5 kozossegfejlodeselmeletero

TEORIA DEZVOLTĂRII COMUNITĂȚII DEZVOLTAREA COMUNITĂȚII, MOTIVAȚIE, FUNCȚII DE LEADERSHIP

PRINCIPALELE FUNCȚII ALE CONDUCERII Pagina | 2 Calitatea A Teoria dezvoltării comunității

Concept Monitorizareevaluare

Comunitate (structură) Calitatea B Valori (identitate)

Pregătire (facilitare)

Strategie (planificare)

Motivație Consens public (comunicare)

1. Formarea VIZIUNII Fiecare organizație își dezvoltă viziunea(B. calitate) sa pe baza identității și a valorilor sale și pornind de la posibilitățile existente (A. calitate).

2. Formarea COMUNITĂȚII și a ORGANIZAȚIEI Formarea “potrivită” a relațiilor (sistemelor) umane în vederea atingerii obiectivelor comune.

3. Clarificarea VALORILOR, menținerea permanentă a IDENTITĂȚII comunității și organizaționale (locație, obiective și sarcini comune) Asigurarea continuă a integrității valorilor și identității zilnice și individuale, generale și de grup, precum și a identității și a valorilor sociale.

4. Definirea strategiei, planificare Din situația prezentă (A.calitate) se realizează un plan pentru a ajunge la situația imaginate (B. calitate).

Pagina | 3

Teoria dezvoltării comunității

5. Formarea și menținerea „contractului social” Organizarea și dezvoltarea sistemului intern și extern a comunicării organizaționale.

6. Motivare (personală) permanentă și eficientă Dezvoltarea sistemului intern de motivare conform pozitiei actuale a individului.

7. Pregătire, ajutare Participă la dezvoltarea individualului în vederea asistării lor la atingerea obiectivelor acestora.

8. Măsurare, feedback Definirea factorilor de succes, colectarea informațiilor, evaluare, luarea deciziilor privind modificările necesare.

CICLUL ORGANIZAȚIONAL Pagina | 4

MISIUNE

Teoria dezvoltării comunității

OBIECTIVE

ANALIZĂ

EVALUARE

PLANIFICARE

IMPLEMENTARE

Interpretări, definiții Valoare: Reprezintă valoare pentru noi toate acele gânduri, principii care pot fi combinate pentru a gestiona problemele și nevoile.

Nivel general de cunoștințe: gama de valori cunoscută și utilizată de către noi Cultură: capacitatea de combinare a valorilor definite în istorie și societate Identitate: obiceiurile, valorile și sarcinile bine definite

MOTIVAȚIE

Pagina | 5

Teoria dezvoltării comunității

Principii de motivare:  Nu ajunge existența planurilor, comunicarea internă și externă, dacă lipsește motivația și credința că participăm în realizarea a ceva bun (starea emoțională internă)  Motivația are efect asupra situației individualului în comunitate.  În Europa Centrală și de Est lucrurile depind de motivația leaderului într/un procentaj de 85-90%. În cazul în care leaderul părăsește echipa, programul-proiectul inițiat nu va avea succes.

Factori de motivare într-un grup, într-o organizație  Abordare orientată spre performanță Caracteristici: o Programe, proiecte de succes sunt motivaționale o Un leader poate să rămână leader, dacă poate prezenta rezultate de succes o Are prioritate deosebită procesul de analiză-planficare-realizare-evaluare, ca un mijloc de progres  Orientare spre putere Caracteristici: o Prncipalele motivații ale grupului sunt interesele. Desigur, valorile organizaționale nu dispar neapărat. o Rezultatele obținute sunt instrumente ale ambiției de conducere.

o În grup pot apărea conflicte de interese serioase, aceștia în anumite cazuri pot ajunge la formarea grupelor interne din organizație și concurență între aceștia – în cazul în care sunt controlate – pot fi benefice organizației Pagina | 6

Teoria dezvoltării comunității

 Abordare profesională Caracteristici: o Profesionalismul constituie motivația de bază în grup. o Un individ aparține unui grup pentru că dorește să obțină succes profesional, dorește să ia parte la muncă profesională (conferințe profesionale, educație, cercetare etc.) o Alegerea leaderului se face de asemenea pe baza evaluării rezultatelor profesionale.  Orientare spre socializare Caracteristici: o Oamenii se asociază mai ales pe bază de prietenie. Participarea lor în grup este caracterizată de distracție comună, prietenie, îngrijire. o Rolul principal al leaderului este îngrijirea, lucrul cu oamenii. Leaderul este “prietenul” cel mai recunoscut de către grup.

