. Zeciuiala este a zecea parte din averea oricărui evreu, cu care acesta este dator pentru susţinerea Templului şi a slujbelor. În privinţa Postului Mare, trebuie spus că Sâmbetele şi Duminicile sunt socotite ca fiind sărbători şi se ridică parţial postul, după cum am

arătat. Astfel, înmulţind numărul celor 5 zile efectiv postite cu numărul celor 7 săptămâni de post, la care adăugăm singura Sâmbătă în care se prevede post (Sâmbăta Patimilor) şi jumătatea de zi care constituie aşteptarea slujbei Învierii, obţinem numărul de 36,5, care este a zecea parte din numărul zilelor de peste an – 365, zeciuiala. Postul depăşeşte caracterul unei diete medicale, sau de înfrumuseţare. Prin post, care nu poate fi despărţit de rugăciune (mai intensă în această perioadă), căutăm „frumuseţea chipului celui dintâi”, pe care Adam, strămoşul nostru a pierdut-o prin păcat. Păcatul, ca depărtare de Dumnezeu, şi patimile care i-au urmat au adus dezordine, confuzie şi risipire până la moarte. Diferitele părţi ale omului au început să se lupte una împotriva celeilalte. Trupul împotriva sufletului; dorinţa împotriva raţiunii; voinţa s-a slăbit, iar raţiunea nu mai este capabilă să Îl vadă pe Creatorul său. Postul, împreună cu Taina Spovedaniei, cu slujbele Bisericii şi cu rugăciunea urmăresc refacerea ordinii celei adevărate: întoarcerea omului către Dumnezeu şi către semenii săi (Taina Spovedaniei şi slujbele Bisericii); supunerea trupului faţă de suflet, prin abţinerea de la mâncăruri care alimentează puterea trupească; întărirea voinţei şi concentrarea gândurilor prin numeroase repetiţii de rugăciuni scurte, precum şi prin înmulţirea citirilor care se fac din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi. Nu în ultimul rând, efectele acestor citiri vor fi şi luminarea minţii. Poate că unii vor fi ispitiţi să compare cele spuse mai înainte cu anumite tehnici orientale de „realizare a sinelui”. Spre deosebire de aceste tehnici care urmăresc un scop egoist, noi urmărim lepădarea de sine, luarea crucii şi asemănarea cu Hristos. Iată ce spune o altă cântare din slujbele acestei perioade: „Cei ce am fost scoşi din Rai, oarecând, pentru mâncarea cea amară, acum prin oprirea poftelor să ne silim a intra iarăşi, strigând Dumnezeului nostru: Cel ce Ţi-ai întins pe Cruce palmele, oţet bând şi fiere gustând, şi Cel ce ai răbdat durerile piroanelor, scoţând toate desfătările cele prea amare din sufletele noastre, pentru milostivirea îndurărilor, mântuieşte pe robii Tăi”. Sau alta: „Să nu săvârşim postul numai

cu părăsirea mâncărilor, ci cu înstrăinarea de toată patima cea pământească; ca robind trupul, care tiraneşte stă împotriva noastră, vrednici să ne facem împărtăşirii Mielului, Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a junghiat de bunăvoie pentru lume; şi duhovniceşte să prăznuim Învierea Mântuitorului cea din morţi; la înălţime ridicându-ne, întru bucuria virtuţilor şi cu desfătarea faptelor noastre celor alese, bucurând pe Iubitorul de oameni”. Postul este, astfel, o jertfă prin care cel care o aduce se arată pe sine ca luând parte activă din comunitatea Bisericii. În primul rând pentru că urmează aceleaşi reguli de viaţă ca şi toţi ceilalţi de dinaintea lui, în frunte cu Mântuitorul Hristos, Care şi el a postit 40 de zile şi apoi a fost ispitit de diavol şi Căruia i-au urmat toţi Părinţii Bisericii şi bunicii şi părinţii noştri trupeşti, pe care îi cunoaştem. Iar în al doilea rând pentru că este îndreptat spre întărirea Bisericii şi a comunităţii din care facem parte. Putem compara postul cu soldaţii care stau de pază, fiecare în postul său, vigilenţi la tot ceea ce ar putea ameninţa siguranţa celor pe care îi păzeşte. „Postind, fraţilor, trupeşte, să postim şi duhovniceşte. Să dezlegăm toată legătura nedreptăţii. Să rupem toate încurcăturile tocmelilor celor silnice. Tot înscrisul nedrept să-l desfacem. Să dăm flămânzilor pâine şi pe săracii cei fără de case să-i aducem în casele noastre, ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă”. Lipsurile pe care le are acest articol cu privire la Postul cel Mare şi la bunacuviinţă cu care trebuie purtat, recomand unele site-uri creştine, precum http://www.crestinortodox.ro/, http://www.razbointrucuvant. ro, http://www.ortodoxism.ro/, http://www.nistea.com/, sau altele pe care frăţiile voastre le puteţi întâlni pe internet. Din unele va trebui să discernem cele care sunt de folos sufletului şi Bisericii, lăsând la o parte polemicile păguboase. Dumnezeu să întărească şi să binecuvinteze osteneala fiecăruia, dusă după putere şi după sfatul părintelui duhovnic, în această perioadă binecuvântată a Sfântului şi Marelui Post. *** Un material realizat de Preot paroh – Lucian Apahidean/ Biserica Ortodoxă Leganés/ Spania

Diaspora

APRILIE 2013

Eveniment NATO la Washington D.C. Simona M. Botezan Director Adjunct - Publicaţia Mioriţa - CA/USA http://ziarulmiorita.net/

Conferinţa Internaţională “Young People Forging the Future” În data de 26 martie 2013 Comandamentul pentru Transformare al Alianţei Atlanticului de Nord

(ACT), împreună cu Şcoala de Studii Internaţionale Avansate “Paul H. Nitze” a Universităţii John Hopkins (CSIS); Centrul pentru relaţii transatlantice (CTR) şi Consiliul Atlantic al Statelor Unite (ACUS), au găzduit evenimentul “Young People Forging the Future”. Evenimentul face parte din eforturile Comandamentului Academic al Alianţei de a găsi resurse externe beneﬁce pentru organizaţie. Şaptezeci dintre cele mai ascuţite minţi tinere, cu diverse profesii şi

naţionalităţi, angajaţi ai unor companii de renume, doctoranzi şi cercetători implicaţi în studii postdoctorale, ghidaţi de mentori distinşi ai ACT şi ai altor organizaţii prestigioase, au căutat cele mai inteligente soluţii la provocările care ar putea avea un impact profund asupra planetei şi a milioane de oameni de pe glob. Proiectul face parte din eforturile Comandamentului de a găsi cele mai eﬁciente căi de transformare şi adaptare a Alianţei, astfel încât să poată să răspundă rapid şi eﬁcient provocărilor viitoare. Conferinţa a început cu câteva remarci ale organizatorilor. Au luat cuvântul Dr. Daniel Hamilton, Directorul Executiv al Centrului pentru Relaţii Transatlantice al Universităţii John Hopkins (SAIS); Ambasadoarea Kolinda Grabar – Kitarovic, Asistent Secretar General pentru Diplomaţie Publică al NATO (ACUS) şi Generalul Maior Peter C. Bayer Jr. din US Army, şeful adjunct al Statului Major pentru Planuri Strategice şi Politică al NATO. Obiectivul conferinţei a fost crearea unui cadru

în care aceşti tinerii foarte talentaţi să se implice şi să contribuie cu o perspectivă nouă şi inovatoare la activitatea ACT. A urmat detalii despre proiectul ﬁecarui grup de lucru, prezentate de Lt.Col. William Jakola, analistul strategic al NATO HQ SACT şi LCdr. Robert Clarady, specialistul NATO HQ SACT în probleme de angajament. Evenimentul a cuprins trei sesiuni plenare şi intervenţiile a doi dintre liderii de top ai NATO - Comandantul Suprem al ACT NATO generalul francez Jean - Paul Palomeros şi generalul - maior Peter Bayer Jr. adjunct responsabil cu strategia şi politica NATO. Pe parcursul zilei, au fost şi două sesiuni restranse, formate din patru grupuri de lucru, în care tinerii profesionişti şi mentorii lor s-au angajat în discuţii aprofundate pe teme de importanţă strategică pentru Alianţă. Ideile şi soluţiile acestor tineri geniali vor contribui la dezvoltarea viitoarelor strategii ale comandamentului ACT NATO şi vor sprijini misiunea ACT de îmbunătăţire a relaţiilor, in-

„Exerciţii de înviere”, întru nemurirea suﬂetului

Octavian D. Curpaş - Phoenix, Arizona/USA

În căutarea Ierusalimului spiritual Citind titlul volumului de versuri „Exerciţii de înviere”, scris de Theodor Damian, te întrebi dacă nu cumva ai de-a face cu o carte de teologie sau cu o culegere de predici pe tematica nemuririi suﬂetului. Dar de îndată ce deschizi această carte, îţi dai seama că vocaţia teologică şi poetică a lui Theodor Damian s-au îmbinat într-un mod armonios, pentru a da naştere unei poezii cu totul speciale în literatura română. Theodor Damian este autorul volumelor: „Introducere în istoria creştinismului. Primul mileniu” (2008),

