teatrul mihai eminescu manager Ada Hausvater
04/18 de Mihaela Iancu
Motto: Era exact cum spunea ea: un sfârșit de drum amânat la nesfârșit. Haruki Murakami, În căutarea oii fantastice
Pentru mine, Pe mâine este împăcarea cu lipsa noastră de atenție față de celălalt. E un moment de acceptare a unui trecut care ar fi putut fi mai bun, dar de care te poți apropia diferit când înțelegi că fiecare dintre noi poartă cu el propriile răni și face tot ce știe mai bine ca să trăiască cu ele. Pe de altă parte, poate fi o despărțire de o viață trăită în imaginar, de acel „Cum ar fi fost dacă...?” și o asumare a unui prezent nud. Vera este vulnerabilă, știe că are slăbiciuni, dar decide să le arate, în loc să le ascundă. Încă suferă de boala amânării, dar poate că ce experimentează acum este o tranziție spre încercări mai curajoase. Pentru ea, noaptea aceasta e un punct de suspensie. Indiferent de final, va trăi diferit a doua zi. Mihaela Iancu
Ca întotdeauna, prezența sau absența părinților, fie ea fizică ori emoțională, modelează destinul copiilor în moduri uneori subtile, alteori de o nemiloasă evidență. Pe mâine este în egală măsură un moment de reflecție și un studiu de caz care o are ca protagonistă pe Vera, în încercarea ei de a reînvăța să își cunoască tatăl – inevitabilă incursiune într-o întortocheată istorie personală. Iar ceea ce pare drumul către ieșirea din labirint, se transformă într-o poveste cu final neașteptat. Codruța Popov
Singurătatea îngăduită de un tată alcoolic şi brutal, de o mamă supusă şi absentă, de un iubit alcoolic şi absent, de un făt absent, absent, absent. Singurătatea născută în copilărie, prelungită în adolescenţă, consacrată în viaţa de adult. (…) One-woman show-ul Iulianei Crăescu (Vera) aduce pe scena celei mai mici săli a Naţionalului timişorean câteva dintre cele mai intime, dureroase şi frumoase secrete ale omului tânjind. Capabilă de rapide şi convingătoare schimbări ale registrului de interpretare, sprijinită de un excelent mix între decoruri minimalist-inteligente şi proiecţii video luxuriant-expresive (…), construind în ritmuri progresiv-sofisticat jazz-istice, actriţa timişoreană se livrează fără rest publicului. Se spune că adevărata întâlnire între oameni e cu putinţă atunci când aceştia sunt dispuşi să-şi povestească slăbiciunile, dubiile, neliniştile. Iuliana Crăescu foloseşte textul Mihaelei Iancu pentru a mărturisi fragilităţi ale omului de azi şi de ieri, de aici şi de aiurea. Mihai Brezeanu, Liternet
Consultant artistic Ștefan Iordănescu Regia tehnică Cristian Stana Sufleor Iudith Reinhardt Operare lumini Grațian Popp, Costinel Purcaru-Asproiu Operare video Adrian Dimofte Operare sunet Peter Szabo
data premierei: 4.05.2018 durata spectacolului: 1h locația: Studio „Uțu Strugari”
Șef producție ing. Radu Berzescu Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica
Decorurile și costumele sunt realizate la Atelierele „Fabrica de decoruri” ale Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. Costume Monica Grand, Lenuța Răducan Recuzită Albert Karoly Machiaj Gabriela Strugaru Coafură Lucian Mătieș tehnic Iosif Toth, Marius Crăciunesc, Traian Oneț, Gelu Lepa, Vasile Bălașa, Ciprian Sava, Gothard Șandor, Tiberiu Hoduț, Iustin Ragman Personal de sală Niculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Monica Purcaru, Anka Boboiciov, Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov, Cătălin Moraru
Vera Iuliana Crăescu scenografia Geta Medinski video design Sebastian Hamburger light design Costinel Purcaru-Asproiu un concept de Iuliana Crăescu
Curățenie Maria Păncescu, Angela Chiriac redactor Codruța Popov foto Adrian Pîclișan dtp popljubo tipograf Carla Stiassny
www.tntimisoara.com
.ro
teatrul naţional este o instituţie publică subvenţionată de ministerul culturii și identităţii naţionale tipar TNTm_2018