Mențiuni: o Un grup, o comunitate, în cazul în care dispunde de o identitate clară, știe ce factori motivaționali domină grupul. o Cei cinci factori motivaționali coexistă într-o anumită măsură și cu o anumită intensitate într-un grup. Dintre aceștia unu sau maxim doi factori sunt acelea care definesc principalele linii de motivație. o După realizarea graficii de motivație, dacă rezultatele diferă de viziunea leaderului, se pot efectua modificări, care afectează toți membrii grupului. o Motivația personală trebuie să se întâmple după puterea de rang al individului.

Aceasta presupune din parte leaderului atenție asupra fiecărui individ în parte din grup.

Principul puterii de rang Caracteristicile generale ale principiului puterii de rang:  Principiul puterii de rang este independentă de vârstă. Și un adult poate să rămână pe un rang de copil, dacă socializarea lui din copilărie (familie, școală, societate) a îngăduit numai o astfel de evoluție(mediu advers, părinți, alte probleme)  O persoană în general este pe un anumit nivel. Din când în când se poate întâmpla ca o persoană să cadă dintr-o clipă în alta pe un rang de bebeluș sau copil, nivel la care este îngrijit de alții (eg. în relații de cuplu)  Dacă două persoane cu diferite ranguri discută, atunci câstigă cel care se situează la un nivel de rang mai înalt, el va fi cel care îl va face pe celălalt să accepte viziunea lui. Aceasta este o comunicare asimetrică. Un leader poate folosi comunicarea asimetrică într-un mod pozitiv. Cel cu nivel de rang mai înalt poate juca un rol complementar.

Denumirea și caracteristicile de bază ale diferitelor nivele

Pagina | 7

Teoria dezvoltării comunității

Caracterstică RANG Trebuie îngrijit de către alții Rang de bebeluș Rang de copil Se bazează tot pe îngrijire, dar nu într-un mod exclusiv.

Rang de adolescent Are mottoul "vreau să fac ceva". Apare mai ales după un succes, după ce un individ vrea să înceapă o sarcină nouă cu elan. În acest caz este necesară prezența unui adult ca elanul să se transforme într-o motivație continuă.

Rang de adult Este o persoană autonomă, cu identitate proprie. Are principii, dar încă nu trăiește pe deplin după aceștia.

Rang de înțelept Persoană absolut identică cu ea însuși. Trăiește după principiile pe care le declară.

TEORIA DE DEZVOLTARE A UNEI COMUNITĂȚI Introducere Teoria de dezvoltare a unei comunității este un model (după VE-GA). Grupul, sau comunitatea Pagina | 8 mică, care trece prin acest proces atingând fiecare etapă fără ajutorul oferit de un expert din afara comunității se formează natural. Subiectul teoriei – comunitatea – nu este o persoană juridică, ci este legătura spirituală între indivizii grupului. Firesc, în procesul dezvoltării comunității după un punct – lângă caracteristicile sistemului juridic din România – este necesar procurarea personalității juridice, ca o necesitatea pentru a dovedi activitatea grupului. În Teoria dezvoltării diferite țări comunitățile fără personalitate juridică se afirmă în moduri diferite. În România este comunității inimaginabil ca o comunitate să organizeze evenimente și acțiuni fără o asfel de bază economică.

Nivelele dezvoltării comunității 1. Grupuri cu indiferență defensivă Indiferența defesivă este acea stare al individului în care la orice inițiativă, acțiune creativă răspunde cu indiferență, indolență, astfel se apără împotriva inițiativei. În această stare nivelul individului se reduce la necesitatea fiziologică și cel al siguranței1. Aceste persoane nu participă la activități comune, rămân în afara comunității. În țările mai sărace numărul persoanelor cu indiferență defensivă este mai mare, deoarece nici necesitățile lor primare nu sunt satisfăcute. În astfel de locuri comunitățile au o dezvoltare slabă, iar numărul comunităților mici care sunt sănătoase, este mică. Acesta are efect pe dezvoltarea comunitățilorrmari și pe dezvoltarea regiunilor.

