Occidentul romanesc nr 33 by Occidentul Romanesc

occidentul romanesc

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania Ziar

GRATUIT Anul III - Nr. 33 / 24 pagini 1-30 noiembrie 2013

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de aﬁliere politică sau religioasă!

MADRID: GUVERNUL SPANIOL SPRIJINĂ

INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN SPAŢIUL SCHENGEN

Ediţia tipărită / noiembrie 2013 a publicaţiei în limba română Occidentul românesc a fost realizată cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe - Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

S ervi ci i con su l are î n Alicante

„Agenda discuţiilor dintre cei doi miniştri de justiţie a inclus teme europene de actualitate, aﬂate în „O echipă a Consulatului României în Castellón de la dezbaterea Consiliului UE precum spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, evoluţiile negocierilor...” Plana va oferi consultaţii,

asistenţă şi servicii consulare pentru cetăţenii români rezidenţi în provincia Alicante...”

Pagina 06 Gruia Bădescu îşi d oreşte să redeseneze România „ La 29 de ani, lui Gruia

Bădescu îi este destul de clar ce vrea să facă cu ceea ce ştie: să salveze lumea de urât, de ce este greşit şi prost înţeles de cei din jurul său...”

Pagina 10 Criminal de război reîmproprietărit

„Clădirile mai de soi din toate oraşele transilvane s - a u re t ro c e d a t u n o r falşi urmaşi ai unor grofi expropriaţi sau ai unor criminali de război...”

Pagina 12-13

Pagina 06

Euroscepticii invadează Europa! „La începutul acestui an, Comisia Europeană a avertizat că extremismul politic este în creştere, stimulat de o criză economică prelungită, care a cauzat o rată a şomajului...”

Pagina 14

Adrese şi informaţii utile

NOIEMBRIE 2013

REPREZENTAREA DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI ÎN REGATUL SPANIEI Ambasada României •Avenida de Alfonso XIII nr. 157, Madrid 28016. •Telefoane pentru relaţii publice : 0034913501881, 913597623, 913504436, 913454553, 914137412, 914137425. Consulatul General al României la Madrid •Avda. Cardenal Herrera Oria nr.134, Madrid 28034. •Program: luni-vineri: 09:00-15:00 depunerea actelor, 15:00-17:00 eliberarea actelor. •Tel.: 0034-917344004, 917345667, 917340182 şi 917342993. Fax: 0034-914165025. •E-mail: secretariado@consuladoderumania.e.telefonica. net. Site: http://madrid.mae.ro/ Consulatul General al României la Barcelona •C/San Juan de la Salle 35 bis, Barcelona 08022, Intrare public: Alcoy 22. •Tel.: 0034-934341108, 934341139. Fax: 0034-934341109. E-mail: consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net. Site: http://www.barcelona.mae.ro/ •Jurisdicţie: Cataluña (Barcelona, Girona, Lleída, Tarragona), Insulele Baleare. Consulatul General al României la Sevilla •Calle Nicaragua nr. 18, Sevilla 41012. •Tel.: 0034-954624070, 954240967, 954233243, 954625372, 954230947, 954620746, 954624053. Fax: 954627108. E-mail: secretariat@ cgrosevilla.e.telefonica.net. Site: http://www. sevilla.mae.ro. •Jurisdicţie: Andalucía (Huelva, Cádiz, Málaga, Sevilla, Córdoba, Jaén, Granada, Almería), Murcia, Ceuta, Melilla. Consulatul General al României la Bilbao •Plaza Circular, nr.4, Bilbao 48001. •Email: cgrumaniabilbao@telefonica.net. Fax: 944245405. •Program: luni-joi: 09:30-13:30 depunerea documentelor, 15:00-17:00 eliberarea documentelor; vineri: solicitările şi eliberările de documente se fac numai cu programare prealabilă. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie): telefon: 608 956 278 •Jurisdicţie: Comunităţile Autonome Ţara Bascilor, Navarra, La Rioja, Asturias, Cantabria, Galicia. Consulatul Romaniei la Castellón de la Plana •Av. Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda

FONDATORI: Kasandra Kalmann-Năsăudean Florin Valentin Barbu DIRECTOR EXECUTIV: Michael H. Cronkite (CA-USA) DIRECTOR COMERCIAL: Răzvan M. Ionescu (Spania) REDACTOR ŞEF: Kasandra Kalmann-Năsăudean REDACTOR ŞEF ADJUNCT: Gabriela C. Sonnenberg (Spania) REDACTOR MADRID: Oana Moşniagu

12006, Castellón de la Plana •Tel. 964.216.172; 964.206.764 • Fax 964.257.053, E-mail: secretariat@consulatcastellon.e.telefonica.net •(informatii consulare): info@consulatcastellon.e. telefonica.net • Program de lucru cu publicul: luni-joi 9:00-14:00 (primire acte) 15:30-16:30 (eliberare documente), vineri 9:00-12:00 (primire acte) 12:00-13:00 (eliberare documente) Consulatul României la Zaragoza •C/Camino de Las Torres nr. 24 (intrarea prin spatele clădirii, fostul sediu al INEM), Zaragoza 50008. •E-mail: secretariat@crozaragoza.e.telefonica. net, Tel.: 976481429, fax. 976481779. •Program: luni-vineri: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:30-17:00 eliberarea documentelor. •Jurisdicţie: Comunitatea Autonomă ARAGON (Provinciile Zaragoza, Huesca şi Teruel) Consulatul României la Ciudad Real •Calle Mata nr.37, Ciudad Real 13004. •Tel.: 0034-926251751. E-mail: cruciudadreal@ telefonica.net. •Jurisdicţie: Castilla-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, Cuenca şi Guadalajara), Extremadura (Caceres şi Badajoz). Viceconsulatul României la Almeria •Carretera Huércal de Almería, nr. 46, Almería 04009. •Tel.: 0034-950625963, 0034-950624769. Fax: 0034-950145217. E-mail: almeria@ viceconsulat.e.telefonica.net. •Program: luni-joi: 09:00-14:00 depunerea documentelor, 16:3017:00 eliberarea documentelor. Vinerea - activitate de asistenţă în teritoriu, vizite la penitenciare, oficierea de căsătorii la misiune şi alte servicii, pe bază de programare. •Pentru situaţii de urgenţă (decese, accidente de muncă sau circulaţie), telefon: 0034-682733408. Consulatul onorific al României la Murcia •Avenida de los Rectores, nr.3, Edificio Paraninfo 30100. •Tel.: 968 879 567. Fax: 968 879 568. •Email: consuladomurcia@xplorasolutions.com. Consulatul onorific al României la Pamplona •Calle Cortes de Navarra nr.5, 5D, Pamplona 31002, Comunitatea Forala Navarra. •Tel.: 948203200. Fax: 948220512.

MANAGER PROIECT: Eduard Rudolf Roth (Baleares) SENIOR EDITOR: Puşa Roth (Bucureşti) Dan Caragea (Portugalia) COLABORATORI: Andra M. Gutierréz (Benidorm) Andrei Bodea K. Varble (CA/USA) Dan Luca (Bruxelles) Elisabeta Iosif (Bucureşti) Irina G. Şova (CA/USA) Lucian Oprea (Colorado) Marian Petruţa (Illinois/USA) Mircea Fluieraş (Malága) Sebastian Rus (Boston/USA) Tiberiu Grădişteanu (Timişoara) Timeea Opreanu (Cluj-Napoca)

Toamna mea

(Alina Diaconescu – Madrid) Era într-un sfârşit de vară Când a trecut pe strada mea,

Discret, cu-un clopoţel de-aramă,

Şcolarii i-a chemat la ea.

Ea, toamna, şi-a văzut de drum Şi-a scuturat din parc castane, Iar în livadă-a copt pe rând, Atâtea fructe dolofane: Mere şi pere şi gutui Şi nuci şi prune brumării, Pe urmă a-nsemnat copacii Şi a trecut discret în vii.

Tudor Petrut (CA/USA) Vasile Mureşan (Illinois/USA) Zoe Stoleru (Valencia) Redactor investigaţii - Cristian Ioanovics Guitars (Barcelona) SPECIALIŞTI: Corina S. Hudgens – Medic terapeut Jeni Chiriac – Psiholog Marius Vili Sarbu – Avocat CONTACT: redactia@occidentul-romanesc.com publicitate@occidentul-romanesc.com www.occidentul-romanesc.com Tipărit la IMCODAVILA S.A. Depósito Legal: M-30588-2013 ISSN 2069 – 8801

Iar în grădină la bunici, Legumele ţinură sfat Cum să se mute în cămară Şi-n supa cea de zarzavat. Le-a liniştit pe toate toamna Şi a trecut discretă câmpul Şi lin, sunându-şi clopoţelul, A copt pentru ţărani porumbul. Când zorul tot s-a isprăvit, Pe câmp s-au arătat tractoare, Care-au arat şi-au semănat Grâu nou, sub brazda roditoare. Apoi, să ne înveselească, Trecu-n grădina mea de ﬂori Şi, ca o mare pictoriţă, Ne dărui, pe rând, culori.

La scara toamnei de Mioara Zaharia

Un văl de borangic şi-un câmp de ﬂori, Pe ochii tăi închişi s-au aşezat. Destinul tău vulcane iubitor, A fost nesomn în somnul agitat. La scara toamnei trăsura nevăzută, Te-aşteaptă-n prag la Ateneu, Pe insula tăcerii să te ducă Unde te-aşteaptă Eminescu sub un tei. Acolo-n linişte de slove Să mesteci somnul pătimaş, Că ai luptat cu-al tău condei O biblie să scrii pentru urmaşi. Viteaz şi crâncen în durere Ostaşul ţării peste ani, Ai răsturnat necazul în plăcere Şi zile răvăşite la duşmani. Slovă de duh martire răstignit, În viaţa tumultoasă şi bogată Au răsunat Carpaţii de granit De cântul tău în viaţa minunată. Credinţa şi iubirea-i apărat, Cu sabia tăiata-i des minciuna. Pe Dumnezeu în suﬂet l-ai păstrat Şi El ţi-a dăruit cununa.

Ajunse toamna la pădure Şi mare sfat ţinu aici Şi-o ascultară cu răbdare Vieţuitoare mari şi mici. Îşi prinse clopoţelu-n ram Şi vântul începu să bată, Pe cer se adunară norii Şi ploaia se porni să cadă. Pe urmă, nu am mai văzut-o, Unde s-a dus, nimeni nu ştie... Dar clopoţelul ei de-aramă Mi-a spus această poezie!

Iubit, blamat, urât şi duşmănit De-acei pigmei cu pana frântă, Colosule! Mulţimea te-a iubit, Şi-i doliu-n ţara ta cea sfântă. În cântece, în versuri dăruite, De oameni simpli cu inima curată Ce mândri-au fost de cele clipe Când Flacăra ardea în ţara toată. Urmaşi curaţi la inimă şi minte Te vor martiriza ca pe un sfânt Părinte Păunescu, drag părinte, Un cald omagiu pe sfântul tău mormânt. Poezia La scara toamnei face parte din volumul de versuri Lumină pentru suflet, scris de Mioara Zaharia din Buzău (rezident în Spania), volum premiat la concursul de poezie Primăvara buzoiană în anul 2012. La scara toamnei este un omagiu adus lui Adrian Păunescu - critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător şi om politic român, care, pe 5 noiembrie 2013, ar fi împlinit 70 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cuvânt înainte

NOIEMBRIE 2013

Demnitatea, floare rară...

Kasandra Kalmann-Năsăudean

- Redactor şef Occidentul Românesc Demnitatea se leagă foarte mult de sentimentul onoarei. Un om demn inspiră respect. Ţine de fire, de felul în care acţionezi şi reacţionezi, de felul în care ştii sau nu să fii consecvent în principii şi atitudine. Dacă ai anumite idei în ceea ce priveşte aspectele tale fundamentale, dacă preţuieşti anumite valori şi le respecţi indiferent de situaţie, vorbim despre demnitate. Fiecare decide pentru sine ce este demn şi ce nu, dar o limită există. Demnitatea înseamnă respect: să te respecţi pe tine şi pe cei din jurul tău. Demnitatea nu reprezintă inflexibilitate. Înseamnă doar că, atâta timp cât crezi în ceva, să fii consecvent în practicarea acelei idei. Poţi considera că este demn să ai un anumit limbaj şi să eviţi alte cuvinte, de exemplu argoul sau injuriile. Sau că e demn să nu răspunzi cu aceeaşi monedă unei ofense, ori, dimpotrivă, să nu laşi

jignirile neplătite. Există o seamă de lucruri despre care se poate spune, destul de precis, că sunt demne sau nu sunt demne. De exemplu, nu va putea ﬁ considerat demn să îţi trădezi un prieten ca să scapi tu de o pedeapsă, indiferent despre ce este vorba. Nu este etic, moral, nu ţine de onoare. Prin urmare, dacă acţionezi astfel ca să-ţi scapi pielea, cum se spune, nu poţi ﬁ considerat demn şi nu va avea nimeni, niciodată, încredere în tine. Mândria este o oarecare extindere a demnităţii. Nu doar că nu accepţi anumite lucruri, nu doar că nu le consideri demne, ci le iei de-a dreptul ca pe o ofensă personală. Există aspecte bine delimitate între ce permiţi şi ce nu, iar ce nu accepţi este văzut ca o adevărată degradare. O persoană mândră are o anumită viziune, în proprii ochi, faţă de persoana sa şi nu admite sub nicio formă să facă altfel decât crede de cuviinţă, pentru a-şi păstra imaginea nealterată. Un om mândru nu va accepta ceea ce el consideră degradare, indiferent ce ar însemna această degradare. Mândria acceptă mai greu un compromis. Dacă demnitatea se înclină în faţa raţiunii, mândria îngăduie mai greu ideea eşecului. O persoană mândră îşi va

schimba mai greu concepţiile despre drept şi nedrept, bun şi rău, permis şi nepermis, decât una demnă. Prin urmare, mândria ar trebui să impună, pe lângă stricteţea regulilor, alegerea foarte selectivă a motivelor pentru stricteţe. Dacă eşti mândră, gândeşte-te bine care îţi sunt concepţiile. Şi, mai ales, dacă sunt realiste. Orgoliul seamănă foarte bine cu mândria. Ceea ce le deosebeşte este intensitatea - ceva mai mare în cazul orgoliului -, şi perspectiva. O persoană orgolioasă impune limite de dragul imaginii sale, însă e mai degrabă îngrijorată de părerea pe care o vor avea cei din jur decât de mândrie, de propria părere despre sine. Dacă demnitatea şi mândria pot fi educative, despre orgoliu nu se poate spune chiar acelaşi lucru. Primele două pot influenţa, mai mult sau mai puţin, propria ta fire, în funcţie de ceea ce doreşti şi crezi că este bine, demn, normal sau anormal. Orgoliul se bazează, în cea mai mare parte, pe părerile celorlalţi sau pe ceea ce crezi tu că gândesc ceilalţi. Iar o personalitate bazată doar pe ideile altora nu este cu adevărat o personalitate, ci doar un simulacru. Demnitatea este ceva necesar oricărui om. Ea îţi impune limite şi te învaţă ce înseamnă să te respecţi,

să-i respecţi pe alţii, să ai o anumită conduită, un stil de viaţă al tău, în armonie cu ceilalţi. Mândria cere o oarecare superioritate şi, din acest motiv, ceva mai multă atenţie. Orgoliul însă nu este absolut necesar unui om. Nu este automat adevărat faptul că unui om demn nu-i pasă de părerea celorlalţi, că unul mândru nu va face decât aşa cum crede el de cuviinţă sau că unul orgolios nu are principii. Toţi avem nevoie de repere. Toţi avem nevoie să credem în ceva. Toţi avem nevoie să credem în noi. Şi în acelaşi timp toţi ar trebui să luăm în calcul şi lumea din jur, pentru că nu suntem insule, ci interacţionăm permanent cu ceilalţi. Dacă nu am accepta şi părerile lor, nu am învăţa, ci am stagna. Respect înseamnă să iei în considerare existenţa, ideile şi părerile altor oameni. A respecta pe alţii înseamnă a-i trata cu demnitate şi onoare. Cuvântul ”respect” provine din cuvântul latin respectus, care înseamnă a privi la, a lua în considerare. Consimţirea respectului reprezintă poarta de intrare spre creşterea şi dezvoltarea unor relaţii sănătoase. Dacă dorim să încurajăm pe cineva, spre exemplu, mai întâi trebuie să recunoaştem şi să admitem că acea persoană există şi are valoare. Respectul stă la baza

Animalele nu cunosc noţiunea de rasism... relaţiilor de politeţe dintrun grup sau din societate. El este un ingredient major în creşterea calităţii relaţiilor şi a calităţii vieţii. Lipsa de respect, nu oferă o imagine plăcută. Ea este caracterizată de indiferenţă, umilire, lipsa atenţiei, lipsa consideraţiei. Oamenii au tendinţa de a se ignora unul pe celălalt, acţionând uneori ca şi când celălalt nu ar exista. Interacţiunile care sunt necesare între ei nu sunt uşoare, provoacă stres şi uneori duc la confruntări. Grosolănia este ceva comun. Amabilitatea este neglijată. Şi, din nefericire, acesta poate deveni un mod de a ﬁ pentru unii oameni. Ei ştiu foarte puţin despre respect şi doar foarte rar l-au văzut pus în practică. Oamenii vor să ﬁe respectaţi pentru că doresc să simtă că sunt importanţi, că au însemnătate şi valoa-

re. Noi toţi avem nevoie de atenţie, care este o altă latură a respectului. Este interesant cum cuvântul “demnitate” poate provoca astăzi mirare, multă lume pare să nu-i ştie sensul exact, încercând să-l înnobileze cu semnificaţii aproape supraomeneşti, ca şi cum oamenii demni ar fi o specie dispărută, sau pe cale de dispariţie. Nu e aşa. Un om demn îl recunoşti din prima, poate chiar înainte să deschidă gura. Un asemenea om este acela căruia, dacă-l întâlneşti fără să-l fi cunoscut niciodată înainte, nu i te poţi adresa decât respectuos. Nu are nicio importanţă câtă şcoală are sau câte ţări a străbătut. Doar că pur şi simplu nu-l poţi privi de sus nicicum, şi nici el n-o face, tratându-te la rândul său tot cu respect, pentru că: “A fi mare nu-i mirare, a fi om, îi lucru mare...”

De interes

NOIEMBRIE 2013

Cristian David: Dorim să rezolvăm cât mai multe probleme împreună cu românii de pretutindeni, nu separat de ei Interviu realizat cu Ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni, Cristian David Reporter: Una dintre priorităţile mandatului dumneavoastră o reprezintă soluţionarea problemelor cu care se confruntă românii din afara graniţelor ţării şi mai ales apărarea drepturilor lor. Aţi avut o serie de întâlniri cu oﬁcialităţi din Europa, SUA, Canada dar şi cu reprezentanţi ai comunităţilor de români. La ce concluzie aţi ajuns în urma acestor vizite ? Cristian David: Apariţia acestui portofoliu, a ministerului pentru românii de pretutindeni în cadrul ministerului afacerilor externe reprezintă o reacţie de responsabilitate faţă de problematica românilor care locuiesc în afara graniţelor şi care solicită reacţii coordonate, integrate şi unitare la problemele cu care se confruntă. Strategia pe care am pus-o la punct privind relaţia cu românii de pretutindeni este instrumentul cu care punem în aplicare politicile privitoare la comunităţile româneşti. Noi dorim să rezolvăm cât mai multe probleme împreună cu românii de pretutindeni, nu separat de ei, nu de la Bucureşti fără consultarea lor. Este esenţială întâlnirea cu ei pentru înţelegerea problemelor lor. Un lucru este cert: comunitatea românească din afară reprezintă o parte din societatea noastră la scară mai mică, dar cu aceleaşi probleme. Noi

tratăm comunitatea instituţional, dar ea este formată din oameni cu aceleaşi probleme pe care le au şi cei din ţară. Aici există o interfaţă între stat şi cetăţean, reprezentată de administraţia locală. În ţările de adopţie nu există această interacţiune. Românii din afara graniţelor au nevoie să li se apere drepturile, interesele şi demnitatea. Dacă ne referim la condiţii de muncă, este extrem de important ca cetăţeanul să ﬁe angajat legal şi, atunci când apar probleme, să sesizeze autorităţile statului român, cea mai la îndemână cale ﬁind ambasada sau consulatul. Reporter: Aţi prezentat stategia guvernului de la Bucureşti privind relaţia cu românii de pretutindeni atât în luna august la Mangalia, cât şi la Parlament. V-aş ruga să reveniţi asupra ei şi să ne spuneţi ce conţine acest plan de acţiuni? Cristian David: În primul rând, este vorba despre o abordare unitară şi integrată a relaţiei instituţionale din partea statului român cu românii de pretutindeni, cu toate comunităţile mai vechi sau mai noi, istorice sau moderne şi care înseamnă o varietate de instrumente cu care noi trebuie să operăm, de la promovarea limbii, culturii şi civilizaţiei române, promovarea imaginii, facilitarea procesului de integrare a românilor în comunităţile sau ţările unde au ales să trăiască, la legătura cu familiile rămase acasă, apărarea

drepturilor şi libertăţilor pe care românii le au în calitatea lor de cetăţeni ai UE. Vrem să arătăm lumii că ştim să ne afirmăm cu demnitate identitatea naţională. Întotdeauna suntem priviţi aşa cum îi lăsăm pe alţii să ne vadă. De aceea trebuie să arătăm tuturor valenţele pozitive pe care le avem, ceea ce suntem cu adevărat şi să nu ne lăsăm judecaţi după percepţii sau prejudecăţi . Reporter: Avem şi în Spania o serie de poveşti de succes ale românilor care au reuşit să se integreze şi să devină exemple pentru societatea spaniolă. De multe ori aceste poveşti sunt prea puţin cunoscute în ţară dar şi în celelalte comunităţi de români de pretutindeni. Este necesară o mai bună relaţionare, informare, eventual printr-o platformă de comunicare. Cristian David: Avem în vedere acest lucru. Ştiu că aşteptarea celor de afară este ca informaţia să le parvină în mod facil. Pentru aceasta, susţinem trei platforme de comunicare în mediul online, care să reunească comunicarea virtuală a românilor de pretutindeni, activitatea fiecărei asociaţii de români din străinătate, dar şi o platformă unificatoare a efortului instituţional. Spuneaţi de exemplele pozitive: sunt foarte multe în întreaga lume. Români care au reuşit în ţara de adopţie. Îi felicit şi prin intermediul dumneavoastră pe toţi cei

care vorbesc, gândesc şi simt româneşte, cărora nu le este ruşine să spună că sunt români şi care s-au făcut remarcaţi într-un anumit domeniu. Şi nu numai pe ei îi felicit, dar şi pe toţi cei care doresc să ajute într-un fel România. Iată, unul dintre ultimele exemple vine chiar din Spania unde un grup de români inimoşi a semnat un parteneriat cu un mare spital din Madrid la care pot ﬁ aduşi pentru tratament copii bolnavi din România. De curând am fost la Londra şi am avut o serie de întâlniri cu studenţii români care învaţă în Regatul Unit al Marii Britanii dar şi cu cercetători. Sunt impresionat de performanţele pe care le-au atins, de munca pe care au depus-o şi de contribuţia enormă pe care o au la schimbarea imaginii ţării. Şi nu sunt singurii. Cuvintele de laudă vin nu numai din partea mea ci şi din partea celor care lucrează cu aceşti tineri. Bill Rammell, vice cancelar şi director executiv la Universitatea Bedfordshire, declara la recenta întâlnire pe care am avut-o la Londra că sunt aproximativ 6. 000 de studenţi români în Marea Britanie care au reuşit să înregistreze unele dintre cele mai bune rezultate pe parcursul anilor de studii. Reporter: Spania a fost şi rămâne una dintre ţările în care românii au ajuns în căutarea unui loc de muncă. Ştiu că vă preocupă fenomenul migraţiei pentru că România este o ţară care s-a

confruntat cu acest fenomen pe piaţa muncii. Care sunt principalele direcţii de acţiune în perioada următoare ? Cristian David: În ultimii 10 ani România s-a confruntat cu fenomenul migraţiei pe piaţa muncii. Nivelul mare al remitenţelor a devenit unul dintre motoarele creşterii economice atâta timp cât familiile din ţară au beneficiat economic, dar şi social, de rezultatul muncii celor plecaţi să muncească în alte state. Este necesar să se recunoască beneficiile pe care fenomenul migraţiei îl aduce ţărilor de origine şi importanţa imigranţilor în dezvoltarea societăţii. Este necesar ca printro distribuţie echilibrată a beneficiilor produse de acest fenomen între ţările de origine şi cele de destinaţie să creştem calitatea procesului de migraţie. Este una dintre principalele obligaţii ale guvernelor care se confruntă cu acest fenomen şi cu vulnerabilitatea imigranţilor expuşi abuzurilor. Vreau să subliniez că este imperios necesar să fie asigurate respectarea drepturilor omului şi libertatea de mişcare. Discriminarea şi tendinţele xenofobe trebuie diminuate şi înlăturate prin susţinerea unui dialog intercultural şi inter-religios. Reporter: De curând a avut loc cea de-a 2-a şedinţă a Consiliului consultativ interinstituţional privind comunităţile româneşti din străinătate. Ce s-a decis pentru perioada următoare? Cristian David: Obiectivul acestui Consiliu Consultativ este de corelare şi coordonare a activităţilor diferitelor autorităţi

implicate în problematica românilor din afară graniţelor. Cele cinci direcţii care trebuie să stea la baza acestei conlucrări interinstituţionale vizează: cultura, educaţia, spiritualitatea, asociativitatea şi, nu în ultimul rând, mass-media. Trebuie să precizez că una dintre preocupările pentru anul următor este analizarea oportunităţilor de organizare a Congresului românilor de pretutindeni. Este extrem de important şi util să avem întocmit un program concret de acţiuni pentru 2014, pentru o bună coordonare a instituţiilor care au în sarcină şi problematica românilor de pretutindeni. S-a stabilit de asemenea ca până la viitoarea reuniune a Consiliului consultativ, toate instituţiile să transmită informaţii referitoare la proiecţiile bugetare destinate acţiunilor care vor ﬁ derulate în beneﬁciul comunităţilor româneşti din străinătate în anul 2014. Un interviu realizat de Antoneta Ilie în exclusivitate, pentru Occidentul Românesc.

