Retrospectiva anului 2005: Drepturile omului în Moldova by Promo-LEX Association

CHIşinãU 2006

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Elaborarea Raportului cu privire la situaţia Drepturilor Omului în Republica Moldova a fost efectuată de către experţii Asociaţiei “Promo-Lex“: Ion Manole

Alexandru Postica

2.6. Dreptul la muncă şi protecţie socială 2.8. Drepturile copilului

Pavel Postica

2.1. 2.10. 2.11.

Irina Raţă, Olga Pilipciuc-Manole, Nicoleta Hriplivii, Adrian Diordiţă, Iulia Lungu, Natalia Vavulea Oleg Cristal

2.2. Dreptul la proprietate 2.3. Dreptul la informaţie, libertatea de opinie şi exprimare 2.4. Dreptul la întruniri, asociere şi religie 2.9. Drepturile femeii Capitolul 4 Cazurile împotriva Moldovei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârile emise în anul 2005

Sergiu Gogu

Au contribuit: Redactor:

2.5 Dreptul la educaţie 2.7 Drepturile electorale 2.12 Drepturile minorităţilor naţionale 2.13 Drepturile minorităţilor sexuale Capitolul 3 Încălcarea drepturilor omului în estul Republicii Moldova (Transnistria)

Dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă Drepturile deţinuţilor Drepturile migranţilor şi refugiaţilor

Procesare computerizată: Ion Madiudin

ASOCIAŢIA PROMO-LEX

Pentru corespondenţă: Chişinău MD-2012, căsuţa poştală 89 Asociaţia Promo-Lex Tel./Fax: (0-22) 450024; Mobil: 069177101, 069104851 E-mail: promolex@ong.md; WEB: www.promolex.ong.md Publicaţia a fost elaborată şi editată graţie suportului financiar al Ambasadei Regale a Norvegiei Punctele de vedere exprimate în Raport reflectă opinia şi poziţia autorilor, membri ai Asociaţiei “Promo-Lex”. Acestea nu pot fi interpretate sub nici o formă ca reflectând opinia Ambasadei Regale a Norvegiei.

Se distribuie gratuit

retrospectiva anului 2005

CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................................... 5

Aspecte generale........................................................................................................................ 6

Respectarea Drepturilor Omului în Republica Moldova........................................... 7

2.1. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. 2.1.5. 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3. 2.2.4. 2.2.4.1. 2.2.4.2. 2.2.5. 2.3. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. 2.4. 2.4.1. 2.4.2. 2.5. 2.5.1. 2.5.2. 2.6. 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. 2.7. 2.7.1. 2.7.2. 2.7.3. 2.7.4. 2.7.5. 2.7.6. 2.7.7. 2.7.8. 2.8. 2.8.1. 2.8.2. 2.8.3.

Dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă Dreptul la viaţă Interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante Încălcări şi abateri în domeniul interzicerii muncii forţate sau obligatorii Încălcări şi abateri în domeniul dreptului la libertate şi siguranţă Încălcări şi abateri în domeniul libertăţii de a pleca şi a veni inclusiv a libertăţii de circulaţie Dreptul la proprietate Violarea dreptului de proprietate în zona de securitate a Republicii Moldova, prin interzicerea accesului la propriile terenuri agricole a) Interzicerea accesului la terenurile agricole şi la terenurile proprietate publică, interzicerea accesului la clădiri şi alte obiective agricole b) Sechestrarea tehnicii agricole şi a mărfurilor la aşa numitele posturi de grăniceri Violarea dreptului de proprietate a victimelor represiunilor politice, probleme ce ţin de restituirea proprietăţilor spoliate de la Mitropolia Basarabiei de către autorităţile sovietice Aplicarea greşită a legislaţiei cu privire la expropriere pentru utilitate publică Neexecutarea deciziilor judiciare cu privire la dezafectarea bugetului republican, problemele ce ţin de indexarea depunerilor băneşti Neexecutarea deciziilor judiciare cu privire la dezafectarea bugetului republican Problemele ce ţin de indexarea depunerilor băneşti Alte probleme ce ţin de apărarea dreptului la proprietate Dreptul la informaţie, libertatea de opinie şi exprimare Dreptul la informaţie Principii ale accesului la informaţia deţinută de autorităţile publice Accesul mass-media la informaţie Proceduri judiciare în privinţa accesului la informaţie Accesul la procesul decizional Libertatea de opinie şi de exprimare Dreptul la întruniri, asociere şi religie Dreptul la întruniri şi asociere Dreptul la religie Dreptul la educaţie Problema cadrelor didactice Baza tehnico-materială a instituţiilor şi asigurarea instituţiilor educaţionale cu material didactic Dreptul la muncă şi protecţie socială Dreptul la un trai decent Dreptul la protecţie împotriva şomajului Dreptul la protecţia muncii Dreptul la protecţie socială Situaţia persoanelor cu disabilităţi Drepturile electorale Universalitatea votului şi dreptul de a participa la alegeri Comportamentul autorităţilor în campaniile electorale a) Comportamentul autorităţilor locale b) Comportamentul autorităţile centrale c) Implicarea organelor de drept şi a altor structuri de stat Competenţa şi comportamentul organelor electorale Comportamentul concurenţilor electorali Informarea alegătorilor Observarea şi monitorizarea alegerilor Concluzii Recomandări Drepturile copilului Dreptul de a avea o familie Dreptul copilului la educaţie şi informare Dreptul de a fi protejat împotriva violenţei, maltratărilor şi a oricărei forme de abuz

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

page

7 7 8 10 11 12 13 13 14 15 15 17 18 18 19 20 21 21 21 21 23 24 25 26 26 27 29 30 30 34 34 34 35 36 37 38 38 39 39 40 41 42 43 43 45 45 47 48 48 49 50

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

CUPRINS

2.8.4. 2.8.5. 2.9. 2.10. 2.10.1. 2.10.2. 2.10.3. 2.10.4. 2.10.5. 2.10.6. 2.10.7. 2.11. 2.12. 2.12.1. 2.12.2. 2.12.3. 2.13.

Dreptul la asistenţă medicală şi socială Aspectele criminalităţii juvenile Drepturile femeii Drepturile deţinuţilor Baza materială a sistemului penitenciar Igiena personală Alimentaţia Asistenţa medicală Contactul cu lumea exterioară Informarea deţinuţilor Reeducarea, şcolarizarea şi ridicarea nivelului cultural Drepturile migranţilor şi refugiaţilor Drepturile minorităţilor naţionale Chestiunea lingvistică Justiţia şi administraţia publică Grupuri minoritare a) minoritatea găgăuză b) minoritatea ucraineană c) minoritatea rusă d) minoritatea romă Drepturile minorităţilor sexuale

3.1. 3.1.1. 3.1.2. 3.1.3. 3.1.4. 3.1.5. 3.1.6. 3.1.7. 3.2. 3.2.1. 3.2.2. 3.2.3. 3.2.4. 3.2.5. 3.2.6. 3.2.7. 3.2.8. 3.2.9. 3.2.10. 3.2.11. 3.2.12. 3.2.13. 3.2.14. 3.2.15. 3.2.16. 3.3. 3.4.

page pag 50 51 52 55 55 56 56 56 57 57 58 59 61 61 63 64 64 65 65 66 67

Încălcarea drepturilor omului în estul Republicii Moldova (Transnistria)........................................................................................ 68 Informaţie generală Sprijinul şi influenţa Rusiei în zona de est a Republicii Moldova Rolul forţelor de menţinere a păcii Producerea şi comercializarea armelor Situaţia drepturilor omului în zona de securitate Acţiuni îndreptate împotriva organelor de drept Monitorizarea frontierei Drepturile persoanelor refugiate (deplasate intern) din regiunea transnistreană a Republicii Moldova Situaţia drepturilor omului Cadrul normativ-juridic al Republicii Moldova privind regiunea transnistreană Dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică Dreptul la informaţie, libertatea opiniei şi exprimării Dreptul la educaţie Dreptul la proprietate Drepturile electorale Dreptul de asociere Dreptul la muncă şi protecţie socială Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie Dreptul la ocrotirea sănătăţii Drepturile minorităţilor naţionale Drepturile femeilor şi copiilor Drepturile militarilor Drepturile deţinuţilor Dreptul la libera circulaţie Dreptul la un proces echitabil Concluzii Recomandări

68 70 71 72 73 76 76 76 78 78 78 79 80 83 83 85 86 87 88 89 89 90 90 91 93 94 95

Cazurile împotriva Moldovei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârile emise în anul 2005................................................................................................. 97

Încheiere.......................................................................................................................................... 101

retrospectiva anului 2005

Introducere Asociaţia Promo-Lex este o organizaţie obştească neguvernamentală, non-profit şi apolitică, ce urmăreşte beneficiul public şi îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova. Asociaţia Promo-Lex a fost fondată la 19 iulie 2002 şi este înregistrată la Ministerul Justiţiei al RM. Misiunea Promo-Lex este de a contribui la procesul de democratizare a Republicii Moldova prin promova rea şi apărarea Drepturilor Omului şi consolidarea societăţii civile. Unul dintre domeniile de activitate este elaborarea, editarea şi diseminarea rapoartelor referitor la respectarea şi încălcarea drepturilor omului în Republica Moldova. Fiind conştienţi de faptul că o astfel de activitate necesită o muncă enormă, aptitudini speciale şi desigur o anumită experienţă în domeniu, Asociaţia Promo-Lex a iniţiat elaborarea raportului privind situaţia drep turilor omului în Republica Moldova în anul 2005. Faptul că Ambasada Regală a Norvegiei a acceptat finanţarea unei organizaţii tinere, precum este Asociaţia Promo-Lex, pentru elaborarea unui astfel de material, demonstrează că Asociaţia se bucură de încredere. Pe de altă parte, aceasta presupune o dublă responsabilitate din partea organizaţiei în general şi a autorilor în special. Astfel, am încercat să justificăm încrederea prin acumularea unui volum imens de informaţii, bazate pe cazuri şi situaţii reale, examinate sau chiar soluţionate în cadrul activităţilor Asociaţiei Promo-Lex pe parcursul anului 2005. În ultimii ani, diverse structuri şi instituţii ale statului precum şi organizaţii neguvernamentale din Republica Moldova au elaborat şi publicat rapoarte privind situaţia drepturilor omului. Cu toate acestea, nu există o structură-model a unor astfel de documente. Astfel, structura propusă în prezentul Raport a fost aprobată de către autori, reieşind din volumul enorm al informaţiilor şi materialelor acumulate. La elaborarea raportului am ţinut cont de aspectele obiective ale problemelor şi am consultat organizaţii şi persoane competente într-un domeniu sau altul. Fiind la prima noastră experienţă de acest gen, suntem conştienţi de faptul că raportul nu poate fi unul perfect şi poate avea deficienţe. În acest context, asumân du-ne întreaga responsabilitate vom fi recunoscători celor care vor veni cu propuneri pentru îmbunătăţirea atât a structurii rapoartelor viitoare cât şi conţinutului acestora. Deasemenea, din aceleaşi motive, Asociaţia Promo-Lex va accepta cu înţelegere orice critică justificată. Ţinem să mulţumim pe această cale, partenerilor şi colegilor noştri, care au contribuit la perfecţionarea textelor, respectând totodată libertatea autorilor de a aborda subiecte controversate, complexe sau chiar sensibile. Ne exprimăm speranţa că argumentele şi analiza situaţiilor descrise justifică pe deplin încrederea finanţatorului şi a tuturor celor care ne-au fost alături. Mulţumim celor care nu au ignorat rugămintea noastră de a furniza materialele solicitate sau de a se ex pune asupra calităţii raportului nostru, găsind întotdeauna timp să ne fie alături, rugându-i să nu se supere dacă nu toate informaţiile, comentariile sau recomandările lor au fost incluse în raport. În mod deosebit, dorim să menţionăm aportul următoarelor persoane, instituţii şi organizaţii: Vlad Spânu, preşedintele Fundaţiei Moldova, Washington, SUA Ionas Aurelian Rus, doctorand în politologie la Rutgers University, New Brunswick, New Jersey, SUA Ion Lapteacru, doctorand şi lector asistent la universitatea Montesguieu Bordeaux IV, Franţa Valeriu Prohniţchi, director executiv „Expert Grup”, Chişinău, Moldova Oleg Cristal, doctorand în ştiinţe politice la USM, Chişinău, Moldova Radu Gorincioi, doctor în ştiinţe politice, director de programe CAPTES Mihai Rusu, director Agenţia de Presă “ReporterMD” Dumitru Lazur, magistru în jurnalism, coordonator de programe API, Chişinău, Moldova Igor Volniţchi, reporter al Agenţiei Infotag Valentina Basiul, jurnalist, cotidianul Timpul Lucia Culev, corespondent special Antena C, Chişinău, Moldova Eduard Mihailov, director CIVIS Igor Belei, director Misiunea Socială “Diaconia” Asociaţia Foştilor Deportaţi Politici din Moldova Centrul de Asisitenţă Juridică pentru Persoane cu Disabilităţi ONG „Generaţia Mea” din Grătieşti, Chişinău LADOM Hyde Park CReDO Asociaţia Tărnă-Rom Centrul „GenderDoc-M” În cele din urmă, dorim să menţionăm contribuţia substanţială a autorităţilor centrale şi locale precum şi a organelor de drept din raionul Dubăsari. Nu în ultimul rând apreciem contribuţia locuitorilor regiunii transnistrene, care au manifestat atitudine şi interes în colaborarea lor cu Asociaţia Promo-Lex, sesizând asupra fenomenelor şi situaţiilor de încălcare a drepturilor omului atât în „zona de securitate” cât şi în localităţile aflate sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol. Sperăm ca rezultatele investigaţiilor noastre să contribuie la depăşirea situaţiei, servind factorilor decizio nali un argument în plus pentru abordarea imparţială şi urgentarea soluţionării problemelor evidenţiate în cadrul raportului nostru.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

1. Aspecte generale Edificarea statului de drept presupune în primul rând respectarea fără discriminare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Asigurarea drepturilor omului presupune în mod esenţial obligaţia autorităţilor (guvernelor statelor) de a proteja persoanele împotriva tuturor formelor de discriminare şi de a garanta egalitatea lor în faţa legii. Din experienţa statelor dezvoltate observăm că aspectul privind drepturile omului reprezintă un mecanism eficient de dezvoltare multilaterală atât a societăţii în general cât şi a individului în particular. Republica Moldova a ratificat cele mai importante documente internaţionale, ajustându-şi cadrul legal la standardele internaţionale. Însă, adoptarea unor acte normative nu presupune în mod implicit şi respec tarea prevederilor acestora. Drepturile omului nu sunt altceva decât un fenomen continuu pentru care o bună parte a societăţii trebuie să lupte împotriva abuzurilor sau împotriva unor astfel de tendinţe. Real izarea şi garantarea drepturilor omului este extrem de dificilă pentru orice societate, indiferent de gradul de democraţie atins şi este cu atât mai dificilă pentru noile democraţii post-comuniste, precum este şi Republica Moldova. Odată cu obţinerea independenţei în 1991 în Republica Moldova termenul de drepturi ale omului se bucură de apreciere şi recunoaştere oficială. Totuşi, în mare parte acest termen este folosit în exces sau disperat de către cetăţeni, care consideră că simpla invocare a drepturilor omului sau expedierea unei plângeri în adresa Preşedinţiei sau Parlamentului Republicii Moldova este în stare să le rezolve problemele. De multe ori o simplă petiţie expediată în adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului exprimă o ultimă speranţă pentru persoanele nedreptăţite de autorităţile şi justiţia Republicii Moldova, chiar dacă şansele lor de câştig, din diferite motive, pot fi minime. Procesul ireversibil de democratizare a societăţii rămâne destul de lent, însă chiar şi aşa diferenţa de comportament, gândire şi mentalitate devine tot mai vizibilă. În special, acest lucru poate fi observat în comparaţie cu situaţia din regiunea de est a Republicii Moldova (Transnistria), care este menţinută deja de cca.16 ani sub dictatura unui regim străin şi ilegal. Astfel, dacă situaţia drepturilor omului în partea de vest a râului Nistru este problematică, atunci în partea de est situaţia rămâne catastrofală. Anume din aceste considerente capitolul privind situaţia drepturilor omului în regiunea estică a Republicii Moldova va cuprinde un volum mai bogat în informaţii, bazate pe cazuri, fenomene şi situaţii concrete de încălcare flagrantă şi brutală a drepturilor omului. În Republica Moldova rămâne foarte actual fenomenul analfabetismului juridic, moştenit de la regimul de ocupaţie sovietică, care îşi lasă amprenta asupra stării generale şi în domeniul respectării drepturilor omului. Populaţia Republicii Moldova nu cunoaşte noţiunile elementare, procedura şi mecanismul privind protecţia drepturilor lor. În vederea combaterii acestui fenomen, la 24 octombrie 2003 Parlamentul Repu blicii Moldova a adoptat Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului (PNADO). Acest docu ment reprezintă cel mai important act oficial în domeniu şi este parte componentă a Planului de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova care prevede acţiuni concrete în asigurarea şi protecţia dreptu rilor omului pentru anii 2004-2008. Rezultatele realizării acestor iniţiative, la finele anului 2005, rămân deocamdată destul de modeste. Însă, în opinia noastră, obiectivele propuse în cadrul PNADO sunt reale şi necesare, exprimându-ne convingerea că acestea pot fi atinse. Rolul organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova la realizarea obiectivelor de informare a populaţiei în vederea cunoaşterii drepturilor şi a protejării acestora este foarte important şi poate fi expri mat prin diverse acţiuni şi activităţi. Impactul contactului direct al organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului cu reprezentanţi ai diverselor categorii de persoane rămâne foarte eficient. Astfel, profitând de dubla sa ipostază (atât apărarea drepturilor cât şi informarea şi instruirea cetăţenilor) Asociaţia Promo-Lex a decis să elaboreze un raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Pentru realiza rea raportului Asociaţia Promo-Lex şi-a propus următoarelor scopuri principale: • reflectarea obiectivă şi echidistantă a stării de fapt în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamen tale ale omului în Moldova, bazată pe monitorizarea şi analiza cazurilor înregistrate şi/sau soluţionate de către experţii organizaţiei; • analiza obiectivă a cazurilor şi situaţiei reflectate în presa locală şi centrală din Moldova şi în rapoar tele elaborate de organizaţii naţionale şi internaţionale în domeniu etc; • informarea opiniei publice naţionale şi internaţionale referitor la situaţia socio-politică din ţara noastră şi efectele acesteia asupra procesului de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în Republica Moldova pe parcursul anului în 2005. În pofida eforturilor depuse de societatea şi autorităţile Republicii Moldova, nici în anul 2005 nu a fost în registrat un progres vizibil în ceea ce priveşte situaţia drepturilor omului. Dimpotrivă, au fost înregistrate o serie de fenomene şi situaţii, care consemnează cele mai grave probleme ale diverselor categorii de persoane. Ne exprimăm speranţa că problemele evidenţiate în prezentul raport vor servi un semnal pentru structurile şi instituţiile abilitate ale statului în vederea soluţionării lor şi respectiv a asigurării adecvate a drepturilor omului în Republica Moldova.

retrospectiva anului 2005

2. Respectarea Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.1. Dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă În conformitate cu prevederile articolului 4 al Constituţiei Republicii Moldova, dispoziţiile fundamentale privind drepturile şi libertăţile omului sunt interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu alte pacte, tratate şi documente internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Statul garantează oricărui om dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică şi nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat decât numai pentru acte săvîrşite în timp de război sau de pericol iminent de război şi numai în condiţiile legii.1 Totodată, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.2 Aşadar, prevederile Constituţiei Republicii Moldova, sunt adaptate la standardele internaţionale, consfinţind în sine drepturile şi libertăţile garantate de Declaraţia Universală, Convenţia Europeană a Drepturilor Omu lui precum şi alte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Plus de aceasta, de la procla marea independenţei ţării şi până la momentul de faţă, Parlamentul a întreprins diferite măsuri în vederea racordării legislaţiei naţionale la standardele internaţionale (la acest capitol putem menţiona modificările Codurilor Penal şi Procedură Penală pe parcursul anului 2005). Totodată, în pofida acestor aspecte pozitive ale evoluţiei legislaţiei naţionale, constatăm şi unele abateri sau chiar încălcări ale drepturilor omului, înregistrate în 2005 în ceea ce priveşte respectarea dreptului la viaţă, libertate şi siguranţă. Convenţional, aceste abateri ar ţine de: • dreptul la viaţă; • interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; • interzicerea muncii forţate sau obligatorii; • dreptul la libertate şi siguranţă; • libertatea de a pleca şi a veni, inclusiv libertatea de circulaţie.

2.1.1. Dreptul la viaţă Moldova fiind parte contractantă a Convenţiei şi a altor tratate internaţionale, se obligă să garanteze fiecărei persoane dreptul la viaţă. Privind prin prisma acestui drept garantat de Convenţie, constatăm că statul a creat un cadru legislativ bine conturat în vederea protejării şi garantării dreptului respectiv. Pe parcursul anului 2005 au fost constatate unele situaţii, care, în opinia noastră, evidenţiază cel puţin neglijenţa autorităţilor, în ceea ce priveşte respectarea obligaţiei pozitive de a garanta dreptul la viaţă. Statul are „obligaţia de a proteja, dreptul la viaţă”,3 prevedere interpretată ca îndatorire generală a statu lui de a „asigura oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite de Convenţie”. Aceasta impune, în mod implicit, desfăşurarea investigaţiilor efective, în cazul în care persoanele au fost omorâte ca urmare a folosirii forţei de către agenţii statului. Organele de stat nu difuzează informaţia privind cazurile de violare a drepturilor omului sau a diverselor situaţii şi accidente, în care sunt implicaţi reprezentanţi ai organelor de drept sau ai altor structuri de stat. Prin urmare, constatăm faptul că accesul la asemenea informaţii în Republica Moldova rămâne deocamdată suficient de dificil. Din aceste considerente, în continuare, vom analiza informaţia accesibilă, reieşind din materialele difuzate în mass-media şi cazurile din activitatea „Promo Lex”. Potrivit acestor materiale, cre dem că pe parcursul anului 2005 s-au înregistrat încălcări şi abateri, care au afectat respectarea dreptului la viaţă. O situaţie se referă la operaţiunea specială a organelor de poliţie, îndreptată spre reţinerea unor bănuiţi, iar într-un alt caz este vorba despre un accident aviatic, care s-a soldat cu decesul a patru per soane. La data de 27 martie 2005, din incinta tirului Clubului Sportiv al Armatei, două persoane au sustras arme şi cartuşe de luptă. Imediat, poliţia a declanşat o operaţiune specială îndreptată spre reţinerea persoanelor bănuite. La 29 martie 2005, în cadrul operaţiunii de reţinere a bănuiţilor desfăşurată de către colabora torii de poliţie, ei au împuşcat mortal, din arma sustrasă din tir, un colaborator al poliţiei, totodată, un alt reprezentant al forţelor de ordine a fost rănit. Nu vom comenta în detalii acest incident, însă suntem de părere că este necesar de menţionat următorul fapt: atât poliţistul decedat, cât şi cel rănit nu purtau veste antiglonţ, care, eventual, ar fi sporit şansele lor de supravieţuire în urma tirurilor de armă trase asupra 1 2 3

Constituţia Republicii Moldova, art.24 Constituţia Republicii Moldova, art.25 Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art.1, art.2

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova lor. Acest fapt trebuie considerat drept o încălcare a obligaţiei statului de a proteja viaţa persoanei (în cazul de faţă al colaboratorilor de poliţie). Mai mult, o astfel de operaţiune, desfăşurată cu scopul reţinerii unor persoane periculoase4 (înarmate şi anterior judecate), presupune un grad sporit de risc pentru viaţa şi sănătatea colaboratorilor de poliţie aflaţi în misiune.5 Astfel, autorităţile au avut obligaţia de a preveni asemenea situaţii şi, respectiv, de a asigura securitatea colaboratorilor organelor de drept, prin interzicerea participării la operaţiune a ofiţerilor neînzestraţi cu echipamentul necesar. Al doilea caz se referă la catastrofa aeronautică,6 care a avut loc la 27 mai 2005, la aerodromul militar din Mărculeşti, rnl Floreşti. În rezultatul acestui accident şi-au pierdut viaţa patru persoane, toţi membri ai echipajului. Problema esenţială a acestui accident constă în faptul că cei 4 membri ai echipajului au pilotat un avion cu termen de exploatare depăşit. Cauza penală pornită pentru elucidarea cazului a stabilit nevinovăţia membrilor echipajului pentru pro ducerea accidentului. Ancheta desfăşurată a constatat că accidentul s-a produs din cauza unor defecţiuni tehnice ale aparatului de zbor, care nu au depins de voinţa sau capacităţile profesionale ale echipajului. Dimpotrivă, echipajul a depus toate eforturile posibile pentru evitarea accidentului. Prin urmare, utilizarea unor mijloace tehnice cu termenul de exploatare depăşit poate afecta grav viaţa şi securitatea persoanelor implicate, chiar dacă aceştea sunt profesionişti cu experienţă. Totodată, dorim să menţionăm şi faptul că până la momentul de faţă membrii familiilor aviatorilor decedaţi în accidentul menţionat nu au primit sumele de asigurare garantate de către autorităţile statului pentru decesul în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.7 Suntem de părere că autorităţile trebuie să atragă o atenţie deosebită la cazurile de acest gen pentru a asigura, în volum deplin, respectarea drepturilor omului şi, în special, a celui mai important drept – drep tul la viaţă. Mai mult ca atât, încălcarea acestui drept poate fi condiţionat de o eventuală condamnare la CEDO. Conform practicii, sunt înregistrate cazuri când statele au fost sancţionate pentru neîntreprinderea măsurilor operative preventive, îndreptate spre apărarea persoanelor, a căror viaţă a fost supusă pericolu lui.8 Statele sunt obligate să desfăşoare o anchetă oficială şi efectivă a tuturor circumstanţelor cauzelor suspecte de deces.9 Autorităţile statului trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru evitarea sau minimalizarea riscului de survenire a decesului sau cauzare a leziunilor corporale persoanelor nevino vate.10 Recomandări • protejarea şi respectarea dreptului la viaţă în cadrul desfăşurării unor operaţiuni speciale ale organelor de drept; • înzestrarea participanţilor la operaţiunile speciale cu mijloace de protecţie individuală, pentru protejarea lor de un eventual pericol; • desfăşurarea unor anchete oficiale, efective şi transparente, în cazurile de deces în circumstanţe neclare, cu informarea opiniei publice despre rezultatele obţinute; • testarea periodică, conform standardelor internaţionale existente, a mijloacelor tehnice şi respectarea condiţiilor de exploatare a lor;

2.1.2. Interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante. Legislaţia Republicii Moldova interzice aplicarea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau de gradante şi garantează protejarea persoanelor împotriva unor astfel de acţiuni din partea persoanelor civile.11 Acest articol a fost introdus în Codul Penal odată cu punerea lui în aplicare, la 12 iunie 2003. Abia la 30 iunie 2005 Codul Penal a fost completat cu articolul 3091 care prevede sancţiuni pentru încălcarea prevederilor privind interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane de către reprezentanţii forţelor de ordine. Până la acel moment reprezentanţii forţelor de ordine, la admiterea încălcărilor indicate mai sus, erau atraşi la răspundere penală conform articolului 328 Cod Penal,12 dar datorită componenţei sale specifice, acţiunile de tortură nu se puteau încadra permanent în prevederile articolului dat. În context, este relevantă definiţia oferită de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (în continuare CEDO sau Curtea) pentru astfel de acţiuni comise de către reprezentanţii statului. Sub incidenţa prevederi lor articolului 3 din Convenţie nimeresc cinci categorii de maltratare şi anume: aplicarea torturii, pedep selor inumane sau degradante, tratamentelor inumane sau degradante. În înţelesul CEDO, torturarea presupune că victima a suferit consecinţe grave ca rezultat al modului în care ea a fost tratată. În fiecare

Autorităţile cunoşteau faptul că persoanele bănuite puteau fi înarmate cu armele şi muniţiile sustrase. Deasemenea, autorităţile deţineau informaţii despre aceste persoane şi trebuiau să cunoască faptul că acestea au antecedente penale. www.mdn.md/index.php?day=1160 http://garda.com.md/53/investigatii/ Regulamentul “cu privire la modul de efectuare a asigurării obligatorii de stat a militarilor şi cetăţenilor care trec pregătirea militară” aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.214 din 10 aprilie 1996 8 Vezi cazul Osman versus Marea Britanie 1998. 9 Vezi cazurile Djordan versus Marea Britanie şi/sau Chilic versus Turcia. 11 Aticolul 154 Cod Penal al Republicii Moldova. 12 Articolul 328 Cod Penal al Republicii Moldova “Excesul de putere”

5 6 7

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 caz separat, Curtea examinează nivelul de gravitate a tratamentului aplicat în vederea calificării lui. La calificarea maltratărilor au o deosebită importanţă durata tratamentului, efectele lui fizice şi psihice, sexul persoanei, vârsta, starea sănătăţii pretinsei victime.13 În linii generale, pot fi considerate acte de maltratare orice acţiune prin care se cauzează unei persoane, în mod intenţionat, suferinţe sau dureri grave, fizice sau psihice, în scopul obţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a informaţilor sau mărturilor; pedepsirea ei pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o sau este bănuită de comitere; intimidarea sau constrângerea ei sau a unei terţe persoane; ori din alte motive bazate pe orice fel de discriminare.14 Distincţia dintre tortură şi alte tipuri de maltratare trebuie realizată conform “diferenţei de intensitate a du rerii cauzate”. În linii generale, se mai consideră drept tortură şi o maltratare cu urmări grave; drept trata ment inuman sau degradant pot fi calificate loviturile (violenţa) de o intensitate mică sau medie, condiţiile de detenţie, pedeapsa corporală şi discriminarea rasială. Astfel, acţiunile de tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante pot persista în instituţiile de detenţie sau în instituţiile militare şi paramilitare. De asemenea în anul 2005, CEDO a emis 13 decizii prin care a condamnat Republica Moldova, însă nici una dintre acestea nu a vizat aplicarea torturii de către reprezentanţii statului. Totodată, acest fapt în nici un caz nu indică o situaţie perfectă şi reală la acest capitol, luând în consideraţie procedura îndelungată din faţa Curţii, deoarece rezultatul examinării plângerilor depuse în 2005 vor fi cunoscute în câţiva ani. Pe parcursul anului 2005 au fost constatate un şir de încălcări ale prevederilor ce ţin de interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante. În acelaşi timp, trebuie salutat faptul creării unui mecanism de combatere şi contracarare a acestui fenomen în Republica Moldova. Astfel, a fost iniţiată o cauză penală conform prevederilor articolului 3091 Cod Penal al Republicii Moldova în privinţa reprezentanţilor autorităţilor, totodată, conform prevederilor articoluli 328 Cod Penal, în 2005 au fost por nite 300 cauze penale, în creştere cu circa 11,5% faţă de anul 2004 (269 cauze penale). Din totalul de crime, 81 de cauze penale au fost pornite conform articolului 328 al.2 lit.a) “Excesul de putere însoţit cu aplicarea violenţei” şi 10 cauze penale au fost pornite conform articolului 328 alineat 2 lit.c) “Excesul de putere însoţit cu aplicarea torturii”.15 Fenomenul comportamentului inadecvat al autorităţilor cu persoanele lipsite de libertate rămâne inexplica bil şi extrem de îngrijorător pentru întreaga societate. În instituţiile penitenciare deţinuţii nu sunt reeducaţi, iar ca rezultat al tratamentului inadecvat, fiind eliberaţi, marea lor majoritate săvârşesc noi infracţiuni. S-ar părea că numărul de 300 cauze penale este relativ mic pentru a-l numi fenomen, dar trebuie să ţinem cont de faptul că acest număr de cauze penale nu reprezintă realitatea. Pe parcursul anului trecut în mass-me dia au fost difuzate mai multe ştiri şi informaţii despre astfel de cazuri.16 Aceasta ştirbeşte mult din ima ginea organelor de drept, astfel că populaţia republicii pierde încrederea în forţele de ordine. Persoanele care au suferit în urma interogatoriilor, fiind supuse presiunii psihice sau brutalizării fizice, se pot adresa organelor procuraturii locale, conform principiului competenţei teritoriale stabilite, însă, re zultatul examinării lor nu reflectă realitatea. Nu putem spune că aceste plângeri nu se examinează la un nivel satisfăcător, dar problema principală rămâne a fi adresarea întârziată a acestor persoane la organele competente. Astfel, după scurgerea timpului este practic imposibil de constatat pe corpul pretinselor vic time anumite leziuni corporale, cauzate în urma acţiunilor de brutalizare a reprezentanţilor autorităţilor. Din aceste considerente, foarte multe plângeri se reduc la o examinare formală şi, prin urmare, la emiterea unei decizii formale. Pe motiv că nu se efectuiază o statistică la acest capitol, nu putem evalua numărul real a cazurilor de brutalizare a deţinuţilor. Totusi, am dori să ne referim la un caz de aplicare a tratamentelor degradante la care a fost supus cetăţeanul M.17 de către colaboratorii de poliţie a raionului Dubăsari. În vara anului 2005 persoana în cauză era bănuită de colaboratorii de poliţie în comiterea unei sustrageri de bunuri. Pe motiv că nu a dorit binevol “să recunoască” vinovăţia sa, el a fost brutalizat fizic şi psihic. Ca urmare, petiţionarul a depus o plângere la avocaţii parlamentari. Aflând despre acest fapt, colaboratorii de poliţie l-au brutalizat repetat şi l-au reţinut în conformitate cu prevederile articolelor 166 – 167 Cod de Procedură Penală a Republicii Moldova. Pe parcursul deţinerii, inculpatul, de nenumărate ori, a fost brutalizat de colaboratorii de poliţie, ca urmare el a depus o plângere repetată în adresa avocaţilor parlamentari. Această plângere a fost remisă spre exami nare Procuraturii raionului Dubăsari, care, fără a petrece examinarea medico-legală în vederea confirmării sau infirmării celor expuse de petiţionar, fără a-l audia pe cetăţeanul M. asupra circumstanţelor relatate în plângere, a emis o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. Cu atât mai mult, nici nu a expediat copia rezoluţiei petiţionarului pentru a-i oferi posibilitatea de a depune un recurs.

13 14 15 16 17

Hotărârea din 1978 în cazul Irlanda c. Regatul Unit Definiţia dată de Convenţia ONU pentru Prevenirea Torturii şi preluată de CEDO, de ex. în Akkoc c. Turciei, hotărâre din 2000; Salman c. Turciei, hotărâre din 2000 Informaţia privind starea criminalităţii pe teritoriul Republicii Moldova pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2005, oferită de către MAI RM. Secvenţe, în mass-media, cu bănuitul Serghei Gurgurov în instanţa de judecată, fiind dus practic în braţe de poliţişti deoarece era maltratat în aşa fel că nici nu putea să se deplaseze singur. Caz practic din activitatea “Promo Lex”

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Concluzii şi recomandări. În conformitate cu prevederile Planului Naţional în domeniul Drepturilor Omului,18 Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a asigura, până la sfârşitul anului 2005, fiecare izolator de detenţie al Comisariatelor de poliţie cu medic, pentru a facilita accesul pretinselor victime la o examinare medicală. Cu părere de rău, acest punct nu a fost realizat şi cazurile de brutalizare a persoanelor lipsite de libertate continuă. Este necesar de a lua măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiunii asumate.

2.1.3. Încălcări şi abateri în domeniul interzicerii muncii forţate sau obli gatorii. În conformitate cu prevederile articolului 44 din Constituţia Republicii Moldova „ (1) Munca forţată este interzisă. (2) Nu constituie muncă forţată: a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu; b) munca unei persoane condamnate, prestate în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de liber tate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.” Practic aceleaşi prevederi le observăm şi în articolul 4 al Convenţiei.19 Aici putem menţiona faptul că legislaţia ţării este ajustată la prevederile Convenţiei prin sancţionarea persoanelor care ar încălca pre vederile legale (răspunderea survine în conformitate cu prevederile articolului 167 Cod Penal20 precum şi articolului 168 Cod Penal).21 La fel, putem menţiona că legislaţia muncii acordă o mulţime de drepturi persoanelor angajate în serviciu, în vederea asigurării implementării prevederilor Constituţiei şi tratatelor internaţionale în vigoare. Atât sclavia, cât şi aservirea implică faptul ca victima să lucreze fără consimţământ, pe o durată nedeterminată, substanţială sau potenţial nelimitată. Pentru a fi constatată sclavia, este necesar să fie atins un grad de severitate a tratamentului. Prin urmare, este puţin probabil să se descopere situaţii de acest gen în vreo ţară membră a Consiliului Europei. În conformitate cu prevederile articolul 15 al Convenţiei, nu sunt permise careva derogări de la prevederile articolul 4, totodată Curtea nu a constatat până în prezent vreo încălcare a acestui articol. În Republica Moldova au fost constatate un şir de cazuri ce afectează dreptul de a nu fi impus la muncă forţată sau obligatorie. Din aceste considerente, dorim să examinăm două fenomene care privesc violarea acestui drept în Moldova şi anume: • traficul de fiinţe umane; • impunerea militarilor la munci forţate. Traficul de fiinţe umane, sub aspect general, poate fi calificat ca impunere la o muncă forţată. În context, termenul de muncă forţată înseamnă „orice muncă sau serviciu impus unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare şi pentru a cărui efectuare aceasta nu s-a oferit de bunăvoie”.22 Astfel, pe parcursul anului 2005, de către organele de resort din ţară au fost înregistrate 246 cazuri de trafic de fiinţe umane, cu un caz mai mult decât în 2004. Totodată, au fost înregistrate 59 cazuri de trafic de copii în comparaţie cu 43 cazuri înregistrate în 2004. Tot la acest capitol, dorim să menţionăm şi constatarea a 104 cazuri de proxenitism, în comparaţie cu 103 cazuri înregistrate în 2004. Constatăm o sporire cantitativă a numărului de cazuri de trafic de persoane. Din aceste considerente, ecoul acestui gen de infracţiuni este deosebit de sporit în societate. Cauzele prin cipale interne care favorizează traficul de fiinţe umane sunt şomajul şi starea socială anevoioasă a unor categorii de cetăţeni, precum şi neglijenţa în rândurile funcţionarilor publici. În acelaşi timp, nu putem neglija cauzele externe, care favorizează traficul şi anume cererea (solicitarea) de fiinţe umane în ţările economic mai avansate. Trebuie să menţionăm şi efectele secundare ale traficului de fiinţe umane. Astfel, echilibrul social şi piaţa forţei de muncă sunt afectate de plecarea unui număr considerabil de persoane peste hotarele ţării. Multiple localităţi rămân semipustii, copiii rămân fără supravegherea părinţilor, creşte nivelul divorţurilor şi se micşorează nivelul căsătoriilor şi al natalităţii. Toate acestea au un impact negativ asupra vieţii întregii societăţi şi, respectiv, la nivel major, a omenirii. Este de menţionat aportul pozitiv al organizaţiilor neguvernamentale, în lupta de contracarare a fenomenu lui de trafic cu persoane şi organe umane din ţară. Organizaţiile „antitrafic”(Centrul de Prevenire a Traficu

18 Planul Naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008. Capitolul 7. În domeniul dreptului la viaţă, la integritate fizică şi psihică. Paragaraf a), numărul criteriului 1, activitatea a) şi b). 19 (1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau condiţii de aservire. (2) Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie. (3) Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie, în sensul prezentului articol: a). orice muncă impusă, în mod normal, unei persoane supuse detenţiei, în condiţiile prevăzute de articolul 5 din prezenta Convenţie sau în timpul în care aceasta se află în libertate condiţionată; b). orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu; c). orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii; d). orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.” 20 Sclavia şi condiţiile similare sclaviei 21 Munca forţată. 22 Definiţia furnizată de Organizaţia Internaţională a Muncii (articolul 2 (1) din Convenţia OIM

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 lui de Femei, „La strada” etc.) acordă servicii de prevenire şi reintegrare în societate a persoanelor trafi cate. Aceste organizaţii întreprind măsuri în vederea facilitării accesului la justiţie al victimelor traficului de fiinţe umane, organizează campanii de informare despre consecinţele traficului de fiinţe umane, acordă consultaţii juridice, organizează conferinţe de presă, mese rotunde etc. Trebuie să constatăm şi prezenţa, în anul 2005, a unui fenomen negativ cum este impunerea la prestarea de munci forţate a militarilor în termen. Pe parcursul anului precedent procurorii militari au acordat o atenţie sporită activităţilor de preîntâmpinare şi curmare a încălcărilor de disciplină admise de militari în timpul serviciului militar. Astfel, au fost înregistrate cazuri de antrenare a militarilor în termen la lucrări nesancţionate, în legătură cu ce au fost atraşi la răspundere penală 3 comandanţi de unităţi militare.23 Această cifră nu indică realitatea din simplul motiv că, în majoritatea cazurilor de folosire ilegală a muncii militarilor în termen la lucrări nesancţionate, ostaşii nu cunosc propriile lor drepturi şi libertăţi, şi nu sunt în stare să solicite ajutorul oportun şi eficient în vederea curmării cazurilor de acest fel.

