teatrul
stagiunea 2010/2011
mihai eminescu director general Ada Hausvater
IATA FEMEIA PE CARE OCamil IUBESC Petrescu de
Motto: SÚFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic. 2. Factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc. 3. (În filozofia idealistă și în concepția religioasă) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică.
Copil părăsit, crescut de străini, fundamental singur, Camil Petrescu (1894-1957) a fost un luptător. Inteligenţa, spiritul, erudiţia i-au fost arme. Copil, apoi adolescent studios, neliniştit, cu privirea şi vorba ascuţite, a atras atenţia profesorilor, apoi a redactorilor de reviste culturale care au început să-i publice versurile. Student fiind, intră în publicistică şi, mai ales în revista lui Arghezi, “Cronica”, îşi exersează celebrul spirit polemic. În 1917, începe să lucreze la Jocul ielelor. Primul război mondial îl găseşte pe front. Grav rănit, prizonier, cu auzul afectat pentru tot restul vieţii, chinuit de sărăcie, Camil Petrescu acumulează materie primă pentru opera sa din propria dramă, aşa cum va face tot restul vieţii, de altfel. Primii ani de pace îl găsesc la Timişoara, profesor de limba română şi redactor şef al revistelor “Banatul”, “Ţara”, apoi fondator al publicaţiei trilingve (în română, germană şi maghiară) “Limba română, foaie pentru limbă, artă şi literatură”.
Reîntors la Bucureşti, lucrează la piesele de teatru Suflete tari şi Danton, traduce din Moliere, i se publică un volum de versuri şi îşi conturează principiile în eseul Noocraţia necesară. În 1929, apare volumul Teatru, care conţine piesele Mioara (jucată la Teatrul Naţional şi retrasă în urma scandalului provocat; va reintra în repertoriul Naţionalului după două decenii) şi Act veneţian. În 1930 apare primul său roman, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, urmat, trei ani mai tîrziu de Patul lui Procust. Camil Petrescu este un nume important în cultura românească a vremii, iar activitatea lui de cronicar teatral, teoretician al culturii, filosof, dramaturg, febrilă, intensă, ultimativă, traducînd mereu şi mereu detenta spirituală şi intelectuală a autorului, va influenţa - prin aderare sau prin opoziţie - intelectualitatea românească interbelică şi postbelică.
Apropierea lui Camil Petrescu de arta spectacolului datează dinaintea afirmării sale ca publicist și scriitor (...), se continuă printr-o activitate susținută de cronicar teatral (...), prin lucrări teoretice finalizate și publicate (..) sau neterminate (...), printr-o sumedenie de articole care, pornind de la fenomenul teatral curent, ajung la formulări teoretice (...), prin încercări de regie, colaborînd și cu alți regizori la munca de punere în scenă din timpul directoratului său (...). La toate acestea se adaugă și faptul că și-a asumat conducerea Teatrului Național, este drept, doar 10 luni în 1939 (după ce fusese ani de zile membru în Comitetul de lectură și în cel de direcție), dar încercînd înlăturarea radicală a prejudecăților, anchilozelor și clișeelor artistice. A mai susținut și condus două studiouri de regie expermientală (1939 și 1945-46). Și apoi a fost dramaturg. Nu ocazional, ci un dramaturg care a scris teatru de la douăzeci și doi la șaizeci și doi de ani, cu egală patimă și egale dezamăgiri. Florica Ichim
De o mobilitate de mercur, de o limpezime de cristal, de o energie delicată, dar incasabilă, iubitor de luptă fiindcă nu există ordine, simetrie și armonie fără luptă, așa s-a înfățișat Camil Petrescu. Felix Aderca, în „Viața literară”
Mica lume a sanatoriului de la Snagov, liniștită în rutina ei, este tulburată de apariția unui tînăr arhitect catatonic, internat după o tentativă de suicid. Mergînd înapoi pe firul poveștii, medicul-șef al clinicii, dr. Omu, află că gestul disperat al noului său pacient, Mihai Stănescu, este urmarea felului în care îl alungase femeia pe care o iubea, artista de cabaret Bella Zadu. Obsesia lui pentru această femeie care îl disprețuiește și pe care el o disprețuiește cu o intensitate egală cu cea a iubirii sale îl consumă infernal, iar cazul pare fără speranță.
În încercarea de a-i ameliora starea psihică și datorită faptului că în sanatoriu lucrează sora geamănă a Bellei, medicii optează pentru un tratament neconvențional: să i-o prezinte pe Ana Zadu, identică fizic, dar complet la antipod din toate celelalte puncte de vedere, ca fiind Bella – amnezică în urma șocului avut la aflarea veștii despre tentativa de sinucidere a tînărului arhitect. Lucrurile scapă de sub control cînd Ana – folosindu-se de noul rol pentru iubirea ei, ascunsă pînă atunci – se trezește față în față cu un om care, pus în fața adevărului, o alege pe Bella, alege suferința, chinul, nebunia. Incapabilă să accepte această realitate fără sens, personalitatea Anei se sparge în cioburi, iar ea va deveni, alături de Mihai, pacientă a sanatoriului, împreună în cumplita boală a sufletului și a minții care îi consumă.