Spania

NOIEMBRIE 2013

Consulatul României în

Castellón de la Plana

oferă servicii consulare în Alicante O echipă a Consulatului României în Comunitatea Valenciană va oferi consultaţii, asistenţă şi servicii consulare pentru cetăţenii români rezidenţi în provincia Alicante, după cum urmează: • 15 noiembrie, între orele 13.00 şi 18.00 • 16 noiembrie, între orele 10.00 şi 13.00 Vor fi efectuate următoarele categorii de servicii consulare: 1. înscriere acte de stare civilă: certificate de naştere, căsătorie, deces, inclusiv traducerile şi legalizările aferente acestora; 2. servicii consulare notariale: autentificare procuri şi declaraţii, eliberare de inscrip-

ţii consulare etc.; 3. preluare de cereri de verificare a permiselor de conducere auto româneşti (urmând ca verificarea şi emiterea certificatelor să se facă la sediul consulatului); 4. eliberare de titluri de călătorie şi declaraţii de călătorie pentru minori: pentru titlul de călătorie, este obligatorie prezenţa solicitantului în vârstă de peste 14 ani; sub această vârstă, părinţii /părintele /reprezentantul legal trebuie să prezinte o fotografie tip paşaport care să conţină imaginea facială a minorului şi să respecte caracteristicile prevăzute de Legea nr. 248/2005: fără ochelari, cu o expresie a feţei firească, ochii deschişi, privirea spre cameră, imaginea facială să ocupe 7080% din suprafaţa fotografiei, capul şi faţa descoperite; SE VA EVITA ÎMBRĂCĂMINTEA DE CULOARE ALBĂ, GALBENĂ SAU ALTE CULORI DESCHISE!); 5. consultaţii pe teme consulare. IMPORTANT! Nu se preiau cereri de eliberare a paşapoartelor; procedura presupune

prezenţa obligatorie a solicitantului la sediul din Castellón al Consulatului. Locul desfăşurării activităţilor: Centro Social Gastón Castelló, Calle Del Pino Santo 1, Alicante (zona Parque Público Lo Morant, pe latura Calle de Lugo). Accesul se face numai în baza programării obţinute personal, nu prin intermediari, de la Consulatul României la Castellón, astfel: • prin e-mail la adresa: info@ consulatcastellon.e.telefonica. net • prin fax la numărul: 964 257 053 • prin telefon la numărul: 964 216 172 Cetăţenii sunt rugaţi să menţioneze în cerere: numele şi prenumele, tipul de serviciu consular solicitat, localitatea/provincia de domiciliu sau rezidenţă în Spania, un număr de telefon sau o adresă de e-mail pentru contact. Pentru documente necesare, taxe consulare şi alte informaţii, vă rugăm să accesaţi pagina de serviciiconsulare la adresa: http://castellon.mae.ro/ node/832

„Suntem alături de voi!” Asociaţia Umanitară „Ajută şi Tu!” a iniţiat o amplă campanie „Suntem alături de voi!” pentru a oferi o mână de ajutor sinistraţilor din judeţul Galaţi, grav afectaţi de inundaţiile din septembrie 2013. Apelul nostru umanitar a ajuns la inimile şi la sufletul românilor din Spania care nu au rămas insensibili la necazurile şi suferinţa celor năpăstuiţi de acasă. Campaniei „Suntem alături de voi!”, i s-au alăturat asociaţii, biserici şi firme din Spania, oameni cu suflet mare şi drag de aproape: Asociaţia Suflet Românesc din Valencia – preşedinte Daniel Iacob, Asociaţia A.E.P.R.A.D. din Castellón de la Plana, Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Valencia – Preot paroh Claudiu Crăciun, Parohia

„Sfântul Mare Mucenic G heorghe” din Alcalá de Henares, Biserica românească din Azuqueca de Henares – Guadalajara. Prin intermediul acestor organizaţii şi instituţii, un număr impresionant de români din diverse zone ale Spaniei s-au mobilizat să susţină persoanele sinistrate cu alimente neperisabile, apă, îmbrăcăminte, încălţăminte, paturi, lenjerii de pat, produse de igienă, detergenţi sau saci de dormit. Asociaţia Umanitară „Ajută şi Tu!” doreşte să mulţumească pe această cale, voluntarilor, românilor cu suﬂet mare, celor care s-au alăturat acestei acţiuni umanitare, tuturor celor care au contribuit din puţinul lor pentru a ajuta persoanele sinistrate din judeţul Galaţi.

De asemenea, transmitem mii de mulţumiri Monicăi Barabaş şi Gabrielei Diaconescu care, prin grija lor, apelul nostru umanitar s-a făcut auzit şi în comunitatea Valenciană, conducerii restaurantului Apart A2 din Azuqueca de Henares – Ana Pop şi Constantin Iordache care au oferit gratuit spaţiu de colectare şi depozitare şi tuturor celor care au dovedit că le pasă de cei aﬂaţi în necaz şi suferinţă. Finalizarea acestei campanii nu ar ﬁ fost posibilă fără sprijinul companiei de transport Nelu Bârsan, datorită căreia toate ajutoarele au ajuns cu bine în Cudalbi, localitatea cea mai afectată de inundaţiile din judeţul Galaţi. Mulţumim încă o dată tuturor pentru gestul vostru extraordinar şi pentru faptul că, deşi suntem atât de departe de casă, suntem români şi am demonstrat că ne pasă!

Madrid: Guvernul spaniol sprijină integrarea României în spaţiul Schengen

Guvernul spaniol sprijină integrarea României în spaţiul Schengen şi apreciază eforturile autorităţilor române în acest domeniu, a declarat ministrul Justiţiei din Spania, Alberto Ruiz Gallardon, în cadrul discuţiilor pe care le-a purtat, la Madrid, cu ministrul Robert Cazanciuc. „Agenda discuţiilor dintre cei doi miniştri de justiţie a inclus teme europene de actualitate, aﬂate în dezbaterea Consiliului UE precum spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, evoluţiile negocierilor privind protecţia datelor personale, propunerile privind înﬁin-

ţarea Parchetului European şi consolidarea Eurojust”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Justiţiei. În cadrul întâlnirii au fost abordate şi aspecte vizând reforma sistemelor de justiţie, lupta împotriva corupţiei, cooperarea judiciară în materie civilă şi penală, precum şi problematici care vizează comunitatea românească în Spania. Demnitarul român a susţinut, de asemenea, întâlniri cu Procurorul general Eduardo Torres-Dulce, cu preşedintele Comisiei pentru Justiţie din Congresul Deputaţilor, Alfredo Prada

Presa. În cadrul acestor întâlniri, ministrul român a prezentat stadiul actual al reformelor sistemului juridic românesc, cu accent pe demersurile întreprinse în reforma codurilor juridice şi lupta împotriva corupţiei. În cadrul întrevederii cu Torres-Dulce, a fost apreciată colaborarea excelentă derulată la nivel tehnic pe teme europene în domeniu între Spania şi România. De asemenea, delegaţia română a vizitat Centrul Penitenciar Madrid VII Estremera, cel mai recent centru-standard, înﬁinţat în 2008. ***

Spania

NOIEMBRIE 2013

După doi ani de recesiune, Spania a înregistrat creştere economică în trimestrul al treilea Spania a înregistrat creştere economică de 0,1% în trimestrul al treilea, comparativ cu trimestrul al doilea, după doi ani de recesiune, potrivit estimărilor băncii centrale de la Madrid. Revenirea economiei pe creştere oferă un nou sprijin eforturilor premierului Mariano Rajoy de a reduce deﬁcitul bugetar şi rata foarte ridicată a şomajului, de circa 26%, citate de

Bloomberg. Raportat la trimestrul al treilea de anul trecut, PIB a scăzut cu 1,2%. Datele prezentate de Banca Spaniei sunt preliminare şi au fost anticipate de analiştii consultaţi de Bloomberg. Spania îşi revine din a doua recesiune de după criza ﬁnanciară declanşată în 2008, evoluţie susţinută de întoarcerea investitorilor pe bursă şi pe piaţa obligaţiunilor. Indiciile unei creş-

teri economice bazate în mare parte pe exporturi l-ar putea ajuta pe Rajoy să convingă mai uşor populaţia că măsurile de austeritate adoptate de guvern vor ajuta ţara să iasă din criza datoriilor. „Suntem optimişti în privinţa periferiei zonei euro pe ansamblu şi a Spaniei în particular. Spania a implementat schimbări structurale, a redus semnificativ deficitul bugetar, încrederea mediului de afaceri se îmbunătăţeşte, iar şomajul probabil nu va mai creşte prea mult”, a declarat Robert Wood, economist la Berenberg Bank. Wood estimează o creştere economică de până la 1,4% anul următor pentru Spania. Creşterea economică din trimestrul al treilea a fost susţinută de exporturi, în timp ce cererea internă a scăzut cu 0,3%, arată datele Băncii Spaniei. Rajoy are încă de rezolvat probleme semnificative, precum îndatorarea foarte ridicată, estimată la 100% din PIB anul următor, şi şomajul de 56% în rândul tinerilor. Rata generală a şomajului, în prezent de 26%, va rămâne peste pragul de 25% până în 2018, estimează Fondul Monetar Internaţional.

Spania este obligată să elibereze un separatist ETA Un tribunal din Spania a decis eliberarea din detenţie a unei membre a mişcării separatiste ETA, ca urmare a solicitării Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Ines del Rio Prada a fost condamnată la 30 de ani de închisoare pentru implicare în acte teroriste comise de ETA în 1989. Curtea de la Strasbourg a ajuns la concluzia că autorităţile spaniole aplică în mod eronat aşa-zisa doctrină Parot. Această prevedere legală a fost elaborată cu scopul de

minimiza posibilitatea eliberării condiţionate a persoanelor condamnate pentru acte de terorism. Experţii aﬁrmă că elibera-

rea membrei ETA creează un precedent de care ar putea proﬁta alţi 76 de membri ETA, condamnaţi pentru terorism.

Reţea de proxenetism care exploata 200 de femei, anihilată O reţea de proxenetism care exploata peste 200 de femei, în principal românce, a fost destructurată în provincia spaniolă Catalonia, anunţă autorităţile spaniole, citate de AFP. Membrii reţelei de proxenetism sunt români, spanioli şi

marocani. Nouă suspecţi au fost arestaţi la Barcelona, unde au avut loc şi cinci percheziţii. „Una dintre victime, integrată în reţea de când era minoră, s-a sinucis în septembrie, aruncându-se de pe un pod”, a precizat poliţia. Proxeneţii exploatau aproxi-

mativ 200 de femei străine, în principal românce, aducândule în Spania cu promisiunea unor locuri de muncă, dar forţându-le să se prostitueze. În cursul percheziţiilor au fost identiﬁcate 26 de victime, inclusiv patru minore şi o tânără cu dizabilităţi.

Ambasadorul american, convocat de Madrid după informaţii privind activităţi de spionaj Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, a decis convocarea ambasadorului american pentru a-i se cere explicaţii în legătură cu presupuse interceptări, după o serie de informaţii publicate de presă, relatează AFP.

„Nu avem nicio dovadă că Spania a fost spionată”, a declarat Rajoy la Bruxelles, unde participă la summitul Consiliului European. „Dar îl vom convoca pe ambasadorul Statelor Unite pentru a-i cere informaţii în acest caz”, a adăugat premierul Spaniei. Şeful diplomaţiei spaniole, Jose Manuel Garcia Margallo, a conﬁrmat că ambasadorul american, James Costos, a fost convocat, pentru luni dimineaţă, la Minis-

terul de Externe. „Guvernul spaniol consideră că aceste activităţi de spionaj, dacă se vor conﬁrma, sunt absolut inacceptabile şi inadmisibile între ţări aliate”, a subliniat Margallo. Ziarul El Pais a dezvăluit vineri că Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA) ar fi spionat membri ai Guvernului spaniol, interceptând inclusiv comunicaţiile fostului premier Jose Luis Rodriguez Zapatero.

Şomajul în a doua scădere trimestrială consecutivă Rata şomajului din Spania a scăzut, în perioada iulieseptmbrie 2013, pentru al doilea trimestru consecutiv, ca urmare a ieşirii economiei ţării din recesiunea care a durat mai bine de doi ani. Conform Institutului Naţional de Statistică de la Madrid, rata şomajului din Spania s-a redus cu 0,3 puncte procentuale în trimestrul al treilea, faţă de trimestrul precedent, la 26%. Analiştii anticipau o rată a şomajului de 26,1%.

Numărul persoanelor fără loc de muncă a scăzut cu 72.800, la 5,9 milioane în perioada menţionată. Fondul Monetar Internaţional preconizează că rata şomajului din Spania va rămâne peste 25% până în 2018. Spania a ieşit, în trimestrul al treilea din 2013, din recesiunea cu care s-a confruntat în ultimii doi ani, potrivit estimărilor lansate de banca centrală de la Madrid. Conform instituţiei, Produ-

sul Intern Brut al Spaniei a înregistrat, în perioada iulie - septembrie 2013, o creştere de 0,1%, comparativ cu trimestrul al doilea, când a scăzut cu 0,1%. Raportat la trimestrul al treilea al anului trecut, PIB-ul Spaniei a scăzut cu 1,2%. Creşterea economică din trimestrul al treilea a fost susţinută de exporturi, în timp ce consumul intern a scăzut cu 0,3%, potrivit Băncii Spaniei.

România

CAUZA cutremurelor de la Galaţi Ministrul delegat pentru Cercetare, Mihnea Costoiu, susţine că, potrivit raportului specialiştilor, cutremurele din Galaţi au fost de natură tectonică, nu au legătură cu cele din Vrancea şi nu au fost generate de foraje sau de inundaţii, dar acestea din urmă au amplificat efectul în comuna Izvoarele. Potrivit raportului, prezentat, vineri, în şedinţa de guvern, cauzele numeroaselor seisme înregistrate într-un interval scurt în câteva comune din Galaţi sunt naturale, respectiv de natură tectonică. Seismele din Galaţi nu au fost provocate de cele din Vrancea şi nici nu le-au influenţat pe acestea din urmă, având în vedere că în Vrancea se produc la peste 150 kilometri, iar în Galaţi au fost înregistrate la 4-5 kilometri. Dimpotrivă, seismele din Vrancea au contribuit la detensionarea celor din Galaţi, Potrivit unui comunicat transmis, vineri seară, de Biroul de Presă al DNA, subinspectorul Loredana Mirela Coste, ofiţer psiholog în cadrul Poliţiei Bihor, şi agentul şef George Alexandru Botto, din cadrul Serviciului judeţean de Informaţii şi Protecţie Internă, au fost reţinuţi, în aceeaşi seară, de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub acuzaţia de trafic de influenţă în formă continuată. Cei doi au fost prinşi în flagrant în urma unei acţiuni a poliţiştilor de la Serviciului judeţean Anticorupţie Bihor în momentul în care primeau 7.000 de euro, o tranşă din suma totală de 39.000 euro pe care au pretins-o de la un om de afaceri orădean, în numele unui ofiţer de la Serviciul de Investigare a Fraudelor Bihor. Potrivit sursei citate, cei doi l-au abordat în mai multe rânduri pe afacerist, care este cercetat în mai multe dosare

susţin specialiştii. De asemenea, seismele din Galaţi nu au fost cauzate de foraje având în vedere că acestea au fost realizate cu mult timp în urmă, la adâncimi care nu depăşesc 1.500 de metri, iar la circa 2.500 de metri există un strat cristalin foarte dur. Costoiu a arătat că nici inundaţiile recente nu ar fi putut declanşa seismele din comunele gălăţene deoarece viitura nu a stagnat, iar apa nu putea pătrunde la 5.000 de metri. Potrivit raportului, însă, inundaţiile au amplificat, prin două canale subterane, efectul seismelor la Izvoarele. „Raportul prezintă faptul că, datorită inundaţiilor, două zone din centrul comunei Izvoarele au favorizat şi amplificat undele seismice. Seismele au epicentrul între 5 şi 10 kilometri, apa nu a ajuns la 5-10 kilometri, dar a ajuns în stratul

superficial care a permis transformarea celor două canale de roci nesedimentate în amplificator pentru transmiterea acestor seisme”, a afirmat Costoiu. Începând cu data de 23 septembrie, în zona Galaţi s-au produs peste 260 de cutremure, dintre care peste 30 au avut magnitudini de peste 2,5 grade pe scara Richter. Cele mai puternice seisme înregistrate la Galaţi în această perioadă au avut 3,9 grade şi s-au produs în 29 şi 30 septembrie şi în 4 octombrie. Premierul Victor Ponta i-a cerut ca raportul să fie prezentat public pentru a exista date ştiinţifice şi nu tot felul de „prostii” prezentate la televiziuni de „exaltaţi”. „O să vă rog să daţi şi publicităţii concluziile ştiinţifice şi, în felul acesta, poate că tot felul de neprofesionişti, vedete de televiziune, totuşi, în lucururi serioase cum e siguranţa oa-

menilor, cum e zona seismică, îi ascultăm pe specialişti şi nu pe exaltaţii care bat televizoarele cu tot felul de prostii ca să ﬁe vedete”, a spus premierul. El i-a solicitat vicepremierului Dragnea elaborarea unei strategii de sprijinire a persoanelor care au fost afectate, pentru refacerea locuinţelor. „În general e vorba de locuinţe, din câte am văzut, de chirpici, de pământ. Deci, nu vor ﬁ cheltuieli foarte mari. Dacă sunt oameni care eventual vor să se mute în altă parte...”, a spus Ponta.

Psihologul Poliţiei Bihor şi un agent al Protecţiei Interne, reţinuţi pentru trafic de influenţă penale pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală. Iniţial, în perioada octombrie 2012 - octombrie 2013, psiholoaga şi colegul ei au cerut omului de afaceri 11.000 euro, sumă pe care au şi încasat-o, promiţându-i în schimb o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarele sale. „Ulterior, în acelaşi scop, în perioada iunie - iulie, Botto şi Coste au pretins de la aceeaşi persoană şi suma de 18.000 euro, lăsând să se creadă că va fi remisă lucrătorilor de poliţie din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor ce aveau în instrumentare dosarele penale ale acestuia”, se arată în comunicat. Afaceristul a acceptat să le ofere 10.000 de euro, însă imediat după întâlnire i-a de-

nunţat. Vineri, imediat după ce Coste şi Botto au încasat 7.000 de euro din cei 10.000 promişi, au fost ridicaţi de poliţiştii Serviciului judeţean Anticorupţie Bihor care supravegheau tranzacţia împreună cu un procu-

ror al DNA Oradea. Cei doi au fost duşi la sediul DNA Oradea pentru audieri, la ﬁnalul cărora au fost reţinuţi pe 24 de ore, iar sâmbătă vor ﬁ prezentaţi la Tribunalul Bihor cu propunere de arestare preventivă pe 29 de zile.

Daniel Constantin: Activitatea medicilor veterinari este foarte bună Ministrul Agriculturii şi D ezvoltării Rurale, Daniel Constantin, i-a felicitat vineri pe medicii veterinari prezenţi la ediţia a VII-a a Congresului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari de la Sinaia, asigurându-i de tot sprijinul său şi de cel al Guvernului. „Cu toate că sunt inginer zootehnist am venit ca să vă asigur de tot suportul meu ca ministru al agriculturii dar şi de ajutorul Guvernului, iar în al doilea rând să vă asigur de toate eforturile pe care le fac, să leg tot mai multe prietenii cu medicii veterinari nu numai la nivelul nostru. Lucrez foarte bine şi cu cei din conducerea Colegiului

şi cu cei de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Deci se poate şi cred că trebuie să am această datorie să leg cât mai multe prietenii şi la nivel de teritoriu între zootehnişti şi medici veterinari”, a spus ministrul agriculturii. Daniel Constantin a adăugat că în acest an s-au înregistrat câteva succese şi multe se datorează activităţii medicilor veterinari, printre acestea numărându-se deblocarea pieţei exporturilor pentru China unde se vor exporta bovine vii şi carne de porc. Totodată, ministrul şi-a expri-

mat speranţa ca exporturile româneşti să ajungă şi pe piaţa din Rusia. „Eu sper că timpul ne va ajuta să pătrundem şi pe această piaţă. Suntem foarte aproape de alte proiecte de succes. Mă refer la ceea ce ar trebui să se întâmple cu Turcia, unde suntem blocaţi atât din punct de vedere al tranzitului dar şi din punct de vedere al exporturilor. Cred că după ce s-a publicat în broşura Organizaţiei Internaţionale a epizootiilor (...) cred că îndeplinim toate criteriile cerute, cred eu în mod exagerat, de Turcia. Eu sper să putem să deblocăm şi această zonă”, a aﬁrmat Daniel Constantin.

Referitor la laptele neconform, ministrul agriculturii crede că obiectivul din punct de vedere sanitar-veterinar a fost atins fiind vorba de un procent de sub 10% de neconformitate. El a mai adăugat că în aceste zile analizează dacă să mai solicite sau nu derogare de la Uniunea Europeană. „Opţiunea mea este că nu ar trebui să mai solicităm niciun fel de derogare de la 1 ianuarie 2014. Am avut timp suficient să rezolvăm toate problemele, în mare parte s-au rezolvat, dar sigur că mai există un procent dar implicaţiile sociale ar putea să fie şi ele importante”, a precizat ministrul.

NOIEMBRIE 2013

Cristian Preda:

Nu mă mai întorc în PDL

Europarlamentarul Cristian Preda (suspendat din PDL) a declarat vineri că nu se mai întoarce în Partidul Democrat Liberal şi că vrea să participe la transformarea Mişcării Populare şi a Forţei Civice întro nouă formaţiune, care va defini alternativa politică la USL. Preda a mai spus că susţine candidatura la alegerile prezidenţiale a lui Mihai Răzvan Ungureanu, preşedintele Forţei Civice. „Am decis să asum public faptul că nu mă voi mai întoarce în PDL după suspendarea care mi-a retras calitatea de membru şi am în acest moment două proiecte. Primul este acela de a participa la apropierea, la fuziunea, la contopirea celor două partide Forţa Civică şi Partidul Mişcarea Populară. E un proiect important pentru scena politică din România, nu-i o ambiţie personală, e o miză pentru democraţia din România şi vreau în perioada următoare să fiu un actor al acestei apropieri, să particip la apropierea şi la transformarea celor două partide într-o alternativă politică viabilă. Vreau să fiu primul membru al acestei noi formaţiuni, care va defini alternativa politică. Cred că avem nevoie în acest moment de o opţiune alternativă la pâcla fesenistă, reprezentată pe de-o parte de USL, care guvernează şi de opoziţia falsă pe care o avem în acest

moment, din păcate, în PDL”, a spus Preda într-o conferinţă de presă la sediul Forţei Civice. El a adăugat că acestei alternative ar trebui să i se alăture toţi pedeliştii care în acest moment sunt nemulţumiţi pentru felul în care este articulată opoziţia faţă de regimul USL, toţi cei care în PDL „nu suportă fesenismul dominant în acest moment la nivelul conducerii”. „Al doilea proiect pe care vreau să-l susţin este candidatura la prezidenţiale a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Aş vrea să susţin această candidatură, să fac în aşa fel încât tot mai mulţi oameni respectabili să se apropie acestui proiect. E, din nou, vorba de un proiect pentru România, pentru că eu cred că avem nevoie de o putere divizată. Este dramatic dacă la anul vom da toată puterea pe mâna USL. E nevoie de o culoare pentru majoritatea guvernamentală şi de o altă culoare politică la Cotroceni şi cred că avem nevoie pentru a deﬁni această alternativă de un om respectabil, cu bun renume, nu de diverşi clovni care au ambiţii în acest moment pe scena politică. Mergeţi pe mâna mea, pentru că din 1996 încoace am votat şi am susţinut toţi preşedinţii care au ajuns la Cotroceni, inclusiv în 2000, am votat cu Iliescu în turul doi împotriva lui Vadim”, a susţinut europarlamentarul.

Guvernul îşi va angaja răspunderea pentru proiectul descentralizării la jumătatea lunii noiembrie Guvernul îşi va angaja răspunderea în Parlament pentru proiectul de lege privind descentralizarea administraţiei publice la jumătatea lunii noiembrie, a anunţat premierul Victor Ponta, care a precizat că prevederile noii legi vor ﬁ prezentate şi grupurilor parlamentare ale opoziţiei. „La jumătatea lunii noiembrie, după ce discutăm evident în

Guvern, ne vom anagaja răspunderea pe proiectul de descentralizare a structurilor care vor merge la autorităţile publice locale”, a spus Ponta miniştrilor, în şedinţa de guvern. El i-a cerut vicepremierului Liviu Dragnea să prezinte proiectul şi grupurilor PDL şi PPDD, astfel încât să existe „cel mai larg dialog posibil”.

