Occidentul romanesc nr 28 by Occidentul Romanesc

occidentulromanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul III - Nr. 28 / 24 pagini 1-30 iunie 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de aﬁliere politică sau religioasă!

CRISTIAN DAVID

Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni a efectuat prima sa vizită de lucru în Spania

Editorialul „ Diaspora şi ciuma portocalie” şi publicaţia Occidentul Românesc premiate la Chicago şi JacksonvilleSUA „Suntem deschişi la o colaborare benefică şi constructivă...”

Pagina 03 Ediţia a treia a concursului

„Strategia naţională privind relaţia cu românii de pretutideni reprezintă instrumentul de lucru cu „Cunoaşte România!” se apropie de ﬁnal ajutorul căruia vom pune în aplicare politicile cu privire la comunităţile româneşti...”

„Prin această iniţiativă, am dorit, în primul rând, să ne aducem contribuţia la cunoaşterea şi păstrarea limbii, a culturii şi tradiţiilor româneşti ...”

Pagina 09 Densuş: O bucată de pământ pe care se spune că noaptea păşeşte Dumnezeu

„E drept că orăşeni cum suntem ne e greu să înţelegem de unde atât de multă bunăvoinţă, zâmbete blânde, îngăduitoare, dar suntem în Ţara Haţegului...”

Pagina 18 La mulţi ani, tuturor copiilor! „Azi e zi de sărbătoare, Porumbel ca albul spumei, Pace scriu rotund sub zare, Pentru toţi copiii lumii...”

Pagina 12-13

Pagina 23

Adrese şi informaţii utile

IUNIE 2013

Ziua copilului

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla. Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu DIRECTOR EXECUTIV: Michael Harrison Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Gabriela C. Sonnenberg (Spania) MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares)

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

SENIOR EDITOR: Dan Caragea (Portugalia) EDITORI: Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois/USA) Puşa Roth (Bucureşti) Tudor Petrut (CA/USA) REDACTORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Mircea Fluieraş (Malága) Oana Moşniagu (Madrid) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara)

Timeea Opreanu (Cluj-Napoca) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: TO-607-2011 ISSN 2069 – 8801

1 iunie. Zi de vară. Zi în care se sărbătoreşte această minunată perioadă a vieţii pe care o numim copilărie. Este Ziua Copilului, ziua copiilor noştri născuţi din dragoste de viaţă, fiinţe gingaşe care vin pe lume, aprind şi întreţin în noi acel foc al iubirii. Primul surâs gingaş, primul cuvânt rostit, prima strângere de mână, sunt gesturi care ne fericesc şi care nu se uită toată viaţa. Şi apoi… farmecul atâtor întrebări puse de ei. În această zi soarele va străluci şi îngeri din cer vor coborî să mângâie copiii lumii întregi, să-i iubească pentru puritatea sufletelor, pentru frumuseţea trupurilor lor fragede, fiindcă ei sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu”, a spus Iisus. „Şi, luându-i în braţe i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei” (Marcu 10:14-16). Fiecare copil dăruit nouă de către Dumnezeu este frumos, este curat sufleteşte, cere protecţia şi dragostea părinţilor; fiecare copil venit pe lume ne aduce fericirea. Sufletul unui copil este ca o grădină în care cresc întruna flori divers colorate şi parfumate. Purtat în braţele părintelui el se simte ca într-un Paradis; legănat de braţele mamei, are parte de cele mai frumoase vise. Mângâiat apoi, îmbrăţişat, sărutat, sfătuit, încurajat, copilul creşte frumos. Şi parcă văzându-i cum cresc, ştim mai bine pentru ce am venit pe această lume, ştim mai bine ce avem de făcut, iubim mai mult viaţa,

„Prin naştere acoperim o infimă parte din absenţa lumii; prin dispariţie lăsăm loc liber unei alte prezenţe.” viitorul ne surâde şi o putere se Lucian Blaga. naşte în noi, în lupta cu greută- Din punct de vedere religios, ţile vieţii. cunoaştem că Iisus a iubit coSă le dorim să crească frumos piii. Iubea firea lor copilăreasprecum plantele în lumina soa- că, zburdălnicia, sinceritatea, relui, cu credinţă în Dumnezeu, lipsa de prefăcătorie. Cuvintele cu dragoste pentru părinţii care articulate ale copiilor erau ca le-au dat viaţă, cu dragoste pen- o muzică în urechile Sale şi-i tru timpul şi spaţiul în care le-a înviorau inima atunci când era fost hărăzită naşterea şi în care abătut din cauza vicleniei, făţărau crescut. În această zi să deve- niciei, răutăţii oamenilor cu care nim şi noi copii, să le facem ziua venea în contact. Iisus spunea frumoasă, să se simtă înconjuraţi că oamenii maturi trebuie să fie de atenţie, veselie şi dragoste. precum copiii: „Adevărat zic Copilăria este partea cea mai vouă: De nu vă veţi întoarce frumoasă a vieţii, când uimirea şi nu veţi fi precum pruncii, nu şi miracolul însoţesc toate cli- veţi intra în împărăţia cerurilor. pele copilului, dar trece repe- Deci, cine se va smeri pe sine ca de, lăsând cele mai frumoase pruncul acesta, acela este cel amintiri. Copilăria este regatul mai mare în împărăţia ceruriîn care nu moare nimeni, spu- lor” (Matei 18:3-4). nea cineva, deoarece copilul în Să ne iubim copiii în această zi, naivitatea şi optimismul său, nu dar şi în toate zilele noastre, să-i conştientizează actul morţii, mi- fericim, fiindcă copilăria este cile lui spaime şi înfiorări sunt scurtă, maturitatea vine cu procele în descoperirea naturii. blemele ei mari, grele, uneori duLucian Blaga credea despre reroase, dar, în acelaşi timp frucopilărie că este „Inima tuturor moase şi interesante; apoi vine vârstelor”. Această afirmaţie vremea când reflectăm asupra tot are conotaţie filozofică: din ce rămâne în urma noastră: fiecare vârstă a omului nu ar Copilărie, ecou lung,/ prelung trebui să lipsească germenele repetat, mereu regretat.../ Unde copilăriei, asemuit cu acel or- sunteţi dimineţi ale copilăriei/ gan – inima, căruia i se atribuie când totul părea învăluit în miscea mai intensă activitate, dar ter?/ Unde sunteţi zile ale copişi perceperea simţirilor, a emo- lăriei,/ lipsite de griji şi nevoi?/ ţiilor şi care-l determină pe om Unde sunteţi seri ale copilăriei/ să mărturisească ceea ce simte. când priveam stelele/ dorind să Oamenilor de multe ori le e tea- le-nţeleg pâlpâirea?/ Unde sunmă să-şi dezvăluie sentimentele, teţi nopţi ale copilăriei/ când emoţiile, şi le ascund. Emoţia îngerii se grăbeau/ să-mi închieste ceea ce omul manifestă în dă pleoapele,/ să-mi vegheze afară, cuvântul provenind din somnul?/ Unde eşti copilărie,/ limba latină, „emovere”, în- nevinovăţie, bogăţie de timp?/ semnând „mişcare dinlăuntru Acum, timpul ameninţă cu deîn afară”. Copilul nu ascunde, getul,/ trupul refuză discret priel mărturiseşte simţirea. Fără etenia,/ îndoiala şi nesiguranţa/ inimă omul nu poate trăi, este traversează clipele rămase... mort, fără a fi şi copil în toa- (Din cartea „Articole, eseuri – te perioadele vieţii, nu poate fi vol.II”) un om cu adevărat viu. Cel pu- Vavila Popovici - Raleigh/NC ţin aşa înţeleg eu cugetarea lui - SUA

Cuvânt înainte

Andrei Bodea Kleiner Varble - CA/USA Forumul presei româneşti nordamericane 2012 a fost organizat de către North American Romanian Press Association în vara anului 2012. Preşedintele NARPA, Marian Petruţa declara la acea vreme în exclusivitate pentru Radio Diaspora din Chicago: „Am decernat premiile pentru cele mai bune articole şi materiale din presa românească de pe continentul nord-american. Dorim să apreciem munca pe care ziariştii din SUA şi Canada o depun şi care trece aproape neobservată. Ne-am propus să apreciem prin concursul anual NARPA munca ziariştilor din SUA şi Canada, să ne dezvoltăm în continuare şi să atragem cât mai mulţi ziarişti în organizaţia noastră care să ne ajute să ne întărim poziţia, pentru a deveni puternică, o voce unitară care să implementeze codul de etică şi morală jurnalistică adoptat de organizaţia noastră.” Andrei Bodea Kleiner Varble: Ai fost nominalizată şi premiată de multe ori la diverse evenimente pentru faptul că militezi pentru păstrarea nealterată a limbii române, a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti

în diaspora şi pentru că ai reuşit să construieşti prin articolele şi emisiunile tale radiofonice, o punte de legătură extraordinară între românii din Statele Unite şi cei din Spania şi România. La Forumul presei româneşti nord-americane 2012 organizat de North American Romanian Press Association care s-a desfăşurat la Chicago, ai obţinut unul dintre cele mai râvnite premii: Locul II la secţiunea Editorial, pentru materialul „Diaspora şi ciuma portocalie” apărut în paginile publicaţiei româno-americane Gândacul de Colorado. Ce înseamnă pentru tine acest premiu? Kasandra Kalmann Năsăudean:

Premiul NARPA este un premiu de suﬂet la care ţin foarte mult, poate cea mai importantă dintre toate distincţiile obţinute de-a lungul carierei mele de jurnalist român în străinătate. A.B.KV.: Zilele trecute, la Jacksonville, statul Florida din SUA, a avut loc decernarea premiilor pentru cele mai profesioniste publicaţii în limba română din străinătate, pentru cele mai reprezentative lucrări publicate, un eveniment organizat de Jett Media Group. Marele trofeu pentru cea mai profesionistă publicaţie în limba română din diaspora a fost obţinut de Occidentul Românesc, iar editorialul „Diaspora şi ciuma portocalie”a fost nominalizat la patru secţiuni obţinând Premiul I la secţiunea Diaspora. Ce simte redactorul şef al publicaţiei care a obţinut Marele trofeu şi titlul de cea mai profesionistă publicaţie în limba română din străinătate şi autorul editorialului premiat pentru a doua oară cu cele mai importante distincţii?

IUNIE 2013

Editorialul „Diaspora şi ciuma portocalie” şi publicaţia Occidentul Românesc premiate la Chicago şi Jacksonville-SUA K.K.N.: Este o mare bucurie şi o onoare pentru mine faptul că după aproape trei ani de existenţă, echipa redacţională a publicaţiei Occidentul Românesc culege roadele muncii sale. În aceşti trei ani, această echipă alcătuită de profesionişti în diverse domenii, prieteni dragi stabiliţi în cele mai îndepărtate locuri din lume, au dăruit prin profesionalismul lor, în mod voluntar, cele mai importante ştiri, informaţii utile şi de interes, lucrări originale legate de limba română, de educaţia, cultura, tradiţiile şi obiceiurile noastre strămoşeşti, românilor din Peninsula Iberică şi din întreaga lume. Marele trofeu reprezintă aprecierea muncii şi a profesionalismului acestei echipe care, prin eforturi financiare proprii, sacrificii şi dăruire, au menţinut în viaţă această publicaţie tipărită lună de lună aproape trei ani, ajungând în cele mai importante comunităţi de români din Regatul Spaniei şi nu numai. A.B.KV.: Occidentul Românesc este o publicaţie independentă, fără afilieri politice sau religioase. Care sunt principiile care stau la baza existenţei acestei publicaţii? KKN: Noi milităm pentru

cultură, pentru păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, pentru educaţie, civilizaţie, corectitudine, cinste şi adevăr. Apreciem existenţa partidele politice în diaspora, dar colaborăm numai cu acele organizaţii şi cu acei reprezentanţi care întradevăr realizează ceva real şi necondiţionat pentru români. Ignorând şmecherii şi cei care au prăduit şi batjocorit naţia românească mulţi ani, ţinem cont de persoanele tinere cu pregătire profesională care merită toată atenţia, respectul şi consideraţia noastră şi care, înclin să cred că vor putea curând schimba mentalităţile comuniste ale românilor, care

pot institui legi care să transforme societatea haotică şi degradantă a României într-o societate civilizată, educată, bazată pe valori reale în toate domeniile. Legat de religie, nu facem discriminări. Suntem deschişi la o colaborare benefică şi constructivă cu toţi românii, indiferent de culoarea politică sau religioasă. Dar repet, doar cu cei care cred în valorile reale ale unei societăţi sănătoase, civilizate şi educate şi care au demonstrat şi demonstrează dăruirea lor necondiţionată, lipsită de falsitate şi ipocrizie. A.B.KV.: Ţinând cont de Marele trofeu pe care l-a obţinut de curând Occidentul Românesc şi premiile care ţi-au fost decernate pentru lucrările tale, care sunt calităţile pe care trebuie să le deţină un bun jurnalist? KKN: În primul rând, să aibă studii de specialitate, să fie persoană cu verticalitate şi responsabilă care nu se vinde politic sau în alt mod. Obligaţia unui jurnalist este să apere adevărul şi să scoată nedreptatea la lumină. Dacă un jurnalist nu iubeşte adevărul şi nu este credincios acestuia, devine unul extrem de periculos pentru societate. Să privim atent în jur şi vom vedea aşa numiţi jurnalişti, reporteri de radio şi televiziune care promovează minciuni, defăimări, imoralitate etc. Obligaţia jurnalistului este să-i apere pe oameni şi să le comunice adevărul, să-i protejeze de minciunile şi nelegiuirile la care sunt expuşi. Dacă cineva nu-i iubeşte pe oameni ca pe sine însuşi, nu poate fi un bun jurnalist. Iată de ce unii ziarişti şi bloggeri devin defăimători notorii şi manipulează cu minciunile

lor la nivel de naţiune. Orice jurnalist trebuie să se întrebe cum le slujeşte oamenilor prin ceea ce scrie şi publică. Le face bine sau rău acestora? Îi aduce la adevăr sau îi robeşte în minciună şi nelegiuire? Apărarea şi proclamarea adevărului implică cea mai grea luptă care s-a dat, se dă şi se va da în această lume. Un jurnalist trebuie să fie întotdeauna conştient de acest adevăr şi să-şi asume riscul luptând până la capăt. Pe faţă, nu să lovească prin spate. Lupta pentru adevăr este extrem de grea pentru că adevărul este zilnic expus la atacuri grave. Jurnalistul integru trebuie să fie conştient de această luptă şi să rămână perseverent în lupta sa. Doar un astfel de jurnalist va realiza materiale de calitate înaltă şi nu va fi unul ce aşteaptă să fie împins din spate de alţii. Nu va ceda nici în faţa oamenilor sau împrejurărilor care descurajează. Cum poate să apere şi să proclame adevărul cineva care nu are pasiune pentru adevăr? În viaţa noastră intervin oameni, evenimente şi anumiţi factori care afectează într-un fel sau altul pasiunea noastră pentru ceea ce facem. Dar un jurnalist integru va rămâne pasionat să proclame adevărul şi să slujească oamenilor. Massmedia cere de la specialiştii săi o disciplină de armată. Nicio publicaţie, post de radio sau de televiziune nu poate rămâne pe podium dacă, colaboratorii săi nu respectă disciplina necesară. A.B.KV.: Îţi mulţumesc pentru gândurile frumoase, te felicit pe tine şi echipa Occidentul Românesc pentru premiile obţinute, vă apreciez şi vă respect pentru munca şi profesionalismul vostru şi vă doresc mult succes în continuare.

IUNIE 2013

Kasandra Kalmann-Năsăudean

Cunoscutul Departament pentru Românii de Pretutindeni a organizat în perioada 10 – 11 martie 2012, la Madrid, cu sprijinul reprezentanţilor PDL, Conferinţa „Şanse egale într-o Europă Unită”, un eveniment la care au fost invitaţi doar parte din reprezentanţi ai mediului asociativ românesc şi ai mass-media din Spania, iar principalele teme ale acestei conferinţe s-a dorit a ﬁ: identitatea lingvistică, culturală şi spirituală în context european, principiile de funcţionare a sistemului de asigurări sociale şi pensii pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în afara ţării, politicile europene pentru protecţia cetăţenilor europeni cât şi exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot de către alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în Spania. Cuvinte mari, însă pentru majoritatea dintre participanţi nu a fost greu de realizat că de fapt sub masca unui eveniment cu un astfel de titlu -Şanse egale într-o Europă Unită-, s-a ascuns o campanie electorală a celor aﬂaţi la putere care încearcă pe toate căile să convingă încă o dată şi încă o dată românii din di-

Evenimente

Diaspora şi ciuma portocalie Material publicat integral în paginile publicaţiei româno-americană Gândacul de Colorado la data de 11 martie 2012, premiat cu cele mai importante distincţii la Chicago şi Jacksonville Statele Unite ale Americii: - Premiul II, categoria Editorial - Forumul presei româneşti nord-americane 2012, organizat de către North American Romanian Press Association la Chicago. - Premiul I, secţiunea Diaspora – Festivalul de carte şi mass-media, organizat de compania americană JettMedia Group, Jacksonville, statul Florida-SUA, 24-26 mai 2013. aspora că ei sunt cei mai buni şi mai corecţi şi că trebuie să rămână în fruntea României încă mulţi ani de acum încolo. Oare?! Cei implicaţi în organizarea acestui eveniment au uitat însă că, dacă majoritatea românilor de acasă au fost cumpăraţi cu o găleată, o mătură, un kilogram de ulei sau de zahăr, pe cei din diaspora nu-i poate cumpăra cu o umbrelă portocalie sau cu poveşti, evenimente şi proiecte nerealizabile. Şi uitarea e o calitate Începând cu anul 1990, românii care şi-au dorit un viitor mai bun, mai curat, o viaţă normală şi o ţară civilizată pentru copiii lor, au plecat în lumea largă. Şi astfel, timp de peste 22 de ani, românii înarmaţi cu mult optimism şi cu dorinţa de-a începe o nouă viaţă de la zero, s-au stabilit în ţări civilizate şi normale care le-au oferit o a doua şansă a vieţii lor, o ţară unde oamenii sunt respectaţi şi apreciaţi la adevărata lor valoare, unde copiii pot ﬁ educaţi şi crescuţi în siguranţă, în pace şi linişte. Majoritatea au făcut sacriﬁcii enorme în toţi aceşti ani pentru a putea asigura familiilor lor un strop de mai bine. Unii nu şi-au văzut pă-

rinţii şi rudele rămase acasă de multă vreme, alţii au rămas doar cu amintiri despre locurile natale şi cu o mână de pământ de pe mormintele părinţilor -care s-au pierdut în timp de dor şi jale-, pe care-l păstrează cu sfinţenie lângă icoane. Pe scurt, viaţa imigranţilor români este una dulce-amară indiferent în ce colţ de lume se află. Muncesc mult şi greu, unii îndură chiar şi umilinţa numai să-şi vadă familia în siguranţă iar copiii în medii de educaţie civilizate. Fiecare şi-a construit cu multă trudă şi sacrificii un habitat al său acolo unde s-a stabilit. S-a încadrat cu succes în ţara care l-a adoptat şi este hotărât să respecte legile şi să-şi atingă visul prin muncă cinstită şi corectă, vis pentru care a plecat din ţara natală. Nu este interesat de politica cameleonică din România şi nu doreşte decât să fie lăsat în pace, fără să fie implicat în prostituţia partidelor politice, în lupta acestora pentru putere. Incidentul ruşinos care s-a petrecut la Madrid pe data de 10 martie 2012 cu ocazia evenimentului mai sus amintit, între reprezentanţii de seamă ai PDL şi cei ai opoziţiei, demonstrează încă o dată faptul

că nimic nu s-a schimbat în România. Nu e suficientă polemica zilnică de acasă că, reprezentanţi ai celor care conduc destinele ţării îşi permit să vină şi în străinătate la evenimente dedicate diasporei şi nu politicii şi, să se facă de râs -să ne facă de râs-, în faţa celor care ne-au primit cu braţele deschise, în faţa celor care ne-au oferit credibilitate şi posibilitatea de-a dovedi că merităm respectul lor. Nu avem obligaţii faţă de voi! Nu vă amintiţi de noi decât în anii electorali când aveţi nevoie de votul nostru sau ca să vă facem propagandă. Nimic concret şi benefic nu ne-aţi oferit în ultimii opt ani. Doar minciuni, promisiuni deşarte şi scandaluri politice. Aţi încurajat escrocii şi mincinoşii şi aici în loc să-i luaţi acasă şi să-i educaţi. Nu aţi mişcat un deget când spaniolii, sătui de noi, ne-au tăiat dreptul la muncă iar bulgarii au rămas pe poziţie. Aţi dat undă verde fondurilor şi ajutoarelor financiare doar celor care v-au pupat poalele fie că erau români sau din alte ţări foste comuniste. Aţi alocat bani unor organizaţii pentru ziua mărţişorului în noiembrie..., iar problemele acute ale serviciilor consulare nici până astăzi nu le-aţi rezolvat. Şi atunci? Pentru ce ne deranjaţi cu prezenţa voastră când am putea foarte bine să ne petrecem timpul alături de familiile noastre sau vizitând ţara care ne-a adoptat şi care ne-a oferit ceea ce voi nu aţi fost în stare în toţi aceşti ani în care v-am dat votul nostru de încredere de care v-aţi bătut joc, călcându-ne în picioare demnitatea şi onoarea? Cum vă permiteţi să veniţi nechemaţi la evenimente la care politica nu-şi are locul şi să faceţi circ fără bani, luându-vă la harţă în faţa unor oameni care în 20 de ani şi-au primenit ţara şi şi-au schimbat mentalităţile în mod benefic, oferindu-ne şi nouă lecţii de democraţie, educaţie, comportment civili-

zat şi limite de bun simţ?! Le ordonaţi slugilor care vă reprezintă în străinătate să ne verifice, să ne urmărească şi să ne asculte convorbirile telefonice. Cereţi cu neruşinare celor pe care i-aţi transformat în sifonari să ne fie trenă peste tot... Cine vă permite aşa ceva şi în virtutea cărei legi? Cine vă credeţi? Ne-aţi umilit bunicii şi părinţii, iar pe cei aflaţi în viaţă i-aţi lăsat să-i îngroape nămeţii până la cer a iernii care încă nu a trecut, fără să vă intereseze că sunt la un pas de pierzanie. Şi acum veniţi să ne tulburaţi liniştea şi pacea pe care ne-am câştigat-o cu multă muncă, cinste şi corectitutine, fără să fim nevoiţi să ne prostituăm, fără să facem plecăciuni în faţa voastră şi să ne umilim. Noi trăim simplu, în case cu chirie, nu ca voi în palate de milioane de euro. Ne îmbrăcăm modest, nu cu haine de firmă scumpe cumpărate din banii furaţi de la gura amărâţilor aflaţi în pragul sărăciei. Ne-am educat copiii la cele mai bune şcoli şi i-am îndrumat pe un drum drept şi cinstit fără să vă cerem ajutorul. Şi atunci, de ce vă permiteţi să ne răpiţi din timpul nostru preţios pentru treburile voastre politice murdare? Cu ce drepturi? Cine vi le dă? Domnilor, nu suntem

proprietatea voastră, suntem oameni liberi într-o ţară care nu vă aparţine şi unde nu aveţi niciun drept, deci, spălaţi-vă rufele murdare ale politicii pe care o conduceţi, acasă, în România! Întoarceţi-vă în ţara pe care aţi sărăcit-o şi aţi transformat-o într-o epavă! Luaţivă la bătaie şi faceţi circ fără bani cât vă pofteşte inima, dar nu veniţi la noi să ne faceţi de ruşine ca naţie, nu veniţi să dărâmaţi ce fiecare dintre noi a reuşit să construiască cu propriile puteri în domeniul său! Nu ne umbriţi viaţa simplă şi curată pe care o trăim prin muncă cinstită! Nimeni şi nimic nu vă dă dreptul să ne atingeţi nici măcar cu o floare! Luaţi-vă slugile şi sifonarii cu voi şi uitaţi să vă mai întoarceţi vreodată! Rămâneţi în mocirla comunistă în care vă afundaţi de peste 20 de ani şi din care nu veţi reuşi să scăpaţi oricât de mult încercaţi să vă pudraţi feţele şi să vă lustruiţi caracterul. Să ne căutaţi doar atunci când veţi fi în stare să ne sprijiniţi şi să ne reprezentaţi cu adevărat interesele. Necondiţionat, fără falsitate, fără ipocrizie! Nu vă erijaţi în reprezentanţii noştri pentru că nu sunteţi şi nici nu veţi fi vreodată. Nu ne meritaţi încrederea! Nu şi de data aceasta!

