2023, un an sub semnul hazardului

pre[edintele Asocia]iei Fermierilor din România

2023, un an sub semnul hazardului

Dacå, în general anii, agricoli erau caracteriza¡i de o cursivitate generatå de predictibilitate în ceea ce prive¿te volumul recoltei, nivelul stabil al costu rilor logistice ¿i condi¡iile meteorologice la nivel local, anul agricol 2022/2023 stå sub semnul hazardului.

Factorii de care depinde agricultura autohtonå în perioada urmåtoare sunt cererea ¿i oferta, vremea, mediul politic ¿i logistica.

În anul agricol 2022 - 2023, cererea ¿i oferta vor balansa negativ în dreptul ofertei. Nevoia de materie primå din zo nele cu risc ridicat în asigurarea hranei va cre¿te din motive demo gra fice ¿i, într-un context în care poten¡ialul de pro duc¡ie internå nu se va corela cu necesarul de consum, efectele infla¡iei se vor resim¡i accentuat.

Tendin¡a infla¡ionistå a costurilor de înfiin¡are a unei culturi råmâne în actualitate, ceea ce înseamnå cå volatilitatea guver neazå ¿i acest capitol.

Costul tot mai ridicat al îngrå¿å mintelor va face ca pre¡urile alimentelor så continue så creascå ¿i în 2023. Uniunea Europeanå produce mai multe produse agricole decât consumå, înså acest lucru nu a izolat regiunea de impactul scumpirii alimentelor la nivel mondial.

Pre¡urile alimentelor din zona euro au urcat cu 7,5% în 2022, un maxim istoric, iar strategii nu mai dispun de luxul de a nu lua în considerare infla¡ia alimentarå, din moment ce pre¡urile alimentelor influen¡eazå foarte mult psihologia oamenilor.

La noi, în timp ce investi¡iile în sisteme de iriga¡ii ¿i implementarea unei strategii coerente la nivel na¡ional se laså a¿teptate, consumatorul de rând plåte¿te pre¡ul. Mai exact, pre¡urile la alimente continuå så creascå dincolo de un nivel considerat deja foarte ridicat. Situa¡ia este foarte delicatå la ni ve lul zonei euro, unde Eurostat esti meazå cå infla¡ia anualå va fi în cre¿tere.

În România, deficitul comercial cre¿ te, pe fondul unor importuri tot mai mari, înså 2023 poate fi anul în care vom începe så facem pa¿i decisivi în direc¡ia bunå odatå cu implementarea noului Plan Na¡ional Strategic.

Nu ¿tiu cum vom råspunde, la nivel na¡ional ¿i nu numai, la propunerile Comisiei Europene legate de reducerea consumului de pesticide, rela¡ia cu ma rea distribu¡ie (lan¡urile de mari magazine), emisiile industriale ¿i renaturarea zonelor agricole de interes ecologic. Este o legisla¡ie complicatå care love¿te din ce în ce mai mult în fermier.

Anul trecut, agricultura a fost puternic afectatå de cre¿terea pre¡ului îngrå¿åmintelor pe bazå de azot, care s-a majorat de la 900 lei/tonå în 2020 la peste 4.000 lei/tonå în 2021, iar la toate acestea se adaugå ¿i o cre¿tere a pre ¡ului la gazele naturale cu 40%, a energiei electrice cu 19% ¿i a motorinei cu 21%.

Mul¡i fermieri au decis ca, în acest context al scumpirilor necontrolate la îngrå¿åminte, så reducå cantitatea pe care o utilizau. Înså aceasta nu este deloc o solu¡ie, mai ales dacå-¡i dore¿ti o evolu¡ie ascendentå ¿i constantå a businessului.

Simpla reducere a utilizårii îngrå¿å mintelor nu este un parametru de urmat: påmântul vrea så producå, iar ca så produci, trebuie så cheltuie¿ti. În acest fel, cheia problemelor actuale poate fi rezumatå într-o singurå frazå: produc¡ie mai mare înseamnå cheltuieli mai mari.

În România existå câteva bazine unde legumicultura este la loc de cinste, din påcate nu prea existå posibilitå¡i pentru prelucrarea produc¡iei la fa¡a locului, de¿i investi¡ia nu este împo våråtoare ¿i s-ar recupera rapid, dar nici måcar nu existå depozite pentru legume în vecinåtate.