NOIEMBRIE 2013

Elite fără frontiere

Gruia Bădescu

îşi doreşte să redeseneze România

A studiat geografia în America, (Middlebury College), designul urban şi ştiinţele sociale în Marea Britanie (London School of Economics), ştiinţe politice în Franţa (Sciences Po, Paris) şi istoria în Germania (Johannes Guttenberg Universitaet, Mainz). S-a oprit, în cele din urmă, la un domeniu pentru care a făcut o mare pasiune: arhitectură şi urbanism. Doctorand la Cambridge, astăzi, Gruia ne-a vorbit despre cum ar redesena, la propriu, România. Medalia de Aur la Olimpiada Internaţională de Geografie, Durban, Africa de Sud, 2002. Summa Cum Laude, Phi Beta Kappa, la Middlebury College. Bursier Jack Kent Cooke, pentru studii postuniversitare, între cei 35 nominalizaţi din peste 500 universităţi americane. Publicaţii în reviste şi jurnale academice in ternaţionale, capitole în cărţi publicate în Statele Unite, Cehia şi România. Bursă de cercetare National Geographic Society pentru proiectul „Rolul reconstrucţiei arhitecturale şi a designului urban în reconcilierea postconflict din Beirut şi Sarajevo”. Membru al echipei care a lucrat pentru Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Centrului Bucureştiului. Arhitectura urbană l-a acaparat, în cele din urmă, după acest lung periplu în mediul academic internaţional. La 29 de ani, lui Gruia Bădescu îi este destul de clar ce vrea să facă cu ceea ce ştie: să salveze lumea de urât, de ce este greşit şi prost înţeles

de cei din jurul său. Atât cât poate el, singur sau alături de ceilalţi. Mai ales acasă. Totul în viaţa lui înseamnă, într-un fel sau altul, o încercare de a răspunde cumva la trauma urbană a prezentului. Fie că este vorba de Bucureştiul mutilat de intervenţiile din anii ’80, dar şi de astăzi, fie de oraşele distruse de războaie. Tema lucrării sale de licenţă a fost, de altfel, intersecţia dintre politică şi arhitectură în reconstrucţia oraşelor germane după cel de-al doilea Război Mondial. În acelaşi timp, prin grantul National Geographic Society, a încercat să afle cum a fost folosită, ca instrument de reconciliere, arhitectura reconstrucţiei în oraşe precum Sarajevo şi Beirut. Iar munca la Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru zona centrală a Bucureştiului nu a fost altceva decât expresia dorinţei sale de a face ceva pentru oraşul natal. Un lucru care îl preocupă de mult timp pe tânărul doctorand la Cambridge. Ce-am avut, am pierdut! Înainte să plece la studii, în America, Gruia a vrut să cunoască mai bine România. Şi a bătut ţara-n lung şi-n lat, câteva luni, cu trenul, cu autobuzul, făcând autostopul. La plecare, ştia precis ce lăsase în urmă: o comunitate febrilă, însetată de entuziasmul schimbării. Şi da, cu fiecare întoarcere, tânărul student redescoperea o Românie modificată câte puţin, într-o permanentă şi firească dezvoltare. Din păcate, multe se petreceau şi se petrec într-un fel

ce pare insensibil la propriul potenţial şi la bunele practici, ori la greşelile comise de alţii, „de la care am fi putut învăţa - din America de Nord sau Vestul Europei”, spune Gruia. Tot ce învăţase la cursurile de urbanism, la Middlebury, se derula, acasă, ca într-o oglindă. „De exemplu, fenomenul de strip mall - şosele bordate de parcările interminabile ale magazinelor mari şi reclame luminoase, criticate de designul urban, care preferă dezvoltările mai compacte, în care parcările nu domină spaţiul public. Revenit în ţară, observam repetarea acestui model şi vedeam cu multă consternare cum DN 1, prin pădurea Băneasa, fusese, în mare parte, transformat într-un strip mall.” O altă problemă pe care ne-o aminteşte Gruia sunt spaţiile de birouri de care Capitala noastră avea, natural, nevoie. La concursul internaţional „Bucureşti 2000”, aflăm de la el, „se considera zona Casei Poporului o imensă oportunitate de a rezolva această problemă. O pădure de clădiri de birouri ar fi putut transforma, pe de o parte, efectul megalomaniac al palatului şi, pe de alta, ar fi eliberat restul oraşului de marea presiune imobiliară”. Deşi planul câştigător al concursului descria detaliat această viziune, el nu a fost niciodată implementat. În schimb, avem un oraş în care cartierele istorice au suferit demolări mai agresive decât în anii ’80, pentru a se construi… clădiri de birouri! „Oraşul avea nevoie de acestea”, intervine Gruia, „dar, după experienţa ceauşistă traumatizantă, te-ai aştepta să fie protejat ceva mai mult patrimonial architectural. Cartierele istorice au fost mutilate de jocul imobiliar, apoi prin alterări, anvelopări, polistirenizări şi renovări greşite. Şi nu este vorba numai de rechinii imobiliari. Ci de foarte multe persoane care, poate inconştient, alterează agresiv spaţiul oraşului. Dintr-unul cu o întinsă zonă

veche a caselor, între grădini, Bucureştiul nostru este din ce în ce mai neprietenos. Gardurile noi, înalte, blochează accesul vizual înspre case, renovările de proastă calitate abundă, demolările continuă, arhitectura nouă, de calitate, este destul de rară. Iar la ţară, lucrurile nu stau deloc mai bine.” Casele făloase au demolat şarmul satului românesc „În mediul rural migraţia masivă a dus la fenomenul pe care antropologul Vintilă Mihăilescu îl numeşte al „caselor făloase” - acele construcţii prin care cei care lucrează în Italia sau Spania vor să îşi demonstreze succesul, pe de o parte, şi modernitatea, tranziţia de la statutul de «ţăran», pe care ei îl văd denigrator, pe de altă parte. Urmarea - arhitectura tradiţională este abandonată, distrusă, denigrată chiar. Satele româneşti s-au transformat într-un fel care este greu de reparat, în colecţii de arhitectură grotescă. Sigur că trăim într-o lume în continuu flux, în care nu putem să oprim oamenii din a trăi cum vor ei şi de a schimba lucrurile. Satele nu pot să fie colecţii muzeale, ci trebuie să rămână vii. Trebuie ca ele să ofere o bună calitate a vieţii locuitorilor. Ceea ce trebuie şi putem face, însă, este să le arătăm acestor oameni modele pozitive: de la renovări şi construcţii noi, de calitate, la proiecte care arată avantajele arhitecturii tradiţionale, de la caracteristici de mediu, la valoarea identitară şi de spirit a locului. La nivel administrativ, zonele rurale nu mai trebuie neglijate. Uităm că România este jumătate rurală. Educaţia, serviciile sanitare şi sociale sunt la pământ. Dincolo de politici agricole, trebuie să ne concentrăm mai mult pe politici de dezvoltare rurală. De multe ori, se vorbeşte despre marea şansă pe care o reprezintă turismul. Dar turismul trebuie să fie doar un ingredient dintr-un cocktail mult mai complex. Nu putem şi nu trebuie

să dorim să avem numai sate de pensiuni. De la agricultură biologică, la meşteşuguri, dar şi IMM-uri, mediul rural trebuie stimulat în mai multe direcţii. Un sat nu este sustenabil doar prin turism. Vara trecută, am făcut parte din echipa de organizare a unui atelier interdisciplinar de regenerare rurală în Soveja (Vrancea), în care tineri foarte inimoşi din toate colţurile ţării – arhitecţi, urbanişti, sociologi, ingineri au dezbătut diverse strategii pentru regenerarea Sovejei şi a mediului rural românesc. Abordările acestea multisectoriale sunt cele pe care se poate merge, de la scară locală, la cea a politicilor guvernamentale.” Am venit, am văzut, m-am întors Toate acestea l-au făcut pe tânărul Gruia să-şi dorească să revină acasă. „Dacă procesele sociale şi politice sunt ciclice, sau, mai bine zis, sunt reversibile, odată făcută o intervenţie în peisaj, ﬁe că este vorba de cel urban sau cel rural, este foarte greu să întorci roata. Schimbările în mediul construit sunt de cele mai multe ori ireversibile. Şi am considerat că, de vreme ce mă afectează atât de mult ceea ce văd acasă, trebuie să fac ceva. Cât de mic, dar să mă implic”. În urmă cu 3 ani, când termina masterul de Design Urban la London School of Econoics (un program inovativ care combină abordarea spaţială a arhitecţilor şi designerilor urbani cu cea a ştiinţelor sociale), Gruia s-a întors în România, pentru doi ani. „Cei doi ani petrecuţi în ţară au fost extraordinari”. În acest timp, a participat la un proiect legat de regenerarea centrelor istorice la PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), a avut şansa să

lucreze la Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru centrul Bucureştiului, şi la cel de evaluare a spaţiilor publice din România, Space Syntax România. A reuşit, totodată, să participe la organizarea de ateliere şi cursuri, să disemineze ce învăţase în America, la şcoală, să se alăture unor cauze, pentru că aşa îi dictau valorile şi convingerile profesionale şi civice. Desigur, a trecut prin multe lupte şi prin inevitabile dezamăgiri, în demersurile sale. A descoperit, însă, mulţi dintre oamenii pe care astăzi, în România, trebuie să îi cauţi bine: implicaţi şi dedicaţi cauzelor comune, alături de care poţi lupta şi spera. „Bucureştiul”, spune tânărul doctorand la Cambridge, „ca orice mare oraş, are multe universuri paralele. Am fost fericit să descopăr universul paralel al oamenilor interesaţi să facă ceva pentru oraşul lor, pentru civism, pentru valori. Oameni liberi şi solidari deopotrivă, oameni care cred într-o ţară mai bună şi fac tot posibilul să lupte pentru ea”. Între timp, Gruia Bădescu a plecat din nou, pentru doctorat, la una dintre cele mai prestigioase universităţi de pe Glob. România, satul nostru, Bucureştiul, se tot schimbă. Ceea ce înainte era pentru acest tânăr o plimbare de plăcere şi redescoperire, a devenit sursa unui şir tot mai lung de dezamăgiri: o altă casă demolată, o altă construcţie nepotrivită, alte mulţimi de termopane PVC care ruinează implacabil toată arhitectura… „Dar oamenii aceia minunaţi despre care v-am vorbit sunt în mare parte tot acolo, acasă. Iar pentru că ei sunt acolo, şi eu sunt acolo.” Un material realizat de Adriana Mărgărit

Educaţie şi cultură

Dan Caragea - Critic literar Portugalia

„Abracadabra” NODEX-ul ne spune că: ABRACADÁBRA f. 1) Cuvânt cabalistic căruia i se atribuie putere magică. 2) Îngrămădire de cuvinte fără sens. [Sil. a-bra-] /<fr., it. abracadabra Într-adevăr, este vorba de o formulă cabalistică (azi are aspectul unui cuvânt) folosită pentru prevenirea sau vindecarea bolilor. Era inscripţionată triunghiular pe o amuletă purtată la gât sau pe un pergament. ABRACADABRA BRACADABR RACADAB ACADA CAD A Prima atestare o găsim

Puşa Roth - Bucureşti Pentru a putea vorbi de poetul, filologul, istoricul, diplomatul şi omul politic, marele dregător domnesc, Ienăchiţă Văcărescu (1740–12 iulie 1797), trebuie să spunem încă de la început că el este considerat precursorul iluminismului românesc din secolul al XIX-lea, folosind limba română cultă atât în scrierile sale filologice sau istorice, dar şi în poezie. Pentru Ienăchiţă, spune Eugen Simion, „o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime, în forme corecte, generalizate, subtilităţile gândirii (cugetele frumoase) şi ale imaginaţiei (poeticele faceri). Atât de obstinat este acest gând încât gramaticianul-poet identifică dificultăţile scrisului său cu acelea ale naşterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabileşte table morale, fundează o logică şi o estetică. Sentiment, încă o dată, de întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuinţe este, fatalmente, didactică şi sentenţioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se sileşte să îndoaie abstracţiunile şi să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea şi să fie mai uşor de reţinut”. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Lucrarea sa, „Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani”, a fost publicată postum, în anul 1863, de Alexandru Papiu Ilarian. „Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani” cuprinde referiri, în paralel, la domniile din Principate. Prima jumătate a lucrării este o listă a tuturor împăraţilor, o prezentare pe scurt a domniilor otomane, începând de la 1300, cu Osman I, fondatorul

Vorbe de duh şi de luare-aminte (VI)

NOIEMBRIE 2013

într-un poem didactic latinesc de la începutul secolului al IIIlea, la Serenus Sammonicus: „inscribis cartae quod dicitur abracadabra”. În ceea ce priveşte etimologia acestui cuvânt, ipoteza tradiţională cea mai răspândită spune că latinii au preluat cuvântul grecesc „αβρακάδαβρα” unde „k” provine din confuzia între Σ (σ)şi Ξ (ξ). Cuvântul a fost probabil creat de gnosticii basilidieni plecând de la grecescul „αβραξάς”, abraxas. O ipoteză mai recentă, al lui Katz (E. KATZ, Abrakadabra und Abraxas. Zeitschrift für die Geschichte der Juden. 1964, t. 1, p. 179-187) şi preluată de mai multe dicţionare de anvergură, face conexiunea între „abracadabra” şi „abraxas”, ambele ﬁind cuvinte magice. Astfel, cuvântul ebraic „abradak-abra”, ar însemna, literal: „ca patru să zdrobească patru”, însemnând că Dumnezeu (criptograma care îl reprezintă este „patru”) va învinge cele patru elemente. Astfel, simbolistica numărului patru şi dispunerea

în triunghi ar fi tămăduit de orice boală. O a treia ipoteză ar lua în calcul ebraicul „hab,rákáh”, „binecuvântat, sfânt”, atribuit unui dumnezeu gnostic, şi unde finalul „-dabra” ar fi putut corespunde ebraicului „dábár”. Atestat în franceză în 1560, în engleză în 1565, cuvântul dovedeşte o mare stabilitate în toate limbile în care a pătruns. În română (nu l-am putut atesta înainte de 1839) sensurile actuale sunt legate fie de: 1) o formulă magică („În peştera demonului amorului, zise de Lys încet... Sună din acest clopoţel de metal şi strigă... Abracadabra...”, Eminescu, M., Avatarii faraonului Tlà), folosită azi în iluzionism, fie de 2) o îngrămădire de cuvinte, fără sens („Pe masă, hârtii,

versuri, ziare rupte şi întregi, broşuri efemere ce se împart gratis, în ﬁne, totul un abracadabra fără înţeles şi fără scop.”, Eminescu, M., Geniu pustiu). „La calendele greceşti” Expresia însemnă „niciodată”, având şi echivalente: „la sfântu-aşteaptă”, „la Paştele cailor”, „când va face plopul pere şi răchita micşunele”, „la moşii cei verzi” (frazeologism arhaic). După unii etimologi, termenul calende ar ﬁ de origine etruscă, alţii îl consideră însă de origine pur latinească. Din calende derivă şi românescul „colindă”. În vechiul calendar roman, luna se împărţea în calende (primele 3 sau 5 zile), none (de la 5 sau 7 până la 13 sau 15) şi ide (următoarele, după 15). Calendele erau prima zi a

ﬁecărei luni, iar aceasta coincidea cu luna nouă în vremurile în care calendarul urma ciclul lunar. În întâia zi (zântâiul, cum se spune la noi în popor), pontiﬁi anunţau data sărbătorilor mobile ce aveau să urmeze, iar datornicii trebuiau să-şi plătească datoriile înscrise în calendaria, adică în caietul cu socoteli. Calendele erau închinate Iunonei, aşa cum idele erau închinate lui Jupiter. Calendele lunii ianuarie se numeau Saturnalii, iar romanii le serbau la sfârşitul lunii decembrie. Matronalele erau sărbătorite de femeile romane la calendele din martie, aşa cum calendaefabariae se sărbătoreau în iunie, oferindu-se zeilor o mâncare de bob (în latină, la bob se zice faba). Sub Iulius Cezar, prin anul 45 î. H., calendarul roman s-a

imperiului, până la sultanul Selim al III-lea, precedată de biografia profetului Mahomed. Pentru fiecare împărat autorul a compus o epigramă laudativă, dar destul de prozaică. Interesantă este povestirea călătoriei sale la Viena, un adevărat jurnal, instructiv şi amuzant, superior celui al lui Dinicu Golescu, afirmă specialiştii. La izvoarele mărturisite în note, precum „Nichifor, Zanora, Laonic, Leungravie, Lodvocat, Cantemir, Volter, Buşing şi alţii”, s-au adăugat, pentru ultima parte, amintirile autorului. Lucrarea, văzută fie ca „o operă de istorie universală” (N. Iorga), fie ca o scriere encomiastică, mărturie a ataşamentului faţă de Poartă al lui Văcărescu, furnizează însă preţioase informaţii de sursă biografică asupra epocii. Urmărind „folosirile cele ce să născu dân istorii” şi neocolind pilda morală, cărturarul încearcă o schiţă a mentalităţii turco-osmane pornind de la învăţăturile Coranului, substituie un caracter printr-o imagine mitologică, rezumă situaţii complexe prin fraze de concizie şi înţeles paremiologic ori prin câteva stihuri. Paginile în care el devine eroul întâmplării consemnate vădesc talentul unui povestitor ce îşi pune în joc imaginea cu subtilă ironie sau cu simulată candoare. În istorisirea căutării fiilor fugari ai lui Ipsilanti, situaţie prezentată cu savoare în ascunsele ei motivaţii psihologice, Văcărescu stăruie asupra succesului său la Curtea din Viena, unde îi sunt admirate blănurile de samur („pă mine la această asamblee mă dăscinsese damele şi dă brâu, păntru ca să-mi vază şalul”) şi vorba meşteşugită, care l-a impresionat pe ambasadorul Franţei („şi-m făcea mai multe ţirimonii decât toţi”), pe principele Kaunitz, nu mai puţin pe împărat. Aşa cum limpede se înţelege, ca om politic şi istoric, Ienăchiţă Văcărescu a manifestat tendinţe filoturce. Tot el este autorul celei dintâi gramatici româneşti „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulilor şi orînduielilor gramaticii

rumâneşti” tipărită în anul 1787, care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni şi predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar foloseşte şi evidente sugestii folclorice. Lucrarea va servi ca model lui Ion Heliade-Rădulescu pentru lucrarea sa „Gramatica românească” apărută în anul 1828. Lucrarea cuprinde un capitol intitulat „Păntru poetică”, ce poate fi considerat primul studiu românesc despre versificaţie. Definiţia pe care a dat-o poeziei va rezista mulţi ani: „cugetele frumoase, cu poetice faceri”. După ce prezintă utilitatea gramaticii, încheie glumeţ: „Siliţi-vă a o învăţa, sau faceţi cum vă place”. Aici este enunţată limpede ideea latinităţii limbii române „limba rumănească urmează limbii talieneşti şi celorlalte ce sunt asemenea acesteia, carele au începutul din limba latinească”. De asemenea, Ienăchiţă Văcărescu elogiază traducerea Bibliei din 1688, propunând totodată o simplificare a alfabetului chirilic şi recomandând îmbogăţirea vocabularului cu termeni din limba greacă. Terminologia gramaticală a lucrării este imitată după limba italiană (soztantiv, adiectiv, propozitione, nume propriu, neutru, indicativ, imperfectu). Ultima parte a gramaticii lui Ienăchiţa Văcărescu e consacrată poeticii, expunând, în spirit clasic, principii de tehnică a versificaţiei, ilustrate cu numeroase exemple, după modelul prozodiei antice şi moderne. A adunat un vast material pentru redactarea unor dicţionare bilingve: turco-român, românoturc, germano-român, românogerman, însă ele au rămas în manuscris. Partea valoroasă a scrierilor sale sunt poeziile - care, după opinia academicianului Eugen Simion, reprezintă „o dimineaţă a poeţilor” în literatura română. Poeziile cele mai reprezentative sunt: „Într-o grădină”, „Amărâtă

turturea”, „Spune, inimioară, spune” etc. Ienăchiţă Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” după opinia criticului şi istoricului literar Nicolae Manolescu. În poeziile sale, autorul foloseşte din plin diminutivele, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii. Ienăchiţă Văcărescu deschide şi seria artelor poetice româneşti, prin celebrul „testament”: „Urmaşilor mei Văcăreşti Las vouă moştenire Creşterea limbii româneşti Ş-a patriei cinstire.” Mult mai bine individualizată, ca sensibilitate şi expresie lirică, e poezia de dragoste, care „arată deja o sensibilitate obosită, crepusculară, curioasă la un spirit întemeietor (...). Interogaţia a devenit o subtilitate a stilului, o convenţie rotită cu abilitate în versuri, pentru a marca o sublimitate, o pasiune în grad maxim, incapabilă din pricina propriei ei forţe să se exprime” (Eugen Simion) „Într-o grădină Lâng-o tulpină Zării o floare, ca o lumină; S-o tai, se strică, S-o las, mi-e frică, Că vine altul şi mi-o rădică”. (Într-o grădină) Versurile lui Ienăchiţă Văcărescu au fost adunate în volum pentru prima oară de către Al. Odobescu, în volumul „Colecţie de poezii vechi, Bucureşti, 1878. Datorită faptului că ştia mai multe limbi străine (turca, greaca, slava, franceza, germana, araba, persana, italiana), face numeroase călătorii în scopuri diplomatice, fiind un bun cunoscător al climatului politic instabil în care se afla aceasta parte a Europei la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Istoria Ţărilor Române a fost influenţată decisiv de desele războaie ruso-austro-turce, care au avut loc în apropierea sau chiar pe teritoriul lor.

IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU

Prima acţiune diplomatică la care participă este cea din 1769, generată de evenimentele războiului ruso-turc (1768–1774), când este propus, alături de Mihai Cantacuzino şi Nicolae Brâncoveanu logofătul, să meargă la feldmareşalul Rumiantev ce se afla la Laticiov, eveniment consemnat chiar de Ienăchiţă Văcăescu: „Eu şi văzând primejdia obştii, şi aceia în care să afla ţara, şi mai vârtos învinovăţirea către lege, căci aradicase, epanastasis asupra stăpânitorilor, şi neputând aface pă spătarul [Parvu, n.n.] să cunoască primejdia, şi a patriei şi a dumnealui, după datorie-m cugetam să mă trag ”. După cum aflăm din relatări de epocă, nu o ducea deloc rău. Casele lui de pe Podul Mogoşoaiei adăposteau „o mulţime de fete, tinere şi gingaşe, îmbrăcate cu cele mai luxoase veştminte, cu rochii de Şaluri şi de Sevain, cu ii de borangic şi de zăbranic bogat cusute”, care „îl slujeau, unind pe lângă serviciul casei şi talentele desfătătoare ale dansului, ale cântării şi ale muzicii instrumentale. Noul Agamemnon se înconjurase de o mulţime de Brizeide. Nici Tersitul nu lipsea petrecerilor sale şi Pitulicea ţiganca, bufon femeiesc ce alerga pe atunci prin casele boiereşti propunând tuturor serviciile sale înlesnitoare, deştepta adesea râsurile oaspeţilor prin titlul familiar de «vere spătare», prin declaraţiunile amoroase şi prin cântecele de dor ce adresa veselului boier.” Petrecerile în casa lui Ienăchiţă Văcărescu se întindeau zile în şir, vinurile de Drăgăşani şi de Dealul Mare curgeau gârlă în timp ce lăutarii nu mai conteneau. De aceea înţelegem pe deplin reacţia viitorului episcop al Argeşului, Grigorie, cunoscut cărturar şi filozof care, fiind invitat de mai multe ori de Ienăchiţă Văcărescu să mai

reorganizat pentru a putea fi corelat cu mişcările astrelor. De atunci ne-a rămas anul de 365 de zile, precum şi anii bisecţi. Augustus, ne spune Suetoniu, obişnuia să le spună creditorilor că îşi va achita datoriile la calendele greceşti. Un răspuns zeflemitor, una din acele ziceri care fac istorie, căci se ştia că grecii nu aveau calende. Să vedem acum şi o atestare: „Moravurile, fiind rezultatul unei anume organizaţii economice şi al instituţiilor politico-sociale corespunzătoare ei, nici nu pot să se schimbe fără schimbarea acelei organizaţii şi acelor instituţii; şi, deci, a face să depindă schimbarea instituţiilor sociale de o prealabilă schimbare a moravurilor înseamnă în fond a amâna schimbarea la calendele greceşti, a nu mai introduce niciodată noile instituţii, ceea ce şi era - inconştient sau conştient - gândul unora din conservatorii noştri vechi.” (Dobrogeanu-Gherea, Constantin, Neoiobăgia)

stea de vorbă, reuşeşte într-o zi să ajungă la casele acestuia de pe Podul Mogoşoaiei şi ce vede aici: „Văzui o mulţime de oameni înarmaţi cu tot felul de arme, seimeni, slujitori, arnăuţi, panduri; fel de fel de strigări s-auzeau tot deodată răsunând trâmbiţele, surlele şi tobele; mulţime de cai, mulţi armăsari nechezând, povolnici, edecuri cu harşale de sus până jos, strălucind de aur şi argint. Mă strecurai cum putui, până lângă poarta scării; acolo întâmpinai pe alţii înarmaţi cu suliţe lungi, cu buzdugane groase, cu puşti, cu pistoale. Tare înspăimântat păşii tot înainte, nevăzând pe cineva care să se oprească. Ajunsei la uşa sălii celei mari. Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de nişte mangale de tombac poleit; un sunet plăcut de viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasuri femeieşti, dulci şi pătrunzătoare, mă fermecară şi pare că-mi legară mâinile şi picioarele în fiare. Nu ştiu cum, deodată, mă aflai sculat repede şi, în fuga mare, trecând peste câte spusei, abia am nimerit poarta cea mare şi am mulţumit lui Dumnezeu, căci m-am văzut, cu picioarele slobode, scăpat din asemenea ispită.” Ulterior aceste case au ajuns în proprietatea unui negustor de blănuri austriac, Prager, fiind apoi cunoscute sub numele de Casa Prager. Un timp, în fosta casă a lui Ienăchiţă Văcărescu a fost sediul Loteriei Române. Vlăstar al unei vechi familii boiereşti, va deţine, alternativ, funcţii înalte precum vistiernic, vel-vistiernic, mare spătar. Va duce o viaţă zbuciumată, cu măriri şi căderi, cu călătorii cerute de interese dregătoreşti sau refugieri din faţa primejdiilor. Sintetizând, Ienăchiţă Văcărescu este deschizător de drum în cultivarea limbii române prin gramatică, poetică şi lirică.

Investigaţii

NOIEMBRIE 2013

Transilvania furată CRIMINAL DE RĂZBOI REÎMPROPRIETĂRIT

Fantoma lui Urmanczy în Topliţa Română O vară-ntreagă, s-a scris despre Marele Jaf Naţional, definitivat prin legi strâmbe, prin complicităţi şi trădări la nivelul cel mai înalt al Statului Român. Preşedintele ştie şi tace complice, prim-ministrul la fel, DNA, CSM, DIICOT, SRI şi SIE au devenit -cel puţin prin tăcerea suspectă-, părţi ale mecanismului de jefuire a Ardealului. Încet, încet, oameni simpli, săraci, cu frica lui Dumnezeu, au ajuns la cheremul unor comisii locale şi judeţene „înfrăţite” cu un sistem judiciar diabolic şi îşi pierd proprietăţile obţinute prin jertfa moşilor şi strămoşilor lor. Clădirile mai de soi -şi vorbim de sute de imobile-, din toate oraşele transilvane s-au retrocedat unor falşi urmaşi ai unor grofi expropriaţi sau ai unor criminali de război. Sate întregi sunt deja luate cu totul sau urmează a fi „rupte” bucată cu bucată, lanţuri muntoase sunt luate în stăpânire privată, iar pădurile sunt defrişate la rasul solului cu largul concurs al unor angajaţi Romsilva. Foste CAP-uri, IAS-uri, poligoane ale armatei, izlazuri comunale şi chiar grădini şi case ale oamenilor ajung invariabil, prin CF-uri falsificate, suprapuse, prin permutări de terenuri, prin interpuşi, în mâinile unor baroni locali sau ale unor politicieni, în mare parte, de etnie maghiară, membri ai UDMR. Composesoratele ungureşti, bisericile reformate sau catolice care au fost despăgubite până la ultima centimă în coroane-aur prin Reforma din 1921 cer şi obţin proprietăţi de miliarde de euro, deşi n-au niciun drept. Cozile de topor din administraţia românească sau avocaţii - parlamentari desăvârşesc acest jaf de proporţii. Patru milioane (!) de hectare de teren - izlazuri ale comunelor constituite din proprietăţi private - din toată ţara au fost date primarilor, într-o renaţionalizare mascată, ilegală. Praful s-a ales de ele! Statul Român plăteşte anual zeci de milioane de euro pe chiriile cerute - culmea! - de noii proprietari ai imobilelor luate ilegal tot de la stat. O afacere de zeci de miliarde de euro este în plină derulare, sub ochii noştri, de

departe cel mai mare jaf postdecembrist, cu urmări deosebit de grave în zona siguranţei noastre naţionale. Se trece peste Reformă, peste tratatele internaţionale în vigoare, peste Arhive, peste orice urmă de justiţie şi de bun-simţ. Se vorbeşte tot mai des despre Diktatul de la Bruxelles care înlocuieşte Diktatul de la Viena. Însă încet-încet, mai apare câte-o brumă de speranţă. La Nadăş (satul furat cu totul), sătenii s-au unit şi nu cred că le va mai sta ceva în cale pentru a-şi recupera satul pierdut. S-au organizat grupuri de iniţiativă formate din oameni hotărâţi să-şi ajute semenii la greu, au venit avocaţi care şi-au oferit serviciile gratis întocmai ca în perioada anilor de ocupaţie horthystă. Pe holurile tribunalului din Arad s-au adunat oameni din satele învecinate Nadăşului pentru a-şi spune păsul şi a vedea ce pot face pentru a-şi recupera pământurile furate. În Mureş s-a „spart gheaţa”: DNA s-a sesizat în legătură cu cazul Urmanczy-Topliţa Română. Dă „politicul” undă verde? Om trăi şi-om vedea! Noul grof al Topliţei Mii de hectare de pământ, străzi desﬁinţate şi mutate, clădiri de patrimoniu -pentru care statul român plăteşte acum chirie, graţie lui Kelemen Hunor-, au fost retrocedate fostului viceprimar al oraşului Szabo Koloman. Prin comisia locală, sau după caz prin tribunal, domnul consilier local permanent al ONG-ului numit UDMR a hotărât că este urmaşul lui Urmanczy Nandor. Cine a fost Urmanczy? Iată-l în toată „splendoarea” lui: Urmanczy Nandor a fost unul dintre autorii (cel puţin mor-

al) ai masacrului de la Beliş, din noiembrie 1918. Pentru cei care nu cunosc despre ce este vorba, vom face o scurtă descriere a evenimentelor tragice ce s-au petrecut în localitatea Beliş la sfârşitul Primului Război Mondial, odată cu dezmembrarea dublei monarhii austro-ungare. În această localitate avea domenii şi un castel fratele lui Nandor, Urmanczy Janos... Prizonierii de război români, sârbi, italieni, ruşi care munceau pe exploatările forestiere ale lui Urmanczy Janos au intrat pe domeniul familiei Urmanczy de la Beliş de peste 28.000 de iugăre şi au cerut alimente ca să poată pleca acasă. Proprietarul plecase la Budapesta de pe 3 noiembrie, de frica sclavilor de pe moşia sa. Vestea revoluţiei ajungând şi la Beliş, muncitorii au dorit să plece acasă, dar la refuzul celor rămaşi de a le da alimente, au distrus castelul, văzut evident ca o fortăreaţă a represiunii şi exploatării seculare. Urmarea a fost aceea că familia Urmanczy a organizat acţiuni represive, şi nu oricum. La „ordinul” fratelui Nandor, la Budapesta se constituie „batalionul Urmanczy”, care urma să vină la Beliş şi să pedepsească ţăranii care se răsculaseră. A urmat o baie de sânge nemaivăzută până atunci, atrocităţi care au uimit lumea civilizată şi care au dus la întreruperea tratativelor româno-maghiare de la Arad. Cazul a fost ecranizat în 1980, ﬁlmul numindu-se „Capcana mercenarilor”.