Părinţi şi copii

IUNIE 2013 nii, nu trebuie să uităm nici de copilul din noi. Aşadar, acesta este un bun prilej pentru a uita de toate grijile şi, pentru a ne aminti de cea mai frumoasă iluzie, copilăria. Pentru prima dată, Ziua Internaţională a Copiilor a fost sărbătorită la 23 aprilie 1920, în Turcia. Ziua de 1 iunie a fost adoptată de blocul comunist, pentru a sărbători copiii pe plan internaţional. Această zi a fost aleasă în cadrul Conferinţei Mondiale referitoare la binele copiilor din Geneva, în anul 1952. Nu există un motiv sigur pentru care a fost aleasă această zi drept reprezentativă pentru copii. O teorie aﬁrmă că în

această zi s-a sărbătorit „Dragon Boat Festival” în China de către un număr mare de orfani, în 1925, zi care a coincis cu ziua conferinţei de la Geneva. Există şi o zi universală a copiilor, recomandată de ONU, pe 20 noiembrie, însă ziua de 1 iunie este celebră în acest caz şi mai sărbătorită decât alte zile. Scurt istoric al Zilei Internaţionale a Copiilor şi drepturile acestora: • în anul 1924 s-a adoptat Declaraţia Drepturilor Copilului de către Liga Naţiunilor; • după un an, se organizează conferinţa mondială pentru protejarea şi bunăstarea copiilor, de la Geneva; • în 1989 are loc Adunarea Generală a Naţiunilor Unite când se adoptă Convenţia privind Drepturile Copilului; • anul următor a ratificat şi Parlamentul României convenţia Naţiunilor Unite. Copiii ar trebui să fie sărbătoriţi zi de zi. Avem o zi a tatălui, ziua mamei este deja celebră şi nici cei mai mici dintre noi nu au rămas fără sărbătoare. Şi tocmai pentru că este o zi specială şi micuţii ar trebui să fie răsplătiţi şi trataţi în mod special. De cele mai multe ori, an de an, această sărbătoare este marcată de discursuri legate de drepturile copiilor, de petreceri pentru

Sunt părinte

îşi doreşte mereu să ducă daruri învăţătoarei, acesta ar putea ﬁ un indiciu că principalul sau limbaj de iubire sunt darurile. Totuşi, atenţie, să nu-i sugeraţi să-i ducă daruri învăţătoarei. În acest caz, copilul nu face altceva decât să vă asculte sfaturile şi darul nu mai este o expresie a iubirii şi nici un indiciu asupra principalului său limbaj de iubire. Un copil al cărui limbaj sunt darurile are marea plăcere de a cumpăra cadouri şi altora, dorindu-şi ca aceştia să se bucure în aceeaşi măsură. El presupune că aceştia vor simţi ceea ce simte el atunci când primeşte un cadou. Observaţi care sunt lucrurile de care se plânge cel mai adesea copilul dumneavoastră Această abordare are legătură cu cea anterioară; însă în loc să ceară în mod direct ceva, de data aceasta copilul se plânge că nu primeşte ceva din partea dumneavoastră. Dacă spune: „Niciodată nu-ţi găseşti timp pentru mine“ sau: „Mereu ai grijă numai de cel mic“ sau: „Noi nu mergem niciodată în parc“, atunci probabil că îşi dezvăluie o formă de frustrare în raport cu fratele mai mic. El spune că de când a apărut acesta pe lume se simte mai puţin iubit. Prin aceste nemulţumiri, el cere în mod clar să i se acorde mai mult timp şi atenţie. O plângere ocazională în legătură cu lipsa de timp acordat nu indică faptul că acesta ar ﬁ principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastră. De exemplu: „Tăticule, munceşti

Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California Pe 1 iunie, ştim cu toţii încă din copilărie, că sărbătorim Ziua Internaţională a Copiilor. Fie că ne sărbătorim copiii, nepoţii, fraţii sau veci-

S-ar putea să vă întrebaţi: Care este principalul limbaj de iubire al copilului meu? Nu sunteţi foarte siguri că ştiţi. Depistarea principalului limbaj de iubire al copilului poate fi un proces de durată, dar există tot felul de indicii. Pe măsură ce veţi încerca să aflaţi care este principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastră este mai bine să nu discutaţi despre aceasta cu copiii, şi mai ales cu adolescenţii. Din fire, copiii sunt egocentrici. Dacă vor constata că ideea de limbaj al iubirii este atât de importantă, s-ar putea să o folosească pentru a vă manipula spre a-i satisface dorinţele de moment. Aceste doleanţe ar putea avea foarte puţin de-a face cu nevoile lor emoţionale profunde. De exemplu, dacă un copil v-a implorat să îi cumpăraţi o pereche de pantofi de baschet foarte costisitori, ar putea întrevedea în ideea de limbaj al iubirii o posibilitate de a vă determina să-i cumpăraţi încălţările. Este suficient să vă spună că principalul său limbaj de iubire sunt darurile şi că dacă îl iubiţi cu adevărat îi veţi cumpăra pantofii. Ca un părinte conştiincios ce sunteţi, dorind să aflaţi care este principalul său limbaj, îi veţi cumpăra pantofii înainte să vă daţi seama că aţi fost tras pe sfoară. Nu uitaţi că, a fi un părinte bun nu înseamnă să oferi neapărat copiilor tot ceea ce

îşi doresc. Aţi putea folosi următoarele metode pe măsură ce încercaţi să descoperiţi care este principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastră. Urmăriţi-vă cu atenţie copilul; se prea poate să se exprime în propriul său limbaj de iubire. Acest lucru este valabil în special în cazul copiilor mici, care îşi exprimă iubirea în limbajul în care îşi doresc să o primească. Dacă un copil între cinci şi opt ani vă face deseori complimente, cum ar fi: „Mămico, ce mi-a plăcut cina“ sau: „Taticule, îţi mulţumesc că m-ai ajutat la lecţii“ sau: „Te iubesc, mamico“ sau: „Sper să-ţi meargă bine, taticule“, pe bună dreptate puteţi bănui că principalul sau limbaj de iubire sunt cuvintele de încurajare. Această metodă nu este la fel de eficientă cu copiii de cincisprezece ani şi în special cu cei ce au devenit experţi în a-i manipula pe cei din jur. Ei s-ar putea să fi constatat din proprie experienţă că dacă folosesc o exprimare pozitivă, atunci dorinţele lor sunt mai uşor îndeplinite, chiar dacă nu sunteţi complet convinşi că ar trebui. Din acest motiv, această primă metodă este mai utilă în cazul copiilor între cinci şi zece ani. Observaţi felul în care copilul dumneavoastră îşi exprimă iubirea faţă de ceilalţi. Dacă puştiul de clasa întâi

Ziua Internaţională a Copiilor

copii, concerte, spectacole, activităţi sportive, filme, cadouri şi ieşiri cu familia. Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care, ajungem la un moment dat să trăim. De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi. Desenele de pe asfalt din concursurile organizate în această zi sunt încărcate de cele mai multe ori de familii fericite. În cazul în care copiii trăiesc întrun astfel de mediu, vor avea ocazia să se bucure în plus de familia lor. Cei mai nefericiţi, însă, nu vor afla nici într-o astfel de zi cum este să ai o familie, să fii iubit şi îngrijit. Totuşi, aceşti copii nu sunt scoşi din calculul sărbătorii. La orfelinate, centre, şcoli, grădiniţe şi

în alte locuri, se organizează diverse evenimente pentru cei mici, iar aceştia primesc cadouri. Ziua Internaţională a Copiilor în lume • în 25 de ţări care sunt majoritatea foste comuniste, copiii se sărbătoresc la 1 iunie; • vesticii au date separate, de exemplu: Germania la 1 iunie sau 20 septembrie; • India sărbatoreşte Ziua Copiilor în 14 noiembrie; • în Japonia şi Coreea de Sud, copiii sunt sărbătoriţi pe 5 mai. • În Argentina, Ziua Copiilor se sărbătoreşte în a doua duminică a lunii august; • Australienii îşi sărbătoresc copiii în prima duminică din luna iulie; • în Brazilia, Ziua Copiilor este pe 12 octombrie. În România şi nu numai, sunt mulţi copii care trec prin-

tr-o situaţie grea. De cele mai multe ori, starea acestora este influenţată de sărăcia populaţiei. Astfel ei au parte de hrană săracă în calorii, o sănătate precară şi îngrijire medicală care lasă de dorit, tocmai de aceea mortalitatea infantilă este în creştere. Totodată, alocaţiile nu sunt de mare ajutor şi mulţi ajung să abandoneze şcoala din cauza condiţiilor financiare. O parte dintre copii sunt maltrataţi sau abandonaţi chiar după naştere. Unii au adoptat această sărbătoare şi o celebrează ca să dea bine în ochii Uniunii Europene, însă sunt multe probleme care rămân nerezolvate. Doar pentru o imagine bună nu este suficient să se organizeze evenimente, spectacole şi petreceri cu fast, atât timp cât sunt copii săraci care mor de foame.

prea mult“ poate să nu ﬁe altceva decât o repetare a ceea ce a auzit spus deja deseori de către mama. Sau: „Mi-aş dori ca şi familia noastră să petreacă o vacanţă ca familia lui Ben“ poate exprima dorinţa lui de a ﬁ ca Ben. Fiecare copil se mai plânge din când în când şi mare parte dintre aceste nemulţumiri au o legătură directă cu nişte doleanţe imediate şi nu sunt neapărat un indiciu al unui limbaj de iubire. Dar, dacă plângerile devin o obişnuinţă, astfel încât mai bine de jumătate dintre ele să se concentreze asupra unuia dintre limbajele de iubire, atunci ele devin un indiciu important. Cheia constă în frecvenţa lor. Oferiţi-i copilului dumneavoastră posibilitatea de a alege Determinaţi-l pe copilul dumneavoastră să aleagă în-

tre două limbaje ale iubirii. De exemplu, un tată i-ar putea spune unui băieţel de zece ani: „Eric, joia aceasta după-amiază termin mai devreme. Am putea merge să pescuim împreună sau să îţi alegi o nouă pereche de pantofi de baschet. Ce ai prefera?“ Copilul alege între posibilitatea de a-şi petrece mai mult timp cu tatăl lui şi un cadou. O mamă ar putea să îi spună fiicei sale: „În seara aceasta am ceva timp liber. Am putea să ne plimbăm sau am putea să tivim fusta cea nouă. Ce alegi?“ E clar că are de ales între mai mult timp împreună cu mama şi un serviciu. Dacă veţi oferi asemenea posibilităţi vreme de mai multe săptămâni, încercaţi să ţineţi socoteala alegerilor copilului. În general, ele se adună în jurul unuia dintre cele cinci limbaje ale iubirii şi vă va fi destul de uşor să descoperiţi în ce mo-

ment se simte copilul mai iubit. Uneori, el s-ar putea să nu aleagă nimic şi să sugereze altceva. Trebuie să notaţi şi aceste sugestii şi rugăminţi, pentru că şi ele pot deveni indicii. Dacă copilul se întreabă ce v-a apucat de îi daţi mereu să aleagă şi vă întreabă despre aceasta, îi puteţi spune: „Mam gândit cum aş putea să-mi investesc mai bine timpul liber în familie şi atunci mi-am zis că ar fi bine să ştiu ce gândeşti şi ce simţi despre ceea ce am putea face în asemenea momente. Mi-a fost de ajutor ce mi-ai spus tu. Ce părere ai?“ Puteţi aborda totul pe un ton filozofic sau pe unul cât mai simplu, după cum doriţi. Orice aţi spune, este perfect adevărat. Atunci când încercaţi să descoperiţi care este limbajul de iubire al copilului dumneavoastră, îi daţi ocazia să îşi exercite capacitatea de a alege.

Diaspora

IUNIE 2013

România dezbate viitorul instituţiilor europene la Parlamentul European

înainte de toate înţeleasă şi abia apoi trebuie să se stabilească drumul de urmat în cadrul blocului comunitar. “Istoria ne-a învăţat că orice structură începe să se autodistrugă în momentul în care ea devine inutilă şi devine inutilă în momentul în care nu mai poate aborda probleme noi. Sunt sigur că mai devreme sau mai târziu şi UE, şi instituţiile sale, vor veni cu răspunsuri la problemele din prezent, care vor genera la rândul lor noi întrebări“. Alina Bârgăoanu, Rectorul SNSPA, a subliniat că există două dinamici contemporane. La nivelul UE se discută tot mai mult despre viitorul instituţiilor europene, iar în România s-a lansat dezbaterea pe tema regionalizării ţării. Cât de importantă este sincronizarea regionalizării României cu reforma instituţională europeană? “În România s-a format ideea că ar exista o legatură de tip cauză-efect între regionalizare şi obiectivul absorbţiei fon-

durilor europene, care este prea simplă pentru a explica o astfel de problemă. Eu sunt de acord cu corelarea celor două obiective, este una firească, dar în niciun caz nu este una de tip cauză-efect pentru că lucrurile ar fi foarte simple dacă situaţia ar fi aşa. Dar toate cercetările serioase privind slaba absorbţie a fondurilor europene au indicat cu totul alte cauze: lipsa viziunii de dezvoltare, lipsa unei strategii de atragere a surselor financiare şi non-financiare dintr-o societate, cum ar fi prestigiul, încrederea, seriozitatea. Iarăşi o cauză ar fi lipsa culturii de management de proiect în mediul public şi în mediul privat şi incapacitatea de a menţine în administraţia publică specialiştii’’. Nicolae Păun, Decanul Facultăţii de Studii Europene din Cluj, explica criza europeană din punct de vedere al valorilor la nivelul Uniunii Europene: ”Sistemul instituţional este prea complicat, ilizibil chiar şi pentru cetăţenii de cea mai bună credinţă. Devine tot mai complex managementul simfoniei europene, într-o ecuaţie în care nu identificăm unde este lidershipul uniunii. În acest context, principiul de subsidiaritate trebuie să fie o preocupare de bază a României. Se naţionalizează UE sau se europeni-

A doua dezbatere prinvind implicarea României în viitorul instituţiilor europene s-a derulat pe 27 mai 2013, în incinta Parlamentului European de la Bruxelles. De ce România trebuie să aibă o opinie despre viitorul instituţiilor europene; voinţa politică este necesară, dar cum o suplinim cu o componentă tehnică; cum putem să demarăm în România o dezbatere reală despre dezvoltarea capacităţii ţării de a inﬂuenţa politica europeană, sunt doar câteva dintre întrebările la

care au încercat să răspundă luni seara participanţii la dezbaterea cu tema “România şi viitorul instituţiilor europene“, moderată de Dan Luca (preşedinte PSD Bruxelles), coordonatorul proiectului în cadrul căreia a fost organizată reuniunea. Eurodeputatul Ciprian Tănăsescu, preşedintele PSD Diaspora, a precizat în deschidere că acest tip de dezbateri au rolul de a creşte conştientizarea atât în cadrul societăţii civile, cât şi al guvernanţilor, privind faptul că UE trebuie

„Er ist wieder da” (în traducere „El este iară printre noi”) este intitulată satira politică a autorului german Timur Vermes. Acest bestseller s-a vândut în 2012 în peste 250.000 de exemplare şi 75.000 de audiobook-uri. Führerul în acest roman de succes cade în 1945 în somnul Cenuşăresei şi se trezeşte în 2011 într-un chioşc de ziare din Berlin. Principiile germane ale fostului conducător sunt neschimbate: verticalitate, onestitate, dreptate, sinceritate şi moralitate; doar angajamentul este astăzi mai uman decât cel pe care l-am învăţat noi la istorie, aplicând aceste virtuţi în domenii de interes comun: aﬂăm că îl fascinează ecologia, că este prin preocupările sale un avocat al poporului şi apărător al consumatorului, care critică vitezomanii şi condamnă vorbitul la celular în timpul condusului, dar şi un orator inegalabil care până la urmă devine o vedetă într-o emisiune TV şi pe internet. Cred că trebuie să ne uităm mai exact la mesajul acestei răstălmăciri sinistre a istoriei. Se impune următoarea întrebare, dar cine să râdă de un astfel de personaj bizar? Arta comunicării germane este un joc şah jucat multilateral, după reguli nescrise, unde foarte greu poţi anticipa mai mult decât două mişcări înainte, iar precum ne arată istoria, acestea sunt şi ultimele mutări înainte de şahul mat pentru adversari. Discursul german atât la nivel intern, cât şi la nivel extern, în

Radu Golban: Zbor german prin Europa Unită special în relaţiile Germaniei cu Europa, este garantul imaginii pozitive a Berlinului în lume. Performanţa jocului de imagine asigură Germaniei în calea ei spre ascensiune politică şi economică un zbor pe sub radar, nefiind identificată într-o anumită privinţă drept un pericol pentru siguranţa şi pacea în Europa. Care este particularitatea acestui discurs de natură să deghizeze o realitate? Există un limbaj, un vocabular, un tezaur lingvistic, un discurs, care se foloseşte de metafore, de afirmaţii, de explicaţii şi tot acest mod de comunicare trebuie să fie în vogă în fiecare perioadă. În aproape două sute de ani de discurs european, fie el oficial, academic sau de presă, limbajul, fondul principal de cuvinte au avut tot timpul să se constituie şi să se îmbogăţească, să se decanteze şi cristalizeze, să se impună. Dintre cei mai vehiculaţi termeni ai acestui discurs pro-european, ai vocabularului despre Europa al Germaniei iată, de pildă, câţiva termeni ce ţin de geografie, de geopolitică: poziţie centrală, ţară nenormală, demografie, resurse limitate, piaţă de desfacere, lipsă de materie primă, lipsă de hrană, proporţie critică, excepţionalism, in-

teres special, „Mitteleuropa”, „Mittellage”, libertate de mişcare, teritoriu corespunzător, legătură naturală, societate destinată. Sau termeni preferaţi din sfera culturii: cultura germană, misiune, civilizaţie, răspândirea ştiinţei, ordine, educaţie, libertate, umanism, spirit (Geist), progres, cucerire morală, Germania ca model, valorile germane, etică şi umanism, politică morală de cucerire, drepturile omului, cultură tehnică şi economică. Şi termeni tehnici: dezvoltare, avântul tehnicii, comerţ. În sfârşit, termeni privitori la Europa: destin comun, soartă comună în pas cu globalizarea, doar împreună vom război, diviziunea muncii, unităţi economice care să intre în competiţie, predestinare, menire, misiune, economie organizată, viitor comun, miez german, progres şi libertate, nouă ordine europeană, drept moral, decizie istorică, viitor. Dacă vom combina în diferite feluri aceşti termeni, mereu şi mereu aceiaşi, reluaţi în timp, de la Germania lui Bismarck, apoi în Germania wilhelmiană şi Republica de la Weimar, în al treilea Reich, în Germania occidentală şi Germania reuniﬁcată de azi, obţinem discursul german

privitor la Europa în cele mai diverse variante. Esenţa acestui discurs german care a străbătut deja câteva secole este că, prin poziţia ei centrală pe continent, prin cultura sa, prin înzestrarea sa tehnică, Germania are de jucat un rol în Europa. Statele continentului au o soartă comună, iar astăzi, în condiţiile globalizării şi ale deﬁcitului crescând de materii prime, de hrană, trebuie să se integreze. Dacă înţelegem aceste categorii, înţelegem Germania şi politica ei, ştim şi cum trebuie să se discute cu Germania. Două declaraţii a doi politicieni germani una din 1942 iar alta din 1993 exempliﬁcă cel mai bine această mantra europeană a politicii germane: Daitz Werner, şeful Departamentului de comerţ exterior al NSDAP în 1940, sugera ca ambiţiilor Germaniei în Europa să nu li se spună pe nume, ci, în schimb, să se vorbească doar despre Europa: „În principiu, este necesar, din motive de politică externă, să nu numim aceasta economie continentală sub conducerea germană ca un spaţiu economic german. (...) Noi trebuie să vorbim mereu numai de Europa, deoarece conducerea germană rezultă

zează statele membre? Astăzi principala provocare este de natură politică”. Dana Popp, Coordonator al Clubului “RomâniaUE” Bruxelles, sublinia că procesul decizional la nivel european este marcat permanent de schimbările formale, care duc la evoluţia sistemului insituţional (tratate, acorduri insituţionale, etc), toate la un nivel politic înalt. “Nu trebuie însă pierdută din vedere importanţa legislaţiei şi a procesului decizional la nivel de politici sectoriale europene”. În timpul dezbaterii eurodeputaţii europeni au exprimat opinii despre problemele de actualitate ale axului Bruxelles – România. Ramona Mănescu: “Este importantă reforma administrativă pentru că în final regiunile din România trebuie să devină competitive la nivel european prin oportunităţile de dezvoltare economică pe care noi trebuie să le identificăm la nivelul fiecărei regiuni. În acest moment, regiunile sunt strict statistice şi poate şi din acest motiv nu sunt competitive”. Adriana Ţicău: “Deşi criza a început din 2008, noua Comisie Europeană nu a venit cu măsuri care să rezolve criza, să răspundă la nevoia de dezvoltare pe care cetăţenii UE

o simţeau, ci din păcate singurele măsuri au fost cele legate de austeritate. Cred că la alegerile de anul viitor este foarte posibil să crească numărul euroscepticilor din Parlamentul European pentru că din păcate şomajul este foarte mare, sunt foarte mulţi tineri care nu au perspectivă. Din punct de vedere instituţional, UE se aﬂă în faţa unei provocări, dar viitorul instituţiilor europene depinde şi de deciziile pe care le vor lua cetăţenii, inclusiv la alegerile din 2014”. În urma întâlnirii de la Bruxelles, Dan Luca preciza importanţa implicării României în dezbaterea viitorului european, acum la un an de alegerile europene din 25 mai 2014: “S-a lansat ideea lărgirii Consorţiului pentru o dezbatere românească despre viitorul instituţiilor europene” (Facultatea de Studii Europene Cluj, Institutul de Cercetări Europene Cluj, S N S PA B u c u re şt i , Gru p Romania Bruxelles, Clubul “România-UE” Bruxelles şi “Casa Europei” Cluj), şi la Guvernul României. Scopul acestui Grup de Lucru Lărgit este să pregătească conferinţa din luna octombrie 2013, de la Bucureşti, în cadrul căreia premierul României este invitat să prezinte “Opinia României despre viitorul UE”. Redacţia Occidentul Românesc

de la sine din impactul cultural, dominaţia tehnică şi poziţia sa geografică”. Iar aproape cinzeci de ani mai târziu? În 1993, fostul ministru german de Externe Klaus Kinkel declara într-un interviu pentru „Frankfurter Allgemeine Zeitung” (3/19/1993) că „Germania a ajuns acum în apropiata sa expansiune spre est la acel punct în care s-a oprit de două ori în trecut. Suntem datorită poziţiei noastre centrale în Europa, a mărimii şi a relaţiilor noastre tradiţionale cu ţările sudest europene de-a dreptul predestinaţi să tragem cel mai mare beneficiu pe urma întoarcerii acestor state în Europa”. Este greu de spus unde se află generatorul de idei politice ale acestei mari culturi europene; însă foarte probabil că în noul sediu al BND-ului, al serviciului de spionaj german, care tocmai se construieşte acum în inima Berlinului, a cărui suprafaţă totală va depăşi dimensiunea a 35 de stadioane de fotbal, fiind,

conﬁrm relatărilor din presa germană, cea mai mare clădire a ţării de după război, să se găsească cineva să se ocupe şi de Europa. Diferenţa între noi şi Germania în acest domeniu este că pe noi ne irită interceptările provinciale ale unor mici pioni, în timp ce alţii ne ţin un discurs despre umanism, cultură, misionariat, educaţie şi luptă împotriva corupţiei. Noţiuni chiar foarte vagi, dar care impresionează şi care ne alungă privirea de la problemele noastre reale. Nu ne putem opune unor noţiuni cum ar ﬁ cultura, umanismul, avântul tehnic sau civilizaţia. Problematic este că aceste noţiuni sunt preluate fără rezerve de europeni făcându-i totodată incapabili de a detecta zborul spre înălţime a Germaniei. Un alt compatriot al Führerului, care a dat lumea peste cap, Karl Marx, spune că istoria devine propria ei parodie pentru a ne face în stare să ne despărţim de trecut râzând. Doar râsul vindecă mania.

