Nici så faci afaceri cu vita de carne nu-i lucru u¿or

CRE{TEREA ANIMALELOR

Nici s\ faci afaceri cu vita de

Alexandru Baciu de¡ine la Grådi¿tea, jude¡ul Cålåra¿i, 4.500 de hectare, 1.300 de taurine, cu tot cu tineret, din care mulge 410, are un abator, mai multe magazine, un restaurant. Cu acest brand, Ferma Baciu, pe care l-a ¿lefuit îndelung ¿i-a transformat numele în renume: vine la evenimente importante ¿i cu “restaurantul” lui mobil, unde po¡i gåsi o excelentå fripturå de vitå la gråtar. Cu pove¿ti ¿i cu umor cu tot.

“Fusesem la un dentist ¿i l-am rugat pe taximetrist så må ducå pe Erou Iancu Nicolae, la Ferma Baciu. “A, vå duce¡i la retaurant...” “Da, am auzit cå au o carne bunå”. “Da, dar e cam neinspirat numele Ferma Baciu”, îmi spune taximetristul. “E, a¿a a vrut proprietarul, probabil cå-l cheamå Baciu...” I-am spus så a¿tepte pu¡in ¿i i-am pus într-o pungå o casoletå cu mici, una de hamburgeri, carne... “Uite, din partea proprietarului Fermei Baciu...”, poves te¿te Alexandru Baciu.

A înregistrat denumirea la OSIM. Când a aflat, s-a supårat Ion Baciu de la Fundu Moldovei din jude¡ul Suceava, cå e numele lui. Fåcuse ¿i el pensiunea “Casa Baciu”, unde mai adastå uneori Petre Daea.

“Probabil cå mamele noastre au fost rude, i-am spus lui Ion. Bran dul meu este “Ferma Baciu - Noble¡ea cårnii de vitå”, iar la tine scrie simplu “La Baciu”. ªi nu ai înregistrat numele.” Popor vechi, cu mul¡i “Baci”... ¿i apoi, da cå unii politicieni î¿i boteazå parti dele cu numele proprii, de ce n-ar face-o fermierii care chiar construiesc ceva? Gândirea strategiei

În 2009, a început så investeascå în zootehnie. “Uneori balan¡a afacerii co bora prea mult. Porumbul nu-l mai vând cu 1,50 lei, îl dau cu 2 lei dacå fac zootehnie. Grâul, soia ¿i toate celelalte la fel. Valoarea cerealelor cre¿te prin trecerea prin rumenul vacilor.

Am fåcut abator, din abator le-am dus în magazine, în restaurante. Folo sim dejec¡iile în fabrica de biogaz. Când o rostogole¿ti ¿i se love¿te de zid, råmâne acolo un 3% profit. Ce ar trebuie så facå România? Ducem vaca de carne la deal ¿i la munte. Umplem toate dealurile. ªi laså vaca de lapte în câmpie. Aici nu pot så scot taurii vara afarå pentru cå le¿inå de cåldurå. Eu, dacå a¿ avea vaci de carne ¿i dacå nu a¿ de¡ine abator, nu a¿ îngrå¿a vi¡eii. Îi în¡arc ¿i îi vând altuia care face finisare, iar dincolo, alt fermier are abator. Ca så facem o suveicå. Economie circularå, cum spun cei de¿tep¡i, nu este ideea mea. Eu nu vreau så le fac pe toate, dar am fost determinat så le fac. ªi a venit prima serie de tåura¿i. Imediat au apårut samsarii. Pre¡ de nimic! Au venit al¡i samsari. Un pre¡ aproape la fel de penibil. Am fåcut socoteala ¿i nu ie¿ea. Eu îi în grå ¿asem, îi fåcusem dolofani, fru mo¿i... 500-600 de kilograme. Îmi dådeau un pre¡ ridicol, 5-6 lei pe kilogram. Må întreabå unul la un restaurant dacå nu cumpår o societate care are carmangerie în pia¡å la Orizont.

Fiul meu George a zis så cumpåråm ¿i am luat o societate care avea carmangerie în pia¡a mare din Cålåra¿i. Vindea mai mult porc ¿i avea utilaje empirice. Aveam un coleg cu abator la Slobozia. Cu chiu, cu vai, a acceptat så taie primul taur. Fåceam reclamå: Vindem carne de tåura¿! Venea câte o cucoanå: «Porc ave¡i?» Vine alta: «Ave¡i carne de vitå, nu?» «De tåura¿, doamnå, de tåura¿!» «A, nu. Nu...»

ªase luni a durat chinul ¿i nu am vândut 20 de animale. Du animalul viu la Slobozia, adu carnea cu altå ma¿inå cu frig. Am luat decizia så facem altceva. ªi am decis så construim abator în fermå. Aveam ni¿te ¡eavå de la I¿alni¡a så construim o magazie. Am schimbat destina¡ia. L-am ridicat cu for¡e proprii. ªi am dat un milion ¿i jumåtate de euro pe utilaje.”

De regulå, Baciu sacrificå numai animale crescute în fermå. “Tai 15-20 de animale pe såptå mânå. În func¡ie de cât vând. Eu produc tot ce înseamnå carne pentru res taurant, mici, hamburgeri, cârna¡i. Totul numai de vitå. Deviza mea: peste o sutå de ani, så vând tot carne de vitå...”