Comisia mixtă întrunită pentru a elucida împrejurările şi răspunderile pentru aceste oribile crime a stabilit vinovăţia detaşamentului organizat de Urmanczy Nandor, precum şi amestecul autorităţilor de

stat maghiare în toată această poveste. Căpitanul Dietrich recunoştea, în declaraţia sa, că autorizaţia Ministerului de Război a fost obţinută „la intervenţia deputatului Urmanczy”. Din lipsa spaţiului, nu putem reproduce aici tot procesul-verbal, dar vom extrage din el câteva aspecte. La punctul 3 al procesului-verbal, încheiat pe data de 14 noiembrie, se spune că „detaşamentul a împuşcat în mod statorial oamenii,

irea loturilor ce urmează a se expropria, din moşia proprietate a lui Urmanczy Jeronim, situată în hotarul comunei Topliţa, a fost expropriată suprafaţa de 1.390 de iugăre, din care: 30 iugăre teren arabil, 360 de iugăre fâneţe şi 1.000 de iugăre pădure”. Se precizează şi faptul că moşia lui Urmanczy Jeronim a fost expropriată “în întregime”. Comisia comunală de expropriere, respectiv pentru reforma agrară, avea motive

noapte, pe la ora trei, au fost ridicaţi toţi fruntaşii români şi duşi la jandarmii horthyşti, unde au fost bătuţi şi maltrataţi în modul cel mai barbar. Tot cei din familia lui au declarat că în 24 de ore nu mai vor să vadă în Topliţa opincă de olah. Tot ei sunt aceia care împreună cu nepotul lor, colonelul Sovari, atunci când se adunau românii cu ordine de chemare pentru a ﬁ trimişi în lagărele de muncă, cu săptămânile

deşi starea de asediu nu era proclamată”. Mai jos, la punctul 4, se spune că „la ordinul căpitanului Dietrich, 20 de cadavre, între ele 3 femei, au fost puse pe rug pe jăratecul depozitului incendiat, cu scopul de a ﬁ arse, şi aceasta în ziua de 12 noiembrie 1918, în timp ce comisia mixtă de anchetă se găsea la faţa locului, ardeau fumegând. Execuţia statorială s-a întâmplat în noaptea de 8”. După cum reiese din procesul-verbal nr. 1 „dresat azi 23 aprilie 1945, în localul Primăriei comunei Topliţa, în şedinţa comisiei de expropriere”, având la ordinea de zi un singur punct: „Stabil-

să procedeze la exproprierea „în întregime” a moşiei lui Urmanczy Jeronim. Acestea se află enumerate întrun alt proces-verbal „dresat astăzi 9 iunie 1946, în localul Organizaţiei Frontul Plugarilor, în faţa obştei satului Topliţa”. Iată şi câteva dintre acestea, aşa cum sunt enumerate în respectivul act: „Urmanczy a fost acela care în toamna anului 1940, cu ocazia venirii trupelor maghiare, în fruntea acestor trupe fiind fratele său, iredentistul Bandi, mare fascist, şi fiii lor, au ţinut o consfătuire într-o noapte de duminică şi în aceeaşi

erau la dispoziţia lor pentru a scoate rădăcinile sălcilor şi arborilor, desculţi şi ﬂămânzi. În castelul lor se ţineau şedinţele secrete, prin care, după 23 august 1944, au fost ridicaţi preoţii sau arestaţi la casele lor. Tot acolo a fost instalat comandamentul suprem german şi, împreună cu ruda lor, Caiser Adolf, neamţ de origine, dădeau directive contra trupelor aliate. (…) Dumnealor au plecat cu avioanele germane cu o zi înainte de intrarea trupelor aliate în Topliţa”. Procesulverbal este semnat de 116 locuitori ai Topliţei.

Investigaţii Declaraţii Iată ce declară locuitorii comunei Topliţa despre familia Urmanczy, declaraţie ce se găseşte la pagina 98 din dosarul reformei agrare din 1945, în comuna Topliţa: „Subsemnaţii locuitori din comuna Topliţa, judeţul Mureş, privitor la purtarea familiei Urmanczy Ieronim, Urmanczy Ghizela, Silvicultura Arc(d?)eleana şi Szabo Ştefan declarăm următoarele: • U r m a n c z y I e roni m, soţia, împreună cu ﬁii Ioan şi Ieronim, în tot timpul celor patru ani, 1940-1944, au avut o purtare duşmănoasă faţă de populaţia românească (din Topliţa); • Urmanczy Ieronim Sandor a fost conducătorul politic al plasei Topliţa şi în această calitate a propagat şi susţinut, prin fapte şi prin viu grai, alianţa germano-horthystăfascistă; • Şi-a reluat în posesie toate bunurile expropriate de Statul Român şi a deposedat instituţiile româneşti de pământul cu care au fost împroprietărite; • S-a refugiat de bună voie - neforţat de nimeni - cu armatele germane cu care a colaborat, cu gândul de

a se reîntoarce cu acestea; • A luat parte activă la acţiunea de internare a românilor în lagăre. În această acţiune a fost secondat de soţia sa şi de fiii lor, Ieronim şi Ioan; • Fiul lor Ioan a fost ofiţer şi s-a retras cu armatele germane, iar fiul lor Ieronim a fost la Ministerul Agriculturii şi consilier şi a contribuit la anularea reformei agrare înfăptuită de Statul Român; • Urmanczy Ghizela avea strânse legături cu familia lui Urmanczy Ieronim, nutrea aceleaşi sentimente duşmănoase faţă de poporul român, fiind iniţiatoarea unor acţiuni germano-horthyste; • Szabo Ştefan nu a fost refugiat, dar în 1943 a fost iniţiatorul măsurii de evacuare a locuitorilor români din Ciobotani în casele cărora a cantonat apoi armata germană. Cu forţa a folosit terenurile unor români din cătunul Zencani, purtarea sa nefiind prietenoasă deloc cu populaţia românească”. (Condeiul Ardelean) Strănepot de fiu al fratelui decedat Iată, deci, ce origine „sănătoasă” are noul grof ungur al Topliţei Române,

NOIEMBRIE 2013

SZABO KOLOMAN EMERIC, cel care a reuşit, prin diferite tertipuri - care, în cele din urmă, se vor descoperi cu siguranţă -, să acapareze fostele proprietăţi ale familiei Urmanczy, în calitate de „strănepot de ﬁu al fratelui celui decedat” (Urmanczy Jeronim), aşa cum reiese din Certiﬁcatul de Moştenitor, eliberat de Biroul Notarului Public Nagy Gabriele, din Târgu-Mureş, existând serioase motive să se pună la îndoială autenticitatea lui.

mult, pe acelaşi ton arogant, el a afirmat că toată Topliţa Română se află pe pământ unguresc, fiindcă românii de aici au fost cu toţii colonişti veniţi de peste munţi, fiind primiţi din mila grofului Urmanczy. Plata După cum se poate constata din cele arătate, lui Urmanczy Jeronim, statul comunist, prin reforma agrară din 1945, i-a luat 1.390 de iugăre: teren cultivabil, fâneţe şi pădure. Szabo

are asupra Ardealului de Nord, 1940-1944, şi-a reluat toate bunurile de care a fost expropriat de Statul Român prin reforma agrară din 1921, cu toate că pentru toate acestea a fost despăgubit! În acest fel a putut Szabo Koloman să prezinte acte din care reiese, probabil, că toate aceste suprafeţe de teren au fost luate de statul comunist, nu prin reforma agrară din 1921. Numai că există o lege care, se pare, ori nu se cunoaşte cu adevărat, ori se doreşte

Nu demult, noul grof Koloman a făcut o vizită la fostul castel al lui Urmanczy Jeronim, unde se aﬂă acum Centrul Cultural Topliţa. Pornit pe fapte mari şi moştenind sentimentele antiromâneşti ale „unchiului” său, groful Koloman era gata, gata să-i scoată afară pe cei ce lucrează acolo, purtându-se ca un adevărat stăpân, arogant, spunându-le că respectiva clădire este proprietate privată ungurească, iar ei nu au ce căuta acolo. Ba, mai

Koloman Emeric a reuşit să obţină, prin retrocedare, cu mult mai mult pământ decât i-a fost luat lui Urmanczy Jeronim prin reforma agrară din 1945. După cum se ştie, un iugăr reprezintă 0,5775 dintr-un ha, adică aproximativ 58 de ari. Nu putem să nu ne întrebăm în baza căror acte a obţinut dumnealui cele aproximativ 2.000 de ha? Probabil diferenţele rezultă din cele arătate mai sus, anume că Urmanczy Jeronim, în perioada ocupaţiei maghi-

a nu ﬁ cunoscută, de către cei interesaţi. Este vorba de Decretul-lege nr. 260 din 03.04.1945, publicat în Monitorul Oﬁcial, Partea I,

nr. 78, din 04.04.1945, „privitor la legislaţia aplicabilă în Transilvania de Nord, precum şi la drepturile dobândite în acest teritoriu, în timpul ocupaţiunii ungare”. Această lege anulează întreaga legislaţie maghiară din Transilvania de Nord, din perioada 1940-1944. În Cap. I, Art. 1, se arată: „Legislaţia României de orice natură, cu excepţiile rămase în vigoare în Transilvania, se extinde pe tot teritoriul Transilvaniei eliberate de sub ocupaţia ungară impusă prin dictatul de la Viena, din 30 august 1940”. În Cap. 2, Art. 19, Al. 3, se precizează: „Drepturile de proprietate şi alte drepturi dobândite tabulate, înscrise în favoarea persoanelor prevăzute la aliniatul precedent, se vor radia din oﬁciu, restabilindu-se starea tabulară anterioară”. La toate cele de mai sus se mai adaugă ceva foarte important, anume că, la Arhivele Naţionale din Târgu-Mureş există trei dosare voluminoase ce cuprind acte, documente şi hărţi privitoare la Reforma Agrară din 1921, în Topliţa Română. DNA este aşteptată, măcar în al doisprezecelea ceas, să demaşte matrapazlâcurile prin care noii groﬁ unguri au devenit stăpâni pe bunurile care aparţin de drept Statului Român. *** Material realizat de Marcel Bărbătei – Jurnalist investigaţii Cotidianul.ro

Diaspora

NOIEMBRIE 2013

Euroscepticii invadează Europa! Dan Luca - Bruxelles La începutul acestui an, Comisia Europeană a avertizat că extremismul politic este în creştere, stimulat de o criză economică prelungită, care a cauzat o rată a şomajului record, în special în rândul tinerilor. Cu câteva luni înaintea euro-alegerilor, răspândirea euroscepticismului este o problemă reală. Experţii sunt de părere că legitimitatea Parlamentului trebuie să ﬁe consolidată prin participarea mai mare la vot. De aici şi propunerea de a alege membrii Comisiei Europene din membrii deja aleşi în Parlamentul European. În acest context, Graham Watson, liderul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor

pentru Europa (ALDE), declara jurnaliştilor de la Bruxelles că euroscepticismul ar putea rupe echilibrul între Partidul Popular European (PPE) şi cel al Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) în cadrul Parlamentul European, condiţii în care acestea ar putea pierde majoritatea la viitoarele alegeri din 2014. Sugestia exprimată de liderului european era ca cele două partide să coopereze mai mult. De exemplu, în Italia, Stânga a rămas majoritară în Senatul Italiei după alegeri, deşi conform rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit de altfel nu doar în acest caz – cetăţenii europeni în general, manifestă o reti-

cenţă faţă de oamenii politici, şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată de perioada lungă de criză. Nici Germania, care nu a fost afectată semniﬁcativ de măsurile de austeritate, nici de un grad foarte ridicat al şomajului, nu a scăpat de manifestările eurosceptice. Noul partid care se declară împotriva UE, pe fondul nemulţumirilor manifestate de cetăţeni vis-a-vis de măsurile pentru redresarea euro, “Alternativa pentru Germania” îşi lansa ideologia, cu doar şase luni înainte de recentele alegeri din septembrie. Liderul controversat al Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), Geert Wilders, a vizitat Europa în această toamnă, într-o încer-

Încredere vs. neîncredere Vavila Popovici - Carolina de Nord/USA

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea - Seneca Conform dicţionarului, ÎNCREDEREA se deﬁneşte prin a pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. Încrederea ne dă liniştea suﬂetească de care avem nevoie în foarte multe aspecte ale vieţii: în familie, în societate, în oamenii cu care lucrăm şi cu care avem relaţii, în credinţa pe care o purtăm cu noi de la botezul pe care-l primim, în afaceri - cei cu care tranzacţionăm, în politica internă, dar şi în cea externă. Încrederea este umărul pe care ne sprijinim pentru a avea energia şi voinţa de a merge mai departe în drumul pe care ni l-am ales. Ea nu se obţine uşor, de multe ori se câştigă foarte greu şi trebuie acordată tot atât de greu, pentru a evita eroarea. Încrederea se cultivă cu ajutorul voinţei şi pentru ea trebuie mintea să lucreze pentru a nu se înşela. Sunt oameni care prezintă dintr-un început respect şi încredere prin gândurile lor

spuse sau scrise, dar sunt şi alţii – majoritari – cu care trebuie muncit, dialogat, justificat, exemplificat, în fine, folosindu-ne de raţionamente, stabilim o relaţie de încredere, de linişte, de pace. Este, în acest caz, ca şi cum am aştepta fierberea unui must şi transformarea lui într-un vin de calitate cu proprietăţi stabile, după ce l-am observat în tot acest timp şi am intervenit ori de câte ori era nevoie. Încrederea se clădeşte de cele mai multe ori în timp, studiind persoana, prietenul, conducătorul, grupul, ţara, acţiunile lor, felul cum acţionează în anumite situaţii, cum reacţionează la anumite încercări etc. Apoi se pun în balanţă calităţi şi defecte. Când ai obţinut încrederea, ai sentimentul de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţa sau sinceritatea acelei persoane sau grup. Există şi posibilitatea neacordării în final a încrederii, retragerea din această relaţie încercată, atunci când cel încercat dă dovadă de lipsă de seriozitate, de sinceritate, de cinste, de dreptate, sau dă dovadă de trădare, caută să te păcălească „furându-ţi” încrederea, urmărindu-şi interesele personale, câştigul de bani, de avere sau de putere. „Pa-

cea, spunea filozoful Baruch Spinoza, nu înseamnă absenţa războiului, ci înseamnă virtute, este o stare de spirit, de bunăvoinţă, încredere şi dreptate.” Ca atare, la obţinerea unei înţelegeri trebuie să existe dovezi de virtute din ambele părţi, altfel, liniştea, pacea nu pot fi obţinute. Filozofii au ajuns la concluzia că virtutea nu o avem de la naştere, ea nu poate avea profesori care să ne înveţe, Immanuel Kant afirmând că virtutea poate fi dobândită în decursul vieţii, căci facultatea morală a omului nu ar fi virtute, dacă nu ar triumfa prin puterea principiului în lupta cu înclinările contrare. Caracterul omului contează în aceste relaţii de încredere care se stabilesc şi a avea caracter înseamnă a poseda acea proprietate a voinţei, după care omul îşi face legământ cu anumite principii, tot Kant spunând că „nu importă ceea ce face natura din om, ci, ceea ce el însuşi face din sine”. Considera că dintr-un principiu practic suprem, pot fi deduse legile voinţei: „acţionează astfel ca să întrebuinţezi omenirea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricărui altuia, totdeauna în acelaşi timp ca scop, niciodată însă ca mijloc”.

care de a crea o nouă mişcare a partidelor de extremă-dreapta înainte de următoarele alegeri europene, programate să aibă loc în mai 2014. Wilders s-a întâlnit cu liderii Vlaams Belang din Belgia, Frontului Naţional (FN) din Franţa, Partidul Democrat suedez, Liga Nordului în Italia şi cu nou-formata grupare, Alternativa pentru Germania. Această încercare a partidelor naţionaliste de a-şi uni forţele din interiorul Parlamentului European, nu este singulară. Mai multe tentative similare au fost de scurtă durată, de exemplu, la sfârşitul anilor `80 grupul european de dreapta, prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Dorinţa olandezului este de a reuni cei care sunt „împotriva Uniunii Europene

şi a imigrării în masă”, după cum declara, deşi PVV respingea până recent orice posibilă colaborare cu FN Le Pen sau Belang Vlaams. Cel mai vocal grup eurosceptic din Parlamentul European este în prezent „Europa Libertăţii şi Democraţiei”, condus de Partidul I ndependenţei Regatului Unit (UKIP), avându-l ca lider pe Nigel Farage. Într-o recentă declaraţie UKIP a precizat că partidul nu se va alătura iniţiativei Wilders. Până acum, puţini au conﬁrmat participarea la această nouă platformă politică, care îşi propune să creeze o coaliţie de mişcări eurosceptice, însă fără îndoială, problema euroscepticismului a devenit o realitate crudă. Dacă mergem în această di-

NEÎNCREDEREA este definită ca îndoială, suspiciune. Balzac spunea: „Cine zice îndoială zice neputinţă.” Aşa este dacă nu se iese din această stare, căci neputinţa poate duce la suferinţă. Psihologii spun că atunci când ne îndoim încercăm să evităm suferinţa, dar aceasta nu înseamnă că şi reuşim, fiindcă în acele momente ezităm, putem fi bombardaţi de un presentiment, dăm dovadă uneori de neputinţă, adică de lipsa voinţei, a energiei necesare în stabilirea unui adevăr. Îndoiala macină sufletul omului până ajunge la un echilibru, multe carenţe ale caracterului evidenţiindu-se în acţiunea întreprinsă. Deşi toate lucrurile, chiar şi cele care ne par sigure pot fi puse la îndoială, există ceva sigur şi anume faptul că noi gândim, că ne îndoim şi dacă gândim şi ne îndoim, este sigur că existăm, ne spune Descartes în celebra sa cugetare: „Cogito ergo sum”. Conştiinţa gândirii, deci a sufletului este mai sigură decât conştiinţa pe care o avem despre lumea exterioară. Pornind de la egalitatea puterii de a gândi a oamenilor, rezultă şi egalitatea speranţei în atingerea ţelurilor, în drumul cărora ne izbim de vederi deosebite, uneori de duşmănii, certuri, de neîncredere a unuia faţă de celălalt. Orice om poate trece în viaţă printr-o perioada de îndoială, însă, flexibilitatea spiritului, raţiunea minţii, raţiunea inimii ne pot face să recăpătăm încrederea faţă de aproapele nostru, faţă de cei cu care relaţionăm în viaţă sau să stabilim neîncrederea şi să luptăm pentru adevărul nostru. Pascal

a fost cel care credea că toată demnitatea noastră stă în raţiune, pe lângă care admitea existenţa cunoştinţei intuitive a inimii. Astfel putem evita eroarea care este cauza mizeriei la care ajung oamenii. Cunoştinţele noastre acumulate şi hărnicia spiritului ne pot ajuta să definim situaţia, să găsim acel punct de sprijin atât de necesar, fiindcă singuri şi în eroare, nu putem trăi. Trăim în democraţie care presupune existenţa unor valori, precum: libertatea, dreptatea şi egalitatea, idealuri pentru care oamenii au luptat şi totodată repere pe baza cărora s-au creat normele ce reglementează viaţa în societate. Cetăţenii trebuie să aibă dreptul la opinii proprii şi totodată să se bucure de securitatea personală, a domiciliului şi a bunurilor pe care le posedă. Ei trebuie să îşi poată exercita libertatea de a se exprima, precum şi dreptul de a-şi alege conducătorii şi de a decide în probleme de interes public. În libertatea de exprimare se pot crea conflicte privind ideile politice sau de altă natură a unor cetăţeni şi în acest caz trebuie să se recurgă la consultarea de legi, pentru stabilirea adevărului şi a dreptăţii. Politologului Christoph Stefes, profesor la Universitatea Colorado, din Denver, SUA, a acordat un interviu ziarului DW, în care a analizat situaţia regimurilor autocratice - cele din afara democraţiei - spunând că cercetătorii au identificat trei factori pe care se bazează puterea regimurilor autocratice şi anume: legitimare, represiune şi cooptare, acestea fiind „soclul pe care se ridică liderul”, interzicerea

recţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene de anul viitor. Întrun scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european. Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “RomâniaUE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles. şi reprimarea oricărei opinii divergente fiind instrumentele cele mai puternice, spunând că „trebuie făcută diferenţa între reprimare dură şi reprimare «cu mănuşi de catifea». Când se acţionează dur, demonstranţii şi politicienii de opoziţie sunt arestaţi, aruncaţi în închisori. Oprimarea, spune el, are însă loc cel mai adesea mascat: „De exemplu, ziarişti incomozi sunt târâţi în nenumărate procese pentru calomnie. O altă metodă este trimiterea organelor fiscale în control la organizaţiile care critică regimul”. „Între măsurile moi se numără modificarea intenţionată a legilor fiscale sau blocarea unor conturi bancare, care pot fi puse în practică mai simplu şi fără tapaj… Cel mai mare efect asupra menţinerii la putere a unui lider autoritar sau a unui regim nedemocratic îl are legitimarea. În vreme ce orice guvern democratic este legitimat prin alegeri, într-o dictatură potentaţii trebuie să se legitimeze ei înşişi”. Iată cât de uşor şi machiavelic poate fi atins derapajul unei democraţii! Trăim vremuri în care sentimente şi impulsuri de o mică intensitate existente cândva, au crescut, au devenit mai puternice, schimbările repetându-se ciclic, dar diferit în formele lor particulare. Există deci o lege a dezvoltării contrariilor care se impune atât în dezvoltarea fiecărui individ cât şi în dezvoltarea societăţii. Ea se accentuează în viaţa socială şi istorică, având importanţă pentru domeniul vast al vieţii şi ca atare, necesită o atenţie deosebită.