„Filosofie şi literatură: O hermeneutică a provocării metafizice” (2008), „Pasiunea textului” (2003), „Semnul Isar” (2006), „Nemitarnice” (2005), etc. Descoperind mistere Codificarea sub formă de poezie a unei cugetări filosofice şi de multe ori religioase poate să surprindă pe un cititor neiniţiat în acest meşteşug, dar chiar şi în acest caz, efectul va fi benefic, fiindcă până la urmă, o poezie este mai expresivă decât o mie de cuvinte spuse altfel. De aceea, prin volumul „Exerciţii de înviere”, autorul ni se oferă drept călăuză în descoperirea şi acoperirea misterelor pe care le întâlnim de-a lungul cărării vieţii, a temelor fundamentale ce stau la graniţa dintre lumină şi întuneric, viaţă şi moarte. „Foamea de unu” „Foamea de unu a intrat în lume/ din nou,/ ceea ce n-am văzut/ aceea am cunoscut/ lumea murea şi învia/

într-o coajă de ou.” Această foame de unu, de refacere a unităţii primordiale se constituie ca mişcarea fundamentală a întregului univers şi chiar a întregii lumi, trecând prin diferite faze de evoluţie, prin diferite cicluri de „moarte şi înviere” pentru ca în final, mirajul cojii de ou să se arate. „Scrisorile pelerinului” Trăind într-o lume fracturată de o geografie nemiloasă, ce desparte teritorii întinse de uscat cu oceane adânci, dar şi cu o diversitate uneori, aberantă, de tradiţii, culturi şi istorii, cel care călătoreşte constată că niciodată nu ajunge la acel repaus care să-i ofere odihna deplină. Tot astfel, Theodor Damian ne poartă prin diferite locuri şi timpuri în „Scrisorile pelerinului”, un pelerin aflat în căutarea unui Ierusalim pe care nu-l găseşte şi care poposeşte din loc în loc prin Malta, stând de vorbă cu cavalerii, mergând printre palmierii

Granadei, unde „verbele la timpul trecut/ se îneacă în prezent”, ajungând chiar şi în nordicul Helsinki, unde „la ora zece noaptea/ soarele e încă pe cer”, sosind în Argentina, unde „am mai călătorit/ de la Apenini la Anzi cu Edmondo de Amicis”, revenind din nou, în emisfera nordică, pe malul Mării Baltice, la Malmo şi continuând astfel, pe întregul mapamond. „Atunci am văzut luna” Un pelerin sau un peregrin este o persoană ce nu îşi găseşte niciodată, nici locul şi nici identitatea, care în final, abandonează călătoria geografică pentru una spirituală în lumea ideilor, a lui Platon, în lumea filosofilor şi în lumea religiei. „Când am fost sfetnic de taină/ la zidirea lumii/ atunci am văzut luna/ prima oară/ înainte de a se naşte.” Până la urmă, frumuseţea autentică, repaosul cosmic şi exerciţiile de înviere se regăsesc în

teracţiunii şi cooperării practice cu partenerii, naţiunile şi organizaţiile internaţionale. Tinerii au discutat în patru grupuri, care s-au întâlnit de două ori, fiecare sesiune fiind coordonată de un mentor prestigios al ACT, SAIS sau al altei organizaţii internaţionale. În aceste sesiuni s-au discutat pe larg subiectele propuse de organizatori şi s-au căutat răspunsuri şi soluţii pentru întrebările generalului strateg Peter Bayer Jr. Concluziile celor patru grupuri au fost prezentate în sesiunea plenară finală, prezidată de generalul Bayer, Dr. Dan Hamilton şi fostul Ambasador al Ungariei la Washington D.C., domnul Andras Simonyi, actualmente director al Centrului pentru Relaţii Transatlantice al

Universităţii John Hopkins. După discuţii îndelungate, examinarea factorilor şi a tendinţelor de dezvoltare relevante, analiza riscurilor, viitorul securităţii şi mediul de operare pentru NATO în 2030 şi mai departe, grupurile de lucru s-au reunit pentru a oferi soluţii lor, iar mentorii şi analiştii strategici, inclusiv generalul-maior Peter Bayer, au fost impresionaţi de rezultatele lor. „Oricum priveşti la viitor, acesta este periculos, complex şi rapid”, a declarat Bayer. „Ceea ce am văzut astăzi aici mă face să fiu optimist în privinţa viitorului NATO. Am văzut energie, inteligenţă şi angajament şi vă mulţumesc pentru ziua aceasta.”

această frumuseţe interioară, în această căutare după iluzii deşarte, după „Atingerea oului cosmic” şi a „Foamei de unu”, pentru a ajunge la timp „La slujba de seară”, pentru a vedea „Un clopot arzând”. „Exerciţii de înviere” Într-un astfel de efort ai nevoie de „aripi”, pentru că „de multe ori bea căprioara/ din apa lină a izvorului/ ca să-şi astâmpere setea.” Această sete de a şti, de a cunoaşte, de a deveni şi de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciţii de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înﬁorează adâncul/ şi răscoleşte întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găseşti şi să te regăseşti acelaşi şi cu totul altul, revenind la originile vieţii, ale istoriei şi ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o redare spre viaţă a ceea ce era mort, o apariţie a celui dispărut. Dar pentru o înviere autentică ne trebuie un templu, o jertfă, o slujbă şi-un mormânt care să ﬁe

deschis prin har sfânt. „Templul este ﬁerbinte mereu/ tămâia şi jertfele şi inimile/ îl ţin încins/ aşa cum cuprinsul se încinge de necuprins.” Eternul Cuvânt Prin urmare, citind versurile scrise de Theodor Damian, ajungem la acel „Ţipăt dintâi”, la acea întâlnire cu originile a tot ce există, pentru ca în ﬁnal, să ne întâlnim cu noi înşine, stând la margini de ceruri şi de pământ, aşteptând învierea aceea ce nu poate niciodată să moară – Eternul Cuvânt. *** (DAMIAN Theodor: „Exerciţii de înviere”- Editura Universalia, Bucureşti, 2009, 121p.)

APRILIE 2013

Frumuseţile României

Turism în Maramureş Elisabeta Iosif Preşedinta Sucursalei Bucureşti a Ligii Scriitorilor

Între semne şi simboluri Nu putem admite existenţa unui spaţiu geografic, dacă nu-i atribuim o semnificaţie. Călătorind, reţinem ambianţele peisagistice şi sentimentale în funcţie de semnele şi mesajele ce vin de demult, concentrate în forme simbolice. Iar Ţara Maramureşului este o zonă de simboluri, de elemente de legătură cu care ne încărcăm benefic, îndemnândune la meditaţie şi analogie. Iar simbolul, ca semn de recunoaştere universală, are o semnificaţie aparte prin dominaţia culorii, a lemnului şi a ideii de centru al

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Sfârşit de săptămână. E vreme bună, nu se poate sta acasă. Dar unde să mergem? Undeva unde nu am mai fost. Şi să fie destul de aproape, să aibe obiective turistice şi să nu fie prea scump. Aşa că ne-am uitat pe hartă şi am hotărât: va fi Sasca Montană! Un loc deosebit, departe de zgomotul oraşului. În jur, pe o distanţă de aproape o sută de kilometrii nu se aude forfota cita-

lumii, aici, unde s-a transformat ”muzeul viu din inima Europei”, ce se cheamă Maramureş, în puntea de lumină spre care ar trebui să se îndrepte turismul românesc. Iar semnele timpului, călătorule, caută-le în tradiţiile renăscute şi în impulsurile altor coordonate ale Maramureşului contemporan. Şi să nu uiţi, că vara maramureşeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpiţele de pe dealuri în armonia lor cu munţii, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ şi lumea celestă. O lecţie de turism rural Am ajuns în Ţara Maramureşului, scăldat în lumina azurie îngemănată cu violetul matinal al Codrului înmiresmat al Gutâiului, într-o zi cu soare. Erau mulţi călători veniţi din ţară sau din Europa, auzind despre arta în lemn a sătenilor, care ridică spre cer lăcaşuri sfinte şi construiesc porţi sculptate, meşteşuguri transmise din vremuri străbune. Dezvoltarea turismului rural i-a convins pe fiii satelor maramureşene, aflaţi în lumea largă, să se întoarcă acasă, cu toată experienţa acumulată şi cu banii necesari organizării unor complexe turistice de nivel occidental, dar cu specific maramureşean. Li s-au alăturat acelora care au deschis acest drum prin forţe dină a marilor urbe. Din mersul maşinii fur imagini. Văd mici cătune, doar câteva pâlcuri de case, Ciuchici, Macovişte, Mogodinţ, Potoc. Sunt aşezări de oameni simpli, surprinşi de viteza timpului, încremeniţi de vremuri, primindu-şi doar rolul rămas liber, cel de privitor. Ar putea fi doar o impresie. Ajungem în Sasca. O localitate mică, asezată de-a lungul pârâului Şuşara, pe o vale îngustă, fără străduţe laterale, cu căsuţe mici, apropiate, rânduite frumos la şosea. Gardurile nu-şi găsesc rostul, au devenit doar simple porţi. Curţile sunt mici şi arhitectura străzii trădează vechimea construcţiilor, probabil ridicate acum o sută de ani, unele poate chiar mai mult, atunci când locul a atins un maxim al dezvoltării sale. Vremuri apuse Chiar dacă minele de cupru, de argint şi de aur au fost exploatate încă din vremea romanilor şi a ocupaţiei turceşti, despre Sasca, în scris, se menţionează de abia prin 1717, când apare ca o mică aşezare cu numai 11 case. Atunci începe dezvoltarea locului ca zonă minieră. Austriecii trimit geologi şi muncitori colonişti în valea Caraşului, în Oraviţa, Ciclova şi Sasca şi încep lucrările de exploatare.