2.1.4. Încălcări şi abateri în domeniul dreptului la libertate şi siguranţă. După cum s-a menţionat, statul garantează dreptul la libertate şi siguranţă, acest drept fiind consfinţit de articolul 5 din Convenţie.24 Anume la acest capitol persistă cele mai numeroase încălcări ale drepturilor omului sub aspectul acestui drept. În opinia noastră, cea mai gravă problemă este formalismul în actele procesuale, care atestă privarea per soanei de libertate. Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 167 Cod Procedură Penală: „(1) Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana bănuită de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an numai în cazurile: a) dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict; b) dacă martorul ocular, inclusiv partea vătămată, vor indica direct că anume această persoană a săvârşit infracţiunea; c) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport vor fi desco perite urme evidente ale infracţiunii. (2) În alte circumstanţe care servesc temei pentru a bănui că această persoană a săvârşit infracţiunea, ea poate fi reţinută numai dacă a încercat să se ascundă sau dacă nu are loc de trai permanent ori nu i s-a putut constatat identitatea.” În practică sunt foarte puţine cazuri când temeiurile indicate mai sus persistă. Deseori bănuiala de comi tere a unor infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, este confirmată de alte probe (raporturi de expertiză, documente, înregistrări audio sau video etc.) şi în pofida la aceasta persoanele sunt reţinute. În procesele verbale de reţinere aceste temeiuri se indică formal, fără a fi argumentate. În con tinuare, judecătorii de instrucţie eliberează mandate de arestare pe diverse termene, motivând decizia lor la fel formal „este învinuit în comiterea unei infracţiuni grave, se poate eschiva de la organele de urmărire penală etc”.25 O altă problemă gravă care afectează libertatea şi siguranţa persoanei rămâne deţinerea în incinta Comi sariatelor de poliţie a persoanelor în stare de ebrietate.26 Practica arată că organele de poliţie nu au sufi ciente resurse financiare pentru a aduce persoana „în stare de ebrietate” la o examinare narcologică de stabilire a stării de ebrietate. Din aceste considerente persoanele date sunt deţinute în celule „până la trezire”. Acest fapt este atestat doar de colaboratorul de poliţie (tot aici menţionăm neexecutarea preve derilor Planului Naţional în domeniul Drepturilor Omului în ceea ce priveşte asigurarea fiecărui Comisariat de poliţie cu medici), faptul deţinerii persoanei în detenţie şi timpul deţinerii „până la trezire” este atestat doar de către colaboratorul de poliţie, fapt care lasă rezerve şi dubii faţă de aceste termene, mai mult ca atât sunt posibile abuzuri de deţinere. Concluzii şi recomandări. • modificarea prevederilor articolului 166 Cod Procedură Penală prin introducerea la alineatul 1 a punctului 4 cu următorul cuprins: „dacă bănuiala în comiterea infracţiunii este confirmată de alte probe prevăzute de articolul 93 din prezentul Cod”.

23 Comunicatul de presă al Procuraturii Republicii Moldova din 2 martie 2006. 24 (1) Orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: a. dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent; b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege; c. dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia; d. dacă este vorba de detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente; e. dacă este vorba de detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond; f. dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă, în mod ilegal, pe teritoriul ţării sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. (2) Orice persoană arestată trebuie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa. (3) Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiţionată de o garanţie care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. (4)Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze, într-un termen scurt, asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea, dacă deţinerea sa este ilegală. (5) Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la despăgubiri. 25 Aceste lacune de formalism au fost constatate de CEDO în cazurile Şarban şi Becciev contra Moldovei, decizii din anul 2005.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova • Executarea prevederilor Planului Naţional de Acţiuni în Domeniul Drepturilor Omului în ceea ce priveşte asigurarea cu medic a fiecărui comisariat de poliţie.

2.1.5. Încălcări şi abateri în domeniul libertăţii de a pleca şi a veni inclusiv a libertăţii de circulaţie. Dreptul la libera circulaţie pe teritoriul ţării este garantat prin Constituţie. Asemenea prevederi constatăm şi în alte documente internaţionale importante, cum ar fi articolul 2 al Protocolului 4 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.27 În mod evident acest drept este grav afectat timp de cca 14 ani tuturor cetăţenilor şi locuitorilor Republicii Moldova. Libertatea circulaţiei este restricţionată de către regimul ilegal separatist de la Tiraspol.28 Totodată, în Republica Moldova aceasta nu este unica problemă pentru acest capitol, fiind constate şi alte încălcări şi abateri. Astfel, încă la 19 mai 1997 Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţionalitatea unor prevederi în acte normative în ceea ce priveşte obligarea persoanelor să obţină „viză de domiciliu” şi „viză de reşedinţă”. Tot în acea Hotărâre, Curtea Constituţională nu contestă necesitatea înregistrării şi evidenţei populaţiei în stat, dar nu se pronunţă mai detaliat asupra acestui fapt. Ulterior însă, la 18.03.2002, Guvernul Republicii Moldova emite Hotărârea nr.333, prin care este instituit «Registrul de Stat al populaţiei», în conformitate cu care se impune cetăţenilor documentarea înregistrării domiciliului stabil sau temporar. Pe parcursul anului 2005 de către organele de poliţie au fost întocmite o mulţime de procese verbale în conformitate cu prevederile articolelor 186,29 18830 Cod cu privire la Contravenţiile Administra tive, constatând încălcări în ceea ce priveşte domicilierea fără viză de reşedinţă într-un loc anumit. Este de salutat faptul că în caz de contestare a legalităţii acestor procese verbale în instanţa de judecată ultima dis pune anularea lor cu clasarea cazurilor. Considerăm că nu este necesară întocmirea unor procese verbale (pierdere de timp, deranjarea neîntemeiată a cetăţenilor, atragerea ilegală la răspundere administrativă) ca în final să se constate că ele sunt neconstituţionale, dar, prin astfel de metode cantitative (număr de contravenţii administrative constatate) se mai evaluează rezultatul activităţii unor organe de drept. O altă problemă majoră ce se referă la încălcarea dreptului la libertatea de circulaţie este zona de est a re publicii, adică regiunea transnistreană. Referitor la impedimentele create de către organele neconstituţionale din Transnistria vis-à-vis de dreptul la circulaţie ne vom referi mai jos. Aici vom face referire la un caz de încălcare a dreptului la libera circulaţie comis de către forţele militare “de menţinere a păcii”. Acest fapt a avut loc la data de 19 iulie 2005 la postul de pacificatori nr.9 amplasat pe podul peste Nistru (şoseaua Chişinău-Coşniţa). Invocînd pretext formal, pacificatorii au stopat un automobil cu care se deplasau trei persoane, dintre care doi reprezentanţi “Promo Lex” şi o cetăţeană a SUA, care ar fi fotografiat postul. Persoanele au fost reţinute pe parcursul a circa 5 ore, fiindu-le reţinut automobilul, respectiv, limitată posibilitatea de a se deplasa. Mai mult ca atât, pacificatorii au aplicat arma de foc din dotare, efectuând împuşcături în aer, cu scopul de a „stabiliza situaţia şi a curma acţiunile ilegale ale persoanelor reţinute”. Persoanele respective au fost eliberate şi li s-a permis să se deplaseze doar după ce la faţa locului au sosit reprezentanţii Ministerului Reintegrării şi ai altor organizaţii şi structuri. În acest mod, constatăm încălcarea dreptului la libera circulaţie nu numai de către forţele separatiste susţinute de către Federaţia Rusă dar şi direct de către forţele militare ruse, staţionate contrar voinţei poporului şi autorităţilor Republicii Mol dova.31 Un alt fenomen de încălcare a dreptului la libera circulaţie în masă, este instituirea unei taxe de circa 7 lei pentru fiecare ceatăţean al Republicii Moldova, la trecerea în zona ocupată de regimul separatist de la Tiraspol. Această taxă este ilegală, deoarece impune restricţii tuturor persoanelor ce locuiesc în zona respectivă sau în vecinătatea acestei zone, precum şi altor cetăţeni ai republiicii care tranzitează zona respectivă. Totodată, ea este şi un caz clasic de discriminare, deoarece este instituită pentru cetăţeniii Re publicii Moldova, iar, spre exemplu, cetăţenii Rusiei şi Ucrainei sunt scutiţi de achitarea acestei taxe. Concluzii şi recomandări: • Eforturi constante şi insistente pentru asigurarea dreptului la libera circulaţie pe întreg teritoriul Republicii Moldova. • Modificarea Codului cu privire la Contravenţiile Administrative prin excluderea articolelor 186 „Domicilierea fără paşaport sau fără înscrierea în cartea de imobil” şi 188 „Admiterea domicilierii fără paşaport sau fără înscrierea în cartea de imobil.

26 În privinţa cărora a fost întocmit proces verbal de constatare a contravenţiei administrative conform art.167 Cod cu privire la Contravenţiile Administrative. 27 (1) Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa. (2) Orice persoană este liberă să părărsească orice ţară, inclusiv ţara sa. (3) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. (4) Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, să facă, în anumite zone determinate, obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. 28 Vezi detalii la Capitolul 3 al prezentului Raport 29 Domicilierea fără paşaport sau fără înscrierea în cartea de imobil. 30 Admiterea domicilierii fără paşaport sau fără înscrierea în cartea de imobil. 31 Societatea şi autorităţile Republicii Moldova pledează pentru înlocuirea forţelor pacificatore militare ruse cu o misiune civilă internaţională. Pe de altă parte, Federaţia Rusă refuză retragerea trupelor militare şi muniţiilor din estul Republicii Moldova, deşi şi-a asumat această obligaţie încă în 1999.

retrospectiva anului 2005

2.2 Dreptul la proprietate Potrivit Constituţiei Republicii Moldova, dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.32 Aşa cum prevede Legea Supremă a Republicii Moldova, pre cum şi Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la proprietate este unul absolut şi perpetuu, care nu poate fi stins decât în condiţiile legii. Deşi în ţara noastră sunt stabilite deja principiile general-recunoscute privind respectarea dreptului de proprietate, prin adoptarea Legii cu privire la proprietate şi aderarea Republicii Moldova la numeroase acte internaţionale, acest drept rămâne a fi unul cu suficiente probleme. La fel ca şi în anii precedenţi, în 2005 Republica Moldova a fost marcată practic de aceleaşi genuri de violări ale dreptului la proprietate, totodată, ele fiind completate şi de alte încălcări provocate de factori externi, cu consecinţe mult mai grave. Astfel, încălcările la acest capitol le putem clasifica în felul următor: • violarea dreptului la proprietate în zona de securitate a Republicii Moldova, prin interzicerea accesu lui la propriile terenuri agricole;33 • violarea dreptului la proprietate a victimelor represiunilor politice,34 probleme ce ţin de restituirea proprietăţilor spoliate de la Mitropolia Basarabiei de către autorităţile de ocupaţie sovetică; • aplicarea incorectă a legislaţiei cu privire la exproprierea bunurilor pentru utilitate publică; • neexecutarea deciziilor judiciare cu privire la dezafectarea bugetului republican, problemele ce ţin de indexarea depunerilor băneşti; • alte probleme ce ţin de apărarea dreptului la proprietate.

2.2.1 Violarea dreptului de proprietate în zona de securitate a Republicii Moldova, prin interzicerea accesului la propriile terenuri agricole. În anul 2005, una dintre cele mai grave încălcări ale dreptului de proprietate în Republica Moldova s-a în registrat în zona de securitate, în raionul Dubăsari. Actualul raion Dubăsari este o unitate administrativ teritorială a cărei teritoriu este situat pe trei „platouri”: Coşniţa, Cocieri şi Ustia. Primele două se află în partea de est a râului Nistrul, iar al treilea se află în vestul râului, în zona riverană.35 În acelaşi timp, cea mai mare parte din fostul raion Dubăsari, inclusiv oraşul Dubăsari se află sub ocupaţia forţelor paramilitare ilegale ale aşa-numitei republici moldoveneşti nistrene (rmn).36 Printr-o decizie internă a autorităţilor locale ilegale din oraşul Dubăsari, toate terenurile situate după tra seul rutier Tiraspol – Râbniţa,37 proprietate privată a locuitorilor satelor Doroţcaia, Coşniţa, Pârâta, Coc ieri şi Molovata Nouă, au fost transmise abuziv în proprietatea administraţiei locale separatiste. Această hotărâre a fost adoptată încă în anul 2000, iar începând cu toamna anului 2004 pretinşii grăniceri, miliţieni şi servicii vamale au interzis accesul locuitorilor către proprietatea lor situată după acest traseu rutier.38 Deşi reprezentanţii autorităţilor publice locale şi centrale constituţionale s-au pronunţat împotriva instalării acestor posturi, oficialităţile secesioniste, susţinute de către forţele ruse de menţinere a păcii din regiune, au continuat să îngrădească accesul la terenurile ce aparţin cu drept de proprietate locuitorilor raionului Dubăsari. Autoproclamatele autorităţi au condiţionat accesul proprietarilor la propriile terenuri agricole cu achitarea unor „taxe vamale”, acestea fiind deseori stabilite de însăşi „grăniceri” şi miliţieni. În acelaşi timp, „ministerele” de forţă ale regiunii secesioniste şi anume trupele „ministerului securităţii” (MGB), de multe ori au recurs la sechestrarea şi confiscarea atât a producţiei agricole, cât şi a mijloacelor de transport ale locuito rilor regiunii, care se deplasau la depozitele de producţie agricolă situate după traseul Râbniţa-Tiraspol. Dacă până în 2005 accesul către aceste terenuri era limitat, începând cu luna martie 2005 accesul a fost interzis în totalitate. În acelaşi timp, în posesia regimului separatist au trecut şi multe construcţii ce se aflau pe terenurile respective. Este necesar de menţionat în acest sens şi faptul că toate comunităţile enumerate, deţineau pe aceste terenuri mari complexe de creştere a animalelor, de prelucrare a producţiei agricole,

32 Articolul 46 al Constituţiei Republicii Moldova. 33 http://www.azi.md/news?ID=33888 34 Conform art.1 a Legii nr.1225-XIII, din 08.12.1992 cu privire la reabilitarea victimilor represiunilor politice, victime ale represiunii politice sunt persoanele ce au avut de suferit în urma represiunilor politice şi anume: curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare în perioada anilor 1917-1989. 35 www.dubasari.org 36 Vezi detalii la capitolul 3 - Respectarea drepturilor omului în regiunea de est 37 Traseul rutier Râbniţa-Dubăsari-Tiraspol a fost ocupat abuziv de către forţele paramilitare separatiste, care şi-au instalat posturi „vamale”, „de grăniceri” şi „miliţie” fiind sprijiniţi de reprezentanţii forţelor pacificatoare ruseşti, contrar Acordului de pace moldo-rus din 21 iulie 1992, www.transnistria.md. 38 În toamna anului 2004, mii de ţărani şi zeci de agenţi economici din regiune au fost împiedicaţi de către reprezentanţii forţelor separatiste să-şi culeagă şi să-şi transporte recolta spre localităţile menţionate. Ţăranii care deţin terenuri agricole dupa traseul Dubăsari-Tiraspol solicită ajutorul organismelor internationale si misiunilor diplomatice acreditate la Chisinau, http://www.azi.md/news?ID=30365

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova depozite pentru producţia agricolă şi alte construcţii şi obiecte importante pentru agricultură, ocupaţia de bază a locuitorilor din regiune. Actualmente, ţăranii din aceste localităţi sunt nevoiţi să plece peste hotarele Republicii Moldova în căutarea unui loc de muncă pentru aşi asigura familiile. Încălcările admise de către autorităţile separatiste în zona de securitate pot fi clasificate în felul următor: a) interzicerea accesului la terenurile agricole şi la terenurile proprietate publică, interzicerea accesului la clădiri şi alte obiecte agricole importante; b) sechestrarea tehnicii agricole şi a mărfurilor la „posturile de grăniceri”. a. Interzicerea accesului la terenurile agricole şi la terenurile proprietate publică, interzicerea accesului la clădiri şi alte obiective agricole Cea mai gravă încălcare prin esenţă este lipsirea de terenurile agricole şi de complexele de clădiri amp lasate după traseul Râbniţa-Tiraspol. Menţionăm că în raionul Dubăsari autorităţile separatiste au interzis accesul celor peste 5000 de proprietari la peste 8000 hectare de pământ. Această suprafaţă reprezintă atât terenurile proprietate privată a locuitorilor raionului Dubăsari, cât şi alte terenuri ce aparţin domeni ului public şi de stat. Este vorba de fâşii importante de pădure, unele porţiuni de iazuri etc. Pentru a crea o imagine mai clară a situaţiei din zonă oferim datele statistice privind suprafaţa terenurilor acaparate ilegal: • satul Doroţcaia: suprafaţa totală 3831,15 hectare, dintre care proprietate publică - 114,85 hectare, proprietate privată a locuitorilor - 2636,30 hectare, păduri 426 hectare, păşuni 654 hectare; • satul Molovata Nouă: suprafaţa totală 872 hectare de pământ, dintre care proprietate publică - 60 hectare, proprietate privată a locuitorilor - 390 hectare, păduri 253 hectare, păşuni 169 de hectare; • comuna Cocieri: suprafaţa totală 1800 hectare, dintre care proprietate publică - 181 hectare, pro prietate privată a locuitorilor - 1619 hectare; • satul Pârâta: suprafaţa totală 986 hectare, dintre care proprietate privată - 526 hectare, păşuni 231 hectare, păduri 229 hectare; • comuna Coşniţa: suprafaţa totală de 1143 hectare, dintre care proprietate privată - 1086 hectare, păduri 57 hectare.39 În consecinţă, pe parcursul anului 2005 aceste terenuri nu au fost prelucrate, ajungând într-o stare deplorabilă. Mai mult ca atât, animalele sălbatice bântuiesc terenurile de după traseu, cauzând astfel preju dicii inestimabile proprietarilor.40 Nici situaţia întreprinderilor agricole din regiune nu a fost una favorabilă. Asociaţia „Promo-Lex” care a monitorizat activitatea a 6 agenţi economici din r-l Dubăsari, ce deţin terenuri agricole după traseul Râbniţa-Tiraspol, a constatat că pierderile suportate de către aceştia variază între 600 mii lei şi 3 milioane lei pentru fiecare agent economic. Din cauza pierderilor financiare cauzate de lipsa accesului la terenurile agricole, în 2005 doi importanţi agenţi economici din regiune deja au început procedura de insolvabilitate. Cu toate acestea, în urma interzicerii accesului la terenurile respective, cel mai mult au avut de suferit gospodăriile individuale mici, specializate în prelucrarea terenului agricol. Astfel, numai în satul Doroţcaia au avut de suferit circa 1400 de proprietari de terenuri. Problema acestei localităţi este mai gravă, de oarece circa 92% din toate terenurile agricole se află după traseul rutier Râbniţa - Tiraspol, deci sub ocupaţia forţelor separatiste.41 Ţinând cont de faptul că drepturile proprietarilor de terenuri agricole din zona de securitate sunt încălcate de către autorităţile unui regim ilegal, sprijinit de un stat şi o armată străină,42 nici o altă modalitate de soluţionare a problemei nu există decât cea de sesizare a unei instanţe juridice internaţionale, cum ar fi Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.43 În opinia petiţionarilor, anume Federaţia Rusă este obligată să restituie prejudiciile morale şi materiale cauzate proprietarilor şi familiilor lor, deoarece a consolidat şi continuă să susţină regimul separatist. Pe de altă parte, a evitat în calitatea sa de „stat garant” să se im plice în apărarea drepturilor lor.44 Un alt aspect al problemei terenurilor agricole – în 2004, proprietarii au fost în imposibilitate de-a strânge recolta. Anul 2004 a fost unul benefic pentru agricultori, agenţii economici din regiune au investit enorm planificându-şi să obţină o roadă destul de bogată de pe terenurile arendate. Iniţial, se părea că accesul la terenuri reprezintă o problemă temporară, care va fi rezolvată în cel mai scurt timp. Însă, la sfârşitul se zonului agricol 2004 ţăranilor şi fermierilor li s-a interzis categoric accesul, în special cu tehnica agricolă şi astfel recoltarea producţiei agricole a fost imposibilă. Pe câmpuri au rămas nerecoltate produsele agricole, iar terenurile au rămas neprelucrate pe parcursul întregului an 2005. Ţinând cont de faptul că procesul de negocieri politice privind reglementarea transnistreană au fost reluate, liderii agricoli sperau că problema

39 40 41 42 43

www.dubasari.org http://www.azi.md/news?ID=33924, Locuitorii s.Doroţcaia intenţionează pichetarea Ambasadei Federaţiei Ruse in Moldova http://www.osce.org/moldova/item_2_15957.html, Moldovan Mission seeks solution to Doroţcaia’s bitter harvest http://www.osce.org/moldova/item_2_15957.html Actualmente, juriştii Asociaţiei „Promo-Lex” reprezintă interesele a circa 2000 de proprietari din localităţile Doroţcaia, Molovata Nouă, Cocieri, Pârâta şi Coşniţa. Cauza este înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi urmează a fi examinată în regim prioritar. http://www.azi.md/news?ID=36095, Ţăranii din Doroţcaia au atacat Federatia Rusa la Curtea de la Strasbourg 44 La 26 aprilie şi 11 mai 2005 mii de proprietari de terenuri agricole din regiunea Dubăsari au protestat în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse în Republica Moldova, solicitând respectarea dreptului lor la proprietate. Funcţionarii Ambasadei ruse au refuzat să discute cu reprezentanţii autorităţilor locale şi au promis că vor esamina petiţia transmisă în presenta presei. Nu a urmat nici un răspuns şi nici o reacţie din partea autorităţilor ruse.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 lor va fi soluţionată pozitiv. În primăvara lui 2005, dacă proprietarii sau arendaşii de terenuri ar fi avut posibilitatea să strângă recolta de pe câmpuri, atunci ei ar fi reuşit să-şi recupereze cel puţin o parte din investiţiile făcute în anul agricol 2004. În virtutea obstacolelor create de administraţia separatistă, unii proprietari individuali au încercat să ocolească aşa-numitele posturi vamale pentru a-şi prelucra pământul şi a-şi strânge recolta. Ţinem să menţionăm că unele terenuri de după traseul Râbniţa-Tiraspol au fost totuşi recoltate în anul 2004, însă producţia a fost depozitată în ambarele de pe cîmp, care sunt amplasate, de asemenea, după traseu. Atât agenţii economici, cât şi proprietarii individuali au făcut tentative de a transporta recolta de pe câmp spre localitate, însă încercările lor au fost zadarnice. b. Sechestrarea tehnicii agricole şi a mărfurilor la aşa numitele posturi de grăniceri. La începutul lunii aprilie 2005, situaţia a devenit de-a dreptul explozivă. Astfel, în satul Doroţcaia a intrat un detaşament al miliţiei transnistrene în căutarea unui şofer de tractor, care s-ar fi eschivat să treacă pe la „postul de grăniceri”, traversând „hotarul” cu tractorul încărcat cu producţie cerealieră printr-o „zonă lăturalnică”. Deşi angajaţii miliţiei insistau să-l găsească şi să-l aresteze, în scurt timp, ei au fost alungaţi din sat de către locuitori. Din acel moment, hambarele cu producţie cerealieră au fost sechestrate de către autorităţile separatiste, iar producţia agricolă a fost furată de reprezentanţii acestor structuri. În urma monitorizării eficiente a situaţiei din jurul satelor ce dispun de terenuri după traseul Râbniţa-Ti raspol, în soluţionarea conflictului s-a implicat activ şi Misiunea OSCE din Moldova. Locuitorii din zona de securitate au sperat în zadar că această organizaţie internaţională va reuşi să le rezolve problemele. Misi unea OSCE în Moldova s-a dovedit a fi incapabilă să soluţioneze problemele lor, deoarece forţele separatiste refuzau dialogul, poziţia lor fiind încurajată de fiecare dată de sprijinul Federaţiei Ruse. La data de 10 mai 2005, cet. T.G., conducător al unei cooperative agricole, însoţit de reprezentanţi ai Misi unii OSCE, a reuşit să treacă de postul de miliţieni cu un tractor proprietate a întreprinderii. Însă, atunci cînd a început să are pământul, la faţa locului au apărut reprezentanţii „ministerului securităţii al rmn”. Angajaţii securităţii de la Tiraspol au sechestrat tractorul, au arestat liderul cooperativei, care a fost bruscat şi urcat cu forţa în maşina specială. Reprezentanţii Misiunii OSCE nu au putut interveni, deoarece militarii nici nu au dorit să poarte tratative. Ulterior persoana reţinută a fost sancţionată, fiind obligată să achite o sumă impunătoare pentru a-şi recupera tehnica agricolă.45 Autorităţile publice locale şi cele centrale constituţionale au încercat fără succes să amelioreze situaţia din jurul acestor sate. Motivul - organele separatiste susţinute de forţele militare ruse nu s-au lăsat con vinse. În acest sens este relevantă activitatea pacificatorilor ruşi care prin prezenţa şi comportamentul lor favorizează aceste ilegalităţi.46 Considerăm că soluţionarea definitivă a problemei terenurilor din raionul Dubăsari ţine de voinţa politică a autorităţilor Republicii Moldova şi anume de promptitudinea şi consecvenţa în negocierile care au loc în cadrul Comisiei Unificate de Control. Pe toată perioada negocierilor, autorităţile constituţionale de la Chişinău nu au avut o strategie clară de soluţionare a problemei, fiind astfel deseori depăşiţi de situaţie. Rezolvarea problemei ar fi posibilă dacă oficialii moldoveni ar avea o strategie bine definită în acest sens. Deşi au fost întreprinse careva acţiuni mai concrete la începutul anului 2006, aceste nu pot fi considerate suficiente pentru o reintegrare în drepturi ale proprietarilor.

2.2.2 Violarea dreptului de proprietate a victimelor represiunilor politice,47 probleme ce ţin de restituirea proprietăţilor spoliate de la Mitropolia Basarabiei de către autorităţile sovietice. Problemele ce ţin de revendicarea averii confiscate, naţionalizate sau luate în alt mod de către regimul de ocupaţie sovietică în perioada 1917-1989, îi afectează pe unii cetăţeni ai Republicii Moldova mai bine de 14 ani. Deşi Parlamentul Republicii Moldova a adoptat acte normative,48 care prevăd în mod expres că averea confiscată, naţionalizată sau luată în alt mod se va restitui persoanelor deportate şi ulterior reabili tate sau moştenitorilor lor, această dispoziţie legală nu este respectată pe motiv că legislaţia în vigoare ar fi imperfectă. Astfel, a fost prevăzut prin lege că modul de restituire către persoanele reabilitate a averii nelegitim confiscate, naţionalizate sau luate în alt mod, precum şi mărimea plăţii pentru imobil, se va stabili de către Guvern. Deşi executivul a adoptat în acest sens o hotărâre,49 aceasta a fost declarată 45 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Promo Lex. 46 Vezi amănunte la capitolul 3, Drepturile Omului în regiunea de est, Transnistria. 47 În perioada 1940-1941 şi 1944-1952 autorităţile de ocupaţie sovietică au deportat din Moldova în Siberia şi Kazahstan mii de familii, inclusiv copii, bătrâni şi femei gravide. Întreaga avere a familiilor a fost naţionalizată şi niciodată retrocedată. Spre exemplu, deportarea în masă din noapte de 6 iulie 1949 a fost efectuată conform hotărârii Biroului Politic al CC al Partidului Comunist al URSS „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi şi alte categorii, precum şi a familiilor acestora”. Numai decizia în cauză prevedea deportarea din RSSM a 11.280 de familii (40.850 de persoane) în Siberia din Federaţia Rusă şi Kazahstan. 48 Legea cu nr.1225-XII din 08.12.1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, www.justice.md. 49 La 26 mai 1995, Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.338 „Cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor”. În punctul 2 din Hotărîre se stipula că în cazurile în care, din motive obiective, averea persoanelor reabilitate nu s-a păstrat şi nu poate fi restituită, se va recupera valoarea ei, dar plafonul achitărilor nu poate depăşi suma de 200 lei pentru fiecare familie deportată. Punctul 3 din Hotărîrea nr.338 prevede că, în cazurile în care valoarea averii nu poate fi determinată, lipsind documentele necesare, se achită o compensaţie nu mai mare de 90 lei pentru o familie deportată.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova neconstituţională50 în privinţa mecanismului de acordare a compensaţiilor pentru averea naţionalizată, confiscată sau luată în alt mod. Astfel, Parlamentul a fost practic obligat să adopte o lege specială în acest sens. Cu toate acestea, pe parcursul a şapte ani, Legislativul Republicii Moldova nu a adoptat nici o modi ficare în lege ce ar rezolva problema respectivă.51 Atât asociaţiile de profil din Republica Moldova, cât şi alte organisme internaţionale au atenţionat autorităţile Republicii Moldova despre necesitatea reglementării corecte a acestei probleme. În aşa mod, în luna oc tombrie 2005 Guvernul a propus un proiect de lege52 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice. Prezentul proiect nu a fost discutat în Parlament pe parcursul anului 2005. Se pare că Cabinetul de Miniştri dorea să soluţioneze această problemă, însă proiectul în cauză nu face altceva decât să dubleze hotărârea precedentă a Executivului, care în parte a fost declarată contrară Legii Supreme. Prin urmare, problema persoanelor reabilitate rămâne pe lista celor nesoluţionate pe parcursul anului 2005, lezând astfel dreptul de proprietate a acestor persoane, care se află în impo sibilitatea de a-şi revendica averea. Această problemă este cu atât mai gravă cu cât este în vigoare un act de dispoziţie care prevede expres restituirea averii, însă nu există un act ce ar stabili mecanismul de despăgubire. Totodată, vârsta înaintată a victimelor represiunilor politice scade şansa ca unii dintre ei să-şi mai revendice drepturile. Din cauza imperfecţiunii legislaţiei, organele judiciare examinează în mod diferit dosarele cu privire la restituirea averii, deseori acestea fiind tergiversate nejustificat. De multe ori instanţele de judecată nu ţin cont de actele normative adoptate şi interpretează diferit prevederile legale, deşi a fost deja generalizată o practică în acest domeniu.53 În acest context trebuie menţionat faptul că marea majoritate a victimelor represiunilor sovietice au vârsta de peste 75 ani.54 În acest sens, este elocvent cazul d-nei V.S., originară din raionul Hânceşti, unde au locuit şi părinţii săi împreună cu bunicii. În anul 1941 întreaga familie a d-nei V.S. a fost deportată în Kazahstan, iar averea părinţilor şi bunicilor a fost trecută în folosul comunităţii. Peste 15 ani, în 1956, familia d-nei V.S. s-a reîn tors în Moldova, însă nu li s-a permis să se instaleze în satul de baştină. Statul nu le-a întors nici bunurile ce au aparţinut părinţilor şi buneilor reclamantei (fâşii de pământ, imobile importante, cum ar fi case, hotel, crâşmă, baie, alte obiecte de menire socială). Valoarea reală a bunurilor confiscate se estimează la suma de circa 250 mii euro. În 2002, reclamanta V.S. a înaintat o acţiune în instanţa de judecată, solicitînd încasarea sumei de 250 mii euro. Printr-o hotărâre de judecată din 2003, reclamantei i-a fost dispusă în casarea contravaloarea sumei de 180 mii euro. Însă hotărârea dată este casată de către Curtea de Apel un an mai târziu, iar cauza trimisă la rejudecare, fiind invocat bugetul auster al statului.55 În urma rejudecării cererea reclamantei este respinsă ca neîntemeiată. Această hotărâre este atacată şi ulterior, prin de cizia Curţii de Apel din 2005, reclamantei îi este atribuită suma de 8 mii de euro. Deşi suma respectivă reprezintă numai 3 la sută din valoarea reală a bunurilor, decizia totuşi este atacată la Curtea Supremă de Justiţie de către reprezentanţii autorităţilor publice. Ca urmare a exăminării acestui recurs cauza este remisă spre rejudecare, fiind invocate temeiuri formale. Actualmente, dosarul se află pe rolul instanţelor de judecată. De remarcat că judecatorii au avut păreri diametral opuse, fiecare dintre ei interpretând legea în felul său. Astfel, din cauza refuzului de a stabili concret care este mecanismul de achitare a compensaţiilor persoanelor deportate majoritatea cauzelor sunt tărăgănate.56 Un alt caz relevant la acest capitol este examinarea în instanţa de judecată a unei cauze privind revendi carea unui teren de 166 hectare şi preţul unui conac boieresc (un coplex de imobile – hotel, crâşmă, case de locuit etc.). Toate aceste imobile s-au aflat pe teritoriul actualului municipiu Chişinău. Surorile L.H. şi A.C., au fost deportate împreună cu părinţii în anul 1941 în Siberia - regiunea Ivdel, Rusia. Toate bunurile ce le-au aparţinut au fost confiscate. La întoarcere, statul a refuzat să le restiuie averea. În 2003, recla mantele se adresează în instanţa de judecată. Până astăzi instanţa de judecată este în imposibilitatea de a emite vreo decizie din cauza neprezentării documentelor oficiale ce ar confirma valoarea concretă a averii. Deşi bunurile imobile ce au aparţinut reclamantelor au fost demolate în anul 1987, organul înregistrării de stat a bunurilor imobile sub diverse pretexte evită să prezinte documentele solicitate.57 Aceste exemple demonstrează o dată în plus că autorităţile statului nu întreprind toate măsurile necesare pentru a stabili un mecanism de restituire a averii confiscate ilegal de către regimul totalitar comunist. Această inerţie a organelor centrale este contrară atât legislaţiei naţionale, cât şi actelor internaţionale, cum ar fi articolului 1 al Protocolului Adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Victimele repre siunilor politice şi moştenitorii acestora sunt de părerea că autorităţile Republicii Moldova nu aplică legislaţia

50 Curtea Constituţională prin Hotărîrea sa nr.41 din 20.07.1999 a constatat că modul de restituire a averii nelegitim confiscate sau naţionalizate a victimelor represiunilor politice, de recuperare a costului averii în cazurile în care bunurile nu pot fi restituite în natură, precum şi stabilirea mărimii plăţii pentru imobil fac parte din regimul juridic general al proprietăţii. În conformitate cu prevederile art. 72 al. 3 lit.i) din Constituţie, regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează doar de către Parlament prin lege organică. Prin urmare Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că reparaţiile pentru bunurile luate de stat în mod abuziv de la persoanele supuse represiunilor politice trebuie să fie reglementate printr-o lege specială. 51 http://www.azi.md/news?ID=34946, Victimele represiunilor regimului comunist-stalinist au participat la mitingul prilejuit de implinirea a 56 de ani de la deportarile comuniste din 6 iulie 1949. 52 Hotărîrea Guvernului nr.1074 din 12 octombrie 2005 53 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu nr.35 din 24.10.2003 cu privire la generalizarea practicii judiciare în domeniul aplicării Legii cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice. 54 Media şi speranţa de viaţă în Republica Moldova este aproximativ 60-70 ani. 55 În şedinţa de judecată judecătorul Curţii de Apel Chişinău care esamina cauza a declarat următoarele: “Dacă vă admitem cererea şi obligăm statul să vă plătească milioane de lei, atunci noi de unde vom mai primi salariul?” 56 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Promo Lex. 57 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Moldova.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 naţională şi nu au dreptul să invoce motivul lipsei resurselor financiare pentru achitarea despăgubirilor. Deşi Hotărârea Parlamentului nr.1226 din 8.12.1992 pentru punerea în aplicare a Legii privind reabilita rea victimelor represiunilor politice săvîrşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie (7 noiembrie 1917 - 23 iunie 1990) obligă Guvernul Republicii Moldova să iniţieze negocieri privind plata unor despăgubiri cu autorităţile Federaţiei Ruse, succesoarea de drept a URSS. Mai mult, victimele represiunilor staliniste consideră că Rusia beneficiază până în prezent de rezultatele muncii depuse şi de toate bunurile create în perioada detenţiei ilegale în lagărele sovietice, rămase pe teritoriul Federaţiei Ruse şi aduc ca argument exemplul Germaniei, care a achitat compensaţii victimelor regimului fascist. Considerăm că soluţionarea acestei probleme ţine de competenţa Parlamentului, care urmează imediat să adopte o lege specială cu privire la restituirea averii şi compensarea prejudiciilor cauzate în urma represiunilor (inclusiv morale). Ar fi elocventă o lege similară celei din România în baza căreia urma să fie restituită atât averea imobilă, cât şi cea mobilă, iar în cazul imposibilităţii - achitarea unei compensaţii. În cazul Republicii Moldova, în pofida prevederilor exprese din legea privind restituirea tuturor bunurilor, autorităţile invocă alte prevederi ce interzic restituirea terenurilor foştilor proprietari, ceea ce în opinia noastră este o încălcare gravă a principiului de respect pentru bunuri. Totodată, în situaţia creată dreptul la despăgubire poate fi apărat doar pe cale judiciară, excluzând posibilitatea de a parcurge o cale administrativă. Chestiunea proprietăţilor spoliate ale Mitropoliei Basarabiei58 nu a fost soluţionată nici pe parcursul anului 2005. Odată cu deportarea în masă a băştinaşilor în Siberia, în perioada 1917-1989, de către regimul sovi etic, bisericile au fost următoarea ţintă a atacurilor regimului. Majoritatea bisericilor au fost închise, unele dintre ele au fost distruse sau au fost transformate în depozite de cereale. După obţinerea independenţei, conform statutului său Mitropolia Basarabiei este succesoare istorică, spirituală şi canonică a Mitropoliei Ba sarabiei care a funcţionat până în anul 1944.59 Legislaţia Republicii Moldova prevede restituirea proprietăţii care a fost confiscata în timpul regimului sovietic persoanelor represate sau exilate pe motiv politic. Această legislaţie este extinsă şi asupra tuturor comunităţilor religioase. În baza legislaţiei în vigoare, Mitropolia Basarabiei a înaintat Guvernului Republicii Moldova mai multe cereri de retrocedare a proprietăţilor sale bisericeşti confiscate abuziv şi deţinute până în prezent de către stat. Toate aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate. Cu toate acestea, Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) a fost favorizată în comparaţie cu alte grupuri religioase.60 Structura Patriarhiei Moscovei nu a întâmpinat dificultăţi în recuperarea practic a întregii proprietăţi, iar în cazurile când proprietatea a fost distrusă, Guvernul a oferit compensaţii alter native. În schimb, Mitropolia Basarabiei, este singura Biserică din Republica Moldova căreia nu i s-a resti tuit nici unul dintre bunurile spoliate de stat. De altfel, pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului este deja înregistrat un nou dosar „Mitropolia Basarabiei versus Moldova”. Deasemenea, Mitropolia Basarabiei întâmpină dificultăţi şi în ceea ce priveşte revendicarea arhivelor proprii deţinute până în anul 1944, ceea ce îi creează mari dificultăţi în perspectiva revendicării proprietăţilor sale pe cale legală. Considerăm că problema e una de ordin politic iar soluţionarea ei ţine de voinţa autorităţilor centrale de stat, care ar putea adopta în acest sens actele necesare cu privire la restituirea proprietăţilor spoliate de la Mitropolia Basarabiei.

