Nicolae Sitaru> Strategia împotriva secetei

Chiar dacå seceta pare så se fi instalat în Bårågan pe termen lung, Nicolae Sitaru råmâne optimist ¿i nu crede cå va trebui så facå schimbåri în structura culturilor.

“ Nu cred cå vremea se va înråutå¡i atât de drastic încât så nu mai putem produce fårå iriga¡ii”.

E pregåtit så-¿i adapteze tehnologiile ¿i, prin urmare, costurile, pentru a råmâne pe linia de plutire ¿i cu o produc¡ie de 5 tone de porumb/ha. Dar se code¿te så investeascå în iriga¡ii.

“Chiar ¿i cu prelungirea contractelor de arendå, situa¡ia råmâne complicatå când bagi bani, pe termen lung, într-un teren care nu e al tåu. Oricând se poate întâmpla ca un proprietar de teren sau mo¿tenitorii acestuia så se confrunte cu o situa¡ie limitå ¿i så-¡i for¡eze mâna så renun¡i la o anumitå parcelå.

Pe urmå, lucrårile de iriga¡ii sunt costisitoare, dureazå ¿i investi¡ii se recupereazå greu chiar ¿i când terenul e al tåu. Nimeni nu-mi garanteazå cå, peste doi ani, mai am apå pe Ialomi¡a. Sau cå am apå suficientå så irig din prima treaptå de pânzå freaticå. Deocamdatå se irigå din pânza a doua ¿i este tolerat acest lucru. Dar aceastå politicå se poate oricând schimba, subit...”.

Strategia sa de “combatere” a secetei se bazeazå pe... depozitare.

“Am ajuns la o capacitate de depozitare de 90.000 de tone, pe care o consider suficientå în acest moment. Azi mai am în stocuri undeva sub 20.000 de tone. Cu noua recoltå de grâu ¿i rapi¡å, inclusiv achizi¡iile pe care le voi face, se vor acoperi 45-50.000 de tone, cu tot cu stocurile existente.

Råmân spa¡ii ¿i pentru culturile de toamnå. Obiceiul acesta de a vinde ¿i cumpåra tot timpul anului este bun ¿i îl voi påstra, chiar dacå anul care a trecut s-a dovedit a fi perdant. Am tot interesul så påstrez stocuri pentru situa¡ia în care produc¡iile sunt foarte mici. Acest stoc e ca un fel de fond mutual, care må ajutå în anii cu produc¡ii slabe. Din experien¡a mea, dacå vinzi tot timpul anului, pe medie ie¿i în profit. Ideal ar fi så vizi tot, când pre¡ul e maxim. Dar nimeni nu ¿tie când e acesta”.

A investit ¿i într-o firmå de transport care are ¿ase camioane ¿i îi satisface necesarul din perioada campaniilor, în special pentru achizi¡ia de cereale.

Nu duce marfå în Portul Constan¡a, se mi¿cå exclusiv regional. Firma de transport e la limita profitabilitå¡ii, dar îl impune ca partener de încredere în rela¡ia cu fermierii care nu dispun de asemenea facilitå¡i.

Robert VERESS