proprii, curajoşi, folosind mijloacele locale, renăscând tradiţia. Mărturie stau cele peste 300 de pensiuni turistice rurale de două sau de trei stele, cum sunt cele 17 din Bârsana sau cele 41 ridicate în Botiz. Mulţi se cazează în Ocna Şugatag, aducând argumente de ordin tradiţional. Dar cine nu a aﬂat de Cimitirul vesel, cu picturile şi versurile ce au depasit graniţele renumitei aşezări turistice, Săpânţa? ”Pline ochi” sunt şi pensiunile turistice de pe Valea Izei, Vadu Izei şi Poienile Izei, doar 60 la

număr, dar atât de căutate nu numai pentru pitorescul aşezărilor, ci şi pentru ospitalitatea gazdelor . În acea zi de sfârşit de vară, cu lacrima cerului în creştetul văii, i-am văzut pe localnicii din acest areal geograﬁc muncind. Sunt harnici, veseli şi frumoşi. Ştiu să te primească cu zâmbetul pe buze (pot învăţa şi alţii din turism de la ei), sunt gazde primitoare şi plini de bunăvoinţă. Parcă n-am văzut nicăieri atât de mulţi copii frumoşi la un loc! Ştiu să cânte , să danseze, să preia tradiţiile de la părinţi, permanent îmbrăcaţi în pitoreştile costume populare. Până şi ei ştiau, că părinţii lor se pregătesc să primească cât mai mulţi turişti din Comunitatea europeană. Paradisul terestru este “pătrat” S-ar putea spune, că Maramureşul românesc este un tărâm al zonelor şi monumentelor istorice protejate, multe UNESCO (21 la număr). Multitudinea porţilor speciﬁce, înalte, adevărate opere de artă, încărcate cu semne universale sunt căutate si descifrate nu numai de specialişti ci şi de călătorii de pretutindeni. E un tărâm ales şi pentru că “ţara cerbilor”, care a înghiţit lemnul munţilor prin troiţe şi turle azvârlite spre cosmos, taie respiraţia vizitatorului, la vederea ”suliţei-săgeată” a bisericilor de lemn, dar şi prin densitatea simbolurilor ancestrale. Cine nu a văzut cercul de pe

porţile maramureşene?! În simbolistica universală înseamnă dezvoltarea centrului sub aspect dinamic, iar crucea semnifică extinderea omului în toate direcţiile individualităţii sale. Găseşti ca ornament frânghia, sculptată în porţi, un simbol foarte vechi al ascensiunii. Şi mai sunt de cercetat scoarţele şi costumele populare purtate nu numai în zi de sărbătoare. Ele au o simbolistică a culorilor (vegetale) uneori uitată, alteori neştiută, dar care ar putea deveni subiect de atracţie turistică. Culoare roşie predomină în dungile fotei şi în covoarele maramureşene; el reprezintă regnul animal, e forţa vitală, semnifică bogăţia şi dragostea. Purpura este culoarea purtată de împăraţii bizantini şi de patricienii romani. În arta populară şi culoarea galben are o semnificaţie. E vorba de acel galben solar, simbol de tinereţe, putere şi forţă, ca aurul împărătesc. Nu lipseşte albastrul jupiterian, pentru vechii egipteni, culoarea adevărului.

Verde, atât de prezent în arta tradiţională locală e culoarea mediatoare a vegetaţiei, a apei regeneratoare, iar alb, cel al iilor imaculate, brodate e atribuit tot soarelui, fiind o sinteză limită, simbol al trecerii dintre două momente. Totul trebuie privit ca un spectacol. Şi dacă vei veni călătorule, pe aceste meleaguri, vei afla că, „gesticulaţia” morarului care macină în faţa porţii, nu este un gest patetic, ci o iniţiere într-un sistem de semne, cu puterea eliberării cântului, cu mutaţiile artistice şi ale ritmului din dans. Şi dacă Pământul e caracterizat drept pătrat prin simbol este pentru că soarele îi fixează axele, datorită punctelor extreme ale traiectoriilor sale, divizate în patru anotimpuri iar Maramureşul are un punct extrem prin turlele bisericilor ce ţâşnesc spre cer. Este un pământ românesc, aflat sub un complex de semne simbolice şi rituale, ce definesc o civilizaţie: cea maramureşeană.

cerea de a asculta o doamnă amabilă, foarte prietenoasă, ce îngrijeşte acest loc. Povesteşte despre Sasca, apoi despre atmosfera din Timişoara copilariei sale, despre şvabi, maghiari şi despre cele trei limbi „obligatoriu” vorbite amestecat, cu nostalgie despre ce a fost şi cumva cu puţină dezamăgire despre prezent. Ambianţă plăcută, interiorul decorat speciﬁc

german, răcoarea serii, început de primăvară. Undeva mai sus, în Sasca Româna, peste Nera, pitită sub un deal, departe de sat, am văzut casa verde, făcută cu mult drag şi din dragoste pentru natură de către Ileana, o doamnă arhitectă din Timişoara, revenită în ţară după o şedere de 12 ani în Canada. De fapt este o căsuţă de lut. Sau din turtă dulce, caldă, prietenoasă, ca în poveste! Ori făcută din pâine, cu acoperişul din cozonac şi cu geamurile din zahăr. Dacă ajungeţi prin zonă vă recomand pensiunea Cheile Nerei pentru atmosfera plăcută de cabană de munte. Drumurile sunt bune până spre Ciuchici, de aici acceptabile, un pic cam peticite. Însă, dacă vrei să te întorci prin Şopotu Nou, musai trebuie să ai gardă înaltă... Weekend plăcut!

A sosit primăvara! Punerea în funcţiune a minelor şi a instalaţiilor de extragere a cuprului a fost, într-o oarecare măsură ajutată de grupul mare de olteni veniţi aici după retragerea turcilor. Oltenii se aşează în această zonă în trei grupuri: Sasca Montană, Cărbunari şi Stinapari. Astfel, în plin avânt economic, pe la 1770, Sasca Montană avea pe lânga minele de cupru şi un grup de trei topitorii cu 12 cuptoare, ocupând al doilea loc, în privinţa extragerii cu-

prului din Banat, pe primul loc ﬁind Oraviţa cu 4 topitorii. În comună trăiau 2720 de suﬂete, din care 1976 români şi 658 germani. Pe la începutul secolului al XIX-lea, datorită dezvoltării uzinelor metalurgice din Austria şi Boemia, socotite mai rentabile, se reduce, rând pe rând, exploatarea din mine şi topitorii, ajungându-se, în 1910 să se înceteze complet activitatea. A urmat unirea, apoi perioada comunistă şi - din 1972 - se reia extracţia minereului cuprifer şi prelucrarea lui primară, însă, după 1990 şi aici - ca şi în multe alte locuri din ţară - industria minieră intră în impas, aşa că activitatea încetează din nou. Tinerii au plecat în alte localităţi în căutare de muncă. La Moara Veche Încercam o plimbare de seară, pe amurg. În faţa unei porţi, pe băncuţă, stau două bătrâne, se uită în stânga, se uită în dreapta, e doar rutină. Rar trece câte o maşină. Drumul urcă încet. Oprim în faţa unei case frumos colorate, „La Moara Veche”. Intrăm şi, la o cafea, avem plă-

Călător prin Spania

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

Pe măsură ce se apropie Sevilla, munţii din Sistemul Masiv Betic dispar din câmpul vizual şi lasă privirea liberă peste o splendoare de oraş. Guad al Kevir, astazi Guadalquivir, este râul care a făcut posibilă înﬂorirea fără precedent a Sevilliei, singurul port maritim de interi-

or al Spaniei, unul din puţinele oraşe spaniole aşezate complet la şes, fără denivelări importante. Accesibilitatea lui e folosită din plin de locuitorii care îl străbat pe biciclete. Prezenţa râului traversat de poduri, cumulată cu puzderia de biciclete, aminteşte vag de un oraş ﬂamand. Poziţia la şes a oraşului are şi un mare dezavantaj: Sevilla înregistrează vara temperaturi excesiv de mari. Pe valea Guadalquivirului, între Sevilla şi Córdoba, termometrul indică medii anuale de 28º C. Tot aici, după-amiezile cu 36º C nu sunt excepţii, ci înfricoşătoare „normalitate” în zilele de iulie şi august. Dealtfel, nu departe de Sevilla se aﬂă localitatea Écija, „tigaia Andaluziei”, locul în care s-a depăşit temperatura de 50º C, record absolut european! Încă de la fondarea sa, Sevilla a fost sortită unui destin special. Legenda spune că

farmecul locurilor l-a vrăjit pe însuşi Hercule, determinându-l să fondeze aici o aşezare. Mai puţin controversată decât legenda semizeului Hercule este realitatea istorică incontestabilă de dată mai „recentă” care atestă negru pe alb că în istoria Imperiului Roman au existat doar doi împăraţi născuţi în afara graniţelor Italiei de azi, amândoi din Sevilla: Adrian şi Traian. Fii şi ﬁicele oraşului nu au îndeplinit întotdeauna roluri „cuminţi”. Din Sevilla a pornit Don Juan în lume, zdrobind inima atâtor femei. Bărbierul Figaro şi-a dus traiul aici. La fel Carmen, eroina lui Merimé şi a lui Bizet, despre care se spune că era o mică drăcoaică. Sunt mulţi cei care pretind că solul Sevilliei ar ﬁ fost sărutat pe alocuri de diavol. Dar înainte să se nască Domniile lor,