2.2.3 Aplicarea greşită a legislaţiei cu privire la expropriere pentru utilitate publică. Republica Moldova este în continuă dezvoltare, aflându-se în perioada de tranziţie spre o economie de piaţă. Acest proces presupune schimbarea şi modernizarea ţării în întregime, inclusiv a infrastructurii. În rezultat, există situaţii în care dreptul unui individ poate fi restrâns pentru o cauză de utilitate publică. Deşi legislaţia Republicii Moldova este conformă standardelor europene la acest capitol, se observă că autorităţile nu respectă mereu prevederile legale stabilite. Exemple elocvente în acest sens sunt, în special, în mediul urban, unde necesitatea de schimbare este evidentă, iar autorităţile nu întotdeauna ţin cont de drepturile proprietarilor. Dacă ar fi să clasificăm cazurile cu privire la expropriere, acestea s-ar referi la exproprieri pentru utilitate publică de interes naţional şi utilitatea publică de interes local. În ambele cazuri este prevăzută o procedură specifică în urma căreia se va permite exproprierea. Astfel, conform articolul 46 aliniatul 2 al Constituţiei RM este stabilit faptul că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea ca formă de transmitere a proprietăţii de la o persoană la stat urmează să parcurgă mai multe etape, una dintre care este publicitatea utilităţii şi cererea prealabilă adresată expropriatului.61 Însă, de multe ori autorităţile iniţial expropriază persoanele şi abia apoi fac public motivul care a stat la baza exproprierii, iar expropriatul se vede obligat să se adreseze în instanţele de judecată pentru a cere careva compensaţii şi despăgubiri. În acest sens, este încălcat principiul „egalităţii

58 Deşi a fost reactivata in luna septembrie 1992, Mitropolia Basarabiei a fost recunoscuta oficial în Moldova abia in anul 2002, la insistenţa Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Toate guvernele Republicii Moldova au refuzat, sub diferite pretexte, inregistrarea Mitropoliei Basarabiei. APCE a recomandat in 2002 autoritatilor de la Chisinau sa respecte decizia CEDO din 2001, care a obligat Guvernul de la Chisinau sa inregistreze Mitropolia Basarabiei. 59 http://www.azi.md/news?ID=31733 Statul a recunoscut Mitropolia Basarabiei drept succesor spiritual, canonic si istoric al Mitropoliei Basarabiei de pina la 1944. 60 http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=16&year=2005&country=6792. 61 Astfel, Legea Republicii Moldova cu privire la exproprierea pentru utilitate publică Nr.488-XIV din 08.07.1999 stabileşte concret procedura de expropriere şi etapele care urmează a fi parcurse de către autorităţi înainte de a intra în posesia bunului expropriat, www.justice.md.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova armelor”, fiind pusă în sarcina expropriatului obligaţiunea de a demonstra ilegalitatea acţiunilor autorităţilor publice. Mai mult, astfel de acţiuni durează în timp, fiind tergiversate de autorităţi. Mai jos am selectat două exemple ale unor astfel de încălcări, pe care am putea să le numim clasice, fiindcă se regăsesc şi în alte localităţi decât cele menţionate. Dna N. P., locuitoare a unui sat din raionul Călăraşi, deţinea o gheretă de vînzare a legumelor, care se afla în centrul oraşului Călăraşi, lîngă autostrada Chişinău-Ungheni. În baza unei dispoziţii a primarului de Călăraşi, ghereta a fost demolată sub pretextul construirii unui apeduct. În prealabil N.P. nu a fost despăgubită, nu i s-a achitat careva recompense şi nu i s-a propus careva compensaţii echitabile. N.P. a sesizat organele judiciare cu privire la apărarea dreptului de proprietate. Judecătoria raionului Călăraşi a dispus achitarea preţului gheretei şi acordarea unui alt teren pentru amplasare pe motiv că pe locul unde se afla ghereta era amplasată deja staţia de alimentare cu petrol. Prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel din februarie 2005 a fost menţinută această hotărâre. Cu toate acestea, decizia nu a fost executată.62 Este relevant faptul că autorităţile au demolat ghereta sub pretextul construcţiei unui apeduct, însă, în realitate, pe teritoriul dat a fost construită o staţie PECO. Deci nu se poate de spus că această imixtiune a fost necesară pentru utilitate publică. Astfel că deseori autorităţile uneori folosesc pretexte legale pentru a săvîrşi o ilegalitate. Un alt caz relevant de expropriere, de această dată pentru utilitate publică de interes naţional. O expro priere forţată fără respectarea normelor stabilite de legislaţie, poate fi considerată şi situaţia unui grup de ţărani din oraşul Sângera, municipiul Chişinău. Printr-o Hotărâre de Guvern din 21.12.2004, a fost dispusă transmiterea terenurilor, proprietate privată a unor ţărani, în folosinţa ÎS „Calea Ferată din Moldova” pentru construcţia unui tronson de cale ferată. La începutul lunii ianuarie 2005, lucrătorii Căilor Ferate au început lucrul cu privire la instalarea tronsonului Revaca-Căinari.63 Deşi autorităţile au invocat că este vorba de spre utilitate publică de interes naţional, nu a fost parcursă calea legală de expropriere. Nu a fost făcută publică această decizie prin Hotărârea Parlamentului aşa cum o cere legislaţia, nu au fost înaintate anumite propuneri de expropriere ţăranilor, ci a fost realizată o expropriere forţată. În pofida multiplelor adresări ale persoanelor lezate în drepturi şi a cauzei intentate în instanţa de judecată, autorităţile nu au întreprins măsuri pentru a soluţiona litigiul. În luna octombrie 2005, a fost dată în exploatare deja linia de cale ferată, însă problema cu privire la despăgubirea proprietarilor nu a fost soluţionată integral. Actualmente, pe de o parte petiţionarii de jure au rămas proprietari ai terenurilor respective, pe de altă parte acest tronson de facto funcţionează şi aduce deja un venit consistent Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”. Totodată, autorităţile refuză soluţionarea pe cale amiabilă a cerinţelor legale ale proprietarilor care au fost lipsiţi arbitrar de proprietate.64 Dacă în primul caz putea fi vorba despre o expropriere de interes local, a doua expropriere este de interes naţional, cu toate acestea se observă că în ambele situaţii imixtiunea în dreptul de proprietate se datorează profesionalismului redus al funcţionarilor ce dispun exproprierea. Prin urmare, conchidem că legislaţia cu privire la expropriere nu este respectată nici de către cei care stabilesc aceste reguli (Guvern, Parlament), dar şi de funcţionarii de rang mic. În concluzie am putea menţiona că autorităţile centrale ale statului ar trebui să atragă o atenţie deosebită unor astfel de cazuri, care sunt unele din cele mai grave încălcări ale dreptului de proprietate. În acest sens, funcţionarii care se fac vinovaţi de încălcarea acestor drepturi constituţionale ale cetăţenilor ar trebui să fie sancţionaţi.

2.2.4 Neexecutarea deciziilor judiciare cu privire la dezafectarea bugetului republican, problemele ce ţin de indexarea depunerilor băneşti. 2.2.4.1 Neexecutarea deciziilor judiciare cu privire la dezafectarea bugetului republican Anul 2005 a fost marcat de unii paşi pozitivi în ceea ce priveşte racordarea legislaţiei naţionale la stan dardele europene. În acest sens considerăm binevenită adoptarea unui Cod de Executare, fiind anulate dispoziţiile precedente cu privire la executarea deciziilor judiciare, valabile din perioada sovietică.65 Deşi codul aprobat prevede că orice discrimare este interzisă,66 se observă şi multe omisiuni ce ar pune în imposibilitate executorul judecătoresc să acţioneze în interesele creditorilor, mai cu seamă aceasta se referă la executarea deciziilor ce ţin de încasarea sumelor băneşti din contul organelor de stat. Acest as pect fiind coroborat cu împuternicirile şi importanţa organelor de executare, ne trezeşte dubii în ceea ce 62 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Promo Lex. 63 Construcţia acestui tronson a fost necesară pentru a asigura legătura cu sudul Republicii Moldova, întreruptă odată cu ocuparea Căilor Ferate din Tighina de către reprezentanţii regimului separatist de la Tiraspol. 64 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Promo Lex 65 La data de 15.02.2005 a fost promulgată Legea nr.443-XV, cu privire la Codul de Executare care a intrat în vigoare la 01.07.2005. În conformitate cu articolului 1 al Codului de Executare „procedura de executare are sarcina de a apăra şi a realiza drepturile şi libertăţile persoanelor fizice şi ale asociaţiilor lor, interesele persoanelor juridice prin executarea silită a hotărârilor, deciziilor, încheierilor, ordonanţelor, sentinţelor cu caracter civil ale instanţelor judecată, precum şi a hotărârilor altor organe. În scopul îndeplinirii acestor sarcini, legislaţia privind executarea stabileşte competenţa organelor de executare, statutul lor, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii. 66 Conform articolul 4 al Codului modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţii de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 priveşte echidistanţa organelor de executare când va fi vorba despre debitori – organe de stat sau instituţii subordonate acestora. Totodată acţiunile executorilor judecătoreşti vor fi declarative şi iluzorii în cazul în care vor fi în imposi bilitate de a executa titlurile executorii pe motiv că debitorii nu dispun de surse băneşti pentru stingerea datoriilor. Dacă ar fi vorba despre persoane fizice credem că statul nu ar putea fi în stare să schimbe starea lucrurilor, decât în cazul ridicării nivelului de trai al populaţiei. În acelaşi timp considerăm că statul ar putea crea un mecanism de control al persoanelor juridice ce ţine de capacitatea lor de executare a obligaţiilor asumate faţă de creditori. Evidenţiem la acest compartiment două categorii de persoane juridice: private şi publice. Este relevant cazul M.C., pensionară din municipiul Chişinău, care în anul 2004 a încheiat un contract de antrepriză cu o tipografie privind editarea unei cărţi. Tipografia se afla în centrul capitalei sub patronatul unor persoane bine cunoscute în municipiu, ceea ce a făcut să dispară orice dubiu al cetăţenei cu privire la onestitatea acestei instituţii. Ea a împrumutat 13000 lei pentru a achita serviciile tipografiei. Deşi banii au fost plătiţi în avans, lucrarea nu a fost efectuată în perioada stabilită. Pensionara a acţionat tipografia în judecată, cerând restituirea sumei băneşti. Prin Hotărârea Judecătoriei Centru din aprilie 2005, acţiunea pensionarei a fost admisă pe deplin. A fost depusă o cerere la executorul judecătoresc, dar acesta a sta bilit faptul că în privinţa tipografiei sunt deja mai multe titluri executorii ce nu pot fi executate pe motiv că instituţia respectivă nu dispune de anumite bunuri sau sume băneşti care pot fi urmărite. Toate bunurile ce se aflau în sediul tipografiei erau arendate de la o altă întreprindere. În aşa mod, pensionara a rămas doar cu hotărârea cu privire la încasarea sumei, iar banii nu au mai fost încasaţi. Putem constata că astfel de cazuri sunt foarte des înregistrate. Spre deosebire de executarea hotărârilor în privinţa persoanelor private, s-ar părea că executarea hotărârilor în privinţa persoanelor juridice cu capital de stat sau a autorităţilor publice ar fi mai simplă. Însă realitatea este de altă natură. Conform unor prevederi legislative,67 titlurile executorii ce ţin de deza fectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti ale instituţiilor finanţate de la bugetul de stat se transmit spre executare autorităţilor executive locale, care în comun cu instituţiile bugetare respective din subordine, sunt responsabile de prezentarea spre achitare la unităţile Trezoreriei de Stat a documentelor de plată. Această dispoziţie legală intră în contradicţie cu prevederile de non-discriminare enunţate mai sus, deoa rece stabileşte condiţii preferenţiale pentru reprezentanţii statului când este vorba de achitarea unor sume băneşti. Deci, această dispoziţie ar pune în imposibilitate executorul judecătoresc să întreprindă măsuri de executare silită a hotărârii în cazul dezafectării bugetului de stat. Astfel, autorităţile publice de stat sau persoanele juridice care fac parte din sistemul bugetar de stat au o posibilitate în plus de a tergiversa ex ecutarea deciziilor, fiind invocate motive formale sau lipsa surselor financiare. Este relevant în acest sens cazul S.V., care, în baza deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02.02.2005, a ben eficiat de un titlu executoriu cu privire la încasarea unei sume băneşti în valoare de 100 mii de lei din contul Consiliului raional Hânceşti. Aşadar, titlul executoriu fiind depus imediat la organele de executare, acestea l-au remis creditorului pe motiv că obligaţia de acordare a sumei îi revine numai autorităţii sus menţionate, executorul judecătoresc în acest sens neavând careva împuterniciri. Titlul a fost transmis pentru executare benevolă Consiliului raional, care a ezitat, în decursul unei perioade de câteva luni, să execute această decizie. Mai mult ca atât, refuzul de a primi spre executare titlul executoriu de către Oficiul de Executare a fost considerat legal de către instanţele de judecată. Un alt caz elocvent este cazul V.F., pensionar, originar din raionul Teleneşti, locuitor al municipiului Chişinău. Prin Hotărârea Judecătoriei Teleneşti din decembrie 2004 a fost dispusă încasarea unei sume în mărime de 100 mii de lei în beneficiul său din contul Consiliului raional Teleneşti pentru bunurile naţionalizate de la părinţii săi în anul 1949. Această Hotărâre a rămas irevocabilă ca urmare a menţinerii sale de către Curtea Supremă de Justiţie, în august 2005. Hotărârea a fost expediată pentru executare. Portărelul a refuzat să primească titlul executoriu pe motiv că în acest caz autorităţile urmează singure să execute decizia. Hotărârea a fost remisă Consiliului raional, care, în lipsa banilor, nu a executat-o în termeni rezonabili.68 În concluzie este necesar să menţionăm că statul ar trebui să stabilească nişte condiţii mai rigide faţă de persoanele juridice private care prestează servicii, aşa încât ar garanta executarea obligaţiilor asumate de către aceştia faţă de creditori. În acelaşi timp, statul ar urma să instituie un control mai sever asupra executării titlurilor executorii ce ţin de încasarea sumelor băneşti din contul instituţiilor finanţate de la bugetul de stat.

2.2.4.2 Problemele ce ţin de indexarea depunerilor băneşti. Conform articolului 1 al Legii nr.1530 din 12.12.2002 privind indexarea depunerilor băneşti ale cetăţenilor în „Banca de Economii”, se recunoaşte obligaţiunea statului faţă de cetăţenii care au avut depuneri băneşti în „Banca de Economii”. Este vorba de persoanele care în perioada sovietică au încredinţat acestei instituţii financiare sume de bani (proprietate privată a deponenţilor). Întru executarea prevederilor legii respective a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr.179 din 20.02.2003 privind indexarea şi modul de plată a sumelor

67 Legea nr.847-XIII din 24.05.1996 privind sistemul bugetar de stat, cu modificările operate în anul 2004. 68 Cazuri preluate din activitatea Asociaţiei Promo Lex.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova indexate pentru depunerile băneşti ale cetăţenilor în „Banca de Economii”. Aceste acte prevăd achitarea sumelor indexate în două etape: în I-a etapă se va achita suma indexată pentru prima mie de ruble de pe toate conturile deţinute de deponent în raport 1 rublă – 1 leu; în a II-a etapă se va achita suma indexată la soldul ce depăşeşte prima mie de ruble în raport de 2,5 ruble – 1 leu. Achitarea sumelor este efectuată în dependenţă de vârsta deponenţilor. Conform Legii bugetului pentru anul 2005, în anul curent a fost prevăzută suma de 57 milioane lei pentru aceste scopuri, dintre care 54.4 milioane lei a fost achitată la 72 mii de cetăţeni pentru prima etapă.69 Observăm că problema depunerilor băneşti mai persistă, dat fiind faptul că nu se găsesc surse financiare suficiente pentru a stinge datoriile existente faţă de depunători. Mai mult, se observă o discriminare a per soanelor în dependenţă de vârstă.

2.2.5 Alte probleme ce ţin de apărarea dreptului la proprietate. Conform Legii cu privire la proprietate, dreptul de proprietate în RM este recunoscut şi ocrotit de lege. Proprietarului îi aparţine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi şi a le administra. Orice imixtiune în proprietatea privată din partea terţilor este interzisă. Statul garantează apărarea acestor drepturi, totodată statul are obligaţia pozitivă de a apăra cetăţeanul de orice intervenţie din partea terţilor în proprietatea sa. Datele statistice pentru anul 2005 relevă că au fost înregistrate circa 16642 de infracţiuni contra proprietăţii, adică furturi, jafuri, tîlhării, delapidări în proporţii deosebit de mari, escrocherii etc.70 Legislaţia în vigoare garantează fiecărui cetăţean apărarea dreptului de proprietate, totodată este prevăzută pedeapsa penală pentru comiterea unor astfel de infracţiuni. În conformitate cu legislaţia procedural-penală, victima are dreptul la o examinare echidistantă şi multilaterală a cauzei sale. În acest sens, victima este investită cu o mulţime de drepturi. La cererea victimei este pornită urmărirea penală, sunt efectuate cercetări cu privire la infractorii care au comis aceste crime. Odată ce presupusul infractor a fost găsit, iar dosarul transmis instanţelor de judecată, cauza victimei se consideră rezolvată, iar cererea sa înaintată organelor de poliţie satisfăcută. În acelaşi timp, anual, instanţele de judecată emit sentinţe prin care inculpaţii diferiţi justiţiei sunt achitaţi, adică sunt recunoscuţi nevinovaţi în comiterea infracţiunilor contra proprietăţii. În cazul în care s-a demonstrat că presupusul infractor este nevinovat, victima nu mai poate înaintata o altă cerere de tragere la răspundere penală, chiar dacă în final cauza sa nu a fost descoperită. Or, aceasta din urmă trebuie să depună din nou o plângere la organele de poliţie, iar în cazul în care va primi un refuz, să-l conteste în modul stabilit de lege, ceea ce implică o procedură îndelungată şi anevoioasă. Se impune ca organele procuraturii, în cazul în care se va constata că persoanele învinuite sunt nevinovate de comiterea atentatului la proprietatea privată a victimei, să se autosesizeze şi să demareze o nouă anchetă, ceea ce, nu se întâmplă. Considerăm, deci, că ar fi oportună modificarea legislaţiei procedural-penale la acest compartiment. O ultimă problemă abordată în contextul încălcărilor dreptului la proprietate este cea ce se referă la co tele valorice ale fermirilor în gospodăriile agricole ţărăneşti. Pe parcursul anului 2005, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, au fost încălcate drepturile de proprietate ale ţăranilor, care deţin cotele valorice în gospodăriile agricole. Începând cu anul 1999, în urma destrămării gospodăriilor agricole colective, bunuri le ce s-au aflat în proprietatea fostelor gospodării, după achitarea tuturor creanţelor, au fost împărţite salariaţilor acestor gospodării. Aceste bunuri au fost transmise în folosinţa societăţilor comerciale nou-cre ate. Deşi aceşti agenţi economici au fost creaţi în baza Legii cu privire la programul de privatizare şi a altor acte normative, iar întregul proces a fost verificat de comisiile de privatizare, totuşi, în ultimii ani, tot mai multe persoane afirmă că societăţile comerciale au fost formate netrasparent, prin delapidarea bunurilor ce au aparţinut colectivităţii. De multe ori din această cauză apar dispute care pot degenera în conflicte de amploare. O situaţie de acest gen a fost monitorizată în comuna Bălţata, raionul Criuleni. Peste 250 de locuitori ai localităţii nu şi-au primit salariul pentru anii 2000-2002. Odată cu lichidarea gospodăriei colective obliga tivitatea achitării salariului a fost transmisă unei societăţi comerciale, care odată cu preluarea datoriei a obţinut şi o serie de imobile în contul stingerii salariului. În cele din urmă, imobilele transmise în contul datoriei salariale au fost transmise unei alte societăţi comerciale, deşi oamenii nu şi-au primit banii promişi. Din aceste considerente, locuitorii au fost nevoiţi să sesizeze instanţele de judecată.71 Situaţii similare se întâlnesc practic în fiecare localitate, unde majoritatea locuitorilor nu pot înţelege cum este folosită proprietatea lor comună, care este transmisă altor societăţi. În concluzie, sugerăm autorităţilor crearea unor comisii în atribuţiile cărora ar intra verificarea şi calificarea acţiunilor persoanelor cu funcţii de răspundere care au gestionat averea comună.

69 Informaţie oferită de către Ministerul Justiţiei al RM, scrisoarea nr.04-18/312 din 17.05.2006. 70 Statistica D.O.I. al MAI pentru anul 2005. 71 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Promo Lex.

retrospectiva anului 2005

2.3. Dreptul la informaţie, libertatea de opinie şi exprimare 2.3.1. Dreptul la informaţie Potrivit Constituţiei, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Mijloacele de informare publice nu sunt supuse cenzurii.72 Totodată, condiţii destul de accesibile şi favorabile sunt stipulate şi de către legea specială cu privire la informaţie.73 Deşi acest act este calitativ, autorităţile nu-l aplică în modul cuvenit. Opinia dată o împărtăşesc atât experţii naţionali, cât şi cei internaţionali.74 În pofida faptului că legislaţia în vigoare la acest compar timent este una foarte accesibilă şi conţine foarte puţine restricţii în ceea ce priveşte informaţia care nu poate fi furnizată, prevederile legale nu sunt aplicate adecvat. Cele mai multe plângeri parvin în privinţa autorităţilor publice locale, care refuză, sub diverse motive, eliberarea informaţiei solicitate. Dacă ar fi să facem o clasificare a celor mai importante aspecte ce se referă la respectarea dreptului privind accesul la informaţie, aceasta s-ar realiza în felul următor: • Principiile accesului la informaţia deţinută de autorităţile publice; • Accesul mass-media la informaţie; • Proceduri judiciare ale dreptului la informare; • Accesul la procesul decizional.

2.3.2. Principiile accesului la informaţia deţinută de autorităţile publice Conform Legii privind accesul la informaţie, furnizorii de informaţii sunt autorităţile publice centrale şi lo cale, autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească; instituţiile publice centrale şi locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop realizarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi ale altora cu caracter necomercial, precum şi persoanele fizice şi juridice, care, în baza legii sau a contractului cu auto ritatea publică ori instituţia publică, sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale, inclusiv de informaţii cu caracter personal. În conformitate cu legislaţia în vigoare, autorităţilor publice le revine un rol foarte important în ce priveşte asigurarea persoanelor cu informaţii de ordin general şi special. În funcţie de cunoştinţele şi de calificarea funcţionarilor publici depinde aplicarea corectă a legislaţiei şi, nemijlocit, respectarea dreptului oricărui cetăţean cu privire la accesul la informaţie. Realităţile din Republica Moldova ne demonstrează, însă, că majoritatea funcţionarilor nu cunosc sau nu doresc să respecte legislaţia specială cu privire la informaţie. De cele mai multe ori accesul cetăţeanului la informaţie este oprit din cauza multiplelor impedimente care sunt legate nemijlocit de factorul uman – atitudinea funcţionarilor. Aceştia, contrar legislaţiei în vigoare, cer ca solicitanţii să comunice pentru ce au nevoie de această informaţie, unde ea va fi prezentată şi cu ce scop. Al doilea aspect ţine de refuzul funcţionarilor de a elibera informaţia în forma cerută de petiţionar. Al treilea aspect ţine de termenul de examinare a cererilor cu privire la informaţie. Astfel, termenul pentru eliberarea informaţiei este de 15 zile lucrătoare conform art. 16 al Legii privind accesul la informaţie, însă funcţionarii, de cele mai multe ori, acordă informaţia cu omiterea nejustificată a acestui termen. În conformitate cu prevederile legii, informaţia poate fi clasificată în două tipuri: personale şi oficiale. Informaţia cu caracter personal o constituie datele ce se referă la o persoană privată identificată sau identificabilă, a cărei dezvăluire ar constitui o violare a intimităţii persoanei, ce ar face parte din categoria informaţiei confidenţiale despre persoane. Informaţii oficiale sunt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. Accesul la informaţia oficială poate fi îngrădit numai în cazurile strict prevăzute de lege.

2.3.3. Accesul mass-media la informaţie. Republica Moldova se situează pe treapta a 19–a din lista de 27 de ţări, printre republicile ex-sovieti ce şi ţările din Europa Centrală şi de Est, privind independenţa mass-media.75 Acest indicator este unul îngrijorător, dat fiind faptul că, în mare măsură, în funcţie de libertatea presei cetăţenii sunt informaţi corect.

72 73 74 75

Art. 34 din Constituţie, Legea privind accesul la informaţie nr.982 din 11.05.2000. http://www.acces-info.org.md/index.php?cid=133&lid=146 Conform studiului global efectuat de către Organizaţia „Freedom House”, întitulat “Libertatea presei în 2005”, publicat la http://www.freedomhouse.org

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova La situaţia din 31.12.2005, în Republica Moldova existau 201 de publicaţii periodice.76 Din aceste publicaţii foarte puţine au un tiraj ce depăşeşte 20 mii de exemplare. Acest număr de publicaţii periodice raportat la numărul de cetăţeni ai Republicii Moldova vorbeşte despre faptul că majoritatea cetăţenilor noştri au in teres scăzut faţă de presă şi, respectiv, faţă de informaţiile din ele. Situaţia respectivă se datorează, într-o mare măsură, calităţii informaţiei prezentate de aceste publicaţii. Mass-media nu are un drept special la informaţie, dreptul aparţinând fiecărei persoane în mod egal. În acelaşi timp, profesia de jurnalist se bazează pe dreptul fundamental de a căuta şi publica informaţii de in teres general. Conform Legii presei,77 în Republica Moldova libertatea presei constituie un drept fundamen tal, consfinţit de Constituţie. Statul garantează tuturor persoanelor dreptul la exprimarea liberă a opiniilor şi ideilor, la informare veridică asupra evenimentelor din viaţa internă şi cea internaţională, prin intermediul publicaţiilor periodice şi al agenţiilor de presă, care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului poli tic. Astfel, accesul la informaţie al mass-media ar fi o necesitate vitală pentru informarea veridică şi rapidă a opiniei publice. Potrivit aceleiaşi legi, reprezentanţii autorităţilor publice prezintă operativ materialul şi informaţia solicitate de publicaţiile periodice şi de agenţiile de presă, exceptând materialele şi informaţiile confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare, precum şi informaţiile calificate drept secret de stat. Se pare că, deşi dreptul de acces la informaţie a mass-media ar trebui să fie mai extins decât cel a cetăţenilor în general, situaţia este altă. Şi unii şi alţii se confruntă cu probleme ce ţin de obţinerea informaţiei. În această ordine de idei, este relevant cazul ziarului „Timpul” contra Parlamentului Republicii Moldova, care a fost pus pe rol încă în 2004, însă decizia finală a fost emisă în luna februarie 2005.78 Cazul viza inter pelarea directorului ziarului către Eugenia Ostapciuc, preşedintele Parlamentului la acel moment, depusă în luna mai 2004, cu privire la asigurarea accesului la stenogramele şedinţelor în plen ale Legislativului din perioada toamnă-iarnă 2002, cunoscându-se că şedinţele sunt publice. Fiind depăşit termenul de ex aminare a cererii, administraţia Parlamentului a remis redacţiei o scrisoare cu un conţinut sumar prin care a anunţat că respinge cererea de acces la informaţie. Motivul a fost următorul: “Stenogramele sunt acte interne... Modul de păstrare şi eliberare a stenogramelor este prevăzut de Regulamentul privind eliberarea stenogramelor şedinţelor parlamentului. Derogări de la regulament nu se admit”. Astfel, considerând acest răspuns ilegal, ziarul „Timpul” a acţionat în judecată Parlamentul Republicii Moldova. Din acest răspuns putem deduce că prin invocarea regulamentul intern Parlamentul ar putea refuza accesul la informaţie oricărei instituţii mass-media. La 15.02.2005 Curtea Supremă de Justiţie a dat câştig de cauză conducerii Parlamentului.79 Conform experţilor în domeniu, această hotărâre reprezintă o dovadă în plus că refuzul neîntemeiat al autorităţilor de a elibera informaţia oficială de interes public este susţinut de multe ori, din motive neînţelese, de către organele judiciare ale Republicii Moldova, contrar legislaţiei în vigoare. Un alt caz de încălcare a dreptului la informaţie s-a consumat pe data de 16 decembrie 2005. Redactorulşef al săptămînalului independent de investigaţii „Ziarul de Gardă”, d-na Aneta Grosu, a fost arestată chiar în incinta Curţii de Apel Chişinău pe motiv că a făcut poze pe holul clădirii. Jurnalista a fost chemată la Curtea de Apel Chişinău pentru a ridica o copie de pe decizia instanţei ce a fost pronunţată pe marginea unui dosar de presă. În timp ce aştepta, ziarista fotografia pe holurile Curţii de Apel. În acelaşi timp, două persoane, una în roba judecătorească şi alta în civil, aflate într-un dialog pe hol, observând că sunt sur prinse de aparatul foto, s-au năpustit asupra ziaristei, insistând distrugerea pozelor. În pofida faptului că ziarista s-a legitimat, persoanele date nu au renunţat la agresiunile verbale. A fost chemat serviciul de pază. Persoana în civil a cerut pazei să cheme poliţia pentru escortarea ziaristei la Comisariatul de poliţie Botanica. Deşi ziarista insista să fie eliberată, argumentând că ceea ce se întâmplă este un abuz, deoarece ea se afla în exerciţiul funcţiunii, persoana în civil a forţat-o să distrugă în prezenţa lui pozele din aparat. Ziarista a fost eliberată doar după intervenţia avocatului său.80 Aşa cum s-a mai menţionat, dreptul de a primi informaţie în orice formă este unul absolut necesar jurna listului. E de remarcat că activitatea ziariştilor de investigaţii, care şi-au pus ca scop de a dezvălui activităţi de corupţie, nu beneficiază de protecţia organelor de drept, mai mult ca atât reprezentanţii organelor de drept îşi permit abuzul faţă de unii reprezentanţi ai mass-media. Dreptul la informaţie a mass-media cuprinde atât dreptul de a primi informaţia, cât şi de a difuza această informaţie. Potrivit Constituţiei Republicii Moldova, mijloacele de informare publice nu sunt supuse cenzurii. Astfel ele sunt libere să difuzeze orice informaţie ce nu este contrară legii şi care nu atentează la drep turile şi libertăţile altor persoane. Constatăm că deşi autorităţile statului şi-au luat angajamentul de a nu limita accesul mass-media la informaţie şi de a nu cenzura activitatea lor, de multe ori autorităţile statului, invocând motive formale, cenzurează informaţiile difuzate, iar în cazul în care nu este posibilă o astfel de cenzură autorităţile recurg la alte metode. Nu ne vom opri la cazul Companiei publice „Teleradio-Moldova”, deoarece ea a fost monitorizată de mai mulţi experţi naţionali şi internaţionali în domeniu, fiind obiectul unor rapoarte separate în acest sens, dar am putea oferi alte exemple elocvente la acest compartiment. De multe ori opinia publică a fost informată sau atenţionată că statul, prin intermediul structurilor sale, restricţionează activitatea unor instituţii mass-media în cazul în care ele devin incomode.

76 77 78 79 80

Informaţie oferită de către Ministerul Justiţiei al RM, scrisoare nr.05/2787 din 13.04.2006. Legea presei nr.243 din 26.10.1994, www.justice.md www.timpul.md Centrul Acces Info - „Accesul la informaţie”, Chişinău 2006. www.garda.com.md

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Un exemplu clar în acest sens ne serveşte cazul postului de radio din or.Sângera. Acest post de radio deseori critica în cadrul emisiunilor sale activitatea autorităţilor publice locale în ceea ce priveşte ges tionarea resurselor şi aplicabilitatea legislaţiei. În acelaşi timp, în cadrul emisiunii era criticată activitatea autorităţilor centrale ale statului. Deşi postul de radio dispunea de tot pachetul de documente necesar activităţii unui post de radio, la intervenţia unui deputat din fracţiunea comuniştilor activitatea postului a fost sistată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Motivul invocat de către autorităţi a fost un presupus pericol pentru sănătatea copiilor provocat de antena postului de radio instalată în preajma şcolii din localitate. De asemenea, s-a invocat faptul că această antenă perturbează unor anumite canale TV în localitate. Astfel, sistarea a avut loc de două ori pe parcursul anului 2005, adică anume în preajma alegerilor locale. În acest sens, au fost implicate mai multe instituţii cum ar fi Centrul Naţional ŞtiinţificoPractic de Medicină Preventivă, organele procuraturii. Ulterior, după desfăşurarea scrutinelor, activitatea postului de radio a fost reluată.81 Un alt caz controversat s-a înregistrat la 18 octombrie 2005 când Consiliul Coordonator al Audiovizua lului a suspendat temporar licenţa de emisie a companiei „Analitic Media Group”, pentru retransmiterea postului rusesc „Pervâi canal”. Observatorii internaţional şi-au arătat îngrijorarea în legătură cu lipsa de transparenţă în cadrul luării deciziilor de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului.82 În acest sens, Consiliul Europei a insistat din nou ca toate actele normative aprobate ce ţin de activitatea mass-media să fie respectate, iar toate modificările să fie aprobate în conformitate cu standardele europene şi în urma consultărilor cu experţii Consiliului Europei.83 O problemă gravă ce ţine de accesul la informaţie a cetăţenilor Republicii Moldova o reprezintă faptul că majoritatea posturilor de radio şi televiziune sunt retransmise din alte ţări, cele mai multe posturi fiind retransmise din Federaţia Rusă. În aşa mod întreg fluxul de informaţii difuzate de acestor posturi, de multe ori are drept scop influenţarea populaţiei şi nu informarea. Puţinele posturi locale şi naţionale din Moldova nu dispun suficient de emisiuni de dezbateri publice, iar cele străine nu reflectă situaţia din Moldova şi nu oferă posibilitatea populaţiei să se implice activ în discutarea şi căutarea soluţiilor pentru rezolvarea aces tora. În 2005 s-a înregistrat majorarea numărului instituţiilor mass-media ieşite de sub controlului guvernului sau a partidelor politice. Cu toate acestea, într-o mare măsură acestea rămân la dispoziţia diverselor forţe politice, de la care primesc finanţare.84 Acest fapt se observă cel mai bine şi este sesizat în campaniile electorale.