Cunoaşte România

IUNIE 2013

Ediţia a treia a concursului „Cunoaşte România!” se apropie de ﬁnal Cresc emoţiile în aşteptarea finalei de duminică, 2 iunie 2013

Cu câteva zile înainte de ﬁnala celei de-a treia ediţii a „Concursului Cunoaşte România!”, am schimbat câteva impresii cu doamna Anamaria Almăşan, Consilier pentru afaceri europene în cadrul Ambasadei

mai bune, speranţă pentru unii că în viitor vor reuşi să cunoască ţara părinţilor lor altfel decât din poveştile familiei sau ale profesorilor, iar pentru noi, ca Ambasadă, speranţă că, prin intermediul acestui mic grup

ţie în acest concurs. Trebuie să spun că etapele de la Zaragoza şi Castellón de la Plana s-au bucurat de toată deschiderea şi sprijinul Consulatelor României din aceste oraşe. Prin această iniţiativă, am dorit,

Foto: Etapa I – Madrid, 24 februarie 2013 României la Madrid, unul dintre de profesori LCCR, asociaţii, în primul rând, să ne aducem diplomaţii misiunii diplomatice preoţi, părinţi şi copii, limba, contribuţia la cunoaşterea şi care a organizat şi vegheat înde- cultura şi tradiţiile româneşti păstrarea limbii, a culturii şi aproape desfăşurarea ediţiei din vor fi duse mai departe chiar pe tradiţiilor româneşti, a istoriei şi geografiei României, în rânmeleaguri spaniole. acest an a concursului. „Îmi face o deosebită plăce- Am ajuns la finalul unei ediţii a dul unor copii care cel mai prore să avem această discuţie concursului care a reunit 159 de babil au foarte puţine amintiri în contextul finalei de dumi- copii (grupaţi în 53 de echipe) proprii legate de România sau nică, 2 iunie 2013, a celei şi care, după cum bine ştiţi, s-a poate nu au niciuna, dar care de-a treia ediţii a concursului desfăşurat în Madrid (2 etape ştiu că aceasta este o parte a sufletului lor de român. În acelaşi timp, am dorit să îi stimulăm pentru a fi interesaţi mai mult de universului românesc. De asemenea, pornind de la experienţele proprii ale diplomaţilor ambasadei în diverse olimpiade şi concursuri din România, am dorit să transmitem şi acel microb al competiţiei, al dorinţei de auto-depăşire. Am dorit întrun fel, evident la o scară mai redusă, ca poveştile de succes ale unor tineri români în diverse concursuri internaţionale -şi nu puţine sunt acestea–, să nu mai fie străine copiilor de origine Foto: Etapa a II-a – Zaragoza,17 martie 2013 română din Spania, ci să devină „Cunoaşte România!” -lansat preliminare), Castellón de la treptat propriile lor poveşti. de Ambasadă în 2010-, la capă- Plana şi, pentru prima dată, şi Cu aceste obiective, trebuie tul unui drum presărat cu efor- la Zaragoza. De altfel, interesul să menţionez faptul că, conturi, emoţii, aşteptări, bucurii şi manifestat de comunitatea ro- cursul „Cunoaşte România!” pentru unii chiar şi cu lacrimi, mână faţă de această iniţiativă s-a bucurat de sprijinul deplin dar cu siguranţă cu multe sur- a fost factorul care ne-a deter- şi necondiţionat al domnului prize şi mai ales cu multă spe- minat să ducem concursul şi la Ambasador Ion Vîlcu, prezent ranţă... Speranţă pentru copii Zaragoza şi să ne angrenăm cu de altfel, în numeroase ocazii, că la anul vor obţine rezultate şi mai multă energie şi dedica- în mijlocul participanţilor la

Foto: Etapa a III-a - Madrid, 14 aprilie 2013

concurs. Dovadă a interesului important pe care îl generează acest concurs stă şi sprijinul substanţial primit nu doar din partea autorităţilor române Departamentul Românilor de Pretutindeni, Institutul Limbii Române, Oficiul de Promovare t uristică a României din Madrid, ci şi din partea multor companii private române sau spaniole. Aş menţiona, în primul rând, Digi Mobil Spania care a reprezentat unul dintre sponsorii noştri principali care, etapă de etapă, a adus surprize nu numai copiilor, ci şi părinţilor. Numeroasele cărţi, dicţionare sau broşuri primite de toţi participanţii la concurs de la început până la final au fost dăruite de ILR, DRP, Editura Niculescu, Oficiul de turism din Madrid şi WSC Europe. Nostalgici oarecum după dulciurile de acasă, am reuşit să obţinem sprijinul pentru toate etapele concursului din partea companiilor de dulciuri Kandia Dulce şi Dobrogea Group de care sunt convinsă că s-au bucurat nu doar copiii ci şi părinţii lor. Toate aceste cadouri au fost aduse din România de către compania de transport Nelu Bârsan, binecunoscută tuturor românilor din Spania. Sucuri naturale au fost oferite copiilor de cunoscutul grup spaniol - Grupo Leche Pascual. Parteneri în pregătirea de surprize a copiilor ne-au fost şi Fundaţia Obra Social la Caixa, Teatrul Arbole şi Virgin Active din Zaragoza şi, nu în ultimul rând, Micropolix Madrid a cărui surpriză prefer, însă, să o păstrez până duminică. Ambasada mulţumeşte tuturor acestor parteneri instituţionali sau privaţi fără de care acest concurs nu ar fi fost atât de plin de surprize pentru participanţi, copii şi profesori. Aş dori să reiterez şi prin intermediul dumneavoastră, mulţumiri speciale profesorilor pentru dedicaţia cu care se ocupă de pregătirea acestor copii, mulţumiri speciale şi părinţilor pentru eforturile lor de a-şi apropia copiii de limba şi cultura română, de istoria şi geografia României, fie chiar după o zi grea de muncă şi chiar la depărtare de România. Mulţumiri la fel de speciale copiilor pentru toată pasiunea pe care au manifestat-o faţă de acest concurs şi care reprezintă, de altfel, motorul care ne-a determinat să ducem mai departe această iniţiativă. Mulţumiri trebuie să adresez şi actorului Valentin Potrivitu care după cum ştiţi ne-a fost

Foto: Etapa a IV-a, Castellon de la Plana, 12 mai 2013 aproape de la bun început, în de tine”, program organizat fiecare etapă a concursului. În cu sprijinul Reprezentanţei acest an, am reuşit să schimbăm Comisiei Europene, al Oficiului formatul concursului adăugân- Parlamentului European şi al du-i şi o dimensiune teatrală. profesorilor de limbă română şi Cu ajutorul lui Vali şi al colegi- prin care ne propunem să adulor lui de la compania de teatru cem mai aproape de copii valo„Por que no?” pe care o con- rile si principiile fundamentale duce, credem că am reuşit să ale UE, evident pe înţelesul lor. transformăm concursul într-un După cum vedeţi e vorba de un efort considerabil din partea adevărat spectacol. După cum cunoaşteţi deja, con- tuturor membrilor Ambasadei cursul „Cunoaşte România!” şi suntem cu toţii convinşi, că nu este singura iniţiativă a Am- a avut un ecou pozitiv în rânbasadei destinată comunităţii dul comunităţii româneşti din române din Spania. Aş spune că Spania, inclusiv al cititorilor anul acesta, copiii de origine ro- publicaţiei dumneavoastră. mână şi în general comunitatea R e v e n i n d l a C o n c u r s u l română din Spania a beneficiat „Cunoaşte România!”, permide un loc cu totul special în agen- teţi-mi să îmi exprim speranda de priorităţi a Ambasadei. ţa că am reuşit împreună cu Sunt convinsă că deja mulţi din- colega mea Monica Revecu, tre cititorii publicaţiei dumnea- secretar I, ceilalţi colegi din

voastră ştiu că, din luna februarie 2013, Ambasada, în special prin Secţia consulară, a derulat o intensă campanie de informare pe teme consulare şi sociale intitulată „Venim să te informăm”, în aproape 50 de centre, lăcaşuri de cult şi asociaţii din Comunitatea Madrid, Castilla y Leon şi Insulele Canare. Luna martie a stat sub semnul Zilelor Mărţişorului la Madrid, menite a duce mai departe tradiţia românească de primăvară. Începând cu Ziua Europei, 9 mai, Ambasada a lansat un ciclu de întrevederi pe teme europene cu elevii români şi colegii lor din şcoli din Comunitatea Madrid, intitulat ”UE mai aproape

Ambasadă, stagiari şi foşti stagiari ai Ambasadei -cărora le mulţumesc pentru colaborarea deosebită în pregătirea acestui concurs–, să facem şi mai atractiv acest eveniment pentru copiii de origine română din Spania şi să transmitem un mic impuls pentru o mai mare apropiere de România şi de valorile sale. Transmit şi pe această cale mult succes copiilor în ﬁnala de duminică şi, nu îmi pot dori decât ca pe viitor acest concurs să se bucure de un interes şi sprijin şi mai mare şi, totodată, să ajungă şi în alte oraşe din Spania. “ Anamaria Almăşan Consilier - Ambasada României în Regatul Spaniei

Foto: Valentin Potrivitu

Opinii

IUNIE 2013

“În contra direcţiei de azi...”

Oana Moşniagu - Madrid În anul 1868, apărea sub semnătura lui Titu Maiorescu studiul intitulat „În contra direcţiei de azi în cultura română”, în care, critic, căci aceasta îi era ocupaţia şi revoltat faţă de „formele fară fundament” din cultura română, Maiorescu observa şi expunea situaţia de criză în care se găsea cultura română la acea vreme. Mă folosesc umil de tilul său cu dorinţa de a-i resuscita spiritul, pentru a putea vedea societatea romană de azi prin ochii lui critici, într-o încercare de trezire? Adevărul este că, scriind tot ce urmează, nu pretind nimic. Eu doar observ, poate greşesc şi mi-aş dori să ﬁu într-o eroare. Doar că exemple sunt la tot pasul, ne în-

conjoară „forme fără fond” fond”, cred că e epidemie şi tot ce putem face e să ne ţinem la distanţă, pentru că prostia e molipsitoare. Mi-ar place să cred că noi, ziariştii, suntem un fel de doctori ai societăţii, formatori de opinie publică, cei care au puterea de-a vindeca răul societăţii. Urmând cursul acestui gând, mă întreb: oare câţi români citesc astăzi ziarele şi câţi le folosesc drept coştei pentru coji de seminţe? Printre cocalari şi piţipoance Într-unul din numerele trecute ale publicaţiei Occidentul Românesc, criticul literar Dan Caragea prezenta definiţiile personajelor pe care le întâlnim la tot pasul printre românii din străinatate: cocalari şi piţipoance. Mă gândesc, mă întreb şi nu ştiu, în cele din urmă, dacă în străinătate s-a răsturnat tot carul; nu am nici o îndoială că mai sunt şi acasă; cert e că, aici abundă! Revenind la definiţii, leam citit, m-am amuzat, chiar am identificat câteva specimene, dar îmi lipsea ceva. Mai aveam contact zi de zi cu

un „fel”, care nu se încadra în nici una din cele două descrieri. Aşa că am investigat şi am identificat „felul”, ca fiind cel al mârlanului. Cred că experienţa îmi permite să-l descriu fără să apelez la dicţionar, dar pentru că vreau să demonstrez că e specie recunoscută, că există şi nu e imaginaţie, expun definiţii oficiale: DEX, 1998: mârlan- om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, ţopârlan. NODEX, 2002 mârlan -persoană care vădeşte lipsă de educaţie, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic. Cea mai veche definiţie pe care am găsit-o datează din 1939, deduc astfel că-i boală veche! Chiar dacă într-un dicţionar urban de pe internet, mârlan şi cocalar apar ca sinonime, eu fac diferenţa, cu dreptul pe care mi-l dă experienţa. Pentru că cel dintâi, e mediocrul care se plimbă pe stradă, care foloseşte transportul public şi care atrage atenţia, astfel încât străinii ajung să pună

Farmecul scrierii gândurilor, trăirilor şi emoţiilor Nimic nu se compară cu scrisul, această aşezare ordonată de cuvinte şi litere în serii succesive de propoziţii, fraze sau paragrafe. Asemenea unei simfonii a gândurilor şi trăirilor felurite, îmbinarea exprimării prin intermediul simbolisticii scrierii conferă adâncime opiniilor transpuse sub forma unor linii melodice ce se întrepătrund, se sprijină reciproc sau se opun dramatic într-un joc feeric fără de egal. Iar rezultatul este de ﬁecare dată sublim prin orizontul pe care îl descrie, sau mai bine zis, ce se deschide înaintea cititorului, ca o privelişte de un pitoresc aparte având un farmec plin de atracţie. Şi de aceea, când scriu aceste rânduri, retrăiesc diferitele experienţe de viaţă prin care am trecut, fapt ce m-a determinat în cele din urmă să rup cenzura tăcerii şi să încep aşternerea prin intermediul cuvintelor a reacţiilor pe care le-am avut în faţa unei realităţi contradictorii şi inexplicabile. Fără să vreau îmi aduc aminte de acele clipe din copilărie, când colindam fără ţintă străzile Braşovului în timpul orelor de şcoală, de care îmi doream să scap cu orice chip. Imediat, se juxtapun im-

presiile culese mult mai târziu, când mă plimbam pe bulevardele prăfuite ale Bucureştiului, un oraş în care nu aş fi dorit să ajung vreodată, dar în care miam petrecut cea mai mare parte a vieţii. Mai departe observ cum se întinde necunoscutul a ceea ce va fi, acel spaţiu transcendent ce mă atrage inexorabil cu speranţă şi teamă, sau cu bucurie şi tristeţe, în acelaşi timp. Dar această întretăiere de trăiri şi gânduri durează foarte puţin, fiindcă în scurt timp alte imagini prind chip în câmpul conştiinţei, de data aceasta prezentul captivându-mi atenţia prin ceea ce încerc să exprim într-un efort de autoanaliză, mai bine zis de evidenţiere a proceselor misterioase ce se ascund în spatele folosirii cuvintelor. Surprinzător, cu cât încerc să observ mai bine izvorul trăirilor lăuntrice, cu atât el pare să se estompeze mai bine dincolo de perdeaua densă ridicată de alte gânduri, ce se ridică asemenea aburilor de apă dintr-un pământ încălzit de razele soarelui după trecerea unei ploi abundente ce a udat în profunzime întinsul solului. Unde se află acea sursă plină de mister a trăirilor ce se

revarsă în orizontul interior al sufletului? De unde provin acele dorinţe ce se luptă spasmodic în încercarea de a-şi disputa spaţiul îngust al atenţiei prin irezistibila putere a seducţiei? Profunzimea universului lăuntric pare să fie asemenea unui ocean abisal şi fără contururi clare, acestea pierzându-se în negura continuă a imensităţii spaţiului şi timpului. Poate din această cauză, scrierea generează un straniu fenomen de polisemantism, de exprimare a unor idei ce trec dincolo de intenţia autorului şi de redescoperire a sensurilor profunde în exerciţiul interpretării a ceea ce a fost smuls efemerului prin aşezarea în corpuri de literă tipărite pe hârtie sau încorporate în mediile de stocare electronice. Citesc aceleaşi rânduri scrise de un autor care a trăit în urmă cu mai multe sute sau mii de ani, dar înţelesul pare a fi mereu altul. Observ detalii ce nu îmi erau clare la prima vedere sau amănunte ce răstoarnă înţelesul unor învăţături ce păreau a fi bine aşezate pentru veşnicie. Şi tocmai de aceea, ajung să detest dogmatizarea oricărui gen de învăţătură, adică acea betonare a conceptelor sub forma

semnul egal între român şi mârlan. E cel care fluieră... da, ca la stână, care bea bere pe stradă şi abandonează cutiile, care îl invidiază pe cocalar şi vrea să fie ca el (pentru că cel de-al doilea nu e decât un mârlan cu bani); din acest motiv îşi dă silinţa zilnic şă-şi dea în petec uitând că se află într-o ţară civilizată cu reguli de comportament, chiar dacă nescrise, pe care majoritatea le respectă. Şi mai grav este că, mârlanii au pereche. Ele, mârlancele, sunt demne însoţitoare şi o demonstrează cu orice împrejurare. Le întâlneşti în transportul public? E posibil să le auzi inclusiv dacă dai volumul căştilor la maximum. Dacă intri în panică, crezând că se iau la bătaie, nu-ţi face griji, doar îşi dau palme şi coate, prinse de entuziasm. Despre ce vorbesc? În general, despre ce s-a mai întâmplat la CanCan TV, despre mârlanul de rând, pe care e posibil să-l cheme Fane şi pe care-l pomenesc cu formularea „bă Fane mâncaţi-aş... tot”. Dar

nu numai. Am auzit discuţii despre „măzlini”, vacanţe „belea” şi altele, astfel încât am preferat, pentru sănătatea mea mentală, să râd. Să mă tăvălesc de râs. Doar că, după ce am terminat de râs, m-a bufnit plânsul! Mai presus de ei De ce sunt atât de mulţi şi ies în evidenţă? Pentru că le dăm voie. Mai presus de ei se aﬂă oameni inteligenţi, culţi sau oameni simpli cu bun simţ, care s-au retras din calea lor de ruşine şi se confundă cu mulţimea, lăsându-le drum liber ca să se desfăşoare, să facă de râs România şi românii. Tot aşa cum spunea Maiorescu la 1868 despre cultura română, că era stăpânită de neadevăr, văd eu astăzi societatea română. Stăpânită de-un profund neadevăr, de-o viziune distorsionată şi vulgară despre ceea ce suntem şi reprezentăm. Mai spunea că o primă greşeală de care trebuia ferit tineretul era „încurajarea blândă a mediocrităţilor”, de aceea, românul civilizat nu ar trebui să se mai ferească din calea

lor, ci să ţină capul sus şi să vorbească răspicat condamnând orice act sau atitudine necivilizată, vulgară, improprie. Să iasă în evidenţă cultura, valorile, tradiţiile, românismul! E adevărat, nu putem stârpi prostia, dar s-o băgam într-o cutie, să încercăm să-i găsim antidotul prin fapte şi cuvinte frumoase! Pentru că românii şi România sunt mai mult de atât chiar dacă uneori se uită. „Mai este oare timp de scăpare? Mai este oare cu putinţă ca o energică reacţiune să se producă în capetele tinerimii române şi, o dată cu dispreţul neadevărului de până acum, să deştepte voinţa de a pune fundamentul adevărat acolo unde se află astăzi numai pretenţii iluzorii? Poate soarta ne va acorda timp pentru această regenerare a spiritului public şi, înainte de a lăsa să se strecoare în inimă nepăsarea de moarte, este încă de datoria fiecării inteligenţe ce vede pericolul de a se lupta până în ultimul moment în contra lui.” (În contra direcţiei de astăzi în cultura română - Titu Maiorescu, 1868).

unor exprimări ce nu vor putea fi modificate vreodată. Acest exerciţiu, util pentru creatorii de sisteme totalitare, îmi este cu totul străin, fiindcă în căutarea esenţei gândurilor nu poţi să te cantonezi în spatele zidurilor unei fortăreţe invincibile, fiindcă pur şi simplu astfel de ziduri nu există, ci doar te amăgeşti cu existenţa unor lucruri ce teoretic ai impresia că nu pot şi nu au dreptul să fie schimbate vreodată. Dacă totuşi mergi pe o astfel de cale, urmează invariabil dezamăgirea şi abandonarea completă a ideii de spiritualitate, recursul la materialitate fiind inevitabil, profanul înghiţind pe nedrept ideea de sacru în cel mai scurt timp. Fiindcă în jocul dialectic al cunoaşterii prin intermediul noţiunilor aflate mereu în mişcare, a rămâne pe loc înseamnă pur şi simplu a regresa, iar a fi inflexibil se traduce prin a deveni ignorant. Şi mă amuz din această cauză de acei veşnici inchizitori, în fapt urmaşi ai mult huliţilor farisei, cunoscători a tot ce există, în fapt fiind doar nişte neştiutori cu pretenţii de mari învăţători. Şi toate acestea se întâmplă din cauză că exerciţiul cunoaşterii este flexibil şi dinamic, asemenea curgerii unui râu dinspre înălţimile abrupte ale unui munte către malurile unduioase ale marelui ocean. Iar dacă reuşeşti să exprimi armonios unduirile gândirii în exerciţiul sublim al cunoaşterii, atunci acel izvor tainic începe încet să se descopere dincolo de vălul dens al impresiilor de o clipă, ce obturează şi fascinează pe cei care nu reuşesc să treacă de materialitatea înşelătoare a

lumii în care trăim. Şi de aceea, am convingerea că atingerea acelui plan lăuntric fundamental va conferi profunzime trăirii, seriozitate exprimării şi consecvenţă acţiunii, indiferent de natura lor. Adică se va constitui ca un răspuns valabil la multiplele nedumeriri şi provocări în mijlocul încercărilor felurite ale vieţii. Dar până atunci, perdeaua densă a gândurilor de o clipă se va multiplica tot mai mult sub impactul unor medii de comunicare ce inundă conştiinţa cu imagini fără sens şi cu dialoguri lipsite de consistenţă ale mediilor sociale din care facem parte. Iar izvorul tainic va rămâne neştiut, în adâncime şi în beznă până la finalul vremelnicei noastre treceri prin acest univers, în care din raţiuni misterioase am apărut undeva, în trecut, iar altundeva, în viitor, vom dispărea fie în neant, fie în alt univers mult mai bogat. Şi din această cauză, ori de câte ori aleg să îmi trans-

pun în scris gândurile, trăirile şi emoţiile, ajung să experimentez bucuria de a privi dincolo de aparenţe şi de a adânci prin contemplare ceea ce este aparent ascuns. Poate gândurile pe care le exprim nu sunt şi nici nu vor fi vreodată populare, dar ele vor accentua întotdeauna importanţa cunoaşterii de sine, ce mereu se îngemănează cu descoperirea fascinantă a marelui univers. Dar poate nici nu mai contează această popularitate lipsită de noimă, fiindcă numai bucuria de a privi sursa trăirilor lăuntrice îţi poate aduce o pace sufletească durabilă în mijlocul trecerii în nefiinţă a tuturor lucrurilor din jurul tău. Este ca şi cum un mărgăritar de mare preţ s-ar afla chiar în inima ta, dar tu niciodată nu ai şti acest lucru, căutând în zadar fericirea în aspectele trecătoare ale existenţei, ce îşi aruncă iluziile şi umbrele prin mreje ce îi prind pe cei neştiutori cu atracţii fatale pentru destinul lor veşnic. Octavian Lupu - Bucureşti