Sevilla a fost centrul nevralgic al tranzacţiilor comerciale ale fenicienilor, trecând apoi sub dominaţia cartagenezilor, urmaţi de romani şi vizigoţi care, la rândul lor, au predat ştafeta regilor mauri. Reconquista a redat oraşul creştinătăţii începând cu anul 1248, pentru ca la numai cinzeci de ani după terminarea ei, odată cu descoperirea Americii, Sevilla să devină Metropola Lumii Noi. Ca un fel de capitală medievală, Sevilla găzduia „guvernul” Imperiului în care soarele nu apunea niciodată. Tot aurul Americii, toate bogăţiile de peste ocean aduse de caravelele conquistadorilor şi de vasele comerciale ale „Invincibilei Învinse” (Armada), au trecut fără excepţie prin portul sevillez, deţinătorul monopolului absolut pentru comerţul cu noul continent. Privind înapoi la istoria

atât de complexă a oraşului nu e de mirare că înseşi pietrele caldarâmului prind glas. Legat de expresia „pietrele vorbesc”, anecdota preferată a localnicilor descrie eşecul proiectului de construcţie a reţelei citadine de metrou. Nu i s-a pus în cale cine ştie ce piedică tehnică sau tectonică, ci pur şi simplu vestigiile istorice inestimabile, care răsar la fiecare pas. În urma suspendării repetate a lucrărilor, la insistenţele arheologilor, după 30 de ani de tergiversări, edilii oraşului au renunţat la proiectul de metrou şi au construit în numai şase luni o exemplară reţea de suprafaţă, cu tramvaie moderne, super-rapide. Nu se poate imagina intrare mai triumfală în oraşul Sevilla decât prin Avenida de la Palmera. Bulevardul e flancat de pavilioanele naţionale ale ţărilor participante la Expoziţia hispano-americană din 1929. Cuvântul pavilion e impropriu şi nu reflectă nici pe departe frumuseţea clădirilor, felul în care fiecare dintre ele redă la dimensiuni deloc neglijabile spiritul şi quintesenţa ţării care l-a construit. Realizăm cât de familiari eram - fără să ştim - cu particularităţile fraţilor noştri întru latinitate de peste ocean, când zărim detalii care amintesc de civilizaţiile apuse ale aztecilor sau incaşilor. În acelaşi timp, înţelegem cât de distincte sunt ţările Americii de Sud şi cele din America Centrală, unele mititele şi sărace, altele puter-

mai plăteşte şi astăzi dobânzile datoriilor făcute pe atunci. În schimb, nimeni nu contestă că, datorită lor, faţa oraşului s-a schimbat radical, în bine. Odată ajunşi în perimetrul rezervat Spaniei, la vederea Pavilionului Regal din Piaţa Americii şi a clădirilor bogat decorate în stil mudejar (arab), dispuse faţă în faţă cu cele care imită filigranul argintat sevillan (plateresco, de la plata = argint), uităm de necazurile financiare ale administraţiei oraşului şi rămânem uimiţi de atâta frumuseţe. Lovitura de graţie ne-o dă Plaza de España, semicercul imens care încinge parcă într-o îmbrăţişare, cu două turnuri laterale, cele 52 de provincii ale Spaniei. Fiecare provincie e reprezentată separat într-o nişă, cu o bancă din mozaic în culorile specifice, alături de stemă şi de o placă istorică. La mijloc ţâşneşte veselă, ca un mănunchi lichid de flori supradimensionale, fântâna arteziană care a servit ca decor de fundal în Războiul Stelelor sau, mai recent, în filmul Codul da Vinci. Semicercul monumental al Plazei de España se deschide larg, vrând parcă să facă introducerea spre cel mai renumit parc al Spaniei, luxuriantul María Luisa. Multe din plantele cultivate aici a fost la origine o raritate de peste ocean, adusă treptat şi aclimatizată pentru întâia oară pe bătrânul continent. Oraşul face astfel şi în plan botanic oficiile de punte

nice şi bogate, adevărate imperii amazoniene. Pavilioanele celor bogate, surprinzătoare prin dimensiuni, sunt intercalate cu altele mai modeste, care compensează prin faţade împodobite cu multă imaginaţie. Detectăm adevărate bijuterii în fantezii multicolore, ca de exemplu clădirea albastră a Guatemalei! Multe construcţii găzduiesc astăzi ambasade, spitale, instituţii de învăţământ sau centre administrative. Neuitat rămâne frumosul palat cu destinaţia surprinzător de profană de Oﬁciu al Forţelor de Muncă. Deşi Expoziţia HispanoAmericană a eşuat complet în urma ﬁascoului bursier din anul cu ghinion 1929, palatele dăinuie şi încântă în continuare. Gurile rele susţin că Sevillia

între lumi. Depăşim sediul actual al Universităţii din Sevillia, o imensă clădire compactă restaurată, în care a funcţionat multă vreme Fabrica de Tutun. Metamorfoza din Fabrică de Tabac în Universitate e un exemplu tipic al talentului andaluz de a improviza. Legenda spune că aici a lucrat frumoasa Carmen, nărăvaşa cu destin tragic, care l-a inspirat pe Bizet. Imaginea ei se perpetuează prin oraş, ori de câte ori câte un grup de tineri îşi aşterne podiumul de lemn la colţ de stradă şi începe să danseze bătând din palme. Sevilla este una din capitalele incontestabile ale ﬂamencoului. Dar despre falmenco merită vorbit într-un capitol separat, căci este fenomenul cel mai complex şi mai fascinant

APRILIE 2013

Sevilla

posibil, o adevărată explozie de emoţii, culori şi graţie. Intrăm în inima oraşului traversând un parc cu copaci exotici aduşi de peste ocean: Jardines de Murillo, botezat aşa în cinstea pictorului care a înzestrat oraşul cu multe tablouri impresionante. Odată în plus, monumentul plasat în Parcul Murillo şi dedicat lui Columb aminteşte de descoperirea Americii, cel mai important episod din istoria oraşului. Pe străzile strâmte ale cartierului Santa Cruz pulsează viaţa veselă. Nu a fost întotdeauna aşa. Casele albe, înghesuite una în alta, par nişte siluete temătoare, sugerând parcă amintiri din vremurile de pe când aici locuiau evreii săraci. Se înşiră de-a lungul străduţelor înguste, ca nişte miniaturi dintr-un sat de păpuşi. Azi, El Barrio de Santa Cruz e adresa preferată pentru o ieşire la terasă, în umbra unui patio umbros. Turiştii vin în valuri, pândiţi chiar de la intrare de barzi locali ce se alipesc instantaneu grupului, cântând la chitară din mers. Mai nou, serenadele se aud toată ziua, nu doar seara. Un vad discontinuu de vizitatori se prelinge agale pe lângă zidul secular al reşedin-

ţei Regilor Catolici. Renumitul Alcazar se află în bună funcţionare şi e folosit frecvent de familia regală spaniolă ori de câte ori zăboveşte în oraş (adesea). Întâlnim la tot pasul logotipul oraşului Sevilla, o stranie înşiruire de simboluri, scrise parcă de o mână nesigură : Simbolul, care se regăseşte pe ziduri şi frontispicii, pe stâlpii de iluminaţie publică, pe toate documentele oficiale emise de primăria oraşului Sevilla, şi până şi pe maşinile poliţiei, ţine loc de emblemă a oraşului. Litera din centru nu este cifra 8, ci reprezintă un ghemotoc de aţă, cuvânt care în spaniolă înseamnă „madeja”. La citirea inscripţiei se obţine expresia „no-madeja-do”, sau „no me ha dejado”, tradus prin „nu m-a lăsat”. Se spune că Alfons al Xlea ar fi rostit-o, exprimându-şi recunoştinţa faţă de oraşul care nu l-a abandonat, găzduinduindu-i exilul după detronare. Prin ghemul de aţă, simbolul face o trimitere la nodul gordian tăiat de Alexandru cel Mare cu spada (din latină, „nodo”, nod). De asemenea, prescurtarea ND are conotaţii religioase, semnificând Numele Domnului (Nomen Domini în latină).