2.3.4. Proceduri judiciare în privinţa accesului la informaţie. După cum s-a enunţat anterior, dreptul cetăţeanului la informaţie, deşi este garantat de Constituţie şi alte acte normative, el continuă să fie nerespectat. Chiar dacă legiuitorul a prevăzut o cale extrajudiciară de soluţionare a litigiului privind accesul la informaţie, oricum această modalitate s-a dovedit a fi ineficientă. Astfel, calea judiciară rămâne unica soluţie pentru obţinerea informaţiei necesare. Această procedură pre vede intentarea unui dosar în contenciosul administrativ85 în baza căruia se va solicita obligarea pârâtului de a furniza informaţia, totodată, după caz încasarea sumelor pentru prejudiciile morale. Pe parcursul anului 2005, s-a observat că cetăţenii sunt tot mai des tentaţi să-şi apere dreptul privind accesul la informaţie in diferent de tipul ei. Însă deseori ei sunt nevoiţi să se adreseze în instanţa de judecată pentru a obţine ceea ce doresc. Cele mai multe litigii se referă la refuzul neîntemeiat al autorităţilor publice locale de a furniza informaţii de ordin general locuitorilor. Este de menţionat faptul că aceste litigii ar putea fi soluţionate pe cale amiabilă, însă de cele mai multe ori autorităţile publice locale nu doresc soluţionarea unor litigii atât de simple prin prezentarea informaţiei solicitate. Astfel, în afara faptului că reprezentanţii autorităţilor publice locale nu pot exercita eficient funcţiile sale fiind purtate prin instanţele de judecată, de cele mai multe ori ei sunt obligaţi să achite şi plăţi ca urmare a examinării litigiului de judecată. Asociaţia „Promo-Lex” a monitorizat un caz elocvent cu privire la refuzul de a furniza informaţii unor cetăţeni. D-nii T.I. şi J.N. au solicitat furnizarea unor informaţii de ordin general ce ţine de activitatea consiliului sătesc. Începerea litigiului a avut premisa încă în anul 2004, însă decizia definitivă a fost emisă abia la finele anului 2005. Prin hotărârea instanţei de fond – Judecătoria Nisporeni - a fost admisă acţiunea înaintată, iar primăria a fost obligată să furnizeze informaţia solicitată. Totodată, administraţia publică locală a fost impusă să achite prejudicii morale şi materiale consistente reclamanţilor. Această hotărâre a fost menţinută integral de către Curtea de Apel Chişinău, decizia devenind irevocabilă. Ulterior, primăria a depus o cerere de revizuire, care a fost respinsă de către Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii Su preme de Justiţie a Republicii Moldova a fost admisă integral plângerea depusă de către primărie, iar cauza trimisă la rejudecare. De data aceasta, însă, Curtea de Apel Chişinău a casat Hotărârea în baza căreia primăria a fost obligată să furnizeze informaţii şi să achite prejudiciile morale şi materiale, respingând inte gral pretenţiile reclamanţilor. Instanţa de judecată nu a indicat clar care sunt temeiurile respingerii acţiunii,

81 82 83 84 85

http://www.freedomhouse.org/research/freeworld/2005/Kuwait-PNG.pdf http://www.usembassy.md/ru-HRR2005.htm http://assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/doc05/EDOC10671.htm http://www.usembassy.md/ru-HRR2005.htm Contenciosul administrativ ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept. Legea contenciosului administrativ nr. 793, adoptată la 10.02.2000.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova fiind formulată o concluzie generală, precum că în virtutea funcţiunii sale petiţionarii care sunt şi consilieri pot să aibă acces liber la orice informaţie, deci nu pot solicita informaţie în forma scrisă. Considerăm că intenţionat a fost clasată decizia irevocabilă, fiindcă nu se dorea crearea unui precedent ce s-ar referi atât la obligarea furnizării de informaţii, cât şi la achitarea prejudiciilor morale reclamanţilor.86 La fel au fost depistate şi alte dosare de acest gen de către organizaţia de profil din domeniu, cum ar fi Centrul „Acces Info”, care a monitorizat multe litigii referitoare la proceduri judiciare cu privire la accesul la informaţie. De cele mai multe ori dosarele de acest tip sunt tergiversate, iar conţinutul hotărârii nu cores punde aşteptărilor reclamanţilor. Concluzia: atât autorităţilor publice locale, cât şi instanţelor judecătoreşti le este frică să respecte dreptul cetăţenilor privind accesului la informaţie, fobie ce nu poate fi înţeleasă. Cu toate acestea, uneori acţiunile înaintate de către reclamanţi sunt susţinute pe deplin de către instanţele de judecată. Ziaristul I. B., reprezentat de experţii Centrului „Acces Info”, a solicitat de la Parlamentul Republicii Moldova permisiunea de a face cunoştinţă cu raportul financiar al Parlamentului şi anume admi nistrarea resurselor planificate în bugetul de stat pe anul 2002. Parlamentul a expediat solicitantului o notă explicativă a raportului despre executarea bugetului de stat pe anul 2002. Ca urmare a acestui răspuns reclamantul I.B. a depus o cerere de chemare în judecată la Curtea Supremă de Justiţie, prin care a solici tat obligarea Parlamentului de a prezenta informaţia solicitată. Prin hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 08.07.2005, pârâtul a fost obligat să prezinte informaţia solicitată. Fiind contestată de către Parlament, Colegiul Civil şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a respins totuşi recursul depus de Parlamentul Republicii Moldova şi a menţinut hotărârea contestată.87 Trebuie să menţionăm faptul că în Codul Penal este prevăzută răspunderea penală pentru încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale privind asigurarea şi de realizarea dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile dreptu rilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului. Pe parcursul anului 2005 astfel de dosare nu au fost intentate,88 deşi situaţia la acest capitol rămâne extrem de gravă.

2.3.5. Accesul la procesul decizional Accesul la procesul decizional ar putea fi clasificat în două categorii: accesul la lucrările organelor investite cu drept de a lua decizii şi publicitatea legilor, hotărârilor şi a deciziilor adoptate. Anul 2005 a fost marcat de schimbări în această privinţă, în urma cărora publicul larg a recăpătat posibili tatea de a obţine informaţiile privind şedinţele în plen ale Parlamentului. Dezbaterile din Legislativul ţării sunt transmise în direct la Radioul Naţional şi postul TV „Moldova 1”. În aşa mod, putem spune că populaţia are un acces mai liber la procesul decizional. În ceea ce priveşte şedinţele consiliilor locale acestea sunt publice şi careva plângeri în acest sens nu au fost înregistrate. Cât priveşte publicarea deciziilor adoptate, considerăm că la acest capitol sunt probleme care urmează a fi soluţionate. Astfel, conform Legii nr.173-XIII din 6 iulie 1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, cu modificările ulterioare, legile, promulgate de Preşedintele Republicii Moldova, hotărârile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, actele Curţii Constituţionale şi ale Curţii de Conturi, actele normative ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale Băncii Naţionale a Moldovei, actele internaţionale se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, editat de Agenţia Naţională de Presă “Moldpres”, în limba de stat cu tradu cere în limba rusă şi în alte limbi, conform legislaţiei. Cu părere de rău, tirajul acestei reviste este de circa 20000 de exemplare săptămânal. Având în vedere că numărul populaţiei, conform rezultatelor ultimului recensământ, este de aproape 4 mln. de oameni, putem considera că acces liber la această revistă nu poate fi suficient. Un alt aspect foarte important ce limitează accesul populaţiei la actele adoptate de către organele de resort ar fi preţul înalt al „Monitorului Oficial”, care, în raport cu salariul mediul lunar, este de 2 la sută. În realităţile Republicii Moldova acest preţ este exagerat de mare şi din aceste considerente pentru o mare parte a populaţiei revista dată este un lux, aceasta fiind disponibilă în mare parte întreprinderilor şi instituţiilor. Totodată, pe parcursul anului 2005, accesul la actele oficiale adoptate şi intrate în vigoare a fost limitat şi de suspendarea, în baza cauzei penale intentate de către Direcţia delicte transfrontaliere şi informaţionale a D.S.O. al MAI RM, a site-ului www.docs.md, care a fost o adresă utilă pentru un număr important de cetăţeni, care consultau legislaţia Republicii Moldova. Totuşi, este de remarcat că majoritatea instituţiilor de stat şi-au creat propriul site, iar la 21.12.2005 a fost lansat site-ul Centrului de Informaţii Juridice al Ministerului Justiţiei al RM www.justice.md, care dispune de o bază de date cu actele oficiale adoptate şi intrate în vigoare.

86 Caz preluat din activitatea Asociaţiei Promo Lex. 87 Centrul Acces Info - „Accesul la informaţie”, Chişinău 2006, pagina 337. 88 Articolul 180 Cod Penal.

retrospectiva anului 2005

2.3.6. Libertatea de opinie şi de exprimare. Fiecărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin orice alt mijloc posibil. Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.89 Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării.90 Acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat. Totodată, dreptul absolut de a avea opinii proprii fără ingerinţe şi defineşte circumstanţele speciale în care libertatea de exprimare şi informare poate fi limitată.91 Orice persoană are dreptul la exprimare92 şi acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Realităţile din Republica Moldova pe parcursul anului 2005 au demonstrat că în unele cazuri autorităţile centrale ale statului pot intimida cetăţenii, lezând dreptul lor la libertatea de exprimare şi opinie, fără ca reva regrete.93 Statul reacţionează bolnăvicios în special în cazul în care obiectul discuţiilor este activitatea organelor aparatului central. Libertatea de exprimare poate fi exercitată pe larg în special în cadrul mitingurilor şi întrunirilor publice. Cu toate acestea, autorităţile statului se pare că nu tolerează nici un fel de critică la adresa lor. Un exemplu elocvent ar fi cazul preşedintelui ONG „Hyde Park”, d-nului Oleg Brega, care pe data de 7 iulie 2005, în timp ce participa la pichetarea Parlamentului Republicii Moldova, manifestaţie autorizată, iniţiată de „Euro-Nova Media Group”, ţinând în mâini o pancartă cu mesajul „Un CCA politizat – piedică în calea presei indepen dente”, a fost reţinut de către colaboratorii poliţiei. Astfel, în jurul orelor 12.00, în timp ce coloana oficială a preşedinţilor Republicii Moldova şi Macedoniei a trecut prin faţa protestatarilor, ultimul „şi-a permis” să fluiere în urma coloanei oficiale pentru a atrage atenţia asupra protestului. După aceasta de Oleg Brega sau apropiat doi tipi în civil care l-au somat să înceteze şi să ascundă fluierul. Persoanele nu s-au prezentat, respectiv, nu era clară situaţia. Ulterior persoanele în civil l-au îmbrâncit pe Brega, unul chiar l-a lovit în faţă, iar poliţia n-a intervenit, în pofida apelurilor repetate ale acestuia. La sfârşitul mitingului, în spatele Parlamentului, d-nul Brega a fost ajuns de un tânăr în civil, care s-a prezentat angajat al organelor afacerilor interne, apoi, împreună cu alte persoane, l-au forţat să urce întrun automobil fiind transportat la Comisariatul de Poliţie Buiucani. Acolo i s-a perfectat un proces verbal al contravenţiei administrative. Tot în acea zi, domnul Brega a fost transportat la Judecătoria Buiucani, unde i s-a aplicat o amendă pentru faptul că ar fi comis „huliganism nu prea grav”.94 Astfel, sancţionarea unei persoane doar pentru că şi-a expus punctul său de vedere într-o formă nepericuloasă pentru alţi cetăţeni, în cadrul unei acţiuni de protest, nu poate fi tolerată într-o societate democratică. Vorbind despre cazul menţionat mai sus, putem spune că poliţia şi-a făcut o tradiţie din a-i pedepsi pe cei care îndrăznesc să se exprimă liber în public. Organele de drept doresc să-i sperie pe cetăţeni pentru ca aceştia să nu participe la diverse manifestaţii. Concluzia: dacă eşti activ, atunci poţi fi reţinut, chiar dacă ulterior se va stabili că nu ai încălcat nimic. În acest sens e relevant şi cazul Asociaţiei Cetăţeneşti pentru Lichidarea Consecinţelor Pactului Molo tov-Ribbentrop, care a organizat, pe 1 decembrie 2005, un miting autorizat cu ocazia Zilei Naţionale a României, iar în scurt timp au fost avertizaţi de Ministerul Justiţiei că au încălcat Legea privind contracara rea activităţii extremiste, deoarece au pledat public (în discursul preşedintelui organizaţiei, prof. Dr. Ist, Iacob Golovca şi prin lozincile afişate) contra statalităţii Republicii Moldova şi pentru unirea cu România. Aceleaşi preîntâmpinări au fost înaintate şi altor persoane care s-au expus asupra originii sale etnice şi dorinţa lor de reintegrare, care în nici un mod nu poate fi considerată drept aţâţare a vrajbei naţionale şi lichidarea statului Republicii Moldova. Mai multor organizaţii obşteşti le-au fost înaintate sesizări cu privire la presupusa încălcare a legii cu privire la contracararea activităţii de extremism, deşi sesizarea urmează a fi înaintată doar dacă persoanele au îndemnat la desfăşurarea activităţii extremiste, s-au expus pentru comiterea unor crime de război sau a unor alte crime întru nimicirea totală sau parţială a vreunui grup etnic, social, rasial, naţional sau religios, ceea ce în realitate nu a fost. Credem că înaintarea sesizărilor în acest caz ar fi o constrângere a dreptului la libertatea de exprimare şi opinie. Iar în perspectiva lichidării organizaţiei conform aceleiaşi legi ar fi o limitare a libertăţii de exprimare.

89 90 91 92 93 94

Articolul 32 din Constituţie. Articolul 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului Articolul 19 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice Articolul 10 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului http://www.homeoffice.gov.uk/rds/country_reports.html www.curaj.net

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.4. Dreptul la întruniri, asociere şi religie. 2.4.1. Dreptul la întruniri şi asociere Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.95 În Legea cu privire la întruniri este prevăzută procedura de obţinere a autorizaţiilor pentru organizarea unor întruniri. Legea respectivă stabileşte că desfăşurarea întrunirilor publice urmează a fi autorizată de către organele administrării publice de stat, adică de primăriile din localităţile respective. Se pot impune restricţii la desfăşurarea întrunirilor si mitin gurilor numai în cazul în care se va stabili că acestea pot degenera în conflicte şi pot atenta la securitatea publică. Astfel, legiuitorul a stabilit expres motivele în baza cărora se va interzice desfăşurarea întrunirii. Însă au fost înregistrate cazuri când eliberarea autorizaţiilor a fost refuzată pentru alte motive nespecificate în lege, cum ar fi oportunitatea desfăşurării întrunirilor şi alte motive care ţin de desfăşurarea întrunirii. Anul 2005 a fost unul plin de evenimente politice şi de alt caracter, fiind astfel marcat de o mulţime de întruniri şi mitinguri. Ţinând cont de faptul că, practic, toate evenimentele au avut loc în capitală, am so licitat informaţia respectivă de la Primăria mun. Chişinău. Pe parcursul anului 2005, Primăria municipiului Chişinău a examinat 190 de declaraţii prealabile despre autorizarea întrunirilor, refuzând desfăşurarea a 26 de întruniri. În instanţele judiciare au fost înaintate 13 cereri de anulare a dispoziţiilor respective.96 Astfel, conform datelor de mai sus, pe parcursul anului 2005 numai în Chişinău au avut loc 164 de întruniri. Constatăm că este un număr suficient pentru a susţine că populaţia din ce în ce mai mult recurge la astfel de măsuri pentru a-şi manifesta atitudinea faţă de unele probleme sociale sau politice. Conform legislaţiei în vigoare, există o listă exhaustivă de cazuri în care manifestaţiile nu pot fi autor izate. Cu toate acestea, deseori autorităţile publice locale refuză neîntemeiat autorizarea întrunirilor sub pretexte subiective. Este relevant cazul ONG „Hyde Park”, care a fost refuzat în autorizarea unor mitinguri în repetate rânduri. În consecinţă, organizaţia s-a adresat instanţelor de judecată. De exemplu, „Hyde Park” şi-a propus să picheteze sediul Ambasadei României la Chişinău ca urmare a atitudinii autorităţilor ţării respective faţă de unii etnici români, cetăţeni ai RM în privinţa acordării cetăţeniei române. Primăria capitalei a refuzat autorizarea întrunirilor de două ori (pentru 5 ianuarie 2005 şi 22 aprilie 2005), deoarece problema cu care s-au adresat petiţionarii „era decăzută şi nu poate servi ca temei pentru o întrunire” sau că în acel timp au loc alte evenimente organizate de conducerea de vârf a ţării (summit-ul GUUAM din 22.04.05, care însă se desfăşura în alt loc decât cel solicitat de HP). Totuşi, edilii capitalii au autorizat un miting în faţa Ambasadei României pe data de 30 noiembrie 2005, de Ziua Românilor de Pretutindeni, iar acţiunea s-a desfăşurat paşnic, fără incidente. Asociaţia „Hyde Park”a contestat în instanţa de judecată dispoziţiile Primăriei prin care au fost refuzate cererile de autorizare a pichetelor. Primele două dosare au fost examinate de toate instanţele naţionale, care au respins cererea petiţionarului. Drept urmare, „Hyde Park” s-a adresat la CEDO.97 Un alt caz cu acelaşi final s-a consumat în octombrie 2005. De ziua Chişinăului, ONG „Hyde Park” şi-a propus să organizeze în parcul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” o acţiune de promovare a libertăţii cuvântului. Însă, cererea organizaţiei a fost respinsă de autorităţile publice locale sub pretextul că în acea zi în parc aveau loc alte evenimente culturale organizate de primărie, ceea ce s-a dovedit a fi incorect. Şi pe acest caz instanţele de judecată au considerat că nu au fost încălcate drepturile la întrunire. Din aceleaşi motive, Primăria Chişinău a refuzat să autorizeze mitingurile şi întrunirile organizate de Asociaţia Obştească „Gender Doc-M”, asociaţie ce apără drepturile minorităţilor sexuale, cu privire la desfăşurarea unei demonstraţii paşnice, mai mult ca atât unii reprezentanţi au fost reţinuţi fără a li se întocmi procese verbale.98 E de menţionat că în conformitate cu prevederile articolului 184 Cod Penal violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea, fie prin constrângerea lor la participare, se consideră infracţiune şi se pedepseşte penal. Pe parcursul anului 2005 nu au fost atestate cazuri de inten tare a dosarelor penale pentru astfel de încălcări. Dreptul la asociere este garantat atât de Constituţie, cât şi de acte internaţionale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, etc. În acest sens, menţionăm că voinţa cetăţenilor depinde, în mare măsură, de nivelul de dezvoltare a societăţii civile, care poate contribui atât la procesul decizional, cât şi la crearea unui cli mat favorabil dezvoltării democraţiei. Într-un astfel de mod, asociaţiile obşteşti, indiferent de profilul lor, sunt acele pârghii prin intermediul cărora cetăţenii îşi pot manifesta poziţia vis-a-vis de unele aspecte ale societăţii, precum şi intenţia de a schimba mersul lucrurilor. Asociaţiile obşteşti sunt formaţiuni benevole, de sine stătătoare, autogestionate, constituite prin libera manifestare a voinţei cetăţenilor asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile,

95 96 97 98

Articolul 40 din Constituţie. Informaţie oferită de către Direcţia Social Umanitară şi Relaţii Interetnice a Consiliului municipal Chişinău, scrisoarea nr.206/s din 05.04.2006. www.curaj.net. http://www.usembassy.md/ru-HRR2005.htm

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 economice, sociale şi culturale, care nu au drept scop obţinerea profitului. Scopurile şi sarcinile asociaţiei obşteşti sunt stabilite de statutul, regulamentul acesteia, de alte acte denumite în continuare statut, în registrate în modul stabilit de lege. Conform informaţiilor oferite de către Ministerul Justiţiei, la data de 31.12.2005 în Republica Moldova erau înregistrate 3456 asociaţii obşteşti. Este vorba de ONG-uri locale şi republicane.99 După cum s-a mai spus, asociaţiile obşteşti nu au drept scop obţinerea venitului, însă rigorile impuse organizaţiilor descurajează cetăţenii să se asocieze. Astfel, chiar dacă nu au activităţi financiare, asociaţiile trebuie să prezinte într-un an câteva zeci, mai bine zis circa 42 de declaraţii şi rapoarte la diverse organe de stat, cum ar Inspectoratul Fiscal, Ministerul Justiţiei etc., care urmează a fi întocmite în forme tipizate de către contabili. Astfel, asociaţiile obşteşti sunt egalate în această privinţă societăţilor comerciale. Din acest motiv, multe ONG-uri sunt puse în ipostaza de a achita amenzi şi penalităţi pentru simplul fapt că nu au depus la timp declaraţiile şi ca urmare se desfiinţează sau desfăşoară activităţi contrare legii.

2.4.2. Libertatea conştiinţei Libertatea conştiinţei este garantată de stat şi trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi respect reci proc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învărjbire. Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi orfelinate.100 Conform informaţiei acordate de către Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, la data de 01.01.2006 în Republica Moldova erau înregistrate 21 de Culte şi asociaţii religioase recunoscute oficial de către Stat, care întrunesc 2198 părţi componente ale lor. Acestea sunt următoarele: Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei); Biserica Ortodoxă Autonomă din cadrul Patriarhiei Române (Mitropolia Basarabiei); Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din or. Chişinău; Episcopia Romano-Catolică de Chişinău; Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste; Biserica (Uniu nea de Conferinţe) a Adventiştilor de Ziua a Şaptea; Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea „Mişcarea de Reformaţiune”; Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultul Penticostal); Organizaţia Religioasă a Martorilor lui Iehova; Federaţia Comunităţilor Evreieşti; Parohia Bisericii Apostolice Armeneşti; Societatea Conştiinţei Krişna din Moldova; Uniunea Comunităţilor Creştinilor Spirituali Molocani; Cultul Bahai; Comunitatea „Biserica Păcii” (Presbiterieni); Biserica Nouapostolică; Uniunea Bisericilor Libere (Cul tul Harismatic); Biserica Ultimul Testament; Biserica Biblică; Uniunea Comunităţilor Evreilor Mesianici şi Biserica Evanghelică-Luterană. Cei mai mulţi adepţi sunt ai religiei creştine ortodoxe – 98%, restul 2% sunt reprezentanţi ale altor culte şi religii.101 Conform aceleiaşi informaţii a Serviciului de Stat pentru problemele cultelor, se menţionează că nu a fost refuzată nici o solicitare de înregistrarea a vreunui cult. Cu toate acestea au fost sesizări în ceea ce priveşte refuzul autorităţilor de a examina cererile de înregistrare a unor culte. Este relevant în acest sens demersul misiunii OSCE privind înregistrarea comunităţii musulmane în municipiul Chişinău, în scrisoare se spunea că “Moldova trebuie să înregistreze comunitatea musulmanilor, în acelaşi mod în care au fost înregistrate şi alte comunităţi”.102 Legislaţia naţională nu prevede careva stipulări discriminatorii în privinţa cultelor, astfel, toate cultele sunt înregistrate fără nici o deosebire de apartenenţa etnică sau pe alte criterii de discriminare. Pe parcursul anului 2005, au fost consemnate în registrul cultelor 116 noi părţi componente ale cultelor.103 Sesizările efectuate de către Serviciul de Stat pentru problemele cultelor în marea lor majoritate s-au referit la aspecte ce ţin de activitatea religioasă a cetăţenilor străini fără acordul autorităţilor, refuzul neîntemeiat al autorităţilor locale de a elibera autorizaţii pentru construcţia lăcaşelor de cult, suspendarea lucrărilor de construcţie. Esenţial pentru respectarea libertăţii de conştiinţă este posibilitatea credincioşilor de a se ruga şi a se întruni în lăcaşe. În 2005, au apărut probleme grave în ceea ce priveşte acest drept al enoriaşilor. În acest sens, imposibilitatea construcţiei unei biserici în satul Corjova, raionul Dubăsari, este una relevantă. Astfel, Mitropolia Moldovei a decis construcţia unei biserici pe teritoriul acestei localităţi, aflate în partea stângă a Nistrului, sub jurisdicţia Republicii Moldova. Enoriaşii satului, având susţinerea parţială materială a autorităţilor publice locale, au efectuat toate procedurile premergătoare începerii unei construcţii, deţinând în acest sens toate autorizaţiile şi proiectele necesare. Cu toate aceste, în primăvara 2005, când enoriaşii au început lucrările de construcţie a lăcaşului (depozitarea materialelor de construcţii şi pregătirea solului pentru săparea temeliei), ei au fost împiedicaţi de către forţele separatiste din oraşul Dubăsari, aservite puterii de la Tiraspol. Separatiştii au încercuit locul prevăzut pentru construcţie şi nu au permis depozitarea

99 100 101 102 103

Informaţie oferită de Ministerul Justiţiei. Articolul 31 din Constituţie. http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=16&year=2005&country=6792 http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=16&year=2005&country=6792 Informaţie oferită de către Serviciul de Stat pentru problemele cultelor pe lîngă Guvernul RM, scrisoarea nr.169/01 - 8 din 29.03.2006.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova materialelor de construcţii. Autorităţile ilegale au declarat că acest proiect trebuie coordonat cu Patriar hul Întregii Rusii şi Episcopul Transnistriei. În pofida ilegalităţii cerinţelor sale, enoriaşii au fost nevoiţi să prezinte şi aceste acte. La începutul lunii octombrie 2005, când urma să fie începută construcţia bisericii, părintele paroh, care locuia în satul Corjova, a fost arestat de către miliţia transnistreană pentru mai bine de 3 ore. A doua zi, preotul a fost nevoit să plece din sat pentru a evita răzbunarea autorităţilor rebele, care l-au ameninţat cu răfuiala fizică în cazul în care va insista să continue construcţia bisericii. În felul acesta au fost trataţi şi alţi enoriaşi care participau nemijlocit la întocmirea documentaţiei şi transportarea materialelor de construcţii. Actualmente, construcţia bisericii este interzisă, iar locuitorii satului Corjova nu au posibilitatea de a desfăşura riturile ortodoxe, deoarece autorităţile constituţionale sunt în imposibilitate de a face ceva. Un alt exemplu de discriminare a unei entităţi religioase este atitudinea autorităţilor faţă de Mitropolia Basarabiei, care rămîne cel mai defavorizat cult din R. Moldova. Este relevant cazul parohiei ortodoxe române „Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Floreşti, care s-a constituit ca parohie a Mitropoliei Basarabiei după recunoaşterea acesteia şi a prezentat actele pentru înregistrarea parohiei la Serviciul de Stat pentru Culte. Serviciul pentru Culte a respins cererea de înregis trare sub pretextul că această parohie ar fi parte componentă a Mitropoliei Moldovei (Patriarhia rusă) şi că consiliul raional Floreşti nu a eliberat un aviz de constatare a existenţei parohiei. Prin urmare, parohia a intentat o acţiune în justiţie la Curtea de Apel Bălţi. Procesul a continuat la Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, care a pronunţat o hotărâre irevocabilă în favoarea parohiei. Cu toate acestea, consiliul raional Floreşti nu a executat pe parcursul anului 2005 decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 martie 2005. Mai mult decât atât, la 25 noiembrie 2005, poliţia locală a blocat intrarea în biserica construită de Mitropolia Basarabiei. Totodată, între timp, autorităţile locale au oficializat clădirea bisericii pe numele altei comunităţi, aparţinând structurii locale a Patriarhiei Moscovei. De asemenea, s-au înregistrat mai multe cazuri când parohiilor Mitropoliei Basarabiei li se refuza în construcţia bisericilor din motivul implicării în procesul decizional al autorităţilor publice locale al reprezentanţilor altei comunităţi religioase, cum ar fi cazul parohiei din Holercani şi parohia Sângera. Aceeaşi atitudine au avut-o unele primării faţă de cultele Martorii lui Iehova şi cea a Baptiştilor, cărora de asemenea le-a fost interzisă construirea de localuri pentru rugăciuni.104 Vorbind despre discriminare între reprezentanţii comunităţilor religioase putem constatata că Legea Repub licii Moldova privind actele de identitate şi sistemul naţional de paşapoarte, cuprinde prevederi discrimi natorii, prin care Mitropolitul de Chişinău din subordinea Patriarhiei Ruse este învestit cu competenţe şi imunităţi diplomatice şi deţine un paşaport diplomatic, în contrast cu şefii altor culte religioase înregistrate în Republica Moldova.105 Menţionăm că în articolului 185 din Codul Penal al Republicii Moldova este prevăzută răspundere penală pentru organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiunile cetăţeneşti. Pe parcursul anului 2005 au fost intentate 24 de dosare pe astfel de acţiuni.

104 http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=16&year=2005&country=6792 105 http://www.usembassy.md/ru-HRR2005.htm

retrospectiva anului 2005

2.5. Dreptul la educaţie Dimensiunea juridică a dreptului la educaţie cuprinde libertatea şi posibilitatea indivizilor de a beneficia de o educaţie adecvată şi suficientă condiţiei umane în cadrul societăţii. Constituţia Republicii Moldova stabileşte principiile generale care asigură atingerea acestei finalităţi de către sistemului educaţional. Aceste concepte au fost consacrate în Legea Supremă a ţării pornind de la ideea că educaţia este un ele ment cheie al dezvoltării, atât în mod individual, cât şi la nivelul societăţii în ansamblu. În continuarea acestei idei, trebuie să menţionăm deasemenea şi normele internaţionale care garantează fiecărei persoane dreptul la educaţie. Astfel, statele care au ratificat Pactul cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale recunosc că educaţia trebuie orientată spre dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane şi să contribuie la respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Articolul 28 din Convenţia cu privire la drepturile copilului stabileşte dreptul acestuia de a beneficia de educaţie. Menţionăm faptul că în anul 2005 a început un nou concept al reformei sistemului de învăţământ.Min isterul Educaţiei, Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova a elaborat proiectul unui set de legi în domeniul învăţământului, menit să asigure modernizarea sistemului naţional de învăţământ.106 Oportuni tatea elaborării proiectului a fost condiţionată de necesitatea renovării sistemului educaţional în contextul integrării Republicii Moldova în spaţiul şi structurile europene. Dacă conţinutul acestui cadru normativ care urmează a fi elaborat va corespunde finalităţii şi originii aces tui proiect, sub aspect conceptual sistemul de învăţământ se va alinia standardelor europene. Din aceste considerente deducem că situaţia în domeniul respectării dreptului la educaţie în Republica Moldova nu corespunde tuturor criteriilor şi aspectelor necesare, fiind condiţionată în primul rând de situaţia socioeconomică din ţară. Din această cauză, potrivit Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova în următorii ani se prevede o scădere a indicilor de bază. Astfel, sistemul de învăţământ poate fi caracterizat de următoarele cifre: în prezent capacitatea instituţiilor de învăţământ este utilizată în mărime de 75%, iar până în 2010 autorităţile prognozează micşorarea acesteia până la 50%.107 O imagine de ansamblu a problemei asigurării dreptului la educaţie, este reflectată de un sondaj, efectuat de către Centrul sociologic CIVIS,108 în anul 2004, cu genericul „Politica de stat în domeniul respectării dreptului la educaţie”. Potrivit rezultatelor acestuia 65% din respondenţi consideră că statul nu le asigură dreptul şi accesul la educaţie în condiţii egale, în timp ce 24% au afirmat contrariul. Totodată, 49% au de clarat că finanţarea limitată a învăţământului afectează respectarea dreptului lor la educaţie. Finanţarea limitată a domeniului respectiv este mai pronunţată şi evidentă în localităţile rurale ale ţării. Diferenţierea socio-economică tot mai accentuată dintre localităţile rurale şi cele urbane într-o oarecare măsură discriminează unele categorii sociale în ceea ce priveşte accesul la educaţie în condiţii de egali tate.109 În acelaşi timp, starea materială precară a familiilor din spaţiul rural crează condiţii dificile pentru un număr impunător de copii, care nu frecventează şcoala. Acest fenomen este determinat şi de lipsa părinţilor, plecaţi peste hotarele ţării la muncă. Presa din Moldova a relatat multiple cazuri reflectând situaţia respectivă şi constatând faptul că în majoritatea situaţiilor copiii minori sunt lăsaţi în grija buneilor, rudelor, vecinilor sau chiar fără supraveghere. Autorităţile locale şi instituţiile abilitate de stat trebuie să aprecieze fenomenul re spectiv şi să întreprindă măsuri concrete pentru a controla această situaţie. Un rol important în acest sens îl poate juca şi în continuare societatea civilă prin implementarea diverselor programe de educare şi infor mare. Graţie eforturilor societăţii civile şi mobilizării instituţiilor locale abilitate, în ultima perioadă de timp numărul copiilor neşcolarizaţi se află în continuă scădere însă problema nu a fost definitiv soluţionată. Fenomenele descrise anterior crează condiţii pentru implicarea minorilor în diverse acţiuni ilegale sau chiar la săvârşirea unor infracţiuni. Potrivit statisticii oficiale, oferite de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în anul 2005 au fost atrase la răspundere penală 18878 persoane, dintre care 1009 în vârstă de 14-15 ani, 1603 în vârstă de 16-17 ani. Una dintre cele mai importante probleme la acest capitol este nivelul slab de studiere a limbii oficiale în Moldova de către reprezentanţii minorităţilor naţionale. Autorităţile nu au creat pe parcursul anilor de independenţă un sistem educaţional adecvat prin care ar fi oferit posibilităţi egale cetăţenilor ţării, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, de a se încadra în societate. Astfel, în mare parte, reprezentanţii minorităţilor naţionale din Moldova nu au acces la studii în limba oficială a ţării şi respectiv, mai târziu aceştia sunt lipsiţi de posibilitatea obţinerii unor posturi şi funcţii administrative.110 Considerăm că aces tor categorii de cetăţeni li se încalcă realizarea deplină a dreptului la educaţie, prevăzut în p.3 art.35 din Constituţia Republicii Moldova.111

106 Informaţii şi date oficiale vezi http://www.edu.md/?lng=ro&MenuItem=7 107 „Politica statului în domeniul realizării dreptului la educaţie în Republica Moldova”, Raport al grupului de experţi din Republica Moldova, prezentat la Conferinţa Internaţională a experţilor din domeniul drepturilor omului, desfăşurată sub egida UNESCO la Kiev, Ucraina în perioada 26-27 aprilie 2006. 108 sursa 109 Spre exemplu, cheltuielile pentru educaţie (leu/elev) diferă de 2-3 ori în diverse instituţii de învăţământ 110 Spre exemplu, această situaţie persistă în unele localităţi din autonomia găgăuză, unde predarea în şcoli este efectuată în limba rusă, deşi populaţia este de origine găgăuză sau moldovenească/românească. 111 Constituţia Republicii Moldova, Art.35 Dreptul la învăţătură. p.3. Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţământ de toate gradele.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.5.1. Problema cadrelor didactice Această problemă este accentuată şi de fenomenul lipsei cadrelor didactice, specific zonelor rurale. Prob lema salarizării cadrelor didactice nu-şi pierde din importanţa pe care o conferă calităţii învăţământului. Până în prezent nivelul remunerării corpului profesoral, ca şi al majorităţii angajaţilor din sfera bugetară, continuă să rămână cel mai scăzute în Republica Moldova.112 În termeni comparativi, menţionând deaseme nea că cel mai mic salariu mediu a fost înregistrat în agricultură, salariul din învăţământ constituie circa 834 lei (aproximativ 50 Euro), în timp ce valoarea minimului de existenţă în anul 2004 a constituit, în me die pentru o persoană, 679,9 lei lunar113 (aproximativ 40 Euro). Un alt aspect al problemei date se manifestă prin exprimarea nemulţumirilor de către profesori în legătură cu lipsa de insistenţă şi fermitate în ceea ce priveşte protejarea intereselor salariale ale angajaţilor din învăţământ din partea organelor ierarhic superioare din domeniu, precum şi a sindicatelor de ramură.114 Asigurarea instituţiilor de învăţământ cu cadre didactice a devenit practic o problemă acută pentru Republica Moldova. Situaţia la acest capitol nu mai poate tolera careva amânări. Continuarea fenomenului abandonării instituţiilor de învăţământ de către cadrele didicatice cu experienţă şi a refuzului tinerilor specialişti de a se angaja, în special la instituţiile din spaţiul rural, va genera o criză majoră în următorii 3-5 ani. Din cauza salarizării insuficiente, în special, în instituţiile de învăţământ primar şi secundar şi cu preponderenţă în localităţile rurale se observă o abandonare de către cadrele didactice a instituţiilor de învăţământ.115 Problema cadrelor didactice este soluţionată individual de către fiecare instituţie de învăţământ. Astfel, în mare parte cursurile sunt ţinute de către pedagogii pensionari sau în unele cazuri de persoane fără specia lizarea respectivă. În acest context, este important să menţionăm şi necesitatea perfecţionării continue a profesorilor. Pentru a garanta condiţii egale minime elevilor din localităţile rurale, ceea ce ar oferi posibilităţi reale pentru dezvoltarea lor ulterioară, se cere ridicarea nivelului general al cadrelor didactice şi instruirea lor conform programelor şi metodelor moderne şi asigurarea instituţiilor de învăţământ din acest mediu cu inventar şi tehnică modernă.116 Considerăm că un important pas întreprins de către autorităţi în ceea ce priveşte ameliorarea actualei stări şi asigurarea cu cadre didactice a instituţiilor şcolare din mediul rural a fost operarea modificărilor la Legea învăţământului. Potrivit acestor modificări tinerii specialistii, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior cu profil pedagogic, care se vor angaja la locul de muncă conform repartizării în şcolile din mediul rural vor beneficia de o îndemnizaţie unică, în mărime de 30 mii lei (echivalentul a aproximativ 2000 Euro) precum şi de o locuinţă gratuită pentru perioada de activitate. În scopul garantării achitării îndemnizaţiei respective, Guvernul a aprobat Regulamentul Fondului pentru susţinerea cadrelor didactice tinere din mediul rural,118 care urmează a fi prevăzut anual în Legea bugetu lui de stat. Astfel, conform regulamentului menţionat, în decurs de o lună de la data angajării în funcţie, tinerii specialişti vor primi 7 mii de lei. Încă 10 mii de lei urmează a fi achitate la expirarea unui an de activitate, iar altele 13 mii lei – la expirarea a trei ani de muncă. Tinerii specialişti absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ mediu de specialitate vor beneficia de suma de 24 mii lei, achitaţi deasemenea în rate. Apli carea practică cu succes a acestor prevederi are drept scop întinerirea corpului didactic rural şi înlăturarea problemelor legate de lipsa cadrelor didactice în mediul rural. Totuşi, trebuie să menţionăm faptul că aceste măsuri nu au avut un rezultat vizibil,119 fapt ce în opinia noastră, trebuie să determine autorităţile să-şi continue eforturile în această direcţie. Totodată, unii ad ministratori ai instituţiilor rurale de învăţământ au declarat că nu sunt satisfăcuţi de nivelul de pregătire al tinerilor specilişti care au acceptat în 2005 să se angajeze în instituţiile rurale.

