decembrie 2012

facebook.com/profilcultural

Editorial

LAURENŢIU STRĂUŢ

Director editorial

INTERVIU CU OVIDIU DRAGOMAN

pg. 12-13 Decembrie...

MARILENA PREDA SÂNC – MECANISMELE IMAGINII

ŞI COSTUMELE DANSEAZĂ LA SIBIU

pg. 6

PREMIERĂ LA SIBIU: BALET PE GHEAȚĂ

pg. 9

SOPRANA DANIELA VLĂDESCU ÎN CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA SIBIU

pg. 8

pg. 15

De fiecare dată primii fulgi de zapadă deschid fereastra gândurilor către sărbătorile de iarnă. Atmosfera creată de luna decembrie transformă ființa fiecăruia dintre noi și umple un gol pus la cale de nostalgica toamnă.

Decembrie este totodată și luna care aduce poate cel mai mare număr de evenimente culturale dintr-un an. Este motivul pentru care și nouă ,echipei redacționale, ne-a fost destul de greu să facem o selecție a evenimentelor pe care să vi le prezentăm în acest număr, lăsându-vă pe dumneavostră – cititorii noștri – să alegeți ceea ce vă place.

Iar ca un mic cadou vă oferim câteva versuri din poezia ”Presimțământ” de Adrian Păunescu, ”Va veni iarna, miroase a fulg, Țăranii pun lemne-n șoproane, Și sfinții din mistice taine se smulg Și încărunțesc în icoane. ...

Va veni iarna curat și rapid, Un rug pe sub brume se stinge Și gura spre cer dacă vreau s-o deschid Aș spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig, Un frig ce spre cerga ne mână, Atâta mai pot să te rog și să strig, Dă-mi aspra mănușă de lână.”

INTERVIU CU NICU ALIFANTIS

pg. 16-17

EDITOR:

Str. Giuseppe Garibaldi, nr. 11 Sibiu, Romania Tel: 0730488347

RECOMANDĂRI LITERARE

pg. 18

DIRECTOR EDITORIAL Laurenţiu Străuţ REDACTOR - ŞEF - Florina Badea REDACTORI - Bogdan Feldman, Dana Mondoc, Oana Munteanu, Veronica Ciuntu COLABORATORI - Teodora Cîrciumaru, Roxana Pepelea

INSTITUŢII PARTENERE Casa de Cultură a Municipiului Sibiu , Teatrul de Balet Sibiu, Filarmonica de Stat Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal, Teatrul Naţional Radu Stanca,Biblioteca Astra, Teatrul Gong, CNM Astra, Centrul Cultural German Sibiu

numarul 48 II decembrie 2012

Schimbare de dată pentru concertul ANDREA BOCELLI

ArtBoutique, o alternativă de Sărbători Cea mai „friguroasă” ediție ArtBoutique va avea loc în perioada 7 – 9 decembrie în spațiul deja consacrat: Galeria Habitus din Piața Mică, subsolul Bisericii Romano-Catolice din Sibiu. Cum orașul îmbracă deja straie de sărbatoare, e timpul ca cei mai iscusiți artizani handmade din țară să-și pregătească minunățiille de sezon!

25 de artiști și-au făcut deja inventarul produselor de sezon și s-au înscris la cea de-a 12 ediție ArtBoutique. În așteptarea zăpezii, special pentru această ediție de iarnă, organizatorii ArtBoutique au pregătit un concurs pentru cei pasionați de arta handmade: amatori sau cu experiență, expozanți sau doar simpatizanți. “Fulg de nea” este tema concursului desfășurat exclusiv pe Facebook. Bijuterii, obiecte delicate, simple, ținute lejere, decorațiuni de Crăciun și orice alte creații sclipitoare pot fi înscrise în concursul pentru marele premiu: o mașină de cusut profesională oferită de partenerul evenimentului, site-ul www.decusut.ro Pe lângă călătoria în târâmul bunului gust cu care vizitatorii tradiționali ai târgului s-au obișnuit deja, în cadrul acestei ediții ArtBoutique publicul va fi răsfățat cu delicatese de sezon oferite de partenerii evenimentului, vor asista la demonstrații făcute de artiști plastici consacrați. Cei care doresc să experimenteze arta handmade, o pot face în cadrul atelierelor de creativitate Artworks.

După ce românii au așteptat ani întregi un concert susținut live de Andrea Bocelli, imediat după anunțarea acestuia s-au grăbit să își achiziționeze bilete cât mai aproape de idolul lor. Și cum cererile de bilete au depășit toate așteptările, organizatorii concertului - Project Events, au fost nevoiți să schimbe locația, pentru ca un număr mai mare de români să aibă ocazia să îl asculte live pe Andrea Bocelli. Astfel concertul programat pe 10 mai în Piața Constituției, va avea loc pe data de 25 mai la Romexpo București!

Toate biletele achiziționate rămân valabile, păstrându-și de asemenea și poziționarea față de scenă. Schimbarea locației concertului este o veste bună pentru românii care doreau să achiziționeze bilete cât mai aproape de scenă, întrucât noua locație, datorită spațiului vast, permite un număr mai mare de bilete în imediata apropiere a scenei. Este pentru prima oară când cel mai iubit tenor din lume va concerta în România! Concertul artistului se anunță încă de pe acum unul de zile mari, din care nu vor lipsi „Time to Say Goodbye”, „Vivo Per Lei” sau “Nessun Dorma”. Organizatorii au anunțat că a fost nevoie de mai mult de un an de negocieri pentru a convinge managementul artistului să îl aducă în țara noastra pe Andrea Bocelli.

Teatrul de Balet Sibiu reia spectacolul „Spărgătorul de Nuci”, cu reprezentaţii şi pentru cei mici În luna decembrie, Teatrul de Balet Sibiu prezintă publicului cinci reprezentaţii în reluare ale unuia dintre cele mai frumoase și îndrăgite spectacole de balet clasic: „Spărgătorul de nuci”. Două reprezentații vor avea loc în serile de 5 și 6 decembrie, de la ora 19 (durata aproximativă fiind de două ore). Alte trei reprezentații vor fi puse în scenă în zilele de 4, 5 și 6 decembrie dimineața, de la ora 11 (durata aproximativă a reprezentaţiilor concepute pentru copii fiind de 45 de minute). Spectacolele vor avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu. Trei dintre cele cinci reprezentaţii ale spectacolului “Spărgătorul de nuci” programate pentru datele de 4, 5 şi 6 decembrie, sunt gândite special pentru copii şi vor avea loc, în fiecare zi din cele mai sus amintite, de la ora 11. Spectacolul va fi adaptat pe înţelesul celor mici şi va avea şi o durată mai scurtă, fiind însoţit şi de o poveste, pentru ca cei mici să înţeleagă mesajul transmis de acest spectacol. Biletele pentru spectacol pot fi cumpărate de la Casa de Cultură a Sindicatelor, de luni până vineri, între orele 10 şi 16, din secretariatul instituţiei. Costul unui bilet este de 10 lei, respectiv 5 lei pentru biletele cu preţ redus pentru elevi, studenţi şi pensionari.