APRILIE 2013

Tradiţii strămoşeşti

Obiceiuri şi tradiţii legate de Postul Mare

Tradiţiile din Postul Mare sunt diferite de la o regiune a ţării la alta şi datează de sute de ani. Anul acesta, Postul Paştelui sau Postul Mare a început pe data de 18 martie şi se încheie pe data de 5 mai. Postul nu trebuie văzut ca o pedeapsă, ci ca pe o provocare. Este un test al înfrânării poftelor, o lecţie de voinţă care ne dă posibilitatea să ne autoeducăm. Prin ieşirea de sub imperiul satisfacerii poftelor, omul devine mai liber, mai stăpân pe sine, nemaiﬁind robul acestora. Atunci, în perioada postului, când credinciosul duce o viaţă curată, spiritual şi trupeşte, rugăciunile sale au putere mai mare, iar rugile sale ajung mai uşor la Dumnezeu.

dar care conţin multe produse lactate, brânză, lapte, smântână. Toată comunitatea se adună şi mănâncă atunci, pentru a nu duce lipsa mâncărurilor în cele 40 de zile de abstinenţă. Toată lumea din sat trebuie să se împace cu toată lumea cu acest prilej, iar cei săraci, care nu-şi permit festinul, primesc de pomană. „Strigarea peste sat“ este o altă manifestare specifică lăsatului secului, care se regăsea în toate zonele ţării, în unele locuri din Moldova practicându-se şi acum. Intrarea în post este marcată printr-o curăţenie generală foarte severă, întreaga perioadă a postului fiind una în care se urmăreşte purificarea prin toate mijloacele. Luni, prima zi de post, femeile se îndeletnicesc cu spălatul tuturor vaselor din bucătărie. Se face leşie cu apă şi se spală toate farfuriile, lingurile, furculiţele, toată bucătăria, mobilierul, în general toată casa este curăţată, astfel încât orice urmă de grăsime de natură animală să dispară, ca să nu se spurce mâncarea. În comunităţile rurale, sătenii mai înstăriţi foloseau chiar un alt rând de vase care erau coborâte

Moldova Tradiţiile şi obiceiurile legate de Postul Mare, cel mai solicitant din calendarul creştin-ortodox, datează de sute de ani şi se păstrează în Moldova mai bine decât în celelalte zone ale ţării. Lăsatul Secului pentru Postul Paştelui cade între 1 februarie şi 8 martie, perioada care se suprapune aproximativ începutului primăverii, iar în comunităţile tradiţionale această zi echivala cu o adevărată petrecere în aer liber, nu numai a tinerilor, ci a întregii comunităţi. În duminica dinainte de intrarea în Postul Mare, Zăpostitul de Paşti sau Duminica Albă, are loc un festin gastronomic care se lasă, de regulă cu excese alimentare şi bahice. Se pregătesc feluri de mâncare fără carne,

din pod doar pentru perioada de post. Postul Paştelui era ţinut cu sfinţenie în comunităţile tradiţionale, acesta fiind mult mai sever decât cel al Crăciunului. Restricţiile la alimente culminau cu Săptămâna Mare, atunci când se ţinea post negru sau doar cu pâine şi apă. În Neamţ, se alungă spiritele rele cu fum de cauciuc ars. În afara orânduielilor cerute de biserică înainte şi în timpul Postului Mare, nemţenii respectă cu sfinţenie câteva tradiţii, păstrate din tată în fiu. În anumite localităţi din judeţul Neamţ există tradiţii respectate de-a lungul timpului de orice credincios. Cea mai răspândită practică bătrânească este spălarea hainelor şi a oalelor înainte de post, pentru a îndepărta urmele alimente-

Prof. Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/Spania

lor de frupt. Pentru alungarea ispitelor se aprind focuri pe dealurile din apropierea satelor şi se face mult zgomot. Ortodocşii de etnie romă obişnuiesc să ardă cauciucuri, pentru ca fumul gros să alunge spirite-

ard spaţiile de la răscruce de drumuri, de la marginea pădurilor, de lângă lacuri. Focul va ajuta oamenii să-şi ardă toate lucrurile negative şi pentru asta, obiceiul este să sară peste foc. Acest foc are şi rolul de a

le rele. În afară de renunţarea la carne, lapte, brânză şi ouă, în prima săptămână de post nemţenii renunţă şi la ulei. Un obicei care a existat sute de ani în satele din Moldova dar care s-a pierdut din cauza condiţiilor economice. Obiceiuri din Muntenia Postul Paştelui este cel mai lung şi cel mai auster dintre toate posturile creştine, dar este totodată o perioadă în care tradiţii precreştine se unesc cu cele creştine într-un complex etnologic de o frumuseţe specific românească. Nici zona de sud a ţării nu stă diferit în ceea priveşte obiceurile. Tradiţiile ce ţin de rural şi respectul faţă de recoltă moştenit din generaţie în generaţie de la cei mai vechi locuitori din aceste zone şi profunzimea spirituală creştină se unesc într-un mod perfect armonios. Împreună au dat naştere unei bogăţii culturale inedite, obiceiuri străbune păstrându-se până astăzi. Debutul primăverii aduce cu sine ideea de renaştere, iar la nivelul obiceiurilor străbune ţine de diverse metode de ritualuri ţinute în cinstea fertilităţii pământului, a rodului bogat de peste an, spun specialiştii. Obiceiurile din postul de şapte zile sunt un sincretism între aceste concepte cu obiceiuri magice în combinaţie cu cele creştine. Este pe de-o parte vorba de renaşterea fizică şi apoi de cea spirituală. Credinţa creştină instituie împăcarea între semeni, iertarea. Nu poţi să fii liniştit fără să ai relaţii bune cu rudele, cu apropiaţii şi chiar cu vecinii. Apoi, masa de duminică seara trebuie să fie îndestulătoare, se mănâncă şi se bea excesiv pentru ca oamenii să intre săturaţi în post. Iar la astfel de mese, oamenii se împacă, îşi cer iertare unii altora pentru păcate. Un obicei specific Munteniei sunt uraliile, adică focurile de purificare ale spaţiilor cu resturi vegetale. Se

„arde” toate viciile.Femeile şi bărbaţii strigă în gura mare viciile unuia sau altuia şi ele sunt astfel cunoscute de tot satul, iar omul care le are nu le va mai avea. Mai există un obicei care se mai practică şi astăzi. Este vorba de Cucile, adică momentul în care sătenii se îmbracă în nişte costume specifice şi au loc nişte scene de bătăi. Aceast ritual avea funcţia de îndepărtare a răului, dar şi rolul de a îndepărta boala din om. Cucile şi cucioaicele se luptă, iar cucioaicele strigă: «să iasă dracii din om!» Petrecerea Cucilor sau Ziua Nebunilor se încheia cu un moment de festin, de regulă bărbătesc şi numai cu băutură. Un alt obicei muntenesc este masa pentru păsări amenajată pentru a „pune pofta-n cui” păsărilor de câmp care obişnuiesc să mănânce seminţele de pe câmp. Li se punea o masă încărcată cu tot felul de firimituri ca ciorile şi vrăbiile să se sature şi să nu mai strice recolta. Un alt obicei, cam barbar după părerea mea, era acela de a lega un câine cu lanţul de un par în dreptul căruia să se învârte de mai multe ori. Când bietul animal era eliberat urla şi schelălăia. Era o metodă de a înrăi câinii, sudul ţării fiind o zonă plină de oieri care aveau nevoie de câini vigilenţi care să protejeze oile de lupi. În Banat se păstrează încă tradiţia prin care, timp de două zile, la intrarea în postul Paştelui, un grup de oameni umblă mascaţi prin sat pentru a speria şi alunga spiritele rele. În aceeaşi ordine de idei, în unele zone postul era întâmpinat cu focuri aprinse pe dealurile din preajma satului, până noaptea târziu. Copiii şi tinerii aprindeau un foc mare, ritualic, făcând zgomot şi chiuind pentru a alunga spiritele rele. Postul Paştelui nu mai este, însă, respectat cu aceeaşi rigurozitate în ultima jumătate de secol, nici

în ceea ce priveşte tradiţiile, dar nici în privinţa restricţiilor alimentare. Puţini dintre bănăţenii tineri îşi mai amintesc tradiţia spălării tuturor hainelor familiei înainte de intrarea în post, dar mai ales opărirea oalelor din casă cu leşie obţinută din cenuşă, astfel încât să nu rămână pe ele niciun strop de grăsime animală, mai ales de porc, care ar ﬁ afectat puritatea bucatelor gătite în post. Prima zi de post se numeşte în Banat, dar şi în alte zone ale ţării, Spolocanie. Obiceiul de Spolocanie este ca oamenii să se spele cu băutură, la cârciuma satului, de mâncarea de „dulce” pe care au consumat-o până acum. În trecut, la aceste petreceri cu băutură participau şi femeile, care veneau, tradiţional, cu furca de tors la brâu. Obiceiuri ardeleneşti În postul Paştelui, femeile aveau activităţi casnice la intensitate maximă (torsul, ţesutul, cusutul) deoarece credinţa este că de Înviere ﬁecare om trebuie să aibă haine noi, din această cauză se mai spune despre Paşti că sunt „Paştile falnice, tot în coji de ouă şi-n cămeşe nouă!” Se pregătesc casele, gospodăriile şi grădinile, cu o

curăţenie generală de primăvară făcută de bărbaţi care trebuie terminată până la „Florii” (o săptămână înainte de Paşti.) Gunoaiele care se adună cu ocazia curăţeniei de primăvară sunt aprinse la Mucenici, Alexii sau Bunavestire, focurile făcute cu ele având şi semnificaţii magice, de purificare şi de apărare a oamenilor şi a gospodăriilor de boli si spirite malefice. Tot în perioada postului mare se mai celebrează Sărbătoarea Bunavestire când oamenii spun că vin rândunelele şi începe să cânte cucu. În dimineaţa zilei se făcea foc în grădină şi se afumau pomii ca să rodească fructe fără viermi. Duminica Floriilor marca începutul celei mai importante săptamâni din anul bisericesc –„Săptămâna Patimilor”. În această duminică la sate, în amintirea ramurilor de finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, se duc ramuri verzi de salcie sfinţite de preot. În mentalitatea populară, salcia era considerată a fi un arbore binecuvântat de Maica Domnului. Salcia de la Florii