2.5.2 Baza tehnico-materială a instituţiilor şi asigurarea instituţiilor educaţionale cu material didactic Legislaţia naţională a Republicii Moldova garantează alocarea anuală de resurse bugetare pentru sistemul de învăţământ în volum de cel puţin 7% din PIB pentru asigurarea în mod prioritar a dezvoltării bazei 112 Potrivit statisticilor oficiale, în sfera bugetară, salariul mediu este de 920 lei, iar în sectorul real al economiei – 1.317 lei. Remunerarea medie a unui salariat în luna aprilie a fost de 1.278 lei. În sfera bugetară, salariul mediu a constituit în luna aprilie 971 lei, iar în sectorul real al economiei – 1.437 lei. / Cotidianul Flux, Nr.71 din 2005.05.25/ 113 ibidem 114 Drepturile cadrelor didactice nu sunt promovate şi apărate suficient. În acest sens, ar fi necesară stabilirea în învăţământ a unui salariu de bază care să fie la nivelul coşului minim de consum şi instituirea unui sistem de indexare a salariilor în dependenţă de creşterea acestuia. 115 Spre exemplu, Preşedintele Consiliului raional al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei din raionul Râşcani menţiona că unii profesori predau concomitent mai multe discipline, totodată de la 1 septembrie până la 1 decembrie 2005, au plecat aproximativ 32 de profesori din şcolile raionului, în schimb au fost încadraţi alţii 33. Totodată, reprezentanţii instituţiilor similare din Teleneşti indică că pentru a face faţă programului, un profesor este nevoit sa duca o sarcina jumatate–doua, din aceasta cauza invită pensionarii. Se mai întâmplă, însă, ca anumite ore să fie citite şi de nespecialişti. La Liceul teoretic din Glodeni din cei 55 de profesori, 17 dintre ei sunt invatatori pensionari, ceilalti au varste destul de inaintate, varsta medie a lor fiind de peste 50 de ani. Aceştia nu rezista din cauza salariilor foarte mici, si a conditiilor precare de viata in raport cu preturile care cresc de la o zi la alta. De la 1 septembrie pana acuma au plecat aproximativ 30–40 de profesori. Se mai întâmplă ca profesorii, pe motiv de boală, să lipsească câteva săptămâni în şir. În astfel de situaţii, copiii rămân în urma programei de invatamant. Anul trecut, din oferta de 50 de persoane, în raion au sosit doar patru tineri specialisti. 116 În discuţiile lor cu membrii Asociaţiei Promo-Lex, învăţătorii de la sate au invocat insuficienţa manualelor şi hărţilor, a laboratoarelor şi utilajului necesar, inclusiv a computerelor şi lipsa accesului la internet. 117 Legea nr. 418-XV din 16.12.2004; 118 Hotărârea Guvernului nr.1171 din 08.11.2005; 119 http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/02/060222_moldova_universitati.shtml Vasile Tarlev, prim-ministru al Republicii Moldova a menţionat că, în 2005, vârsta medie a 99 % dintre rectorii celor 130 de instituţii de învăţământ superior subordonate Academiei de ştiinţe era de peste 74 de ani.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 tehnico-materiale a sistemului de învăţământ şi utilarea instituţiilor de învăţământ la nivelul standardelor internaţionale. În acest mediu, finanţarea instituţiilor publice de învăţământ se efectuează în baza normelor aprobate de către autorităţile centrale şi locale.120 Acest criteriu este determinat prin calcularea cheltuielilor necesare la un elev, în dependenţă de tipul şi categoria instituţiei de învăţământ. În acelaşi timp, însă, mijloacele pentru reparaţie şi alte cheltuieli legate nemijlocit de asigurarea procesului de învăţământ lipsesc sau aceste alocări reprezintă o sumă neînsemnată pentru necesităţile minime. În legătură cu aceasta instituţiile de învăţământ şcolare şi preşcolare se văd obligate a se adresa părinţilor pentru susţinere financiară benevolă, ceea ce este foarte greu pentru multe familii dezavantajate. Considerăm că acest fapt se reflectă într-un mod nefavorabil asupra procesului de învăţământ şi nu reprezintă altceva decât o ilegalitate, or nu este posibil de asigurat un drept la educaţie fără condiţiile indispensabile acestui proces. Totodată, acest fenomen ar avea o tendinţă de stimulare a discriminării elevilor după „puterea financiară a părinţilor” din perspectiva obligaţiei statului de asigurare în mod egal a învăţământului obligatoriu. Baza tehnico-materială a instituţiilor de învăţământ, în special a celor din majoritatea localităţilor rurale, rămâne asigurată insuficient, chiar dacă în ultimii ani s-a observat o uşoară schimbare pozitivă a situaţiei. O mare parte a instituţiilor de învăţământ din spaţiul rural duc lipsa sălilor de sport şi a inventarului sportiv, a laboratoarelor didactice şi a condiţiilor pentru alimentarea elevilor. Deasemenea rămâne acută problema asigurării instituţiilor rurale cu literatura şcolară şi manuale. Anume chiria manualelor, adică achitarea unor taxe pentru utilizarea manualelor se consideră de către profesori, părinţi şi elevi drept o încălcare a dreptului la educaţie deoarece se răsfrânge negativ asupra calităţii învăţământului. În condiţiile sărăciei generale menţionate, mulţi părinţi nu-şi permit procurarea sau închirierea manualelor. Astfel, sunt accentuate diferenţele pe criterii financiare, provocând copiilor traume psihologice - „sindromul inferiorităţii”. Majoritatea bibliotecilor şcolare nu dispun de literatură artistică şi şcolară actuală, fondurile acestora fiind în mare parte completate din perioada sovietică cu literatură neactuală în grafia chirilică sau în limba rusă, cărţi depăşite de istorie şi care nu pot fi utile elevilor sau profesorilor. Datorită situaţiei descrise a apărut şi s-a dezvoltat fenomenul corupţiei în instituţiile de învăţământ din Moldova. Mai grav este faptul că astfel în Republica Moldova se educă spiritul respectiv încă de pe băncile şcolii. Deseori am fost martorii unor declaraţii şocante ale elevilor sau studenţilor referitor la fenomenul corupţiei prin care aceştia îşi exprimau convingerea despre necesitatea unor astfel de „relaţii” sau despre imposibilitatea combaterii fenomenului respectiv. Suntem de părere că extinderea fenomenului corupţiei în societate se exprimă prin degradarea proceselor democratice sau în cazul Republicii Moldova prin lipsa tradiţiilor democratice. De fapt, viciul corupţiei în instituţiile de învăţământ din R.Moldova urmează a fi tratat ca un factor ce lezează dreptul la educaţie în contextul următoarelor cifre: potrivit unor studii efectuate de Transparency International, studenţii specifică că profesorii le cer mită, în acest sens fiind înregistrate mai multe plângeri din partea studenţilor, în care sunt indicate fapte concrete de corupţie. Fenomenul poate fi explicat prin faptul că salariile neadecvate deseori forţează profesorii să caute şi alte soluţii pentru suplinirea venitu rilor personale. În Republica Moldova mulţi învăţători continuă să părăsească locul de muncă pentru că nu pot supravieţui din salariu. Rezultatele mai multor cercetări121 au demonstrat că fenomenul corupţiei în universităţile din Moldova capătă proporţii îngrijorătoare, de exemplu, potrivit barometrului de opinie realizat în noiembrie 2004, de către Institutul de Politici Publice constată că peste 50% dintre respondenţii cu studii superioare declară că fenomenul corupţiei este foarte raspândit printre profesori, în timp ce peste 36 la sută dintre respondenţii cu studii medii incomplete au reclamat coruptia122 în şcoală. În acelaşi context trebuie de menţionat faptul că Republica Moldova are cel mai mare număr de studenţi123 la 10 mii de locuitori - 221, de exemplu faţă de 210 în Germania. Din 10 studenţi moldoveni 6 obţin studii superioare, pe când în Germania - doar 2. Totodată, Republica Moldova instruieşte un număr de specialişti cu studii superioare care depăşeşte necesarul. Din aceste considerente este salutabil faptul aderării Repub

120 art.62 din Legea Învăţământului 121 Potrivit cercetării sociologice, realizată de către Grupul de iniţiativă anticorupţie „STUDENTUS INCORRUPTUS” informaţia colectată în cadrul unui sondaj efectuat în zece dintre cele mai importante universităţi din Chişinău, Bălţi şi Cahul: La capitolul „admitere”, s-a constatat că 76,7% din totalul respondenţilor cunosc diferite metode de admitere ilegală. În anii 2000-2004, 12,5% dintre studenţi s-au aflat în situaţia de a-şi cumpăra examenul de admitere, ofertele în acest sens fiind făcute fie de un intermediar, fie de un profesor, coleg sau de către un membru al administraţiei instituţiei. Potrivit sondajului, admiterea la universitate ar „costa”, în medie, circa 240 USD. Nici unul dintre cei care au recurs la metode ilegale de admitere nu a declarat cazul de corupere. Fiind întrebaţi dacă au plătit vreodată pentru examene sau note, 28% dintre cei chestionaţi au răspuns afirmativ, menţionând că un examen de promovare costă „în jur de 25 USD”. Cercetări similare s-au efectuat, cu ajutorul unor experţi americani şi al „Open Society Institute” din Budapesta, concomitent în şase ţări din sud-estul Europei: Bulgaria, Croaţia, Serbia, Macedonia, Albania şi Moldova. Dintre acestea, R. Moldova se situează în fruntea topului privind indicele de corupţie în instituţiile de învăţământ superior - 12,5%. /www.timpul.md Ziarul Timpul nr.246 din 8 iulie 2005/ 122 Studenţii afirmă că li se sugerează să cumpere cadouri profesorilor, iar cei care nu o fac iau note mai proaste. “Profesorii ne–au avertizat deja că dacă nu dăm câte 300 de lei fiecare, vom lua note proaste la licenţă. Profesorii afirmă că nota noastră depinde de suma de bani colectată”, susţin studenţii. În sate, învăţătorii acceptă plăţi din partea părinţilor în produse agricole sau ore de muncă, uneori ei vând cărţi şi manuale pe care le obţin la preţ redus. 123 La capitolul şcolarizare şi nivel de studii, Moldova se află printre primele 20 de ţări din lume. Ziarul de Garda nr.51 din 8.09.2005 http://garda.com.md/51/social/index. php

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova licii Moldova în mai 2005 la procesul de la Bologna,124 care la rândul său, face şi el parte din ansamblul de acţiuni de integrare a procesului de învăţământ în sistemul educaţional european. Aderarea la Procesul de la Bologna permite evidenţierea unor aspecte pozitive pentru Republica Moldova, prin faptul că sporeşte concurenţa, permite studenţilor să aleagă singuri ţara în care ei ar dori să studieze şi să muncească şi implicit se va ridica nivelul şi calitatea studiilor obţinute în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova. Prin urmare, implementarea procesului de la Bologna în contextul în care numărul mare de specialişti instruiţi în Republica Moldova depăşeşte necesarul,125 va deveni o oportunitate eficientă în vederea soluţionării problemei angajării tinerilor absolvenţi dar şi o modalitate de verificare a calităţii studiilor din Moldova. Dreptul la studierea tuturor obiectelor utile şi necesare pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii tre buie să beneficieze de o tratare imparţială din partea autorităţilor şi a societăţii. Însă, odată cu includerea în programul de învăţământ a cursului “Deprinderi de viaţă” şi “Sexul povestit celor mici” în societatea moldovenească au fost generate serioase şi controversate polemici. Disciplina „Deprinderi de viaţă” a fost introdusă ca obiect de studiu obligatoriu pentru clasele I-XII conform Planului-cadru de învăţământ pentru anul şcolar 2005-2006. În final, datorită presiunilor din partea unor grupuri de influenţă, în special a instituţiilor bisericeşti, dis ciplina a fost transferată la opţional, prin care „frecventarea orelor de „Educaţie sexuală” este posibilă cu acordul părinţilor pentru elevii claselor VIII-XII. Argumentele invocate împotriva predării acestui curs au vizat posibilitatea degradării moralităţii elevilor în special şi a societăţii în general. Opiniile în societatea moldovenească au rămas diferite în ceea ce priveşte predarea în şcoli a unor astfel de obiecte de studiu, iar autorităţile statului au adoptat o poziţie diplomatică oferind posibilitatea părinţilor de a decide în această cauză. Problema însă nu este epuizată, deoarece lipsa unor tradiţii democratice şi influenţa puternică a bisericii în mediul rural va conduce din nou la situaţii de dezavantajare a tinerilor din acest mediu în comparaţie cu semenii lor din mediul urban. Se consideră că ulterior aceştia vor fi mult mai vulnerabili în faţa diverselor riscuri. O altă problemă extrem de controversată în Republica Moldova, considerată de unii experţi drept o încălcare a dreptului la educaţie este cea a înlocuirii cursului de „Istoria Românilor” cu „Istoria Integrată”. Astfel, majoritatea istoricilor din Moldova consideră că această chestiune poartă un caracter politic, impus de către reprezentanţii Partidului Comuniştilor şi care afectează grav dreptul la identitatea istorică a majorităţii populaţiei de etnie moldovenească/românească.126 În mare parte, societatea nu se opune atât noului obiect de studiu cât conţinutului său. În acelaşi timp, lipsa totală de transparenţă din partea autorităţilor centrale ale statului în ceea ce priveşte elaborarea acestor manuale, implementarea ideii respective precum şi favorizarea cadrelor care acceptă predarea acestui curs în raport cu cei care nu îl agrează, sunt motive care au determinat o mare parte din istorici şi reprezentanţi ai societăţii civile să se opună experimentului. Privind această problemă ca o dimensiune juridică, o putem concepe ca violare a dreptului la libertatea conştiinţei şi a convingerilor, precum şi o încercare mai mult sau mai puţin forţată de schimbare a identităţii valorilor naţionale şi culturale ale cetăţenilor. Totodată, este regretabil faptul că în condiţiile în care instituţiile de învăţământ preşcolar şi preuniversitar duc lipsa manualelor elementare, a cadrelor didactice, a sălilor de sport şi a inventarului respectiv, autorităţile găsesc resurse financiare importante şi fac eforturi întro altă direcţie decât cea necesară. Prin caracterul semi-transparent al unor astfel de acţiuni şi mijloace, autorităţile nu fac altceva decât să tensioneze relaţiile sociale. În final ne vom referi la una dintre cele mai clare încălcări ale dreptului la educaţie în Republica Mol dova. Acest caz poartă aceiaşi amprentă politică şi datează din vara anului 2002. Deoarece societatea moldovenească a uitat iar autorităţile continuă să menţină situaţia, vom include acest caz în lista prob lemelor anului 2005. Este vorba despre situaţia Extensiunii Universitare „Dunărea de Jos” din Cahul, care a fost practic expulzată din Moldova contrar practicii internaţionale. În 1998, în cadrul Euroregiunii „Dunărea de Jos”, Guvernele Republicii Moldova, Ucrainei şi României au decis în favoarea activităţii la Cahul127 a unei extensiuni universitare din Galaţi, România.128 Partea română a alocat resurse financiare importante pentru modernizarea sălilor de studii şi amenajarea căminelor studenţeşti,129 iar un grup de profesori cu experienţă didactică din Galaţi se deplasau zilnic la Cahul pentru a preda la această instituţie de învăţământ. Studenţii, părinţiilor lor, populaţia, autorităţile locale şi administraţia Universităţii de Stat din Cahul au simţit un im puls şi o schimbare pozitivă imediată odată cu deschiderea extensiunii.

124 Acest proces reprezintă un cadru prin intermediul căruia statele europene şi-au propus să creeze, până în anul 2010, un Spaţiu Unic European al Învăţămîntului Superior. 125 Raportul privind dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova, realizat de către Departamentul Statistică şi Sociologie în anul 2004, arată că în ultimii 10 ani, în condiţiile surplusului forţei de muncă pe piaţa muncii, studiile superioare nu garantează plasarea în câmpul muncii conform specialităţii alese. www.statistica.md 126 Preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, Anatol Petrencu a declarat: “Experimentul de predare în şcoli a obiectului “Istoria. Curs integrat” este unul ideologic şi foarte periculos, care nu a fost elaborat conform prevederilor curriculare şi standardelor europene. ... responsabilii din învăţământ, în loc să susţină noi reforme în învăţământul istoric, promovează neadevărurile.” www.infotag.md 127 Oraş situat în sudul Republicii Moldova în apropiere de Ucraina şi România. 128 Localitate situată la aproximativ 50 km de or.Cahul 129 În acea perioadă (1998-1999) în căminele studenţeşti din or.Cahul, lipsea practic energia electrică şi cea termică, starea locuinţelor pentru studenţi era sub orice critică.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 În vara anului 2002, invocând motive formale, Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova a refuzat sem narea Protocolului interministerial de colaborare cu Ministerul Educaţiei al României şi astfel a interzis ac tivitatea acestei extensiuni în Moldova.130 Atât reprezentanţii autorităţilor locale, tinerii şi părinţii lor cât şi societatea civilă au protestat împotriva acestui abuz, prin care a fost încălcat dreptul tinerilor la educaţie. Inclusiv Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, instituţie a Parlamentului Republicii Moldova, a solicitat Guvernului „repunerea în drepturi a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ din Republica Mol dova doritori de a-şi continua studiile în străinătate.131 Totodată, încercând să apere drepturile la educaţie ale elevilor şi părinţilor lor, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova a organizat o masă rotundă şi o videoconferinţă la care s-au discutat problemelele respective. Autorităţile au invocat faptul că „legislaţia Republicii Moldova nu obligă ministerul de a semna acorduri şi protocoale de colaborare, ci numai stipulează acest fapt...”.132 După câteva luni de proteste şi incertitudine, autorităţile române au fost nevoite să evacueze extensiunea universitară, oferind posibilităţi egale tuturor studenţilor să locuiască la Galaţi şi să studieze la Universitatea din această localitate. Instanţele naţionale de judecată au respins cererea studenţilor către Ministerul Educaţiei şi în prezent petiţia studenţilor evacuaţi la Galaţi, Romania este înregistrată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Caracterul politic al acestui caz este demonstrat de faptul că autorităţile moldoveneşti au ignorat factorul economic şi social al activităţii acestei universităţi, deoarece în afara condiţiilor favorabile, create la Cahul, studenţii obineau o bursă, echivalentul căreia constituia un salariu mediu pe economie (cca $50). Din 2002 drepturile studenţilor sunt ignorate de către autorităţile Republicii Moldova, care nu au revenit la semnarea acestui document bilateral şi evită orice discuţie la acest subiect. Mai mult, semnarea protocolu lui de colaborare cu România nu se află în lista activităţilor Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova.133 Concluzii Chiar dacă cadrul legislativ naţional nu conţine prevederi contradictorii instrumentelor internaţionale, deteriorarea sistemului educaţional, lipsa unei politici de stat actuale şi criza socio-conomică au creat o serie de probleme în calea realizării dreptului la educaţie. Din informaţia prezentată este vizibil că cel mai important obstacol în vederea realizării dreptului la educaţie este finanţarea insuficientă a sistemului educaţional, astfel încât acest drept să fie asigurat în mod egal şi pentru copii din familiile sărace şi cei din mediul rural. Ansamblul de factori care determină starea precară din domeniul asigurării dreptului la educaţie nu este determinat numai de condiţia socio-economică în care se află Republica Moldova dar şi de factorul politic instabil, care de fiecare dată continuă să influenţeze procesul educaţional din Moldova. Recomandări Pentru soluţionarea problemelor din domeniul educaţiei se cere luarea unor măsuri urgente în vederea finanţării adecvate a sistemului educaţional (cu cel puţin 7% din PIB), majorării salariilor pentru corpul didactic, asigurării şi dezvoltării bazei tehnico–materiale a instituţiilor de învăţământ, şcolarizării tuturor elevilor şi realizării unui program de editare şi asigurare a instituţiilor de învăţământ cu literatura didactică necesară. Deasemenea, este foarte important ca în viitor autorităţile centrale să conştientizeze faptul că ideologizarea sistemului educaţional contravine principiilor şi valorilor democratice şi afectează realizarea deplină a dreptului la educaţie în condiţii egale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. Totodată, este necesară încurajarea aplicării unor metode moderne de predare în instituţiile de învăţământ din Moldova. Unii profesori şi manageri ai instituţiilor de învăţământ pledează pentru varietatea sistemelor de stimulare profesională pentru dezvoltarea capacităţilor individuale ale fiecărui elev, libertatea creării unor sisteme personale de studiu la un obiect sau altul, stimularea tendinţelor creative individuale cu caracter inovator în domeniul standardului de studiu, în prezent acesta fiind determinat de stat în proporţie de 80%.134 Subliniem în acest context că nu este vorba de lipsa acestora ci de necesitatea stimulării, deoarece legislaţia în domeniu permite acest lucru, însă autorităţile nu încurajează un astfel de fenomen. O ultimă recomandare la acest capitol ar fi necesitatea colaborării internaţionale a instituţiilor de învăţământ în vederea perfecţionării cadrelor manageriale şi profesorale la nivel occidental.

130 Pe de altă parte, autorităţile au creat în acelaşi an 2002 alte instituţii similare. Spre exemplu în or.Ciadâr-Lunga a fost înfiinţată subdiviziunea filialei Chişinău a Institutului contemporan de umanistică de la Moscova. / www.azi.md 13.07.2005/ 131 Avizul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova (CpDOM), semnat de către avocatul parlamentar Alexei Potângă, publicat în Raportul privind drepturile omului în Republica Moldova în anul 2002. 132 Din răspunsul Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova către Avocatul Parlamentar, publicat în Raportul CpDOM privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2002 133 http://www.edu.md/?lng=ro&MenuItem=5&SubMenu0=3 134 Informaţie oferită Asociaţiei Promo-Lex de către cadrele didactice şi administraţia unor instituţii de învăţământ.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.6. Dreptul la muncă şi protecţie socială Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţie împotriva şomajului. Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare,135 acestea constituind o parte importantă şi inalienabilă a drepturilor omului.136 Pe de o parte acestea sunt destinate să garanteze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai, iar pe de altă parte este cert că dreptul la protecţie socială, în orice societate, este într-o strânsă legătură cu condiţiile economice ale fiecărui stat. S-ar părea că odată cu semnarea unor documente internaţionale Republica Moldova şi-a asumat o serie de angajamente ce ţin de asigurarea unui minim de existenţă şi a unui standard corespunzător. În realitate însă, aceste prevederi nu au decât un caracter de recomandare şi care, în final, depind de resursele de care dispune un stat. Dacă legislaţia Republicii Moldova a fost concordată într-o oarecare măsură cu documen tele internaţionale, condiţiile socio-economice, în cea mai mare măsură, explică imposibilitatea creării unor mecanisme eficiente de asigurare a respectării acestor garanţii în practică.

2.6.1. Dreptul la un trai decent Orice persoană trebuie să beneficieze de un nivel de trai decent. Deşi decenţa este un criteriu care poate fi apreciat, legislaţia Republicii Moldova nu defineşte această noţiune. În Moldova, nivelul de trai al majorităţii populaţiei este sub nivelul necesităţilor şi până în prezent nu este fixat un prag minim de sărăcie137 sau un venit minim garantat de stat şi nu există nici o prevedere care s-ar referi la standardul de viaţă. Venitul minimului de existenţă se apreciază doar de către statistici, potrivit cărora 1/3 din populaţia Republicii Moldova trăieşte sub minimul de existenţă.138 Aceasta, mai întâi este o cauză nemijlocită a cotei de salarizare care rămâne la un nivel foarte scăzut şi care nu poate fi comparat cu un nivel de trai decent. Moldova se situează pe ultimul loc după mărimea salariului achitat pentru o ora de muncă.139 Fiind într-o situaţie dificilă unii cetăţeni ai Republicii Moldova au sesizat Asociaţia Promo-Lex manifestân du-şi dorinţa de a acţiona statul în instanţele de judecată naţionale sau internaţionale pentru a solicita recunoaşterea violării dreptului la un trai decent, garantat de prevederile art.47 din Constituţie. Astfel de intenţii au fost manifestate prioritar de către angajaţi ai sferei bugetare şi de către pensionari. În special fenomenul este caracteristic în perioada rece a anului, atunci când facturile pentru întreţinerea locuinţelor depăşesc cu mult mărimea pensiei sau a salariului.

2.6.2. Dreptul la protecţie împotriva şomajului Şomajul este o altă problema socială care afectează nivelul de trai al populaţiei. În acest sens autorităţile au obligaţia de a oferi protecţie împotriva efectelor fenomenului. Pe parcursul anului 2005, remediile pentru şomeri pe care le oferea statul prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare ANOFM) s-au redus numai la faptul acordării unor îndemnizaţii mizere şi la oferirea posibilităţii de recalificare. La nivel declarativ însă, această listă este mult mai diversă.140 În trimestrul trei al anului 2005, numărul şomerilor din Republica Moldova a constituit aproximativ 94000 persoane,141 rata şomajului înregistrând cota de 6,3%.142 Suntem de părere că deoarece rata şomajului este apreciată după numărul persoanelor înregistrate la oficiile de muncă, în realitate numărul şomerilor este mult mai mare. Majoritatea şomerilor nu sunt înregistraţi la agenţie şi nu beneficiază de careva îndemnizaţii de la stat. Chiar dacă îndemnizaţia de şomer nu asigură un nivel de trai corespunzător, mai grav este faptul că, statul nu asigură tuturor condiţii egale.143 Nu orice persoană care nu are un loc de muncă poate beneficia de statutul de şomer. Spre exemplu, locuitorii zonelor rurale, care deţin în proprietate teren agricol, nu

135 136 137 138

139 140 141 142 143

Constituţia Republicii Moldova, art.43 Pactul cu privire la drepturile economice, sociale şi politice Lipseşte cadrul juridic privind stabilirea şi garantarea unui minim necesar pentru existenţă (pensii, îndemnizaţii, salarii etc.) Potrivit Biroului Naţional de Statistică valoarea minimului de existenţă în 2004 a constituit, în medie pe o persoană, 679 lei lunar, fiind în creştere faţă de anul precedent cu 8,2 la sută. Astfel, ponderea populaţiei defavorizate sau amplasate sub minimul de existenţă a constituit 72 la sută. Totodată, populaţia săracă, ale cărei venituri nu acoperă 50 la sută din minimul de existenţă reprezintă 30,7 la sută. Pe categorii de populaţie, valoarea maximă a minimului de existenţă a fost înregistrată pentru populaţia aptă de muncă şi pentru bărbaţi – 762 lei. Pentru pensionari, minimul de existenţă a constituit 576 lei, fiind acoperit de pensii doar în proporţie de 56 la sută - Ziarul Flux nr.57 din 20.04.2005. Potrivit datelor Federaţiei Angajatorilor Europeni (în continuare FedEE), mărimea remunerării în Republica Moldova constituie 0,3 euro şi reprezintă 2% din salariul maxim european - 14,5 euro achitat angajaţilor în Danemarca. De asemenea, Republica Moldova ocupă locul 25 din 26 state şi la capitolul salariu lunar minim (în sumă de 26 euro). Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr.102 din 13.03.2003. Biroul Internaţional al Muncii Potrivit Biroului Naţional de Statistică, cea mai înaltă rată a şomajului a fost înregistrată în mediul urban - 10,8 la sută, în timp ce în mediul rural acest indice constituie 2,8%. www.statistica.md Legea privind ocuparea forţei de muncă şi protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 pot beneficia de statutul de şomer iar pentru a beneficia de garanţiile minime ale sistemului de asistenţă medicală sunt forţaţi să procure poliţa de asigurare, ceea ce constituie o sumă considerabilă pentru veni turile mizere din agricultură. În acest context, constatăm faptul că dreptul la muncă şi asistenţă socială pentru proprietarii de teren agricol, locuitori ai zonelor rurale, nu este asigurat sub nici o formă. Această problemă va avea efecte negative pentru ţărani inclusiv la stabilirea pensiei acestora. Cauzele principale ale acestui fenomen nu sunt numai nihilismul juridic al proprietarilor de terenuri agricole ci şi lipsa unor sindicate, care le-ar apăra consecvent drepturile. În Republica Moldova sărăcia poate fi redusă doar în urma creşterii economice şi a asigurării şi distribuirii unor venituri echitabile populaţiei.144 Politicile sociale ale guvernanţilor trebuie să ajute, înainte de toate, săracii să obţină mijloace care le-ar da posibilitate să scape de sărăcie, şi nu doar s-o diminueze. La fel, e important să fie create locuri de muncă, fapt ce ar reduce numărul şomerilor. Deci, realitatea contrazice declaraţiile unor funcţionari guvernamentali, prin care opinia publică era anunţată că numărul şomerilor este în continuă scădere iar nivelul de trai al cetăţenilor Republicii Moldova este mai înalt.145 Consecinţa directă a condiţiilor menţionate este fenomenul migraţiei care în ultimii ani a luat amploare. Plecarea peste hotare în căutarea unui loc de muncă, generează o serie de efecte negative pentru soci etate. Fiecare al cincilea tânăr din Republica Moldova lucrează sau este în căutarea unui loc de muncă peste hotarele ţării.146 Majoritatea tinerilor consideră că cea mai importantă acţiune pentru îmbunătăţirea situaţiei lor pe piaţa muncii ar fi crearea locurilor noi de muncă (70,8%) şi crearea posibilităţilor de anga jare legală peste hotare (18,2%). Deseori având statut de imigrant ilegal în străinătate, drepturile cetăţenilor moldoveni de cele mai dese ori, nu sunt protejate, aceştia fiind expuşi riscurilor. Însă, în acest context merită apreciat aportul la menţinerea şi dezvoltarea economiei naţionale asigurat de către emigranţi.

2.6.3. Dreptul la protecţia muncii În

domeniul asigurării dreptului la muncă cele mai grave încălcări pot fi rezumate la următoarele: • lipsa locurilor de muncă; • nivelul scăzut de salarizare; • imperfecţiunea sistemului de garanţii sociale; • regimul de muncă nu este respectat de către angajatori; • ineficienţa organelor de supraveghere în domeniul respectării legislaţiei muncii

Dacă în 1997 aproximativ 75% din numărul total al cetăţenilor apţi de muncă aveau fie serviciu, fie activităţi ce le asigurau un venit, atunci în 2005, numărul lor s-a redus până la 50%. Astfel, la ora actuală doar jumătate din populaţia aptă de muncă, circa 1,3 mln. de oameni, este angajată în câmpul muncii sau practică alte activităţi care îi asigură venituri.147 Aproximativ 13% din totalul persoanelor angajate în economia naţională activează în sectorul neformal, iar peste 34% au un loc de muncă neoficial. La 1 decembrie 2004, suma restanţelor agenţilor economici şi sociali pentru remunerarea muncii a consti tuit 158 milioane lei.148 O doză semnificativă a vinovăţiei în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi protecţia muncii revine autorităţilor. Spre exemplu, considerăm că Inspecţia de stat pentru protecţia muncii nu insistă suficient asupra respectării de către agenţii economici a condiţiilor şi prevederilor legale în domeniu. La fel, nu există o evidenţă a cazurilor de asistenţă medicală acordată angajaţilor în rezultatul accidentelor de muncă sau a condiţiilor de muncă neadecvate. Există numai evidenţa persoanelor care au avut de suferit în urma ac cidentelor de muncă precum şi a persoanelor care au contactat boli profesionale, ca urmare a acordării gradului de invaliditate.149 Inspecţia muncii are un rol foarte important în prevenirea accidentelor fiind abiliată cu dreptul de a exa mina accidentele de muncă înaintea instanţelor de judecată.150

144 La această concluzie au ajuns mai mulţi experţi internaţionali şi naţionali care au elaborat un studiu întitulat „R. Moldova: Politici de creştere economică, creare a locurilor de muncă şi reducere a sărăciei”. Studiul a fost realizat cu sprijinul PNUD, al Departamentului Marii Britanii pentru Dezvoltare Internaţională şi al Organizaţiei Internaţionale a Muncii. 145 Ziarul Timpul nr.237 din 17.06.2005. 146 Potrivit unor cercetări efectuate de către Biroul Naţional de Statistică “Tinerii pe Piaţa Muncii”, circa 75% dintre tinerii care sunt plecaţi sau intenţionează să plece la muncă peste hotare sunt din localităţile rurale. Totodată, circa 70% din tinerii chestionaţi au declarat că ar pleca la lucru peste hotare în cazul în care li s-ar oferi această şansă. Studiul realizat în 2005, în cadrul căreia au fost chestionaţi tineri în vârstă de 15-29 ani. 147 Dintre aceştia 660 de mii nu primesc salarii, 400 mii dintre ei fac munci agricole. La sate, doar 28% din veniturile populaţiei sunt obţinute sub formă bănească. Aceste venituri băneşti sunt, de regulă, ale medicilor, profesorilor, funcţionarilor din administraţia publică, educatorilor din grădiniţe. Ceilalţi se descurcă cum pot: se hrănesc din munca agricolă şi comerţul cu produse agricole. /Centrul de politici economice (IDIS), Ziarul Timpul, nr. 237 din 17.06.2005, www.timpul.md /. 148 Biroul naţional de statistică a renunţat, cu începere din anul curent, să mai publice datele cu privire la restanţele salariale în economia naţională, după ce premierul Vasile Tarlev a cerut acest lucru. Cele mai mari datorii la salarii continuă să fie înregistrate în sectorul agrar. În ianuarie curent, salariu mediu lunar al unui lucrător în sfera bugetară a constituit 870 lei – Ziarul Timpul nr. 220 din 29.04.2005. 149 Din 195 de accidente de muncă, înregistrate în anul 2005, 124 au fost individuale şi 9 colective, inclusiv 47 mortale, 86 grave şi 16 soldate cu incapacitate temporară de muncă. 104 accidente au avut loc la întreprinderi private, 26 - la cele publice şi 3 - la persoane fizice. În accidente de muncă au suferit grav 19 femei, una a decedat şi 113 bărbaţi, dintre care 67 - grav, inclusiv un minor, iar 46 au decedat, inclusiv un minor. /Ziarul Timpul, nr.363 din 27 februarie 2006, www.timpul.md / 150 Legea privind Inspecţia Muncii nr.140 din 10.05.2001

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Constatăm că în mare parte măsurile întreprinse de către stat pentru asigurarea condiţiilor de securitate a muncii şi respectarea drepturilor angajaţilor sunt insuficiente. Pentru redresarea situaţiei se cer eforturi substanţiale în vederea combaterii fenomenului de iresponsabilitate a angajatorilor faţă securitatea şi condiţiile de muncă ale angajaţilor.

2.6.4. Dreptul la protecţie socială Sistemul de protecţie socială al Republicii Moldova presupune 2 aspecte interdependente: Sistemul de asigurări sociale şi sistemul de asistenţă socială. Astfel, dacă plăţile de asigurări sociale prevăzute de sistemul de pensii şi asigurări sociale (pensii pentru limită de vârstă, invaliditate, urmaş) nu sunt sufici ente pentru asigurarea unui nivel minim de trai cetăţenilor atunci este aplicat sistemul de asistenţă socială (indemnizaţii, alocaţii sociale, compensaţii). Structura sistemului de pensionare este moştenită din epocă socialistă151 care prevede pentru diferite cat egorii de angajaţi diferite modalităţi de calculare a pensiei, ceea ce crează condiţii de inechitate diverselor categorii de persoane asigurate. În Republica Moldova calcularea pensiilor este efectuată diferit pentru di verse categorii de persoane, în acest sens funcţionând un ansamblu legi152 care reglementează modalitatea discriminatorie de stabilire şi calculare a pensiilor. Suntem de părere că această modalitate violează princi piul potrivit căruia mărimea pensiilor nu trebuie determinată în dependenţă de persoană, ci de contribuţia depusă în fondul de pensionare. Deşi în ultimii ani cheltuielile pentru sănătate au crescut semnificativ situaţia rămâne nesatisfăcătoare faţă de necesităţile sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii. Cheltuielile pentru sănătate în Moldova sunt aproape de 2 ori mai mici decât în alte ţări în curs de dezvoltare şi de 5 ori mai mici decât în ţările dezvol tate, unde unui locuitor îi revine în medie circa $200. Finanţarea normală a ocrotirii sănătăţii ar însemna cel puţin 7% din PIB-ul ţărilor în curs de dezvoltare.153 Aceasta ar însemna un echivalent de circa $70 pe cap de locuitor în Republica Moldova, în timp ce la mo ment acesta constituie doar $46,7 USD. O mare parte a populaţiei, cu preponderenţă din localităţile rurale, nu are acces la serviciile elementare de sănătate. Majoritatea instituţiilor din acest sector activează cu mari dificultăţi, inclusiv nu dispun de apeduct, canalizare, încălzire.154 În consecinţă starea generală a sănătăţii populaţiei Republicii Moldova degradează în mod constant cu toate consecinţele ce derivă din aceasta. Spre exemplu, se observă menţinerea tendinţei de agravare a situaţiei în domeniul tuberculozei155 pe parcursul ultimilor ani, care se datorează politicilor sociale inadec vate ale statului. Includerea tuberculozei şi a altor boli sociale în lista maladiilor tratate din asigurările medicale obligatorii este o eroare, care, iminent, duce la majorarea numărului de îmbolnăviri. Incluse în lista respectivă, bolile sociale rămân a fi tratate doar după depistare, în timp ce careva activităţi profilactice sunt ignorate. În condiţiile în care circa 450 de mii de persoane din localităţile rurale nu dispun de poliţe de asigurare medicală. Astfel, pe parcursul anului 2005 în Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, au fost înregistrate circa 5600 cazuri de tuberculoză, ceea ce este cu circa 500 de cazuri mai mult decât în anul 2004. Morbidi tatea a constituit 133,4 îmbolnăviri la o sută de mii de populaţie, iar incidenţa tuberculozei s-a majorat cu 9,2 % faţă de anul precedent. O altă problemă gravă pentru sistemul de protecţie socială din Moldova este lipsa cadrelor de profil medical precum şi îmbătrânirea acestora. Tinerii specialişti nu acceptă salariile mici şi condiţiile inadecvate. Astfel, nivelul de asigurare a populaţiei cu medici s-a micşorat de la 36,3 pentru 10 mii locuitori în anul 1998 până la 29,5 în 2005.156 Vârsta medie a medicilor se apropie de 50 ani.157 Salariul mediu al medicilor a crescut până la 1395,07 lei în anul 2005 faţă de 765,08 lei în anul 2003, al asistentelor medicale – 865,12 lei faţă de 483,22 lei. Cu toate acestea, salariul mediu al medicilor din Republica Moldova este mai mic decât media pe ţară şi esenţial mai modest decât în ţările vecine.158 Considerăm că familiile cu mulţi copii, familiile incomplete, familiile tinere, şomerii, invalizii, pensionarii şi angajaţii din sectorul agrar sunt cele mai dezavantajate categorii de cetăţeni sociale. Acestea necesită o atenţie sporită din partea statului în ceea ce priveşte protecţia lor socială. 151 Deşi a fost reformat sistemul de pensionare începând cu 01 ianuarie 1999. 152 Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156 din 14.10.1998, Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995, Legea cu privire la procuratură nr.118 din 14.03.2003, Legea serviciului în organele vamala nr.1150 din 20.07.2000, Legea serviciului public nr.443 din 04.05.1995, Legea asigurării cu pensii a militarilor şi persoanelor din corpul de comandă şi trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993, Legea cu privire la serviciul diplomatic nr.761 din 27.12.2001; 153 Recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 154 Spre exemplu, cca 70 de instituţii primare rurale rămân fără legătură telefonică, 42 sunt în stare avariată şi necesită reamplasare, 76 instituţii necesită reparaţie capitală, 42 centre de sănătate rurală activează fără electrocardiograf, 32 fără echipament de laborator. Echipamentul medical din instituţiile primare au gradul de uzură 100%. 155 În 2004, în Republica Moldova au fost înregistrate 4.295 persoane bolnave de tuberculoză – Ziarul Flux nr.32 din 28.03.2005. 156 Pe parcursul anilor 2002-2005, în sistemul sănătăţii şi protecţiei sociale se înregistrează o tendinţă de reducere a numărului de medici, de la 11224 până la 10616. În unele raioane numărul medicilor este de 50- 60% din cel necesar. În special, se atestă lipsa specialiştilor în medicina de familie, medicina de urgenţă, medicina de laborator, anesteziologie-reanimatologie, patomorfologie. Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova 157 Din cei 639 absolvenţi ai colegiilor de medicină au fost angajaţi conform repartizării 480 persoane. Pe parcursul anului 2005 Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a repartizat pentru plasare în câmpul muncii în instituţiile medico-sanitare în total 311 medici. 158 Cel mai mare număr de solicitări din Chişinău şi din teritoriu sunt pentru medici şi surori medicale, cărora li se propune de la 396 lei până la 800 lei lunar pentru surorile medicale şi de la 600 lei până la 1000 lei - pentru medicii de familie. ANOFM

retrospectiva anului 2005

2.6.5. Situaţia persoanelor cu disabilităţi În Republica Moldova drepturile persoanelor cu disabilităţi nu sunt asigurate deplin şi în continuare vom de scrie situaţia acestei categorii reflectând problemele majore, sesizate de către colegii noştri de la AGAPE. În primul rând este încălcat dreptul la muncă, persoanele cu disabilităţi fiind dezavantajate la angajarea în câmpul muncii din cauza deficienţelor de care suferă, iar autorităţile nu oferă careva avantaje. Nici dreptul la protecţie socială nu este respectat, deşi anume acest drept ar trebui respectat pentru a asigura un nivel adecvat persoanelor cu disabilităţi. În 2005 pensiile au rămas extrem de mici, în special pentru persoanele care sunt invalizi din copilarie (200-300 lei), care nu numai că nu oferă un minim de trai decent dar nu acoperă nici măcar cheltuielile necesare pentru medicamente. O altă problemă serioasă la acest capitol este faptul că mamele care îngrijesc de un copil invalid (spre exemplu de gradul 1) nu se pot angaja în câmpul muncii şi primesc pentru aceasta o indemnizaţie mizeră. Conform prevederilor legale, nici perioada îngrijirii nu este inclus în vechimea de muncă. Astfel, când ajung la vârsta de pensionare aceste persoane nu vor putea beneficia de pensia de vârstă. Dreptul la educaţie este un alt drept încălcat persoanelor cu disabilităţi. Sistemul de educaţie specială necesită îmbunătăţiri. De exemplu, în şcolile speciale nu se studiază limbajul semnelor – pentru surzi şi sistemul de scriere Braille – pentru orbi. Persoanele cu disabilităţi nu pot avea acces la studii superioare. În anii precedenţi exista o cotă din lo curile bugetare rezervată persoanelor cu disabilităţi, fapt apreciat ca unul pozitiv deoarece persoanele cu disabilităţi puteau obţine studii superioare. Deja de câţiva ani aceasta a fost anulată şi funcţionează o cotă socială unică (pentru copii orfani, familii sărace, etc., inclusiv pentru copii cu disabilităţi). Totodată, nu toţi copiii cu deficienţe de vedere, care studiază în şcoli speciale, au posibilitatea să absolvească şcoala medie generală completă deoarece singura instituţie de învăţământ specială pentru nevăzători se află în mun. Chişinău. Este evident faptul că aceasta nu poate asigura condiţii pentru toţi copiii din Republica Moldova şi nici nu oferă cazare elevilor. În Republica Moldova accesibilitatea persoanelor cu disabilităţi în sediile publice şi clădirile de locuit rămâne extrem de limitată. Majoritatea instituţiilor publice nu au rampe de acces pentru cărucioare sau acestea sunt greşit construite şi nu pot fi utilizate în acest scop. Deasemenea, mijloacele de transport public sunt absolut inaccesibile pentru utilizatorii de cărucioare cu rotile, inclusiv unităţile de transport recent achiziţionate de către autorităţile publice locale. Trotuarele din Moldova nu sunt amenajate în aşa mod încât să asigure circulaţia carucioarelor cu rotile. Astfel, utilizatorii carucioarelor cu rotile sunt nevoiti să circule pe partea carosabilă a străzilor expunându-se pericolului. Din aceste motive, în Republica Moldova numero ase persoane cu handicap locomotor nu pot merge la medic sau la magazin alimentar. Recomandări