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„Cu sabia (spada) lui Damocles deasupra capului”/ „Estar bajo la espada de Damocles” Folosim această expresie aşa când ne referim la un pericol iminent care planează asupra noastră sau când suntem constrânşi şi nu există nicio ieşire. Povestea apare la scriitorii clasici latini, la Horaţiu şi Cicero, dar expresia este recentă, nefiind atestată, în franceză, înainte de secolul al XIX-lea. Cine a fost Damocles? Damocles a trăit în secolul al Vlea î. Hr. la curtea lui Dionisie cel Bătrân, tiranul Siracuzei. Mai departe să-l ascultam pe Petre Ispirescu: Oraşul Siracuza din ostrovul Sicilia era odinioară un sătuleţ. Stăpânitorul din vechime al lui se numea tiranul Siracuzei. Unul din acei tirani s-a chemat Dionisie cel bătrân. Acest stăpânitor, cârtitor şi temător din firea lui, în fiecare din supuşii lui vedea câte un vrăjmaş. Şi atât de mult iubea el stăpânirea, încât socotea că lumea la el se gândeşte spre a-l

Puşa Roth - Bucureşti

Vorbe de duh şi de luare-aminte (I)

IUNIE 2013

da jos din scaun. Nu se încredea deci în nimeni, şi-i era frică şi de însăşi umbra lui. De aceea puse nişte meşteri mari de-i scobiră într-un munte o locuinţă, pe care o împodobi cu toate scumpeturile lumii şi acolo trăia. Mai puse iarăşi de-i meşteşugiră nişte găuri mari în pântecele acelui munte, cu răsunători, astfel încât şi chiar de ar fi umblat cineva în vârful degetelor, ori ar fi şoptit, el din cămara lui auzea tot; pentru care, şi până azi scorbura aceea din munte se zice: urechea lui Dionisie; iar cărturarii şi procopsiţii din toate ţările, când vor să arate că cineva află tot, zic că are urechile lui Dionisie. Şi aşa, el tot nu se ţinea a fi la adăpost de uneltirile ce-şi închipuia el că fac poftitorii de domnie împotriva lui; ci credea că ei umblă să răscoale lumea. Din astă pricină n-avea odihnă nici ziua, nici noaptea. El era înconjurat de o mulţime de slujitori juraţi şi credincioşi lui. Cu toate acestea mărirea îi plăcea cât un lucru mare şi trăia în larg, în belşug şi în dezmierdări. Ce să zici? de! nu era el stăpânitor numai aşa de florile mărului! Se ştie că în toţi timpii stăpânitorii au fost şi sunt înconjuraţi de o mulţime de lingăi, curteni şi linguşitori. Cu atât mai vârtos era linguşit şi curtenit acest Dionisie, ca unul căruia curtenii voiau să-i scoată din

cap bănuiala ce-l chinuia fără răgaz. Toţi ca toţi, dar spune la cărţi că era un curtean pe nume Damocles, care se sârguia fel şi chip să placă stăpânului său, mai mult decât ceilalţi. El îl lăuda peste măsură, zicându-i că domn bun ca dânsul nu s-a mai pomenit de când stă lumea, că ursita l-a împodobit cu toate darurile lui Dumnezeu, că fericirea, de care se bucură, a întrecut tot ce mintea omenească poate să născocească şi că toţi ceilalţi stăpânitori nu ajung cu mintea lor nici la degetul lui cel mic. • Doamne! îi zise el într-o zi, ai toate bunurile pământului, lumea ţi se închină, ca la un zeu; de ce eşti oare aşa de îngrijorat? De ce pacea nu-şi găseşte cuib în inima Măriei tale? De ce somnul nu se lipeşte de pleoapele ochilor Măriei tale? • Tu râvneşti la starea mea, Damocles! îi răspunse Dionisie. Curteanul, îngenunchind şi târându-se la picioarele domnului său ca un vierme, îi zise: • Nu mi-a fost dat de la Dumnezeu şi mie să mă bucur de fericirile pământeşti. Soarta mea este de a ﬁ în veci slujitor. Ursita mi-a fost ca o mumă vitregă; mă supun ei şi nici că mă

gândesc la altceva. • Ca să-ţi dovedesc că ştiu să preţuiesc laudele ce-mi faci, Damocles, şi că răsplătesc după cum se cuvine slujbele credincioşilor mei, să ştii că am să te pun în locul meu o zi, ca să guşti şi tu din fericirile unui stăpânitor. Pe-aci, pe-aci era să-i vină rău de bucurie, când auzi Damocles cele ce îi spuse stăpânul său. Îşi ţinu însă ﬁrea şi răspunse: • Cu cât ursita mi-a fost de vitregă, cu atât Măria ta mă mângâi ca pe copilul tău cel bun. Voi înălţa numele tău, Mărite doamne, până la al nouălea cer, pe cât voi mai avea o gură de vorbit. Dionisie cel bătrân porunci ca în ziua următoare toţi boierii şi poporenii să se închine lui Damocles, ca la un stăpânitor, şi puse la cale, ca în aceeaşi zi să se dea un ospăţ bogat pentru dânsul, ca pentru un împărat mare. Se umﬂa în pene lingăul, de nu-l mai încăpea pielea, când se văzu înconjurat de toţi cei mari ai curţii stăpânului său şi închinându-i-se până la pământ. Curtenii îl lăudau; oamenii cei nenorociţi se rugau de

el ca de Dumnezeu, cu lacrimi fierbinţi şi în genunchi, ca să le vină în ajutor; cântăreţii îi citeau stihuri prin care îl preaînălţau; iar el, uimit de fericire, parcă era dus pe lumea cealaltă, nu mai vedea, nu mai auzea. Când merse la ospăţ, locul lui fu în capul mesei, unde se aşeză pe un pat numai de aur şi cu coroana împărătească pe cap. Să fie ştiut că pe vremea aceea toţi cei mari, când se puneau la masă, stăteau lungiţi pe brânci în paturi. Până şi ochii îi râdeau lui Damocles de bucurie, văzânduse la locul ce nu era de mutra lui. Masa era încărcată cu cele mai gustoase mâncăruri şi cu vinurile cele mai scumpe şi mai bune. Ostaşii cei mai de frunte ai stăpânitorului şi o mulţime de robi înconjurau pe Damocles, stând smeriţi în picioare şi cu mâinile la piept. Pe lângă patul, unde sta lungit Damocles, fumegau o mulţime de căţii de aur cu mirodenii, care umpluseră cămara de miresme bine mirositoare. Încotro te uitai pe lângă acest om plin de deşertăciune erau risipite fel de fel de flori scumpe şi rare. O muzică cu toate soiurile

de surle, de buciume, de timpane şi de tamburi îi desfătau urechile cu cele mai plăcute cântece. Ce să vă mai spun? era ca ieşit din sine. Când ce să vedeţi, D-voastră? Aruncându-şi ochii în sus, zări că deasupra capului său sta o sabie goală, atârnată de tavan numai cu un fir de păr de cal. Odată îl cuprinse o frică, de tremura ca varga, şi îngălbeni ca o turtă de ceară. Părul i se făcu măciucă în cap de groază. El îşi pierdu cumpătul de spaimă; ochii i se împăienjiniră, şi-i căzu cupa din mână. Şi, sculându-se repede, veni şi dete în genunchi la Dionisie, care sta printre curteni, rugându-l să i se facă milă de dânsul şi să-l mântuiască de primejdia ce-l ameninţa. „Şi totuşi, astfel este traiul acelora, pe care tu îi numeşti fericiţi”, îi zise Dionisie. De atunci oamenii cei cu patru ochi, adică cei luminaţi şi cu multă ştiinţă de carte, zic: Cutare lucru stă deasupra capului cutăruia ori cutăruia, ca sabia lui Damocles, când voiesc să arate nestatornicia lucrurilor omeneşti, sau starea sufletească în care se află omul, când este frământat de grija vreunei întreprinderi. Noi însă zicem: Stă morţiş cu sufletul pe buză şi cu inima cât un purice. (Publicată în „Tribuna”, Sibiu, anul IV, nr. 178, 8/20 august 1887).

(continuare din numărul trecut) Debutul publicistic propriuzis se produce tot în 1884 în revista „Tribuna”, care îi publică snoava versiﬁcată Filosoﬁi şi plugarii. Prezentată sub formă de foileton, această snoavă, care are peste 350 de rânduri, apare în trei numere consecuti-

ve ale revistei, din 5/17 decembrie–8/20 decembrie 1884. G. Coşbuc transmisese textul din Cluj, unde se înscrisese la Facultatea de Litere şi Filosoﬁe. Ioan Slavici, în Amintiri, a consemnat acest moment al debutului lui George Coşbuc: „Într-una din zile am primit

la redacţiune, pentru «foiţa» (rubrica literară permanentă) Tribunei, un manuscript, curat şi citeţ, o snoavă versiﬁcată. Autorul se subscria Boşcu şi plicul fusese pus la poştă din Cluj. Mi se părea lucru învederat că acel Boşcu e-ncepător, student la Universitatea din

Cluj, şi mă bucuram, căci n-o fi poate adevărat că ziua bună de dimineaţă se cunoaşte, dar nu mai încape nici o îndoială că cei în adevăr aleşi chiar de la începutul lucrării lor îşi dau destoiniciile pe faţă. Mi-a plăcut snoava şi am publicat-o ...”

GEORGE COŞBUC (II)

„Craiul serios atuncea, dezbrăcându-şi ironia: Vedeţi, dragii mei, acuma ce-ajunge filozofia? N-am făcut lucrul acesta din răutate, deloc, Nici din glumă, ca astfel să-mi pot bate de voi joc. Nu! Voinţa mi-a fost numai să v-arăt că omul ştie, Să trăiască-n lumea mare şi făr de filozofie! Am voit să v-arăt cum că şi plugaru-i om isteţ, Chiar aşa de-nţelept poate, tocmai precum voi sunteţi! Am voit să v-arăt numai ce nebuni aţi fost anume, Când v-aţi numit muritorii cei mai înţelepţi din lume!... Nu-mi pasă! Pe-Omer, pe Plato citiţi-i, dacă puteţi; Daţi de cap cu Herodotul, ori cu capul de pereţi, Lui Virgil îi faceţi ode, invitându-l cu plăcere La un prânz bogat, de gală, ori la o tură de bere Nu-mi pasă! Însă de-aceea, vă spun drept că-mi pasă mult:

Nu vă lăudaţi ştiinţa; asta nu pot s-o ascult! Nu acela-i om cuminte, care tot mereu vorbeşte Despre-nţelepciunea-i multă, nu acel ce se făleşte, Că de rost ştie pe Plato, nu acela e mintos Ci acel ce cu-umilinţă tace, ţine capul mai în jos! Cest din urmă-i om cuminte, cel dintâi o tidvă seacă: Spicul gol de grâu se-nalţă, cel plin însă-n veci se pleacă! În urmă să ştiţi şi-aceea că sunt mulţi dintre plugari, Ageri, cumpeniţi la fire ca oricare cărturari, Nu filozofia-l face pe om înţelept sub soare Ci mintea cea sănătoasă, câştigată cu sudoare, De-aceea nicicând plugarul nu-l luaţi în râs de sus: În oala acoperită nu ştie nimeni ce-i pus!” (Fragment din Filosofii şi plugarii)

Interviu

IUNIE 2013

Cristian David, Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, a efectuat în perioada 23-25 mai 2013 prima sa vizită de lucru în Regatul Spaniei, conform unui program organizat de către Consulatul General al României la Barcelona. Programul a cuprins întâlniri cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din oraşul Guissona, prilej cu care ministrul Cristian David a vizitat Cooperativa Area de Guissona, unde mai mult de 30% dintre muncitori sunt cetăţeni români. Oficialul român a salutat conducerea fabricii pentru exemplul de convieţuire dintre cele două culturi şi eforturile depuse pentru păstrarea identităţii culturale şi spirituale româneşti, prin crearea unor centre de limba română. Discuţiile cu reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române prezenţi în Catalunia şi Insulele Baleare s-au purtat în sediul Parohiei Ortodoxe Barcelona, tema principală fiind nevoia construirii unui nou lăcaş de cult în regiunea Leida. Oficialul român a dat asigurări în privinţa sprijinului oferit de statul român. Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni a avut o întrevedere şi cu Xavier Bosch şi Maria Rosa Fortuny, membri ai Direcţiei Generale pentru Imigraţie, din cadrul Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale. La întâlnire au participat şi primari ai localităţilor cu importante comunităţi româneşti din Aria Metropolitană Barcelona. Discuţiile au vizat subiectul integrării cetăţenilor români în regiunile spaniole, proces ce trebuie gestionat cu ajutorul autorităţilor locale, atât la nivel administrativ cât şi guvernamental. Reprezentanţii autorităţilor locale au evocat importanţa programelor de formare pentru integrarea cetăţenilor români. Un alt punct al discuţiilor l-a constituit problematica minorilor români care comit infracţiuni şi sprijinul tutelar oferit de statul spaniol pentru aceştia. Vizita a continuat cu o întrevedere a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, cu preşedinta Parlamentului din Catalonia, Nuria de Gispert. Cu acest prilej, demnitarul român a prezentat liniile de acţiune ale portofoliului său, discuţiile celor doi demnitari vizând construirea unor relaţii bilaterale în-

Cristian David - Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni

dreptate spre soluţii optime la problemele de integrare. Ministrul delegat a salutat ideea de a avea un plan de lucru comun, accentuând, totodată, colaborarea cu organizaţiile non-guvernamentale şi asociaţiile specializate în astfel de problematici. Totodată, oficialul român a subliniat relaţiile apropiate dintre cele două state prin latinitate şi creştinism. În cadrul vizitei, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni s-a întâlnit cu primarul Barcelonei, Xavier Trias. Principalele teme ale discuţiei au vizat numărul mare al cetăţenilor români din Barcelona, în 2004 fiind înregistraţi aproximativ 3000 de rezidenţi, iar în 2013, aproape 7000. Primarul Barcelonei a apreciat modul în care cetăţenii români s-au integrat în societatea spaniolă, doar 200 dintre aceştia fiind în evidenţele serviciului de asistenţă socială. Totodată, edilul Barcelonei şi-a arătat sprijinul pentru crearea unor centre de ajutor pentru “persoanele vulnerabile”. Cu acest prilej, oficialul român a evidenţiat aspectele pozitive ale migraţiei şi mobilităţii pentru societatea spaniolă. Agenda ministrului delegat pentru românii de pretutindeni a cuprins şi întrevederea cu reprezentanţi ai comunităţilor româneşti din Valencia, Castellón de la Plana şi Alicante. Ministrul Cristian David a prezentat principalele direcţii de acţiune ale mandatului său: apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români, păstrarea identităţii culturale şi lingvistice, susţinerea procesului de integrare, apropierea faţă de familiile din ţară şi promovarea imaginii şi a intereselor României peste hotare. Vizita în Spania a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, s-a încheiat

în Barcelona, unde oﬁcialul român s-a întâlnit cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti, ocazie cu care a oferit un interviu în exclusivitate pentru publicaţia în limba română Occidentul Românesc. Kasandra Kalmann Năsăudean:

Pentru susţinerea intereselor românilor din afară g r a n i ţ e l o r, G u v e r n u l României a desemnat pentru prima oară un ministru. Ne puteţi spune, pe scurt, care sunt proiectele dumneavoastră în calitate de ministru delegat pentru românii din străinătate? Cristian David: Este pentru prima dată când la nivelul Guvernului României se creează portofoliul de ministru delegat pentru românii de pretutindeni. Acest lucru demonstrează atenţia autorităţilor îndreptată spre problematica românilor care trăiesc în afară graniţelor ţării. Sarcina acestui minister este de a asigura coordonarea acestei reacţii de răspuns într-o manieră cât mai eﬁcientă şi care să folosească toate instituţiile care au atribuţii şi responsabilităţi faţă de problema românilor din afară, să folosească această relaţie de coordonare în cel mai eﬁcient mod cu putinţă. În acest sens, mandatul pe care l-am asumat conţine cinci direcţii de acţiune. Primul este legat de apărarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii românilor, menţinerea identităţii culturale şi lingvistice, susţinerea procesului de integrare, apropierea de familiile din ţară, promovarea imaginii României şi a intereselor cetăţenilor români peste hotare. K.K.N.: Românii din diaspora sunt parte integrantă a poporului român. V-aţi propus o strategie care vizează apărărea drepturilor şi libertăţilor românilor din afara graniţelor României?

Interviu ituale româneşti. Avem un cadru de lucru cu multe asociaţii care sunt beneficiare ale programelor departamentului, iar această latură culturală educaţională este finanţată cu prioritate. În ceea ce priveşte massmedia, aceasta are tot sprijinul meu, la rândul ei având un program de susţinere financiară prin departament. K.K.N.: O altă problemă a românilor din străinătate este şi cea legată de taxele şi serviciile consulare şi de costurile administrative. Vă propuneţi să realizaţi anumite îmbunătăţiri în acest domeniu?

Cristian David: Strategia naţională privind relaţia cu românii de pretutideni reprezintă instrumentul de lucru cu ajutorul căruia vom pune în aplicare politicile cu privire la comunităţile româneşti. Practic, această strategie va răspunde în mod concret celor cinci priorităţi pe care le-am inclus în programul de guvernare. Aceste obiective se vor reﬂecta în modul în care strategia va răspunde concret. În strategie sunt cuprinse sectoarele de activitate care vor reprezenta acţiunea unitară a Guvernului pe ﬁecare minister în parte, care are atribuţii şi responsabilităţi. Este vorba, în afara Ministerului Afacerilor Externe, în interiorul căruia se regăseşte portofoliul de ministru delegat pentru românii de pretutindeni şi cele două departamente care se află în subordine, respectiv Departamentul pentru relaţia cu românii de pretutindeni şi Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru româ-

nii de pretutindeni dar şi de Ministerele Educaţiei, Culturii, Muncii, Sănătăţii, Afacerilor Interne. Toate vor avea sarcini în implementarea acestei strategii. Este o abrodare unitară şi integrată în strategie care vine să realizeze obiectivele cuprinse în programele de guvernare. Din această strategie vor rezulta programe de activităţi sectoriale pentru ﬁecare minister în parte. K.K.N.: Un aspect extrem de important pentru românii din străinătate este şi faptul că aceştia trebuie să-şi păstreze unitatea credinţei. Veţi întreprinde demersuri şi în acest sens? Cristian David: Susţinerea spri t ua l i t ă ţ i i rom âneş ti reprezintă un punct de interes continuu aflat pe agenda mea. În vizita pe care am efectuat-o în Spania am avut o întâlnire cu re pre z e nt a nţ i i Bi s ericii Ortodoxe Române prezenţi în Catalunia şi Insulele

Baleare. Tema discuţiilor a reprezentat cons truirea unor lăcaşe de cult, fiind efectuate demersuri în acest sens în Madrid şi Barcelona. Pe această cale i-am as igurat pe reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române de tot sprijinul meu.

Cristian David: O problemă deja cunoscută printre românii care locuiesc în afara graniţelor ţării, în special în Spania şi Italia este legată de problema actelor şi de faptul că serviciile consulare au

IUNIE 2013 obligaţia să le simpliﬁcăm, pentru a uşura legătura românilor cu autorităţile statale din România. K.K.N.: O problemă stringentă a românilor din diaspora este faptul că în relaţia cu instituţiile administraţiei publice din străinătate, aceştia sunt trataţi inechitabil şi nu ca cetăţeni egali în drepturi cu cei din ţara de adopţie. Această discriminare nu este permisă şi nu ar trebui să existe, mai ales în interiorul Uniunii Europene. V-aţi propus o strategie care să sprijine românii din străinătate în acest sens? Cristian David: Avem un permanent dialog cu autorităţile din ţările unde locuiesc comunităţile de români. Opinia mea pleacă de la abordarea că drep-

ul Spaniei la Bucureşti. Printre altele, acesta a menţionat că românii din Spania sunt angajaţi model, se integrează uşor, dar imaginea lor nu este conformă cu realitatea. V-aţi gândit la un plan de acţiune pentru a îmbunătăţi modul în care sunt percepuţi românii în această ţară? Cristian David: Trebuie să subliniem prezenţa noastră pozitivă la nivelul comunităţii sau al indivizilor. Eu îmi propun să atrag în acest program personalităţi care sunt recunoscute nu doar de comunitatea românească, dar şi de comunităţile ţărilor gazdă. Sunt foarte mulţi români cu o înaltă ţinută profesională, ﬁe că vorbim de medici, de oameni care lucrează în mediul academic, oameni de cultură,

K.K.N.: Pentru promovarea valorilor culturale şi spirituale româneşti în spaţiul de reşedinţă a românilor din străinătate, pentru punerea în valoare a comunităţilor şi promovarea imaginii, este nevoie de diverse campanii în presă şi nu numai. Veţi susţine mass-media română din diaspora pentru realizarea acestor proiecte? Crisian David: În privinţa aceasta prin Departamentul politici pentru românii de pretutindeni vom susţine toate proiectele care au ca obiect menţinerea identităţii culturale, lingvistice, spir-

nevoie să fie îmbunătăţite, fie în calitatea serviciilor, fie în ceea ce priveşte accesibilitatea din perspectiva costurilor. Cred că trebuie să urmărim cu prioritate amândouă lucrurile: reducerea taxelor consulare şi optimiziarea şi simplificarea procedurilor consulare. Un astfel de proiect este în lucru, el ţine de un proces de informatizare a acestor servicii. Sper ca până la sfârşitul anului în curs, anumite servicii, chiar şi în faza pilot, să fie funcţionale. Este o chestiune tehnică, pe care mi-aş dori-o rezolvată cât mai curând, dar care, prin tehnologia informaţiei poate să reprezinte un progres şi o soluţie adecvată pentru problemele de natură consulară, pe care avem

turile pe care românii le au în calitate de cetăţeni europeni nu pot fi îngrădite, ceea ce înseamnă că, începând cu 1 Ianuarie 2014, cetăţenii români trebuie să aibă acces liber şi neîngrădit la toate drepturile şi libertăţile de care beneficiază. Cred că ar trebui să fim foarte consecvenţi şi fermi în apărarea acestor drepturi. Sunt convins că nu sunt motive să credem că autorităţile din Spania vor ieşi în afara prevederilor Tratatului şi că vor respecta întocmai, normele europene odată cu ridicarea moratoriului privind dreptul la muncă a cetăţenilor români din Spania.

artişti, sportivi, care pot să ﬁe reprezentanţi de marcă ai comunităţilor noastre. Eu cred că trebuie să strângem în jurul acestei campanii toate personalităţile care au recunoaştere de înaltă ţinută în acele societăţi iar ei să reprezinte imaginea noastră de succes.