Opinii

NOIEMBRIE 2013

Ori transformăm politica în puşcărie, ori îi legăm fedeleş pe maﬁoţi Maria Diana Popescu Redactor şef adjunct / Revista Agero - Stuttgart/Germania

Adio Schengen! Dar, dacă judecăm bine, nici „uniunea” nici Schengen-ul nu-i mută pe români de la umbră la soare. Cel mult îi îndeasă mai tare cu capul în sac. În sacul datoriilor şi al sclaviei. Hans-Peter Friedrich, Ministrul german de interne cere Comisiei Europene măsuri împotriva României. După Olanda, Franţa a anunţat că România şi Bulgaria nu-s destul de curate pentru integrarea în spaţiul Schengen, iar acum, ministrul german de interne acuză gradul redus de absorbţie a fondurilor europene din aceste state şi cere Comisiei Europene să ia măsuri. Vizate sînt proiectele de integrare socială a romilor şi reducerea imigraţiei. Problema a fost discutată săptămâna trecută în Consiliul Europei, dar Ministerul Administraţiei şi Internelor din România n-a comunicat nimic pe tema aceasta. Câinii fac legile în Europa şi peste tot. Că tot a venit vor-

ba de câini, după adoptarea în Parlament a legii ce prevede eutanasierea câinilor care nu sînt adoptaţi, localităţile din jurul Bucureştiului au fost invadate de haite de zeci de maidanezi. Primarul capitalei i-a pus în portabaj şi i-a trimis la ţară. Poate că n-ar strica implementarea unei decizii de genul acesta şi în rîndul parlamentarilor. Adică, pentru antipatia lor patologica şi nejustiﬁcată faţă de propria naţiune, trebuie urcaţi în dube şi duşi unde a înţărcat mutu iapa. Precum ministrul căruia i-a ieşit porumbelul din gură şi a fost trimis la Muzeul Holocaustului de la Washington, pentru reeducare. Deşi a trecut aproape un sfert de veac de la lovitura de stat, exemplarele Puterii n-au pierdut instrucţiunile, şi-au creat propriile regulamente, prin care corupţia, infracţiunile, trădarea de ţară şi subminarea sistematică a economiei naţionale au fost ridicate la rang de politică de stat. În Ţara noastră, legile nu mai sînt pentru dreptatea cetăţenilor, ci pentru reprezentanţii Puterii şi pentru companii, unde justiţia funcţionează după modelul calculelor de siguranţă la

Spionarea Germaniei (1)

Prof. Dr. Viorel Roman Consilier academic Universitatea din Bremen Germania www.viorel-roman.ro

Spionarea economiei germane de către anglo-americani, desconspirată de agentul NSA Edward Snowden, ne readuce

aminte de secole de conflict latent între Europa Centrală, continentală şi cultură anglomozaică, imperiul anglo-saxon, maritim. În 1815 la Waterloo generalul Wellington câştigă bătălia, iar banchierul Rothschild o avere. Avântul Germaniei este dezavuat, spionat de strategii Amiralităţii britanice cu aceleaşi mijloace ca cele ale complexului militar-industrial anglo-saxon de azi. 1905/8: agresiunea economico-financiară organizată la Londra – la acea vreme centrul finanaciar şi de asigurări al lumii, a fost atât de dezastruosă pentru nemţi că s-a ajuns la un război mondial, cu despăgubiri astronomice pentru Imperiul German II învins. 1938/9: se repetă scenariul

clădirile ce pot fi afectate de un posibil cutremur (rezistenţa este dependentă de probabilitatea apariţiei, sau nu, a unei catastrofe). Furtul prin contracte păguboase şi, apoi, făcute pierdute, precum şi şpăguiala guvernamentală, se numesc mai nou investiţii şi locuri de muncă promise în campanii. Mafia, în adevăratul sens al cuvîntului, nu e o bandă de cartier, cu trei lei, o panteră şi doi urşi. E o organizaţie cu legislaţie proprie care funcţionează ca o corporaţie cu venituri anuale de sute miliarde de euro. Asemenea reţele, protejate şi întreţinute de instituţiile statului, în care s-au înregimentat şi au avansat din statutul de scursuri ale societăţii în cel de „rechini” specializaţi în fraudă, cămătărie, şantaj, prostituţie, proxenetism, funcţionează în aproape toată lumea şi, după acest model, în mai multe oraşe din Ţară. Cu bilet de voie de la instituţiile statului, pentru dezvoltare, fenomenul a căpătat o amploare fără precedent şi va fi greu de frînat. De stîrpit, nicio şansă. La rîndul lor, organizaţiile mafiote, protejează, întreţin, controlează, potrivit intereselor proprii, organigrama aparatului de stat şi a admi-

nistraţiilor locale. Nimic nu mişcă în lumea fraudei şi a corupţiei fără ştirea şi aprobarea organizaţiilor interlope, din care, cu mîndrie fac parte, înalţi reprezentanţi ai instituţiilor statului şi ai politicii româneşti. Ne-au înduioşat cu aerul lor de patrioţi falşi cu care invadează zilnic ecranele, doar ca să-i votăm. Tactica a funcţionat! Au creat impresia că lucrează pentru noi, amărîţii, că ei sînt acolo ca să vegheze la liniştea şi ordinea din Ţară. În realitate, cu fiecare mandat, lucrează pentru buzunarele lor, împotriva noastră şi a României. Într-un cuvînt, sînt campioni mondiali în vînzarea avuţiei naţionale şi aruncarea greutăţii pe spinarea propriului popor. În politica românească ar fi binevenită o reducere a termenilor asemenea. Ori transformăm politica în puşcărie, ori îi legăm fedeleş pe mafioţi şi-i dăm afară. Guvernul socialist din Bulgaria pregăteşte, de la 1 ianuarie 2014 concedierea a 40.000 de funcţionari publici, circa 10% din total, potrivit unei scrisori a ministrului de Finanţe Petar Ciobanov adresată unor miniştri şi şefi de instituţii, relatează Novinite. La noi, chiar dacă vine cutremurul reducerii de personal, direc-

torii din administraţii se ţin ca rîia de scaunele ce se vor, dubla, tripla, odată cu multrîvnitele regiuni, menite să destrame Ţara. Apropo de cutremur: Bilanţul din zona Galaţi a depăşit 263 de cutremure din 23 septembrie pînă azi. Şi încă ceva. Dacă vreţi să aflaţi cine mînuieşte şi stăpîneşte lumea întreagă, aflaţi pe cine nu aveţi voie să criticaţi, că le sare ţandăra. Paşii „noii ordini mondiale” sau noul tip de sclavie - sistem înfiorător care urmăreşte să reducă, adică să ucidă prin diverse metode o mare parte a populaţiei globului (pentru a fi mai uşor de controlat), se aud tot mai aproape, şi prin războiul declarat creştinilor. Probabil e momentul să fim martiri, pentru că se anunţă cea mai aprigă prigoană a creştinilor. Dacă în Marea Britanie spui că eşti creştin rişti să fii dat afară de la serviciu. Şi, decît fantome în mîna monştrilor păgîni, mai bine martiri ai demnităţii. Îmi doresc o societate normală, fără deviaţii patologici, care corup copiii şi tinerii României! Îmi doresc păstrarea tradiţiilor creştineşti milenare ale poporului nostru. Nu mai doresc să fim invadaţi de minorităţi sexuale de care

nu ne putem apăra, pentru că s-au înmulţit ca păduchii şi au devenit din ce în ce mai agresivi. M-am săturat să văd cum elevii noştri sînt îndepărtaţi de credinţă şi pervertiţi la tot felul de curente degeneratoare, pentru a face pe plac uniunii şi organismelor internaţionale! Costurile utopiei care a pus stăpînire pe toate domeniile pot fi calculate foarte uşor de către oricine. Premierul promite c-o să scape ţara de BUBA, adică, Boc, Udrea, Băsescu şi Anastase, dar sîntem pe finalul lui 2013 şi n-am auzit decît replici de ură şi ironie între părţi, starea naţiunii e tot mai grea, Boc e primar în Cluj, Udrea e ocupata cu candidatul dreptei, Băsescu n-a făcut cu pactul decît o ceapă degerată, iar Anastase abia s-a măritat şi reînvaţă numărătoarea fentată în Parlament. Cum preşedintele socialist n-a mai avut vreme să construiască al doilea canal Bucureşti-Marea Neagră, fiind executat tot de mafioţi, şi pentru că în 24 de ani n-au construit altceva decît vile pentru ei, e momentul ca politicienii să cîştige un ban cinstit cu lopata şi tîrnăcopul la canal. De atîta amar de vreme de cînd se sapă unul pe altul, au câştigat experienţă.

de mai sus. Primul lord al Amiralităţii britanice Winston Churchill, “Partidul războinicilor” şi organizaţia Focus împing din nou, cu sprijinul Poloniei, Germania în războiul mondial II şi din nou nemţii pierd. Slavii sunt, fireşte mereu de partea anglo-saxonilor protestanţi inpotriva Europei româno-catolice. 1945: Imperiul German III învins, n-a fost lichidat pentru că despăgubirile de război erau incerte, aşa că ele au fost amânate până la un Tratat de Pace, care nu s-a mai încheiat. Anglo-americanii au şi astăzi trupe şi centre de spionaj în Germania. Se vor retrage numai după Tratatul de Pace şi mai ales a plăţii despăgubirilor de război? 2013: Cât vor fi despăgubirile? Dacă grecii cer 160 miliarde euro şi românii 20 de miliarde, cât vor anglo-franco-americanii şi ruşii? Vor germanii să plătească pentru conflictele generaţiilor de mult apuse, mai ales că acum este clar că vina nu este nici pe departe numai a celor în-

vinşi? Istoria e scrisă de învingători, dar adevărul e altul. Pentru cei care vor să cunoască detalii ale schiţei de mai sus, recomand scrierile prof. dr. Harald James, Princeton U nivers ity ş i dr. Ş te f a n Scheil, Duncker Humblot.

mată de USA, China şi Rusia. Din punct de vedere militar şi a perspectivelor de viitor raporturile sunt însă diferite, de aceea sunt ascultaţi conducătorii UE, Merkel, Hollande, de Maiziere etc. Complexul militar - industri-

întâmplă dacă euro rezistă şi centru revine pe continent? O alianţa anglo-mozaică cu ruso-pravoslavnicii sau confucianiştii, fără a mai pomeni de islam, e inprobabilă. O alianţă USA-UE autentică? Incompatibilitatea dintre protestantism şi catolicism, civilizaţia maritimă şi cea continentală sunt greu de conciliat, sute de ani au colaborat negativ. Războaiele mondiale au fost provocate de avântul Germaniei, intolerabil pentru Londra, care a reuşit mereu performaţa, ca şi împotriva lui Napoleon, să-şi învingă adversarul şi să arunce vina asupra lui. Perfidious Albion! “Informaţia este putere” e valabil mai ales în era Cyber-War-ului. În ce măsură agresiunea informaţională anglo-americană inpotriva UE, Germaniei, Franţei nu va genera un Napoleon, Wilhelm II, Hitler putem fi siguri. Peace for our time!

Spionarea Germaniei (2) Spionarea Mexicului, Braziliei etc. de către USA e parte din doctrina Monroe, pe când cea a Franţei, Germaniei - Axa Euro-continentală - e deja Cyber-War după François Hollande, Angela Merkel şi ministrul apărării Thomas de Maizière. Toţi bănuiau că sunt ascultaţi, dar nu neapărat şi de aliaţii lor anglo-americani. Aici nu este vorba de terorism ci de lupta dintre blocul anglo-mozaic, euro-continental, Rusia şi China. UE e prima putere economică a lumii, ur-

al anglo-mozaic e imbatabil, dar poate ﬁ şi periferizat de celelalte mari puteri şi pierde şi superioritatea morală. Anglia a ocupat o pătrime din teritorul şi populaţia lumii în permanenţă în legitimă apărare a dreptăţii. USA şi Israelul continuă această tradiţie a superiorităţii morale absolute. Până când? Ascensiunea anglo-mozaică s-a bazat pe slăbiciunea lui Napoleon, Wilhelm II, Hitler şi mutării centrului lumii de la Paris-Berlin la Londra-Washington. Ce se

Părinţi şi copii

NOIEMBRIE 2013

Impunerea punctului de vedere distruge individualitatea „Dacă nu faci... am terminat cu tine!” Aşa sună cuvintele adresate de unii părinţi copiilor care nu fac ceea ce li se spune sau dacă nu respectă dorinţele acestora. Oare ce este mai important!? Să obligăm copiii să facă ceea ce le cerem sau să-i învăţăm să ia decizii şi să fim alături de ei în permanenţă, să-i susţinem şi să-i iubim!? Daţi-le posibilitatea să acţioneze Este normal, ca părinţi, să dorim tot ce este mai bun pentru copiii noştri, să facem planuri, să le orientăm viitorul, dar este extrem de important să le oferim posibilitatea să gândească, să acţioneze şi, indiferent de rezultate, să fim alături de ei pentru a le oferi iubire necondiţionată şi sprijin moral. Micuţii au nevoie de „aprobarea” părinţilor Pentru unii este şocant să afle că băiatul lor este homosexual sau că fetiţa lor este însărcinată sau că propriul copil a

hotărât să-şi schimbe orientarea religioasă. Un astfel de moment este extrem de important în viaţa copilului şi atunci are nevoie, mai mult ca oricând, de sprijinul nostru şi, totodată, de aprobarea noastră. Trebuie să acceptăm că nu putem controla viaţa copiilor, dar putem să-i învăţăm să gândească şi să ia decizia cea mai bună pentru ei, şi, în ﬁnal, să-i acceptăm aşa cum sunt. În cazul în care vom lupta cu îndârjire să schimbăm cursul lucrurilor îi vom determina să se încăpăţâneze şi mai mult şi vor face tot posibilul să acţioneze contra noastră. Iubirea părintească nu are limite S-ar putea ca unii să spună că este foarte uşor să vorbeşti când nu eşti pus în situaţia respectivă, dar, dacă îţi iubeşti copilul în adevăratul sens al cuvântului, şi mă refer la acele sentimente puternice nonegoiste şi nonposesive, ce-ţi permit să-i dai posibilitatea de

manifestare după ce i-ai oferit toate informaţiile necesare despre viaţă, vei putea să-l accepţi aşa cum este. În momentul în care spunem „am terminat cu tine dacă...” îi obligăm să facă ceea ce credem noi că este bine pentru ei, dar unde rămâne ceea ce

doreşte el ca individ independent, cu o personalitate distinctă, unică? Nu putem să ne limităm urmaşii la propriile dorinţe, visuri sau planuri. Copiii trebuie iubiţi, respectaţi şi educaţi pentru a putea avea de la ei pretenţia să ne asculte.

Când trebuie lăsaţi copiii să decidă Există oare un moment în care părintele poate spune despre copilul său: „Este mare, treaba sa ce face”?. Eu cred că este o provocare pentru un părinte să lase copilul să decidă, chiar dacă ar putea greşi. Fără să înveţe din propriile greşeli, cei mici nu pot deveni adulţi responsabili în viitor. Fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, avem nevoie să ştim că există cineva care ne poate sfătui oricând şi care ne va susţine indiferent de ce decizii vom lua.

E indicat ca adulţii să se implice activ Părinţii trebuie să existe şi să se manifeste activ în viaţa copiilor încă de la concepţie. A aduce pe lume un copil este o decizie capitală, ce impune consimţământul amândurora şi asumarea responsabilităţilor ce le vor reveni. Nu este suﬁcient să aduci pe lume un suﬂet pe care apoi îl laşi în voia sorţii. Dacă o femeie îşi doreşte un copil, dar se simte nepregătită, trebuie să se documen-

teze, să întrebe în stânga şi-n dreapta, să participe la cursuri, să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a ﬁ cât mai informată. Nu trebuie să lase totul la voia întâmplării, şi apoi să spună: „Ce să fac? Nu mă ascultă!...”. Învăţaţi-i responsabilitatea hotărârii Adolescentul poate lua decizii greşite, ce-i vor afecta toată viaţa, dar face acest lucru deoarece nimeni nu a fost acolo când trebuia să-l înveţe ce înseamnă viaţa, ce este mai important. Nu

vă învăţaţi copilul că e mai bine să gândească altul pentru el, ci lăsaţi-l să ﬁe responsabil şi să ia în viaţă deciziile care-l avantajează. Un copil, un adolescent, chiar şi un adult nu au nevoie în preajmă doar de „moralişti”, ci de persoane care le oferă un umăr când e nevoie, un sfat când e cerut, o vorbă bună, susţinere pur şi simplu. O relaţie bazată pe dragoste adevărată nu se termină niciodată, indiferent de drumul pe care-l alege copilul în viaţă.

Prezenţa părinţilor este esenţială De multe ori, părinţii au senzaţia că un adolescent nu mai are nevoie de prezenţa, de atenţia, de susţinerea sau de dragostea lor. Ei bine, nu este aşa. Aceasta este perioada în care copilul are cea mai mare nevoie de părinţi, pentru că el începe să ia singur decizii şi să îşi contureze viitorul. Rolul părinţilor este să ştie cum să păstreze şi să încurajeze

o relaţie frumoasă cu propriii copii. Aparenţele înşală „Mi-aş dori ca mama să ﬁe lângă mine...”. Acestea au fost cuvintele unei adolescente de 17 ani, care se aﬂă într-o situaţie neplăcută din cauza unor decizii greşite. Privită din afară şi ţinând cont de comportamentul său, nu ai crede că şi-ar dori

să stea lângă mama sa după deciziile greşite pe care le-a luat, dar realitatea este cu totul alta. De multe ori, lipsa comunicării este cea care îl poate conduce pe un tânăr pe un drum greşit. În cazul acestei adolescente, absenţa unei relaţii apropiate cu părinţii a determinat-o să caute în altă parte ceea ce nu avea acasă - înţelegere, susţinere, comunicare. Orice încercare a sa de a comunica astfel cu mama sa s-a izbit de un zid, deoarece mama o respingea, pentru că era obosită sau pentru că avea alt program cu iubitul său. Astfel, prăpastia între cele două s-a adâncit, şi totul a culminat cu plecarea fetei de acasă la vârsta de 14 ani. La 17 ani, ea are deja un copil de câteva luni şi o relaţie eşuată cu un bărbat mai

mare ca ea. Se simte singură şi plânge după mama sa, care, la puţin timp după plecarea sa de acasă, a vândut tot şi a plecat din ţară la un prieten pe care l-a cunoscut pe internet. Întotdeauna există speranţă! Acesta este un caz fericit, deoarece tânăra a avut şansa ca tatăl său (părinţii sunt divorţaţi) să-şi întoarcă privirea spre ea şi să-i întindă o mână de ajutor, ﬁind de acord să o ia la el acasă. Atunci când vorbeşti cu ea îţi lasă impresia unei persoane puternice, hotărâte, dar în adâncul suﬂetului este încă un copil care plânge şi-şi doreşte alinarea mamei în orice condiţii. Întotdeauna copiii îşi doresc prezenţa părinţilor în viaţa lor, indiferent ce gen de relaţie au cu aceştia.

Agresivitatea faţă de cei mici Sunt numeroase cazurile în care copiii devin victime ale agresiunilor fizice şi psihice din partea adulţilor. Întrebarea pe care mi-o pun de fiecare dată este: „Ce simte un adult când loveşte cu bestialitate un copil mic, lipsit de apărare?”. Cred că aceasta este singura modalitate de a se face auzit, înţeles sau este singurul moment în care poate demonstra cuiva cât este de important, puternic şi dominant în relaţia cu copilul eliberând astfel toate frustrările acumulate. Bătaia NU e „ruptă din Rai”! Zilnic mă confrunt cu această problemă a violenţei revărsate asupra copiilor. Unii justifică acest comportament apelând la o vorbă veche - „Bătaia e ruptă din Rai”, dar cred că nu îndeamnă la bătaia copilului cu bestialitate şi la terorizare. Personal, nu sunt de acord cu această zicală, deoarece părinţii pot recurge şi la alte modalităţi de a „stăpâni copilul” prin metode nonagresive. De unde vine atâta agresivitate, răutate, lipsa dorinţei de a comunica şi de a încerca să se ajungă la un numitor comun cu un copil

care are nevoie de un model, nu de teroare şi de bestialitate?! Cereţi numai atât cât puteţi oferi Este uimitor să vezi cum animalele îşi iubesc puiii, îi protejează, îi învaţă cum să se descurce mai departe şi este şocant să observi că speciei umane îi lipsesc aceste instincte. Nu este suﬁcient ca părinţii să-şi repete că-şi iubesc copilul, ci trebuie să o demonstreze cumva, să-l facă să simtă acest lucru, nu să-l bată, să-l respingă sau să-l jignească în orice moment. „Nu mă ascultă, nu vedeţi?”, „I-am spus să stea aici şi nu vrea, normal că mă enervează!” şi suita poate continua... De ce nu ascultă copiii? Dar părinţii îi ascultă ca să le ceară aşa ceva? Îi respectă? Îşi cer scuze când greşesc? Îi iubesc necondiţionat? Răspunsul în mare parte din cazuri este nu. Şi dacă nu le oferiţi nimic, ce ar putea să ofere copiii înapoi decât acelaşi comportament pe care sunt obligaţi să-l primească fără a avea niciun drept. „Semeni ceea ce culegi” - aşa se întâmplă şi în această relaţie. Nu puteţi cere altceva decât oferiţi.

Învăţaţi-i să aprecieze valorile spirituale Ce ne defineşte ca oameni? Ce ne diferenţiază de celelalte animale care trăiesc alături de noi? Ar fi multe de prezentat, dar vom pune accentul pe bogăţia spirituală a sufletului nostru. Aici putem include valorile care se transmit din generaţie în generaţie, de la bunici la părinţi, la copii şi la nepoţi. Important este să învăţaţi copiii ce este empatia, iubirea, înţelegerea şi comunicarea între oameni. Este absolut necesar să ştie ce e bine şi ce e rău, să cunoască bunele maniere şi să fie receptivi la nevoile celor din jur. „Nu ai cercei, nu exişti” „Nu ai cercei, nu exişti”. Acestea au fost vorbele unei fetiţe din clasa a IV-a adresate altei colege, care a mers acasă supărată pentru că nu a înţeles ce a vrut colega sa să-i transmită. Întrebarea pe care i-a adresato mamei a fost: „Cum adică nu exist dacă nu am cercei?”. Totul a fost lămurit, iar fetiţa a înţeles că nu cerceii sunt cei mai importanţi în viaţă. Afirmaţia „nu ai cercei, nu exişti” spune foarte multe despre fetiţa respectivă şi despre educaţia primită de ea acasă. Înseamnă că totul în jurul ei se reduce la bunuri, la posesiuni, la faptul

că ea trebuie să arate ceva palpabil celor din jur pentru a se simţi importantă. Viaţa înseamnă mai mult decât bani şi bijuterii Dacă pentru fetiţa cu cercei, la vârsta de 9-10 ani, totul se reduce la ce îmbracă sau la ce accesorii poartă, înseamnă că în adolescenţă va deveni prioritar să-şi găsească un partener care are bani şi maşini scumpe. Oare chiar trebuie să trăim doar la nivel material? Cum rămâne cu preocupările legate de caracterul, personalitatea, acele trăiri, sentimente, gesturi, realizări personale ce ne deﬁnesc şi ne diferenţiază de celelalte animale? Viaţa nu înseamnă numai bani, bunuri şi accesorii, ci să simţi, să iubeşti, să înveţi, să vezi, să admiri, să comunici... Asta ar trebui să înveţe copiii în primii ani de existenţă, pentru a şti cum să reacţioneze când le va lipsi suportul material în viaţă. Banii acum îi ai, dar mâine pot dispărea, însă valorile suﬂetului ne însoţesc pe tot drumul vieţii! Asta ar trebui să ştie copiii noştri încă din fragedă pruncie. Prof. Irina Georgescu Şova - Hayward/California

Cervantes

Gabriela Căluţiu Sonnenberg - Spania

A întreba pe cineva ce părere are despre Cervantes e foarte riscant. A mai şi răspunde laaceastă întrebare poate părea de-a dreptul insolent. E ca şi cum ţi-ai da cu părerea despre Liviu Rebreanu sau Mihail Sadoveanu, întemeietori ai romanului modern românesc, scriitori ale căror opere se studiază la şcoală după tratate scrise de exegeţi competenţi. Iar în cazul lui Cervantes avem de-a face cu nici mai mult nici mai puţin decât inventatorul unanim recunoscut al romanului realist, ca gen literar, pentru tot mapamondul! E ﬁresc din capul locului să nu te poţi apropia de eldecât cu o reverenţă respectuoasă, pe care o merită din plin. Apelez la un cuvânt la modă în romanele de azi –sacrilegiu, pe care-mi propun să nu-l comit, în niciun caz. Mă rezum aşadar la o abordare tangentă, prin tatonări tiptile, de slujitor, adică serv al lui Cervantes. Căci a locui în Spania şi a vorbi limba castiliană nu înseamnă automat să te şi pricepi la Don Quijote. Din capul locului se cuvine făcută distincţia dintre omul Cervantes şi personajul Don Quijote. O să-mi spuneţi că e la mintea cocoşului. Ei bine, nu e chiar aşa. Câtă vreme prin Provincia La Mancha continuă să se rătăcească turişti debusolaţi, căutând zadarnic urmele unui presupus Cavaler al Tristei Figuri, este evident

că se perpetuează o confuzie. Este adevărat că Cervantes a recurs pe alocuri la elemente autobiografice în romanele sale - căci, atenţie,a scris mai multe! -, dar a pretinde că el ar fi fost eroul romanului cu care s-a consacrat e ca şi cum am zice că Alexandre Dumas ar fi fost... muşchetar. Cum ziceam, dacă limba şi locurile ne-ar califica, atunci întreaga populaţie a Spaniei ar fi expertă în... Don Quijote. Nu e deloc aşa. În fapt, de un deceniu şi jumătate de când sunt eu aici, n-am auzit nici măcar odată să-l pomenescă cineva în vreo conversaţie cotidiană. Sunt convinsă că toţi auauzit de el, dar chiar şi cititorii cei mai pasionaţi preferă ca subiect de conversaţie romancierii moderni, recenţii laureaţi ai Premiului Planeta sauautorii în vogă sud-americani. Chiar nimeni nu se lansează de bunăvoie în conversaţii docte despre întemeietorul buchiei magice, creatorul ingeniosului Hidalgo. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, toate cărţile, realmente toate, au ceva în comun cu capodopera lui Cervantes. Indiferent de gen, că sunt romanede dragoste (of, Dulcineea!), autobiografii, romane de aventuri, analize fine ale societăţii contemporane sau studii psihologice ale alienării individului faţă-n faţă cu degradarea valorilor morale, mereu găsim paralele cu epopeea eroului universal din La Mancha. Ironia sorţii: concepută iniţial ca o carte-protest, replică în contra-gen dată romanelor medievale, dotată cu un veritabil anti-erou, tocmai Don Quijote a ajuns să întruchipeze modelul clasic de roman rotund, complet! Deopotrivă rezumat al tuturor genurilor literare apărute anterior, cât şi, în acelaşi timp, vestitor al întregii game ce avea să-i urmeze, romanul lui Cervantes, tipărit acum peste 400 de ani,

s-a cimentat pe vecieca piatră de hotar pentru toţi scriitorii lumii. Nu întâmplător, americanul Lionel Trilling afirma: ”Orice ficţiune în proză este o variaţie pe tema lui Don Quijote”. Pentru întâia oară, graniţa dintre ficţiune şi realitate se şterge până la confundare. Cu alte cuvinte, revenind la tema debusolaţilor turişti, care încă-l mai caută prin Spania, le putem acorda circumstanţe atenuante: intenţia expresă a autorului a fost aceea de a ne destabiliza convingerile, situând personajul fictiv în miezul realităţii. Constat că subiectul mă absoarbe aşa de tare încât fraza mi s-a extins nepermis de mult, molipsită parcă de stilul elaborat, cu multe ”şi”-uri şi virgule, stil în care Maestrul şi-a zugrăvit cavalerul după gusturile literare de pe atunci, fiţe de secol al XVII-lea. Aşa se purtavorba, sofisticată. Tot ea ne îngreunează azi sarcina descifrării originalului. Original - în ambele accepţiuni admise de dicţionar. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, mai nimeni nu mai are azi răbdareade a-l parcurge de la cap la coadă. Noi, cetăţeni grăbiţi şi stresaţi ai mileniului trei, preferăm literatura fast food. Ne vine greu să ne abandonăm fiorului lecturii, striviţi de arabescurile limbajului alambicat, specific cumpenei dintre Renascentism şi Baroc. Nu doar ”schimbarea la faţă” a stilurilor artistice menţionate anterior a fost cauza cutremurului pe care la produs Cervantes la apariţia romanului său de respiraţie largă, ci şi ruptura profundă din istoria Spaniei, cea pe care i-a fost dat s-o trăiască pe propria sa piele. Născut la 1547 într-o lume relativ stabilă, dominată de atotputernica dinastie carolingiană, într-un Imperiu care stăpânea ferm întreaga bogăţie a Coloniilor din Lumea Nouă, Cervantes a asistat şi s-a implicat cu bravură în lup-

NOIEMBRIE 2013

Servind lui Cervantes ta inutilă de combatere a inevitabilului: treptata decădere a edificiului absurd, şubred, în destrămare, sub conducerea lui Felipe. În a doua jumătate a vieţii sale, romancierul a fost chiar angajat al oficialităţii, cu sarcina de a controla galerele Invincibilei Armade. Era o flotă în derivă, cu fonduri care dispăreau pe zi ce trece în mâinile unor bancheri şi speculanţi dubioşi. Cu toate astea, n-a fost un înger; se pare că ar fi fost chiar şi întemniţat, pentru o neclaritate legată de un faliment cam ceţos. Fireşte că a fost sărac în majoritatea covârşitoare a vieţii sale. E adevărat, de asemenea, că a fost reţinut în detenţie în mai multe rânduri. Dar la fel de adevărat este şi că fiul de chirurg, născut al patrulea într-o succesiune de şapte fraţi, a călătorit mult şi a văzut multe, pe mai multe continente. Cu siguranţă a trăit mai intens decât unora dintre noi le-a fost dat într-o viaţă întreagă, azi, în secolul informaţiei globalizate şi al transportului rapid. S-a remarcat prin vitejie în mai multe ocazii, inclusv în Bătălia de la Lepanto, unde i-a învins pe turci, luptă din care s-a ales cu mutilarea pe viaţă a braţului stâng. A fost un aventurier, a venerat mai multe femei şi a avut mai multe soţii. În certe privinţe a fost foarte asemănător cu visătorul său erou imaginar. Dar se poate reduce persoana sa la destinul unui rol pe hârtie? Don Quijote creează viaţă bazându-se pe literatură; Cervantes face literatură bazându-se pe propria viaţă. E grea povara pe care i-au pus-o în cârcă, de-a lungul vremurilor criticii şi lăudătorii. Mereu se descoperă noi şi noi aspecte în opera sa, funcţie de ce este la modă. ”Experţii l-au caracterizat pe rând drept reacţionar (Cesare De Lollos), anticonformist (A mérico Castro), relativist (Jean Cassou), revoluţionar (Pavel Novitsky, A. Gerchunov), erasmist (Ludwig Pfandl), omul Evului Mediu (Casella), omul baroc (Bataillon), contrareformist (Toffanin, Hatzfeld) şi iconoclast (Efron).” - am citat aici din prefaţa la ediţia din 2002 a lui Don Quijote, publicată la Barcelona de editura RBA Coleccionables. Fără îndoială, Cervantes a fost unumanist

creştin, capabil să jongleze cu o varietate ameţitoare de stiluri. Apropó, ştiaţi că în afară de romane şi proză scurtă a scris şi poeme şi piese de teatru? Romancierul William Falkner avea obiceiul de a citi Don Quijote odată pe an, ”aşa cum alţii citesc biblia”. Eu una nu mă pot lăuda cu o astfel de aﬁnitate, dar am o bănuială: simpla noastră trecere prin viaţă, cu ochii larg deschişi a mirare, nu e nimic altceva decât o continuă parcurgere plină de deliciu a pasajelor savuroase dintr-un roman imaginar, de inspiraţie cervantescă. Un roman în care ﬁecare dintre noi este eroul principal, ”învingă-

tor al propriului său eu, întrun continuu proces de autopurificare, bazat pe umilinţă şi autoîmpăcare” (citat din Introducerea la Don Quijote, Ediciones Cátedra, S.A., 1998). O infinitate de poveşti fără sfârşit, al căror început a fost făcut de Cervantes, în acel loc uitat de lume, din La Mancha. Nu ne rămâne, aşadar, decât să ne ”lecturăm” vieţile, tălmăcindu-ne fiecare pentru sine în limba sa, cu luare-aminte. Să nu uităm că a existat cineva care poate ar avea de încasat de la fiecare dintre noi un binemeritat drept: acel subtil drept de coautor.