foto: Ovidiu Matiu

4

5

Daruri pentru copii din Fofeldea În pragul sărbătorilor de iarnă, Complexul Naţional Muzeal ASTRA îşi propune să aducă bucuria Crăciunului şi în sufletele copiilor din localitatea sibiană Fofeldea. Încă din 2008, a fost iniţiată în acest scop campania Daruri pentru copiii din Fofeldea. O jucărie sau o hăinuţă de la copilul dumneavoastră, care a crescut, poate să fie de mare folos unei familii nevoiaşe. Cei care doresc să ofere cadouri (jucării, haine, rechizite sau alimente nealterabile) pentru micii şcolari şi preşcolari de la grădiniţa şi şcoala primară din Fofeldea, sunt aşteptaţi la sediul instituţiei din Piaţa Mică, nr.

11, Serviciul Marketing, până în 14 decembrie, între orele 8-15.

Pentru a ajunge direct la cei care au nevoie de ele, ar fi de mare folos ca articolele de îmbrăcăminte să fie sortate pe categorii de vârstă. În săptămâna 17-20 decembrie, prin intermediul Muzeului ASTRA, darurile vor ajunge la copiii din comunitate.

6

Marilena Preda Sânc Mecanismele imaginii

23 noiembrie 2012 – 7 ianuarie 2013

Motivată de modelul și istoria Pinacotecii Brukenthal, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal organizează anual o serie de expoziții și dezbateri dedicate picturii. În acest an, galeria prezintă expoziția artistei Marilena Preda Sânc; cu un curriculum vitae impresionant, Marilena Preda Sânc se situează într-o zonă a experimentului – de la performance, Body Art, Video Art la ecofeminism.

De la Expresia corpului uman, o cunoscută expoziţie din 1983, la filmele video: My Body is Space in Time is Time and Memory of All şi Bodyscape, Handscape, Mind Scape, la instalaţiile Algoritmi ai puterii sau Ecological e-mail, Marilena Preda Sânc impune un statut nou pentru artişti: „observatori care gândesc”, să fim liberi, să judecăm totul singuri, să avem propria noastră opinie. Apare aproape surprinzătoare relaţia pe care un artist al noilor media o are faţă de pictură, care se revanşează prin mijlocirea unei a treia dimensiuni reale sau iluzorii.

Artista echivalează într-o semiotică pro-prie actul scrierii. Sublimând tensiunile interne, imaginea primeşte similitudini cu stilul lui Cy Twombly. „Atunci

apare o dispoziţie abstractă ce îmi aminteşte de Clifford Still. Astfel, folosirea termenului de <<abstract>> fără ghilimele e riscantă în cazul Marilenei Preda Sânc, dată fiind concreteţea imaginii la nivelul participării”, declara în anul 1992 Călin Dan. Artista este preocupată de mecanismele imaginii, chestionând în acest context pictura şi normele ei estetice, explicative, de stil, de putere. Pentru pictură cercetarea înseamnă culoare, suprafaţă, formă, spaţiu, imagine, urmă şi gest, la care Marilena Preda Sânc adaugă radicalitatea de a picta o imagine ultimativă. Marilena Preda Sânc este profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi preşedinta Filialei Pictură a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti. Lucrările Marilenei Preda Sânc au fost prezentate în numeroase expoziţii, dintre care selectăm: Utopii/ Cotidiene. Crossing Self Histories 1981 – 2011, Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti (2011); Gender Check, MUMOK, Viena (2009), Zacheta National Gallery of Art, Varşovia (2010); Mit Macht zur Wahl, Frauenmuseum, Bonn (2006); Franklin Furnace’s Program The Future of the Present, New York (1998).

10 ani de monedă Euro

1 - 15 decembrie 2012

În tânăra sa existenţă, moneda EURO a îmbogăţit colecţiile numismaţilor de pretutindeni cu frumoase şi valoroase piese şi seturi monetare. Datorită multiplelor tradiţii culturale, artistice şi populare ale ţărilor din zona euro, emisiunile monetare în EURO au o foarte mare diversitate de stil şi un domeniu foarte generos de tematici. În acelaşi timp, datorită acestor emisiuni monetare, cetăţenii Uniunii Europene pot cunoaşte valorile şi evenimentele naţionale ale celorlalte state membre. În această expoziţie vizitatorii pot face cunoştinţă cu o parte din foarte vasta paletă de emisiuni monetare în EURO: monede emise pentru a omagia personalităţi ale ştiinţei, artelor şi literaturii; celebre monumente istorice – catedrale, biserici, mănăstiri, locaşuri de cultură – în gravuri de mare fineţe; monede care comemorează evenimente europene comune; emisiuni monetare care marchează evoluţia ştiinţei şi tehnicii; monede emise cu ocazia marilor competiţii sportive; piese rare cum ar fi seria de monede din argint reprezentând drapelele celor 26 de regiuni ale Franţei. Expoziţia este rodul pasiunii numismatice a lui Tonel Dârzu, Mihai Başte şi Mihai-Iulian Fageţan, care consideră la unison că o colecţie capătă adevărata sa valoare doar atunci când este expusă şi admirată.

7

Festival de magie la sibiu Festivalul de magie din acest an, MAGIC ART FEST, se va desfăşura în perioada 4-6 decembrie 2012. Evenimentul ajuns la cea de-a V-a ediţie, îşi propune să fie o sărbătoare a magiei şi reuşeşte să dezvăluie sibienilor tainele unei culturi puţin promovate în România, dar cu mare impact asupra raţiunii şi imaginaţiei individului.

Astfel, pe scena Teatrului pentru Copii şi Tineret GONG din Sibiu vor avea loc spectacole de animaţie, standup comedy, iluzionism şi scamatorii, iar în Piaţa Mare spectacole de artă stradală şi circ. Companii din Belgia, Bulgaria, Republica Moldova şi România au anunţat disponibilitatea de a participa la festivalul sibian. Cei mai mici dintre spectatori vor avea parte de spectacole create să amuze şi să inspire, “Magic show”, “Fantezii Magice”, “Abracadabra”, “Lumea magică”, “Misterele Magiei”şi “Ghiduşiile clovnilor”. Nici cei mai mari dintre spectatori nu sunt uitaţi, ei vor avea parte de spectacole speciale prezentate de magicianul Arsen din Bulgaria, magicianul Emiliano, magicianul Robert Tudor, ma-

gicianul Ciprian Toredo şi nu în ultimul rând, magicianul Christianis.