K.K.N.: De curând, aţi avut o întâlnire cu ambasador-

Kasandra Kalmann Năsăudean

K.K.N.: Vă mulţumim pentru amabilitatea dumneavoastră de a ne oferi acest interviu în exclusivitate, vă dorim mult noroc în activitatea profesională iar tot ceea ce v-aţi propus să realizaţi pentru românii din diaspora să se ﬁnalizeze cu succes. Un

interviu

realizat

în Barcelona/Spania

Spania

IUNIE 2013

Suspecţii români în cazul dublului asasinat din Spania ar fi primit câte o mie de euro pentru crimă Spaniolul Juan Cuenca Lorente, în vârstă de 36 de ani, plasat în arest preventiv în cazul uciderii a doi cetăţeni olandezi, între care fosta voleibalistă Ingrid Visser, ar fi plătit celor doi suspecţi români câte 1000 de euro pentru această crimă, informează publicaţia ABC. Juan Cuenca Lorente, fost conducător al Club Atlético Voleibol 2005 din Murcia, este considerat de poliţie persoana care a avut ideea şi a ordonat celor doi români să-i asasineze pe jucătoarea olandeză Ingrid Visser şi pe logodnicul acesteia Lodewijk Severein, aceştia fiind torturaţi, tranşaţi şi îngropaţi într-o plantaţie de lămâi. Potrivit presei spaniole, cei doi români au 47, respectiv 60 de ani. „Cuenca ar fi plătit în jur de o mie de euro autorilor crimelor atroce, deşi nu se exclude posi-

bilitatea ca ei să ﬁ primit mai mult”, scrie ABC, care notează că Ingrid Visser era însărcinată în şase săptămâni. Motivele acestui asasinat, conform ABC, sunt de ordin economic, Cuenca având o datorie de mii de euro la fosta jucătoare. Mai mult, Cuenca

Cursuri gratuite de spaniolă pentru copiii românilor emigranţi

Institutul Cervantes din Bucureşti a decis să aplice un program gratuit în cadrul căruia limba spaniolă le este predată copiilor românilor care au emigrat în Spania. Potrivit EFE, instituţia de cultură le oferă această posibilitate copiilor pentru a le uşura integrarea, în cazul în care ei ajung să se alăture familiilor din ţara iberică. Programul de integrare lingvistică urmează să fie oferit, pentru început, unui număr de 10 copii cu vârste peste 7 ani. Ei vor putea asista gratuit la curs, care va fi predat la distanţă şi va dura patru luni. Preţul unui astfel de curs este de 50 de euro, însă a fost redus la 25 de euro, din care 5 vor fi plătiţi de Institutul Cervantes, iar restul de către sponsori. „Sperăm ca instituţiile publi-

ce, aşa cum sunt primăriile şi asociaţiile, să se implice. Vrem să atragem şi ajutorul donatorilor privaţi, şi din mediul de afaceri”, după cum a explicat pentru EFE Mila Crespo, şef al programului de studii şi coordonatoare a programului, la Institutul Cervantes din Bucureşti. Este o iniţiativă în premieră, în cadrul căreia Institutul Cervantes din Bucureşti colaborează cu Save the Children, organizaţie guvernamentală care coordonează o reţea de cămine pentru copiii ai căror părinţi au emigrat. EFE precizează că, potrivit autorităţilor de la Bucureşti, aproximativ 80.000 de minori români au cel puţin un părinte care munceşte în străinătate şi alţi 30.000 au ambii părinţi plecaţi în străinătate.

era asociat cu partenerul de viaţă al lui Ingrid Visser la o societate din Gibraltar, care avea ca scop spălarea de bani. „Cu acest asasinat, Cuenca scăpa de datorie şi rămânea unic asociat la firma din Gibraltar”, notează ABC.

BMW recrutează tineri şomeri din Spania BMW va recruta 25 de tineri şomeri din Spania, care vor lucra la sediul companiei din München timp de un an, întrun program pilot prin care producătorul auto vrea să „dea înapoi” comunităţilor din ţările unde exportă. Astfel, 25 de tineri spanioli (18-25 de ani) vor primi un stagiu de training de un an la BMW, a declarat miercuri pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung directorul de resurse umane al BMW, Milagros Caina-Andree, informează The Guardian. „Vor fi introduşi în cultura germană, probabil vor fi găzduiţi de o familie BMW şi vor lucra în dezvoltare, vânzări, marketing sau un alt domeniu. După aceea, aceşti tineri vor pleca acasă sau vor putea rămâne aici”, a afirmat ea. Reprezentantul BMW a adăugat că, dacă va avea succes, programul ar putea fi extins şi către alte ţări, precum Italia sau Grecia.

Din 2014, 16 trenuri de metrou din Spania, vor deservi transportul subteran românesc Compania Metrorex va primi, din 2014, noi garnituri de metrou din Spania, care vor deservi transportul în reţeaua de transport subteran, a declarat directorul comercial al Metrorex, Mariana Petre. “Din 2014 vom începe să primim primul lot de 16 trenuri de metrou CAF, de producţie spaniolă, cu spaţii special amenajate pentru persoanele cu dizabilităţi”, a spus Petre. Aceasta a arătat, de asemenea, că societatea Metrorex operează, în prezent, cu 44 de trenuri de tip Bombardier şi 25 de trenuri IVA (Întreprinderea de Vagoane Arad) şi transpor-

tă zilnic în jur de 650.000 de călători. Reprezentanta Metrorex a anunţat că este posibil ca, anul acesta, proiectele dezvoltate de Metrorex să ﬁe ﬁnanţate din bani europeni, în cardul POSTEL. Prima linie de metrou a fost dată în folosinţă în 1979, pe tronsonul Semănătoarea Grozăveşti. Mariana Petre a participat la conferinţa „Cities of Tomorrow”, în care au fost dezbătute subiecte privind oraşele viitorului şi principalele obiective ce trebuie atinse în procesul de dezvoltare a oraşelor.

Real Madrid va avea un nou sponsor principal în sezonul 2014

Clubul Real Madrid va avea din sezonul viitor un nou sponsor principal, compania aeriană Emirates, care înlocuieşte societatea de pariuri online Bwin, al cărei nume a apărut în ultimele şase sezoane pe tricourile grupării de pe Santiago Bernabeu. Noul contract de sponsorizare al madrilenilor va ﬁ semnat joi, la stadionul Santiago Bernabeu, de preşedintele lui Real, Florentino Perez, şi de conducătorul Emirates Airlines, şeicul Ahmed bin Saed al Maktoum. Agenţia EFE precizează, totodată, că nici Bwin nu va renunţa la colaborarea cu Real Madrid, urmând să semneze un acord în baza căruia va deveni sponsor

digital oﬁcial al clubului din capitală Spaniei. Conform site-ului arabianbusiness.com, înţelegerea dintre Real Madrid şi Emirates Alirlines va avea o durată de patru ani, perioadă în care gruparea madrilenă urmează să încaseze suma totală de 160 milioane milioane dolari (120 milioane euro). Publicaţia arabă reaminteşte că o altă companie aeriană din zona Golfului, Qatar Airways, a devenit recent primul sponsor comercial al lui FC Barcelona, marea rivală a lui Real Madrid, în cadrul unei tranzacţii evaluate la 40 milioane dolari pe sezon.

România Guvernul publică indemnizaţiile managerilor de stat Managerii din companiile de stat au indemnizaţii lunare cuprinse între 11.250 lei şi 66.642 lei, în timp ce membrii consiliilor de administraţie încasează lunar între 132 lei şi 33.000 lei, mari alocaţii ﬁind la Transgaz, Imprimerie, CN Uraniu, CE Oltenia, Electrica, Cuprumin, Romatsa, Tarom, CFR. Indemnizaţiile sunt indicate într-

un document public prezentat de Guvern: h t t p : / / w w w. g o v. r o / indemnizatii-managerisi-membri-consilii-deadministratie-in-companiile-destat__l1a120105.html Potrivit datelor prezentate, cel mai mare nivel lunar al indemniazaţiei de manager se întâlneşte la CN Căi Ferate CFR SA, de

Poşta Română va disponibiliza, din iulie, un număr de 4.458 salariaţi

Poşta Română va disponibiliza, începând cu luna iulie, un număr total de 4.458 salariaţi, reprezentând 14% din numărul actual al angajaţilor companiei, conform unui document discutat în şedinţa de marţi a Guvernului. Ca parte a procesului de restructurare a Poştei Române, documentul prevede concedierea colectivă, în acord cu sindicatele, a unui număr de 4.458 angajaţi. Bugetul necesar pentru plata venitului de completare este

calculat la aproximativ 19 milioane lei pentru acest an, „cu disponibilizare colectivă începând cu 1 iulie 2013”. În prezent, Poşta are 32.000 de salariaţi care îşi desfăşoară activitatea în aproximativ 5.600 de unităţi poştale.

“Dacă Traian Băsescu nu-şi lua adio în mod public de la PDL, partidul creştea cu 10%”...

Preşedintele PDL Bucureşti, Adriean Videanu, crede că plecarea lui Traian Băsescu din partid nu a fost în avantajul democrat-liberalilor. Într-un interviul pentru Gîndul.info, Videanu a declarat că PDL ar ﬁ crescut cu aproape 10% dacă preşedintele nu îşi lua la revedere public de la partid. Liderul PDL crede că lupta trebuie dată în afara partidului, cu USL, şi nu în interiorul partidului. „Adversarul este în afara

PDL, este USL. Toţi cei care vin cu acuze, să o facă în interiorul partidului”. Despre Mişcarea Populară, Videanu a declarat: „dacă este o structură care poate să mobilizeze electoratul dezamăgit la vot, care în opinia mea este un electorat majoritar de dreapta, este foarte bine. Nu este concurentul PDL. PDL îşi va consolida drumul lui la un 20 şi ceva la sută şi va avea ocazia să explodeze în funcţie de conjunctura de moment”.

14.583 euro, şi la Poşta Română, de aproximativ 14.280 euro. Indemnizaţia de manager se ridică la peste 11.000 euro în cazul Electrica, la circa 10.000 euro la Nuclearelectrica, Cuprumin, Tarom şi Romatsa, la 9.500 euro în cazul CFR Marfă şi 9.100 euro pentru CFR Călători, la peste 8.500 euro în cazul CN Imprimeria Română sau Electrica Furnizare şi la peste 7.500 euro în cazul Administraţei Porturilor Maritime Constanţa. Între 5.000 şi 6.000 euro lunar mai primesc ca indemnizaţie managerii la

Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu Constanţa, Administraţia Porturilor Dunării Maritime Galaţi, Administraţia Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu, Complexul Energetic Oltenia, Transgaz, Electrica Distribuţie Muntenia Nord. Totodată, un membru de CA la Electrica primeşte lunar peste 7.300 euro, un membru de CA la RA Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi încasează peste 5.000 euro lunar, iar un membru al CA la CFR primeşte peste 3.400 euro lunar. Executivul a decis, miercuri, să limiteze salariile directori-

Preşedintele Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Prahova, Viorica Oniga, arestată preventiv

Direcţia Naţională Anticorupţie a reţinut-o marţi pe Viorica Oniga, preşedintele Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Prahova, acuzată de luare de mită în formă con-

tinuată, abuz în serviciu contra intereselor publice cu avantaj patrimonial pentru altul, în formă calificată şi în formă continuată şi fals intelectual în formă continuată, informează un comunicat al DNA. Alături de Oniga a mai fost reţinută Georgeta Oprea, acuzată de dare de mită, trafic de influenţă şi complicitate la înşelăciune, toate în formă continuată, cele două persoane urmând să fie prezentate Tribunalului Prahova cu propunere de

IUNIE 2013

lor din companiile de stat la un nivel reprezentând de şase

ori salariul mediu brut în ramura respectivă.

arestare preventivă pentru 29 de zile. Potrivit anchetatorilor, în perioada 2006-2012, în calitate de preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Prahova, Viorica Oniga a primit, în mod repetat, de la Georgeta Oprea şi de la alţi cinci intermediari (dintre care Sorin Octavian Gabor şi Georgeta Neacşu - ambii arestaţi preventiv în cauză), sume de bani şi bunuri în valoare totală de aproximativ 97.200 lei, pentru a încadra în grad de handicap şi a elibera certificatele medicale aferente pentru un număr de 68 de persoane, în condiţiile în care acele persoane nu puteau fi încadrate în gradul de handicap stabilit şi nu puteau beneficia de facili-

tăţile prevăzute de lege. „Prin urmare, cele 68 de persoane identificate până la acest moment au primit, pe nedrept, indemnizaţii de handicap, bugete complementare personale şi indemnizaţii de însoţitor totalizând 1.146.200 lei, sumă ce reprezintă pagubă cauzată bugetelor locale din care au fost efectuate plăţile”, se arată în comunicatul DNA. În cauză se efectuează cercetări şi faţă de persoanele care au beneficiat pe nedrept de facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cumpărare de influenţă, înşelăciune şi uz de fals, cu privire la unele dintre acestea fiind deja începută urmărirea penală.

ori evidenţierea altor operaţiuni fictive având ca rezultat diminuarea bazei impozabile şi însuşirea în mod ilegal a sumelor provenite din aceste activităţi. Principalii exponenţi ai grupului infracţional ar fi şase tineri din judeţul Suceava, iar în urma verificărilor a rezultat că la grupul infracţional ar fi aderat un bărbat în vârstă de 42 de ani, din oraşul botoşănean Bucecea, care, cu ajutorul unui bărbat în vârstă de 32 ani din Bacău, ar fi preluat societăţi comerciale atât din Suceava, cât şi din ţară, ultimul fiind desemnat asociat şi administrator al societăţilor comerciale preluate. Ulterior, aceste societăţi comerciale ar fi fost puse la dispoziţia liderului grupului infracţional, care le-ar fi introdus într-un circuit financiar fraudulos în sensul că, în numele acestor

societăţi comerciale care efectuau operaţiuni, în principal, cu materiale de construcţii, s-ar fi emis facturi fiscale fictive având ca beneficiari diverse firme din judeţele Suceava, Botoşani, Bacău, Dâmboviţa, Neamţ, Timiş, Vrancea, Braşov, Mureş, Galaţi, Vâlcea, Ilfov, Iaşi, Olt şi municipiul Bucureşti, societăţi care, în baza facturilor menţionate mai sus, ar fi colectat TVA aferent tranzacţiilor fictive şi şi-ar fi diminuat profitul obţinut în urma activităţii comerciale desfăşurate. Astfel, prin activităţile infracţionale desfăşurate de membrii grupului infracţional, bugetul statului ar fi fost grav prejudiciat, prin neachitarea TVA şi a impozitului pe profit, unele din aceste societăţi beneficiind chiar de rambursări ilegale de TVA de la bugetul de stat.

Percheziţii la persoane suspectate de evaziune fiscală de aproape 10 milioane de euro Peste 160 de percheziţii au avut loc, în Capitală şi în 14 judeţe din ţară. Poliţişti şi oameni de afaceri sunt suspectaţi de evaziune fiscală, iar prejudiciul este estimat la aproape 10 milioane de euro. Câteva sute de poliţişti participă la acţiunea IGPR şi DIICOT. Poliţia vizează o grupare specializată în evaziune fiscală şi spălare de bani cu un prejudiciu de 9,8 milioane de euro, 110 persoane urmând să fie duse la audieri. Potrivit Poliţiei Judeţene Suceava, citată de Mediafax, poliţiştii BCCO Suceava, sub coordonarea procurorilor DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, au făcut 167 de percheziţii domiciliare în Bucureşti şi 14 judeţe. Astfel, au loc 74 de percheziţii în Suceava, 27 în Braşov, 24 în Iaşi, 14 în

Botoşani, 11 în Dâmboviţa, patru în Neamţ, trei în Timiş, câte două în Galaţi şi Olt, iar câte una în Bucureşti, Bacău, Vrancea, Mureş, Vâlcea şi Ilfov, urmând să fie puse în executare 110 mandate de aducere. Conform sursei citate, din iunie 2012, poliţişti şi procurorii suceveni fac cercetări faţă de 118 persoane fizice şi 39 de persoane juridice, pentru iniţiere, constituire, sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi spălare de bani. Din investigaţii a reieşit că în judeţul Suceava s-a constituit un grup infracţional organizat cu ramificaţii pe aproape întreg teritoriul ţării, având drept scop sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului statului prin înregistrarea în evidenţele contabile a unor facturi care nu au la bază operaţiuni reale

Comunitate

IUNIE 2013

Gheorghe Săsărman, omagiat la Madrid în cadrul Primului Congres al literaturii SF

Revista Niram Art, în colaborare cu Universitatea Complutense din Madrid, a organizat vineri, 25 mai 2013, Primul Congres al literaturii science-ﬁction. Evenimentul, moderat de scriitorul de origine română Fabianni Belemuski, a avut loc în Facultatea de Jurnalism şi a fost preluat de postul Radio Complutense din Madrid. Participanţii la această primă întâlnire de specialitate au fost criticul literar Fernando Ángel Moreno, scriitorul Eduardo Vaquerizo şi specialistul în literatură SF spaniolă şi română Mariano Martín Rodríguez. Mariano Martín Rodríguez s-a referit la Gheorghe Săsărman ca ﬁind unul dintre cei mai importanţi autori ai

acestui gen din toată Europa şi a analizat amplu în cadrul conferintei sale, cartea Cuadratura cercului, pe care el a tradus-o în limba spaniolă. “Săsărman a operat o mutaţie, deschizând alte posibilităţi în literatura SF”, a precizat criticul. Cartea lui Săsărman a fost omagiată de Rodríguez în cadrul actului de la Madrid, la puţin timp după ce, în Statele Unite, s-a celebrat o întâlnire între criticul spaniol şi celebra scriitoare Ursula K. Le Guin, în jurul ﬁgurii lui Săsărman. Le Guin, cea mai cunoscută autoare contemporană de science-ﬁction, a fost atât de impresionată de Cuadratura cercului (La cuadratura del círculo) încât a tradus-o din spaniolă în limba engleză,

recunoscundu-i astfel lui Săsărman profunda valoare literară în lumea SF-ului. Mariano Martín Rodríguez, specialist în limbi romanice, a studiat până în prezent diferite aspecte ale literaturii române moderne şi a publicat, printre altele, două ediţii bilingve ale tânărului Eugen Ionescu: Hugoliada şi Destellos y teatro, text care i-a servit dramaturgului pentru Cântăreaţa cheală. La întâlnirea de specialitate de la Madrid au participat atât maeştrii vechii gărzi sciencefiction spaniole cât şi reprezentanţii celei noi. Printre ei, scriitorul Eduardo Vaquerizo, autorul romanului Ultima noapte a Hipatiei, best seller science-fiction în Spania şi Fabianni Belemuski, autor al volumului de proză scurtă Locuitorul fictiv, în curs de apariţie la editura Niram Art. Primul Congres al literaturii science-fiction, întâlnire anuală a iubitorilor acestui gen literar, a fost un succes, iar colaborarea dintre Revista Niram Art şi Universitatea Complutense va face posibile şi următoarele ediţii.

Despre temniţele comuniste şi diaspora românească dinainte de 1989 din Spania, în Parohia Coslada Viaţa din închisorile comuniste din România este una de tristă amintire, omul fiind adus adesea pe cele mai joase trepte existenţiale cu putinţă. Viaţa din aceste locuri a fost numită adesea „experiment”, deoarece scopul acesteia nu era atât pedepsirea şi îndreptarea obiceiurilor rele, cât schimbarea minţii potrivit dorinţei torţionarilor. Închisoarea a ajuns astfel un instrument de control politic, aici ajungând toţi aceia care se împotriveau, sub orice formă de protest, celor aflaţi la conducere: clasa politică interbelică, oameni de cultură din elita intelectuală, clerici şi credincioşi de rând. Condiţiile de detenţie au fost de neimaginat, totul fiind gândit diabolic, astfel încât omul nici să nu moară, dar nici să poată trai normal. Numai o minte diabolică putea pune la cale atâtea metode de a-l face pe om să supravieţuiască cu greu, fiind tot timpul la limita

dintre viaţă şi moarte. Cele mai întâlnite metode de tortură, aplicate mai ales deţinuţilor politici, nu şi deţinutilor de drept comun, au fost: lovituri crunte în părţile vulnerabile ale trupului; lovituri repetate aplicate tălpilor; loviri cu lopata, bastonul şi cu alte obiecte dure; pironirea în cuie; strivirea degetelor şi scoaterea unghiilor; obligaţia de a mânca lucruri cât mai murdare (fecale ş.a.). Erau înfometaţi, nu aveau voie să stea jos, erau obligaţi uneori să meargă continuu, dormeau pe jos, pe rogojine sau pe scânduri, în celule reci şi, uneori, lipsite de lumină. Deţinutii erau aproape lipsiţi de asistenţa medicală, bolile şi suferinţele lor trupeşti ﬁind cercetate adesea numai de Bunul Dumnezeu. Lucrurile acestea le-am citit şi le-am tot auzit în ultimii ani. Imortant este să nu uităm. Să le cunoaştem şi să le preţuim jertfa. Uitarea e o boală grea şi

mortală, iar leacul ei este simplu: pomenirea, aducerea în memorie. Nu e nevoie de mari desfăşurări intelectuale. E suﬁcient să te întâlneşti în numele lor şi să rezumi nişte fapte. Aşa se face că, o dorinţă de ani de zile a devenit realitate. Duminică, 26 mai, când, cu binecuvântarea PS Timotei al Spaniei şi Portugaliei, am avut bucuria şi onoarea să găzduim în mijlocul nostru pe domnul Marcel Petrişor, supravieţuitor al închisorilor comuniste. Născut pe 13 aprilie 1930 la Ocişor (în inima Ardealului, între Ţebea şi Hălmagiu), din părinţi învăţători şi bunici şi străbunici preoţi, domnul Marcel Petrişor este unul dintre puţinele modele de corectitudine care neau mai rămas din lumea veche românească. A stat închis la Rahova, Jilava, Uranus, Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. După Sfânta Liturghie, duminică, a

„Capra cu trei iezi” a ajuns şi la Valencia Asociaţia culturală Suflet Românesc - Alma Rumana din Valencia are plăcerea de a vă învita la sărbătorirea zilei copiilor printr-un spectacol de teatru de păpuşi al teatrului „Luceafărul” din Iaşi cu piesa „Capra cu trei iezi”. Piesa face parte din programul turneului pe care teatrul îl desfăşoară în Spania în perioada 31 mai-10 iunie 2013 în colaborare cu ICR Madrid. Printre alte oraşe unde se va prezenta piesa sunt: Barcelona, Castellón de la Plana, Alicante, Ciudad Real, Salamanca, Alcalá de Henaresşi Zaragoza. În Valencia, spectacolul va avea loc sâmbătă 1 iunie la ora 18:00 în Ca Revolta situat pe strada Santa Teresa nr. 10. Intrarea este gratuită. În cadrul acestui eveniment, copiii Asociaţiei Suflet Românesc - Alma Rumana din Valencia, vor prezenta sceneta „Cărticica vorbitoare” sub îndrumarea instructoarei Mariana Ureche, iar la final vot fi şi alte surprize pentru toţi cei prezenţi. mărturisit… A vorbit celor prezenţi despre demnitate, credinţă, jertfă, sub titlul: “Martirajul din temniţele comuniste româneşti“. Regret că nu l-am cunoscut mai demult pe acest om minunat, o întruchipare a generozităţii sufleteşti şi a bărbăţiei rafinate în puşcăriile comuniste. Un om modest şi care (re)găseşte mereu în celălalt bucuria “întâmplării” de a fi prezenţi unul pentru altul. Bucuria aceasta e denumită prietenie. M-a fermecat cu dezinvoltura, veselia, cultura sa vastă, poveştile sale minunate şi, mai ales, cu dragul pentru ceilalţi. Departe de a fi o expunere cu pretenţii colocviale, a fost o întâlnire de suflet, sinceră, fără ascunzişuri

şi ocolişuri. Ce e valoros în viaţa domnului Marcel Petrişor? Simplu în cuvinte: să-ţi pui viaţa pentru prietenii tăi, să fii generos fără socoteală, să-l oblojeşti pe aproapele fără perspectiva unui profit sau mulţumire, să îngădui păcătosului de parcă ai fi tu însuţi, să mângîi pe cel slab – de minte, de înger ori de mădulare – cu dragostea şi smerenia ta, să iei în răspăr o lume întreagă pentru Hristos şi neamul tău, cu îndrăzneală şi curaj. Ce aş putea spune să nu pară meschin prin comparaţie? Să ni-L lase Dumnezeucât mai mult sănătos şi la fel de optimist! Întâlnirea de duminică a fost precedată, sâmbătă, 25 mai, de o conferinţă despre di-

aspora românească din Spania, cu titlul: “Exilul românesc din Spania dinainte de 1989 şi personalităţile care l-au marcat“, la care au fost invitaţi să conferenţieze doi distinşi intelectuali spanioli: domnul José Luis Corral Fernández şi domnul José Luis Jerez Riesco. La Sfânta Liturghie de sâmbătă şi de duminică au coliturghisit părintele Ştefan Şupeală, de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina”, Rivas Vaciamadrid, şi părintele Mircea Bejenar, din România. Cu acest prilej, s-a săvârşit şi o slujbă de pomenire a eroilor din închisorile comuniste, din lagăre şi deportări şi a celor răposaţi în diaspora românească interbelică din Spania.