• Realizarea efectivă a prevederilor legale în domeniul protecţiei muncii şi a asigurărilor sociale; • Implementarea unor mecanisme eficiente pentru activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă; • Asigurarea efectivă a protecţiei sănătăţii mamei şi copilului; • Asigurarea unei protecţii sociale minime pentru locuitorii zonelor rurale; • Crearea de către autorităţile publice locale a rezervelor de locuri de muncă pentru categoriile dezavanta jate pe piaţa muncii (invalizii, persoanele sub 16 ani, tinerii); • Instituirea şi organizarea lucrărilor publice pentru şomerii care nu au vre-o calificare; • Intermedierea procesului de angajare în câmpul muncii şi acordarea de asistenţă informaţională privind diferite aspecte ale pieţei muncii de către Agenţiile de ocupare a forţei de muncă; • Orientarea sub aspect profesional a populaţiei adulte în dependenţă de situaţia de pe piaţa muncii prin crearea unui sistem de stata care să asigure acest proces; • Încheierea de acorduri interguvernamentale care ar reglementa statutul regimul migrării forţei de muncă şi plasarea acesteia peste hotare; • Unificarea sistemului informaţional al pieţei muncii; • Eficientizarea activităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă precum şi a Inspecţiei de stat a muncii; • Completarea sistemului de asigurări de stat cu asigurările din fondurile private şi asigurările profesio nale; • Uniformizarea legislaţiei potrivit cu care mărimea pensiilor să fie determinată în dependenţă de mărimea contribuţiei depuse în fondul de pensionare; • Crearea unui sistem care să asigure cu pensii cetăţenii care sunt angajaţi la muncă peste hotare; • Încurajarea admiterii persoanelor cu handicap în instituţiile de învăţămînt (în special în colegii şi universităţi), prin admiterea la locuri bugetare, achitarea contractului la preţ redus, acordarea de credite etc. inclusiv prin re introducerea unei cote speciale de admitere pentru persoanele cu handicap; • De a introduce în şcolile speciale pentru copii cu deficienţe de vedere şi auz studiere în baza sistemului Braille şi respectiv a limbajului semnelor; • Introducerea unor noi specialităţi, mai solicitate pe piaţa muncii, la şcolile de meserii pentru persoanele cu deficienţe de văz şi de auz; • Eficientizarea lucrărilor de adaptarea edificiilor de stat, blocurilor de locuit şi unităţilor de transport pub lic; • Procurarea mijloacelor de transport public care sunt accesibile şi pentru persoanele cu handicap; • Elaborarea unui mecanism privind stimularea angajatorilor, în vederea oferirii locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap inclusiv prin acordarea facilităţilor fiscale.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.7. Drepturile electorale Edificarea unui sistem democratic durabil începe de la modul şi condiţiile în care sunt organizate şi se desfăşoară scrutinele electorale. Constituţia Republicii Moldova prevede pentru fiecare cetăţean, care a atins vârsta de 18 ani, dreptul de vot şi de a fi ales.159 Voinţa poporului constituie baza puterii de stat, exprimată prin alegeri libere, care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber expri mat. În acelaşi timp, statului îi revine obligaţia pozitivă de a garanta exprimarea voinţei libere a cetăţenilor prin apărarea principiilor democratice şi a normelor dreptului electoral. „Statele se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere prin vot secret, în condiţii care asigură libera expresie a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ”.160 Chiar dacă la nivel internaţional statului i se acordată o largă libertate de apreciere în materie electorală, condiţiile impuse de către Stat nu trebuie să aducă atingere substanţei drepturilor protejate. Pentru Republica Moldova, anul electoral 2005 poate fi considerat drept unul în care s-a înregistrat re zultate pozitive, comparativ cu perioada 2002-2004, însă care, totuşi, nu a atins nivelul de organizare şi desfăşurare a alegerilor, existent în ţara noastră până în anul 2001 (inclusiv). La 6 martie 2005 s-au desfăşurat alegerile parlamentare, care au constituit evenimentul electoral principal al acestui an în Moldova. Unii dintre autorii acestei publicaţii au fost implicaţi activ în activităţile de observa re a alegerilor. În cele ce urmează vom reda exemple de fraude şi probleme practice de ordin electoral, care în viziunea noastră au afectat într-o măsură mai mare sau mai mică, drepturile cetăţenilor moldoveni. Mai întâi de toate trebuie menţionat faptul că societatea civilă în general, şi organizaţiile specializate pe acest segment, cum ar fi Asociaţia ADEPT spre exemplu, insistă motivat, asupra perfecţionării legislaţiei naţionale electorale şi asupra adaptării acesteia la standardele internaţionale prin realizarea recomandărilor OSCE, ale Consiliului Europei, Comisiei de la Veneţia şi ale observatorilor naţionali şi internaţionali. Ajusta rea cadrului legal al Moldovei la documentele internaţionale pe care ţara noastră le-a ratidicat a devenit o realitate care nu mai poate fi amânată. Trebuie totuşi remarcat şi faptul că după alegerile din 2005, s-a observat în general, o uşoară deschidere a autorităţilor statului spre un parteneriat cu societatea civilă. Un fenomen similar se observă şi în atitudinea Comisiei Electorale Centrale, care susţine tot mai multe iniţiative ale societăţii civile şi participă la elaborarea diverselor proiecte, menite să contribuie la perfecţionarea legislaţiei electorale şi la stabilirea unor practici de pregătire şi desfăşurare a alegerilor. Cu toate acestea trebuie să recunoaştem că deschiderea a fost doar parţială, iar concurenţii electorali, experţii şi societatea civilă au sesizat numeroase nereguli, abuzuri şi fraude electorale, însoţite de comportament necivilizat şi utilizarea unor tehnici „murdare” de manipulare a opiniei publice.

2.7.1. Universalitatea votului şi dreptul de a participa la alegeri Constatăm faptul că principiul universalităţii dreptului electoral nu a fost realizat nici pentru scrutinele or ganizate şi desfăşurate în Republica Moldova în anul 2005. Astfel, în perioada anilor 1992-2005 cetăţenii Republicii Moldova din regiunea de est – numită şi cunoscută ca „Transnistria”, nu au avut posibilitatea să-şi exercite dreptul constituţional de a participa la alegeri. Din punctul nostru de vedere, cea mai gravă încălcare a drepturilor electorale rămâne situaţia locuitorilor din raioanele de est ale ţării, aflate sub controlul regimului separatist, condus de un grup de cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Deocamdată rămâne imposibilă crearea condiţiilor adecvate pentru participarea locuito rilor din provincia de est la alegerile organizate şi desfăşurate de către autorităţile Republicii Moldova. Una din problemele de bază rămâne cea care se referă la imposibilitatea informării electoratului transnistrean, deoarece autorităţile separatiste nu permit concurenţilor electorali să desfăşoare campanii de informare pe teritoriul ţinut sub ocupaţie, iar presa din Chişinău are acces limitat în regiune161 şi nu face faţă campaniilor de propagandă locală separatistă. Autorităţile Republicii Moldova deocamdată nu sunt în stare să asigure condiţii minime cetăţenilor săi din regiunea transnistreană. Deschiderea unor secţii de vot, organizarea şi desfăşurarea campaniilor electo rale, pe parcursul ultimilor 14 ani nu sunt posibile în regiunea transnistreană a ţării, fapt ce constituie o încălcare flagrantă a drepturilor electorale ale cetăţenilor moldoveni din regiune. Totodată, secţiile de vot speciale, deschise pentru transnistreni în localităţile aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale nu întrunesc toate condiţiile pentru a garanta drepturile elementare ale electoratului transnistrean (lipsa unor liste electorale şi votarea pe liste suplimentare, obstacolele impuse, teama şi persecutarea alegătorilor, precum şi distanţa mare până la secţiile de votare sunt principalele deficienţe în calea realizării dreptului electoral pentru această numeroasă categorie de cetăţeni). În aşa fel, considerăm că deja timp de 14 ani, cetăţenilor Republicii Moldova din raioanele de est (peste 500.000 locuitori) le este lezat unul dintre drepturile fundamentale — dreptul la vot (dreptul de a alege şi de a fi ales), garantat de art.38 al Constituţiei, art.21 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, art.25 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, etc. Republica Moldova este un stat 159 www.justice.md sau http://www.president.md/const.php?lang=rom 160 Articolul 3 al Protocolului nr.1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului 161 vezi capitolul 3 din prezentul Raport: „Încălcarea drepturilor omului în estul Republicii Moldova (Transnistria)”

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 “suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi şi are ca fundament (art.10) “unitatea poporului”.162 Or, aceste prevederi, în sistuaţia existentă rămân încă declarative pentru locuitorii regiunii transnistrene.163 O altă categorie de cetăţeni moldoveni, cărora li se încalcă cu regularitate dreptul de a participa la alegeri pot fi consideraţi studenţii cu reşedinţă temporară în oraşele-centre universitare. Deşi problema e una foarte veche (spre exemplu, la alegerile locale generale din 2003 au fost înregistrate numeroase cazuri în care unii studenţi nu au avut posibilitatea de a-şi exercita dreptul la vot, în timp ce alţii au avut posibilitatea votului multiplu), autorităţile nu au elaborat nici de această dată un mecanism care le-ar asigura condiţii clare tinerilor aflaţi la studii. La alegerile anticipate locale din mun.Chişinău din 10 iulie 2005 au apărut alte probleme legate de această categorie de alegători. Chiar dacă persoanele cu viza de reşedinţă temporară au fost deja incluse în listele electorale, aceştia au considerat „că perioada desfăşurării alegerilor a fost stabilită intenţionat pentru a-i elimina din procesul electoral, deoarece marea majoritate a studenţilor se află în vacanţă şi sunt plecaţi în această perioadă”.164 Deasemenea, cetăţenii Republicii Moldova, aflaţi la studii în România au cerut pe parcursul anilor asigura rea dreptului lor la vot. Situaţia acestora este specială datorită numărului mare de cetăţeni moldoveni care se află în această ţară. Potrivit unor date oficiale, numai în centerle universitare din România îşi fac studiile peste 15.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova. Astfel, cel puţin în România ar fi fost posibil deschiderea unor secţii suplimentare de vot. Aici studiază sau sunt stabiliţi cu traiul un număr mare de cetăţeni ai RM care poate fi cunoscut de către autorităţile de la Chişinău. Potrivit Codului electoral al R. Moldova, o secţie de votare poate deservi cel mult 3.000 alegători. O altă problemă fundamentală pentru drepturile unui mare număr de cetăţeni ai R.Moldova este cea legată de persoanele aflate peste hotarele ţării, care, în mare parte nu-şi pot exercita dreptul constituţional de a participa la un scrutin electoral. Autorităţile şi organele electorale nu ţin cont de numărul tot mai mare al cetăţenilor aflaţi temporar la muncă în străinătate, problemă ce rămâne nesoluţionată, în special pentru cei care nu au drept de şedere în statele respective. Organele abilitate ale statului ar fi trebuit să caute posibilităţi de deschidere a unor secţii de votare suplimentare cel puţin în statele în care moldovenii sunt prezenţi în număr mare (Grecia, Italia, Portugalia, România, Rusia, Spania, Israel etc.). Aceste probleme au fost sesizate autorităţilor naţionale şi printr-o Declaraţie a Parlamentului European „Cu privire la măsurile necesare pentru desfăşurarea alegerilor libere şi corecte în Moldova” prin care s-a cerut asigurarea dreptului la vot studenţilor, cetăţenilor din raioanele de est şi a celor aflaţi peste hotare. În acest sens, Bruxelles-ul a solicitat mai multor state-membre ale Uniunii Europene să găsească modalităţi care ar permite deschiderea pe teritoriul lor a unor secţii de votare suplimentare pentru facilitarea participării cetăţenilor moldoveni la alegerile legislative din 6 martie 2005. Declaraţia Parlamentului European a rămas fără atenţia autorităţilor moldovene, care nu au reacţionat în nici un fel la această iniţiativă, fapt ce con duce la concluzia că guvernarea de la Chişinău nu doreşte respectarea drepturilor electorale pentru toţi cetăţenii săi. Astfel, nici în 2005 reprezentativitatea alegerilor din Moldova nu a fost asigurată. În condiţiile în care cca 11% din teritoriul ţării (cu o populaţie de peste 500.000 locuitori, adică aproximativ 15% din populaţia ţării) nu este controlat de către autorităţile constituţionale şi în timp ce 20-30% din populaţia activă a ţării se află la muncă peste hotare, considerăm că unui număr tot mai impunător de cetăţeni le sunt încălcate drep turile electorale. În opinia noastră, lipsa mecanismului de participare la vot a acestor categorii afectează integritatea procesului electoral şi funcţionarea adecvată a întregului sistem electoral naţional, menit să asigure condiţii egale de participare la un scrutin electoral democratic tuturor în condiţii egale.

2.7.2. Comportamentul autorităţilor în campaniile electorale Începând cu anul 2002 relaţiile dintre autorităţile centrale ale statului şi cele locale din Chişinău au fost extrem de tensionate, caracterizate de către presă şi societatea civilă drept „război rece”, purtat de către oficiali în detrimentul intereselor locuitorilor capitalei. Renunţarea de către S.Urecheanu la funcţia de Primar al municipiului Chişinău în favoarea mandatului de deputat în Parlament, a determinat reprezentanţii autorităţilor centrale să anunţe public încetarea „războiului rece”.

a. Comportamentul autorităţilor locale Pe parcursul anilor 2002-2004 Moldova a fost mereu în atenţia diverselor instituţii şi organisme europene. În rezultatul monitorizărilor, instituţiile europene au atenţionat autorităţile asupra problemelor existente, încurajând progresul reformelor electorale prin diverse recomandări în acest sens.

162 Articolul 1 al Constituţiei Republicii Moldova 163 Vezi capitolul încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. 164 Alegerile din iulie-decembrie 2005 nu au fost validate din cauza prezenţei scăzute a alegătorilor la urne. Dacă la 10 iulie 2005 s-au prezentat la urne cca. 27% din alegători, iar la cele repetate din 24 iulie 2005 şi mai puţin – cca. 20%. Alegerile nu au putut fi validate deoarece, potrivit legislaţiei electorale, era necesară prezenţa la urnele de vot a cel puţin 1/3 din alegătorii înscrişi în listele electorale. Vezi http://www.alegeri2005.md/chisinau07/

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Recomandările comune ale Consliului Europei şi OSCE cu privire la drepturile electorale şi administra rea alegerilor, aprobate în 2004 de către Comisia de la Veneţia, solicitau revizuirea legislaţiei electorale a Republicii Moldova însă examinarea a întârziat şi astfel unele dintre cele mai importante recomandări au rămas neschimbate. Ulterior autorităţile au declarat că nu pot interveni din cauza unor aspecte ale recomandărilor Comisiei de la Veneţia din cauza că modificările legislaţiei electorale în ajunul alegerilor sunt inoportune. Autorităţile nu au ţinut cont nici de experienţa anterioară de adoptare şi modificare a legislaţiei electorale.165 Una din cele mai accentuate probleme, identificate de către observatorii naţionali, în cadrul scrutinului din martie 2005 este legtată de evidenţa alegătorilor. Astfel, s-a constatat faptul că listele electorale nu au fost actualizate periodic, situaţie ce a creat premize pentru încălcarea drepturilor electorale ale multor alegători. Datorită acestei situaţii listele electorale, neactualizate în modul corespunzător, includ multe per soane decedate sau care şi-au schimbat domiciliul, în timp ce unii alegători cu drept de vot nu sunt incluşi în aceste liste. În aşa mod se explică una din principalele cauze ale numeroaselor sesizări şi plângeri de acest gen din partea alegătorilor, înregistrate în cadrul alegerilor precedente. Chiar dacă această problemă a reprezentat un subiect sensibil şi pentru scrutinele precedente (numărul alegătorilor incluşi pe liste su plimentare era de cca.10%), constatăm că nici în 2005 nu au fost întreprinse măsurile necesare pentru rezolvarea definitivă a carenţei date. Autorităţilor locale le revine obligaţia de actualizare a listelor electorale în fiecare an calendaristic, indife rent dacă acest an este unul electoral sau nu. Cu toate acestea, autorităţile locale nu efectuează astfel de activităţi şi aşteaptă indicaţiile organelor electorale, care desigur la nivel local sunt create doar în ajunul scrutinelor. Nici Comisia Electorală Centrală nu a intervenit la timp pentru a asigura respectarea acestor cerinţe. În unele localităţi, cetăţeni cu drept de vot, plecaţi la muncă peste hotare, au fost excluşi din listele electo rale, ceea ce pe de o parte, încalcă dreptul constituţional de vot şi, pe de altă parte, poate duce la diminu area semnificativă a numărului total al persoanelor înscrise în listele electorale. Pentru depăşirea acestor situaţii, se propune introducerea cărţilor de alegător, care în opinia experţilor, poate soluţiona multe dintre problemele esenţiale ale proceselor electorale din Moldova. Influenţa administrativă a constituit de asemenea o altă problemă pentru Moldova la alegerile din 6 martie 2005. Această practică, moştenită de la regimul sovietic, continuă şi astăzi să fie utilizată de fiecare dată de către forţele politice aflate la guvernare. Astfel, în special la nivel local s-a observat o concurenţă lipsită de fair-play. În general, majoritatea concurenţilor electorali au fost favorizaţi de către reprezentanţii lor în teritoriu, acolo unde aceştia deţin funcţii de conducere sau au influenţă. Şi de această dată un aspect separat al abuzurilor şi fraudelor electorale a fost utilizarea resurselor ad ministrative, fiind depistate numeroase situaţii de acest gen, admise de către reprezentanţii Partidu lui Comuniştilor din Republica Moldova (aflat la guvernare) la nivel naţional şi de către reprezentanţii administraţiilor teritoriale la nivel local. Utilizarea spaţiilor necesare pentru desfăşurarea întâlnirilor cu alegătorii deseori se efectua în dependenţă de culoarea politică a solicitantului. De exemplu, PSDM a de clarat că “în urma unor presiuni din partea autorităţilor, administraţiile unor importante instituţii de stat din capitală au refuzat să ofere sălile în chirie”. În unele cazuri, datorită acestor situaţii au avut loc confruntări între locuitori şi persoanele implicate în campania electorală, soldate cu incidente care au pus viaţa şi sănătatea persoanelor în pericol. Liderul fractiunii parlamentare a partidului de guvernamant, Partidul Comunistilor din Republica Moldova, Victor Stepaniuc respingând acuzaţiile opoziţiei, care sustinea că guvernanţii fraudează alegerile a declarat: “Noi am recomandat tuturor primarilor noştri să asigure condiţii egale tuturor concurenţilor electorali la organizarea întâlnirilor cu alegătorii”, afirmînd, totodată, că în anumite localităţi, reprezentanţii puterii locale împiedică întâlnirea candidaţilor de pe listele Partidului Comuniştilor cu alegătorii. În acest context, considerăm eronată o astfel de poziţie din partea unui lider al unei formaţiuni aflate la guvernare, deoarece funcţionarii publici locali (indiferent de culoarea politică sau alte criterii) ar trebui să cunoască legile, să devină mai responsabili şi competenţi în materie şi să nu aştepte indicaţiile şefilor de partid pentru a-şi exer cita obligaţiunile de serviciu şi pentru a respecta prevederile legislaţiei în vigoare. De fapt, prin astfel de declaraţii, a fost recunoscut fenomenul moştenit de la sistemul sovietic, care după 15 ani de independenţă este încă prezent şi aplicat în Moldova.

b. comportamentul autorităţile centrale Şi în această campanie electorală institutiile principale ale statului (Preşedinţia, Consiliul Suprem de Secu ritate, SIS, Guvernul, organele de drept ş.a.) au fost acuzate, atât de către concurenţii electorali cât şi de către misiunile de observare, de implicare în campania electorală împotriva opoziţiei. Autorităţile Statului au fost învinuite că în felul acesta “provoacă o atmosferă de intoleranţă în societate iar practica lor este în contradicţie cu legislaţia Republicii Moldova, drepturile omului, normele şi valorile democratice”.

165 cele mai importante şi semnificative modificări ale legislaţiei electorale din Republica Moldova au fost făcute în 1993 şi 1997 cu doar cîteva luni înaintea alegerilor parlamentare, care au fost desfăşurate totuşi liber şi corect. Vezi spre exemplu www.osce.org

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 În timpul campaniilor electorale majoritatea funcţionarilor publici, înregistraţi în calitate de candidaţi elec torali, nu şi-au suspendat activitatea în funcţia pe care o deţin, ignorând astfel prevederile art.13 al.3 Codul Electoral al Republicii Moldova.166 Aceştia, sub pretextul „vizitelor de lucru” în teritoriu, desfăşurau activităţi electorale, utilizând întregul mecanism şi potenţial administrativ. Pentru a ascunde faptele evidente de acest gen, ei recurg la alte acţiuni ce contravin legislaţiei naţionale, spre exemplu este limitat accesul jurnaliştilor incomozi la astfel de evenimente, se refuză difuzarea informaţiei cu caracter public etc. În context, putem evidenţia un exemplu elocvent al caracterului campaniilor electorale din Moldova prin exploatarea întregului potenţial administrativ al statului de către persoanele aflate la conducerea ţării. Ast fel, la 03.02.2005, toate şcolile din raionul Drochia şi-au întrerupt procesul de studii cu 2 ore mai devreme, iar profesorii au fost obligaţi să participe la întâlnirea cu candidatul Nr.1 din listele electorale ale Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, preşedinte al ţării. De asemenea au fost obligaţi să participe la această întîlnire funcţionarii publici locali. Utilizarea resurselor administrative în scopuri electorale de către cei aflaţi la conducere, după cum am specificat deja, a rămas una dintre cele mai frecvente probleme ale procesului de organizare şi desfăşurare a alegerilor din Moldova. Astfel, reprezentanţii societăţii civile au constatat că în cadrul unei întâlniri ale activului PCRM, au fost folosite în scop electoral resurse enorme din bugetul statului, ceea ce contravine legislaţiei naţionale. La 9 ianuarie 2005, în incinta Palatului Naţional s-a desfasurat “Întâlnirea activului PCRM”. În cadrul evenimentului au fost utilizate numeroase automobile de serviciu, evenimentul a fost su pravegheat de colaboratori ai structurilor de forţă, unii dintre aceştia marturisind că se aflau la faţa locului la indicaţiile (ordinul) superiorilor. În acest fel, considerăm că a fost încălcat art.38, alin.5 lit.b) Cod Electoral al R.Moldova, conform căruia este interzisă finanţarea şi susţinerea materială sub orice formă a campaniilor electorale de către organizaţii finanţate de la buget. Ca şi în scrutinul pentru alegerile generale locale din 2003, şi în 2005 au fost înregistrate situaţii de repartizare a ajutoarelor umanitare persoanelor nevoiaşe de către soţiile primilor demnitari în stat. În 2005, în special la începutul anului, utilizarea resurselor financiare şi materiale a atins proporţii considerabile. Diverşi reprezentanţi şi importante instituţii internaţionale au atenţionat autorităţile asupra caracterului nedemocratic al procesului electoral.167 Criticile aduse de societa tea civilă, observatori, concurenţi electorali şi organismele internaţionale au diminuat puţin din amploarea fenomenului spre sfârşitul campaniei. Totodată, în 2005 a continuat practica manipulării opiniei publice şi a electoratului, concurenţii electo rali atribuindu-şi meritele pentru realizarea diverselor programe sociale, finanţate de la bugetul de stat şi/sau organisme internaţionale donatoare. În unele situaţii, reprezentanţii partidului de guvernământ au atenţionat alegătorii, că implementarea programului de gazificare (spre exemplu) va depinde de rezultatul final al alegerilor. Unii reprezentanţi ai administraţiilor locale au confirmat caracterul discriminatoriu al implementării unor astfel de programe. Situaţia la acest capitol nu a suferit schimbări esenţiale pentru alegerile locale în Chişinău din 2005, fiind semnalate situaţii prin care unii candidaţi au fost favorizaţi de autorităţile centrale.168 Totodată, potrivit unor informaţii din presă, la 13 decembrie 2005, angajaţii ministerelor şi ai subdiviziunilor Guvernului au fost obligaţi să prezinte şefilor fişa de însoţire a buletinului de identitate, unde trebuia să figureze ştampila „Votat” şi data de „11 decembrie 2005”.

c. Implicarea organelor de drept şi a altor structuri de stat În campania electorală privind alegerile parlamentare din 2005 observatorii naţionali au înregistrat cazuri de exercitare a presiunilor asupra unor colaboratori ai organelor de drept din motive politice. Câteva exem ple în acest sens: colonelul Eduard Maican, candidat pe listele unui bloc electoral, a declarat că a fost in timidat şi “ameninţat cu răfuila” de către superiorii săi din Ministerul Afacerilor Interne. Un ofiţer de poliţie din Briceni a fost concediat pentru că a asistat la o întrunire a unui concurent electoral din opoziţie. Ofiţerul a fost reangajat numai după ce a recurs la greva foamei. După o întrunire electorală, comisarul de poliţie şi preşedintele unui raion au fost avertizaţi să nu mai permită desfăşurarea unor astfel de evenimente. Existenţa unor ordine ilegale a condus la faptul că unii colaboratori ai Ministerului Afacerilor Interne au ignorat legislaţia naţională şi obligaţiunile lor de a apăra drepturile şi interesele cetăţenilor, indiferent de apartenenţa politică a acestora. Astfel, au fost înregistrate cazuri de depăşire a atribuţiilor de serviciu, 166 al.3 art.13 Cod Electoral al R.Moldova: Cetăţenii Republicii Moldova care, în virtutea funcţiei pe care o deţin, nu au dreptul să fie membri ai partidelor sau ai altor organizaţii social-politice, precum şi membrii Guvernului şi funcţionarii publici, din momentul înregistrării lor în calitate de concurenţi electorali, îşi suspendă activitatea în funcţia pe care o deţin. 167 A. Purtărorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Richard Boucher a declarat că alegerile libere si corecte inseamna mai mult decat numai organizarea legală şi fără incidente a votarii, iar standardele internationale pentru alegeri democratice presupun un teren echitabil pentru toti candidatii si partidele in perioada electorala. B. Declaratia Uniunii Europene din 9 februarie 2005 indemna autoritatile moldovenesti sa desfasoare o campanie electorala deschisa si corecta, cu o reflectare nepartinitoare si pluralista de catre mass-media a tuturor partidelor si candidatilor si cu o atitudine echidistanta din partea administratiei statului fata de toti concurentii electorali si sustinatorii acestora. Presedintia Uniunii Europene a chemat autoritatile de la Chisinau sa asigure un proces electoral deschis si corect, sa atraga atentia asupra ingrijorarilor exprimate de misiunea de evaluare a OSCE si sa implementeze recomandarile comune formulate de OSCE si Comisia de la Venetia in iunie 2004. C. Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat o rezolutie privind apropiatele alegeri parlamentare din R.Moldova, in care cere Executivului de la Chisinau sa asigure corectitudinea si transparenta procesului electoral, sa garanteze accesul liber al tuturor concurentilor electorali la mass-media si sa nu permita hartuirea, discriminarea sau intimidarea reprezentantilor opozitiei. D. Procesele electorale in Republica Moldova s-au inrautatit dupa 2001 si UE va monitoriza indeaproape alegerile parlamentare din 6 martie inainte de a imbunatati relatiile cu Chisinaul, a declarat comisarul european pentru relatii externe, Benita Ferrero Waldner in fata Parlamentului European la o zi dupa semnarea planului individual de actiuni UE-RM. 168 Preşedintele Voronin, într-o emisiune televizată, a îndemnat electoratul să voteze primarul General interimar, V.Ursu acuzând totodată un alt candidat.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova cum ar fi distrugerea selectivă a materialelor cu caracter agitaţional, reţinerea şi maltratarea unor per soane implicate în campania electorală (inclusiv candidaţi electorali), efectuarea unor percheziţii la sediile concurenţilor electorali, totodată fiind înregistrate cazuri în care la întâlnirile reprezentanţilor opoziţiei cu alegatorii au asistat poliţişti şi reprezentanţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate. Fiind informat asupra unor astfel de practici, Secretarul General al Consiliului Europei, dl Terry Davis a de clarat că “este inacceptabil ca într-o democraţie poliţiştii să fie prezenţi la reuniunile formaţiunilor politice, să ia notiţe, să consemneze cine este prezent sau să filmeze”. El a precizat că funcţia poliţiştilor este “să asigure ordinea publică în preajma localului unde se desfăşoară astfel de întâlniri, fără a încălca procesul democratic”, iar poliţiştii care “încalcă procesul democratic” prin prezenţa lor la aceste întruniri şi “ofiţerii care dau astfel de indicaţii” ar trebui pedepsiţi”. Constatăm că astfel de cazuri în Moldova postelectorală nu au fost înregistrate sau anunţate, fapt ce ne duce spre ideea că situaţii similare pot avea loc şi la următoarele alegeri. Aşadar, în timp ce poliţiştii erau implicaţi în activităţi ilegale, unii concurenţi electorali sesizau instanţele şi organele competente despre acţiuni de intimidare şi ameninţări înregistrate asupra susţinătorilor lor în une le cazuri existând pericol chiar pentru viaţa şi securitatea fizică a persoanelor respective. Astfel de situaţii nu au fost numeroase, însă puţinele cazuri înregistrate s-au întâmplat din vina autorităţilor, care ori nu au asigurat concurenţii cu spaţiul solicitat ori nu au asigurat ordinea publică la nivel corespunzător. În campaniile electorale din spaţiul ex-sovietic implicarea organelor fiscale şi de control pot avea un rol extrem de influent. În felul acesta, unele tipografii au fost supuse verificărilor, efectuate periodic de către organele de control şi de forţă. Din acest motiv, acestea au refuzat editarea unor materiale cu caracter electoral pentru unii concurenţi, evident din opoziţie. Arestarea unor lideri ai partidelor de opoziţie precum şi intentarea unor dosare penale acestora, au fost apreciate, de către reprezentanţii societăţii civile şi ai instituţiilor internaţionale,169 drept mijloace de pre siune electorală şi politică. În acest sens, Blocul electoral “Moldova Democrată” (BMD) a făcut publică o înregistrare video cu declaraţia unui ofiţer de urmărire penală din cadrul Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC), prin care ofiţerul afirmă că au fost exercitate presiuni asupra sa la cel mai înalt nivel pentru a fi găsite capete de acuzare împotriva liderului acestei formaţiuni politice. După difuzarea acestui material, ofiţerul a fost arestat. Totodată, organele de drept nu au anunţat opinia publică privind rezultatele cercetării cazului de depistare a unor materiale explozive în ajunul alegerilor din 6 martie 2005. Anunţul a fost făcut public de către autorităţile centrale ale Republicii Moldova.170

2.7.3. Competenţa şi comportamentul organelor electorale Startul campaniei electorale din 2005 a fost unul nereuşit datorită Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.444-XV din 24 decembrie 2004, privind stabilirea datei pentru alegerile parlamentare. Totodată, CEC a fost acuzată de faptul că nu a asigurat transparenţa şi corectitudinea procesului electoral – deo arece hotărîrile sale nu au fost publicate în „Monitorul oficial”. Spre exemplu, câţiva deputaţi din opoziţie au sesizat Curtea Constitutională, solicitând anularea a 5 hotărâri ale CEC din perioada 26-28 decembrie 2004, motivând că art.2 al hotărârii “contravine prevederilor art.76 din Constitutie şi unor hotărâri ale Curţii Constituţionale, potrivit cărora hotărârile Parlamentului se publică în “Monitorul Oficial” al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării”, iar nepublicarea hotărârii Parlamentului atrage după sine inexistenţa acesteia. Este evident faptul că problema nu a fost soluţionată, circumstanţă ce a permis opoziţiei să declare că şi ziua alegerilor locale a fost stabilită cu anumite încălcări (10 iulie 2005). La 20 februarie 2005, între orele 19.50 si 20.00, la rubrica “Tribuna Electorală” (timp de antenă gratuit oferit unor candidaţi independenţi), postul public de televiziune a difuzat filmul “Opriţi extremismul”. Mate rialul purta un conţinut denigrator la adresa unui concurent electoral. Ulterior, unul din cei patru candidaţi independenţi, din timpul de antenă a cărora a fost difuzat filmul, a declarat că nu şi-a dat acordul pentru utilizarea timpului său de antenă pentru difuzarea materialului respectiv. Liderul PPCD, Iurie Roşca (ac tualmente vice-preşedinte al Parlamentului) a fost prezentat în filmul respectiv ca persoană extrem de agresivă, comentariile fiind însoţite de imagini ale atacurilor teroriste din 11.09.2001. Ulterior, dreptul la replică a fost refuzat concurentului electoral. Lipsa unor atitudini şi reacţii prompte, legale şi competente a condus la situaţia în care concurenţilor elec torali nu le-au fost asigurate condiţii de concurenţă echilibrată. Deşi nivelul de pregătire şi competenţa membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare a fost puţin mai înalt decât la alegerile locale generale din 2003, acesta rămâne insuficient pentru asigurarea deplină a drepturilor alegătorilor şi gestionarea corectă a situaţiilor din ziua alegerilor. În această campanie au

169 Ambasadorul SUA la OSCE, dl Stephan Minikes s-a arătat îngrijorat de arestările şi hărţuiala concurenţilor electorali, de angajarea poliţiei şi a birocraţiei administrative în intimidarea cetăţenilor şi a alegătorilor simpli 170 http://www.azi.md/news?ID=33160 : „Vladimir Voronin a confirmat declaraţia viceministrului de Interne, Vladimir Botnari, precum că la Chişinău poliţia a depistat mai multe sticle cu “koctail molotov”. Şeful statului a fost însă mai rezervat în ce priveşte aprecierea situaţiei. În timp ce viceministrul de Interne a declarat că sticlele cu explozibil urmau să fie utilizate în “acţiuni teroriste”, preşedintele ţării a spus doar că “aceasta se investighează” /după Agenţia de ştiri Info-Prim/.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 fost depistate situaţii în care unii dintre membrii birourilor electorale au demonstrat partizanat politic sau au admis intenţionat încălcarea regulilor electorale, obligatorii pentru toţi fără excepţie.171 Aceste situaţii au demonstrat un nivel foarte scăzut al educaţiei democratice atât în rândul populaţiei cât şi printre funcţionari. Chiar dacă la alegerile parlamentare, organele electorale au fost sesizate asupra gravelor probleme ce ţin de starea listelor electorale, ulterior s-a constatat că lucrurile nu s-au schimbat la acest capitol. Spre exem plu, organele electorale locale din Chişinău nu au efectuat modificările necesare în listele electorale şi ast fel, unii alegători nu s-au regăsit în liste nici la 10 iulie, 24 iulie, 27 noiembrie sau 11 decembrie 2005, deşi au solicitat înscrierea lor în listele de bază încă în cadrul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005.172 Dotarea tehnică a organelor electorale mai rămâne în Moldova o problemă pentru asigurarea transparenţei deciziilor şi actelor emise de către unele consilii electorale de circumscripţii.

2.7.4. Comportamentul concurenţilor electorali Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2005 a fost marcată de continuarea luptei directe între preşedinţia statului şi primăria capitalei, fapt ce i-a redat un caracter tensionat. Principalii concurenţi au evitat dezbaterile publice directe,173 preferând însă să aducă acuzaţii dure, uneori lipsite de „fair-play”. Nici un concurent electoral nu şi-a onorat obligaţia prevăzută de art.38 alin. (1) lit. a) din Codul Electoral de a declara în presă, în termen de o lună după începutul campaniei electorale, mijloacele financiare şi alte forme de susţinere materială a activităţilor lor. Acest aspect reduce din transparenţa proceselor electorale din Moldova, lăsând loc pentru interpretări. De asemenea, concurenţii electorali au continuat editarea ma terialelor electorale fără indicarea informaţiei obligatorii (data, tipografia şi tirajul). Considerăm că un rol principal în determinarea tuturor concurenţilor electorali să respecte prevederile legislaţiei electorale ar trebui să îl joace Comisia Electorală Centrală, şi respectiv să-şi asume o reponsabili tate mai mare. Unii concurenţi au distribuit în scopuri electorale bani şi ajutoare umanitare. Problema de bază pentru astfel de situaţii este că ajutoarele umanitare, în mare parte, reprezintă donaţii ale diverselor instituţii şi organizaţii internaţionale sau străine, fiind destinate categoriilor defavorizate ale populaţiei, care însă sunt utilizate de către diverse forţe politice în scopuri electorale. În acelaşi timp, donaţiile respective nu sunt însoţite de informaţii privind sursa lor, adică dacă bunurile sunt donate din contul personal al candidatului, din contul partidului sau din alte surse. Majoritatea concurenţilor electorali nu au respectat obligaţia de afişare a posterelor electorale publicitare doar în locurile speciale de afişaj electoral. Concurenţii au admis plasarea acestora în locuri neautorizate, chiar şi în localităţile unde administraţia publică locală a asigurat panouri suficiente în acest scop.