era păstrată la icoană sau la grindă ca fiind ”bună de aprins când sunt vremuri grele” sau de pus la brâu „ca sa nu-i doară spatele”. Pregătirile pentru Paşti se terminau în Săptămâna Mare. De la Florii până în joia Mare credincioşii se spovedeau şi se împărtăşeau. Femeile finalizau curaţenia caselor şi a textilelor. În joia mare se „băgau Paştile în biserică”. În Vinerea Mare sau Neagră, oamenii îi spun aşa deoarece în această zi se ţine post negru (nu se consumă alimente şi nici apă). Femeile roşeau ouăle pentru Paşti si pregăteau pasca şi cozonacii. Sâmbata era ultima zi din post în care se mai puteau face pregătiri pentru Paşti. Seara femeile pregăteau blidul pentru Înviere în care puneau pască, ouă roşii, sare, carne, suncă, slănină etc. pentru a fi duse şi sfinţite de preot în Noaptea Învierii. La miezul nopţii toţi credincioşii se duceau la biserică. Oamenii se spălau cu apă în care se punea o monedă şi un ou roşu. Acest ritual spune că aduce noroc. După slujba Invierii la toţi oamenii li se dadea „Paşti”, încheind astfel postul. În unele zone ale ţării unde se credea că oamenii care sunt la munte nu au posibilitatea de a lua paşti încheiau postul mestecând muguri de brad. Se

credea că oamenii care mor în Săptămâna Luminată merg în Rai. De Paşti în toate satele româneşti, în prima zi a acestei sărbători, nu se făcea joc, horă, nu se mergea în vizită şi mai ales nu se părăsea satul, oamenii petrecându-şi timpul la biserică şi acasă cu familia. A doua zi de Paşti tinerii mergeau la naşi, părinţi, fraţi, cu o pască şi ouă roşii, unde după ce salutau cu „Hristos a înviat!”- expresie folosită până la Rusalii (Înălţarea Domnului) - sărutau mâna la cei bătrâni, sunt poftiţi la masă, iar după ce se ospătau cu bucatele alese de sărbatoare mergeau cu toţii la hora sau jocul făcut în sat.

Bucătăria de acasă Să postim Prof. Irina Georgescu Şova Postul are o foarte mare eficienţă pentru organismul omului, demonstrată ştiinţific. Perioadele de post au fost aşezate cu foarte mare înţelepciune, în fiecare sezon trupul având nevoie de o perioadă de detoxifiere şi adaptare la perioada următoare. Eficienţa este valabilă însă numai dacă ţinem cont de anumite reguli în perioada postului, şi anume: • să nu consumăm produse prelucrate numite „de post” care înlocuiesc carnea şi sunt foarte procesate şi drese cu multe E-uri. Compoziţia acestora este cam aceeaşi: soia, polifosfaţi, agenţi de îngroşare, coloranţi (carminul de exemplu se extrage folosind aluminiul, iar prezenţa acestuia în organismul uman provoacă Alzheimer), conservanţi etc. • să nu cumpărăm alimente la care nu este prezen-

tată lista ingredientelor, pentru că, de obicei, acestea oferă „surprize” • consumul margarinei este contraindicat total • uleiul de măsline este extraordinar, însă trebuie să avem mare grijă atunci când îl cumpărăm, pentru că este cel mai falsificat ulei din lume. Citiţi întotdeauna eticheta (s-ar putea să nu fie ulei de măsline, ci din reziduuri de măsline – olio di sansa di oliva)! Uleiul recomandat este cel extravirgin presat la rece. • nu este recomandat să folosim uleiul de măsline la prăjit, pentru că îşi pierde toate valorile nutritive. • nu sunt recomandate compoturile şi gemurile din cauza cantităţii mari de zahăr care se află în acestea. Sunt preferabile fructele ca atare, fie ele şi din supermarket. • în post mai ales este

Cartoﬁ la tigaie

sănătos! recomandat să ne preparăm noi mâncarea, deşi găsim în comerţ tot felul de mâncăruri de post gata preparate, în fast-food-uri sau hipermarketuri. Alimentele procesate sunt extrem de gustoase, dar nu au valoare nutriţională. Astfel noi mâncăm fără să ne hrănim (în plus acumulăm şi tot felul de toxine) şi apoi ne îmbolnăvim. • nici un aliment nu este suﬁcient pentru sănătate, de aceea este recomandată

o dietă diversiﬁcată. Leguminoasele: fasolea, soia boabe, mazărea, bobul, lintea, sunt o excelentă sursă de proteine; nuciferele (nuci, alune, seminţe de dovleac etc. neprăjite şi nesărate) conţin omega 3 şi alţi acizi graşi „buni”. Nucile se păstrează în coajă şi se desfac doar înainte de consumare, altfel se oxidează! • postul nostru trebuie să conţină o cantitate foarte mare de legume şi fructe.

Ingrediente • 1 varză proaspătă de mărime potrivită • 1 ceapă • 2 ardei gogoşar roşu • verdeaţă, piper boabe, sare • 50 ml ulei Preparare Varza se spălă şi se toacă mărunt. Gogoşarul se spălă şi se taie cubuleţe. Într-o cratiţă se pune uleiul la încins, se adaugă ceapa şi ardeiul. Se lasă la călit 5-7 minute şi se amestecă din când în când. Se adaugă apoi varza şi amestecăm bine. Se lasă la foc mic să se călească. Se adăugă 50 ml apă ﬁerbinte şi punem capacul la cratiţă. Se lasă să ﬁarbă la foc mic 15-20 minute. Când este gata se adaugă boabele de piper şi sare după gust. Se mai

Mâncare de prune cu orez

Ingrediente: • 100 gr. orez • 50 gr. zahăr • 250-300 gr. prune uscate • 25 gr. făină • 50 ml ulei • 1 baton de scorţişoară Mod de preparare: Orezul se fierbe în 500 ml apă aproximativ 20 de minute. Prunele se ţin în apă călduţă 2-3 ore, să se înmoaie, după care se spălă bine şi se pun la fiert într-o cratiţă cu 1 Ingrediente • 5 cartofi • 1 ceapă • 2 ardei gogoşar roşu • 1 ardei gogoşar verde • 30 ml ulei, sare, piper, pătrunjel verde Preparare Cartofii se spălă şi se curăţă de coajă. Se taie în cuburi potrivite şi se pun la fiert într-un vas cu apă. Separat într-o tigaie adăugăm ceapa tăiată fâşii, ardeii tocaţi cubuleţe. Se lasă la călit 5-10 minute la foc mic. Când legumele au devenit sticloase, se adăugă cartofii fierţi şi scurşi. Se amestecă uşor şi mai lăsăm pe foc 1-2 minute. Se ia tigaia de pe foc, se adaugă sare, piper după gust şi pătrunjel verde tocat mărunt.

APRILIE 2013

l de apă şi batonul de scorţişoară. Când prunele sunt aproape fierte se ia cratiţa de pe foc, se îndepărtează batonul de scorţisoră şi se scot prunele într-o farfurie. În altă cratiţă se pune uleiul şi făina şi se amestecă până se încinge, se adaugă zahărul, apoi zeama de la fiertul prunelor. Se amestecă bine, se adaugă orezul fiert şi prunele şi se lasă la fiert 5-10 minute. Mâncarea se serveşte rece.

Varză cu legume

lasă 1-2 minute, apoi se ia de pe foc. După preferinţă se

poate adăuga şi piper măcinat. Este mai aromată.

praful de copt, sarea. Se amestecă energic 1-2 minute apoi se adăugă făina. Se amestecă până se încorporează şi obţinem o compoziţie omogenă care se împarte în două boluri. Într-un bol se adaugă staﬁdele, cacao, dulceaţa şi se amestecă bine. În al doilea bol se adăugă nuca şi se amestecă. Se tapetează o tavă de cozonac cu hârtie de copt, se

adăugă compoziţia cu nucă apoi pe mijloc se adăugă compoziţia cu cacao. Se presără cu nucă măcinată şi se întroduce în cuptorul încălzit la 160 C şi se lasă la copt 30-40 de minute. Nuca va deveni aurie iar checul va avea aspect uşor crăpăt. Se lasă să se răcească apoi se porţionează. După preferinţă se poate pudra cu zahăr praf.