Casa din Valladolid în care a locuit Cervantes între 1604 şi 1606, timp în care a publicat prima parte din „Don Quijote”.

Descoperă România

NOIEMBRIE 2013

Prof. Tiberiu Grădişteanu - Lugoj/Timiş

Trăim în vremurile în care majoritatea suntem în permanenţă obosiţi, extenuaţi şi bolnavi, suntem mereu grăbiţi şi concentraţi la problemele cotidiene, am ajuns să uităm să zâmbim, să iubim şi să ﬁm fericiţi. În ajutorul celor care conştientizează toate aceste lucruri şi a celor care spun din când în când: „îmi doresc să fug în munţii”, dar şi pentru fericirea celor care iubesc tabloul în care ne-a dat voie divinitatea să locuim, vă invit să descoperiţi România. De la natura în care „nimic nu se pierde, ci totul se transformă” putem să învăţăm lucruri frumoase şi interesante. Imaginaţi-vă următorul tablou: „Tu, în inima munţilor, într-o căsuţă de la ţară, gustând bucate de casă şi pâine aburindă de pe vatră din care rupi împreună cu persoane dragi. Asculţi ca un copil şi eşti absorbit de legendele şi poveştile care împânzesc meleagurile vechi. După multă voie bună, înconjurat de oameni frumoşi, spui noapte bună şi-ţi aşezi capul pe o pernă moale, zâmbind. Ai un somn dulce şi liniştitor, într-un aer curat de ţară, până dimineaţă, când te trezesc sunetele cocoşilor harnici. Îţi pregăteşti

desaga în spate, urmând să fii purtat în tărâmul de basm al rezervaţiei Scăriţa Belioara, acolo unde s-au născut legendele auzite. După o zi în care ţi-ai încântat văzul şi sufletul cu peisaje divine, sălbatice şi prea puţin atinse de om, ajungi acasă şi stai în jurul focului cu o păturică de lână pe tine, cu un bol de ceaun în braţe, rememorând ziua, savurând atmosfera din jurul tău, împărtăşind alături de prieteni toate trăirile tale. A doua zi călătoria continuă în tărâmul Cheilor Turzii, după care îţi strângi mâinile cu oamenii care ţi-au fost alături pe parcursul acestor zile şi te bucuri de călătoria care te-a purtat atât de sus, din toate punctele de vedere…” La pas prin munţi „Bătrânul rege al Carpaţilor Moldovii”, cum îl denumeşte ilustrul scriitor drumeţ, Alexandru Vlahuţă, mi-a cucerit privirile. Există mai mult de 449 de motive pentru frumosul Ceahlău, există ceasuri întregi pentru a descrie acest tărâm al oamenilor credincioşi, dar oare ştim noi, oamenii secolului al-XXI-lea, să preţuim bogăţiile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu?! Ştim noi cât de importantă este puterea naturii asupra sufletului? Nu ştim, pentru că astăzi vedem fericirea în lucruri măreţe şi uităm să privim în jur, uităm să povestim, uităm că suntem oameni şi ne întrebăm de ce ţara noastră nu este la fel de presus ca celelalte! Vina este a noastră, deoarece nu ne cunoaştem patria îndeajuns de mult şi ne ducem atât de repede spre valurile înalte ale lumii, lăsând în urmă lacrimile unui pământ minunat, presărat cu amintiri care stârnesc melancolia celor sensibili.

Piaţa Mare a Sibiului

Un nume banal, ceva ce şi alte oraşe au, nimic spectaculos... Dacă aceste lucruri ţi-au rămas în minte, înseamnă că ai fost un vizitator grăbit şi nu ai băgat de seamă câte lucruri deosebite poate ascunde o aşa zisă „piaţă”. Uneori trebuie să apreciem şi lucruri care se găsesc chiar sub nasul nostru, care până acum nu le-ai luat în seamă tu, dragă cititor. Îmi propun astfel să te conduc pe acest mic tărâm de formă dreptunghiulară cu o lungime de 142 m şi 93 m lăţime ce datează încă din secolul XV. Te aşteaptă cu drag drumuri pietruite şi clădiri vechi ce te trimit undeva în trecut, simţindu-te pentru o zi un tânăr erou

din acele vremuri. Porumbeii se pregătesc din greu mărşăluind în înaltul cerului pentru a te întâmpina aşa cum se cuvine! Cu paşi mărunţi te îndrepţi spre ceva ce vezi pentru prima dată sau poate te reîntorci ori de câte ori ai ocazia ﬁindcă... îţi place . Clădirile ce te vor impresiona nu sunt puţine. Palatul Brukenthal, astăzi muzeu ce adăposteşte numeroase galerii de artă, de la pictură, sculptură, până la cabinete de stampe, de cartograﬁe, te fascinează. Casa Haller cunoscută şi sub numele de “Marele Ring” construită în stil gotic, care de-a lungul timpului şi-a schimbat des proprietarii, păstrează în curte un turn dreptunghiular cu

Ceahlăul este locul neatins încă de mâinile celor „inteligenţi”, lângă el poţi privi, poţi citi, poţi medita, fără ca cineva să te atenţioneze. Atunci când te afli deasupra norilor o vrajă parcă te cuprinde şi îţi arată că omul nu vede bine decât cu inima! Departe de gândurile celor răutăcioşi, în inima munţilor soarele îţi va călăuzi trupul, iar peisajul îţi va dărui un strop de prospeţime, acolo te vei bucura de linişte, de pace, de frumuseţea unui loc magic, iar muntele îţi va dărui energie, speranţă şi prosperitate. „Ceahlăul trăieşte destinul patetic al marilor plăsmuiri, singur şi posomorât, trufaş, stăpânitor peste un popor de munţi, ce par pe lângă dânsul muşuroaie, înălţându-şi creştetu-n cer, scărmnînd norii în raghila de stânci înfipte pe fruntea-i pleşuvă”. C e an u me are d eos eb it C eah lău l Legendarul „Olimp al Moldovei” impresionează prin acele privelişti de neuitat: ”Din jnepenii culcaţi de vânturi se înalţă de pretutindeni stânci uriaşe, ale căror forme ciudate au toate nume şi înţelesuri potrivite în închipuirea poporului”. Ele te privesc parcă vrând să-ţi spună o urare de bun venit, în timp ce tu zăreşti frumoasele capre negre care te vor impresiona. Ceea ce e important nu se arată ochilor, iar atunci când vei paşi peste culmile Carpaţilor vei simţi o adiere caldă venită tocmai din inima bătrânului Ceahlău. Acel tărâm e atât de misterios, pentru că dincolo de verdeaţa încântătoare, vei descoperi fenomene deosebite, poate unice în lume dar cu totul şi cu totul impresiun acoperiş abrupt. Casa albastră situată în imediata apropiere a Brukenthalului, a fost gazdă de-a lungul timpului pentru spectacole de teatru, a servit noii Academii de drept, mai târziu devenind sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale. În prezent este folosită pentru adăpostirea unor sectoare ale muzeului Brukenthal. Podul Minciunilor care face legătura dintre cele două sectoare ale pieţei este de departe un punct de atracţie important. Se spune că dacă în timp ce te afli pe pod spui o minciună acesta se va mişca. Merită încercat, nu-i aşa ? În zilele toride de vară, fântâna arteziană stă numai la dispoziţia ta, răcorindu-te alături de o bine meritată îngheţată. Şi iată-ne undeva spre finalul zilei când te pregăteşti de plecare, când suvenirurile frumos aşezate pe rafturi îţi fac cu ochiul, şi mai că le auzi şoptind: „Alege-mă pe mine, alege-mă pe mine!” Iată-mă nevoit acum să mă opresc, ţi-am prezentat doar o scurtă vizită ca să te conving că multe locuri devin speciale, atunci când găseşti povestea potrivită! Nu uita să fotografiezi ferestrele de pe acoperişurile caselor, care imită excelent nişte ochi curioşi ce aşteaptă să te cunoască!

Bătrânul Ceahlău

onante. Însuşi povestea acestui munte e unică şi de neegalat, ﬁindcă nu întâlneşti adesea munţi cu o istorie atât de vastă. Chiar dacă nu atinge înălţimea Everestului, Ceahlăul este mult mai bogat decât „faimosul stăpân al lumii”! Ceahlăul este locul în care orice om poate să se refugieze, el primeşte în poalele lui şi omul bogat, dar şi pe cel sărac. Am să vă spun că am recomandat multor oameni acest colţ de rai şi toţi mi-au mulţumit deoarece acolo şi-au regăsit frumuseţea suﬂetească. Totuşi mi-a fost frică să-i spun unei persoane, pentru că ea m-a condus pe tărâmuri extrem de populare, tocmai în inima Alpilor, acolo unde munţii par atât de frumoşi. Mi-am dat seama că am greşit, deoarece Ceahlăul nostru are mult mai multe calităţi decât acei munţi fără vegetaţie, dar totuşi presăraţi cu o mulţime de turişti. Mi-aş dori să le demonstrez românilor că plaiurile noastre sunt atât de valoroase încât nu merită lăsate pentru faimoasa Americă şi îndepărtata Australie. „Nu vis sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapa-

Sighişoara

Oraşul din România ce neapărat trebuie vizitat este Sighişoara. Fără modestie, aş putea spune că este ceva unic, ceva ce în altă parte nu găseşti. De la moştenirea istorică şi vechimea acestuia, până la străduţele ce parcă te fac să te reîntorci în timp, acest oraş este unul plin de mister şi fascinează pe orice vizitator. Unicitatea oraşului constă în faptul că este recunoscut ca ﬁind singura cetate medievală locuită din România. Cu siguranţă, orice altă cetate atrage prin istoria prin care a trecut, însă acest loc

bil să construiască paradisuri autentice. De altfel, nici nu e demn de Paradis. Am spuso de foarte multe ori: omul este acare şi-a ratat şansa. A fost în Paradis, apoi, din vina sa a fost alungat şi a rămas cu dureroasa reminiscenţă a Paradisului..” Când am ajuns prima dată aici, am simţit că o parte din mine călătoreşte într-o altă lume, deoarece inima îmi era cucerită de minunatul peisaj, desprins parcă din legendele bunicilor. Nu era vis, era realitate, iar eu mă aflăm într-un colţ al edenului care era numai al meu. Pentru călători Ceahlăul e un popas, dealungul căruia admiră bogăţiile naturii, pentru savanţi e un simplu loc, neinteresant, pentru omul de afaceri este destinaţia de vacanţă neimportantă, ieftină, pentru ţăranul român Ceahlăul este călăuza lui, dar pentru mine el este locul în care mi-am descoperit sensibilitatea pentru că muntele mi-a arătat cum visele devin realitate, iar speranţa numi părăseşte sufletul.. Am să vă spun că nu doar acest munte legendar formează priveliştile de neuitat, fiindcă Lacul Izvorul Muntelui creeză

o aură de magie înconjurând Carpaţii. Casele blajine împodobesc ţinutul, pentru că în sâmburele lor ascund tradiţia unui popor uitat. Dantelăriile în lemn ale ţăranilor te vor impresiona, iar gardurile cu uluci reprezintă munca şi sacriﬁciul unor oameni care trăiesc departe de aglomeraţiile oraşelor. Dacă te vei plimba vei întâlni cu siguranţă ciobani ce trăiesc în pustietate, iar ei îţi vor povesti legende care vor face ca acel ţinut să prindă viaţă. Peisajul include minunatele căpiţe de fân care sunt asemenea unor diamante, iar traseul montan e presărat cu cascade (Urlătoarea) ce creează privelişti de neuitat. Sus pe platou oamenii credincioşi au construit o mănăstire unde poţi să te refugiezi alături de îngeri, iar jos, de partea cealaltă se aﬂă staţiunea Durău, acolo unde poţi cunoaşte români dornici de a-ţi împărtăşi gânduri. Dacă îţi place să încerci lucruri noi, te poţi înfrupta din gustoasele mure sau poţi împrumuta zmeura urşilor, dar ar trebui să ai mare grijă. Vegetaţia este unică, pentru că doar în Moldova vei mai vedea oceane de verdeaţă.

este cu atât mai „turistic”, cu cât populaţia şi diferitele personaje ale vremurilor demult apuse încă mai trăiesc aici. Este un oraş viu, un oraş în care poţi trăi în stil medieval viaţa. Oraşul abundă în obiective turistice, în special centrul istoric. Un prim obiectiv este Turnul cu Ceas, cu un veritabil muzeu în interior, iar de pe terasa căruia se dezvăluie oraşul de poveste. Un al doilea obiectiv îl reprezintă Pasajul Scărilor şi Scara Şcolarilor, astăzi cu 175 de trepte. Un al obiectiv este Şcoala din deal, una dintre cele mai vechi şcoli din Transilvania. Al patrulea obiectiv ar putea ﬁ Casa Vlad Dracul, în care se presupune că s-a născut Vlad Ţepeş, numit Dracula. Alt obiectiv este Piaţa Boema, locul de unde putem alege unul din treseele spre obiectivele mai sus amintite. Obiective demne de menţionat sunt: Piaţa Centrală, Biserica Leproşilor, Biserica Ortodoxă, Biserica din deal, Sinagoga evreiască, turnurile Tăbăcarilor, Măcelarilor, Fierarilor, Aurarilor, Cojocarilor. Ceea ce nu trebuie ratat odată ajunşi în Sighişoara este centrul istoric cu mulţimea de obiective turistice. Din Piaţa Boema, nu la distanţe foarte mari se găsesc

principalele atracţii turistice ale oraşului, atracţii ce nu trebuie ratate şi pentru care cu scurte plimbări pot ﬁ uşor atinse. De asemenea, tot în această zonă vom găsi restaurante variate, diferite magazine şi locuri de unde pot ﬁ achiziţionate suveniruri. Totodată, se organizează şi Festivalul de Artă Medievală, festival ce atrage an de an tot mai mulţi turişti în cetate. Un tur al oraşului poate începe din Piaţa Boema cu direcţie spre Turnul cu Ceas. Se va urca în acesta, se va vizita muzeul din interior, iar sus se va admira întregul burg medieval în splendoarea lui. De la turn se poate urca prin pasajul scărilor către Şcoala şi Biserica din deal, iar mai apoi se va poposi la Casa Vlad Dracul, astăzi restaurant. Pentru a vizita Sighisoara aş sfătui ca şi perioadă sfârşitul lunii august- începutul lunii septembrie. Ca şi mijloc de transport se poate ajunge destul de uşor aici, mai ales cu maşină proprie, dar nu numai, întrucât se organizează de către agenţii vizite aici. Ca şi bilete de intrare la obiective aş putea spune că preţurile sunt modice, cu reducere pentru elevi, studenţi sau pensionari.

Călătorii tual Estoril. Poţi găsi o one-day trip la oficiul turistic din Praça do Comércio, cu care le vei vedea (cam în viteză) pe toate sau aproape toate, sau poţi alege să vezi doar Sintra, însă în tihnă, caz în care vei lua trenul din gara Rossio, numită Estação do Rossio. Sintra este şi ea pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, iar atracţiile ei majore sunt Palacio National, Palacio da Pena şi Castelo dos Mouros, iar dacă trebuie să alegi între primele două alege liniştit să vezi doar Palacio da Pena, o fantezie arhitecturală fără limite care aduce cu un încântător castel de turtă dulce. Aşa că nu degeaba este considerat una dintre cele şapte minuni ale Portugaliei, Sete Maravilhas de Portugal. Aflat ceva mai la vest de Sintra, Cabo da Roca este un promontoriu stâncos şi bătut de vânturi care constituie cel mai vestic punct al continentului european. Dacă ţii neapărat poţi lua de aici un certificat care atestă că ai vizitat Cabo da Roca, iar ceva mai încolo fostul sat de pescari Cascais a fost întâi reşedinţă de vacanţă a familiei regale portugheze, apoi locul de exil preferat al mai multor familii regale europene. Astăzi este una dintre marile destinaţii de vacanţă ale Portugaliei, împreună cu vecinul sau, faimosul Estoril. Leiria: Batalha, Alcobaça, Nazaré şi Óbidos Leiria este o regiune ceva mai la nord de Lisabona, în care sunt o gramadă de locuri de văzut, din care vreo trei sunt înscrise pe lista UNESCO. Regiunea este

aici: ridicată după 1388, Batalha este de o frumuseţe bizară cu bogatele sale motive decorative profilate pe ziduri roşiatice, în timp ce Alcobaça a fost ridicată mult mai devreme, începând cu 1148, şi găzduieşte mormintele a doi îndrăgostiţi de acum câteva secole, Pedro I şi Inês de Castro, a căror poveste tragică de iubire ar putea fi numită Romeo şi Julieta în versiune portugheză. Pe malul Atlanticului se află staţiunea Nazaré, fost port pescăresc transformat aproape peste noapte în atracţie turistică foarte vizitată, care şi-a mai păstrat farmecul de veche aşezare pescărească şi are câteva poveşti interesante de spus, care ca orice telenovelă iberică care se respectă nu se termină cu una, cu două... Iar Óbidos este un sat grozav de pitoresc, cu case tradiţionale portugheze având chenare pictate în culori vii şi cu un castel străvechi, socotit una dintre cele şapte minuni ale Portugaliei. Nu îl ocoli, mai ales dacă vrei să înţelegi de ce se spune că toată lumea vrea la Óbidos... În aceeaşi zonă mai sunt încă două locuri notabile: Fatima, un faimos loc de pelerinaj pentru credincioşii catolici şi echivalentul portughez al oraşului Lourdes din Franţa, pe care poţi să îl ocoleşti liniştit, pentru că în umila mea opinie are de-a face mai mult cu comerţul decât cu cele sfinte, iar lângă Fatima este Tomar, pe care nu am apucat să îl văd dar se află pe lista mea de dorinţe, pentru celebra sa mânăstire Convento do Cristo, înscrisă pe listele patrimoniului mondial UNESCO şi fost sediu al cavalerilor templieri din Portugalia până prin 1300.

abordabilă într-o călătorie de o zi, şi poţi găsi o one-day trip la oficiul turistic din Praça do Comércio. Există unele foarte bune (nu neapărat cele mai ieftine), în care se merge cu un grup mic de călători (cinci sau şapte, ceva de genul acesta) şi nu cu ditamai regimentul... Şi foarte probabil că pe cont propriu se călătoreşte mult mai încet şi nu mai poate fi vorba de doar o singură zi pentru toate punctele de interes din Leiria. Mânăstirea din Batalha şi abaţia cisterciană din Alcobaça sunt la mică distanţă una de alta, se află amândouă pe lista UNESCO şi sunt socotite printre cele şapte minuni ale Portugaliei. Ambele sunt ridicate în stil gotic, dar asemănările între ele se opresc

Porto, cel mai sudic oraş nordic Aflat în nordul Portugaliei, Porto este atât de diferit de Lisabona încât demonstrează limpede diversitatea incredibilă a Portugaliei, în pofida teritoriului ei deloc întins. Este faimos pentru vinul de Porto şi pentru vechea sa rivalitate cu Lisabona, Porto fiind al doilea centru urban al Portugaliei, iar în Porto poţi ajunge după o călătorie de vreo trei ore din Lisabona cu trenul Alfa Pendular, luat dimineaţa devreme. Şi dacă ţii neapărat în aceeaşi zi te poţi întoarce la Lisabona, cu un tren ce va ajunge seara târziu. Porto este grozav de fotogenic cu alura sa nordică, iar Centro Histórico do Porto, nucleul me-

Sete Maravilhas de Portugal Lisabona Se spune că Lisabona este cladită tot pe şapte coline, la fel ca Roma, dar se pare că sunt mult mai multe, aşa că Lisabona cu relieful ei vălurit şi cu, culorile pastelate ale edificiilor sale este înainte de orice, încântătoare, în pofida faptului că nu are nimic spectaculos şi nimic epatant. Aşa că dacă eşti în căutarea unor Colosseum-uri, unor Turnuri Eiffel sau altor edificii la care să merite menţionarea mărimii sau a înălţimii nu le vei găsi în Lisabona, şi s-ar putea să fii dezamăgit şi să nu înţelegi de ce spun călătorii că Lisabona e grozav de frumoasă, pentru că este doar frumoasă şi atât, nu şi înaltă, mare sau impunătoare. Nu are nici măcar o alură de metropolă modernă, ci dimpotrivă, afişează un aer uşor provincial şi atemporal, ca o doamnă de modă veche, şi nici măcar nu e

de atunci, apoi te poţi întoarce pe terasa superioară a Elevador de Santa Justa pentru a admira Lisabona de sus. Dacă între timp s-a înserat este perfect, pentru că trebuie neaparat să vezi şi Lisabona noaptea. A doua zi urcă-te în tramvai şi du-te în Belém, să vezi Torre de Belém şi Mosteiro dos Jerónimos, două capodopere ale stilului gotic târziu (tipic portughez) numit stilul manuelin, incluse de UNESCO pe lista patrimoniului mondial şi socotite de portughezi printre cele şapte minuni ale Portugaliei. Opreştete pe malul râului Tejo să admiri un pod foarte lung şi Padrão dos Descobrimentos, Monumentul Descoperirilor, închinat navigatorilor portughezi ai erei de aur a descoperirilor portugheze, care au adus Portugaliei de acum cinci secole un imperiu maritim întins pe mai toate

foarte populată, până şi din acest punct de vedere ﬁind întrecută de multe alte oraşe europene. Dar ce să vezi în Lisabona? Începe cu o plimbare prin cele mai frumoase pieţe ale Lisabonei, Rossio, Praça da Figueira şi Praça do Comércio din cartierul central Baixa, după care du-te să vezi Castelo de São Jorge (numit frecvent doar Castelo) şi coboară din el spre sud, străbătând cel mai frumos şi cel mai autenticlisabonez cartier al Lisabonei, Alfama. Acolo manâncă ceva la o tavernă portugheză, ascultă muzică fado şi admiră oraşul dintr-un miradouro, cu o cafea în faţă, apoi du-te mai departe să vezi Sé Catedral, bătrâna catedrală a Lisabonei. După care poţi încheia plimbarea din prima zi urcând în Elevador de Santa Justa unde poţi mai întâi să vizitezi ruinele Convento do Carmo, la care acoperişul i s-a prăbuşit în timpul cutremurului din 1755 şi pe care lisabonezii au lăsat-o aşa, fără acoperiş, ca pe un memento al dezastrului

continentele lumii. Iar dacă încă nu ţi s-au terminat bateriile întoarce-te în Rossio sau în Praça do Comércio pentru a lua metroul către Parque das Nações, un parc expoziţional cu alurăde experiment futurist în care vei găsi oceanariu, telecabină, restaurante şi magazine, şi care contrastează la modul plăcut cu stilul manuelin cu care te-ai delectat dimineaţa. Şi nu uita, că nu merită să te grabeşti atunci când eşti în Lisabona. Opreştete să îi asculţi pe cei care cântă pe stradă (şi nu sunt puţini, Lisabona toată pare un oraş care cântă) şi amestecă-te liniştit în mulţimea de rase a lisabonezilor, pentru că Lisabona este un oraş al toleranţei. Grande Lisboa: Sintra, Cabo da Roca şi Cascais Regiunea din jurul Lisabonei se numeşte Grande Lisboa şi se întinde către vest până la Oceanul Atlantic. Sunt trei-patru locuri care merită văzute în Grande Lisboa, şi anume Sintra, Cabo da Roca, Cascais şi even-