De interes

IUNIE 2013

Consulatul României din Castilla-La Mancha şi Extremadura

Consulatul României la Ciudad Real este cel mai nou oﬁciu al reţelei consulare româneşti din Spania, alături de cele din Madrid, Barcelona, Bilbao, Sevilla, Castellón de la Plana, Zaragoza şi Almeria şi răspunde solicitărilor cetăţenilor români cu reşedinţa în Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca, Guadalajara) şi Extremadura (Caceres, Badajoz). Echipa consulatului are misiunea să furnizeze asistenţă şi servicii consulare de calitate şi să răspundă cu promptitudine şi în condiţiile prevăzute de lege solicitărilor cetăţenilor români din Castilla-La Mancha şi Extremadura, adresându-se astfel celor peste o sută de mii de cetăţeni români cu reşedinţa în aceste două comunităţi care ocupă împreună aproximativ un sfert din teritoriul Spaniei. În acest sens şi nu numai, am solicitat mai multe amănunte şi informaţii de interes pentru concetăţenii noştri, consulului general la Consulatul României din Ciudad Real, Valerian Liviu Popa. Reporter: De cât timp sunteţi la post şi care au fost primele impresii? Valerian Liviu Popa: Am sosit la post în octombrie 2011, iar prima percepţie a fost nevoia acută de informaţii şi de servicii consulare a celor peste 120. 000 de cetăţeni români rezidenţi în această circumscrip-

ţie, cea mai întinsă din Spania. Reporter: Mult timp, Consulatul din Ciudad Real a fost închis. Cum aţi reuşit să-l redeschideţi şi să-l transformaţi în totalitate astfel încât, astăzi puteţi oferi românilor care vă trec pragul condiţii decente, moderne şi civilizate? V.L.P.: Atât la Consulatul României la Ciudad Real, cât şi la Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid şi, în general, în cazul tuturor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare Ministerul Afacerilor Externe a investit substanţial în ultimii ani. Nu numai în Spania, ci şi în alte ţări cu comunităţi importante de români, au fost create reţele extinse de oficii consulare moderne, în măsură să satisfacă standardele internaţionale şi cerinţele românilor din diaspora. Chiar în cazul la care vă referiţi, Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid, măsurile adoptate acolo în ultima perioadă au condus la îmbunătăţirea radicală a serviciilor, îndeosebi prin desfiinţarea tuturor programărilor şi reducerea la minim a timpilor de aşteptare. Reporter: Care au fost cele mai mari dificultăţi pe care le-aţi întâmpinat în decursul anilor ca şi consul român în Spania? V.L.P.: Diseminarea mesajelor şi a informaţiei în rândul comunităţii româneşti, efortul

de a-i convinge pe unii dintre conaţionali că orice zi pierdută cu privire la îndeplinirea unor formalităţi în ceea ce priveşte obţinerea sau reînnoirea actelor de stare civilă, identitate şi de călătorie le poate îngreuna situaţia, precum o anume reticenţă din partea comunităţilor în materie de participare la viaţa socio-culturală românească. Reporter: Aţi sesizat din partea românilor pe care îi cunoaşteţi în Spania o tendinţă de a reveni în România pe fondul crize economice? V.L.P.: Personal am luat act de statisticile publicate de diverse instituţii publice spaniole, precum Institutul Naţional al Statisticii, care fac referire la o uşoară diminuare procentuală a comunităţii româneşti. Rămânem totuşi cea mai numeroasă colectivitate străină în Spania şi, aş adăuga, una cu o medie redusă de vârstă. Pe de altă parte, fără a exista o evidenţă anume, încă sosesc persoane din România pentru a se stabili sau pentru a lucra în Spania. Personal, cunosc familii care s-au întors în ţară, persoane care au ales alte state europene pentru un loc de muncă mai bine plătit, dar şi români care au venit pentru a se stabili în Spania. Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă românii din Ciudad Real şi împrejurimi?

V.L.P.: Evident, incertitudinea economică: scăderea veniturilor, creşterea şomajului şi lipsa unor perspective pe termen scurt de ameliorare a ofertelor de pe piaţa muncii. Reporter: Care este stadiul relaţiilor româno-spaniole, şi ce poate să facă consulatul român din Ciudad Real pentru a contribui la dezvoltarea acestor relaţii? V.L.P.: Relaţiile bilaterale sunt excelente, contactele oficiale se desfăşoară permanent, iar schimburile economice şi culturale sporesc an de an, ele fiind un obiectiv prioritar al diplomaţiei româneşti. (Nu mai curând decât pe 16 mai anul curent a avut loc întâlnirea dintre miniştrii de externe ai celor două ţări). Deşi cadrul bilateral este gestionat de către componenta politică a Ambasadei României la Madrid, reţeaua consulară nu este omisă din activitatea de îmbunătăţire permanentă a relaţiilor cu partenerii spanioli. Atât noi, cât şi ceilalţi colegi din toată Spania, ne străduim să răspundem pe măsura aşteptărilor autorităţilor şi poporului spaniol, prin organizarea de evenimente sociale, culturale sau artistice şi reuniuni cu caracter de promovare a schimburilor economice. Reporter: Ce proiecte concrete vă propuneţi să realizaţi în calitate de consul al României din Ciudad Real? V.L.P.: Proiectul comun al Ambasadei şi al reţelei consulare este de menţinere a unui standard elevat al asistenţei şi serviciilor consulare, uniformizarea practicilor, precum şi simplificarea permanentă a formalităţilor administrative. Ne mai interesează buna colaborare economico-socială şi culturală între diferitele provincii sau localităţi din ambele ţări, promovarea

limbii, culturii, civilizaţiei şi tradiţiilor noastre, sprijinirea parohiilor româneşti, precum şi evidenţierea personalităţilor din rândul diasporei. Reporter: Ce credeţi că ar trebui să facă în plus faţă de ce face în prezent statul român pentru românii din Spania? V.L.P.: Statul român a intensificat sprijinul comunităţilor româneşti din afara graniţelor imediat după căderea regimului ceauşist, însă este nevoie de mai mult timp pentru a recupera o cultură a relaţiilor cu diaspora şi mă refer la o comunicare îmbunătăţită din partea ambelor părţi. Apreciez că o reţea consulară performantă este un pas deja făcut de către Ministerul Afacerilor Externe. Posibilitatea oferită copiilor români de a urma cursuri în limba română, sprijinul financiar consistent al Departamentului de Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, precum şi generoasa ofertă a Institutului Cultural Român sunt tot atâtea exemple pozitive. Mai mult decât atât, este pentru prima dată când Guvernul României încredinţează problemele românilor din străinătate unui ministru. Apariţia portofoliului de ministru delegat pentru românii de pretutindeni reprezintă o reacţie de responsabilitate faţă de problematica românilor care locuiesc în afara graniţelor şi care solicită o reacţie de răspuns coordonată, integrată şi unitară la problemele cu care se confruntă. Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni asigură coordonarea acestei reacţii de răspuns întro manieră cât mai eficientă, manieră care să folosească toate instituţiile care au atribuţii şi responsabilităţi faţă de problema românilor din afară să folosească această relaţie

de coordonare în cel mai eficient mod cu putinţă. Aş mai spune că, România trebuie să rămână conectată permanent la realităţile emigraţiei şi să fie în măsură să răspundă prompt solicitărilor şi semnalelor acesteia. Reporter: Probabil că nu vă spun o noutate, dar există încă destui români care, atunci când ajung la consulat, vin cu prejudecata că acolo se află în continuare funcţionari comunişti care îi spionează şi le oferă servicii proaste. Aţi avut astfel de situaţii în care a-ţi simţit nevoia să combateţi astfel de mentalităţi şi să-i convingeţi pe oameni că în România comunismul a căzut în urmă cu 23 de ani? V.L.P.: Cred că astfel de opinii sunt din ce în ce mai izolate, întrucât oricine calcă pragul acestor veritabile Case ale României s-a putut convinge imediat că are de-a face cu funcţionari înalt calificaţi, cu aceeaşi prestanţă ca a oricărui alt funcţionar european. În această privinţă, un rol crucial îl are corecta diseminare a informaţiei, fie direct între cei care au apelat la reţeaua noastră consulară, fie din mass-media. Reporter: Ce mesaj doriţi să le transmiteţi românilor din Spania prin intermediul publicaţiei Occidentul Românesc? V.L.P.: Să continue să citească. Să citească şi să se informeze. Să fie solidari, urmând exemplul altor popoare care au emigrat de-a lungul istoriei. Să dovedească prin modul de relaţionare cu membrii societăţii de adopţie că provin dintr-un popor alcătuit din oameni valoroşi şi de încredere. Să nu uite niciodată limba, cultura şi civilizaţia în care s-au născut şi în care au fost educaţi. Redacţia Occidentul Românesc

IUNIE 2013

Frumuseţile României

Densuş: O bucată de pământ pe care se spune că noaptea păşeşte Dumnezeu tea păşeşte Dumnezeu: Densuş. Drumul ne-a adus la Biserica Densuş după ce am lăcrimat în genunchi rugăciunii la mormântul părintelui Arsenie Boca. Şi am avut noroc, căci am fost îndrumaţi, parcă, de o mână nevăzută spre acest loc secret. Chiar dacă totul pare ciudat, nimic nu ne-a părut mai asemănător cu suﬂetul nostru ca această bucată de pământ. Ştiam că de peste cinci veacuri la Densuş există o icoană unică şi am vrut să călcăm şi noi pragul acestei biserici despre care se spune că este altfel. Am luat în braţe pietrele de temelie şi le-am simţit calde, uneori ﬁerbinţi şi am simţit cum vântul doineşte pe dealuri. Biserica are o istorie complicată, cu nenumărate suferinţe, o restaurare amânată şi târzie, care a costat peste un miliard de lei. Indiferent cât de greu i-a fost monumentului să reziste intemperiilor, adevărata piatră de temelie este cea reprezentată de oameni. Credincioşii locului, ţăranii aceia care duminică de duminică îmbracă straie curate şi vin să binecuvânteze sfânta casă a Domnului cu rugăciunea lor, lăsându-se la rându-le binecuvântaţi.

Oamenii din Densuş se mândresc cu o biserică deschizătoare de drumuri. Nicolae Iorga declara că Biserica de la Densuş este cea „fără de pereche în toată românimea”, în timp ce părintele Dumitru Stăniloae o considera „minune a geniului românesc”. Năvălirile barbarilor de tot felul nu au lăsat practic nicio urmă, pare că nici aceştia nu au avut curajul să ridice mâna asupra acestor inestimabile valori spirituale. Sau poate că îngeri puternici au vegheat asupra lor. Iisus, în ie românească Atestată în 1280, cei dintâi preoţi care au slujit aici au fost consemnaţi începând din anul 1360, pe când în această mănăstire slujea un anume Dalc. Nu se cunoaşte cu certitudine data exactă a ridicării acestei biserici, unii spun secolele al IV-lea şi al V-lea, alţii secolul al XIII-lea. Nicolae Iorga vorbea chiar de secolul al XVI-lea. Părintele Alexandru Gherghel, comunicativ cu cei deschişi la minte, inimă şi suﬂet, ne-a spus că ipoteza secolului al X-lea i se pare cea mai sigură. Îţi este cu neputinţă să nu dai frâu liber impulsului de a atinge cu mâinile tale inscripţiile vechi de nu

se mai ştie când. Îţi imaginezi cum a fost construită biserica, dar în acelaşi timp îţi dai seama că eşti atât de departe de adevăr. Cât despre icoana pe care suﬂetul nostru abia aştepta să o vadă, cuvintele nu sunt de ajuns să o descrie. Iisus a fost pictat de un meşter anonim într-o ie românească, speciﬁcă locuitorilor zonei. Această pictură unică, datând de pe la 1300-1400, este cunoscută sub numele de Sfânta Treime de la Densuş. Teritoriul nostru este sfânt E drept că orăşeni cum suntem ne e greu să înţelegem de unde atât de multă bunăvoinţă, zâmbete blânde, îngăduitoare, dar suntem în Ţara Haţegului unde oamenii trăiesc altfel. Aici, oamenii se primenesc de cu seară pentru a merge la biserică. A fost o vreme când oamenilor nu li se dădea voie să meargă la biserică, dar ei veneau pe furiş. Suferinţa a fost mereu cea care le-a dat putere. Pământul românesc e sfânt, o ştim cu toţii, chiar dacă astăzi a-ţi iubi ţara pare desuet. Undeva, înlăuntrul nostru, ştim cu toţii ce simţim când vorbim despre credinţa strămoşilor. Aici, la Densuş,

Punctul terminus al istoriei cândeştilor

părăsit a fost folosit în primii ani ai celui de-al doilea război mondial şi ca refugiu pentru evreii evacuaţi din satele lor. De mai mulţi ani, însă, imobilul şi cele aproape zece hectare ale parcului diendrologic care îl înconjoară sunt miza unui proces dintre statul român, Consiliul Local Haţeg şi presupuşii moştenitori ai lui Victor şi Blanka Fay, ultimii nobili care au avut în proprietate castelul. În august 1948, castelul nobililor Fay şi grădinile sale au fost naţionalizate şi date în folosinţă, pentru următorii 50 de ani, a Liceului de Industrii Agricole din Timişoara. În ultimii ani, mai multe persoane au solicitat să fie declaraţi moştenitori ai imobilelor care au aparţinut nobililor din Ţara Haţegului. Până când justiţia va clarifica dreptul asupra monumentului istoric, nimeni nu poate interveni pentru conservarea lui. Într-o situaţie similară cu castelul Nalaţ-Fay se află conacul Bela Fay din Simeria şi cele peste 70 de hectare ale acestuia, transformate în prezent în parc dendrologic. Fostul domeniu nobiliar înfiinţat în secolul al XIX este disputat în instanţă de moştenitorii familiei Ocksay şi Regia Naţională a Pădurilor. Procesele pentru dreptul de proprietate asupra conacului şi împrejurimilor acestuia datează din anul 2001

şi nu s-au încheiat, spre dezamăgirea angajaţilor Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, care administrează parcul. Printr-o dispoziţie din anul 1949, domeniul nobiliar din Simeria a fost confiscat abuziv de regimul comunist, pentru a fi transformat în teren cu folosinţă agricolă, fără însă ca proprietarii acestuia să fie despăgubiţi de statul român. În 2010, urmaşii acestora au obţinut restituirea în natură a conacului şi parcului, printr-o sentinţă a Curţii de Apel Bucureşti, dar decizia instanţei nu a rămas definitivă. Într-o situaţie dezastruoasă se află şi vechea curte nobiliară a cândeştilor din comuna Râu de Mori de la poalele Retezatului. Domeniul a fost stăpânit în trecut de una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Transilvania, Cândea (Kendeffy), atestată din secolul al treisprezecelea. Acum pare sortit dispariţiei. Din vechiul conac boieresc şi din anexele lui nu au mai rămas decât temelia şi câteva ziduri acoperite de buruieni şi gunoaie. Sătenii au luat cărămida pentru a o folosi la construcţii. În ultimii ani, lucrările de restaurare ale conacului au rămas blocate, iar soarta acestuia e incertă. Cel mai probabil, cred sătenii din Râu de Mori, acesta se va prăbuşi sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor.

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Lăcaşul de cult din Densuş e situat la zece kilometri de Haţeg, în apropierea şoselei Haţeg - Caransebeş. Biserica a fost ridicată pe un deal şi e înconjurată de un cimitir vechi, în care mormintele sătenilor şi ale preoţilor care au slujit aici sunt învecinate cu pietre funerare antice. De orânduirea ei se ocupă părintele Alexandru Gherghel. Preotul locuieşte într-o căsuţă construită în vecinătatea bisericii şi, la orice oră a zilei, îi întâmpină pe turişti. „I s-a dus vestea bisericii de la Densuş şi de asta vin aici credincioşi de peste tot, români, dar şi mulţi unguri, italieni, ba chiar şi indieni sau japonezi“, spune Alexandru Gherghel. Îngerii au vegheat asupra lăcaşului Cum treci de Porţile de Fier ale Transilvaniei, acolo unde locul purta odinioară numele de Tapae, există o zonă binecuvântată, o bucată de pământ pe care se spune că noap-

Timpul şi nepăsarea oamenilor s-au dovedit necruţătoare cu soarta unora dintre cele mai frumoase conace din Ţara Haţegului. Cele mai multe dintre domeniile boiereşti stăpânite în trecut de nobili maghiari şi români au ajuns ruine, pentru care de ani buni statul român şi foştii proprietari se judecă în instanţe. Alte astfel de construcţii au fost transformate în adăposturi pentru animale, depozite de lemne sau, pur şi simplu, au fost demolate până la temelii de săteni, care le-au folosit apoi cărămida ca material de construcţii. Trecutul

curţilor nobiliare şi legendele lor continuă totuşi să îi atragă pe turişti în zonă, chiar dacă în ultimii ani peisajul acestora a devenit din ce în ce mai dezolant. În trecut, unul dintre cele mai mari domenii nobiliare din Ţara Haţegului, vechiul castel din localitatea Nălaţ-vad, a rămas al nimănui. Localnicii aduc în curtea ediﬁciului câinii ucişi, iar încăperile goale au devenit locuri unde sunt depozitate gunoaiele. Pereţii mâzgăliţi cu grafﬁti mai păstrează şi picturile vechi, din vremea în care clădirea supraetajată a funcţionat ca şcoală şi internat. Castelul

sunt primele dovezi ale vieţii monahale româneşti. Scăpată cu adevărat miraculos de toate prigonirile care s-au abătut asupra Transilvaniei de-a lungul timpului, această biserică este astăzi cel mai vechi lăcaş de cult din piatră rămas în picioare, în formă nealterată, la nord de Dunăre. Densuş este dovada tăcută a continuităţii credinţei şi religiei creştine. Are hramul Sfântul Nicolae În biserică se aﬂă opt altare romane, închinate zeilor, cu inscripţii în limba latină din secolul al II-lea sau al III-lea. Zidurile au fost construite din cărămizi cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmură, coloane şi statui despre care se presupune că au fost luate din Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Pronaosul este străjuit de patru stâlpi groşi, îmbrăcaţi în pietre funerare. Sfânta Masă a Altarului este o lespede

imensă pe care stau pâinea şi vinul. Un sentiment puternic te copleşeşte gândindu-te cum ar fi să atingi roca sfântă, care sigur ţi-ar da puteri nebănuite. Şi de pe această lespede au fost şterse literele. Din 1775 până acum s-au dezvoltat şase teorii privind originile ei. Frescele au peste şase veacuri. Nimeni n-a reuşit să le dărâme. Specialiştii spun că Biserica din Densuş ar putea fi o copie a Bisericii Sân-Nicoară din Curtea de Argeş, din care s-au mai păstrat doar nişte ruine. Coincidenţa ar fi şi faptul că are acelaşi hram, Sfântul Nicolae. Un moment important în istoria acestei biserici s-a petrecut la mijlocul secolului al XIXlea, atunci când localnicii au vrut să o dărâme pentru a construi alta mai mare. Biserica a fost salvată de autorităţile de la Budapesta, care au considerato un monument şi au interzis demolarea.

Castelul Bay - Puntea Suspinelor Castelul Bay se află în localitatea Treznea din judeţul Salaj şi este o clădire considerată controversată, din cauza celui care l-a ridicat, acesta fiind şi motivul pentru care primarul şi locuitorii sunt împotriva restaurării lui. Castelul a fost ridicat de groful Ferenc Bay, undeva pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Edficiul este unic în Transilvania, dar şi în Imperiul Austro-Ungar, conform specialiştilor. Castelul este alcătuit din două copuri şi se remarcă prin faptul că sunt legate printr-o “Punte a suspinelor”, o reproducere fidelă, şi unică în România, a celebrului pod din Veneţia. Cele două corpuri au fost împărţite între grof şi soţia lui, ambii provenind din familii de nobili. Cu toate acestea, corpul lui Bay era mai mare, pentru că familia lui se situa pe o treaptă mai înaltă a ierarhiei. Corpul contelui conţinea şi birourile, iar puntea care le lega simboliza căsătoria celor doi. Acest conte maghiar a locuit în Castelul Bay până în anul 1944, când şi-a luat familia şi a plecat din această zonă, fugind din calea armatei române. Familia, împreună cu câteva animale, s-au refugiat în localitatea Curtuiseni din judeţul Bihor, aflată lângă graniţa cu Ungaria, fiind locul în care locuia sora lui. Groful a

fost declarat criminal de război, românii numindu-l autorul moral al evenimentelor care au avut loc la Treznea în anul 1940, în perioada horthystă. Atunci au fost omorâţi 93 de localnici, iar locuitorii de astăzi nu pot trece peste acest aspect, dorindu-şi ca edificiul să fie demolat. Mai mult, localitatea a fost declarată, în anul 1955, localitate martir a neamului românesc. În timpul regimului comunist, Castelul Bay a fost transformat într-unul din sediile CAP-ului şi apoi în sediul Circumpscripţiei SanitarVeterinare. Cu toate că acum se află într-o stare foarte proastă, în acea perioadă clădirea a fost destul de bine întreţinută. După Revoluţia din 1989, doi moştenitori ai contelui au încercat să revendice castelul, însă au fost refuzaţi, deoarece legile române nu acordă dreptul de proprietate celor care au fost declaraţi criminali de război. Castelul a fost părăsit definitiv în anul 1998. Deşi Castelul Bay este inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Salaj, el se află întro stare avansată de degradare, ajungând aproape o ruină. Dacă ar fi restaurat, castelul construit în stilul eclectismului neo-gotic ar fi un obiectiv turistic foarte căutat, iar acest lucru ar putea ajuta la dezvoltarea economică a zonei.