Nu cumpårå taurine pentru sacrificat fiindcå nu au fost furajate corespunzåtor. Preferå så ia vi¡ei în¡årca¡i la 6 luni, pe care îi sacrificå între 18 ¿i 22 de luni. Dupå în¡årcare, vi¡eii primesc concentrate, lucernå ¿i porumb de siloz. Nici carnea de vitå nu se face dupå ureche...

Extinde abatorul pentru preparate din carne de vitå când va gåsi un bene-

CRE{TEREA ANIMALELOR

carne nu-i lucru u[or

ficiar cert. “Vreau så fac crenvur¿ti ¿i hamburgheri. Cârna¡i, salam, pastramå face toatå lumea. Magazinele stau pline.

Nu-i place så creascå vaci de carne în padoc. “Argentina, cea mai mare producåtoare de carne de vitå, a început så strângå vacile cu trei luni înainte de sacrificare pentru îngrå¿at ¿i finisare. Dintr-o vitå de 600 kg, dacå are randament bun, po¡i så ob¡ii maxim 280-300 kg de carne. Montbéliard are un randament la carcaså de 56%. Vaca Charolaise are 60%. Cel mai bun randament au Aubrac ¿i Limousine”.

Îngrå¿area taurilor

Într-un grajd separat, fermierul fi ni seazå tåura¿ii pentru abator. A cum pårat 80 de vaci Limousine de la o fermå care se lichida. Erau gestante.

“Vreau så extind cre¿terea vitelor de carne cu altå tehnologie pentru baby beef. Un taur la îngrå¿at prime¿te zilnic minim 6 kg de concentrate, lucernå ¿i siloz de porumb. ªi atât. Un taur poate ajunge u¿or la o tonå. Am ¿i 70 de exemplare din rasa Aubrac. Le cumpår de la Ciprian Gherghel de la Sibiu.”

Are 450 de tauri la finisare, pe care îi taie în propriul abator.

“Un taur mare face un antricot de douå kilograme ¿i nu po¡i så-l månânci. Deci trebuie så aibå un anumit dia metru. Dacå îl ia gospodina acaså este altceva. Nu vând nici eu ieftin fiindcå am calitate. Carnea venitå din Argen tina stå trei luni pe vapor, mai stå pe-aici vreo lunå-douå... Ce carne este aceea?”

Grajdul pentru îngrå¿are poate gåzdui 600 de tauri. Stau câte 15-20 de tauri în boxå. Dacå au spa¡iu mai mult de manevrå, se agitå ¿i nu depun. Adu¿i din altå fermå, taurii pot face diaree din cauza stresului. “Ca så combatem diareea, optimizez ra¡ia: le dau mai mult fân. Reduc pu¡in concentratele douå såptåmâni. Apoi se obi¿nuie¿te rume nul cu silozul.”

Tata råmåsese cu jugul

“Satul românesc nu mai existå. Mai precis, clasa socialå a ¡årånimii nu mai existå. Eu må ocup de fermå, nu mi-am propus så salvez satul”, spune îndârjit. Parcå s-au adunat dureri vechi undeva, despre care vorbe¿te cu greu.

“Tata råmåsese cu jugul, îi luaserå boii ¿i carul la CAP. A¿ezårile rurale nu mai sunt sate. Pårin¡ii mei au fost ¡årani neao¿i, cu 15 hectare. Pânå în 1974, nu au intrat în CAP. Erau vreo cinci råzvråti¡i în sat. Aveau sårbåtori, aveau obiceiuri. Când am terminat Facultatea de Agronomie din Bucure¿ti în 1984, puteam så iau reparti¡ie la CAP Bue¿ti. Nu mai voiam så stau în praful de la ¡arå. Am luat nega¡ie ¿i m-am angajat la Trustul IAS Cålåra¿i, în comuna Mo delu, la fostul ISCIP Modelu. De acest trust apar¡ineau complexurile Dâlga, Dragalina, Ibåne¿ti, Ciulni¡a, Peri¿oru, Gambeta, Radu Negru. Aveam 10 complexuri în cadrul unui combinat mare.

Primul tractor a fost un Universal 650. Din påcae, nu-l mai am. I l-am dat unui vecin. Am pornit cu 5 hectare arendate. Toatå lumea fugea de påmânt peatunci, chiar ¿i inginerii agronomi”.

Cei doi copii î¿i flancheazå tatål în aceastå afacere frumoaså. George a terminat Agronomia, iar Maria - ASE, este economista companiei.

“Pierdeam controlul banilor, aveam firmå angajatå ¿i la sfâr¿it de an pri meam 10 miliarde impozit pe profit. De când a venit fiica mea, må simt mai relaxat. Nu mai am grija banilor, când så fac plå¡ile, de unde vin banii... Aveam o firmå angajatå ¿i tensiunea era permanentå. Eram într-un stres continuu. Ea ståpâne¿te foarte bine problemele economice. Într-o firmå mai am doar calitatea de administrator, i-am låsat pe copii så se ocupe. Må voi retrage ¿i din cealaltå. Îi las pe ei. Ambele firme au ¿i culturå mare, ¿i zootehnie. Am copii buni, dar mai bine så fiu eu sigur... Nu mai întreba¡i cât am investit în ferme cå må doa re capul. Numai pe utilaje am dat peste 20 de milioane de euro.”

Alexandru Baciu, Gr\di[tea, C\l\ra[i

Viorel PATRICHI