În anul 1584 a fost publicată prima carte despre iluzionism, de către englezul Reginald Scott. Carte se numea “Descoperirea Vrăjitoriei” şi oferea analize detaliate ale trucurilor magice cu scopul de a îndepărta superstiţiile din jurul acestora. Printre trucurile dezvăluite de Scott se numără iluzionismul cu sfori, hârtii, monede şi chiar o decapitare.

Părintele magiei moderne este considerat Jean Eugene Robert –Houdini (1874- 1926). Iluzionismul prezentat de el, în lumina reflectoarelor, s-a făcut remarcat prin eleganţa prezentării şi diversitatea iluziilor create de acest magician.

El aducea carismă şi magnetism spectacolelor sale, hipnotizând audienţa care ajungea să creadă în miracole. Acesta a oferit fără îndoială un titlu de distincţie magiei, conferindu-i statutul de artă de sine stătătoare.

Iniţial, Houdini se specializase pe trucurile cu cărţi de joc şi se autointitulase “Regele Carţilor”, însă adevărata faima a caştigat-o după ce a început să apară pe scena cu numere din ce în ce mai bizare, el devenind în timp expert în deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip.

Iluzioniştii moderni descoperă însă în fiecare zi noi metode de magie, “actul magic “ fiind un show bine regizat prin intermediul tehnologiei moderne. Astfel, de la clasicele trucuri cu

iepuraşi scoşi din joben, porumbei care se transformă în eşarfe sau flori multicolore, magicianii noştii vor sfida legea gravitaţiei, prin numere de levitaţie. În prezent, levitaţia este privită ca un fenomen de psihokinezie, în cadrul căruia obiecte, oameni sau animale sunt ridicate în aer în lipsa oricăror mijloace fizice, reuşind însă să plutească deasupra solului. În trecut, cei care practicau levitaţia se puteau ridica până la aproximativ 90 centimetri asupra solului, doar pentru că acestă poziţie le facilita contactul cu divinitatea. Un astfel de număr ne va fi prezentat de către magicianul Christianis, care va închide festivalul de magie din acest an. Pe lângă programe diversificate de magie, maestrul Christianis va prezenta publicului sibian numere de fachirism, în care îşi pune viaţa în pericol, mergând pe cioburi, înghiţind flăcări şi multe alte numere cu grad ridicat de pericol, dar şi numere de magie cu reptile, scorpioni, tarantule, papagali şi porumbei.

Franciska – Elvira COMAN

8

Premieră la Sibiu: balet pe gheață Diesel Events vă aduce la Sibiu cea mai faimoasă trupă de balet pe gheaţă din lume, Ansamblul de Stat al Baletului pe Gheaţă din Saint Petersburg. Evenimentul va deschide seria manifestărilor culturale ale anului 2013 și se anunță de pe acum unul dintre cele mai grandioase spectacole din aceasta iarnă.

Spectacolul face parte dintrun turneu național care mai include orașele Timișoara, Cluj, București și este sprijinit de Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti și de Primăria și Consililul Județean Sibiu. Sibiul are onoarea să găzduiască acest eveniment în data de 18 ianuarie 2013, la Sala Transilvania. Datorită complexității producției tehnice și succesului înregistrat la reprezentaţiile precedente, spectacolul de la Sibiu va fi pus în scenă de două ori în aceeași zi, de la ora 18:00 şi de la ora 21:00, pentru a satisface cererea mare de bilete.

Pentru cei ce nu ştiu povestea, aceasta este simplă: în preajma Crăciunului, în familia domnului Stahl-

baum toţi îşi aşteaptă darurile. Copiii familiei sunt cei mai nerăbdători… îl aşteaptă pe unchiul Drosselmayer care le aduce cadouri. Cei doi fraţi, Clara şi Fritz se ceartă din cauza darurilor iar fratele câştigă disputa. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei un spărgător de nuci. Fritz îi strică fetei jucaria iar aceasta izbucneşte în lacrimi. Mama îi trimite la culcare, musafirii se retrag iar Clara îşi ia la revedere de la Spărgătorul rupt. După puţin timp se întoarce în camera festivă şi adoarme în fotoliu. Începe să viseze tot felul de personaje precum şoarecii care o încolţesc… Spărgătorul de nuci o apară de răufacători şi Clara îl ajută să îi învingă. Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinţ chipeş care o invită la Castelul Trandafirilor din Impărăţia Dulciurilor. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol, arab, chinezesc, rusesc, italian…

Urmează Valsul Florilor… însa pentru Clara toate aceste aventuri au făcut parte doar dintr-un frumos vis…. A trecut noaptea de Crăciun, iar odată cu ea şi cele mai frumoase iluzii... Clara, care trăise un vis de poveste, stă acasă lângă pomul de Crăciun, iar în braţe ţine mult iubita păpuşă – Spărgătorul de nuci.

Ansamblul de Stat al Teatrului de Balet pe Gheață din Saint Petersburg este considerat una dintre bijute-

riile Rusiei. Producţiile sale de succes au fost găzduite de peste 7000 de scene din toată lumea, din SUA şi Canada, până în Olanda, Germania, Portugalia, China, Taiwan şi Coreea. În cadrul turneului susținut în România, celebrii patinatori vor pune în scenă capodoperele: “Lacul Lebedelor”, Spărgătorul de nuci” și “Romeo și Julieta”. Publicul sibian va putea urmări baletul lui Pyotr Ilyich Tchaikovsky, „Spărgătorul de nuci”.

Biletele pot fi achiziționate deja online pe site-ul www.eventim. ro și www.dieselclub.ro, iar începând cu data de 3 decembrie, vor fi scoase la vânzare și de Agenția Teatrală din Sibiu, B-dul Nicolae Bălcescu nr. 17.

Prețurile biletelor variază în funcție de categorie între 78 RON și 298 RON.

Diesel Events este un producător de evenimente din Cluj, cu o experiență vastă în acest domeniu. În portofoliul agenției se află atât evenimente culturale cât și artistice. Pentru mai multe informații, vă rugăm să accesați site-ul www.dieselclub.ro Florina Badea contact@profilcultural.ro

9

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu – 22 de spectacole în decembrie

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu programează în luna decembrie douzeci şi două de reprezentaţii ce vor avea loc în trei spaţii de joc diferite. Ultima lună din acest an, aduce la Sibiu magia iernii printr-o montare de excepţie a basmului „Crăiasa Zăpezii” de Hans Christian Andersen, în regia lui Victor Ioan Frunză, unul dintre puţinii regizori distinşi cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler.