Călător prin Spania

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Redactor Şef Adjunct Occidentul Românesc

„Când cânt, simt în gură gust de sânge”, mărturisea la 1899 Tía Anica de Piriñaca, o cântăreaţă din Jerez de la Frontera.Neputinţa, deznădejdea, revolta şi mânia sunt elementele din care se împleteşte filonul flamenco. Tragicul se întruchipează în formele sale dramatice - tristele Carceleras, Seguiriyas sau Soleares -, dar şi-n cele mai vesele, zglobiile Alegrías. Flamenco, se ştie, este muzica existenţei tragice; firesc din moment ce o viaţă dură naşte, cum era de aşteptat, o muzică la fel. Dacă-n privinţa tristeţii artei flamenco nu-ncape îndoială, tema originii ei împarte lumea în mai multe tabere. Consens există doar referitor la detaliul temporal, toţi fiind de acord că începuturile s-ar fi făcut undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la trecerea din mâna dinastiei de Habsburg în cea a Bourbonilor, când majoritatea covârşitoare a populaţiei iberice era săracă, obligată să-şi câştige pâinea muncind pe la stăpânii latifundiari. În special Andaluzia suferea extrem sub povara asupririi celor de la munca de jos. Nobilimea se delecta cu piese de teatru pompoase, de inspiraţie barocă şi cu opere monumentale, după moda italiană, complet rupte de realitatea de zi cu zi. Dramaturgia artificială nu găsea ecou în sufletul omului de rând aşa că, pentru a distra spectatorii în pauzele dintre reprezentaţii se răspândiseră aşa-zisele Sainetes, minireprezentaţii de umplutură, inspirate din scene din viaţa cotidiană. Amploarea lor crescuse în asemenea măsură încât lumea începuse să vină

la teatru pentru a vedea scenetele, ignorând piesa propriu zisă. Popularitatea Sainetelor se datora nu numai comicului de situaţie, ci mai ales muzicii şi dansurilor care le însoţeau, îndrăgitele Tonadillas (Playeras, Seguidillas, Boleros şi Fandangos). „Sunetul sacadat al castanietelor şi tropăitul ritmic din călcâie se completau armonios, compunând o atmosferă încântătoare, care electriza publicul în asemenea măsură încât spectatorii se trezeau acompaniind reprezentaţia cu strigăte entuziaste”, notează la 1772 călătorul andaluz Juan Fransisco Peyrón în urma unei vizite în teatrul din Cádiz, pe atunci singura instituţie din Spania în care legea nu interzicea acea formă „barbară şi indecentă” de artă scenică. Îndrăgitele dansuri se răspândesc şi în restul provinciei, nu chiar pe scenă, ci pe străzile unor cartiere pulsând de viaţă, precum mahalalele Sevilliei Triana şi Macarena. „Tinerele andaluze”, scrie în 1809 francezul AlexandreLouis-Joseph Laborde, „primesc aplauze frenetice pentru dansurile lor lascive. Sunt în continuare cele mai elegante şi cuceritoare dansatoare din întreaga Spanie.” Obsedaţi de pericolul pe care „dezmăţaţii” îl reprezentau pentru ceea ce se considera puritatea stilului nobil, oficialii spanioli puneau din răsputeri beţe-în roate creatorilor populari, lucru care probabil a contribuit la înteţirea notei de răzvrătire specifice acestei arte. Străinii, nu spaniolii au încurajat arta flamenco, sfidând interdicţiile. Cea mai detaliată şi ades citată descriere aparţine în mod paradoxal celui mai învedreat critic de pe atunci, un jurist supranumit „Don Preciso”. Acerb, înnebunit de ciudă, susnumitul condamna „acei cântăreţi care nu s-au obosit să viziteze Universităţile, ci, sprijiniţi doar de propriul lor talent, sunt capabili să exprime în doar patru versuri scurte gândurile cele mai ascunse, cu o claritate şi trufie care face publicul să-i idolatrizeze. (...) Maniera brutală de a maltrata vocea, emiţând

extravagante gâlgâieli şi triluri, de parcă în asta ar consta eleganţa muzicii noastre, anulează orice merit. Cine poate suporta un astfel de bărbat, care transpiră din toţi porii, îşi smulge nasturii de la cămaşă, pentru a striga şi mai tare? Cine poate rezista clămpănitului continuu dintre maxilar şi mandibulă pe tot parcursul cântării? Cine poate asculta fără să se înfioare acel nechezat furios, care oren şir scapă din gâtlejul maltratat al acelui nefericit? Şi ce urechi trebuie să ai pentru a suporta neîncetata vibraţie a unei chitări ieftine şi felul neglijent în care mâna dreaptă loveşte corzile ei mizerabile, ca o secure implacabilă?”, scria, disperat „Don Preciso”. De parcă ar fi vrut să le facă în ciudă adversarilor, muzica şi dansurile de provenienţă andaluză se răspândesc peste tot în lume. Patima cuprinde Africa şi coloniile de peste Ocean. În tact de trei sferturi sau de şase optimi, vestitele Cantes de ida y vuelta (cântece de dus-întors) exprimă dorul, nostalgia şi chemarea depărtărilor, fiind interpretate adesea de guajiros, cum li se spunea zilierilor spanioli care emigraseră peste ocean. Dansurile şi ritmurile se îmbogăţesc cu accente africane, precum „indecentele” dansuri Manguindoy - interzise prin lege în Andaluzia - , cubanezele Habaneras sau tangourile argentiniene. Abundă petrecerile drăceşti, care durează toată noaptea, vestitele Juergas, în mijlocul cărora strălucesc protagoniştii masculini, acei semizei adoraţi, cântăreţii-dansatori mândri şi nervoşi, supranumiţi Majos. Arta care îşi începe ascensiunea acum are toate elementele necesare unui fenomen de mase. Mai puţin are însă un nume, căci termenul de flamenco nu apăruse încă pe atunci. La fel ca şi corida, flamenco îşi are originea în arenă, lucru care o deosebeşte de formele de artă aristocratice, celebrate în spaţiul restrâns al sălilor de spectacole. Toreadorii, ţiganii, cântăreţii şi dansatorii încep să formeze o pătură aparte de artişti, idolatrizaţi pentru consecvenţa cu care se distanţează de toate normele culturale în vigoare, practicând nonconformismul la scenă deschisă. Publicul se înnebuneşte după ei şi după aventurile lor, nu întotdeauna nevinovate. Se creează primele mituri, cu susţinători care se definesc la rândul lor ca o nouă categorie socială: los aficionados, cei care astăzi poate s-ar numi fani, sau groupies. Suprinzător, ei nu mai sunt ţigani, ci artişti spanioli, cu stil complet propriu, creatori de versuri şi linii melodice elaborate. Produsul lor este modern, cultural, adaptat cerinţelor. A pretinde de aici

IUNIE 2013

Flamenco

înainte că flamenco ar fi o invenţie eminamente ţigănească nu mai este realist. Nici durerea şi spontaneitatea sa nu mai are acel caracter teluric iniţial. Gustul publicului pentru melodios îşi spune cuvântul, disperarea este înlocuită de melancolie, flamenco se adaptează şi devine mai „blând”. Rafinamentul care se impune de la acest moment transformă reprezentaţia într-un bun cultural al tuturor. Firesc, se generează dispute, căci fiecare încearcă să-şi aroge dreptul primordial de „inventator” al acestui curent. Este momentul în care, la început de secol al XIX-lea, frageda apariţie pe firmamentul artei se desprinde de propria copilărie, necesitând de pe acum o definiţie mai clară. Şi un nume. Flamenco este numele care s-a impus mai mult sau mai puţin din întâmplare. Unii susţin că ar deriva de la pasărea flamingo, făcând aluzie la alura şi aspectul rochiilor multicolore, ce amintesc de penajul său exotic. Alţii se jură că totul ar fi început cu particula „llama”, care în spaniolă înseamnă flamă, flacără, ducând cu gândul la dansul focos şi acompaniamentul înflăcărat. Nu puţini sunt cei care pornesc de la expresia de origine arabă „felah menguh”, care înseamnă „ţăran sărac” şi care era răspândită în Andaluzia feudală musulmană. Majoritatea covârşitoare a cercetătorilor susţine însă teza originii flamande a termenului utilizat. Adjectivul „flamenco” era foarte la modă în Spania după descinderea la 1517 a regelui Carol al V-lea şi al curţii sale regale din Ţările de Jos. Complet diferiţi ca aspect şi comportament faţă de localnici, blonzii flamanzi, gălăgioşi şi stridenţi, făceau notă discordantă cu restul lumii, la fel ca şi ţiganii, care deranjau cu muzica şi dansurile lor deşănţate. Adjectivul „flamenco” se substantivizează cu timpul, desemnând tot ceea ce depăşeşte normele „cuminţi”. Pe lângă flamenco, se consacră şi termeni mai detaliaţi: „voz afilla”, derivat din porecla unui cântăreţ la modă - El Fill - descrie vocea răguşită, „ascuţită” specifică genului; „cante hondo” (cânt adânc) redă profunzimea interpretării şi distanţează prin substituirea literei „o” de elaboratul canto clasic. Pe lângă bărbaţii dansatori din Spania, un merit imens la răspândirea artei flamenco l-au avut dansatoarele profesioniste de prin alte părţi ale Europei. După succesul răsunător al italiencei Taglioni, graţioasa franţuzoaică Guy-Stephan şi italianca focoasă Maria Brambilla - supranumită „Sofia Fuoco”

- îşi dispută pătimaş publicul, scindându-l în două tabere. Fuoquistas şi guyistas se disting unii de alţii după culoarea - roşie sau albă - a garoafei pe care o poartă la rever. În privinţa suferinţei pe care a emană soliştii, nu puţini sunt cei caresusţin că ar proveni de la chinurile interminabile la care sunt supuşi dansatorii şi, mai ales, dansatoarele pe la şcolile de dans. Erotice, îndrăzneţe, aristocratice, aşa erau descrise fetele de pe scenă pe atunci. Pe acompaniamentul simplu, de chitară - lucru deloc obişnuit la vremea aceea - fetele zvelte luau cu asalt scenele improvizate de prin Cafés Cantantes, legânându-şi braţele fragile, înălţându-le rugător spre cer, pentru a se prăbuşi apoi ca leşinate pe podea, scuturânduse frenetic în secunda următoare, ca nişte lebede în delir. Ţigăncile recrutate pe la începuturile şcolilor de ﬂamenco nu veneau întotdeauna din pasiune, ci pentru că li se asigura hrană şi adăpost. Disci-

plina şi spiritul cazon cu care se confruntau acolo le răpeau rapid iluziile unei vieţi facile. Cu cât reuşeau să fie mai iuţi, mai maleabile, mai energice şi mai ritmice, cu atât creştea cota lor la public, ca un drog. Despre Zeiţa Carmen Amaya, născută la Barcelona în anul 1913, se spunea că ar fi un vulcan, ciclon, tornado, foc, dinamită, sentiment încarnat, geniu înnăscut. Ceea ce Amaya a însemnat pentru dansul feminin, Vicente Escudero Uribe a întruchipat în versiune masculină. Renumitul dansator a experimentat cu ecoul metalic încă de mic copil, sărind pe stradă de la un capac de canal la altul. Mai târziu a inventat dansul în ritmul pistoanelor de motor, întruchipând lupta dintre om şi maşină. Poate doar renumitul Antonio Ruiz Soler, supranumit scurt „Antonio”, cel mai rapid dansator de flamenco - cel care pretindea că „mângâia podeaua, de parcă ar fi vorbit prin tălpi cu pământul” -i-a putut egala performanţa.

IUNIE 2013

Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/Spania

Luna iunie conform tradiţiei populare româneşti mai este denumită şi “Cireşar” sau “luna cireşelor”, deoarce acum se coc aceste fructe.Totodată denumirea lunii iunie, provine de la zeiţa “Iuno”, protectoare a femeilor căsătorite. Astfel, se spune că luna iunie este favorabilă pentru nunţi deoarece, în decursul acestei perioade, se vor lega cele mai trainice căsnicii. Vegetaţia şi timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când ziua este cea mai lungă de

peste an. Totuşi, recoltele, oricât de promiţătoare s-ar arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice furtună, vijelie sau ploaie torenţială poate distruge lanul de grâu şi porumb, livezile sau viţa de vie. În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători şi evenimente folclorice. Dintre sărbătorile lunii iunie, amintim: • Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, pe data de 2 iunie; • Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile, pe data de 3 iunie; • Sfântul Vartolomeu, pe data de 11 iunie; • Sfântul Onufrie, pe data de 12 iunie; • Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele sau Drăgaica, pe data de 24 iunie; • Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sau Sânpetru de Vară, pe data de 29 iunie.

Tradiţii strămoşeşti

Tradiţii şi obiceiuri în luna iunie

Luna iunie, de asemenea, este înconjurată de o serie de superstiţii cu privire la vreme şi la productivitatea anului agricol. Câteva dintre superstiţiile lunii iunie: • Dacă tună şi fulgeră mult în luna iunie, atunci vara va fi noroasă; • Dacă în luna iunie avem parte de ploi, atunci la Crăciun vom avea parte de belşug; • Dacă vântul de la miazănoapte va bate în luna lui iunie, atunci grâul va avea roade bogate; • Dacă plouă în luna iunie, atunci nu vom avea recolte prea bune la porumb etc. Pe lângă superstiţii, luna iunie este înconjurată şi de multe obiceiuri, cele mai multe în data de 24 şi 29 ale lunii, când se sărbătoreşte Dragăgaica, respectiv

Sânpetrul de Vară. În data de 24 iunie creştinii ortodocşi şi catolici prăznuiesc naşterea Sfântului Ioan Botezatorul. Sânzienele sau Drăgaica Acestui praznic i se supra-

pune o sărbătoare câmpenească, consacrată zânelor bune, cunoscută în popor sub numele de Sânzienele sau Drăgaica. Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Sărbătoarea marchează începutul verii, pentru că în jurul datei de 21 iunie este solstiţiul de vară sau vara astronomică. În credinţa populară, Sânzienele erau considerate a fi nişte femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Conform tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor. Sânzienele sunt zâne bune, dar ele pot deveni şi foarte dăunătoare, lovindui pe cei păcătoşi cu „lanţul Sânzienelor”, pot stârni din senin şi vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod şi florile fără de leac. În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici şi obiceiuri de aflare a ursitei şi a norocului în gospodărie.În dimineaţa de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi

le arucau pe acoperişul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coroniţa rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri

înseamnă că vara va fi secetoasă. Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spălau pe cap cu fiertură de iarbă mare.

repede, atunci când coroniţa, aluneca spre marginea acoperişului sau cădea de pe acoperiş. Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credinţa că, îşi vor visa ursitul. În unele zone fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de măritiş în vara care începea. Gospodarii agăţau cununi de Sânziene, în seara din ajunul sărbătorii, la colţul casei orientat către răsărit şi dacă, a doua zi, în coroniţe era prins păr de la anumite animale, sau puf/pene de la păsări considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea. Sărbătoarea Sânzienelor era considerată a fi şi momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.Tot acum se făceau previziuni meteorologice: în funcţie de momentul în care răsărea Constelaţia Găinuşei, se determina perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă. Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Amuţitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene,

Pentru a scăpa de boli, fetele şi nevestele se scăldau în ape curgătoare iar pentru a se umple de fertilitate, se tăvăleau dezbrăcate în rouă, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui. Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri în care se aruncau substanţe puternic mirositoare, se buciuma şi se striga în jurul focurilor. De Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numără cele de la Buzău, Focşani, Câmpulung Muscel, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Cărbuneşti, judeţul Olt, Giurgeni, judeţul Ialomiţa, Broşteni, judeţul Mehedinţi) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina. 29 iunie - Sfinţii Apostoli

Petru şi Pavel Pe data de 29 iunie Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Unul numit „piatra de temelie” a credinţei, iar celălalt „vas al alegerii” dumnezeieşti, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt prăznuiţi în aceeaşi zi deoarece amândoi au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, la Roma, din porunca împăratului Nero. În calendarul popular, ziua de 29 iunie poartă numele de Sânpetru de vară (sau sărbătoarea lupilor) şi marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului. Acum se “calcă” ceapa sau usturoiul.Sf. Petru, patronul agricultorilor, răspunde de starea recoltelor, patronează căldura şi ploaia şi pedepseşte cu tunete şi grindină pe cei ce-l nesocotesc. Fiind un om bun, milostiv şi credincios, Dumnezeu l-a luat în cer şi i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului. La marile sărbători, când se spune că la miezul nopţii se deschide cerul, Sânpetru poate fi zărit pentru o clipă, stând la masa împărătească, mereu în dreapta lui Dumnezeu. Mai mare fiind peste cămările cereşti, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, mărunţeşte grindina, pentru a o face mai puţin periculoasă. Până la Sf. Petru este interzisă scuturarea merilor, altfel cade grindina peste holde. Se zice că atunci când Sf. Petru plesneşte din bici, din acesta sar scântei care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. Licuricii sunt blagosloviţi de sfânt ca să lumineze calea celor rătăciţi în pădure. În ziua sărbătorii se obişnuieşte să se împartă şi pomeni de sufletul celor morţi (Moşii de Sânpetru). Se duc la biserică mere, zarzăre, colivă, colaci, miere în faguri şi lumânări. De Sânpetru nicio femeie nu trebuie să mănânce fructe noi, legume sau zarzavaturi până nu dă mai întâi de pomană.

Bucătăria de acasă

Ciorbă de lobodă roşie

Ingrediente •3 legături mari de lobodă roşie •1 ceapă mare

•1 legătură de ceapă verde •500 g cartoﬁ •verdeaţă tocată, leuştean •1 morcov, 1 rădăcină pătrunjel

•sare, piper •borş magic •50 ml ulei •smântână proaspătă

Mod de preparare Cartofii se taie sferturi. Loboda se curăţă de tulpinile mai groase şi se taie ca salata verde. Ceapa se taie mărunt, morcovul şi pătrunjelul se taie fideluţă sau se dau prin răzătoarea mare. Leuşteanul - cam 4-5 frunze - se rupe cu mâna în bucăţi. Ceapa amestecată cu o linguriţă rasă de sare se căleşte în ulei pe foc moale, înăbuşit, ideal chiar în oala în care preparaţi ciorba. După 2 minute se adaugă morcovul şi pătrunjelul, apoi, după alte 2-3 minute se adaugă loboda. Se mai lasă să se călească maxim 3 minute, apoi se toarnă aproximativ 2 litri de apă rece. Se adaugă şi cartofii. Se lasă la fiert pe foc potrivit 20 de minute. Cartofii ar trebui să fie fierţi acum. Se adaugă borşul şi se mai fierbe încă 2-3 minute, apoi se potriveşte de sare şi piper, se adaugă verdeaţa tocată şi leuşteanul şi se poate închide focul. Se serveşte cu sau fără smântână, caz în care este o ciorbă de post. Oricum, este foarte gustoasă. Poftă bună!

Prăjitură cu cireşe proaspete

Ingrediente Blatul: 1,5 căni de zahăr (am folosit o cană de 200ml), un pachet de unt la temperatura camerei, praf de copt, zahăr vanilat, esenţă de migdale, 4-5 ouă (în funcţie de mărime), 3 căni de făină. Umplutura de brânză: 300 g brânză de vaci de la piaţă, 150 g zahăr, zahăr vanilat, 1 ou.

Umplutura de cireşe: 1 kg de cireşe curăţate de sâmburi. Glazura: 1 ceaşcă de zahăr pudră, esenţă de vanilie, 1-2 linguri de lapte. Se mixează la viteză mică (1 sau 2) untul cu zahărul până când devine ca o cremă. Se adăugă praful de copt, zahărul vanilat, esenţa de migdale şi ouăle şi se continuă mi-

Ingrediente pentru Socată •10 ﬂori mari de soc •500-600 gr. zahăr •1 lămâie mare •8 gr. drojdie proaspătă •1 borcan de 5litri Socată - Preparare Se spălă ﬂorile de soc şi se pun pe fundul borcanului. Se acoperă cu zahăr, apoi adăugaţi sucul de la lămâie şi coaja tăiată felii. Se pune apoi apă cât să acopere totul şi se lasă până a doua

xatul până la omogenizare cu aceeaşi viteză. După aceea se creşte viteza cu încă 2 trepte şi se mai mixează încă 3 minute. Se scoate mixerul şi se încorporează uşor făina, cu o lingură. Nu se amestecă prea mult timp. Rezultă un aluat relativ grosuţ. O treime din compoziţie se pune în alt vas. Umplutura: se amestecă brânza cu oul, cu zahărul şi zahărul vanilat, până la omogenizare. Cele două treimi din aluat se toarnă într-o tavă de aragaz tapetată cu hârtie de copt unsă cu ulei. Se poate să aveţi nevoie de o lingură, să uniformizaţi aluatul cu dosul ei. Peste aluat se presară cireşele, apoi peste ele se toarnă crema de brânză, pe care de asememena o veţi

uniformiza cu dosul lingurii. Pe deasupra se toarnă restul de aluat - treimea pusă deoparte. Se dă tava la cuptorul preîncălzit, la foc mediu, aproximativ 40 de minute, sau până când scobitoarea iese curată. Când este gata, se lasă să se răcorească în tavă, apoi se porţionează şi se glazurează sau se pudrează, simplu, cu zahăr pudră. Glazura: se amestecă bine toate ingredientele până când devin ca o pastă, care se pune într-un cornet şi se formează un grilaj peste prajitură. Eu aveam musaﬁri şi nu am mai avut vreme de glazură, am pudrat prăjitura şi am servit-o caldă încă. A fost un desert delicios şi uşor.

IUNIE 2013

Şalău cu legume

Zilele trecute am avut o tavă de şalău cu legume. Tare bun a mai fost! Vă ofer cu mare drag reţeta! Ingrediente •4-6 bucăţi de şalău proaspăt •2 morcovi, 2 rădăcini de pătrunjel •3 cartoﬁ, 1 vânătă mică •2 cepe, sare, piper, ulei, verdeaţă •1 lingură rasă de bulion Mod de preparare Şalăul se curăţă şi se spălă. Dacă este mărişor, se poate porţiona în bucăţi mai mici, dacă nu, se lasă peştele întreg. Se dă sare. Legumele se spălă sub jet de apă, se curăţă şi se taie astfel: ceapa - peştişori,

morcovul şi pătrunjelul - rondele, cartoﬁi - sferturi sau cubuleţe mai mari, vânăta - cubuleţe mari. Mai întâi se pune ulei în tavă, apoi se aşează legumele ca un strat uniform, iar deasupra peştele. Se dă piper, se amestecă lingura de bulion cu un pahar mic (100 150 ml) de apă, se toarnă peste mâncare, apoi se înveleşte tava în folie şi se dă la cuptor la foc mediu aproximativ 45 de minute sau o oră. Dacă doriţi mâncarea mai scăzută, luaţi folia de pe tavă înainte cu 15-20 de minute de a ﬁ gata. Când scoateţi tava din cuptor, presăraţi verdeaţă tocată pe deasupra. Poftă bună!

Salată ţărănească

Socată zi, când se umple borcanul cu apă rece, se amestecă, se adăugă drojdia (pentru a fermenta), se acoperă cu tifon şi se lasă la loc cald şi însorit pentru încă 2-3. În ﬁecare zi amestecaţi în borcan dimineaţa şi seara şi gustaţi socata. Când a ajuns la aciditatea dorită strecuraţi socata, o puneţi în sticle şi o ţineţi la frigider. Socata se serveşte rece. Terapia cu ﬂori de soc este recomandată în combaterea

multor afecţiuni: digestive (au proprietăţi diuretice şi laxative), respiratorii (răceală, gripă şi bronşită), dermatologice, oculare, reumatice, cardiace sau de nutriţie (în cura de slăbire). Socata se poate prepara şi în extrasezon din ﬂori uscate de soc pe care le păstraţi în pungi de hârtie la loc răcoros. Doar că, atunci veţi pune cu 2-3 ﬂori mai multe, ca să iasă aromată.

Ingrediente •cârnaţi de porc •roşii, ardei gras galben, ceapă •castravete proaspăt, salată verde •sare, pătrunjel verde pulbere •zeamă de lămâie, ulei După ce am prăjit cârnaţii, i-am lăsat să se răcească bine şi i-am tăiat rondele.

Roşiile le-am tăiat felii, ca la orice salată, ardeiul, ceapa şi castravetele le-am tăiat cubuleţe. La urmă am dat un praf de sare, am stors o jumătate de lămâie peste salată şi am stropit-o cu puţin ulei. Pe deasupra am presărat pulbere de frunze de pătrunjel.