NOIEMBRIE 2013 dieval al oraşului, este înscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aşa că Porto merită luat la picior cu conştiinciozitate, începând cu piaţa Terreiro da Sé, unde se află inima vechiului Porto şi vechea catedrală numită adesea pur şi simplu Sé, la fel ca şi catedrala din Lisabona. Probabil că este cea mai veche din oraş, fiind ridicată începând cu 1110. Plimbă-te cât să vezi celelalte puncte de interes din centrul istoric al Porto, după care revino pe Avenida Vimara Peres şi îndreaptă-te către Ponte Dom Luis I, care traversează râul Douro. Porto şi râul Douro văzute de pe acest pod oferă fotografii de care vei fi foarte mândru, aşa că opreşte-te neapărat pe pod şi trage aer adânc în piept. Merită! Podul uneşte Centro Histórico do Porto cu cartierul Vila Nova de Gaia, capitala mondială a vinului de Porto, aflată la sud de râul Douro, unde poţi degusta vin de Porto sau te poţi desfăta cu imaginea de 24 de carate a centrului vechi al Porto văzut de dincolo de Douro, şi nu uita să arunci un ochi şi la acele frumoase barcos rabelos, bărcile cu fund plat şi cu pânze pătrate cu care înainte se transporta vinul de Porto în jos pe Douro, pe care le vei vedea legate la mal în Vila Nova de Gaia, inscripţionate cu numele companiilor producătoare de vin de Porto şi încărcate cu câteva butoaie demonstrative. Dacă te nimereşti în Porto de 24 iunie eşti grozav de norocos, pentru că vei vedea, de sărbătoarea de São João, singura întrecere de barcos rabelos păstrată astăzi în Porto, iar dacă ajungi în Porto la începutul lunii octombrie, ca mine, vei putea vedea prin oraş năzbâtiile studenţeşti prin care în Universitatea Porto se face Recepção ao Caloiro, adică primirea bobocilor. Şi ar mai fi... Sigur că Portugalia nu se reduce doar la cele patru zone de interes turistic de care povesteam mai sus, Lisabona, Grande Lisboa, Leiria şi Porto. Mai sunt de văzut atâtea şi atâtea locuri frumoase în afară de acestea, începând cu Algarve, litoralul portughez cu alură mediteraneeană din sudul ţării, şi continuând cu Evora, aflată pe lista UNESCO pentru vechiul ei centru istoric. Şi nici Coimbra din centrul ţării, cu cea mai veche universitate cu funcţionare continuă din Europa, nu ar trebui ocolită. Mie însă mi-ar plăcea mai degrabă să văd şi cea de a şaptea minune a Portugaliei, dacă tot le-am văzut deja pe primele şase: străvechiul castel din Guimarães, în nordul ţării, al cărui centru istoric este şi obiectiv UNESCO, după care aş porni către Braga şi Barcelos în explorarea frumoasei regiuni viticole Alto Douro, declarată şi ea obiectiv UNESCO, continuând până la Bragança, din regiunea montană izolată Tras-os-Montes. Simt că nordul Portugaliei este un diamant încă neadus la lumină aşa cum meri-

tă, şi recunosc, cu toată modestia, că uneori simt bine... Ce să nu ratezi în Portugalia Să începem cu începutul: parcă nu ar ajunge că e grozav de frumoasă, Portugalia mai este şi aproape cea mai ieftină ţară din vechea Uniune Europeană, de dinainte de extinderea ei în est, aşa că preţurile sunt în general foarte accesibile, şi te îmbie să tot călătoreşti prin ea. Oricât ar fi de ieftină la preţuri Portugalia, dacă totuşi îţi vei dori să cumperi vin vechi de Porto (de la mama lui, cum spune românul), adică vin de Porto din anii declaraţi ca atare de autoritatea guvernamentală portugheză şi învechit cât trebuie, nu uita că îl vei gasi la preţuri de la 5 la 5.000 de dolari, iar majoritatea vinurilor pe care scrie Porto vor fi altceva decât adevăratul vin vechi de Porto. Nu e vorba de falsuri, ci pur şi simplu de vinuri inferioare calitativ. Nu fii trist, în Portugalia există multe alte opţiuni în afară de vinul vechi de Porto, cum este vinho verde, originar tot din nordul ţării, ori vinurile de Bairrada, Bucelas şi Colares. Mâncarea portugheză este foarte bună, dar foarte condimentată, uşor bizară şi nu tocmai uşoară. Am mâncat de vreo două ori porco a Alentejana, carne de porc cu scoici (ciudată combinaţie, nu?), iar prima dată a fost delicios, în timp ce a doua oară a fost de duzină. Firesc, de foame făcusem eroarea să intru într-un restaurant pentru turişti, unde mâncarea era scumpă şi proastă. Undeva prin Leiria am mâncat un pui grozav de bun, cu multe condimente şi gătit la oală de pământ, la care din păcate nu-i mai ştiu numele aborigen, iar în Alfama din Lisabona am experimentat açorda de mariscos, un fel de supă mai groasă cu fructe de mare, de care citisem că are în ea atât de mult usturoi şi coriandru încât poţi să arunci în aer un seif... Degeaba m-am dat mare că nu voi păţi nimic, că după ce am mâncat-o am tuşit şi strănutat încă o oră. Aşa că atenţie mare la ce mănânci în Portugalia şi dacă vezi pe undeva prin meniu cuvântul piri-piri fii precaut, este vorba de un ardei cu adevarat iute. Bacalhau însă este de gustat neapărat, este cod uscat şi sărat, iar şunca numită presunto e memorabilă. Iar ca suveniruri ai putea să îţi iei acasă cd-uri cu muzică fado -regina fado de astăzi fiind Mariza-, sau muzică morna, mici piese de azulejo frumos pictate sau vinuri pe alese. După ce le-ai cumpărat şi vrei să mulţumeşti vânzătorului -deşi sigur el ţi-o va lua înainte, portughezii fiind foarte politicoşi de felul lor-, să nu uiţi că portugheza este singura limbă europeană în care „mulţumesc” are două forme diferite, în funcţie de sexul celui ce mulţumeşte: obrigado dacă mulţumeşte un bărbat, respectiv obrigada dacă mulţumeşte o femeie. Aşa că, închei aici, şi... obrigada! Kasandra Kalmann Năsăudean

Tradiţii strămoşeşti

NOIEMBRIE 2013

Prof. Andra Mateescu Gutiérrez - Benidorm/Spania

Dintotdeauna oamenii şiau organizat ocupaţiile după succederea anotimpurilor. După truda primăverii şi verii, toamna aduce roadele, şi pe tot cuprinsul ţării se strânge recolta. Şi în Ţara Făgăraşului, ca peste tot pe alte plaiuri româneşti, Ziua Recoltei şi echnoc-

ţiul de toamnă sunt evenimente cu semnificaţie aparte. Încă din vremuri străvechi, recoltelor li se consacrau sărbători specifice. Vechimea tradiţiei este mult mai veche decât sărbătoarea impusă de regimul comunist în anii 1980. În multe din satele şi oraşele Ţării Făgăraşului, precum şi în zona Braşovului, sărbătorile de Ziua Recoltei, se succed de la începtul lui septembrie şi până la jumătatea lui octombrie. Deşi la primă vedere, cultul recoltelor ar fi avut o mai mare preponderenţă în culturile greacă şi romană, cercetătorii au demonstrat că tradiţia a pornit iniţial din ţinuturile trace, adică din zona geografică locuită şi de strămoşii daci. Să nu uităm că toamna este mai ales marcată de culesul viilor şi pregătirea mustului, una dintre cele mai străvechi ocupaţii în partea

Sărbători în luna noiembrie

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril Peste 1,5 milioane de români îşi sărbătoresc ziua de nume în data de 8 noiembrie cu ocazia Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril sunt percepuţi ca nişte fiinţe mitice, care călăuzesc cetele de îngeri şi sufletele oamenilor spre rai. Arhanghelul Gavril Este protectorul femeilor şi al copiilor, fiind trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească minunea întrupării şi faptul că în pântecele ei se află Iisus. Arhanghelul Mihail Sfântul Mihail este cel care luptă împotrivă diavolului şi are misiunea de a păstra cheile raiului. Potrivit tradiţiei, în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril credincioşii nu trebuie să lucreze, iar cei care nu respectă această sărbătoare vor

avea parte de mare chin la vremea morţii. În sâmbăta dinaintea zilei de 8 noiembrie se fac praznice pentru pomenirea suﬂetelor, rudelor sau prietenilor trecuţi în neﬁinţă. În această zi Sfântă, credincioşii aprind lumânări în biserică pentru cei trecuţi dincolo şi pentru viaţa de apoi. În plus, bătrânii povestesc şi astăzi că arhanghelul Mihail este cel care stă la capul omului atunci când e pe moarte, iar unii susţin că dacă sfântul stă la picioarele bolnavului, acesta va trăi. La munte, cei doi Arhangheli sunt consideraţi ocrotitorii oilor, iar de ziua lor se fac turte mari din mălai, pe care le aruncă în mijlocul mioarelor. Dacă turta cade cu faţa în sus se anunţă o primăvară bogată, cu mulţi miei. Dacă turta cade cu faţa în jos prevesteşte o primăvară săracă, cu oi sterpe, fără rod. Intrarea Maicii Domnului în biserică

Datini şi obiceiuri de toamnă

aceasta de Europă. Pe de altă parte echinocIntrarea Maicii Domnului în Biserică se serbează pe data de 21 noiembrie, poartă denumirea de Vovidenie (ceea ce se face văzut), Obrejenie sau Ovidenie, fiind o zi foarte importantă şi foarte populară printre creştinii-ortodoxi şi romano-catolici. Sărbătoarea reprezintă ziua în care părinţii Mariei, Ioachim şi Ana au dus-o pe Maria la vârsta de 3 ani la templul din Ierusalim, pentru a asculta citirea cărţilor sfinte. Maria a stat 15 ani în Templu, până în momentul în care a devenit mamă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tradiţia spune că de Vovidenie cerul se deschide, animalele vorbesc, strigoii umblă prin lume şi de aceea oamenii dau cu usturoi pe ferestre. Dacă în noaptea de Vovidenie cerul va fi senin, anul ce urmează va fi secetos, sărăcie, dacă cerul va fi înorat şi liniştit, oamenii cred că va fi un an greu cu boli şi sărăcie iar dacă va ninge va fi o iarnă bogată cu multă zăpadă. De Vovidenie copiii pun crenguţe de măr în apă, pe care le îngrijesc până înmuguresc şi înfloresc fiind folosite ca sorcove de Anul Nou. Pentru ca anul să fie plin de bucurie şi spor, oamenii trebuie să respecte această sărbătoare. Sfântul Andrei Înscrierile bisericeşti, spun că Andrei este denumit „Cel întâi chemat” care s-a alăturat Mântuitorului, după ce l-a părăsit pe Ioan Botezătorul. Sfântul Andrei este unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, care a adus şi a promovat învăţăturile Mântuitorului şi este considerat „Ocrotitorul României” sau „Patronul spiritual al românilor”. Legendele spun că în ajunul Sfântului Andrei bariera dintre cer şi pământ se ridică şi spiritele negre bântuie locurile pământeşti. Unele obiceiuri nu sunt de natură religioasă, dar au la bază sute de ani în care au fost transmise din generaţie în generaţie.

ţiul, la data de 23 Septembrie, marchează începutul toamnei

calendaristice şi creşterea nopţii. În vechime, pentru culturile arhaice care îşi guvernau activităţile după calendarul solar, echinocţiul va fi prilejuit ritualuri specifice. În mănăstirea rupestră de la Şinca Veche, unde dacii avea un mare templu, se desfăşurau practici diverse pentru ca oamenii să se bucure de o iarnă uşoară, iar anul următor să fie roditor. Cât despre principalele praznice creştine ale toamnei, românii sărbătoresc chiar la începutul lui Septembrie, Naşterea Macii Domnului (8 Septembrie). Alţi mari sfinţi ai toamnei sunt Sfânta Paraschiva ( 1 4 Oc t o m b r i e ) , Sf â n t u l Dimitrie (26 Octombrie), Sf. Nectarie din Eghina (9 noiembrie) sau Sf. Andrei, care şi încheie toamna calendaristică (30 noiembrie). Obiceiurile toamnei cu prilejul recoltei sunt urma-

Obiceiuri de Sfântul Andrei Sărbătoarea Sf. Andrei îmbină tradiţii precreştine şi creştine, care se manifestă de peste 2000 de ani în teritoriul ce astăzi poartă numele România. Cu o asemenea istorie în spate, obiceiurile asociate acestei sărbători sunt foarte variate, unele mai romantice, altele mai bizare. 30 noiembrie marchează începutul iernii, încetinirea ciclului naturii şi implicit, momentul în care hotarul dintre viaţă şi moarte este cel mai slăbit. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este denumită „Noaptea Strigoilor”, când vieţile şi casele oamenilor pot fi perturbate de diferite creaturi demonice. Strigoii se nasc strigoi şi este evident de la începutul existenţei lor că nu vor fi cetăţeni onorabili. E posibil să aibă coadă, o copită în loc de picior sau şira spinării să le fie încovoiată. În cursul vieţii sunt foarte răi şi maliţioşi. Dacă strigoii nu au fost deztrigoiaţi după moarte, ei se întorc ca strigoi morţi sau cadavre vii. Aceştia sunt mult mai răi decât strigoii vii pentru că au şi mai multă ciudă pe oameni şi în plus au şi puteri supranaturale. Moroii reprezintă sufletele copiilor născuţi în condiţii nefireşti, care se întorc noaptea în casele unde s-au născut pentru a-şi chinui mamele. Vârcolacul, o făptură demonică, jumătate om – jumătate lup, fiind cel care în credinţa străveche se urcă pe cer şi muşcă luna sau soarele provocând astfel eclipse. În imaginaţia populară, este vizualizat ori drept o creatură cu cap de om pe trup de lup, ori cap de lup pe trup de om. Nu trebuie confundat cu vârcolacul. Pricolicii sunt asemănători cu strigoii, în sensul că sunt spirite rele care reînvie în noaptea de Sf. Andrei. Spiriduşii, da, avem şi noi spiriduşii noştri, mici şi tupeişti, cu o fire aprigă. Pot să fie binevoitori sau foarte răutăcioşi. Spiriduşii se nasc doar dacă un vrăjitor cloceşte la subţioară un ou părăsit de o puică neagră şi neapărat

ouat înainte de Paşte cu 9 zile. Tricolicii se nasc din împreunarea nefirească a oamenilor cu lupii. În nopţile cu lună plină, ei sunt posedaţi de Demonul Distrugerii, care le insuflă dorinţa de a ucide orice fiinţă întâlnită în cale. Usturoiul şi alte farmece de protecţie Având în vedere câte pericole ne pasc în Ajunul de Sf. Andrei, ce putem face că să ne protejăm? Cea mai la îndemână armă contra făpturilor nopţii este usturoiul. Gospodinele trebuie să pregătească multe bucate cu usturoi ca să alunge ghinionul din casă. Casele trebuie unse la uşi şi la geamuri cu usturoi şi tot cu usturoi se ung şi ţăruşii porţii, frunţile şi piepturile celor care locuiesc în casă. Oalele şi cănile trebuie întoarse cu gura în jos şi firimituri de pâine se întind afară pentru ca strigoii să nu caute mâncare în cămări. În Bucovina, de Sf. Andrei nu se matură şi nu se scoate gunoiul din casă, iar femeile nu se piaptănă (pieptenele reprezintă în basme pădurea, adică locul unde sălăşluiesc lupii) pentru a nu aduce lupul prin apropiere. Foarte important de ştiut, este că în ziua de Sf. Andrei nu se împrumută bani, altfel vei aduce pagubă în casă. Este de asemenea indicat să depui eforturi ca să recuperezi toţi banii care ţi se datorează, sau să plăteşti datorii pe care le ai. Despre dragoste sau cum să-ţi afli ursitul Sărbătoarea de Sfântul Andrei aduce cu ea multă energie spirituală, numai bună pentru a fi valorificată în farmece de dragoste. Una dintre tradiţii sfătuieşte fetele nemăritate să coacă o “Turtică de Andrei” foarte sărată şi să o mănânce înainte de culcare. Băiatul care vine în vis să-ţi ofere apă pentru a-ţi calma setea, este cel care te va cere în căsătorie în cursul anului următor. Dacă fata nu ştie a coace, atunci există o altă metodă la indemana

te de cele pentru asigurarea sporului anului următor. Anul agricol propriu zis se sfârşeşte la Sfântul Dumitru, şi în Făgăraş ca şi în alte părţi ale ţării, finalitatea aceasta este marcată de Focul de Sâmendru (Sf. Dumitru) care este specific praznicului. Există şi obiceiul de a zdrobi tăciunii de la foc prin grădină şi livadă pentru rod bogat, pe mai departe. Se împart mâncăruri pentru pomenirea morţilor precum grâu fiert cu unt, covrigi, lapte, mere, nuci, must şi tulburel, toate împreună cu lumânări aprinse. Să ne bucurăm deci şi anul acesta de bogăţiile toamnei, de parfumurile şi culorile ei, dar să nu uităm să înălţăm rugăciune de mulţumire şi de ocrotire, Sfintei Treimi şi Maicii Domnului, pentru bun rod al pământului! tuturor pentru a-şi afla ursitul. În Ajunul Sfântului Andrei, chiar la miezul nopţii, cu părul despletit şi dezbrăcată până la brâu, într-o încăpere luminată de două lumânări, fata trebuie să se aşeze între două oglinzi aşezate una în faţă sa, altă în spate. În oglinda din faţă trebuie să îşi privească chipul. Se spune că în oglinda din spate se va arăta chipul băiatului cu care se va căsători şi scene din viaţă lor împreună. Întâlnim şi în rândul farmecelor de dragoste obiceiuri care să implice usturoiul. Păzitul usturoiului este o petrecere nocturnă, la care bărbaţii neînsuraţi vin cu usturoi şi fetele aduc câte trei căpăţâni. Toate se pun într-o covată pe care o femeie bătrână trebuie s-o păzească toată noaptea ca să nu fie furată de strigoi. Dimineaţa, în curtea casei se încinge o horă, iar în mijlocul ei „este jucată” covata cu usturoi de un flăcău. Apoi usturoiul este împărţit la toţi care au participat şi dus acasă pentru a fi folosit ca medicament sau talisman contra spiritelor rele. Fetele ascund usturoiul întrun pat de aluat, iar după felul în care încolţeşte, vor şti dacă urmează să se mărite sau nu. Semne bune anul are De Sf. Andrei se pune grâu la încolţit şi fiecare membru al familiei trebuie să îşi semene propriul grâu. Se pun boabe de grâu într-un vas cu un strat subţire de pământ care este udat constant. Grâul ar fi indicat să se poziţioneze lângă fereastră pentru a obţine destulă lumină. De Anul Nou se interpretează norocul şi sănătatea ce va fi hărăzită fiecăruia în anul ce va urma în funcţie de înălţimea şi grosimea firelor de grâu. Dacă nu ai grâu, există alternativa cepei. Conform unei alte tradiţii, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase care să fie lăsate până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat în săptămânile care au trecut indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei.

Reţetele Anei Dovleacul: Regele toamnei

NOIEMBRIE 2013

Dacă e să luăm în calcul cât e de sărbătorit şi de lăudat, dovleacul poate ﬁ declarat una dintre legumele-vedetă ale toamnei. Spre exemplu, de Halloween, copiii umblă din uşă în uşă cu felinare realizate din dovleac, îmbrăcaţi în costume înspăimântătoare şi cer dulciuri. Acest obicei a fost adus de irlandezi în America şi apoi a fost adoptat peste tot în lume, astfel că la 31 octombrie, în majoritatea ţărilor, dovleacul şi măştile ﬁoroase sunt la ordinea zilei. Această legumă este nelipsită şi de Ziua Recunoştinţei, când americanii nu uită să o aşeze, din nou, pe mese, în diverse forme, însă şi la români este foarte apreciată. Iată câteva reţete ce vă pot încânta papilele gustative. Ana Maria Cristescu - Málaga

Mâncare de post cu dovleac Această reţetă este utilizată în SUA, de Halloween sau de Ziua Recunoştinţei, în special de vegetarieni. O puteţi prepara, aşadar, cu încredere, şi pentru perioadele în care ţineţi post. Ingrediente: • 4 căni cu pulpă de dovleac tăiată în cuburi mici

Supă spaniolă

Ingrediente: • 1 kg dovleac • 4 linguri cu ulei de măsline • 2 căţei de usturoi pisaţi • 2-3 linguri cu pătrunjel • sare şi piper după gust • 4 căni cu apă sau cu zeamă de supă de pui ori de legume Mod de preparare: Tăiaţi dovleacul în patru, fără a îndepărta coaja, curăţaţi seminţele şi ﬁbrele, iar separat faceţi o pastă din două linguri cu ulei de măsline, căţeii de usturoi pisaţi, sarea, piperul şi pătrunjelul tocat ﬁn. Frecaţi cu această pastă bucăţile de dovleac până sunt bine acoperite, introduceţi-le în cuptor timp de o jumătate de oră, iar când

leguma e moale şi uşor caramelizată, scoateţi-o din cuptor şi lăsaţi-o să se răcească. Curăţaţi coaja, puneţi pulpa într-un mixer, adăugaţi puţină apă sau zeamă de supă şi amestecaţi până obţineţi un piure ﬁn. Puneţi-l într-o oală mai mare, adăugaţi restul de apă şi de zeamă de supă şi puneţi pe foc mic până dă în clocot. Mai ţineţi zece minute şi apoi trebuie să se răcească. Supa de dovleac e mai gustoasă dacă o lăsaţi o zi să se odihnească înainte de a o servi. După ce aţi turnat-o în farfurii, puneţi peste ﬁecare porţie şi puţin ulei de măsline (din cele două linguri rămase).

Plăcintă pentru Ziua Recunoştinţei Pentru umplutură: • 1 cană cu piure de dovleac • 2 ouă, 1 cană cu lapte • 150 g zahăr • 1 linguriţă cu scorţişoară • unt şi câteva cuişoare Mod de preparare: Pentru aluat se amestecă făina cu sarea, iar separat, ule-

• 2 căni cu fasole uscată lăsată peste noapte într-un vas mare cu apă, ca să se înmoaie • 2 cepe albe medii tocate • 2 căţei mari de usturoi tocaţi • 2 linguri cu ulei de măsline • 3 căni cu boabe de porumb • 6 roşii mari curăţate de coajă şi tocate, sau o cutie de roşii în bulion

Gogoşi evreieşti

De Hanukkah, sărbătoarea luminii la evrei, se prepară „latkes”, un fel de gogoşi tradiţionale, ce se realizează şi cu dovleac. *** Ingrediente: • 1 ou mare • 1/4 cană cu smântână • 2 căţei de usturoi pisaţi • 6 linguri cu făină albă • 1/4 linguriţă cu praf de copt • 3/4 linguriţă cu sare • 1/4 linguriţă cu piper negru • 1/4 linguriţă cu boia dulce • 6 linguri cu parmezan ras • 2 căni cu dovleac dat pe răzătoarea mare • ulei, smântână şi pătrunjel tocat pentru ornare

Aceasta este reţeta tradiţională de plăcintă de dovleac pe care americanii o pun pe masă de Ziua Recunoştinţei. Ingrediente pentru aluat: • 220 g făină • 50 ml lapte • 100 ml ulei • 1 linguriţă cu sare

iul cu laptele. Turnaţi treptat făina peste amestecul de ulei şi lapte, amestecând continuu, până obţineţi o compoziţie omogenă. Tapetaţi cu unt o tavă de tartă, puneţi o hârtie de copt şi întindeţi aluatul. Pentru umplutură se bat bine ouăle, se adaugă zahărul, apoi piureul de dovleac, laptele, scorţişoara şi cuişoarele. Această compoziţie se toarnă peste aluat, iar tava se introduce în cuptor timp de aproximativ o jumătate de oră, la 180°C.

Mod de preparare: Într-un bol mare bateţi oul, adăugaţi smântâna şi amestecaţi. Puneţi usturoiul pisat, încorporaţi, puţin câte puţin, făina, apoi praful de copt, sarea, piperul şi boiaua. Adăugaţi parmezanul, apoi dovleacul, în amestec. Într-o tigaie de teﬂon puneţi uleiul încât să acopere bine fundul, luaţi câte o lingură cu aluat, puneţi în tigaie, aplatizaţi uşor şi apoi prăjiţi până ce gogoşile devin aurii (câte trei-patru minute pe ﬁecare parte). Se ţin la cald până se servesc. Se decorează cu câte o linguriţă cu smântână deasupra sau în interior şi cu pătrunjel tocat.

• 6 linguri cu pastă de roşii • 1,5 lingură cu busuioc uscat • 1,5 lingură cu oregano uscat • 2 frunze de daﬁn, • 1 linguriţă cu piper negru • 1 lingură cu sare Mod de preparare: Puneţi uleiul de măsline într-o cratiţă mare şi căliţi uşor ceapa şi usturoiul. Adăugaţi fasolea,

pulpa de dovleac, porumbul şi mirodeniile (mai puţin sarea) şi puneţi apă cât să depăşească astfel cu cel puţin un centimetru nivelul ingredientelor. Aduceţi la ﬁerbere, apoi daţi focul la minimum. Acoperiţi şi ţineţi pe foc două ore, amestecând din când în când. Adăugaţi şi roşiile, pasta de tomate şi sarea. Aduceţi din nou la ﬁerbere şi mai ţineţi la foc mic încă 20 de minute. ***

Bomboane braziliene

Ingrediente: • 1 cană cu piure de dovleac • 1 cană cu zahăr • 2 căni cu nucă de cocos rasă • 1/4 lingură cu scorţişoară • unt pentru uns şi zahăr pudră Mod de preparare: Dovleacul, zahărul, nuca de cocos şi scorţişoara se pun într-o cratiţă şi se coc la foc mediu, amestecând din când

în când, până când compoziţia devine foarte groasă. Se toarnă amestecul obţinut pe un planşeu uns cu unt. Formaţi bile de mărimea unei nuci (la nevoie, frecaţi-vă mâinile cu puţin unt, ca bilele să nu se lipească), iar bomboanele obţinute se pudrează cu zahăr sau nucă de cocos şi se ţin în frigider până ce vor ﬁ consumate.