Spectacolul prezentat în avanpremieră duminică, 15 decembrie, ora 19:00 este o producţie muzicală a Secţiei Germane şi îi reuneşte pe actorii Ali Deac, Johanna Adam, Iulia-Maria Popa, Daniel Bucher, Eva Ungvari, Natalie Sigg, Emöke Boldizsár şi Anca Cipariu. Scenografia spectacolului poartă semnătura Adrianei Grand, iar muzica originală a fost compusă de Tibor Cári. Luna decembrie marchează, de asemenea, un sezon special al celor mai îndrăgite comedii în regia lui Șerban Puiu, cu reprezentaţii ale spectacolelor „Îmi place cum miroşi!” (1 şi 23 decembrie), „Încurcă-i drace!” (20 şi 21 decembrie) şi „Doamna de turtă dulce” (22 decembrie).

Îmi place cum miroşi! este o comedie spumoasă în trei acte după un text de Neil Simon, unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi şi scenarişti americani.Textul

pus în scenă la Sibiu se concentrează în jurul a trei protagonişti: Andy Hobart (Adrian Matioc), Norman Cornell (Ciprian Scurtea) şi Sophie Rauschmeyer (Ofelia Popii).

Povestea celor trei este fixată undeva în San Francisco, în anii ‘60, şi se desfăşoară în jurul unui triunghi amoros. Andy şi Norman sunt doi tineri cu ideologii radicale, care împart acelaşi apartament, ce serveşte şi drept sediu pentru mica lor afacere, redacţia ziarului Prăbuşirea. Sophie este o fostă înotătoare olimpică, susţinătoare a politicii americane, care se mută în apartamentul de lângă cei doi. Norman se îndrăgosteşte la prima vedere, dar Sophie nu îi împărtăşeşte sentimentele. În momentul în care Sophie se îndrăgosteşte de Andy, ziarul şi prietenia dintre cei doi colegi sunt puse în pericol. Ineditul producţiei de la Sibiu îl constituie aducerea pe scenă a celui de-al patrulea personaj, locotenentul Burt Fenneman (Cristian Stanca), logodnicul lui Sophie, care în textul original este doar amintit într-un schimb de replici.

Studioul CAVAS din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte va găzdui, de asemenea, în luna decembrie două premiere în coproducţie cu Teatrul Naţional din Sibiu: „Melodie varşoviană” de Leonid Zorin, cu Alexandra Ceaca, Constantin Podu şi Teodora Voineagu (7 decembrie, ora 21:00) şi „Sabotaj din iubire” după Amelie Nothomb, cu Anca Pitaru (8 decembrie, ora 21:00).

Preţul unui bilet la spectacolele

lunii decembrie variază între 5 şi 20 de lei, în funcţie de spectacol şi locul în sală. Biletele au fost puse în vânzare online prin eventim.ro, dar şi la la sediul Agenţiei Teatrale din bd. Nicolae Bălcescu nr. 17.

Florina Badea contact@profilcultural.ro

DIN 24 NOIEMBRIE

TÂRG

DE CRĂCIUN Piața Mare

evenimentele

4 - 6 DECEMBRIE

BALET

SPĂRGĂTORUL DE NUCI Casa de Cultură a Sindicatelor

31 DECEMBRIE - 1 IANUARIE

CONCERT DE ANUL NOU Sala Thalia

4 - 6 DECEMBRIE

FESTIVAL MAGIC FEST Teatrul Gong

lunii decembrie

7 - 9 DECEMBRIE

TÂRG

ART BOUTIQUE Galeria Habitus

12 DECEMBRIE

RECITAL

MUNCHNER KLAVIERTRIO Sala Thalia

13 DECEMBRIE

CONCERT

ŞTEFAN HRUŞCĂ Casa de Cultură a Sindicatelor

12

Ovidiu Dragoman: “Fiecare an cultural care se încheie, reuşeşte să aducă un plus imaginii Sibiului” Teatrul de Balet Sibiu este cea mai tânără instituție culturală sibiană. Cu toate acestea tinerii dansatori sibieni au încântat publicul din săli nu doar naționale ci și internaționale.

Este un model de succes care poate face invidioasă orice entitate culturală. Pe aceeași linie cultural-ascendentă se înscrie și programul Casei de Cultură a Municipiului Sibiu. Despre aceste două subiecte am stat de vorbă Ovidiu Dragoman, directorul Casei de Cultură a Municipiului Sibiu și al Teatrului de Balet Sibiu.

Profil Cultural: Chiar dacă pare greu de crezut au trecut deja patru ani de când a luat fiinţă Teatrul de Balet Sibiu. Făceţi-ne o trecere în revistă a celor mai importante evenimente din această perioadă...

Ovidiu Dragoman: Și astăzi, la patru ani distanță de la primul spectacol de balet pus în scenă la Sibiu, emoțiile sunt aceleași de fiecare dată. La fel de mari, la fel de intense. Iar bucuria fiecărui eveniment în parte pe care îl organizăm este direct proporțională cu reacțiile extrem de bune ale fiecărei întâlniri cu publicul sibian de până acum. Au fost patru ani atât de intenși, atât de plini, încât au trecut ca o clipă. Acești patru ani care au trecut au îmbogățit patrimoniul cultural sibian cu nu mai puțin de optsprezece spectacole de balet, pe care trupa noastră le are în repertoriu.

Ne-am bucurat să avem colaborări dintre cele mai diverse în acești patru ani.

De la Baletul emisiunii Dansez pentru Tine, condus de coregraful Edi Stancu și până la companii de balet din SUA, Japonia sau Europa, de la coregrafi tineri (Monica Fotescu-Uță, Valentin Barteş, Edi Stancu) până la colaborări cu nume cunoscute ale scenei coregrafice româneşti (Cristina Hamel, Liana Stancu, Florin Brânduşă, Pavel Rotaru, Vasile Petruţiu, Oleg Danovski jr., Mihai Babuşka). De la spectacole de balet clasic (Cenuşăreasa şi Pas de Quatre – 2008, Spărgătorul de Nuci – 2010/2011, Giselle – 2010, Raimonda - 2011, Paquita – 2011, Les Sylphides – 2011, Don Quijote – 2012, Frumoasa din pădurea adormită - 2012) până la spectacole de dans contemporan (Trilo-

gia Ionesco - 2009, Mandarinul Miraculos - 2011, City Beat – 2012, Harap Alb – 2012). Anul 2008 a fost anul în care am organizat şi prima ediţie a Concursului Internaţional de Dans Clasic şi Contemporan Sibiu. O manieră în plus de promovare a Sibiului peste hotarele ţării, mai ales din 2012 când concursul s-a afiliat World Ballet Competition. În cifre, deşi e greu să converteşti arta în cifre, dar pare că lumea modernă se raportează tot mai mult la cifre şi topuri în ultimii ani, în cifre cum spuneam, aceşti patru ani au însemnat nu mai puţin de 20.000 de spectatori la spectacolele în aer liber (Carmen – 2010, Romeo şi Julieta – 2011, Harap Alb - 2012) şi peste 15.000 de spectatori la spectacolele indoor. Cel mai important însă în toţi aceşti patru ani, rămâne interesul constant al publicului pentru arta dansului, pentru arta baletului, ceea ce ne-a confirmat de multe ori, că sibienii sunt fini consumatori de cultură.

