stagiunea 2011/2012
manager Ada Hausvater
insula de
Mihail Sebastian
Motto: … Cândva totul va fi bine, iată speranţa noastră;
acum totul este bine, iată iluzia!
Voltaire, Poem asupra dezastrului de la Lisabona
Beate Fredanov îmi sugerează să scriu o piesă despre „Struma“. Sugestie care mă pune pe gânduri, mai ales că se întâlneşte cu vechiul meu gând de a scrie o piesă cu naufragiaţi, încercând undeva pe o insulă să reînceapă o altă viaţă. Mihail Sebastian, Jurnal
Pe insula lui Mihail Sebastian, un loc scos din orice context geografic și istoric, sugerând, însă, o ipotetică Americă de Sud, trei oameni care nu au absolut nimic în comun, forțați de un război civil izbucnit brusc, sunt nevoiți să își reevalueze radical valorile, concepțiile și, cu siguranță, prioritățile de viață. Blocați într-un loc complet străin, flămânzi și sub permanenta amenințare a morții, cei trei - Nadia, o tânără pictoriță, Bob - sportiv celebru și bancherul Manuel - învață lecțiile renunțării și ale prieteniei, lecția speranței în cea mai profundă deznădejde și lecția despre splendoarea vieții, dincolo de durerea pe care sistemul (oricare ar fi el), politica, războaiele - oamenii - o pot provoca oamenilor.
Romancier, publicist şi dramaturg, Mihail Sebastian (pe numele său real Iosef Hechter) s-a născut la Brăila la 18 octombrie 1907. Membru al asociației literare Criterion, unde îi are colegi printre alţii pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu sau Constantin Noica, debutează în 1932 cu Fragmente dintr-un caiet găsit. În același an, publică volumul de nuvele Femei. În 1934 apare De două mii de ani, roman dedicat condiției de evreu în România, controversat, de asemenea, și datorită ideilor enunțate în prefața semnată de Nae Ionescu. Descendența iudaică a scriitorului îl împiedică să-și desfășoare activitatea publicistică în timpul regimurilor legionar si antonescian. De altfel, jurnalul pe care îl ține între 1935 și 1944, publicat abia în 1996, dezvăluie, dincolo de analiza pe care scriitorul o face propriei sale creații în curs de derulare, detalii inedite despre viața literară și mondenă a Bucureștiului, dar și despre antisemitismul din epocă. Piesele sale de teatru - Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultimă oră și Insula (ultima rămasă neîncheiată) sunt deopotrivă radiografii atente ale societății românești interbelice, aventuri ale cunoașterii și explorări ale umanului în infinitele sale posibilități.
Nu veți găsi pe nici o hartă insula lui Sebastian. Nu are coordonate, geografia o ignoră. Dar ea există: Sebastian înghesuie pe ea (paradoxal, cu nestăvilită poftă de concret) toate sentimentele, toate emoțiile - cu sau fără nume, toate spaimele, nesiguranța, neliniștile. Mai mult decât atât, el spune răspicat, mereu și mereu, obstinat, în romane, în piesele sale de teatru, în jurnalul său că în afara acestei insule nu există nimic. Și că ea se află în noi. Că iubirea e numele pe care îl dăm instinctului de supraviețuire; că mânia, aroganța, ura nu sunt altceva decât alte nume pentru cea mai profundă spaimă, pentru întunericul suprem al spiritului. Sunt doar cuvinte. Cuvinte în spatele cărora se ascund alte cuvinte, alte întrebări și alte spaime. Și că ceea ce ne salvează de risipirea în noi înșine este speranța, speranța ce dă corp și realitate prezentului și ne conduce pe sinuosul drum către esența (sau calitatea?) noastră umană. Nimic caduc, nimic superfluu. Este un drum pe care trebuie să-l parcurgă fiecare din noi, așa cum îl parcurg și personajele Insulei lui Sebastian: trei singurătăți care se întâlnesc, trei oameni care au șansa de a explora insula din ei, trei Robinson Crusoe ale căror insule s-au intersectat, rupți de trecutul lor, de toate regulile, de valorile și de certitudinile lor, deciși, cu toate acestea, să pornească în cea mai imprudentă și fascinantă aventură a vieții lor, în căutarea speranței. Codruța Popov
Motivul insulei apare frecvent în scrisul lui Sebastian şi are o evoluţie semnificativă (...). Cele trei personaje sunt parcă trei ipostaze ale stării de spirit, schimbătoare de la o zi la alta, a lui Sebastian însuşi în anii războiului. Îndârjirea lui de a supravieţui şi a depune apoi mărturie despre anii războiului o regăsim în voinţa Nadiei de a face faţă catastrofei, decisă să facă orice pentru a rămâne în viaţă. Intermitentele elanuri de tinereţe, urmate de căderi descurajante, întâlnite frecvent în Jurnal, sunt şi ale tânărului Boby, dornic de succes şi de dragoste, iar gândul sinuciderii care îl tentează pe Manuel e similar cu cel al lui Sebastian în momentele când teama şi disperarea ajung la paroxism. Insula devenită capcană a adunat laolaltă trei oameni din trei lumi diferite, tot aşa cum Bucureştiul anilor de război i-a silit pe toţi evreii să descopere că le este destinată, foarte probabil, aceeaşi soartă. Leon Volovici, Insula lui Mihail Sebastian. Bucureşti, 1939-1944