„Vreau să sufăr prin Bella și numai prin Bella!” Camil Petrescu, Iată femeia pe care o iubesc De ce nu a rămas lîngă nici una din femeile pe care le-a iubit? (...) Le doreau (Camil Petrescu și Mihail Sebastian, n.n.) liniștite, odihnitoare, cuminți și bune camarade, dar dacă erau așa, nu-i atrăgeau, nu le alimentau fantezia, nu le stîrneau interesul, dorința, emoția. Amîndoi le voiau inaccesibile, elegante, cu nimbul gloriei, cu iradierea pe care o dă succesul, dorința mai multor bărbați și apoi le imputau tocmai ceea ce la început îi atrăgea... Cella Serghi, Pe firul de păianjen al memoriei
Întîmplările cu idei împărtășesc soarta ideilor. Toate se devalorizează, se demodează. Unele într-o mie de ani, altele într-un singur an. (...) Arta e dospire sufletească, în tipare eterne și este cu atît mai de preț această frămîntare cu cît izvorăște dintr-o conștiință mai complexă și mai abundentă. O ideologie infiltrată în structura unui om e o notă de superioritate, dar o idee purtată în teatru (...) în vîrful unui băț, duce la dureroase înfrîngeri... teatrul nu este și nu poate fi altceva decît o întîmplare cu oameni. Camil Petrescu, în „Rampa”
Scrisă în 1943, piesa Iată femeia pe care o iubesc are premiera în 1944 la Teatrul Naţional Bucureşti, în regia autorului. Spectacolul îşi întrerupe prematur reprezentaţiile, din cauza bombardamentelor care afectează Bucureştiul, ducînd la închiderea teatrului. După război, Camil Petrescu scrie o comedie, Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, unde reia personajele din Iată femeia pe care o iubesc.
Mihaela Lichiardopol este regizor al Teatrului Naţional Timişoara din 1995. Preocupată de teatrul contemporan, dar şi de spaţiul de întîlnire dintre diferite arte, în spectacolele Mihaelei Lichiardopol se pot regăsi filoane constante din artele vizuale, muzică, dans. Dezvoltată într-o altă direcţie, această preocupare pentru spectacole care exploatează sincretismul artelor a dus la adaptări din literatura românească şi universală. Dintre prezenţele Mihaelei Lichiardopol pe scena Teatrului Naţional Timişoara amintim spectacole ca Soarele în muşuroi de Antonio Gala, Femeia în roşu după Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş, Diavolul şi domnişoara Prym după Paulo Coelho, Eu cînd vreau să fluier, fluier de Andreea Vălean, Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără moarte după Petre Ispirescu, Iaacovi şi Leidental de Hanoch Levin etc.
DISTRIBUȚIA
Dr. Omu Ana Zadu, Bella Zadu Arh. Mihai Stănescu Esmeralda Alex Gurău Valeriu Băllan Maria Bunica Dora Berbecanu Domnul Somnoros Jucătorul de cărți Pacienta obraznică Pacientă Pacientă Pacientă Infirmierul 1 Infirmierul 2 Pacientă Pacient Pacient Decoruri Costume Sound design Mişcare scenică Light design Asistent scenografie REGIA ARTISTICĂ
SILVIU VĂCĂRESCU CLAUDIA IEREMIA CĂLIN STANCIU JR. SABINA BIJAN CĂTĂLIN URSU BOGDAN SPIRIDON ANA-MARIA MUNTEANU IRENE FLAMANN CATALINA PAULA MARIA FRUNZETTI CLAUDIU DOGARU ADRIAN JIVAN CRISTIAN SZEKERES IULIANA CRĂESCU LUMINIȚA TULGARA ROBERTA POPA-IONESCU MĂLINA MANOVICI IONUȚ PÎRVULESCU NICOLAE PÂRVULESCU DIANNA PRASKOT RAUL BASTEAN ALLAN VARTOLOMEI LUCIAN LICHIARDOPOL GETA MEDINSKI ADRIAN MARDAN, GABRIEL ALMASI MĂLINA ANDREI FLORIAN PUTERE DIANA DOBRA
MIHAELA LICHIARDOPOL
Regia tehnică Sufleor Lumini Sonorizare Secretariat literar Ticketing Coordonator tehnic Recuzită Costume Coafură Machiaj
Tehnic
Personal sală Redactor foto design
Adrian Kiper Corina Toma Andor Balint, Gerhard Crăciun, Laurențiu Marin, Viorel Popp, Cosmin Pătru, Adrian Stănescu, Răzvan Cosma, Dan Jieanu, Mircea Chinezon, Caius Cornea Eugen Obrad, Răzvan Otînjac Codruţa Popov Maria Manolache ing. Horaţiu Nica Alin Tofan, Mariana Doboșan, Iulia Doboșan, Dumitru Brumar Monica Grand, Lorena Caldeș, Neli Gerstenengst, Monica Purcanu Marcel Rusu, Dana Genig Gabriela Strugaru
Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Szabo Zoltan, Marius Crăciunesc, Ioan Ilia, Marius Mondoacă, Mircea Drăgan, Traian Oneţ, Gelu Lepa, Ciprian Dobondi, Mircea Ghindăuanu, Virag Zoltan, Gothard Sándor, Vlad Voicu, Radu Miloşev, Toader Bodea, Biro Ioan, Gheorghe Rădulescu Niculina Morar, Maria Manolache, Mihaela Peter, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Alina Avram, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune Codruța Popov Adrian Pîclișan popljubo
Print @TNTm 2011
www.tntimisoara.com