P.C.: TBS şi-a câştigat în scurt timp titlul de instituţie etalon pentru cultura sibiană. Succesele pe plan local, naţional şi chiar internaţional i-au întărit poziţia pe care o deţine acum.

Ce stă la baza acestui succes?

O.D.: Munca. Orientarea fiecărui membru al echipei noastre, de la staff-ul artistic şi până la cel administrativ, spre reuşită chiar şi atunci când situaţiile

13

par imposibile. Entuziasmul de a pune toate eforturile şi întreaga energie creatoare în slujba publicului. Multe sunt ingredientele care ne-au păstrat în aceşti ani mereu în atenţia publicului. Suntem bucuroşi că evenimentele s-au desfăşurat astfel. Că publicul a rămas fidel ofertei noastre culturale.

P.C.: Cât de mult îi lipseşte companiei un sediu, un loc adecvat în primul rând pentru repetiţiile balerinilor?

Care sunt noutăţile în proiectul de care aminteaţi în urmă cu ceva timp, acela al atribuirii unui spaţiu pentru TBS? O.D.: Dar de ce trebuie să ne întristăm acum în prag de sărbători? (n.r. râde) Da. Aţi atins poate, unul dintre cele mai sensibile subiecte. Una dintre cele mai arzătoare dintre problemele noastre.

Problema unui spaţiu propriu pentru desfăşurarea activităţii. Ar fi redundant cred, vorbind deja de atât de multe ori despre acest subiect, să mai vorbim o dată în plus. Avem însă speranţa şi convingerea că lucrurile vor intra pe făgaşul lor firesc în ce priveşte această problemă. Pentru că aşa este de când lumea: după o perioadă mai dificilă vine şi perioada în care problemele se rezolvă. Am făcut tot posibilul, din păcate cu eforturi foarte mari – şi nu vorbim aici doar de eforturi de energie, pentru ca trupa noastră de balet să nu simtă lipsa unui spaţiu propriu şi adec-

vat pentru repetiţii şi studii. Pentru ca publicul să nu simtă lipsa unui spaţiu propriu şi adecvat pentru spectacole.

Sunt multe inconveniente atunci când evenimentele pe care le organizezi nu au loc într-o locaţie proprie, dar aşa cum spuneam, tot răul spre bine.

Estimăm că în viitorul apropiat atât problema spaţiului administrativ, cât şi problema spaţiului pentru repetiţii, studii şi spectacole se vor rezolva.

vom merge în turneu cu două dintre cele mai bune spectacole ale noastre „Spărgătorul de nuci” şi „Frumoasa din pădurea adormită”, după care, urmează alte două premiere (Romeo şi Julieta, 1001 de nopţi) şi reluări ale celor mai îndrăgite spectacole din repertoriul instituţiei (Trilogia Ionesco, Paquita, Giselle, Frumoasa din pădurea adormită). Avem şi surprize pentru anul 2013, dar toate la timpul lor.

P.C.: Terminaţi anul în forţă. Cu multe reprezentaţii, turnee...

O.D.: Despre asta vă spuneam mai devreme: munca. Într-un ritm alert, constant şi susţinut. A fost un început de stagiune (n.r. 2012 – 2013) cu multe evenimente: reluarea spectacolului Don Quijote în 7 şi 8 noiem-brie, premiera spectacolului Frumoasa din pădurea adormită în 21 noiembrie. Cinci reluări ale celui mai îndrăgit spectacol de balet clasic al iernii „Spărgătorul de nuci” şi tradiţionalul concert de operă şi balet de Anul Nou. Două turnee internaţionale, unul în SUA, alături de Central Florida Ballet şi unul în Italia la începutul lui 2013.

P.C.: Ce a câştigat – din punct de vedere cultural – oraşul Sibiu, în anul care se încheie?

O.D.: Fiecare an cultural care se încheie, reuşeşte deja din 2007 încoace, să aducă un plus imaginii Sibiului.

Naţional. Internaţional. Dar poate cel mai important, reuşeşte să schimbe mentalităţi în rândul românilor.

Reuşeşte să dovedească, în fiecare an, că România poate fi altfel, atunci când e privită prin „fereastra” Sibiului. Asta cred că am câştigat. Mândria de a fi exemplul pe buzele unei majorităţi tot mai largi, în categoria „aşa da”. Cultural, fiecare eveniment din agenda unui an calendaristic, e un câştig pentru fiecare sibian în parte şi în esenţă pentru întreaga comunitate.

P.C.: Anul 2012 a fost unul bogat în numărul de spectacole şi mai ales de premiere? Ce pregătiţi pentru 2013?

O.D.: Începutul de an, aşa cum vă spuneam ne va găsi în Italia, acolo unde

14

Şi costumele dansează la Sibiu

Primul lucru pe care l-am văzut din baletul lui Ceaikovsky, a cărui premieră a avut loc în seara zilei de 21 noiembrie la Sibiu, au fost costumele. Se întâmpla cu ceva timp în urmă, când încă nu ştiam dacă voi fi prezentă la spectacol sau nu. Şi atunci, privindu-le, pe îndelete şi amănunţit, într-un decor privat, ce avea toate atuurile unui muzeu modern, de anvergură, care şi-a deschis braţele cu respect şi condescendenţă, pentru veteranul, dar mereu fascinantul baroc, plăcându-mi atât de mult, am fost teribil de tentată să fac un exerciţiu şi să-mi imaginez cum va fi seara premierei. Şi pornind de la ceea ce scria celebrul paleontolog Cuvier „daţi-mi o vertebră şi reconstitui tot animalul”, am lăsat costumele să recompună baletul în cauză. Rezultatul, chiar peste propriilemi aşteptări, a fost cald, feeric şi în specifica atmosferă a unor tablouri de Degas în mişcare. E drept, că vis à vis de Cuvier, eu am fost avantajată. Pe de o parte, de datul definit al baletului clasic, pe care indiferent de câte ori îl priveşti, muzica e aceeaşi, libretul e acelaşi, coregrafia aceeaşi, cu mici modificări de accente, etc., scenografia grosso modo aceeaşi, nou fiind doar personalitatea balerinilor solişti în interpretarea artistică şi tehnică, flerul regizorului, dar mai ales costumele, care chiar dacă păstrează în general linia