Nu ar trebui să-i fiu recunoscător vieții că face gol în jurul meu, că-mi ia, îmi retrage toate obișnuințele și comoditățile pe care cu timpul le acumulasem, și mă pune din nou în fața începutului (...)? Nu ar trebui să înțeleg că termin o etapă (dar o termin total, definitiv) și încep alta, care mă poate duce spre alți oameni, spre alte afecțiuni, spre altă iubire, poate, și poate spre o nouă singurătate? Mihail Sebastian, Jurnal
Noi toți, poveștile și sufletele noastre, suntem într-un proces neîntrerupt de descompunere și de reînnoire în același timp... Atât de însinugrați & de înspăimântați, atât de dornici de ceea ce nu îndrăznim să numim. Căci între morți & vii ce-o fi oare? Felul acesta de întrebări & multe altele, îmi doresc să le pun... Cum se face că sunt stăpânit de două emoții perfect contrare? Cum să explici asta? Pentru că nu pot fi explicate, însă eu tot vreau să știu de ce - de ce atunci când viața n-a făcut decât să îmi dovedească că lumea aceasta pute mai rău decât hoitul umflat al Bătrânului Danez, de ce nu pot încă să nu cred că lumea e bună & că, dacă dragoste nu am, nimic nu sunt? Richard Flanagan, Cartea cu pești a lui Gould
… afundându-se așa în inima pământului, săvârșind călătoria asta-n adîncul lui însuși, a devenit alt om. Dac-are să iasă vreodată din singurătatea asta, are să bage de seamă că sufletul lui monolitic a suferit fisuri lăuntrice. Michel Tournier, Vineri sau Limburile Pacificului
… nu vom plăti vreodată destul de scump dreptul de a fi singuri, fără jumătăți de amintiri, fără jumătăți de afecțiuni, fără jumătăți de adevăruri... Mihail Sebastian, De două mii de ani...
Suntem liberi... suntem mântuiți. (...) N-am fost nicidecum victima cuiva: în acest punct se schimbă jocul, pricepi? Între a suporta lucrurile și a opta să le faci. Susanna Tamaro, Anima mundi
DISTRIBUȚIA
VICTORIA RUSU VICTOR MANOVICI CĂLIN STANCIU JR. ALECU REUS IULIANA CRĂESCU CRISTINA KÖNIG SILVIU VĂCĂRESCU LUMINIȚA TULGARA DANIELA BOSTAN BOGDAN SPIRIDON ADRIAN JIVAN CORINA DOHANICI ROBERT COPOȚ BENONE VIZITEU RAUL BASTEAN RAUL LĂZĂRESCU ALAN MIKAEL RICHARD HLADIK Dansator/Mire ALEXANDRU MIHOC
Nadia Manuel/ Combatant Bob / Combatant Directorul biroului de voiaj/Combatant Proprietăreasa/Combatantă Dactilografa/Combatantă Combatant Dansatoarea/Combatantă Cântăreața/Combatantă Combatant/Cerșetor Lucrător/Combatant Mireasa Comandantul Soldați
Scenografia Muzica și versurile Mișcare scenică Video Light design
GETA MEDINSKI GABRIEL ALMAȘI și ADRIAN MARDAN MĂLINA ANDREI LUCIAN MATEI FLORIAN PUTERE
Regia artistică MIHAELA LICHIARDOPOL
durata spectacolului 1h45 locația Sala Mare data premierei 23.10.2012 Atenționare: În spectacol se folosesc zgomote puternice (focuri de armă).
Regia tehnică Sufleor Sonorizare Lumini Video Secretariat literar Ticketing Coordonator tehnic Șef producție Recuzită Costume Coafură Machiaj Tehnic Personal de sală Redactor foto grafica & dtp
Valentina Cotinschi Doina Stoița Cristian Rebejilă Adrian Stănescu,Gerhard Crăciun, Laurențiu Marin, Ilie Mateescu,Grațian Popp, Cosmin Pătru, Alexandru Stănescu, Costinel Purcaru, Molnar Iosif, Mircea Chinezon Eugen Obrad Codruța Popov Maria Manolache ing. Horațiu Nica ing. Radu Berzescu Alin Tofan, Mariana Doboșan, Iulia Doboșan, Cătălin Miculescu Monica Grand, Lorena Caldeș, Marilena Suciu Dana Genig Gabriela Strugaru Toth Iosif, Marius Crăciunesc, Pataki Gheorghe, Daniel Galetar, Ioan Ilia, Mircea Ghindăoanu, Gothard Sandor, Mircea Drăgan, Gelu Lepa, Marius Hoduț, Traian Oneț, Vasile Iuga, Varga Desideriu, Ioan Bârzovan, Cristian Cristea, Mihai Ninel, Nicolae Lăcătuș, Dorin Nica, Szabo Zoltan, Sorin Cebuc, Iosif Balasz Niculina Morar, Maria Manolache, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune, Monica Moraru, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu Codruța Popov Adrian Pîclișan popljubo
tipar tntm 2012
www.tntimisoara.com Teatrul Național este o instituție publică subvenționată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național