Ciuperci Chec de post umplute Ingrediente • 10 ciuperci potrivite • 1 ceapă • 30 ml ulei • 1 ardei gogoşar în oţet • 1 linguriţă drojdie inactivă • 3 ﬁre de pătrunjel proaspăt • sare şi piper după gust Preparare Ciupercile se spălă, se îndepărtează codiţele şi se ung cu ulei. Se introduc în cup-

tor pe grătar, cu partea interioară în jos 5 minute, apoi se întorc şi se mai lasă încă 5 minute. Separat într-o tigaie punem uleiul la încins, se adaugă ceapa tăiată mărunt şi lăsăm 2 minute să se călească. Se adaugă codiţele de la ciuperci, tăiate cubuleţe. Lăsăm pe foc şi amestecăm din când în când timp de 5

minute. Se adaugă ardeiul gogoşar din oţet tăiat cubuleţe, pătrunjelul tocat mărunt, drojdia inactivă, sare şi piper după gust. Drojdia are rol de a lega compoziţia. Se umplu ciupercile, se pun într-o tavă tapetată cu hârtie de copt şi se introduc la cuptor pentru 15 minute. Sunt delicioase! Se servesc calde sau reci! Poftă Bună!

Ingrediente • 1 pahar făină • 1 pahar de apă • 1 pahar zahăr • 1/2 pahar ulei • 2 plicuri zahăr vanilat • 1 plic praf de copt • 1 praf de sare • 50 gr staﬁde • 70 gr nucă măcinată • 30 gr cacao • 2 linguri dulceaţă Notă: 1 pahar obişnuit = 125 gr. Mod de preparare Într-un vas se adăugă: uleiul, zahărul, apa, zahărul vanilat,

APRILIE 2013

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Astenia de primăvară, pericol pentru organism „Nu am chef azi, nu am chef de nimic!”, aşa începe o melodie a formaţiei Vama Veche, şi cam aşa s-ar putea traduce starea generală de proastă dispoziţie pe care o resimţim odată cu venirea primăverii. Astenia de primăvară este resimţită de organism ca oboseală cronică şi slăbiciune şi afectează atât sfera fizică (inclusiv viaţa sexuală), cât şi sfera psihică (intelectuală). Spune-i STOP înainte să te bucure şi cu câteva kilograme în plus. Astenia este o tulburare afectivă de scurtă durată, care apare, de regulă, cam în aceeaşi perioadă din an, cu următoarele simptome: tristeţe, anxietate, iritabilitate, pierderea interesului pentru activităţi de rutină, pierdea capacităţii de concentrare. Se manifestă în special la persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani, însă, uneori, a fost observată şi la copii şi adolescenţi. Cauza exactă nu se conoaşte însă, o explicaţie plauzibilă ar fi lipsa luminii soarelui din timpul iernii. O teorie spune că scăderea expunerii la lumină duce la modificarea comportamentală. Datorită carenţei de vitamine din cursul iernii, scade şi capacitatea de rezistenţă a organismului la afecţiunile obişnuite, ducând la o suprasolicitare ce ne face să ne simţim slăbiţi şi ameţiţi. Toate acestea influenţează activitatea cerebrală, scăzându-ne tonusul intelectual. Sport şi alimentaţie sănă-

Terapia verde

E primăvară revino şi tu la viaţa!

toasă pentru o primăvară frumoasă Oboseala poate fi şi rezultatul unor afecţiuni somatice, însă, dacă, din punct de vedere somatic, totul este în regulă, poate ar trebui să-ţi revizuieşti stilul de viaţă. Un rol covârşitor asupra sănătăţii şi, evident, al siluetei îl au exerciţiile fizice. Activitatea fizică revigorează sistemul ner-

gume, fructe, sucuri naturale, care cresc aportul de vitamine şi minerale şi modifică astfel carenţa organismului. Stai departe de tentaţii! • Nu „trata” depresia sezonieră de care aminteam prin ronţăit! De multe ori, când suntem deprimaţi chiar şi pe perioade scurte, mâncăm mai mult, încercând să umplem golul din interiorul nostru.

rul unui specialist. Există o metodă foarte originală de a combate acest efect al schimbării de anotimp, şi anume fototerapia - terapia cu lumină. • Fii atentă ce îţi doreşti pentru această primăvară: să fii frumoasă, să cucereşti, să te laşi cucerită, să fii o învingătoare etc. Fii curajoasă în încercarea ta de a te cunoaş-

vos şi creşte metabolismul, care asigură o mare cantitate de energie, combătând astfel şi astenia. Viaţa noastră este bazată pe energie. Pentru a putea funcţiona fizic, psihic, social, pentru ca viaţa noastră să fie completă, avem nevoie, pentru noul an care începe odată cu primăvara, de toată energia pe care o putem acumula din alimentaţie, din aer, din jurul nostru, din noi. Atenţie la alimentaţie! Carbohidraţii sunt descompuşi până la glucoză, ducând la procese generatoare de energie. O dietă bogată în fibre, cereale, legume, pe lângă energia eliberată, te păstrează în formă. În perioada aceasta, când organismul îşi revine încet după o dietă plină de proteine, bogată în calorii, şi din care ieşim cu câteva kilograme în plus, este necesar să ştim că există anumite alimente - salate de le-

Ar fi mult mai benefic pentru silueta ta dacă ai ieşi la o plimbare prin parc să admiri cum natura revine la viaţă şi astfel să-i urmezi exemplul. • Renunţă la vicii - fumatul nu te va scoate din starea proastă dată de depresia sezonieră, din contră: îţi va afecta tenul, vei fi mai obosită şi îţi va consuma şi ultima rezervă de putere a organismului şi aşa afectat. • Îngrijeşte-te! Du-te la un salon de masaj, vopseştete, fă-te frumoasă. Se ştie că acest lucru le ajută pe femei şi în momentele cele mai grele. Îmbrăcă-te cu ţinute viu colorate – şi ele îţi pot schimbă starea de spirit. Priveşte mereu frumosul din viaţa ta şi nu te lăsa copleşită. Bucură-te de fiecare zi a vieţii tale! • Dacă starea de apatie nu dispare, şi eşti tot mai tristă şi mai abătută, cere ajuto-

te, şi alege dacă vei trece prin astenia de primăvară sau dacă, pentru tine, acesta va fi un anotimp al renaşterii. Alimente care combat astenia de primăvară Fie că este vorba de o noapte de nesomn sau un program încărcat, în anumite zile se pare că nu aveţi deloc energie. Înainte de a apela la o ceaşcă de cafea sau alte băuturi energizante, încercaţi alte strategii mai sănătoase de a evita lipsa energiei, cauzate de astenia de primăvară. Următoarele alimente vă pot ajuta să aveţi un nivel ridicat de energie, contribuind în acelaşi timp la menţinerea sănătăţii generale, prin conţinutul lor de substanţe nutritive. • Seminţe de dovleac. Dacă vă simţiţi epuizaţi după un antrenament de numai 30 de minute, este posibil să aveţi un deficit de magneziu. În cadrul unui studiu, cercetătorii au restricţionat acest mineral din dieta subiecţilor (femei cu vârste cuprinse între 47 şi 75 de ani). Ei au descoperit că cei care au valori mai scăzute de magneziu în organism au nevoie de mai mult oxigen în timpul activităţilor fizice. Pentru a se evita acest lucru, includeţi cel puţin 1/4 ceaşcă de seminţe de dovleac în dieta zilnică pentru a beneficia de un nivel optim de energie. • Cereale integrale. Carbohidraţii care se găsesc în cerealele integrale sunt cei care luptă cu astenia. Cu toate că

majoritatea persoanelor se feresc să includă carbohidraţi în dieta lor, adevărul este că aceştia sunt esenţiali pentru creşterea nivelului de energie din organism. Pentru ca energia dumneavoastră să atingă cote ridicate, alegeţi carbohidraţi complecşi din biscuiţi de cereale integrale sau fulgi de ovăz, în schimbul carbohidraţilor rafinaţi. Organismul digeră lent carbohidraţii complecşi, menţinând în limite normale valorile zahărului în sânge şi o stare bună de spirit. În plus, un castron de fulgi de ovăz are un conţinut redus de calorii. • Nuci. Nucile sunt bogate în acizi graşi Omega 3. Nu numai că acestea sunt grăsimi sănătoase pentru organism, dar şi contracarează oboseala şi ameliorează simptomele de depresie uşoară. Măriţi aportul zilnic de Omega 3 cu o porţie de 1/4 ceaşcă de nuci (care conţine aproximativ 190 de calorii).

• Ciocolata neagră. Dacă aveţi de gând să trataţi astenia de primăvară cu dulciuri, alegeţi inteligent. În cadrul unui studiu, cercetătorii au oferit unor pacienţi cu sin-

dromul oboselii cronice, aproximativ 45 de grame de ciocolată neagră, în fiecare zi, timp de 2 luni. Subiecţii au raportat o creştere semnificativă a energiei. Oamenii de ştiinţă sugerează că polifenolii din ciocolata neagră încurajează producţia de serotonină din creier, substanţe chimice care îmbunătăţesc starea de spirit şi reduc starea de oboseală. • Ceai. Cofeina dintr-o ceaşcă de cafea pare alegerea mai gustoasă dimineaţa, dar o ceaşcă de ceai verde, de exemplu, conţine ingrediente importante în combaterea asteniei printre care şi L-teanina. Atunci când este combinat cu cafeină, acest aminoacid îmbunătăţeşte funcţia cognitivă mai eficient decât cofeina simplă. 3 ceşti de ceai pot îmbunătăţi vigilenţa, memoria şi timpul de reacţie, în timp ce reduc oboseala. • Pepene verde. O altă cauză posibilă a asteniei poate fi deshidratarea. Pepenele verde este o sursă bogată de apă şi electoliţi care ajută la menţinerea hidratării. În plus, acest fruct este bogat în elemente care luptă împotriva asteniei, cum ar fi potasiul, vitamina C, licopenul şi fierul. Important este, indiferent de anotimp, să ne acceptăm pe noi înşine, aşa cum suntem, să ne înţelegem corpul, care trece prin modificări zilnice, şi să nu ne mai proiectăm frustrările şi nemulţumirile asupra greutăţii corporale. A venit primăvară şi, cum spune Arghezi: „De-acum s-a ivit lumina, a ieşit din stup albina…”, aşadar, ieşiţi şi salutaţi soarele mulţumindu-i pentru beneficiile sale!