(barocă în cazul de faţă) diferă ca design, concepţie şi paletă coloristică. Pe de altă parte, de faptul că ştiam bine trupa sibiană, cunoşteam în mare distribuţia rolurilor şi deci costumele aferente, necunoscute fiindu-mi doar prim balerinii invitaţi şi maestrul Andrei Litvinov care a semnat adaptarea coregrafică. Dar până la urmă, eu am fost la premieră, care mi-a plăcut, m-a cucerit şi care pentru mai bine de două ore, mi-a deschis coperţile cărţii de poveşti, lăsându-mă alături de o sală arhiplină să mă simt din nou, pe rând copil, adolescent, matur, îndrăgostit iremediabil de frumosul acestei arte efemere. Spectacolul a fost o încântare, înduioşându-mă chiar şi neconcordanţele, stângăciile sau nesiguranţa unor dansatori, pentru că ceea ce a trimis acest balet direct în universul sufletelor noastre, sensibile şi delicat vulnerabile la mituri, frumuseţe, gingăşie şi calitate, a fost atât de revelator, încât ele nu au mai contat. Am văzut un balet cu patină, corect, complet, artistic, luminos şi elegant. Dar ceea ce m-a mişcat în mod special a fost: înregistrarea muzicală impecabilă, Keston Mayer care a tălmăcit în travesti cu talent actoricesc şi umor zâna Carabosse, suita lui compusă din Joshua Beaver, Takanori Mirna, Mircea Munteanu, Takahiro Tsubo – joviali, vibranţi, plini de viaţă, excelenţi tehnic –, Pasărea Albastră personificată de Alexandru Pilcă, foarte în rol, cu rafinament şi eleganţă, graţioasa Prinţesă Flora – în interpretarea balerinei Satomi Netsu; Pisica – Yuka Muratani, de

o vivacitate şi autenticitate ravisantă, Sonoko Kajimoto care a făcut în Zâna Canar un rol de mare drăgălăşenie şi vioiciune, fermecătoarea Risa Mochizuki în Scufița – toţi cei menţionaţi până acum, fiind membrii ai teatrului sibian şi bineînţeles Aurora în frumoasa tălmăcire a prim balerinei Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Republica Moldova, Cristina Terentieva, convingătoare, cu o tehnică şi un joc scenic de excepţie, reliefând, oare a câta oară, superioritatea şcolii ruse de balet. Şi… evident, costumele care prin fantezia lor pot onora orice scenă importantă din lume semnate de Carmen Siminie, a cărui nume deşi nu s-a aflat pe afiş, a atras admiraţia baletomanilor şi criticilor deopotrivă. Apreciez şi aplaud la scena deschisă alături de toţi iubitorii genului, acest teatru cosmopolit şi unic din ţară, păstorit cu determinare, cunoaştere şi intuiţie de directorul lui – regizorul spectacolului în cauză Ovidiu Dragoman, pentru că pătrunde neclintit, încet dar sigur, prin ceaţa indiferenţei şi crizele de orice fel, continuându-şi linia ascendentă în câştigarea notorietăţii şi admiraţiei publicului şi acum când suratele lui din ţară, se împotmolesc pe o linie descendentă. Tocmai de aceea cred că ar merita o sală a lui, cu o scenă generoasă, unde să-şi poată spune mai des poveştile irepetabile ale acestei sculpturi în fum, care este baletul.

Doina MOGA

15

Soprana Daniela Vlădescu în Concertul de Anul Nou de la Sibiu În ultima zi a anului 2012 şi prima zi a anului 2013 Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) a programat deja tradiţionalul eveniment cultural “Concertul de Anul Nou”. Evenimentul îi are în acest an pe afiş, pe lângă Sibiu Youth Orchestra condusă de Gabriel Bebeşelea, pe soprana Daniela Vlădescu, bas-baritonul Zoltan Nagy precum şi trupa de balet a Teatrului de Balet Sibiu. Evenimentul este organizat în colaborare cu Elite Art Club Unesco şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu.

Sala Thalia va fi gazda evenimentului care va începe – în ambele seri – la ora 18,00. “Toate marile oraşe ale lumii marchează Revelionul cu concerte simfonice, această idee bucurându-se de o popularitate constantă în rândul unui public foarte variat. Fiecare eveniment pe care l-am organizat în seria concertelor de Anul Nou s-a desfăşurat cu casa închisă. Asta şi pentru că aducem în

fiecare ediţie o idee nouă de spectacol (balet, concert simfonic, arii de operă, costume de epocă), repertoriu atractiv, solişti excepţionali. La toate acestea aş adăuga şi prospeţimea şi calitatea unei orchestre de tineri profesionişti - Sibiu Youth Orchestra, dirijată cu mult talent şi entuziasm de la fel de tânărul Gabriel Bebeşelea (câştigătorul Concursului Internaţional de Dirijat Jeunesses Musicales 2011). Ediţia din acest an va fi mai specială şi pentru că îi avem alături pe dansatorii de la Teatrul de Balet Sibiu” a declarant Sebastian Gheorghiu, organizatorul evenimentului. Biletele pentru acest eveniment s-au pus în vânzare la Librăria Humanitas din Sibiu, magazinele Orange, Vodafone, Germanos şi online pe eventim.ro. Preţul unui bilet este de 50 şi 75 lei.

“Orchestra de tineret din Sibiu” (SYO) a luat fiinţă în toamna anului 2005 la iniţiativa unui grup de tineri instrumentişti ai Liceului de Artă din oraş, din dorinţa de a întări legăturile atât dintre ei şi ceilalţi tineri muzicieni invitaţi să li se alăture, cât şi cu melomanii sibieni. Componenţii orchestrei sunt foşti sau actuali elevi ai Liceului de Artă Sibiu, studenţi la diverse conservatoare din ţară (Academia de Muzică “Gheorghe Dima” – Cluj Napoca, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, Universitatea de Muzică - Braşov) etc. Începând cu 2009-2010 “Orchestra de Tineret din Sibiu” susține

Concertele de Anul Nou. Cel mai mare proiect a fost punerea în scenă a operei “Carmen” în viziunea coregrafului Valentin Barteș în Piața Mare din Sibiu alături de Teatrul de Balet, spectacol vizionat de 4000 de spectatori. În toamna anului 2013, SYO este invitată pentru un turneu în Germania şi Olanda.

Teatrul de Balet Sibiu a luat fiinţă în anul 2008 fiind constituit oficial din Corpul de Balet al Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, instituţie subordonată Consiliului Local al Municipiului Sibiu, ceea ce îl face o companie unică în felul ei în România. Instituţia este condusă de Ovidiu Dragoman şi numără în componenţa sa douăzeci si doi de balerini, zece băieţi şi douăsprezece fete, dansatori din toate colţurile lumii, din Noua Zeelandă, Japonia, Statele Unite ale Americii şi bineînţeles România, parte dintre ei membri ai ansamblului încă din 2008.