Nu suntem în stare så adunåm de multe ori cantitå¡ile pe care le cere un magazin sau altul, pentru cå asocierea este încå un concept considerat comunist. De¿i al¡ii câ¿tigå enorm de pe urma coopera¡iei în zona legumicolå, la noi este un alt concept. Mai bine fiecare cu såråcia lui, cu toate cå ¿i în acest caz am dubii pentru cå, indiferent de ce spun unii, zonele unde se cultivå legu me nu sunt deloc sårace. ªi nici oamenii de acolo.

Asigurarea consumului intern de alimente nu este o problemå aståzi, chiar dacå anul acesta au fost pierderi însemnate de produc¡ie din cauza secetei, deoarece deficitul de marfå româ neas cå este acoperit din pia¡a comunå sau state ter¡e, înså cu costuri mult mai mari.

România are capacitå¡i de produc¡ie care ar putea asigura, în întregime,

necesarul de alimente al popula¡iei. Cel mai important element al industriei alimentare este existen¡a materiei prime din care sunt produse alimentele, lucru vizibil în cazul de fa¡å prin numårul de companii care activeazå în sectorul produc¡iei agricole (produc¡ia vegetalå ¿i produc¡ia animalierå). ºara noastrå dispune de un poten¡ial agricol generos ¿i are capabilitatea så producå un volum de alimente care depå¿e¿te necesarul de hranå la nivel na¡ional.

Tocmai de aceea trebuie så folosim acest avantaj pentru a asigura necesarul de alimente pentru popula¡ie, dar ¿i ca resurså importantå pentru o dezvoltare economicå durabilå.

Måsurile luate pânå acum pentru combaterea infla¡iei au vizat plafonarea pre¡urilor la electricitate ¿i gaze naturale, dar a fost vehiculatå intens ¿i ideea reducerii TVA, fie doar pentru gaze ¿i electricitate, la 5%, fie cota generalå, fie pentru alimente (scådere sau chiar eliminare).

Scåderea TVA la alimente de la 24% la 9%, operatå în 2015, s-a transmis în pre¡uri în propor¡ie de 80%. În prezent, cu presiuni infla¡ioniste interne ¿i ex terne, este greu de presupus cå reducerea TVA s-ar reflecta la fel de mult în pre¡uri.

A¿adar, efectul reducerii TVA ar fi resim¡it doar în oarecare måsurå ¿i temporar de cåtre consumatori, în timp ce comercian¡ii ¿i-ar putea acoperi astfel o parte din costurile suplimentare gene rate de scumpirea utilitå¡ilor, dacå nu transferå reducerea de TVA în scåderea pre¡urilor.

Totodatå, o astfel de decizie ar sti mula prea pu¡in economia localå, dat fiind cå balan¡a comercialå a României este de multå vreme deficitarå.

Pe lângå reducerea TVA, printre måsurile fiscale de combatere a infla¡iei vehiculate în ultimele luni se mai nu mårå scåderea accizelor la carburan¡i (la care s-a renun¡at pe fondul discu¡iilor cu Comisia Europeanå) ¿i reducerea contribu¡iilor sociale.

Dintre acestea, cea din urmå pare a avea impactul cel mai previzibil, dat fiind cå efectul asupra veniturilor plåtitorilor de contribu¡ii ar fi imediat ¿i måsurabil. Având în vedere cå atât contribu¡ia la sånåtate (CASS), cât ¿i cea la pensie (CAS) sunt în sarcina angajatului, suma exactå cu care cre¿te venitul net va putea fi calculatå imediat ce se cunoa¿te procentul cu care se reduce contribu¡ia.

Ca o consecin¡å directå, scade presiunea pe angajatori, care pot astfel analiza înfiin¡area de noi locuri de muncå. Povara fiscalå pe muncå, una dintre cele mai mari din UE, reprezintå de multå vreme un factor descurajant pentru investi¡ii în România.

În ¡ara noastrå, salariile sunt taxate cu aproximativ 43% din venitul brut. Måsurile pentru men¡inerea ¿i atrage rea for¡ei de muncå sunt cu atât mai importante în aceastå perioadå în care popula¡ia aptå de muncå scade constant, iar necesarul este în cre¿tere acceleratå.

La nivel macro avem nevoie de måsuri de sprijin hotårâte din partea administra¡iei, pentru cå vorbim despre investi¡ii considerabile aproape imposibil de asumat de cåtre o entitate economicå sau alta indiferent de mårime, fiind necesare demararea unor måsuri care sus¡in investi¡iile în iriga¡ii ale organiza¡iilor de utilizatori de apå.

În acela¿i sens, avem nevoie de in strumente pentru asigurarea la secetå. Trebuie så luåm în calcul solu¡ii precum inseminarea norilor pentru ploaie pentru zonele cu deficit de precipita¡ii.