2. Comunitate tip familie Comunitatea familie înseamnă existența unor grupuri în care există un LIDER, și sunt prezente și membrii comunității. La acest nivel al dezvoltării forța mișcătoare este îngrijirea (liderul îngrijește membrii „familiei”, îi ajută). În piramida lui Maslow acesta reprezintă al treilea nivel, în care cea mai mare necesitate este existența unui partener.

3. Comunitate tip problemă Încet se formează o problemă comună care preocupă fiecare membru al comuntății. Problema este una centrală despre care membrii comunității discută de fiecare dată când se întâlnesc.

Apariția problemei înseamnă totodată faptul că membrii grupului încep să comunice între ei, iar pentru acesta nu au nevoie de un LIDER. Astfel membrii grupului se cunosc între ei, ceea ce este baza dezvoltării.

1

După necesitățile umane al lui Abraham Maslow. Cele cinci nivele al lui Maslow sunt următoarele: fiziologie, securitate, apartenență, stimă, autoîmplinire.

4. Comunitate tip acțiune Discuția problemelor poate rămâne la un nivel de principiu, dar este posibil că după formarea acestuia grupul va găsi o soluție pentru asta. În acest moment comunitatea devine comunitate Pagina | 9 tip acțiune, fiindcă este dispusă să acționeze în rezolvarea problemei. Rolul LIDER-ului este încă mare, deoarece grupul doar atunci intă în acțiune când leaderul le îndemnă. Totodată, leaderul este persoana care coordonează fiecare fapt mic al grupului, această persoană sfătuiește pe toată lumea dacă cineva îi cere ajutorul.

Teoria dezvoltării Lângă motivația socială apare și motivația-activitate. Pe acesta o putem găsi doar într-o comunității proporție minimală, deoarece grupul este încă la nivelul unde acționează doar la îndemnul liderului și nu de sine.

Succesul executării acțiunii și rezolvării problemei poate îndruma grupul în două direcții. Pe de o parte, comunitatea poate decide să satisfacă aspirația ei de a acționa și a reveni la nivelul comintatății diă familie (unde la apariția unor noi probleme, poate intra din nou în acțiune). În cazul în care membrii grupului devin dispuși să deruleze și alte acțiuni (pentru rezolvarea problemei același sau unei noi probleme), după un timp – dacă aceste acțiuni devin permanente – formază o acțiune continuă.

5. Comunitatea tip activitate Acțiunile se succed cu o anumită regularitate, creând astfel un sentiment de continuitate.

Aceasta este modul în care se naște comunitatea tip activitate. La nivelul acesta, tot liderul este cel care determină tipul și frecvența activității. Desigur, acesta trebuie să încerce să implice membrii grupului cât mai mult și să împartă sarcinile într-un mod cât mai eficient.

Motivația devine și mai puternică dacă membrii comunității au parte de succes în mod individual și astfel nevoia de a continua activitatea se consolidează. În cursul primelor cinci etape ale dezvoltării, puterea de organizare a grupului se află în valorile acestuia. Fiecare participant al comunității se leagă de aceasta din cauza faptului că înăuntrul comunității există/prevalează anumite valori, pe care participantul este dispus să le asume și conform cărora este dispus să trăiască.

6. Comunitatea tip interes Continuitatea activității și mai ales succesul acestuia duc la apariția interesului înăuntrul comunității. Acesta este un lucru firesc, deoarece succesele prezintă un fel de recunoaștere și astfel mediul înconjurător va trata grupul altfel.

Interesul prezintă, practic, al treilea factor – de putere - care va motiva grupul. Dominația liderului poate să se clatine, în sensul că în mintea unora dintre membrii comunității poate să apară ambiția de conducere, comunitatea putând urma două direcții.