Terapia verde

NOIEMBRIE 2013

Corina Simionescu Hudgens Medic terapeut – Norwich/Anglia Foto: Dan Gherman

De la orice varietate de dovleac pot fi folosite atât miezul, cât şi seminţele, pentru tratarea problemelor de sănătate, începând cu migrenele şi terminând cu problemele digestive. Dovleacul este sărac în grăsimi şi are un număr redus de calorii, fiind un aliment perfect pentru diete. Dacii îl preţuiau Dovleacul este o legumă cu o istorie impresionantă, cultul său fiind cunoscut peste tot în lume. Dacii îl considerau un simbol al abundenţei, în unele sate româneşti păstrându-se şi astăzi obiceiul colindului de Anul Nou cu o tigvă de dovleac umplută cu seminţe, care este aruncată peste casă, urându-se rod bogat. Egiptenii antici îl considerau întruchiparea pământeană a zeiţei Kolokassia, în Africa, el reprezintă uterul femeii, în timp ce în cultura chinezească este simbolul abundenţei şi al

fertilităţii, al regenerării şi al imortalităţii. Şi să nu uităm sărbătoarea Halloweenului de la americani sau cea a Sf. Andrei de la noi, când dovleacul este sculptat în formă de faţă, luminat cu lumânări, pentru a alunga spiritele rele. Miezul şi seminţele au calităţi terapeutice Pulpa de dovleac conţine betacaroten, vitamine (A, B, C şi E), săruri minerale, fosfor, hidraţi de carbon, protide, fitosteroli, iar seminţele sunt bogate în protide, lecitină, tirozină, peporezină şi enzime. Antioxidanţii din miez previn apariţia cancerului sau a bolilor cardiovasculare. Datorită conţinutului bogat în magneziu, în fosfor şi în zinc, seminţele de dovleac sunt utile în mineralizarea oaselor, a dinţilor şi în afecţiuni ale prostatei (prostatită şi adenom de prostată). De asemenea, uleiul extras din seminţele de dovleac contribuie la scăderea nivelului lipidelor sangvine, este util în profilaxia şi în tratamentul afecţiunilor prostatei, are efect de stimulare a activităţilor hormonale în cazul femeilor şi creşte fertilitatea. Apără funcţionarea prostatei Pulpa dovleacului are proprietăţi diuretice, laxative şi sedative, fiind recomandată bolnavilor cu retenţii hidrice. Tratamentul durează cinci zile, şi în acest interval se consumă un terci gros de dovleac, preparat din 1,5 kg până la 2,5

kg de pulpă, care se fierbe în lapte. Leacul se poate aromatiza cu cimbru, miere sau cu tarhon, dar fără sare! Pasta de dovleac este foarte eficientă în cazul constipaţiei. Se folosesc 500 g de pulpă de dovleac, care se fierbe în apă, apoi se pasează. Se adaugă o parte din lichidul în care a fiert şi se amestecă până când compoziţia se omogenizează. Se consumă pe parcursul unei zile. Seminţele de dovleac sunt indicate în toate afecţiunile prostatei, datorită aportului de zinc. Se macină două linguri cu seminţe cu coajă cu tot prin maşina de tocat nuci, apoi se pun la fiert într-o cană cu apă. Ceaiul se fierbe 15 minute. Se consumă câte două-trei căni pe zi, până la atenuarea simptomelor. O cură cu seminţe este de mare ajutor bolnavilor de gută, deoarece contribuie la eliminarea excesului de acid uric din organism. Pentru calmarea durerilor, ei trebuie să bea aşa-numitul „lapte de bostan”. Acesta se prepară din şase linguri cu seminţe pisate într-un vas de lut sau de lemn, peste care se toarnă, treptat, trei pahare cu apă clocotită. Sucul se strecoară şi se bea câte un pahar înaintea meselor principale, vreme de o lună. Reduce riscul creşterii nivelului glicemiei Pentru a scăpa de viermii intestinali se foloseşte un prepa-

Cura de gutui întăreşte sistemul imunitar Gutuile sunt unele dintre cele mai aromate şi mai parfumate fructe ale toamnei, fiind recomandate mai ales în sezonul rece. Consumul acestora aduce o serie de beneficii sănătăţii, datorită conţinutului important în săruri de magneziu, de fier şi de potasiu. Gutuile sunt bogate şi în principii bioactive, cum ar fi taninul, pectinele, precum şi în vitamine (A, B, C şi PP). Efect pozitiv asupra psihicului Datorită acidităţii sale, gutuia înlătură senzaţia de greaţă după o masă copioasă. În plus, toate soiurile de gutui au o influenţă favorabilă asupra psihicului, îmbunătăţind starea de spirit. De asemenea, pentru

hemoroizi, consumaţi dimineaţa şi seara câte o gutuie cu tot cu coajă, rasă şi amestecată cu miere. Are efecte uşor laxative, astringente (opreşte sângerările) şi antiinflamatoare. Indicată în anemii În caz de anemie şi pentru fortificarea organismului este recomandată tinctura de gutui: 50 g gutuie proaspătă se pun în 50 ml alcool alimentar, se acoperă vasul şi se ţine într-un loc întunecos o săptămână. Se iau câte 15 picături de trei ori pe zi. Tot pentru anemie, este excelentă consumarea zilnic, a unei gutui crude sau fierte. De asemenea, pentru combaterea lipsei poftei de mâncare e indicat să mâncaţi, o dată pe zi, câte o jumătate de gutuie proaspătă (poate fi consumată şi cu miere). Infuzia de frunze potoleşte tusea În afară de fructul în sine, recunoscut pentru proprietăţile sale emoliente, infuzia de frunze este şi ea foarte bună pentru calmarea crizelor de tuse. În plus, decoctul de gutui este un adjuvant în tratarea tuberculozei pulmonare. Tonifică ficatul Dacă sunteţi bolnavi de hepatită trebuie să introduceţi în alimentaţia dumneavoastră gutuia. Are proprietăţi tonifiante şi emoliente şi ajută la regenerarea celulei hepatice.

Ideal ar fi să faceţi o cură cât mai lungă cu aceste fructe, pe toată perioada când pot fi găsite în pieţe. Cura nu numai că îmbunătăţeşte activitatea hepatică, dar are şi efecte de stimulare a sistemului imunitar, binevenite înainte de instalarea iernii. Apără inima Nutriţioniştii recomandă celor care vor să slăbească să mănânce două-trei gutui zilnic. Au puţine calorii (63 de calorii/100 g), fiind extrem de bogate în fibre alimentare, care împiedică asimilarea grăsimilor. Au proprietăţi diuretice şi depurative, stimulând eliminarea toxinelor. Tot pentru a scăpa de kilogramele în plus puteţi consuma şi suc din gutui proaspete. În plus, consumul frecvent de gutui reduce nivelul de colesterol rău, care ne pune sănătatea inimii în pericol. Potasiul pe care-l găsim în aceste fructe ajută la prevenirea bolilor de inimă, reuşind astfel să menţină o tensiune optimă. Beţi câte o jumătate de pahar cu suc proaspăt înainte de masă. Reduce aciditatea Gutuia favorizează digestia şi reduce aciditatea gastrică. De asemenea, datorită proprietăţilor astringente şi a taninurilor pe care le conţine, o puteţi folosi în caz de urgenţă pentru tratarea diareii şi a enterocoli-

rat obţinut din seminţe crude de dovleac, numit şi pastă „antihelmintică” (combate limbricii şi tenia). Pasta se prepară din 100 g seminţe (păstrânduse pieliţa verde), câte 100 ml apă şi lapte şi din trei linguriţe cu miere de albine. Toată cantitatea se împarte în trei porţii, care se consumă până la masa de prânz, din oră în oră. După trei ore se ia o lingură cu ulei de ricin. Pentru copiii cu vârste cuprinse între 9 şi 12 ani, pasta antiparazitară se prepară din 50 g seminţe, în timp ce pentru copiii mai mici (în grupa de vârstă 5-7 ani), cantitatea de seminţe folosită se reduce la 25 g. Cura durează între patru şi şase zile. Betacarotenul conţinut de dovleac reduce riscul creşterii nivelului glicemiei. Se fierb 30 g seminţe curăţate, la foc mic, timp de o oră, în 500 ml apă. Zeama obţinută se consumă în două etape: prima porţie se bea dimineaţa (pe stomacul gol), iar a doua, seara, înainte de culcare. Tratamentul trebuie urmat câte trei zile pe săptămână, un interval de două luni. De asemenea, consumul de dovleac ajută la regenerarea celulelor pancreatice deteriorate, ducând la creşterea nivelului de insulină din sânge. Combate stresul Miezul dovleacului conţine o cantitate mare de vitamine: A, C şi E, eficiente în cura de detoxificare a organismului. Pentru eliminarea toxinelor, tei, dar şi pentru a împiedica formarea gazelor intestinale. Şi în cazul intoxicaţiilor alimentare, cu alcool sau medicamente, pentru eliminarea toxinelor din organism, sunt recomandate gutuile proaspete (din soiuri acrişoare) sau consumarea a două-trei pahare cu ceai verde şi dulceaţă de gutui. Acţiune antiinflamatoare pentru piele şi ochi În cazul arsurilor şi rănilor cu puroi se folosesc pentru comprese decoct din seminţe de gutuie şi tinctură din seminţe (în proporţie de 1 la 20). Tinctura are proprietăţi calmante şi dezinfectante. Pentru pielea inflamată, coşuri, în fiecare dimineaţă şi seară spălaţi faţa cu o infuzie

Dovleacul, aliment şi medicament terapia trebuie urmată timp de 10-12 zile, în care se bea câte un pahar cu 100 ml de suc proaspăt de dovleac, în amestec cu ceai de aﬁn. Foarte important: pe durata curei nu se consumă alimente condimentate, grase sau afumate! Ca tratament adjuvant, o cură cu seminţe de dovleac e indicată în caz de furunculoză, de seboree sau de mătreaţă. Un consum de câte 20 seminţe crude pe zi, administrate înaintea mesei de prânz, asigură organismului necesarul de zinc pentru întreaga zi, iar vitamina A conţinută ajută la îmbunătăţirea vederii.

Bogate în triptofan, un aminoacid esenţial, seminţele de dovleac combat stresul şi insomniile. Pentru cei cu insomnii repetate, un ceai preparat din seminţe de dovleac poate fi mai eficient decât somniferele. Decoctul se prepară dintr-o lingură cu seminţe nedescojite, pisate, şi dintr-o cană cu apă. Ceaiul se fierbe timp de cinci minute, se îndulceşte şi se bea cu 30 de minute înainte de culcare. Este bine ca tratamentul să fie urmat cel puţin 14 seri la rând. • O compresă cu suc rece de dovleac, aplicată pe frunte, îndepărtează migrenele.

de seminţe de gutuie sau cu o jumătate de gutuie proaspătă. În cazurile de conjunctivită, blefarită se pregăteşte un decoct din seminţe de gutuie (în proporţie de 1 la 10), se lasă să se răcească, apoi se pun comprese pe ochi timp de trei-cinci minute, ca mijloc antiinflamator. Seminţele, bune contra amigdalitei Se adaugă 1-2 linguriţe cu seminţe la 100 ml apă şi se lasă la ﬁert până capătă consistenţa unei gelatine. Se face gargară în caz de faringită, amigdalită sau stomatită. Gutuile sunt bune şi contra degerăturilor. Se prepară un macerat la rece dintr-o lingură cu seminţe la 200 ml apă. Se lasă la macerat

două-trei ore, se strecoară şi se aplică, local, comprese. Au grijă de păr şi de ten Pentru menţinerea frumuseţii şi a sănătăţii părului, cât şi pentru reducerea apariţiei mătreţii, cel mai eficient remediu este gelul de gutui: o lingură cu seminţe de gutui la un sfert de litru de apă. După ce au fiert timp de 15 minute, când compoziţia are un aspect gelatinos se va filtra, iar după ce s-a răcit se aplică pe pielea capului. De asemenea, seminţele de gutui macerate la rece oferă o loţiune eficientă pentru tenul obosit sau uşor iritat. Atenţie! Seminţele consumate în cantitate mare sunt otrăvitoare.

Ţelina, soluţie pentru obezitate Cura de slăbire cu ţelină este un bun remediu în obezitate. Este bogată în vitaminele A, B şi C şi în minerale necesare zilnic organismului nostru. Diminuează glucoza din sânge Ţelina favorizează digestia, elimină toxinele din organism, determină creşterea cantităţii de urină eliminată, stimulează activitatea de drenare a bilei, determină scăderea glucozei în sânge, provoacă eliminarea gazelor intestinale şi eliminarea viermilor intestinali, dar are şi proprietăţi de distrugere

a microorganismelor. Pentru a reduce din kilogramele nedorite, se beau 100 ml de suc de ţelină dimineaţa, înainte de masă, în cure de câte 1520 de zile. Această legumă poate ﬁ consumată şi sub formă de salată crudă înainte de mesele principale, stimulând astfel digestia şi accelerând procesul de ardere a grăsimilor. Atenţie! Pe lângă obezitate, ţelina mai are efecte deosebite şi în oboseală psihică, ﬁzică sau sexuală.

Mica publicitate

NOIEMBRIE 2013

MUNCĂ - CERERI  Caut de muncă ca şofer de tir internaţional. Posed permis de conducere spaniol B, C, E şi experienţă. Telefon: 656 636 426.  Doamnă serioasă, 54 de ani, fără obligaţii, caut de muncă în menaj, curăţenie, în Barcelona sau alte zone ale Spaniei. Telefon: 610 834 416.  Domn responsabil, cu 35 de ani experienţă, caut de muncă în construcţii în comunitatea Madrid. Telefon: 603 202 334.  Tânără din comunitatea Madrid, caut de muncă în menaj. Telefon: 663 413 805.  Doamnă 44 de ani, caut de muncă între orele 13:30 – 20:00. Am experienţă în îngrijirea persoanelor în vârstă, copii şi curăţenie. Mai multe informaţii la telefon: 642 918 758.  Bărbat serios, responsabil, cu experienţă, caut de muncă în construcţii sau grădinărit în comunitatea Madrid. Telefon: 663 413 805.  Specialist, cu multă experienţă în toate tipurile de zugrăveli în interior-exterior, gresie-faianţă, ipsos, caut de muncă în Spania. De asemenea, am experienţă şi studii omologate în horticultură şi potenţial pentru grădinărit. Telefon: 635 999 648, 674 680 117.  Doamnă, 40 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid, în curăţenie, îngrijit copii sau persoane în vârstă. Am experienţă, sunt serioasă şi responsabilă şi realizez muncă de ca-

litate. Mai multe informaţii la telefon: 642 805 264.  Domn serios, responsabil, 45 de ani, caut de muncă în comunitatea Madrid, ca şofer. Posed permis de conducere categoria: B, C, E, şi BTP. Telefon: 687 321 754.  Doamnă, caut de muncă în curăţenie sau îngrijit copii, în Ciudad Real. Telefon: 642 885 606.  Caut de muncă ca ajutor de mecanic auto, zugrav în construcţii, în comunitatea Madrid. Am experienţă, sunt serios şi responsabil. Telefon: 698 522 009.  Doamnă, caut de muncă în curăţenie, îngrijit copii sau bătrâni în comunitatea Madrid. Telefon: 698 522 009.  Doamnă responsabilă, caut de muncă ca internă sau externă în menaj sau îngrijire copii şi persoane în vârstă în comunitatea Madrid. Am experienţă în domeniu -pot demonstra-, şi gătesc foarte bine din bucătăria spaniolă. Telefon: 642 894 357.  Persoană serioasă, responsabilă, atentă, calmă şi înţelegătoare, curată şi sănătoasă, caut loc de muncă în menaj sau îngrijit persoane în vârstă, în comunitatea Madrid. Am împlinit 60 de ani. Telefon: 915 732 908 – Georgina.  Doamnă, 46 ani, educată, harnică, serioasă, cu acte în regulă, caut de muncă ca şi externă în comunitatea Madrid. Am experienţă în menaj, curăţenie, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Telefon: 602 538 831.  Muncitor responsabil, cu experienţă în instalări aer condiţionat -industrial, casnic, construcţii-, caut de muncă în domeniu. Posed carnet de conducere categoria B. Telefon: 634 649 931.  Şofer de TIR internaţional, cu experienţă, permis spaniol, categoria B, C, E, card CAP, tachograf, caut de muncă. Telefon: 653 426 503.  Bărbat, serios şi sănătos caut de muncă ca intern sau extern.

Am experienţă în curăţenie şi îngrijirea persoanelor în vârstă. Mai multe detalii la telefon: 642 896 623.  Persoană de origine română, educată, harnică, serioasă, profesionistă în confecţii (croitorie în serie), menaj, bucătărie, presopunctură şi masaj pentru doamne vârstnice, cu multiple abilităţi gospodăreşti, caut angajare într-un loc decent de muncă. Contact: n. negulescu@yahoo.com, sau telefon: 0040/764 441 369.  Tânăr cult, dinamic, serios, 24 ani, necăsătorit, cetăţenie română, expert operator calculator (servere dedicate, securitate online, baze de date, linux, windows server 2003-20072008, retelistică, marketing, limba engleză (expert - scris + vorbit), doresc loc de muncă convenabil, decent. Contact: 0040/760 090 463, sau darkston3e@yahoo. com MUNCĂ - OFERTE  Angajăm internă, cu experienţă şi bune referinţe, pentru a avea grijă de casă, călcat rufe, gătit, în Bilbao. Telefon: 669 852 161.  Caut persoană seriosă şi responsabilă pentru a mă ajuta la călcat şi gătit, în Getafe/ Madrid. Telefon: 632 712 991.  Caut bucătar pentru a lucra iarna într-o casă în Sevilla şi vara în Asturias. Mai multe informaţii la telefon: 655 667 925. Căutăm persoană serioasă, cu experienţă, nefumătoare, fără obligaţii familiare, pentru curăţenie şi gătit în Écija/ Sevilla. Detalii suplimetare la telefon: 646 696 736. Caut ajutor de bucătar pentru sfârşit de săptămână şi în zile de ﬁesta în noiembrie, decembrie 2013 şi ianuarie, februarie 2014, în Palma de Mallorca. Telefon: 971 612 263, 971 612 263.  Dacă doreşti să participi la un program despre legislaţie la Tele5, înscrie-te până pe 6 noiembrie. Nu e nevoie să ﬁi

actor ca să poţi juca într-un rol conﬂictual. Dacă ai peste 28 de ani, te poţi înscrie la telefon: 911 697 877, 911 697 876.  Angajăm şofer profesionist cu experienţă pentru a lucra pe un camion în construcţii, în Ourense/Galicia. Telefon: 915 331 294.  Căutăm sudor cu experienţă pentru a asambla panouri sandwich într-un depozit în Adra/Almeria. Mai multe informaţii la telefon: 952 702 539.  Angajăm zidar cu experienţă demonstrabilă, pentru o lucrare în Ciudad Real. E important să locuiască în oraş sau în împrejurimi. Informaţii la telefon: 609 903 168, 639 813 368. ÎNCHIRIERI  Închiriez apartament mobilat, 3 camere, aproape de staţia de metro, în Vallecas. Mai multe informaţii la telefon: 605839672, 649246341.  Închiriez apartament mobilat, cu 2 camere şi salon, 2 băi, bucătărie utilată, în Vallecas, aproape de Asamblea de Madrid. Preţ, 600 euro/lună. Opţional, cu garaj, 640 euro/lună. Detalii la telefon: 650 970 675.  Închiriez o cameră pentru o doamnă/domnişoară în Torrejón de Ardóz (Zarzuela), cu orice dată a lunii în curs. Condiţii avantajoase. Telefon: 662 456 050.  Familie tânără, închiriază o cameră mobilată pentru o fată, într-un apartament complet echipat şi utilat situat în Getafe (cartier Las Margaritas), Calle Nardo nr. 1, lângă universitate, începând cu data de 1 octombrie 2013. Preţ 150 euro + cheltuieli. Telefon: 642 788 218 sau 916 842 123.  Închiriez cameră în Vicalvaro pentru o fată, aproape de tren/metro. Preţ 170 euro. Mai multe informaţii la telefon: 642 838 417, 642 841 787.  Închiriez o cameră în

Legazpi, aproape de linia de metro 3 şi 6, într-un apartament cu doar 2 persoane. Condiţii bune, economice. Cer şi ofer seriozitate. Telefon: 642 810 276.  Închiriez o cameră în Parque Cataluña - Torrejón de Ardoz, pentru 1 persoană, într-un apartament liniştit, condiţii bune. Preţ 180 euro, cu cheltuieli incluse. Ofer şi cer seriozitate. Telefon: 642 894 357.  Închiriez ocameră în zona metro Pradillo (Móstoles). Apartamentul are 120mp, 4 camere, 2 băi, căldură de la comunidad, aragazul este pe butelie.Camera este separată de celelalte 3, are baie proprie, ideală pentru o pereche. Preţ 200 euro pe lună. Persoanele interesate pentru vizitarea apartamentului sunt rugate să sune la numărul de telefon ﬁx: 910161714 sau mobil: 660 364 862 – Stela. VÂNZĂRI AUTO  Vând Opel Vectra 1,9 CDTI, 163.000 km, culoarea azul marino, jante aliaj, stare perfectă, Madrid. Preţ 3.800 euro. Telefon: 666 115 989. VÂNZĂRI CASE ŞI TERENURI  Vând casă de vacanţă în Predeal, zonă liniştită, cu toate documentele şi avizele de funcţionare ﬁnalizate şi în legalitate. Casa deţine demisol, parter, mansardă şi este dotată cu toate utilităţile: apă, curent electric, gaze. Are 6 camere, din care: 2 lívingroom moderne cu şemine-uri şi bucătărie. Teren 400 mp, 75 m distanţă de la drumul naţional. Preţ negociabil: 120 mii euro. Mai multe informaţii la telefon: 0040/722 278 542, 0040/764 136 327.  Vând apartament cu 2 camere în Negreşti/Vaslui, cu îmbunătăţiri. Preţ 15.000 euro. Detalii la telefon: 632 001 481.  Vând casă în Reşiţa compusă din 6 camere, 2 băi, încălzire centrală cu gaz, garaj, curte, anexe, 540 mp

grădină. Mai multe detalii la telefon: 0040/744 615 904. DIVERSE  Profesoară, 51 de ani, licenţiată, absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, cu experienţă de peste 20 de ani la catedră, predau limba franceză şi engleză şi ofer explicaţii în limba română şi/sau spaniolă, în Zaragoza/ oraş, pentru elevi cu vârste între 5 şi 18 ani. Preţul, în funcţie de nivelul solicitat de pregătire: 7- 10 euro/50 minute predare, iar pentru familiile cu resurse ﬁnanciare minime, preţul este de 5 euro/50 minute predare. Mai multe informaţii la: fr_english_2000@yahoo.es MATRIMONIALE  Tânăr, 30 de ani, 175/70, serios, nefumător, fără obligaţii, doresc să cunosc o tânără de vârstă apropiată pentru o relaţie serioasă. Telefon: 602 579 629.  Bărbat, 58 de ani, cu stabilitate economică, din comunitatea Madrid, 177/86, sincer, manierat, serios, plăcut, iubitor, caut o doamnă cu aceleaşi caracteristici, pentru o relaţie serioasă. Persoanele interesate, sunt rugate a trimite mesaj la telefon: 602 553 566.  Ardelean, 38 de ani, fără obligaţii, din comunitatea Madrid, doresc să cunosc o domnişoară/doamnă pentru o relaţie de prietenie serioasă. Telefon: 611 275 667.  Tânăr de 34 ani, fără vicii şi obligaţii, caut fată de vârstă apropiată pentru o relaţie stabilă. E-mail: birdalone23@ yahoo.es

GERMANIA: S-au primit oferte noi în serele de flori Tip contract: Cu normă întreagă Numar posturi: 24 Ţara: Germania Nivel carieră: Necalificat Salariul: Negociabil Beneficii: Asigurare, Cazare, Masă, Transport Data expirarii înscrierii: 21 noiembrie 2013 Ne puteţi apela, de L-V între orele 09:17:00, pentru a afla detalii despre contractele de muncă, fără comision anticipat şi cu renumeraţie atractivă pe străinătate. S-au primit oferte noi în sere de lalele pe Germania pentru femei, bărbaţi, grupuri şi cupluri, 18 locuri de muncă, cu permis de şedere pentru 4 luni şi plecare urgentă la sfărşitul lunii: 0040/755301 296, 0040/767042912. Căutăm urgent atât bărbaţi cât şi femei.

AUSTRIA: Job în domeniul forestier Tip contract: Cu normă întreagă Număr posturi: 10 Ţara: Austria Nivel carieră: Necalificat Salariul: 1400-1600 euro Beneficii: Asigurare, Cazare, Masă, Transport Data expirării înscrierii: 21 noiembrie 2013 Descriere loc de muncă Mai avem 10 locuri de muncă pentru domeniul forestier: drujbişti şi ajutoare şi 4 posturi de tractorişti. Se lucrează la defrişări şi curăţatul pădurilor dar până de sărbători, la tăiat de brazi. Angajarea se face pe Austria, cu contract în funcţie de lucrări şi concediu plătit de fiecare dată când va întoarceţi acasă. În străinătate aveţi asigurată cazarea şi 2 mese/zi. Dacă doriţi o rezervare, trebuie să sunaţi de L-V de la orele 0917:00 la telefon: 0040/755301 296, 0040/767042912.

GERMANIA: Job în seră de ciperci Tip contract: Cu normă întreagă Număr posturi: 24 Ţara: Germania Nivel carieră: Necaliﬁcat Salariul: 1250-1400 euro Beneﬁcii: Asigurare, Cazare, Masă, Transport Dată expirării înscrierii: 21 noiembrie 2013 Descriere loc de muncă Solicităm 24 persoane pentru angajare în Germania. Munca se prestează în agricultură întro seră de ciuperci, cu contract legal, cazare şi masă. Salarii atractive. Fără preselecţie şi fără comision anticipat. Angajăm şi grupuri sau cupluri, în limita locurilor pentru plecare imediat ce se semnează contractul. Pentru informaţii şi rezervări ne găsiţi prin telefon de L-V între 09:00-21:00 şi sâmbăta între 10:00-14:00, 0040/746 873 543, 0040/730397319.

ANGLIA: Supraveghere copii Data expirării înscrierii: 17 noiembrie 2013 Descriere job Programul este adresat persoanelor care doresc să cunoască cultura şi tradiţiile din Anglia, locuind o anumită perioadă de timp în această ţară, într-o familie, ajutând la îngrijirea copiilor şi/sau treburi domestice. Program de lucru 5-8 ore/zi, 5-6 zile/săptămână. Responsabilităţi: joacă cu copiii, ajutor la teme, participare la diferite activităţi, pregătirea pachetului pentru şcoală, menaj uşor, însoţirea copiilor la/de la şcoală. ÎNAINTE DE A PLECA SE VA SUSŢINE O DISCUŢIE TELEFONICĂ ŞI ONLINE PE SKYPE CU FAMILIA GAZDĂ PENTRU A VĂ CUNOAŞTE RECIPROC ŞI A DISCUTA TOATE DETALIILE REFERITOARE LA JOB, eliminând astfel apariţia

unor posibile neconcordanţe între dumneavoastră şi familie. ACESTE DISCUŢII PRELIMINARE DIRECTE CU FAMILIA CONFERĂ SIGURANŢA PROGRAMELOR DE MOTHER’S HELP/NANNY ŞI AU PAIR. Cerinţe job - persoane dinamice, harnice, deschise, vesele, nefumătoare, cărora le place şi îşi doresc să lucreze cu copiii; - cunoaşterea limbii engleze nivel bun (cerinţă obligatorie); - permis de conducere (nu este obligatoriu, dar reprezintă avantaj); Alte informaţii - salariul 100-200 GBP/ săptămâna net în funcţie de experienţă şi de responsabilităţi; - cazare, masă şi asigurările medicale - GRATUIT! (Veţi ﬁ cazată într-o cameră separată cu tot ceea ce este necesar pentru a vă simţi confortabil. De asemenea, veţi lua masa împreună cu

familia); - contract legal pe minim 6 luni cu posibilitate de prelungire; - concediu plătit de către familie (2 săptămâni/an); - 1- 2 zile libere/săptămâna; - posibilitatea îmbunătăţirii nivelului limbii engleze; - plecări rapide şi sigure; - veţi ﬁ informaţi înainte de a plecate referitor la demersurile pentru a lucra legal în Anglia; - întâmpinarea noilor sosite la aeroport de către familia gazdă. Toate familiile care angajează Mother Help sau Au pair de la agenţia noastră sunt supuse veriﬁcării eligibilităţii de către partenerii noştri din Marea Britanie. Persoanele eligibile vor primi pe mail o ofertă detaliată a jobului. Pentru informaţii suplimentare vă stăm la dispoziţie, la numerele de telefon 0040/764 611 603 sau 0040/740 542 171 sau trimiteţi CV-ul la: inteligentcareer.hr@ gmail.com

Important pentru cititori! • Vă rugăm să veriﬁcaţi textul anunţului şi numărul de telefon înainte de a ﬁ trimis spre publicare redacţiei noastre! • Publicaţia Occidentul Românesc nu îşi asumă răspunderea pentru numerele de telefon greşite sau conţinutul anunţurilor de la mica publicitate!

Anunţurile de mică publicitate sunt

GRATUITE!

E-mail: redactia@ occidentul-romanesc.com Telefon: 637 998 036, 642 298 948 (luni-vineri, 11:00–19:00)