Florina Badea contact@profilcultural.ro

16

Nicu Alifantis: “Singurul lucru pe care îmi doresc să îl aud despre mine este că fac muzică bună” Toamna, cu aspectele ei nostalgice, este momentul cel mai potrivit pentru un festival de folk și poezie. Chiar dacă anul acesta Festivalul Național de Folk și Poezie s-a desfășurat la finele anotimpului bacovian, afișul manifestării a reunit câțiva dintre cei mai importanți exponenți ai genului. Printre ei: Mircea Vintilă, Victor Socaciu, Ada Milea, Alexandru Andrieș și Nicu Alifantis.

În cei 40 de ani de activitate, a susținut peste 4500 de concerte, a editat 12 albume de autor, 12 albume individuale, a apărut în 28 de compilații. A efectuat 41 de turnee în străinătate, a compus muzică pentru teatru, muzică pentru film ș.a.m.d. Este unul

dintre cei mai iubiți muzicieni actuali. Festivalul Național de Folk și Poezie de la Sibiu mi-a oferit prilejul de a sta de vorbă cu Nicu Alifantis.

Laurențiu Străuț: Cum v-au influenţat cariera muzicală originile dumneavostră greco-macedonene?

Nicu Alifantis: Nu m-am gândit niciodată în mod special la problema asta. Probabil că pe undeva glasul sângelui îşi spune cuvântul și lasă urme. Desigur, copilăria petrecută într-un oraș ca Brăila – care este multietnic - unde se vorbesc multe limbi, și-a lăsat indiscutabil urme asupra mea, asupra gândurilor și concepțiilor pe care le-am avut despre muzica pe care o fac, iar în ultimii ani se vede tot mai tare...a apărut și acel cântec în aromână iar acum pregătesc un cântec în greacă ce va fi inclus pe noul album la care lucrez.

Era o lume cu totul specială la Brăila cu Dunărea și poveștile care se infiripau pe acolo. E un oraș în care, petrecându-ți anii ăia importanți, de formare umană, indiscutabil îți lasă o amprentă.

L.S.: Pentru că tot ați ajuns să ne povestiți despre perioada de început a activității dumneavostră muzicale, știu că apreciați atunci muzica celor de la Phoenix...Mircea Baniciu, ș.a.m.d. N.A..: În copilărie și în tinerețe mă uitam la Ba-

niciu ca la Dumnezeu...era Phoenix, toată lumea știa de Phoenix, și eu eram cu acnee pe față la Brăila și automat priveai altfel fenomenul ăla Phoenix sau Sfinx cu Dan Andrei Aldea. Sigur că îmi doream să cânt la fel de frumos cum o făcea Dan Andrei Aldea la chitară și să fiu la fel de frumos ca Baniciu. Niciuna nici alta nu a fost să fie. După un anumit timp am ajuns la concluzia că singurul lucru pe care pot să îl fac pentru a mă inocula cu cu acest microb care este muzica, era să ascult foarte multă muzică. Și atunci am ascultat muzică îngrozitor de multă fără să fac o triere. Anumite lucruri mi-au plăcut mai mult altele mai puțin, dar am ascultat pentru că trebuiau ascultate și asta fac și acum. Sunt artiști care îmi plac foarte mult, însă, după 40 de ani de muzică, nu îmi mai doresc să fiu X sau Y. Vreau să fiu eu cât mai bun. Singurul lucru pe care mi-l doresc este acela de a nu mai fi categorisit: Alifantis este cântăreț folk – nu e adevărat. Alifantis nu e cântăreț folk! Alifantis este cântăreț rock – ei bine nu e cântăreț rock. Singurul lucru pe care îmi doresc să îl aud despre mine și care îmi va da satisfacție este aud despre mine spunându-se: Alifantis face muzică bună! Dacă aud lucrul ăsta, stau liniștit, înseamnă că mi-am atins scopul.

L.S.: Dacă Alifantis nu este rock și nici folk, cum caracterizați muzica pe care o faceți?

N.A.: Muzică și atât. Sunt un om care își

17

interpretază cântecele și atâta tot. Sigur că la mine lucrurile s-au complicat încă de la primul album pe care l-am scos în 1976 și până în prezent. Pe toate albumele am avut parte de colaborări cu muzicieni extraordinari de la care am învățat foarte multe lucruri și ăsta este un lucru important. Se mai spunea despre mine că sunt ”baladist”. Da, muzica mea poate fi categorisită și astfel, la fel cum poate fi și mai dură alături de o trupă cum este ZAN, mai energică. Poate să fie cu o trupă extrem de rafinată cum este gașca de pe albumul ”Cântece de șemineu” sau de pe ”Simphonicu”. Sunt lucruri diferite pe care vreau sa le fac, îmi plac experimentele, îmi plac provocările, îmi place să dau examen cu mine întotdeauna...

L.S.: Suntem la un festival de folk și poezie. Înainte de 1989 folk-ul era modul de exprimare a celor care iubeau, era în același timp și un mod de rezistență împotriva sistemului...Care este rolul muzicii folk în momentul de față?

N.A.: Eu cred că, și înainte de 89 și acum, rolul principal al folk-ului a fost acela de a promova și de a pune în valoare poezia de foarte bună calitate, de a scoate în evidență un mesaj frumos împachetat.

Una e să spui ”te iubesc” cu mijloacele muzicii de periferie și alta e să spui ”te iubesc” folosind versurile unui poet care a îmbrăcat foarte frumos declarația asta.

Din acest motiv eu am iubit foarte mult

poezia, am avut norocul să am la Brăila un profesor de limbă și literatură română extraordinar – dl. Nicolae Ungureanu – de la care am prins drag de poezie. După aceea am încercat să scriu niște texte pentru cântecele mele și a ieșit ceva groaznic.

Atunci am renunțat să mai scriu și am apelat la poeți pentru că ei știu să se exprime foarte frumos și atunci un mesaj pe care îl ai de comunicat oamenilor care vin să te asculte este frumos îmbrăcat și împachetat în metafore și epitete, e minunat și ajunge la suflet. Acesta este de fapt meritul folk-ului, ăsta a fost meritul mișcării folk din anii 70: a reușit să aibe un mesaj foarte frumos ambalat, într-o limbă română foarte frumoasă – care din păcate se pierde văzând cu ochii.

Eu fiind optimist din fire, am credința că în continuare oamenii, și mai ales noua generație, se va apleca asupra cititului, a lucrurilor de bună calitate.