Pe de o parte, se poate întâmpla ca în cadrul grupului unii să încerce să răstoarne conducerea (această situație reflectă starea nesănătoasă a grupului). Pe de altă parte, (indiciul unei dezvoltări sănătoase) unii membrii ai grupului vor putea să înceapă să-și asume o responsabilitate mai mare în realizarea anumitor activități sau sarcini.

Rolul de lider începe să se transforme la acest nivel, acesta trebuind să pună un accent mai mare Pagina | 10 pe coordinarea activităților și este foarte probabil, că va delega anumite sarcini membrilor grupului, astfel relațiile nu vor mai fi atât de directe.

7. Comunitatea independentă Teoria dezvoltării Apariția și validarea diferitelor interese, persistența acestora, conduce la capacitatea comunității organizației, ca fără prezența continuă a liderului, grupul să funcționeze de sine-stătător și independent. Nivelul acestei evoluții deja garantează supraviețuirea acestei comunități, deoarece existența ei nu mai depinde de o persoană, ci grupul poate să rezolve diferitele situații în mod independent. În acest tip de comunitate vor apărea lideri de grad inferior. Liderul original are numai un rol de coordonare și îndrumare, transformarea comunității fiind deja la soarta mai multor persoane. Înăuntrul grupului pot să apară diferitele domenii, care se specializează în anumite tipuri de activități. Grupurile mai mici pot să aibă propriile conducători și chiar se pot dezvolta singure.

8. Unitate de mișcare centralizată Unitățile centralizate presupun existența mai multor sub-grupuri. Conducătorii acestor subgrupuri alcătuiesc așa-numitul centru, al cărui rol este mai degrabă coordonarea activității subgrupurilor, în anumite cazuri reprezentarea acestora. Chiar și centrul alcătuiește un grup, care poate, la rândul său, să atingă nivelul unei comunități independente.

Procese, evoluția și devoluția comunității Această prezentare al dezvoltării comunitățiilor este un model teoretic care nu este parcursă de fiecare comunitate. Există cazuri în care o organizație sau un grup se formează doar din interesul unei persoane (mai ales interesul leaderului). În aceste cazuri intrarea în grup se întâmplă la nivele mai înalte, dar grupul sau comunitatea respectivă (măcar la început) nu se formează într-un mod natural, deoarece lipsesc valorile.

O comunitate nu parcurge întregul drum. Deseori leaderul decide nivelul la care rămâne un grup. Deja la nivelul comunității-familie trebuie să existe o înțelegere, ceea ce de obicei nu se realizează. Formele organizaționale aproximativ stabile încep de la numărul 7, adică la cel independent. În multe cazuri se poate întâmpla ca comunitatea să se întoarcă în nivele, apoi avansând din nou, apoi poate din nou să se întoarcă înapoi. În cele mai multe cazuri acesta depinde de dinamica de grup, de eventualele conflictele și de aspectele externe.

Personalitatea juridică și dezvoltarea comunității Este important să înțelegem legătura între personalitatea juridică, organizație și dezvoltarea comunității. Probabil cel mai important aspect este că o comunitate nu se întruchipează neapărat într-o organizație. Poate să se întâmple ca centrul unei mișcări să fie formată din prieteni vechi, cine în trecut au format un grup, dar acum ficare individ are propria organizație.

Pagina | 11 Neprivind la acesta, ei în anumite cazuri își pot armoniza putearea pentru atingerea unui scop specific.

Dacă discutăm despre problema personalității juridice, atunci merită ca un grup sau o Teoria comunitate care este activă de un timp mai lung să procureze un stat juridic. dezvoltării comunității

Dezvoltarea comunității. Model teoretic

1. Grupuri cu indiferență defensivă

Rang de sugar

Pagina | 12

Teoria dezvoltării comunității

2. Comunitate tip familie Rang de copil 3. Comunitate tip problemă

4. Comunitate tip acțiune Rang de adolescent 5. Comunitate tip activitate

Rang de adult 6. Comunitate tip interes

7. Comunitate independentă

9. Comunitate politică

11. Partid politic format de sine

8. Unitate de mișcare centralizată

10. Unitate de mișcare politică

12. Populație politică

Pagina | 13

Teoria dezvoltării comunității