2.7.5. Informarea alegătorilor Aşa cum au recunoscut şi unii înalţi demnitari europeni, care au vizitat R.Moldova în timpul campaniei electorale din 2005, problema accesului la mass-media pentru concurenţii electorali a rămas nesoluţionată, ceea ce înseamnă că alegătorii de fapt nu au fost informaţi suficient sau adecvat. Concepţia de reflectare a campaniei electorale de instituţiile audiovizualului, aprobată de către Comisia Electorală Centrală a purtat un caracter restrictiv, fapt ce a periclitat reflectarea amplă şi exhaustivă a campaniei electorale. În condiţiile în care posturile de radio şi TV cu acoperire naţională au reflectat pe parcursul anilor 20012005 în mare parte doar activitatea unei singure forţe politice, alegătorul din Moldova ar fi avut nevoie de mult mai multă informaţie pentru a se documenta asupra faptelor şi programelor tuturor actorilor politici de pe scena moldovenească. Concepţia privind reflectarea campaniei electorale de instituţiile audiovizualului, precum şi situaţia creată în ajunul campaniei (în special refuzul unor influente posturi de a difuza publici tate cu caracter electoral) au avut un impact negativ asupra posibilităţii de informare şi respectiv un rol important asupra opţiunilor electorale ale majorităţii populaţiei. PSDM, unul din concurenţii electorali a contestat în instanţa de judecată Hotărîrea CEC privind aprobarea Concepţiei de reflectare a campaniei electorale, iar Coaliţia-2005 a recomandat autorităţilor să elimine prevederile restrictive pentru a elimina vidul informaţional în reflectarea procesului electoral. Abia spre sfârşitul campaniei, autorităţile au acceptat majorarea timpului acordat concurenţilor pentru dezbateri.

171 Spre exemplu, la alegerile locale din Chişinău, preşedintelui ţării i-a fost permisă votarea cu admiterea unor grave încălcări, permise de către membrii biroului electoral. Preşedintele a obţinut buletin de vot doar la prezentarea buletinului nu şi a fişei de însoţire, respectiv ştampila „votat” nu i-a fost aplicată. Potrivit unor date din presă, cca.10% din alegători nu s-au prezentat la urne din cauza aplicării obligatorii a ştampilei „votat” în fişele de însoţire a buletinului de identitate. 172 Conform art.39 din Codul electoral, listele electorale se întocmesc de către primărie, apoi se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. Autorităţile administraţiei publice locale, în fiecare an (după 1 ianuarie), precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi, cel tîrziu la 1 martie, prezintă informaţia respectivă CEC. 173 Liderul partidului de guvernământ (tot el Preşedinte al ţării) a ignorat invitaţiile concurenţilor electorali de participare în cadrul unor emisuni de dezbateri publice, evitând orice confruntare directă cu oponenţii săi politici.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Postul naţional de TV, „Moldova-1” cu statut de companie publică, preponderent nu a respectat aceleaşi condiţii pentru toţi concurenţii, având un comportament părtinitor şi lipsit de echidistanţă. Spre exemplu, a ignorat unele conferinţe de presă organizate de unii concurenţi din opoziţie înregistraţi în cursa electorală, în schimb a favorizat în mod constant reprezentanţii partidului aflat la guvernare, de asemenea înscrişi în cursa electorală.174 De fapt, pentru astfel de fapte, într-o măsură mai mare sau mai mică, atât concurenţii electorali cât şi societatea civilă au acuzat posturile de radio şi TV publice de cenzură, autocenzură şi de naturarea faptelor. Situaţia la acest capitol a fost accentuată şi de faptul că unele posturi TV independente au anunţat despre faptul că nu se vor impliva în reflectarea campaniei electorale. Societatea civilă, unii concurenţi electorali şi jurnaliştii din presa scrisă au considerat acest gest drept unul ce contravine principiilor democratice, argumentând prin faptul că mijloacele de informare în masă au obligaţiunea de a informa cetăţenii despre evenimentele importante ce au loc în ţară, iar alegerile parlamentare este cu certitudine un eveniment foarte important pentru societate. Suntem de părere că un post de televiziune poate reflecta campania electorală şi trebuie să informeze publicul în mod echidistant despre toate evenimentele cu caracter elec toral şi politic, dar nu poate renunţa inexplicabil la reflectarea acestei competiţii, privându-şi telespectatorii de posibilitatea de a primi informaţii despre mesajele participanţilor la scrutin. Într-o economie de piaţă şi democraţie autentică, posturile private de radio şi de televiziune profită cel mai mult din comercializarea spaţiului publicitar electoral şi de posibilitatea creşterii audienţelor în această perioadă. Nici ziarele guvernamentale nu au fost echidistante, publicând în exclusivitate materiale pozitive despre partidul aflat la guvernare şi negative despre opoziţie. Totodată, au fost relatate cazuri de abonare forţată la ziare de partid sau locale, care promovau politica autorităţilor (ziarul „Drapelul”şi „Komunistul”). În altă situaţie, unor primari li s-a cerut la şedinţele executivului raional să raporteze măsurile întreprinse de autorităţile publice locale în vederea sporirii numărului de persoane abonate la ziarele sus-menţionate. Favorizarea publicaţiilor guvernamentale sau ale partidului comunist a avut loc în timp ce autorităţile (Min isterul Justiţiei) refuzau înregistrarea ziarului altui concurent electoral (PSDM), împiedicând astfel realiza rea deplină a drepturilor sale electorale. În acelaşi timp, au fost atestate cazuri de hărţuire şi presiuni asupra publicaţiilor independente (spre exem plu “Unghiul” din or.Ungheni), unde au avut loc situaţii de îngrădire a accesului jurnaliştilor la informaţia de interes public, comise de către reprezentanţii administraţiei locale. La alegerile locale din Chişinău, unii concurenţi au anunţat că paginile ziarului municipal „Capitala” şi „Capitala-Stoliţa” au conţinut publicitate electorală în favoarea primarului general interimar - concurent electoral: dl.V.Ursu. Potrivit candidatului Oleg Cernei, tirajul obişnuit al respectivului ziar este de 1800 exemplare, numărul din 7.12.2005 a fost tipărit în 100 mii de exemplare, dintre care 50 mii în limba rusă, care au fost distribuite gratuit prin cutiile poştale ale alegătorilor. În toate aceste cazuri, autorităţile nu au ţinut cont de Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind măsurile de reflectare în presă a campaniilor electorale, potrivit căreia “principiul funda mental al independenţei editoriale a presei capătă o semnificaţie deosebită în timpul alegerilor”. Organizaţia Internaţională specializată „Articolul 19” a recomandat, la rândul său, autorităţilor moldoveneşti definirea sintagmei “ştiri de presă”175 şi clarificarea conceptelor “perioada dezbaterilor electorale” şi “mate riale publicitare”, conţinute în art.47 al Codului Electoral. Totodată, experţii acestei organizaţii au solicitat revocarea art.49 al Concepţiei, potrivit căruia instituţiilor audiovizualului li se cerea evitarea difuzării mate rialelor semnate de concurenţii electorali, care contin insulte ce lezează onoarea şi demnitatea persoanei. Astfel, lipsa condiţiilor necesare unei reflectări corecte şi echilibrate a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare afectează întregul sistem electoral din Moldova. Prezenţa şi activitatea unei prese libere în perioada electorală este foarte importană nu numai pentru informarea alegătorilor ci, în mod cert, şi pentru opţiunea finală a acestora. În mare parte, putem afirma cu certitudine că emisiunile şi programele audiovizualului din Moldova nu au oferit nici de această dată o suficientă diversitate de puncte de vedere şi opinii, deşi ulterior situaţia a fost puţin îmbunătăţită pentru alegerile locale din Chişinău. Ţinând cont de reacţiile şi rapoartele societăţii civile, a observatorilor şi concurenţilor electorali, de recomandările Organizaţiei „Articolul 19” şi Declaraţia comună a ambasadorilor SUA, UE, CE şi OSCE, acreditaţi la Chişinău privind transformarea Companiei “Teleradio-Moldova” în instituţie publică putem afirma cu certitudine că în campania electorală 2005, aspectul informaţional a constituit una din cele mai grave probleme. 174 Atât postul naţional de televiziune, cât şi alte posturi cu largă acoperire au difuzat emisiuni ce purtau un vădit caracter de propagandă electorală în favoarea Partidului Comuniştilor, aflat la guvernare (descriu activităţile puterii, respectiv a concurentului electoral — PCRM, denigrând opoziţia şi făcând partizanat politic). Spre exemplu, pentru a demonstra faptul controlului autorităţilor asupra mijloacelor de informare în masă, vom recurge la statistică: pe parcursul a două săptămâni, posturile de radio au difuzat 137 de ştiri despre PCRM. Blocul “Moldova Democrata” a fost menţionat în 72 de emisiuni informative, PPCD- în 25, PSDM - în 21. Partidul de guvernământ a fost susţinut în informaţiile sale de către posturile de radio “Evropa plus”, “Russkoe radio”, “Radio Moldova” şi “Radio Găgăuzia”. Critica în adresa comuniştilor se conţine în 89 de ştiri radio, majoritatea cărora au fost puse pe post de Antena C (post municipal de radio, care l-a sprijinit pe primarul capitalei, lider al BMD). În buletinele de ştiri ale posturilor de radio de stat cel mai des sunt criticate partidele din opoziţie. PCRM a fost prezentată favorabil în 189 de ştiri televizate, inclusiv la posturile de televiziune NIT (45 de ştiri), Moldova 1 (32), RIF TV (51), “Pervii kanal” (20) şi TV Gagauzia (15). PCRM este urmată de BMD - cu 33 de ştiri, în special, la Moldova 1, Euro TV şi TV 21. 175 art.46 al Concepţiei privind reflectarea campaniei electorale, prevede: “în buletinele de ştiri ale instituţiilor, publice şi private, ale audiovizualului evenimentele electorale urmează a fi tratate ca ştiri de presă”.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Excluderea din Codul Penal a art.170, care prevedea răspunderea penală pentru calomniere, a reprezentat una din puţinele recomandări respectate de către autorităţile naţionale în materie electorală şi mass-me dia.

2.7.6. Observarea şi monitorizarea alegerilor Scrutinul electoral din martie 2005 a fost monitorizat de observatori internaţionali, jurnalişti străini, precum şi de observatori locali independenţi. Societatea civilă, constituită într-o coaliţie naţională a participat activ şi a contribuit foarte mult la monitorizarea şi observarea procesului electoral. Pentru prima dată numero ase organizaţii neguvernamentale din Moldova au constituit o Coaliţie naţională în vederea monitorizării procesuluiu şi campaniei electorale. Constituirea şi activitatea acestei structuri a încurajat majoritatea concurenţilor electorali, determinându-i totodată să adopte un comportament adecvat normelor legale, iar autorităţile statului să respecte unele drepturi ale opoziţiei. Este evident faptul că responsabilitatea pentru problemele şi deficienţele electorale revin în mare parte autorităţilor, mai ales dacă reprezentanţii acestora ocupă în perioada electorală posturi publice. Formarea unei coaliţii civice în vederea monitorizării alegerilor şi depistării cazurilor de încălcare a normelor electorale, iniţial a iritat reprezentanţii partidului de guvernământ, care pentru că au fost criticaţi, au acuzat Coaliţia de partizanat politic ameninţând-o cu „verificări şi controale financiare” precum şi cu confiscarea granturi lor respective. În urma acestor ameninţări, la scurt timp, două dintre organizaţiile implicate activ în imple mentarea proiectului de monitorizare şi observare a alegerilor au fost vizitate de către angajaţii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei. Acest fapt a demonstrat odată în plus caracterul abuziv şi nivelul de implicare al autorităţilor R.Moldova, confirmând unele afirmaţii ale experţilor despre nivelul scăzut al democraţiei în Republica Moldova. Poziţia fermă şi corectă a instituţiilor internaţionale şi a donatorilor a determinat în final autorităţile să manifeste, în general, un respect (chiar şi rezervat) la adresa observatorilor naţionali. Primul lucru care ar trebui menţionat în acest context, este implicarea Serviciului de Informaţii şi Securi tate al statului în activitatea observatorilor naţionali. Au fost înregitrate cazuri de citare a observatorilor la sediul acestei instituţii pentru a explica natura activităţilor lor sau au fost exercitate presiuni de către această structură asupra administraţiei întreprinderii/instituţiei, unde îşi desfăşura activitatea de bază ob servatorul. Într-o altă situaţie de acest gen, efectuând o vizită în teritoriu, un deputat a insinuat faptul că observatorul pe termen lung din această unitate teritorial-administrativă ar putea fi demis din funcţie după desfăşurarea scrutinului. Totodată, unor observatori li s-a refuzat accesul la informaţia cu caracter electoral public (date statistice, proces de actualizare a listelor etc.). Pe lângă reţeaua naţională de observatori, scrutinul parlamentar din Moldova, s-a aflat şi în atenţia comunităţii internaţionale. Un interes sporit şi nelipsit de nuanţe politice proprii, l-au manifestat diverse forţe din Federaţia Rusă, inclusiv prin intermediul unor misiuni de observare. Pentru prima dată de la de clararea independenţei Republicii Moldova, datorită relaţiilor specifice moldo-ruse din acea perioadă, opinia publică din ţară şi de peste hotare a avut posibilitatea să afle nivelul de implicare al diverselor forţe din exterior, adică din Federaţia Rusă şi spaţiul ex-sovietic, în campaniile electorale din Republica Moldova. Astfel, de această dată autorităţile au împiedicat unele activităţi cu caracter electoral, presupus ilegale, ale unor cetăţeni ruşi prin reţinerea şi expulzarea lor, precum şi prin confiscarea unor sume importante de bani şi a computerelor.176 Observatorii ruşi au declarat că autorităţile R.Moldova le-ar fi refuzat eliberarea acreditărilor de observator la alegeri, însă aceste declaraţii au fost făcute după reţinerea lor, fapt ce pune la îndoială afirmaţiile aces tora. Pe de altă parte, autorităţile Republicii Moldova au declarat că observatorilor din CSI le-a fost refuzată prezenţa deoarece aceştia au compromis misiunea lor de observare la alegerile din Ucraina. Situaţii şi inci dente similare cu observatori ruşi au fost înregistrate şi la alegerile locale din mun.Chişinău. În final, Misiunea Internaţională de Observare a Alegerilor (MIOA), care a reunit observatori din partea BIDDO/ OSCE, Adunării Parlamentare a OSCE, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi Parlamentului European, a conchis că alegerile parlamentare din 6 martie 2005 s-au desfăşurat în general în conformitate cu standardele internaţionale în materie de alegeri.

2.7.7. Concluzii Dacă, în perioada 1992-2001 Moldova a înregistrat succese considerabile în domeniul organizării unor scru tine democratice, fiind în acest sens unul dintre liderii din regiune, la următoarele scrutine locale, condiţiile s-au înrăutăţit în mod evident şi constant. În comparaţie cu alegerile locale din 1999, cele din 2003 au

176 împotriva a două cetăţene ale Rusiei a fost intentat un dosar penal pentru „Contrabandă”. În apartamentul închiriat de rusoaice, au fost depistate 373 mii dolari şi 77,5 mii euro. Această sumă depăşeşte cu mult limitele permise de introducere a valutei în Moldova fără declaraţie vamală. Acestea şi alte persoane, reţinute au fost acuzate de şedere ilegală şi de desfăşurare a activităţii în lipsa permisului de muncă. Monitorizarea era efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne. Ulterior, autorităţile moldoveneşti au blocat în tren câteva zeci de observatori din Belarus şi trei vagoane de observatori din Rusia. Reprezentantul acestora a menţionat într-o conferinţă de presă că ambele grupuri de observatori veneau în Moldova pe linia CSI-EMO, la invitaţia unei organizaţii din Moldova. / www.azi.md , 23.02.2005, după Agenţia de ştiri Interlic/

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova demonstrat un declin net,177 astfel că alegerile parlamentare din 2005 au devenit foarte importante pentru confirmarea angajamentelor democratice ale Republicii Moldova. În mod cert cazurile şi situaţiile descrise nu reflectă întreaga listă a problemelor, însă cu siguranţă sunt cele mai numeroase şi frecvente, care au fost în stare să afecteze caracterul democratic şi chiar integritatea procesului electoral. După consensul politic din 2005 autorităţile Republicii Moldova s-au angajat să efectueze unele reforme şi modificări legislative, necesare adaptării cadrului juridic la cerinţele şi standardele internaţionale, însă pe parcursul anului 2005 s-a reuşit foarte puţin în acest sens. Autorităţile vor trebui mai întâi de toate să restabilească încrederea societăţii în Comisia Electorală Centrală şi să promoveze o serie de reforme, inclusiv juridice, care ar crea condiţii pentru desfasurarea campaniilor în condiţii de transparenţă, echitate şi imparţialitate maximă. În acest context, trebuie să remarcăm şi faptul că multe dintre neregulile şi problemele electorale depis tate în cadrul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 au fost întâlnite şi în cadrul alegerilor locale din Chişinău,178 chiar dacă atmosfera a fost una mult mai calmă şi corectă, fiind totodată înregistrate schimbări pozitive în ceea ce priveşte reflectarea campaniei electorale în mijloacele mass-media. Condiţiile de par ticipare pentru unii concurenţi electorali au rămas inegale şi inechitabile, deoarece nu au fost asigurate condiţii adecvate unei competiţii corecte şi egale pentru toţi participanţii la procesul electoral. În 2005, instituţiile statutului nu întotdeauna au funcţionat în mod democratic, fapt ce a afectat evident gradul şi caracterul democratic al scrutinelor. În acest sens ne referim la situaţia critică legată de vidul informaţional existent în perioada 2001-2005, considerând că în astfel de condiţii, caracterul restrictiv al Concepţiei de reflectare a campaniei electorale, nu era necesar, ci dimpotrivă se cerea informarea suficientă şi multilaterală a alegătorului. Un alt aspect negativ a fost implicarea şi presiunea directă a forţelor de or dine şi a altor structuri de stat. Totuşi una din cele mai serioase îngrijorări, pentru societatea moldovenească în întregime, rămâne nivelul extrem de scăzut al educaţiei şi culturii democratice în rândul alegătorilor, circumstanţe ce pun la îndoială caracterul liber, democratic şi conştient al votului cetăţenilor. Un rol important în ceea ce priveşte nivelul educaţiei civice şi al culturii democratice poate fi pus pe seama instituţiilor mass-media publice din Moldova, care în perioada 1990-2005 s-au aflat sub controlul forţelor politice, aflate la guvernare. Lipsa concurenţei reale în domeniul mass-media (în special presa electronică) şi lipsa unor emisiuni de dezbateri publice şi educare a cetăţenilor au contribuit decisiv la crearea stării existente în 2005. Şi legislaţia electorală a fost departe de perfecţiune, însă trebuie să remarcăm că după scrutinul parla mentar din martie 2005, autorităţile au efectuat deja unele modificări şi au acceptat discutarea unor as pecte, menite să contribuie la adaptarea legislaţiei la standardele internaţionale, precum şi la respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneţia şi ale OSCE. Pornind de la aceste aspecte determinative, devine evidentă concluzia că restul aspectelor negative nu sunt altceva decât o continuitate logică a situaţiei descrise. O altă concluzie ar fi următoarea: scenariile murdare şi lipsa de fair-play au devenit o normă în campanile electorale din Moldova. În acelaşi context, menţionăm că odată cu anunţarea rezultatelor, aceste situaţii, rămân fără atenţia organelor de drept sau chiar şi a concurenţilor afectaţi de acuzaţiile aduse. Totuşi, în timpul campaniilor electorale astfel de evenimente sunt considerate drept “procedee cinice de manipulare a opiniei publice, de influenţare a opţiunilor electorale ale cetăţenilor şi, în consecinţă, un instrument de fraudare a alegerilor, unul propriu regimurilor nedemocratice”. Dacă ar fi să contabilizăm problemele dar şi încălcările, abuzurile sau fraudele electorale, acestea ar fi următoarele: reflectarea părtinitoare şi selectivă a concurenţilor şi evenimentelor electorale în mass-media publică, hărţuirea opoziţiei de către poliţie şi alte structuri ale statului, intimidarea grupurilor indepen dente ale societăţii civile, utilizarea resurselor administrative în scopuri electorale, impedimente de ordin administrativ la realizarea dreptului electoral; incompetenţa reprezentanţilor organelor electorale; lipsa condiţiilor egale pentru toţi concurenţii electorali; lipsa accesului liber al concurenţilor electorali la mijlo acele de informare în masă; lipsa unor condiţii clare pentru exercitarea dreptului la vot de către anumite categorii de cetăţeni; înregistrarea neadecvată a alegătorilor în listele electorale; intensificarea vizitelor de lucru în ajunul şi în timpul campaniilor electorale, transformate în întâlniri electorale; abonarea forţată a funcţionarilor la anumite ziare, tratament diferenţiat aplicat funcţionarilor locali; activitatea organelor de drept şi a celor de control se intensifică în ajunul scrutinelor, fiind verificate sau arestate în exclusivitate persoane din opoziţie; implicarea ilegală a unor experţi străini în procesele electorale, etc.

177 Raportul Congresului Puterilor Locale asupra alegerilor locale, Strasbourg, 11 iulie 2003, GG/BUR (10) 19, www.coe.int/T/E/Clrae/%5F5%2E%5FTexts/ 3%2E%5FReports%5Fcountry%5Fby%5Fcountry/Moldova/Observation_of_Elections/ELEC_MOL_CGBUR10_19.asp#TopOfPage 178 În conformitate cu art.70 Constituţia RM “calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei altei funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice”. Primarul de Chişinău, a renunţat la funţie fiind ales deputat în Parlament. Deoarece, în conformitate cu art.109 Constitutiei si interpretarilor acestuia de catre Curtea Constitutionala, functia vacanta de primar nu poate fi suplinita decit prin alegeri noi. Astfel în capitală au fost desfăşurate noi alegeri locale.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Regretăm totuşi eşecul implementării recomandărilor cu privire la revizuirea fundamentală a Codului elec toral ceea ce trezeşte îngrijorări în special cu privire la: imparţialitatea Comisei Electorale Centrale din cauza criteriilor de formare a acesteia, respectul şi protecţia drepturilor concurenţilor electorali la o cam panie electorală liberă, imparţialitatea mass-media, caracterul secret al votului, precum şi transparenţa şi corectiudinea numărării voturilor şi înregistrării rezultatelor acestora. Prin urmare constatăm că cetăţenii, în special concurenţii electorali, se adresează tot mai frecvent în instanţele de judecată. Acest fenomen se datorează activităţilor societăţii civile (informarea şi educarea atât a cetăţenilor cât şi a juriştilor, funcţionarilor sau a activiştilor partidelor politice). Efectele încă nu sunt vizibile, însă este foarte important că fenomenul ia amploare de la un scrutin la altul. Totodată, din experienţa alegerilor din 2005 observăm că partidele şi concurenţii electorali încă nu sunt capabili să apere drepturile susţinătorilor lor. Deseori, concurenţii electorali se limitează doar la declaraţii şi conferinţe de presă, fără a parcurge şi căile legale de soluţionare a problemelor legate de abuzurile şi încălcările cu caracter electoral.

2.7.8. Recomandări Pentru a evita repetarea situaţiei şi a problemelor electorale din 2005, Parlamentul Republicii Moldova tre buie să adopte toate modificările şi completările la Codul Electoral, pregătite deja de către reprezentanţii societăţii civile,179 menite să respecte recomandările anterioare ale experţilor internaţionali. De asemenea, ar fi necesară o campanie naţională de informare şi educare permanentă a cetăţenilor. Libertatea presei şi asigurarea unui mediu civilizat de concurenţă pentru mijloacele de informare în masă ar fi cerinţele de bază pentru transparenţa procesului electoral dar şi pentru informarea corectă a cetăţenilor.180 Funcţionarii electorali necesită pregătire şi instruire permanentă şi continuă. La fel, sunt necesare activităţi de instruire şi educare a reprezentanţilor formaţiunilor politice, ai administraţiilor publice locale şi nu în ultimă instanţă - a tinerilor. Informarea şi educarea cetăţenilor, transparenţa şi independenţa instituţiilor de presă, colaborarea şi parteneriatul autorităţilor statului cu organizaţiile neguvernamentale, vor reprezenta acţiunile de bază pentru corectarea problemelor înregistrate la alegerile din 2005. În acest context, credem că o eventuală „Coaliţie-2007” şi „Coaliţie-2009” ar avea un rol semnificativ la desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte în Moldova. În vederea realizării drepturilor electorale ale tuturor cetăţenilor ţării pe întreg teritoriul statului, recomandăm autorităţilor naţionale să depună în mod insistent eforturi vizibile pentru a determina regimul ilegal de la Ti raspol să permită informarea, educarea şi implicarea electorală a locuitorilor din regiunea transnistreană a ţării, activitatea actorilor electorali şi constituirea organelor electorale în această zonă. Unele state străine ca Federaţia Rusă şi Ucraina181 au organizat şi desfăşurat alegeri în regiunea de est a Republicii Moldova, motivându-şi gestul prin prezenţa unui număr mare al cetăţenilor săi în acest spaţiu, în timp ce autorităţile constituţionale moldoveneşti, motivând lipsa controlului asupra teritoriului său, nu depun eforturi pentru a asigura şi respecta drepturile sutelor de mii de cetăţeni din Transnistria. Verificarea tuturor declaraţiilor, cercetarea şi examenarea cazurilor invocate de către concurenţi în campa nia electorală pentru a preveni fenomenul “campaniilor murdare”.

179 www.e-democracy.md 180 Andre Kvakkestad (Norvegia, EDG), şeful unei delegaţii de observatori din partea Adunării Parlamentare, care a asistat la desfăşurarea scrutinului din 6 martie 2005 menţiona că „mass-media, in special televiziunea, joacă un rol crucial în informarea publicului” şi ...„Alegerile fără o campanie vizibilă sunt ca peştele fără apă”. Totodată, delegaţia a făcut apel către toate instituţiile audiovizuale, în special către televiziunea publica şi radio, să asigure un acces larg şi egal, şi o reflectare imparţială a ştirilor, tuturor partidelor şi candidaţilor în scopul de a face cunoscute viziunile lor electoratului Moldovei. 181 La alegerile prezidenţiale din 2004-2005 Ucraina a deschis 7 secţii de votare în Transnistria. În 2006 Ucraina nu a mai organizat secţii de vot pe acest teritoriu.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.8. Drepturile copilului şi familiei Pornind de la instrumentele juridice internaţionale care protejează drepturile copiilor, Constituţia Republicii Moldova consacră cele mai importante principii care urmează să garanteze respectarea drepturilor copiilor la nivel naţional.182 Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, prin prisma raportului copil-interes stat, completează acest text cu următoarea prevedere, „În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt lu ate de instituţii publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate”. Trebuie de remarcat faptul că ansamblul de acte normative care reglementează nemijlocit contextul drep turilor copiilor şi situaţiile specifice legate de protecţia drepturilor şi intereselor poartă, în mare parte, un caracter declarativ. Astfel, chiar dacă conţin un complex important de principii şi garanţii care se referă la prioritatea respectării drepturilor şi intereselor drepturilor copilului, o parte dintre acestea nu sunt asigu rate printr-un mecanism eficient de realizare şi de aplicare în practică. Vom specifica, mai întâi, lipsa în legislaţia naţională a prevederilor cu privire la principiul „intereselor supe rioare ale copilului” statuat în Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului. Convenţia precum şi principiul interesului superior al copilului, menţionat, trebuie să fie incluse în dreptul naţional şi să bene ficieze de un mecanism care să asigure o protecţie reală a drepturilor copilului, inclusiv prin care să poată fi invocate în faţa instanţelor judecătoreşti. Aceste principii nu sunt reflectate într-o măsură suficientă în cadrul legislativ în anumite sectoare cum ar fi asigurarea asistenţei medicale, educaţie şi securitate socială, domenii deosebit de semnificative pentru respectarea drepturilor omului. Autorităţile naţionale nu au elabo rat o modalitate eficientă prin care să garanteze că „interesul superior al copilului” este cel care îndrumă procesul decizional, în timp ce ocrotirea de către stat şi societate a copilului, constituie o preocupare politică, socială şi economică de prim ordin doar la nivel formal. Or, luarea în consideraţie a impactului pe care îl au anumite opţiuni, în special, politice asupra drepturilor copiilor va trebui să facă parte integrantă din acest proces. Şi, pentru a elimina orice discriminare în mediul descris mai sus, interesele copilului tre buie puse în prim plan de către autorităţi, iar bunăstarea şi dezvoltarea lui trebuie garantate. Orice copil trebuie să aibă acces la procedurile de denunţare a încălcării drepturilor sale. În Convenţie nu este nici o vârstă limită sub care un copil este considerat incapabil să înainteze o plângere sau să ceară judecarea încălcării drepturilor sale, în faţa unui tribunal sau a altui organism, cu sau fără consimţământul părinţilor. Iar, orice excludere sau limitare a acestui drept trebuie făcută în contextul principiilor generale, cel al interesului superior al copilului şi cel al nediscriminării. Contextul legislativ naţional însă, condiţionează, posibilitatea de reclamare şi mai mult de apărare independentă de către copii a drepturilor sale, doar după atingerea vârstei în care aceştia dobândesc capacitatea de exerciţiu. Astfel copii care ar dori să depună o plîngere contra propriilor părinţi ar fi lipsiţi de acest drept, la o eventuală pornire a urmăririi penale, din simplul motiv că noţiunea de reprezentant legal presupune ca persoana să numească acest reprezentant. În cazul de faţă minorii neavînd capacitate de exerciţiu deplină, sunt reprezentaţi de părinţi, care şi sunt eventualii oponenţi. Mai mult ca atît legislaţia nu prevede o modalitate de selectare a reprezentanţilor mi norilor în cazul în care ei sunt victime ale abuzului din partea părinţilor. Orice neglijare sau abuz faţă de copil nu este altceva decât un fapt de nerespectare a drepturilor lui şi de aceea faptele urmează a fi condamnate de către societate iar persoanele vinovate în săvârşirea lor sancţionate. Considerăm că în mare parte în Republica Moldova drepturile copilului sunt încălcate sub următoarele aspecte:

2.8.1. Dreptul de a avea o familie Familia este unitatea fundamentală a societăţii precum şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea copilului. Astfel, oricărui copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial trebuie să i se asigure dreptul la ajutor şi protecţie specială din partea autorităţilor statului. În prezent, aproximativ 31 % dintre copiii cu vârsta de până la 15 ani locuiesc împreună cu ambii părinţi, iar 7% – fără ambii părinţi.183 Instituţionalizarea copiilor orfani este o gravă problemă a societăţii contemporane. Această alternativă, creată de stat pentru copii rămaşi fără îngrijire părintească, îşi păstrează forma veche de plasament. Instituţiile internat sunt cele care predomină în sistemul de asistenţă socială a copiilor abandonaţi. Până în prezent dezvoltarea şi stimularea unor medii de protecţie a copilului aflat în dificultate, prin apli carea formelor alternative instituţionalizării au atins rezultatele semnificative însă necesită în continuare o atenţie sporită din partea statului, fiind dovedită eficienţa lor.

182 Potrivit prevederilor art.50 (1) din Constituţie „Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială, şi (2) Copii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor. 183 Potrivit datelor organelor de drept se arată că 25.453 copii au rămas fără îngrijire părintească în 2005 ((faţă de 23.000 copii, număr înregistrat anul 2004) din cauza migraţiei în masă a populaţiei peste hotarele ţării - Flux, Editia de Vineri nr.42 din 18.11.2005.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Numărul mare de copii instituţionalizaţi184 în casele de copii cu atât mai mult impune înlocuirea serviciilor alternative de asistenţă socială (centre de plasament temporar pentru copii, case de copii de tip familial şi servicii de asistenţă parentală profesionistă). Austeritatea finanţării întregului sistem de instituţionalizare garantat la momentul de faţă de către stat, deocamdată nu poate asigura nivelul acestora în raport cu sco purile Convenţiei cu privire la drepturile copilului. Din aceste considerente promovarea servicilor alternative de asistenţă socială finanţate de organizaţiile abilitate este binevenită. O atenţie sporită statul trebuie să acorde prevenirii cauzelor care duc la abandonarea185 copiilor şi plasarea acestora în instituţii de asistenţă. Printre cele mai frecvente cauze ale instituţionalizării copiilor sunt aban donul, problemele de sănătate ale părinţilor şi plecarea acestora peste hotare.186 Statul este obligat să stimuleze, în special, familiile cu mulţi copii şi cele care se află în situaţii de risc pentru a preveni fenomenul abandonării copiilor187 prin crearea unor condiţii favorabile dezvoltării familiilor. Potrivit datelor Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului aproximativ 36% din copiii instituţionalizaţi sunt copii cu disabilităţi fizice şi mintale, 27% sunt din familii cu condiţii dificile de trai, 19% – din familii cu situaţii de risc (alcoolism, detenţie, narcomanie), iar 16% sunt copii ai căror părinţi au decedat. Constatăm în urma unor simple calcule că circa 4000 de copii lipsiţi de mediul familial, sunt cu disabilităţi fizice sau psihice, dar de către Guvern sunt create doar două instituţii specializate, care în opinia noastră nu sunt în stare să acorde asistenţa necesară unui număr atât de mare de copii. Suntem de părere că într-o astfel de situaţie copii fiind plasaţi în instituţii comune sunt lipsiţi de îngrijirea cuvenită. Astfel, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor comunitare de sprijinire a copilului şi familiei, centrele de zi şi de noapte, serviciile de recuperare trebuie să constituie o sarcină primordială pentru soluţionarea acestei probleme. Fenomenul migraţiei care a lut amploare în ultimul timp îşi influenţează condiţia unui număr tot mai mare a copiilor din Moldova,188 care sunt lipsiţi de posibilitatea de a trăi şi de a se dezvolta în mediul familial. Copiii respectivi sunt lăsaţi în grija rudelor sau a vecinilor, care nu le acordă atenţia cuvenită şi de cele mai multe ori, aceşti copii sunt expuşi riscurilui nefrecventării şcolii, traficului, violenţei, vagabondajului etc. Potrivit legislaţiei naţionale copilul minor nu poate pleca peste hotare fără acordul ambilor părinţi. Acest lucru este considerat ca fiind de favoarea intereselor copilului de a trăi în familie. Constatăm în Republica Moldova fenomenul prin care autorităţile naţionale ignoră prevederile legale şi respectiv drepturile copilu lui. Societatea cunoaşte tot mai multe cazuri prin care unii copii au fost scoşi din ţară doar cu acordul unuia dintre părinţi. Instanţele de judecată nu întotdeauna ţin cont de interesele şi drepturile copilului, preferând să tergiverseze examinarea cauzelor ani în şir. Este relevant cazul G., reprezentat de către juriştii Asociaţiei Promo-Lex atât în faţa instanţelor naţionale cât şi internaţionale. După mai mulţi ani în care soţia s-a aflat peste hotarele ţării, aceasta revine în Mol dova în 2003 şi reuşeşte să plece înapoi cu cei 2 copii minori ai familiei fără acordul tatălui. Procesul de judecată pornit de către tatăl copiilor minori imediat în 2003 durează şi în prezent, deoarece autorităţile tergiversează examinarea completă, obiectivă şi imparţială a cauzei. Între timp, unul dintre copii a atins majoratul, iar instanţele de judecată invocă acest motiv. Totodată, unii părinţi îşi aduc copiii minori în ţările occidentale doar din simplul motiv că în aceste ţări co piii beneficiază de subvenţii pentru întreţinere. Aceste sume sunt considerabile pentru nivelul de trai din Moldova şi reprezintă un mijloc sigur şi garantat de existenţă. În realitate, alocaţiile pentru copil nu întot deauna sunt utilizate numai în interesul acestuia. Suntem de părere că trebuie evidenţiată necesitatea pregătirii viitorilor părinţi pentru noile responsabilităţi. Pentru asumarea acestor sarcini de către părinţi, guvernul trebuie să facă eforturi considerabile pentru elaborarea unor metode de educaţie familială şi pentru conştientizarea de către viitorii părinţi a propriilor responsabilităţii.

2.8.2. Dreptul copilului la educaţie şi informare Statul recunoaşte dreptul copilului la educaţie,189 acesta fiind obligat să asigure învăţământul primar ob ligatoriu şi gratuit pentru toţi, să încurajeze diferite forme de învăţământ secundar şi să asigure tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie de capacităţile fiecăruia. Totodată, trebuie luate toate măsurile corespunzătoare pentru a veghea aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copi lului.

184 În Republica Moldova numărul copiilor instituţionalizaţi este de trei ori mai mare decât în ţările europene. Spre exemplu, în Moldova funcţionează 63 instituţii de tip internat, în cadrul cărora îşi fac studiile aproximativ 12 mii copii. /Ziarul Flux nr.50 din 01.02.2005, www.flux.md /. 185 Cea mai mare problemă a copiilor cu disabilităţi este integrarea în societate. Situaţia materială proastă cu care se confruntă majoritatea familiilor din Republica Moldova deseori determină familiile să renunţe la creşterea şi educarea propriilor copii. Ca urmare, aceştia ajung fie în casele de copii, fie în stradă /Ziarul Flux nr.14 din 15.07.2005, www.flux.md /. 186 Potrivit datelor oferite de către autorităţi în Moldova sunt circa 25 mii copii de vârstă şcolară, părinţii cărora sunt plecaţi la munci peste hotare. 187 În prezent 85% din copiii instituţionalizaţi au părinţi. 188 Moldovenii plecaţi peste hotare au lăsat peste 23 mii copii - ministrul adjunct al Muncii şi Protecţiei Sociale, Anghelina Apostol, citat de Flux nr.16 din 11.03.2005. 189 Articolul 35, Constituţia Republicii Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova ”Educaţia copilului trebuie să urmărească favorizarea dezvoltării personalităţii copilului şi a aptitudinilor sale mentale şi fizice. Educarea copilului trebuie să fie făcută în spiritul respectului faţă de drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, în spirit de respect faţă de părinţi, faţă de identitatea sa culturală, precum şi al toleranţei şi respectului faţă de valorile altor oameni.”190 Constatăm că în Republica Moldova dispoziţiile respective nu în totalitate sunt respectate. La moment putem evidenţia multiple încălcări ale acestor as pecte. În primul rînd nu putem vorbi de gratuitatea învăţământului general obligatoriu, atâta timp cât elevii sunt nevoiţi să procure personal manuale pentru studii. Indicii şcolarizării copiilor atestă o tendinţă pozitivă generală. Astfel numărul copiilor neşcolarizaţi a scăzut de la 727 în 2004 la 221 copii în anul 2005.191

2.8.3. Dreptul de a fi protejat împotriva violenţei, maltratărilor şi a oricărei forme de abuz Statul este obligat să protejeze copilul împotriva oricărei forme de exploatare, inclusiv să asigure condiţii ca nici un copil să nu fie supus la tortură, pedepse şi tratamente inumane. Protecţia împotriva oricărei forme de exploatare sexuală, inclusiv în scopul prostituţiei sau folosirii copiilor pentru activităţi cu caracter pornografic este deasemenea pusă în sarcina autorităţilor. În ultimii ani, abuzul sexual faţă de copii devine mai frecvent, în timp ce autorităţile nu prea sunt preo cupate de această problemă. Deşi au fost întreprinse o serie de măsuri în vederea combaterii acestui fenomen, se menţine tendinţa de creştere a numărului copiilor abuzaţi fizic, dar mai ales al celor abuzaţi sexual. În special sunt abuzaţi sexual copiii cu vârsta cuprinsă între 3 - 11 ani, indiferent de sex.192 Fenomenul traficului de fiinţe umane se află în creştere continuă. În marea lor majoritate, victime directe sau indirecte ale traficului de fiinţe umane sunt copiii. Noile tendinţele privind fenomenul traficului de fiinţe umane întregistrează următorul profil: creşterea numărului de minori, de copii orfani şi a celor din familiile disfuncţionale atraşi în reţea. Deasemenea, trebuie subliniat şi faptul că numărul de victime din regiunea transnistreană se află în ascensiune.193 Totodată, menţionăm că majoritatea copiilor traficaţi şi exploataţi sunt din familiile defavorizate.194 Prin urmare, considerăm că societatea noastră nu întotdeauna percepe gravitatea problemei traficului de fiinţe umane. Maltratarea minorilor, inclusiv în familie este o altă problemă destul de gravă pentru Republica Moldova. Fiind vorba de un fenomen extrem de complex, în prezent, cazurile de abuz faţă de copii nu sunt sufi cient consştientizate de către societate. În general, se consideră că abuzul faţă de copii presupune doar pedeapsa corporală în scopuri „educative”. În realitate, însă, maltratarea copilului are un teren mult mai larg: există cazuri de maltratare psihologică, maltratare emoţională sau neglijare agresivă, prin lipsirea mi norului de condiţiile elementare pentru existenţa şi dezvoltarea sa normală. Constatăm faptul că implicarea statului în combaterea acestui fenomen rămâne încă destul de rezervată. Totuşi se atestă şi unele tendinţe pozitive la nivel administrativ şi penal. Aceasta se întâmplă numai în situaţiile în care se reuşeşte înregistrarea sau depistarea cazurilor de abuz faţă copii, însă deseori măsurile de sancţionare a persoanelor culpabile survine după consumarea faptelor. Reabilitarea victimelor rămâne deocamdată la un nivel scăzut.

