3 minute read
Suspendarea vânåtorii la påsåri
Suspendarea v=n\torii la p\s\ri
Recenta hotårâre a Cur¡ii de Apel Bra¿ov a pus pe jar întreaga suflare vânåtoreascå din România: pe 20 august, la cinci zile dupå deschiderea sezonului la mai multe specii de påsåri din calendarul breslei noastre, magistra¡ii respectivului for au socotit ca îndreptå¡it demersul Asocia¡iei „Alian¡a pentru Combaterea Abuzurilor” în vederea respingerii Ordinului ministrului Mediului, Apelor ¿i Pådurilor nr. 1400 din 13 iulie 2020 privind aprobarea cotelor de recoltå pentru unele specii de faunå de interes cinegetic la care vânåtoarea este permiså, pentru perioada 15 mai 2020 – 14 mai 2021, precum ¿i a Ane - xelor 3, 4 ¿i 5 ale aceluia¿i Ordin, pânå la pronun¡area instan¡ei de fond.
Motivul invocat re zidå în faptul cå nu existå nici pânå acum o me to dologie clarå a stabilirii cotelor de ex trac ¡ie prin vânåtoare, acestui punct de vedere raliindu-ise ¿i Societatea Ornitologicå Ro mânå, care ar fi atras aten¡ia, prin numeroase adre se cåtre MMAP, asupra viciilor de procedurå în calcularea res pec tivelor cote. Hotårârea Cur¡ii de Apel Bra¿ov este executorie, cu drept de recurs. Cert este cå, de la momentul pronun¡årii, niciun vânåtor nu are dreptul så îm pu¿te, så transporte, så utilizeze sau så valorifice vreo pasåre (toate aceste activitå¡i circumscriindu-se infrac¡iunii de braconaj) din cele treizeci ¿i ¿ase de specii vizate prin sus-men¡ionata decizie.
Potrivit Societå¡ii Ornitologice Ro - mâne, verdictul Cur¡ii de Apel Bra¿ov „reprezintå o premierå salutarå, în condi¡iile în care judecåtorii acestei instan¡e au reu¿it så creeze jurispruden¡å la nivel na¡ional în domeniul protec¡iei mediului ¿i biodiversitå¡ii, a cårei componentå deosebit de importantå o reprezintå speciile de påsåri sålbatice”.
De¿i tardiv ¿i în deplin respect fa¡å de activitatea exponen¡ilor puterii jude - cå tore¿ti – esen¡ialå într-un stat de drept ¿i reprezentatå, metaforic, ca fiind inflexibilå (cu balan¡a într-o mânå ¿i cu spada în cealaltå) ¿i nepårtinitoare (legatå la ochi) –, îmi îngådui så exprim câteva nedumeriri, ale mele ¿i ale camarazilor mei, în legåturå cu argumentele care au înclinat talerul cântarului în defavoarea vânåtorilor.
Argumentul forte al peten¡ilor se re - ferå la neconcordan¡a dintre cifrele prezentate în urma evaluårii anuale a efectivelor speciilor de påsåri de interes cinegetic ¿i nivelul real al popula¡iilor acestora, parametru de bazå în stabilirea periodicå a cotei de recoltå. În parantezå fie spus, opinez cå, pentru a nu mai da na¿tere la confuzii în rândul nespeciali¿tilor, termenul de „evaluare” ar trebui înlocuit cu cel de „estimare”. Mai ales în cazul påsårilor de pasaj, orice inventar sau recensåmânt aproape cå frizeazå ridicolul. Chiar ¿i zburåtoarele autohtone sunt imposibil de numårat cu exactitate. Dacå un ornitolog cu preten¡ii îmi poate spune nu câ¡i grauri sau câte prepeli¡e se aflå acum în România, ci doar câte vråbii sunt în parcul Ci¿migiu din Bucure¿ti, îmi scot pålåria în fa¡a lui. De altfel, subiectul a fost tratat cu acribie de reputatul biolog dr. Dimitrie Radu, sub titlul „Boala estimårilor cantitative”.
Nu se poate spune cu precizie câ¡i ur¿i tråiesc acum pe meleagurile noastre, daråmite câte gai¡e. Apropo de corvide, care au proliferat într-atât, încât au pus ståpânire ¿i pe ora¿e, dar nu se mai pot vâna acum, trebuie men¡ionat faptul
cå decizia recentå a Cur¡ii de Apel Bra¿ov nu a respins, principial, Ordinul MMAP în integralitatea lui, ci selectiv, låsând vânåtorilor deschiså porti¡a cåtre fazan ¿i potârniche, excep¡ii neinspirate, pomenitele specii fiind sedentare ¿i sensibile, ultima chiar meritând så fie ocrotitå pe alocuri, mai cu seamå în iernile grele (odinioarå, paznicilor de vânåtoare chiar le revenea sarcina de a salva potârnichile vlåguite de foame ¿i de a le adåposti în podul casei, hrånindu-le ¿i adåpându-le pânå la venirea primåverii, când erau eliberate în teren). Nu în¡eleg de ce co¡ofenele ¿i ciorile se bucurå, aståzi, de un tratament special.
Ca de obicei, ne remarcåm ¿i în acest domeniu prin originalitate. Institutele noastre de cercetåri au elaborat formule, chei de diagnozå ¿i de bonitate complexe, dar u¿or de demontat, dupå cum se vede, de amatori ofensivi ¿i de unii magistra¡i. Veleitarismul se pare cå î¿i pune definitiv amprenta pe felul nostru de a fi. La doi pa¿i, Ungaria poate constitui un model de gestionare durabilå a faunei sålbatice, vânåtoarea ¿i activitå¡ile conexe contribuind cu 5% la PIB-ul ¡årii, în vreme ce noi, cu o geografie mult mai generoaså, råmânem, inclusiv pe plan cinegetic, o insulå rizi - bilå într-o Europå care chiar avea nevoie dacå nu de un mare parc natural, måcar de unul de distrac¡ii.