L.S.: Cel mai recent album al dumneavostră a fost editat în 2010 – ”Cântece de șemineu”. Mai devreme aminteați despre un nou album. Ce ne puteți spune despre această nouă producție?

N.A.: Este o continuare a ”Șemineului”.

S-au înmulțit muzicienii, de la cei nouă care erau pe albumul din 2010, acum sunt 17. Este un album mai dinamic, cu o poezie foarte frumoasă, care domină toate cântecele. Este special și din punct

de vedere al sunetului, are un sunet ușor vintage, al anilor 50, 60. Cu el voi încheia ciclul ăsta extrem de acustic. Este foarte bine lucrat și e aproape gata. Se va intitula ”Mozaic” și va conține 14 cântece noi-nouțe.

L.S.: Vă place ceea ce faceți și sunteți apreciat pentru ceea ce faceți. Un moment important pe care mulți iubitori ai folk-ului - și nu numai – l-au apreciat a fost realizarea proiectului cu ”Cei patru corifei”... Ce șanse sunt să mai reluați acest proiect?

N.A.: Anul viitor, odată cu aniversarea celor 40 de ani de activitate, vor fi mai multe evenimente pe care vreau să le fac și să le grupez într-un an aniversar, pentru mine și pentru cei care mă iubesc și ascultă muzica mea. Printre aceste proiecte, pe care nu o să vi le dezvălui acum pentru că vreau să ne mai întâlnim la Sibiu din când în când, se numără și acest proiect de corifei cu ”Tandrețuri pentru femei”. Anul viitor – absolut întâmplător - se împlinesc 10 ani de când a apărut proiectul cu corifeii și va avea loc un concert de după zece ani, în care vom veni cu niște lucruri noi și câteva remember-uri din acel concert. Se va filma și acest concert și va fi produs un DVD și ne gândim cu mult, mult interes la cel de peste 10 ani.

Ralph Ellison Omul invizibil Ed. All

CONCURS

Exmatriculat dintr-un prestigios colegiu din Sudul Statelor Unite, un tânăr afro-american dornic de afirmare se vede nevoit să renunţe la ambiţiile sale academice şi să îşi caute de lucru în Nord, în New York. Harlem-ul anilor ’30 se dovedeşte însă un mediu ostil, cufundat într-o sărăcie cruntă, măcinat de conflicte rasiale şi divizat între facţiuni adverse, care promit salvarea în lupta lor pentru supremaţie. Sedus de mirajul ideologic al Frăţiei, tânărul acceptă să devină purtătorul de cuvânt al organizaţiei. Treptat, descoperă însă că lucrurile nu sunt ce par a fi şi că, pentru a-şi depăşi condiţia de om invizibil şi pentru a-şi găsi locul în societate, trebuie să se confrunte nu doar cu orbirea celorlalţi, ci şi cu a sa. Ralph Ellison (19141994) s-a născut în Oklahoma, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în New York. Aici l-a cunoscut pe romancierul afro-american Richard Wright, care a jucat un rol decisiv în hotărârea lui Ellison de a deveni scriitor. Capodopera sa, Omul invizibil reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase debuturi editoriale din literatura americană.

Trimite un mail cu menţiunea “pentru concurs APARIŢII EDITORIALE” până la data de 31 decembrie 2012 la adresa contact@profilcultural.ro şi numeşte două apariții noi (2012) publicate de Editura Herald sau Editura ALL. Prin tragere la sorţi vom oferi câte un exemplar din colecţiile editurilor All şi Herald.

Dalai Lama Filozofia si practica buddhismului Tibetan Ed. Herald

În volumul de faţă, minunat tradus şi editat de Geshe Thupten Jinpa, Sanctitatea Sa oferă o privire de ansamblu asupra practicilor buddhismului tibetan, de la cele Patru Nobile Adevăruri la Yoga Tantra Suprema, cu un accent special, ca întotdeauna, pe practicile iubirii, bunăvoinţei şi responsabilităţii universale. El ne cere să fim atenţi şi prezenţi în clipa de faţă, să fim permanent vigilenti în monitorizarea atitudinilor, acţiunilor şi motivaţiilor, să ne angajăm într-o investigaţie detaliată a propriei noastre activităţi mentale şi să examinăm posibilitatea de a face schimbări pozitive în noi înşine. Nu este o sarcină uşoară! Puţini dintre noi sunt capabili de curajul monumental şi voinţa de fier necesare pentru a atinge starea iluminată a lui Sakyamuni, Nagarjuna, Milarepa, Tsongkhapa, sau a celorlalţi sfinţi şi eroi.

Reîntors în Africa de Sud după studiile în America şi Europa, John Coetzee locuieşte cu tatăl lui în cea mai modestă locuinţă a cartierului rezidenţial Tokai. Trăind din expediente, bărbatul acum matur se izolează tot mai mult de semeni, dar această însingurare dă naştere cărţilor, căci detaşarea aparentă ascunde o privire atentă şi lucidă. Personajulscriitor Coetzee nu mai este însă observat de naratorul dedublat, ca în primele două volume ale trilogiei Scene de viaţă provincială: istoria sa este acum reconstituită de un exeget al operei sale; acesta recompune, din mărturiile celor care l-au cunoscut, dar nu au reuşit niciodată să-l înţeleagă pe John, portretul unei sensibilităţi exacerbate, ce nu-şi mai găseşte alinarea nici în spaţiul edenic al fermei bunicilor, nici alături de femeile în faţa cărora a îndrăznit să-şi dea jos masca taciturnă. Fiecare interviu descoperă o nouă faţetă a personalităţii şi destinului lui Coetzee, ori le completează pe celelalte, fără a-i întregi însă niciodată portretul.

Litigiul este o joacă extraordinar de amuzantă, cu genul acela de strategii juridice, lovituri de teatru şi suspans care au făcut din John Grisham scriitorul preferat al Americii. Cei doi parteneri de la Finley&Figg deseori se autointulează o firmă de avocatură de nişă, o “firmă boutique”. Boutique care te duce cu gândul la şic, selectiv, prosper. Dar nu e nimic din toate acestea. În realitate ei sunt doi avocăţei cu o afacere de doi bani, dornici să dea marea lovitură, dar care lucrează în branşă de mult prea mult timp facând mult prea puţin. Sunt specializaţi, chipurile, în divorţuri rapide şi cazuri de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, cu un bonus ocazional dacă e vorba şi de coliziune.

Schimbarea apare când David Zinc, un avocat tânăr, dar suferind deja de sindromul oboselii cronice, renunţă la cariera sa promiţătoare de la o firmă puternică de avocatură din centru şi li se alătură. Publishers Weeky l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzări al anilor 1990“.

J.M. Coetzee Miezul verii. Scene de viaţă provincială Ed. Humanitas

John Grisham Litigiul Ed. Rao