Mica publicitate Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul anunţurilor de la mica publicitate comunicate la telefon sau prin e-mail! Singurii răspunzători sunt cei care le transmit redacţiei noastre spre publicare! DIVERSE  În prima jumătate a lunii aprilie, voi pleca din Madrid spre România cu maşina proprie. Pot lua cu mine 2 persoane care să nu aibă mult bagaj şi să contribuie la cheltuielile de transport. Mai multe informaţii la telefon: 666 299 144.  Nou! Formaţie de muzică populară vă stă la dispoziţie cu folclor autentic pentru nunţi, botezuri, evenimente diverse. Muzica este susţinută de un duet reprezentativ oltenesc. De asemenea, oferim în funcţie de speciﬁcul evenimentelor, folclor din toate zonele ţării. Telefon de contact: 632 490 632. OFERTE - COLABORARE  Licenţiată în matematică şi în limbi străine cu modulul pedagogic efectuat şi diplome omologate în Spania, ofer meditaţii la matematică, engleză, precum şi la limbile română sau spaniolă pentru copiii români. Amplă experienţă de predare. Persoană responsabilă, calmă, perseverentă şi cu multă răbdare. Zonele Alcorcón, Aluche, Fuenlabrada. Telefon: 697 508 489. E-mail: clases. particulares10@yahoo.com  Româncă de 25 ani, licenţiată în Drept, cu experienţă, caută de muncă/ colaborare în domeniul juridic.

Telefon: 602 642 604. MUNCĂ - CERERI  Doamnă serioasă, responsabilă, cu peste 12 ani experianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau împrejurimi. Telefon: 642 627 835, 663 710 764.  Caut de muncă în construcţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă, experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571.  Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009.  Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am referinţe bune, locuiesc în Albal/ Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562.  Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolăromânească) sau numai românească. Telefon: 673 145 467. MUNCĂ - OFERTE  Căutăm internă în Madrid, cu experienţă, referinţe bune, să ştie să lucreze în echipă, să gătească foarte bine şi să calce rufe, cu vârsta între 25 şi 40 de ani, drepturi legale de muncă. Mai multe informaţii la telefon: 627 116 112.  Avem nevoie de o persoană externă în Madrid, să lucreze

Redacţia Occidentul Românesc urează colegilor, prietenilor, tuturor colaboratorilor şi cititorilor noştri care îşi serbează ziua de naştere în luna aprilie, multă sănătate şi noroc în toate, fericire, putere de muncă şi belşug. La mulţi ani!

în casă de marţi până sâmbătă de la 07:30 la 10:30 (curăţenie) şi să aibă grijă de copii între orele 17:00 şi 21:00. Condiţii: carnet de conducere şi maşină, referinţe bune, experienţă în îngrijirea copiilor. Telefon: 650 441 559.  Avem nevoie de o persoană cu experienţă (babysitter), serioasă şi responsabilă, vorbitoare de limba engleză pentru a avea grijă de copii în Marbella, Provincia Málaga. Mai multe informaţii la telefon: 717 117 852 – Alvaro.  Caut persoană responsabilă, cu experienţă, să lucreze ca internă de vineri până duminică (sfârşit de săptămână) în Provincia Zamora. Telefon: 697 824 327 – Gina.  Căutăm persoană serioasă, responsabilă şi cu experienţă să îngrijească o persoană în vârstă (internă) în Sevilla. Mai multe informaţii la telefon: 636 544 948.  Avem nevoie urgentă de o cameristă (să facă curăţenie) responsabilă, nefumătoare, cu vârsta între 35 – 40 de ani, iubitoare de animale, pentru a lucra de luni până vineri de la 09:30 la 16:00 şi sâmbăta de la 09:30 la 12:30 într-un chalet în Provincia Badajos. Detalii la telefon: 655 133 900, 633 120 990.  Căutăm persoană serioasă, cu experienţă şi bune referinţe, (internă ) cu vârsta între 40 – 55 de ani, comunicativă, pentru a îngriji o persoană în vârstă în Provincia Barcelona. Telefon: 695 565 489, 933 755 916 ÎNCHIRIERI  Închiriez 1 cameră pentru o doamnă/domnişoară în zona Legazpi, foarte aproape de staţia de metro, linia L3 şi L6, cu

orice dată a lunii. În apartament (economic, toate condiţiile) mai locuiesc doar 2 persoane. Ofer şi cer seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 642 810 276.  Închiriez cameră în Madrid, la 5 minute de metro, staţia Batan, pentru 1 persoană de preferinţă doamnă/domnişoară. Preţ 200 euro plus cheltuielile lunare. În apartament mai locuiesc doar 2 persoane. Telefon: 687 609 782.  Închiriez cameră în Coslada pentru 1 persoană (150 euro/ lună) sau 2 persoane/familie (200 euro/lună). Mai multe informaţii la telefon: 642 771 918. VÂNZĂRI  Vând apartament 2 camere în Câmpina/judeţul Prahova, 56 mp, semidecomandat, parcare, loc de joacă pentru copii, centrală proprie, balcon, zona liniştită. Preţ negociabil 32.500 euro. Mai multe informaţii la telefon: 647 046 542.  Vând casă din cărămidă la roşu situată la 9 km de metro militari Bucureşti, construită în anul 2012 (acoperiş Wetterbest) cu branşament electric, living, bucătărie, 3 dormitoare, 3 băi, teren 309 mp. Preţ: 49.000 euro, negociabil. Mai multe detalii la telefon: 642 866 955.  Vând teren pentru construcţii la ieşirea din Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15) cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil: 9 euro/ mp. Mai multe informaţii la telefon: 642 960 470.  Vând teren intravilan 1.500 mp. în Breaza/judeţul Prahova,

Rudele din California şi Spania transmit doamnei Ileana Berar cu ocazia zilei de naştere, multă sănătate, linişte şi pace în suﬂet, speranţă şi zile senine. La mulţi ani!

APRILIE 2013 zonă deosebită, utilităţi, acces auto. Preţ negociabil: 32.500 euro. Telefon: 647 046 542.  Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii/judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară. Casa se vinde la preţ de apartament şi are toate documentele legale. Mai multe informaţii la telefon: 916 194 027, 686 569 718, e-mail: acacovean@yahoo.es  Vând casă în Roşiorii de Vede/Teleorman situată pe strada Sterian Popescu nr. 7, cu suprafaţa de 550 mp. Preţ informativ, 35.000 euro. Mai multe informaţii la telefon: 606 511 338.  Vând cutie de viteză Golf 4 variante în stare foarte bună de funcţionare. Cod: DRW17011 14 20 02 271, zona Madrid. Preţ 750 euro. Telefon: 607 981 828, e-mail: ardelean52gheorghe@yahoo. com Vând teren pentru construcţii la ieşirea din Negreşti - Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15) cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschidere la stradă este de 20 m. Preţ negociabil: 8 euro/ mp. Mai multe informaţii la telefon: 642 960 470.  Teren de vânzare: 750 mp la preţul de 7.500 euro, cu o deschidere de 37/20 m. Terenul este situat în Corbu la 12 km de staţiunea Mamaia/ Constanţa. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 600 284 594. MATRIMONIALE  Domn ardelean, 55 ani, 174 cm, 80 kg, simpatic, prezentabil, fără obligaţii, educat, cu serviciul în zona Madrid, de profesie inginer electronist,

doresc să cunosc o doamnă necăsătorită, prezentabilă, înaltă, educată, care lucrează în zona Madrid. Lasă-mi te rog, un SMS de prezentare la telefon: 642 797 970 şi te voi suna eu!  Doamnă serioasă, divorţată, 41 de ani, doresc să cunosc un domn de vârstă apropiată, serios, responsabil, din Comunitatea Madrid, pentru o relaţie serioasă. Nu răspund la beepuri. Sunaţi numai după orele 20:00, la telefon: 634 035 875.  Ardelean 38 ani, din Comunitatea Madrid, responsabil şi fără obligaţii, caut doamnă/ domnişoară de vârstă apropiată pentru o relaţie bazată pe respect reciproc. Ofer şi cer seriozitate. Nu răspund la beep! Telefon: 602 472 017.  Cetăţean român stabilit în Madrid, 1,69 m, 65 kg, situaţie econonmică stabilă şi sigură, caut doamnă/ domnişoară, cu sau fără obligaţii cu vârsta între 3542 de ani, pentru o relaţie serioasă şi de lungă durată. Nu răspund la beep-uri. Telefon: 642 919 410.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

Transmit mamei soacre Victoria cele mai frumoase gânduri cu ocazia zilei sale de naştere, o primăvară caldă cu mii de bucurii şi flori. La mulţi ani cu sănătate! Cu dragoste, Mirela Teodorescu – Barcelona.