Pagină realizată de Timeea Opreanu - Cluj Napoca

Terapia verde

IUNIE 2013

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

Leuşteanul Leuşteanul (denumit şi Levisticum Officinale) este o plantă din familia Apiaceae (din care fac parte morcovii, pătrunjelul, ţelina, mărarul), cu origini străvechi, ﬁind cultivată de către vechii romani şi, mai târziu, considerat cel mai consumat aliment în Evul mediu. Din Europa şi Asia, leuşteanul a luat calea Americii, ﬁind in-

trodus şi răspândit de colonişti, negustori, călugări benedectini, misionari. Astăzi, este foarte uşor de cultivat, existând multe variaţii de seminţe. Leuşteanul este un element culinar ale cărui rădăcini, frunze şi seminţe pot fi folosite în multe reţete de supe, salate, dar şi ca un condiment (prin uscare şi tocare măruntă). Este bogat în quercetin (pe locul al treilea după ceai şi capere), un flavonoid (compus organic specific plantelor) găsit în legume, plante, fructe şi cereale, care favorizează secreţia de insulină, ameliorează inflamaţiile, reduce efectele alergiilor, îmbunătăţeşte activitatea multor enzime din corpul uman. Frunzele de leuştean conţin uleiuri volatile aromatice, cu

elemente specifice precum cumarina, un compus chimic (cu gust amar) cu efecte biologice dovedite. Frunzele leuşteanului conţin şi vitaminele A şi C, iar seminţele sunt bogate în zinc, fier, sare. Beneficii pentru sănătate Frunzele, seminţele şi rădăcina de leuştean este prezentă pe piaţă sub diverse forme: ceaiuri, infuzii, uleiuri, condimente, plasture naturist, etc. În trecut, leuşteanul era considerat ca excelent afrodiziac, iar uleiul său specific era amestecat cu tutunul şi parfumurile, pentru a le îmbunătăţi mirosul şi gustul. Uleiul de leuştean era folosit şi în aromaterapie. Deşi nu există suficiente dovezi, în medicina tradiţională, leuşteanul este consumat pentru a influenţa şi ameliora simptomele de indigestie, flatulenţă şi colici (la copii), migrene. În plus, leuşteanul favorizează procesul de transpiraţie (înlăturând chiar mirosul urât al sudorii) şi ameliorează probleme ale tractului urinar, facilitând urinarea. Cumarina (prezentă în leuştean) are efecte pozitive împotriva tumorilor, hipertensiunii, inflamaţiilor, septicemiilor, osteoporozei, astmului. Cumarina are şi rol de a suprima pofta de mâncare. Leuşteanul este un excelent diuretic, ajutând corpul să elimine excesul de apă. Vitamina A şi zincul, prezente în leuştean, ajută la creşterea şi întărirea firelor de păr, menţinând secreţia uleiului natural al scalpului, prevenind părul uscat. Vitamina C păstrează părul sănătos şi previne căderea părului. Pentru tratarea părului, sunt recomandate frunzele şi seminţele de leuştean (prin infuzie sau aplicarea externă a unui ceai sau/şi ulei de leuştean pe scalp). De asemenea, leuşteanul a fost folosit şi pe plan extern, ca produs “cosmetic” sau plasture natural, preparat ca o pastă şi aplicat pe piele pentru a trata eczemele şi bubele. Leuşteanul stimulează menstruaţia şi ameliorează durerile specifice acesteia. Efecte secundare Leuşteanul nu trebuie consumat de către femeile însărcinate, existând primejdia pierderii sarcinii, din moment ce consumul de leuştean provoacă contracţii ale uterului şi chiar provoacă activarea perioadei de menstruaţie. De asemenea, leuşteanul nu este recomandat pentru femeile

Plante benefice sănătăţii noastre

care alăptează. Datorită existenţei cumarinei (puternic anticoagulant), leuşteanul poate creşte riscul sângerării şi poate cauza probleme de creştere a presiunii sângelui. Deşi leuşteanul este un puternic diuretic, consumul în exces poate provoca ameţeală, scăderea presiunii sângelui. Concluzie Leuşteanul este o plantă cultivată şi folosită foarte des de către români. Bucură-te de bogăţiile şi beneficiile leuşteanului! Mărarul Mărarul este o plantă aromatică cu origini vechi, cultivarea ei datând din vremea romană. Tulpinile şi frunzele de mărar, chiar şi seminţele, au fost folosite ca monedă pentru a plăti, în trecut, zeciuiala iudaică (sistem de taxe specific). Mai târziu, în Evul mediu, mărarul era cultivat în jurul caselor, pentru a alunga vrăjile rele şi efectele magiei. În zilele noastre, mărarul este folosit ca un “condiment” în pregătirea supelor, salatelor, murăturilor, altor mâncăruri specifice. Deşi doar tulpina şi firişoarele

problemele digestive, prevenind diareea, îmbunătăţind activitatea sistemului intestinal, reglând eliminarea urinei şi a substanţelor toxice din organism. Uleiul volatil esenţial extras din mărar are şi efect calmant asupra organismului agitat, relaxând muşchii, ameliorând durerile de cap, alungând insomnia, îmbunătăţind somnul. Mărarul este des folosit şi pentru a trata şi menţine ciclul menstrual, deoarece îmbunătăţeşte procesul de secreţie a anumitor hormoni. Trebuie menţionat şi faptul că seminţele şi frunzele de mărar, mestecate, ajută la tratarea multor afecţiuni gingivale, şi sunt recomandate în igiena orală adecvată, deoarece dezinfectează şi distrug bacteriile de pe gingii, dinţi. În aceeaşi măsură, reîmprospătează mirosul respiraţiei gurii şi înlătură efectele

de mărar sunt folosite în alimentaţie, trebuie să ştii că şi seminţele de mărar au beneficii diversificate. Beneficiile mărarului Folosit pentru a da savoare mâncărurilor (fie prin frunzele mărunţite, sau chiar oţet de mărar, preparat din seminţe), mărarul aduce multe beneficii pentru sănătatea ta şi a familiei tale. Seminţele şi frunzele de mărar au valoare medicinală considerabilă, datorită uleiului volatil de calitate extras din acestea, bogat în vitamina B şi flavonoide. Uleiul de mărar este folosit şi pentru a aromatiza săpunurile, şi, amestecat cu alte substanţe, este folosit pentru diverse simptome specifice bolilor infantile. Frunzele de mărar pot fi consumate pentru a preveni sau a trata infecţiile externe şi interne cauzate de bacterii, paraziţi. Mărarul este un excelent agent antialergenic, cu diverse aplicaţii împotriva sughiţului şi a altor simptome alergice. Pe plan intern, mărarul poate preveni osteoporoza şi alte boli osoase, deoarece întăreşte oasele, datorită conţinutului de calciu. Prin folosirea frecventă în alimentaţie, mărarul reduce efectele flatulenţei (atât la copii cât şi la adulţi), şi ameliorează

multor probleme respiratorii (strănut, tuse, congestii nazale). Efecte secundare Există câteva efecte secundare, cât priveşte consumul sau folosirea mărarului. Mărarul este interzis să fie consumat de către femeile însărcinate, deoarece mărarul măreşte secreţia de hormoni specifici, care la rândul lor pornesc procesul de menstruaţie, un simptom asociat, în multe statistici medicale, cu pierderea de sarcină. Deşi este cunoscut faptul că mărarul este recomandat pentru femeile care alăptează, există totuşi o reticenţă cu privire la acest lucru. Menţionam mai sus că mărarul ajută la înlăturarea alergiilor şi a infecţiilor bacteriene. Însă, tratarea excesivă a pielii cu ulei sau frunze de mărar poate cauza iritarea pielii, mai ales după o expunere prelungită la soare. Concluzie Mărarul este o plantă cu multiple întrebuinţări şi beneficii pentru sănătatea ta. Urzica, planta medicament Urzica este una dintre plantele pe care le regăsim în stare proaspătă cu precădere primăvara, dar este recoltată începând cu luna mai până la sfârşitul toamnei, având multiple beneficii pentru sănătatea umană. Originea şi răspândirea urzicilor

Urzica (Urtica dioica) este o specie de plantă erbacee, perenă, din genul Urtica, familia Urticaceae. Este o plantă care creşte destul de mult, la maturitate atingând chiar şi 1.50 m înălţime. Are tulpini drepte care sunt acoperite de frunze dinţate pe mărgini. Frunzele au o particularitate anume: sunt prevăzute cu nişte peri urzicători care pişcă pielea atunci când sunt atinşi. Urzicile nu sunt plante care se cultivă, ci cresc peste tot, în special pe lângă drumuri, şine de tren, şanţuri, stâne sau păduri, oriunde pământul este mai gras, neavând nevoie de condiţii speciale de creştere, cum ar ﬁ luminozitate sau umezeală. Răspândirea lor este globală, în zonele în care există vegetaţie, până la altitudini de peste 2000 m, în Europa, nordul Africii, Asia şi America de Nord. Datorită largei sale răspândiri, dar şi multiplelor sale întrebuinţări, urzica este o plantă extrem de populară încă din cele mai vechi timpuri şi a rămas astfel până în zilele noastre. Oamenii o folosesc în mod direct în scop culinar (în special primăvara) sau ca tratament naturist pentru diverse afecţiuni şi în mod indirect în produsele cosmetice. Datorită utilizării sale terapeutice mulţi o consideră şi o recomandă ca pe o plantă medicinală. Cum am mai spus, urzica este planta perfectă primăvara datorită efectului sau detoxiﬁant, dar şi pentru că revigorează organismul într-un sezon în care anemiile şi asteniile se instalează destul de uşor. Urzica – un remediu naturist Proprietăţile terapeutice ale urzicii sunt cunoscute încă din antichitate când oamenii se tratau de reumatism prin biciuirea locului afectat cu mănunchiuri de urzici. Pentru noi astăzi, urzica este o sursă importantă de vitamina A, B2, C şi K şi conţine magneziu, potasiu, calciu,

nitraţi, acid folic şi aminoacizi esenţiali. Este o plantă ideală pentru detoxifierea de primăvară a organismului, pentru reglarea sistemului circulator, eliminarea acidului uric, curăţând astfel sângele şi ficatul de toxinele acumulate peste iarnă. Puternic tonic şi fortifiant, urzica ajută la regenerarea ţesuturilor şi la cicatrizarea rănilor, distruge viermii intestinali, are acţiune diuretică, antiseptică, antimicrobiană şi astringentă. Deşi este o plantă dificil de cules datorită ţepilor care provoacă usturime, este evident o adevărată minune pentru organismul nostru. În general se foloseşte întreaga plantă, dar cele mai apreciate sunt frunzele urzicii (folosite pentru a prepara ceai de urzică, sau tincturi de urzici) deoarece au un conţinut bogat de minerale, vitamine şi hormoni vegetali. Această plantă are o mulţime de beneficii şi întrebuinţări, între care se evidenţiază vitaminizarea, remineralizarea, efectul bactericid, stimularea metabolismului, fortifierea sistemului imunitar, fluidificarea sanguină, regenerarea ţesuturilor, tonificarea capilară, profilaxia cancerului şi nu în ultimul rând efectul antistres. Merită menţionate în continuare şi bolile în care urzica poate fi folosită: probleme de infertilitate, afecţiuni circulatorii, afecţiuni renale, afecţiuni hepatice, boli intestinale, indigestii (diaree, dizinterie), obezitate, reumatism, pneumonii, bronşite, astm, diverse tumori, alopecie.

Mica publicitate Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul anunţurilor de la mica publicitate comunicate la telefon sau prin e-mail! Singurii răspunzători sunt cei care le transmit redacţiei noastre spre publicare! DIVERSE  Nou! Formaţie de muzică populară vă stă la dispoziţie cu folclor autentic pentru nunţi, botezuri, evenimente diverse. Muzica este susţinută de un duet reprezentativ oltenesc. De asemenea, oferim în funcţie de speciﬁcul evenimentelor, folclor din toate zonele ţării. Telefon de contact: 632 490 632. OFERTE - COLABORARE  Licenţiată în matematică şi în limbi străine cu modulul pedagogic efectuat şi diplome omologate în Spania, ofer meditaţii la matematică, engleză, precum şi la limbile română sau spaniolă pentru copiii români. Amplă experienţă de predare. Persoană responsabilă, calmă, perseverentă şi cu multă răbdare. Zonele Alcorcón, Aluche, Fuenlabrada. Telefon: 697 508 489. E-mail: clases. particulares10@yahoo.com  Româncă de 25 ani, licenţiată în Drept, cu experienţă, caută de muncă/colaborare în domeniul juridic. Telefon: 602 642 604. MUNCĂ - CERERI  Persoană de origine română, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (croitorie în serie), menaj, bucătărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc decent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com, sau telefon: 0040/764 441 369.  Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie română, expert operator calculator (servere dedicate, securitate online, baze de date, linux, windows server 2003-20072008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de mun-

că convenabil, decent. Contact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com  Doamnă serioasă, responsabilă, cu peste 12 ani experianţă ca şi internă, caut de muncă în Ciudad Real sau împrejurimi. Telefon: 642 627 835, 663 710 764.  Caut de muncă în construcţii ca şi peon, în Comunitatea Madrid. Solicit 650 euro/lună. Mai multe informaţii la telefon: 642 731 407.  Doamnă serioasă şi responsabilă, caut de muncă, ca internă în zona Barcelona. Am documente legale de muncă, experienţă şi referinţe foarte bune. Telefon: 637 109 571.  Mecanic auto cu experienţă caut de muncă în domeniu sau în construcţii, agricultură, în orice zonă a Spaniei. Telefon: 642 762 009.  Caut de muncă în case, la curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am referinţe bune, locuiesc în Albal/ Valencia. Mai multe detalii la telefon: 671 211 562.  Bucătar, cu 14 ani de experienţă în bucătăria românească şi spaniolă, sunt interesat pentru muncă în acest domeniu într-un restaurant cu bucătărie mixtă (spaniolă-românească) sau numai românească. Telefon: 673 145 467.  Tânără, 23 ani, caut de lucru în orice domeniu în zona Madrid, preferabil în Torrejón de Ardoz. Am terminat facultatea de Ştiinţe Economice, am experienţă în contabilitate, vânzări şi îngrijit copii. Vorbesc foarte bine spaniola, engleza şi franceza. Am acte în regulă. Mă puteţi contacta la telefon: 690 984 392 sau e-mail: freealltyme@yahoo.com  Caut de muncă ca şi şofer profesionist în toată Spania. Posed categoriile: A, B, C şi E. Telefon: 642 817 526.  Doamnă serioasă, 44 de ani, fără obligaţii, din provincia Madrid, caut de muncă în Spania ca şi internă. Am experienţă, carnet de conducere, drept de muncă, referinţe foarte bune. Telefon: 602 467 030.  Persoană responsabilă, caut să lucrez ca şi şofer sau portar. Am carnet de conducere categoria B de 5 ani şi BTP. Tele-

fon: 690984392.  Caut de muncă în menaj ca şi externă, în Alcalá de Henares şi împrejurimi. Am experienţă de peste 6 ani şi în confecţii. Telefon: 672 575 486. MUNCĂ - OFERTE  Angajăm în Málaga persoană serioasă şi curată, cu experienţă în îngijirea copiilor. Programul zilnic: în cursul dimineţii se găteşte, se calcă rufe şi se face curat iar după amiază se îngrijesc 2 copii cu vârsta între 3 ani şi 18 luni. Mai multe informaţii la telefon: 608700967, 952654995.  Angajăm persoană cu experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă, în Madrid, pentru a avea grijă de o doamnă de 83 de ani, a găti şi a face curăţenie în casă. Oferim un salariu de 10.400 euro pe an şi asigurare socială. Telefon: 649758037, 918517655.  Caut un instalator sanitar ce îşi poate demonstra experienţa şi cunoştinţele în domeniu, pentru angajare în Madrid. E important să aibă maşină proprie. Telefon: 668816849.  Angajăm zidari cu experienţă şi disponibilitate pentru a pleca şi afară de Spania, unde avem lucrări contractate. Telefon: 653405625, 653405625.  Angajăm persoane specializate în instalări de gaz, apă, electricitate, în Barcelona. Mai multe informaţii la telefon: 727787251.  Angajăm externă, persoană cu experienţă în bucătăria spaniolă, în Marbella. Condiţii: rezidenţă, fără obligaţii, maşină proprie. Program de lucru: de luni până vineri de la 09:30 la 17:00, şi sâmbătă jumătate de zi. Telefon: 606380381.  Caut persoană cu experienţă, care să lucreze ca externă în Bilbao, de la 08:30 la 16:00 într-o casă unde este nevoie de curăţenie, călcat şi gătit. Mai multe detalii la telefon: 609401701.  Angajăm persoană cu experinţă în îngrijirea copiilor, fără obligaţii, ca externă, în Los Molinos/Madrid. Mai

La mulţi ani, tuturor copiilor! Mereu copil Aş vrea să ﬁu mereu copil Să mă-nvârtesc fără sﬁală, Să văd bujorii în April Trezindu-se din amorţeală. S-alerg desculţă pe afară În iarba umedă covor, Să văd bondarul gras cum zboară Legat de coada unui nor.

multe informaţii puteţi obţine la telefon: 600200800, 619248193. ÎNCHIRIERI  Închiriez cameră de matrimoniu mare, în vilă, în Torrejón de Ardoz, de preferinţă pentru o persoană. Mai multe la telefon: 690 984 392.  Închiriez cameră în Torrejón de Ardoz pentru 1 sau 2 persoane, începând cu orice dată. Condiţii foarte bune. Telefon: 662 456 050.  Închiriez 1 cameră pentru o doamnă/domnişoară în zona Legazpi, foarte aproape de staţia de metro, linia L3 şi L6, cu orice dată a lunii. În apartament (economic, toate condiţiile) mai locuiesc doar 2 persoane. Ofer şi cer seriozitate. Mai multe informaţii la telefon: 642 810 276. VÂNZĂRI  Vând urgent casă în localitatea Şilindia, judeţul Arad, compusă din 2 corpuri,3 camere, bucătărie, loc pentru baie, alte anexe, gradină foarte mare, stare bună, zonă liniştită, disponibilă imediat. Preţ: 6300 euro. Mai multe relaţii la telefon: 0040/749 524 857 sau, între orele 20:30-23:30 la telefon: 642 211 857.  Vând teren intravilan cu suprafaţa de 1. 560 mp, deschidere la intrare de 15 m, cu cabană dotată cu apă potabilă şi curent electric, în zona Stadion din Alba Iulia. Preţul este negociabil. Pentru alte detalii sunaţi la telefon: 659 260 340.  Vând casă de 104 mp, cu teren de 100 mp în Robleda/ Salamanca. Casa trebuie reconstruită. Preţ 15. 000 euro. Mai multe informaţii se pot obţine la telefon: 634 744 817, sau e-mail: gabyzeu@gmail. com  Vând apartament zonă centrală, în oraşul Azuga/ Prahova, cu suprafaţa de 60 mp. Apartamentul are uşă dublă la intrare, pivniţă şi alte diverse îmbunătăţiri. Preţ neociabil. Pentru informaţii suplimentare sunaţi la telefon: 659 343 884.  Vând 7,9 ari teren intravilan în comuna Bozânta Mică/Maramureş, situat lângă

IUNIE 2013 căminul cultural şi şcoală, ideal pentru construirea unui magazin şi depozit. Preţ 8. 000 euro. Accept şi varianta: 5. 000 euro + 1 maşină + materiale de construcţii. Mai multe detalii la: 644 090 107.  Vând apartament 2 camere în Câmpina/judeţul Prahova, 56 mp, semidecomandat, parcare, loc de joacă pentru copii, centrală proprie, balcon, zona liniştită. Preţ negociabil 32.500 euro. Mai multe informaţii la telefon: 647 046 542.  Vând casă din cărămidă la roşu situată la 9 km de metro militari Bucureşti, construită în anul 2012 (acoperiş Wetterbest) cu branşament electric, living, bucătărie, 3 dormitoare, 3 băi, teren 309 mp. Preţ: 49.000 euro, negociabil. Mai multe detalii la telefon: 642 866 955.  Vând teren pentru construcţii la ieşirea din Negreşti-Vaslui, spre Siliştea pe partea dreaptă (DN 15) cu suprafaţa de 3.200 mp. Deschiderea la stradă este de 20 m. Preţ negociabil: 8 euro/mp. Mai multe informaţii la telefon: 642 960 470.  Vând teren intravilan 1.500 mp. în Breaza/judeţul Prahova, zonă deosebită, utilităţi, acces auto. Preţ negociabil: 32.500 euro. Telefon: 647 046 542.  Se vinde urgent casă în Câmpia Turzii/judeţul Cluj, situată aproape de combinat şi gară. Casa se vinde la preţ de apartament şi are toate documentele legale. Mai multe informaţii la telefon: 916 194 027, 686 569 718, e-mail: acacovean@yahoo.es  Vând casă în Roşiorii de Vede/Teleorman situată pe strada Sterian Popescu nr. 7, cu suprafaţa de 550 mp. Preţ informativ, 35.000 euro. Mai multe informaţii la telefon: 606 511 338.  Vând cutie de viteză Golf 4 variante în stare foarte bună de funcţionare. Cod: DRW17011 14 20 02 271, zona Madrid. Preţ 750 euro. Telefon: 607 981 828, e-mail: ardelean52gheorghe@yahoo. com  Teren de vânzare: 750 mp la preţul de 7.500 euro, cu o deschidere de 37/20 m. Ter-

Pace pentru toţi copii lumii Mesajul nostru azi de 1 Iunie, E un cânt de pace şi de drag! E sol trimis spre toţi copiii lumii, De pe al nostru românesc meleag. Azi e zi de sărbătoare, Porumbel ca albul spumei, Pace scriu rotund sub zare, Pentru toţi copiii lumii. Am dori să ﬁe vară, Cu ﬂori, cânt de pasarele, Cu pâraie reci sub soare, Să ne răcorim în ele.

enul este situat în Corbu la 12 km de staţiunea Mamaia/ Constanţa. Pentru mai multe informaţii sunaţi la telefon: 600 284 594. MATRIMONIALE  Tânăr, 30 de ani stabilit în Coslada, fără obligaţii şi fără vicii, doresc cunoştinţă cu o doamnă/domnişoară de vârstă apropiată (chiar şi cu un copil) pentru o relaţie serioasă. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 642 383 270, 603 394 367.  Bărbat serios, educat, 32 ani, doresc să cunosc o doamnă/ domnişoară cu vârsta între 2633 de ani, simpatică, educată, pentru o relaţie serioasă. Anunţ valabil pentru comunitatea Madrid şi împrejurimi. Telefon: 642837 046. Nu răspund la numere ascunse.  Bărbat de 35 ani din comunitatea Madrid caut o doamnă/ domnişoară de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă. Telefon: 642 283 659  Domn ardelean, 55 ani, 174 cm, 80 kg, simpatic, prezentabil, fără obligaţii, educat, cu serviciul în zona Madrid, de profesie inginer electronist, doresc să cunosc o doamnă necăsătorită, prezentabilă, înaltă, educată, care lucrează în zona Madrid. Lasă-mi te rog, un SMS de prezentare la telefon: 642 797 970 şi te voi suna eu!  Doamnă serioasă, divorţată, 41 de ani, doresc să cunosc un domn de vârstă apropiată, serios, responsabil, din Comunitatea Madrid, pentru o relaţie serioasă. Nu răspund la beepuri. Sunaţi numai după orele 20:00, la telefon: 634 035 875.

Anunţurile de mică publicitate sunt GRATUITE!

E-mail:

redactia@ occidentul-romanesc.com

Telefon:

637 998 036 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)

1 Iunie, tu vii, cu bujori şi ciocârlii Şi cu cântec de copii; Scuturând peste pământ, zâmbete şi-al păcii cânt! Sol gingaş de bucurie, slavă ţie, slavă ţie! Veveriţa sprinteoară, dă de veste iar în ţară, Că-n poiana cu izvoare, azi e zi de sărbătoare: Flori, gândaci şi licurici, păsărele şi pitici, Toţi s-au pregătit de zor, că-i Ziua copiilor. Victoria Pelinaş - Barcelona