2.8.4. Dreptul la asistenţă medicală şi socială Un coeficient calitativ pentru aprecierea nivelului de respectare a obligaţiilor asumate în domeniul drep turilor copilului este şansa de supravieţuire şi de dezvoltare pe care o asigură statul. Stare de sănătate a tinerilor de astăzi trebuie considerată drept un punct vulnerabil care trezeşte îngrijorare pentru societate. Prin semnarea Convenţiei privind drepturilor copiilor Republica Moldova recunoaşte fiecărui copil „dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale”. Situaţia în domeniul garantării unui nivel adecvat de dezvoltare şi asistenţă nu reprezintă altceva decât un indiciu esenţial al sărăciei. Aproximativ o treime dintre copiii cu vârste de până la 5 ani din Republica Mol dova sunt afectaţi de anemie195 şi se consideră că cauza se găseşte în insuficienţa alimentară196 şi nutriţia necalitativă a femeilor gravide şi a copiilor. Neinformarea populaţiei, în special a celor din localităţile rurale şi sărăcia populaţiei sunt unii dintre factorii principali care stimulează aceste procese negative.

190 Articolul 29, Convenţia privind drepturile copilului 191 Ziarul Flux, nr.52 din 12.04.2005, www.flux.md 192 Centrului Naţional pentru Prevenirea Abuzului faţă de Copii (CNPAC). Potrivit (CNPAC) este alarmant şi faptul că în multe dintre aceste cazuri este vorba de incest – violatorul fiind rudă apropiată a victimei. 193 Centrul pentru prevenirea traficului „La Strada”, www.lastrada.md 194 Trei minori (Fraţii Elena (14 ani), Marcel (16 ani) şi Pavel (17 ani)) din raionul Căuşeni au fost vânduţi în sclavie de propria mama contra sumei de 300 de lei. Mai bine de trei luni, aceştia au fost forţaţi să muncească cate 15–18 ore pe zi în Ucraina. Părinţii acestora nici după cercetarea cazului nu au conştientizat problema. / Ziarul de Gardă nr.78 din 30 martie 2006, www.garda.com.md / 195 Potrivit rezultatelor Studiului demografic şi de sănătate, realizat de către Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în anul 2005. 196 Autorii studiului (CNŞPMP) consideră că anemia poate fi prevenită prin oferirea femeilor a unor suplimente (produse alimentare şi medicamente) ce conţin fier, în special, celor gravide şi copiilor mici.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Statul trebuie să acorde mai multă atenţie şi importanţă dezvoltării unui sistem adecvat de îngrijire medicală, cel puţin la nivel elementar. Un astfel de sistem ar prezenta avantajul de a acorda atenţia corespunzătoare dezvoltării unei culturi privind alimentaţia, igiena şi educaţia sanitară. Starea de sănătate a tinerilor din Republica Moldova trebuie prezintă o deosebită îngrijorare pentru soci etate şi pentru autorităţile statului. Frecvenţa unor maladii ce afectează copii de la cele mai fragede vârste atestă a lipsă asistenţă calificată. În special situaţia este valabilă pentru localităţile şi zonele rurale, unde se atestă problema lipsei cadrelor medicale calificate, a spaţiilor şi utilajului respectiv. Mărimea îndemnizaţiilor acordate de către stat pentru îngrijirea copilului de la 1,5 până la 3 ani constituie numai 7,8%197 din valoarea minimului de existenţă necesar pentru creşterea şi dezvoltarea copilului.

2.8.5. Aspectele criminalităţii juvenile Specialiştii din cadrul organelor de drept constată că nivelul criminalităţii juvenile sporeşte în fiecare an, iar contingentul de delincvenţi devine mai tânăr. Dacă, acum câţiva ani, comiteau crime doar minorii cu vârste de 15-16 ani, în prezent, la aceştia s-au afiliat şi copii de numai 9 ani.198 Considerăm că încălcările drepturilor copilului în concordanţă cu sărăcia, migraţia, abandonul, lipsa educaţiei, asistenţa socială precară sunt factorii care nemijlocit condiţionează evoluţia indicilor criminalităţii juvenile. Trebuie de menţionat că cele mai dese crime comise de către minori sunt furturile, urmate de provocarea leziunilor corporale grave, huliganism în stradă şi crime legate de prepararea, consumul şi traficul de droguri.199 La fete, criminalitatea juvenilă se manifestă prin practicarea prostituţiei la o vârstă destul de fragedă.200 Este cunoscut faptul că copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare, comit infracţiuni nu din necesitate, ci pentru că nu sunt supravegheaţi şi educaţi în modul corespunzător. Aceştia fiind lipsiţi de atenţia pe care o necesită la o vârstă fragedă dobândesc un complex de inferioritate, iar dorinţa de a se manifest este realizată prin comiterea ilegalităţilor. Fiecare a 19-a crimă înregistrată în anul 2005 a fost comisă de către minori sau cu participarea lor, în total aceştia au comis 2.538 crime.201 Drepturile copiilor aflaţi în detenţie sunt grav afectate. Circa 85% dintre minorii aflaţi în detenţie preventivă nu au avut nici o întrevedere cu avocatul, iar în 43% din cazuri perioada de detenţie a depăşit patru luni,202 adică la limita maxima prevăzută de lege. Termenele îndelungate de detenţie ale minorilor duc nemijlocit la degradarea personalităţii acestora. Necesitatea promovării pedepselor alternative203 se impune ca o necesitate prioritară pentru sistemul judi ciar din Moldova. Plasarea minorilor în detenţie trebuie aplicată ca ultimă soluţie în sensul legislaţiei penale. Iar, în cazul în care pedeapsa cu privaţiunea de liberate nu poate fi evitată, aceasta trebuie să fie redusă la minimum şi să poarte un caracter exclusiv educaţional. În concluzie e de menţionat faptul că în Republica Moldova există un cadru normativ - legislativ ce protejează şi ocroteşte drepturile copilului ce corespundere normelor internaţionale. Totodată, există şi îşi desfăşoară activitatea o reţea de instituţii de stat şi organizaţii neguvernamentale, preocupate de problema drepturilor copilului. Totuşi, o bună parte din problemele ce vizează drepturile copilului rămîn a fi nesoluţionate, ob stacolul principal fiind criza economică generală din Republica Moldova. Deseori anume starea materială şi morală din societate, neglijarea aspectelor de valoare ale vieţii sociale şi culturale generează violenţa faţă de copii, fenomen devenit o realitate cu numeroase şi profunde implicaţii în toate domeniile sociale. În R. Moldova copilul nu este protejat suficient. Acţiunile întreprinse în această direcţie, deocamdată, nu aduc rezultatele scontate. Problematica respectivă necesită eforturi substanţiale atât din partea statului cât şi din partea societăţii. Recomandări • Sensibilizarea şi educarea opiniei publice referitor la problemele copilului; • Adaptarea serviciilor de asistenţă socială şi de instituţionalizare a copiilor la standardele europene şi totodată creşterea capacităţilor calitative ale acestora.

197 www.statistica.md 198 Ziarul Flux nr.05 din 10.02.2006. 199 Printre delictele comise de adolescenţi predomină furturile, acestea constituind 90 la sută din totalul infracţiunilor, urmate de cazurile de tâlhărie, cu 6 la sută, violare de domiciliu şi distrugere de bunuri, cu câte 2 la sută, mai puţin pentru omoruri, violuri şi cauzare de leziuni corporale grave - Raportul de monitorizare „Respectarea drepturilor minorilor în locurile de detenţie”, efectuat de către Institutului de Reforme Penale (IRP), www.irp.md 200 Ziarul Flux nr.05 din 10.02.2006, www.flux.md 201 Conform datelor oferite de MAI în 2005 au fost comise de către minori 2538 infracţiuni. 202 Raportul de monitorizare efectuat de către Institutului de Reforme Penale: „Respectarea drepturilor minorilor în locurile de detenţie”, www.irp.md 203 Peste 70 copii au fost condamnaţi la munci neremunerate în folosul comunităţii, potrivit Directorul Institutului de Reforme Penale (IRP), Igor Dolea, - Conferinţei de evaluare „Implementarea alternativelor la detenţie pentru copii în sistemul de justiţie penală”- citat Ziarul Flux nr.146 din 31.10.2005, www.flux.md

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.9. Drepturile femeii Constituţia prevede că toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex etc.204 Egalitatea între cetăţeni este, de fapt, un mod de a exprima egalitatea între oameni, ca una din condiţiile indispensabile libertăţii, justiţiei şi păcii în lume. Observăm că principiul universalităţii consacrat de Constituţie este completat de principiul egalităţii în drepturi, care reprezintă în sine o egalitate de şanse, pe care Legea Supremă o acordă tuturor cetăţenilor. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul anual plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. Realitatea însă este alta. Femeile sunt deseori discriminate şi supuse violenţelor, totodată fiind puse în imposibilitatea de a-şi apăra drepturile în mod efectiv.205 În opinia experţilor, în ultimul timp, însăşi societatea este cea care favorizează comportamentul neadecvat al membrilor săi. Acest comportament se datorează realităţii ce există în Moldova şi anume: sărăcia, nive lul tot mai ridicat de şomaj, incapacitatea tot mai acută de a întreţine familia din veniturile oficiale care le poate obţine un simplu angajat. Astfel, din cauza problemelor cotidiene apar tot mai multe conflicte, iar familia devine un centru de acumulare a emoţiilor negative care deseori generează violenţă şi infracţiuni, victime sigure devenind femeile şi copiii. În acest sens, responsabilitatea pentru situaţia creată poate fi pusă pe seama autorităţilor, care ar trebui să elaboreze şi să implementeze programe speciale de sprijinire a victimelor violenţei domestice, precum şi lichidare a discriminării.206 Dacă e să clasificăm cele mai importante aspecte ce se referă la respectarea drepturilor femeii, atunci ele pot fi caracterizate în felul următor: a. şanse egale între bărbaţi şi femei; b. violenţa în familie; c. traficul de femei. A avea şanse egale înseamnă lipsă de bariere în participarea, pe bază de egalitate a femeilor şi bărbaţilor, la activităţi din sfera politică, economică, socială, culturală şi din alte domenii ale vieţii. Astfel, participarea egală a femeilor şi bărbaţilor în toate sferele vieţii ar corespunde noţiunii de egalitate între genuri. Pe parcursul anului 2005, Parlamentul Republicii Moldova a discutat proiectul de lege cu privire la asigu rarea de şanse egale între bărbaţi şi femeie, document care a fost adoptat în 2006. În conformitate cu prevederile legii, putem clasifica acest aspect în mai multe subcapitole după cum urmează: a. egalitate în domeniul public; b. egalitate în domeniul social economic; c. egalitate în domeniul sănătăţii şi educaţiei. Egalitatea în domeniul public se referă la accesul egal la ocuparea funcţiilor publice, precum şi la egalitatea de şanse în plan electoral. În obligaţia partidelor şi a altor organizaţii social-politice ar intra asigurarea egalităţii de drepturi şi de şanse între membrii săi: femei şi bărbaţi, fiind asigurată reprezentarea în organe le de conducere şi asigurarea reprezentării în listele de candidaţi fără discriminare după criteriul de sex. Un exemplu clasic ar fi scrutinul parlamentar din anul 2005, la care au candidat 288 de femei şi 565 de bărbaţi, deci o diferenţă de circa două ori. Cel mai mare procentaj al femeilor pe listele candidaţilor la funcţia de deputat l-a avut Partidul Republican – din 57 de candidaţi, 30 erau doamne. Partidului Popular Creştin Democrat a avut din 103 de candidaţi 52 femei, Mişcarea social-politică „Ravnopravie” din 69 de candidaţi la funcţia de deputat - 29 femei, iar Partidul Social Democrat şi Blocul „Moldova Democrată” - 24 femei din 103 de candidaţi. După validarea rezultatelor alegerilor parlamentare din anul 2005, din 101 de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVI-a sunt numai 18 femei.207 Egalitatea în domeniul social-economic se referă, mai întâi de toate, la egalitatea sexelor în ceea ce priveşte angajarea în câmpul muncii. Patronii datorită situaţiei social-economice complicate din ţară, de multe ori înaintează nejustificat cerinţe ce s-ar referi la discriminarea femeilor în favoarea bărbaţilor. Nu este vorba despre cerinţele de calificare pentru activităţi în care particularităţile de sex constituie un factor determi nant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective, ci de nedorinţa angajatorului să îndeplinească unele obligaţii faţă de femei, cum ar fi achitarea concediului pentru îngrijirea copilului minor, alte obligaţii ce apar în conformitate cu legislaţia muncii. Plasarea anunţurilor de angajare cu cerinţe şi criterii ce presupun priorităţi pentru unul dintre sexe se întâlnesc foarte des. Paritatea în domeniile educaţiei şi sănătăţii ar stabili condiţii egale în ceea ce priveşte accesul la instituţiile de învăţământ, la procesul de educaţie sau de învăţământ, la activitatea ştiinţifico-didactică. Totodată, este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi al bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţă medicală şi la programele de prevenire a îmbolnăvirilor şi de pro movare a sănătăţii. Astfel de fenomene nu au putut fi identificate pe parcursul anului 2005.

205 Articolul 43 (2) din Constituţie 206 Revista „Legea şi viaţa” 06.2005, Proiecte de intervenţie comunitară în domeniul combaterii violenţei faţă de femei, Adelina Bâcu. 207 Alegeri 2005, Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Chişinău, 2005.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Remarcăm faptul că la 15.12.2005 a fost adoptată Legea cu nr.318, cu privire la aderarea Republicii Mol dova la Protocolul opţional la Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, adoptat la New-York la 6 octombrie 1999. Sperăm că acest act va contribui la îmbunătăţirea stării de lucruri în acest domeniu. Violenţa în familie, în special faţă de femei, a rămas şi pe parcursul anului 2005 o problemă foarte serioasă, care necesită a fi soluţionată de către autorităţi prin implementarea diverselor programe de apărare a drepturilor femeii în societate. Analiza aprofundată a sute de cazuri de violenţe domestice demonstrează că majoritatea femeilor agresate aveau motive legitime pentru a nu se adresa la poliţie. O plângere adresată poliţiei sau organelor procuraturii va implica o anchetă penală îndelungată, care în principiu va fi îndreptată spre pedepsirea infractorului, dar nu spre apărarea drepturilor victimelor. În aşa mod ajungem la concluzia că activitatea organelor judiciare trebuie să fie îndreptată spre necesităţile victimei şi nu spre soluţionarea unui caz şi pedepsirea infractorului. Pe parcursul anului trecut la Ministerul Afacerilor Interne au parvenit 3083 de plângeri ce aveau drept obiect violenţa în familie, inclusiv 39 de cazuri de comportament crunt din partea soţului, în 25 de cazuri era vorba despre cauzarea leziunilor corporale grave iar 14 cazuri s-a soldat cu decesul victimei.208 Ca urmare a acestei stări de lucruri, în municipiul Chişinău, pe parcursul mai multor ani funcţionează di verse centre de susţinere a femeilor aflate în dificultate, unele organizaţii nonguvernamentale au deschise linii fierbinţi de acordare a asistenţei pentru victimele violenţei domestice. Cu toate acestea, de cele mai multe ori în afara faptului că femeile nu doresc implicarea organelor de drept în relaţii de familie, ele deseori tolerează comportamentul violent al soţului. Mai mult ca atât, în societate, în special în mediul rural, este prezent stereotipul potrivit căruia femeia trebuie să îndure tratamentul violent al bărbatului, odată ce s-a căsătorit cu acesta. În acest sens, dezvoltarea şi activizarea asociaţiilor obşteşti locale, care sunt îndreptate spre prevenirea violenţei domestice şi emanciparea doamnelor este nu numai benefică, dar şi necesară. Este relevantă în acest sens activitatea asociaţiilor obşteşti locale care şiau propus ca scop activităţi de apărare a drepturilor femeilor. Un caz, care poate fi considerat un fenomen pentru republică şi ce ţine de violenţă faţă de femei, a fost monitorizat de o asociaţie de acest fel.209 Astfel, cet. N.M, locuitoare a unei localităţi din cadrul municipiului Chişinău, în vârstă de 40 de ani, era permanent maltratată şi înjosită de către soţ. Însă soţia refuza să divorţeze de soţul violent, fiindcă „îi păsa de opinia satului”. Într-o zi, în timpul „certurilor obişnuite” soţul a atentat cu toporul la viaţa şi sănătatea soţiei sale, tragedia fiind evitată graţie intervenţiei vecinilor. Soţul violent a fost arestat pentru o perioadă de 30 de zile, după care, revenit acasă, acesta a continuat comportamentul violent împotriva soţiei, fapt ce a deter minat-o pe aceasta să iniţieze o procedură de desfacere a căsătoriei. După cum se vede, nici arestul soţului violent nu a dus la schimbarea situaţiei, deci legislaţia contravenţională se aplică nu întotdeauna spre binele femeii. Astfel, pentru cauzarea leziunilor corporale nu prea grave este prevăzută pedeapsa sub forma de amendă sau arest contravenţional de până la 30 de zile. În cazul în care soţia reclamă comportamentul violent al soţului, ultimul, de cele mai multe ori, este amendat, iar banii în cele din urmă sunt achitaţi din bugetul familial. În cazul în care soţul violent este arestat pe un termen de 30 de zile, după detenţie el nu-şi schimbă comportamentul, ci dimpotrivă devine mai violent şi agresiv. De obicei, femeile care sunt victime ale violenţei în familiei sunt şomere şi au venituri personale reduse din care motiv sunt, practic, nevoite să locuiască cu soţii violenţi. Cel mai vulnerabil grup de doamne, care sunt des traficate, sunt victimele violenţei domestice. Conform datelor Organizaţiei Internaţionale de Migraţie, circa 80% din femeile traficate pentru prostituţie au fost victime ale violenţei domestice înainte de a fi traficate.210 Fenomenul exodului persoanelor peste hotare, îndeosebi al femeilor, este legat de starea de incertitudine în societate, precum şi a pauperizării populaţiei. De cele mai multe ori, tinerele acceptă să plece peste hotare chiar cu riscul de a cădea în plasa proxeneţilor. Situaţia este agravată de faptul că în ţările unde de obicei emigrează tinerele există o solicitare foarte mare şi funcţionează bine „infrastructura de prostituţie” (case de toleranţă, cluburi de noapte etc.). Astfel, de cele mai multe ori, femeile sunt înşelate că vor fi angajate legal peste hotare, în acest sens firmele achită toate costurile pentru perfectarea paşapoartelor şi vizelor necesare, totodată asigurând transportul spre punctul de destinaţie. De obicei, femeile din Moldova pleacă în căutarea unui loc de muncă peste hotare (de obicei în calitate de casnică) şi îşi găsesc de lucru prin rude, prieteni etc. Această categorie de femei de obicei are vârsta de peste 35 de ani, însă tinerele de pînă la 35 de ani riscă foarte mult să devină victime ale traficului. Potrivit statisticilor oferite de Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii “La Strada”, 81,10% din femeile plecate peste hotare sunt folosite pentru exploatare sexuală. Totodată, doar 6,30 % sunt angajate în calitate de casnice, 4,72 % sunt obligate să cerşească, 2,36 % sunt folosite în calitate de mamă surogat. Cele mai solicitate destinaţii pentru astfel de activităţi sunt ţările din fosta Iugo slavie, unde sunt înregistrate 31,3% din femeile emigrate din Republica Moldova, Turcia, unde sunt înregis trate 22,05 % din numărul de moldovence. 90,0% din femeile traficate au vârsta de până la 25 de ani.211

208 209 210 211

http://www.usembassy.md/ru-HRR2005.htm Caz preluat din activitatea Asociaţiei Obşteşti „Generaţia Mea” din Grătieşti, mun.Chişinău http://web.amnesty.org/report2005/mda-summary-eng www.lastrada.md,

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Pe parcursul anului 2005, traficul de femei a reprezentat una dintre cele mai grave probleme din soci etate. Totodată, remarcăm activitatea Parlamentului Republicii Moldova, care a ratificat prin Legea nr.17, din 15.02.2005 şi Protocolul adiţional privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la 15.11.2000 şi semnate de Republica Moldova în decembrie 2000. Ar fi necesară implementarea unui program naţional de acţiuni orientat spre racordarea legislaţiei naţionale la preve derile acestor convenţii. Autorităţile centrale ale statului ar trebui să implementeze aceste documente internaţionale, atât în plan legislativ, cât şi organizatoric, şi informaţional.

retrospectiva anului 2005

2.10. Drepturile deţinuţilor În Constituţia Republicii Moldova nu există prevederi care ar garanta expres drepturile deţinuţilor, dar ele se subînţeleg din dispoziţia preambulei Legii Supreme şi respectiv a prevederilor generale privind drepturile şi libertăţile fundamentale. Cu toate acestea, de către Parlament a fost aprobat Codul de Executare, care prevede şi executarea sancţiunilor de drept penal. Acest Cod reglementează nemijlocit aplicarea în parctică a drepturilor şi libertăţilor persoanelor deţinute, statuând, totodată şi obligaţiunile acestora, iar noţiunea şi scopul pedep sei penale este definită în articolul 61 Cod Penal.212 Din start vom prezenta declaraţiile dl Ion Pleşca, vicepreşedinte al Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, care a menţionat că “La noi, în Izolatoare, e iadul pe pămant. Într–o cameră de 5–6 m.p. stau câte 8–9 persoane. Dorm pe rând, câte doua ore, schimbându–se cu locul. Închisorile nu sunt aerisite”.213 Paralel cu aceste afirmaţii, examinând “Informaţia privind activitatea instanţelor judecătoreşti pentru anul 2005”, constatăm că au fost condamnate 14103 persoane, în comparaţie cu 12751 persoane condamnate în anul 2004, dintre care la privaţiune de libertate au fost condamnate 3193 persoane (2005) comparativ cu 3019 persoane în anul 2004. De asemenea, este în creştere numărul de condamnaţi minori la privaţiune de libertate, care, în anul 2005, a constituit 224 persoane, comparativ cu 194 în 2004. Constatăm şi faptul că numărul condamnaţilor s-a majorat efectiv pentru o serie de infracţiuni cum ar fi: • omor intenţionat (art.145 CP al RM) de la 240 la 274 persoane; • vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.151 CP al RM) de la 274 la 368 persoane; • traficul de fiinţe umane (art.165 CP al RM) de la 26 la 59 persoane; • tâlhărie (art.188 CP al RM) de la 212 la 276 persoane; • însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari (art.195 CP al RM) de la 544 la 640 persoane; • contrabandă (art.248 CP al RM) de la 101 la 248 persoane; • corupere pasivă şi activă (art.art.324-325 CP al RM) de la 54 la 104 persoane. Luând în consideraţie creşterea numărului de persoane condamnate la privaţiune de libertate în anul 2005, precum şi creşterea numărului de persoane condamnate pentru tipurile de infracţiuni menţionate mai sus, paralel cu declaraţiile citate, putem conchide că actualmente stuaţia în domeniul drepturilor deţinuţilor este destul de alarmantă. Astfel, analiza modului în care se respectă drepturile deţinuţilor, în linii generale, poate fi efectuată sub aspectele ce ţin de repartizarea şi clasificarea deţinuţilor, locurile de detenţie, igiena personală, alimentaţia, acordarea serviciilor medicale, aplicarea măsurilor de constrângere, contactul cu lumea exterioară, informarea deţinuţilor, asistenţa religioasă şi morală, dreptul la muncă şi învăţătură. Ne propunem să examinăm respectarea drepturilor deţinuţilor doar sub aspectele unde se constată mai frecvente încălcări şi abateri după cum urmează: • Baza materială; • Igiena personală; • Alimentaţia; • Asistenţa medicală; • Contactul cu lumea exterioară; • Informarea deţinuţilor; • Reeducarea, şcolarizarea şi ridicarea nivelului cultural.

2.10.1. Baza materială Problema executării pedepsei privative de libertate presupune, nu numai existenţa teoretică a penitencia rului, dar şi prezenţa unei baze materiale, astfel încât instituţiile de detenţie să fie amenajate şi organizate în aşa mod ca să asigure îndeplinirea rolului executării pedepsei. Instituţia penitenciară necesită să aibă o construcţie specială, care să asigure siguranţa deţinerii persoanelor private de libertate, să adăpostească şi personalul de administrare, pază şi supraveghere. Ea trebuie să corespundă regimului de detenţie şi să dispună de încăperi separate pentru administraţie, pentru deţinuţi, muncă, studii etc. În ceea ce priveşte locurile de detenţie în Republica Moldova se mai constată multiple încălcări, deoarece aceste instituţii nu corespund standardelor internaţionale, în mare parte din cauza lipsei unei finanţări adecvate. În confor mitate cu legislaţia în vigoare, norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 metri patraţi.214 Aceste condiţii practic nu se respectă în intituţiile penitenciare. Celulele de detenţie sunt foarte mici, în ele se deţin mai multe persoane decât normele stabilite. În izolatoarele de detenţie preventivă se constată insuficienţa aerului liber din exterior, iluminarea este insuficientă, practic nu dispun de sisteme de încălzire şi ventilaţie. Deasemenea, în general, izolatoarele nu sunt destinate cu spaţii pentru plimbări la aer liber.

212 (1) Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor ce au săvârşit infracţiuni, cauzând anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. 213 www.info-prim.md 214 Articolul 244 alineat 2 Cod de Executare al Republicii Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.10.2. Igiena personală Şi la acest capitol în instituţiile penitenciare se observă multiple abateri şi încălcări. Constatăm că, în con formitate cu prevederile articolele 245, 246 Cod de Executare, condamnatului i se asigură posibilitatea de a-şi satisface nevoile fiziologice în condiţii curate şi decente, după necesitate, i se asigură posibilitatea de a face baie sau duş, i se permite să poarte îmbrăcăminte proprie. Totuşi, deţinuţii necesită a fi asiguraţi cu pat şi lengerie de pat care să fie schimbată cel puţin o dată pe săptămână. Aceste drepturi ale per soanelor deţinute se încalcă foarte des, cauza fiind insuficienţa mijloacelor bugetare, destinate întreţinerii instituţiilor penitenciare. În urma inspecţiilor efectuate de către Comitetul de Prevenire a Torturii în diverse instituţii penitenciare, statului i-au fost înaintate o serie de recomandări. La momentul de faţă constatăm doar faptul că, exact ca şi anterior, necesităţile instituţiilor penitenciare nu sunt satisfăcute în volum deplin, motiv care a servit drept argument pentru condamnarea Republicii Moldova de către CEDO pe cauza Bec ciev versus Moldova (paragraf 41).215 Faptul finanţării insuficiente a instituţiilor penitenciare ar putea costa Moldova sume impunătoare în calitate de prejudicii materiale şi morale.

2.10.3. Alimentaţia În conformitate cu prevederile articolului 247 Cod de Executare, persoanelor private de libertate li se asigură gratuit hrană caldă de trei ori pe zi, totodată i se asigură acces permanent la apă potabilă. În opinia noastră la acest capitol se poate constata cea mai gravă încălcare din simplul motiv că orice îşi poate ima gina despre valoarea reală a sumei de circa 3,6 lei pe zi.216 Considerăm că hrana în instituţiile penitenciare este la un nivel inferior normelor stabilite. Acest fapt poate şi, probabil, duce la unele probleme mai grave ce afectează şi sănătatea deţinuţilor. Mai mult ca atât, despre ce tratament uman poate fi vorba atunci când persoana nu este îndestulată cu minimul de hrană necesar existenţei fizice. În opinia noastră, insuficienţa de hrană din instituţiile penitenciare poate fi tratată chiar drept tortură. Tot aici vom aborda o problemă constată în Izolatorul nr. 3 din mun. Chişinău şi Izolotarul de detenţie preventivă al Comisariatului General de Poliţie din capitală. În aceste două izolatoare se deţin persoanele arestate preventiv de către organele de urmărire penală din Chişinău. Nu toate comisariatele de poliţie sunt înzestrate cu condiţii pentru a asigura hrana persoanelor deţinute. Astfel, hrana arestaţilor este asigurată numai în izolatoarele nr. 3 şi al CGP mun.Chişinău. Majoritatea arestaţilor din Chişinău se deţin în izola toarele sus menţionate. Doar pentru petrecerea acţiunilor de urmărire penală ele sunt eliberate din izolator şi deţinute temporar (pe parcursul zilei) în celulele Comisariatelor de poliţie, unde nu sunt alimentate. În cazul în care persoanele arestate sunt transportate la Comisariatele de poliţie, ele beneficiază dimineaţa doar de micul dejun care constă într-o felie de pâne şi apă caldă. În rest, pe parcursul zilei ele nu sunt asigurate cu hrană. Aceasta, în opinia noastră, este o problemă majoră care afectează grav drepturile per soanelor lipsite doar temporar de libertate. Tot la acest paragraf putem menţiona şi declaraţiile dl Andrei Vicol, director general-adjunct al Departa mentului Instituţii Penitenciare: “Din cauza lipsei de finanţare, cheltuielile pentru întreţinerea deţinuţilor sunt acoperite doar în proporţie de 47 la sută din necesităţi. Pentru alimentaţia zilnică a unei persoane sunt alocaţi doar 3,6 lei (practic echivalentul a 0,3 dolari SUA) ceea ce este cu mult mai puţin decât normele valabile”.217 Sunt relevante şi declaraţiile lui Ion Zepca, şef adjunct pe logistică al penitenciarului de la Cricova, care spune că “alimentaţia zilnică a fiecărui deţinut constă din 450 gr de pâine, 450 gr de cartofi, 100 gr murături şi alte legume”.218 După cum se observă în meniul zilnic a deţinuţilor nici nu sunt prevăzute produsele de carne, lactate sau peşte, necesare existenţei fizice.

2.10.4. Asistenţa medicală În conformitate cu prevederile articolului 249 Cod de Executare, persoanelor private de libertate le este garantat dreptul la sistenţă medicală, care se acordă de câte ori este necesar sau la cerere, de către un personal calificat, în mod gratuit, beneficiind de medicamente gratuite. În conformitate cu prevederile articolul 251 Cod de Executare, examenul medical al persoanelor private de libertate se efectuează iniţial la primirea în penitenciar, pe parcursul deţinerii la solicitare şi în mod periodic dar nu mai rar de o dată la şase luni. La acest capitol se impune o trimitere la cazul “Şarban versus Moldova”, examinat de CEDO. În acest caz, Moldova a fost sancţionată inclusiv pentru că nu a asigurat la un nivel suficient acordarea asistenţei medicale şi pentru că a interzis acordarea asistenţei medicale de către medici din afara instituţiei penitenciare. La acest capitol putem menţiona şi refuzul repetat de acordare a asistenţei medicale fostului ministru al Apărării, V. Pasat, aflat în 2005 în arest preventiv. Din simplele considerente că în aceste două cazuri larg mediatizate a fost refuzată asistenţa medicală, putem conchide că astfel de încălcări şi abateri se admit în privinţa majorităţii deţinuţilor care solicită acordarea asistenţei medicale.

215 CEDO a indicat clar că « În timp ce Curtea nu desconsideră faptul petrecerii anumitor îmbunătăţiri, aceasta notează că Guvernul nu a demonstrat petrecerea unor îmbunătăţiri semnificative. Mai mult ca atât, Guvernul nu a indicat nici o majorare a finanţării publice a sistemului penitenciar sau modificării politicii din penitenciare.” 216 În Republica Moldova, costul unei pâini este de circa 3 lei. 217 www.info-prim.md 218 www.info-prim.md

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Referitor la situaţia reală în domeniul acordării asistenţei medicale putem concluziona din declaraţiile lui Anatol Vizitiu, şeful unităţii medicale a instituţiei penitenciare din Cricova, care relatează că instituţia dată a fost aprovizionată doar cu 10% din totalul necesar de medicamente. Pe parcursul anului 2005 au fost depistate 63 cazuri de tuberculoză. În acest penitenciar au fost deţinuţi 863 persoane, adică au fost infectaţi 7,3% din toate persoanele deţinute. Cu toate acestea, cea mai gravă problemă la acest capitol rămâne a fi acordarea asistenţei medicale de către un medic psihiatru, deoarece, conform declaraţiilor lui Anatol Vizitiu, în instituţia de la Cricova, la 85 % din deţinuţi s-au atestat diverse maladii psihice, iar în penitenciar lipseşte un medic-psihiatru.219 Suntem siguri că atare situaţie este practic în fiecare penitenciar din republică. În această ordine de idei, reiterăm că Moldova nu şi-a îndeplinit obligaţiunea asumată, în ceea ce priveşte repartizarea unui medic la fiecare Comisariat de poliţie, pentru examinarea medicală a persoanelor deţinute. Subliniem că acest fapt poate favoriza comiterea unor abuzuri şi abateri din partea colaboratorilor de poliţie.

2.10.5. Contactul cu lumea exterioară Procesul contactului cu lumea exterioară a condamnaţilor, îl putem diviza convenţional în şase comparti mente şi anume: a) corespondenţa şi convorbirile telefonice ale condamnaţilor, drept garantat de articolul 229 Cod de Executare, care prevede că condamnatul este în drept să primească şi să expedieze din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita numărul lor. Parţial, corespondenţa persoanei deţinute poate fi supusă cenzurii, cu excepţia corespondenţei cu avocatul, cu Comitetul pentru Plângeri, organele de urmărire penală, procuratură, instanţă de judecată, autorităţile administraţiei publice centrale, organizaţii internaţionale interguvernamentale. Totodată, deţinutul are dreptul la cel puţin o convorbire telefonică la două săptămâni cu o durată de 10 minute către soţ, rudă sau altă persoană la alegerea sa. Regretabil dar, la acest capitol se constată încălcări şi abateri în ceea ce priveşte existenţa telefoanelor publice în majori tatea penitenciarelor, cu atât mai mult în izolatoarele de detenţie preventivă. Referitor la corespondenţa persoanelor private de libertate, constatăm situaţii de violare a acestui drept, inclusiv în ceea ce priveşte corespondenţa deţinuţilor cu persoanele cu care corespondenţa nu poate fi cenzurată.220 b) primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor, drept garantat de articolul 230 Cod de Executare, la acest capitol nefiind înregistrate abateri şi încălcări masive. Cu toate acestea, cele mai multe abateri se constată la Izolatorul nr. 3 din mun.Chişinău, unde, zilnic, se observă cozi a câte 30-50 persoane, care încearcă să transmită colete rudelor deţinute. c) întrevederile, drept garantat de articolul 232 Cod de Executare, ce conferă persoanelor deţinute dreptul la întrevederi de scurtă durată cel puţin o dată pe lună şi de lungă durată de cel puţin 4 ori pe an. La acest capitol se observă cele mai multe abateri. Astfel, procedura de acordare a întrevederilor nu este strict reglementată de normele legale lăsând temei pentru abateri şi abuzuri din partea administraţiei instituţiei penitenciare, care poate profita de acest prilej în ceea ce priveşte acordarea sau interzicerea neîtemeiată a întrevederilor. d) plimbările, sunt drepturi garantate persoanelor deţinute în conformitate cu prevederile articolul 234 Cod de Executare. Şi în această privinţă constatăm multiple abateri şi încălcări, din simplul motiv că ma joritatea izolatoarelor de detenţie preventivă nici nu sunt înzestrate cu încăperi destinate plimbărilor la aer liber. Pe parcursul deţinerii în izolatoare (în aceste instituţii în general se deţin temporar persoanele a căror vinovăţie încă nu este confirmată de instanţele de judecată, astfel la acest moment ei sunt consideraţi nevinovaţi conform principiul prezumpţiei nevinovăţiei) persoanele private de libertate în perioade de la 2-3 zile până la 2-3 luni nu beneficiază de plimbări la aer liber.

2.10.6. Informarea deţinuţilor În conformitate cu prevederila articolului 227 Cod de Executare, persoanelor private de libertate li se asigură accesul la informaţia difuzată prin mijloacele de informare în masă, li se permite să procure literatură, ziare şi reviste cu excepţia ediţiilor care propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, publicaţii cu caracter pornografic. În conformitate cu preveder ile articolului 228 Cod de Executare, deţinuţii au acces la informaţia cu privire la executarea pedepsei, dispioziţiile Codului Penal, Legii privind accesul la informaţie şi alte acte normative legate de executarea pedepsei. Nici în această privinţă nu lipsesc abaterile. “Deţinuţii din Moldova nu au acces la informaţie juridică de care au nevoie pentru a-şi apăra drepturile sale”, a declarat Şeful Misiunii OSCE, Ambasadorul William Hill. Astfel, în luna decembrie 2005 misiunea OSCE a făcut o donaţie de literatură juridică celor 18 instituţii penitenciare din ţară, în valoare de 6 mii de dolari americani. Evenimentul a fost prilejuit de Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, marcată la 10 decembrie.221 Din aceste considerente uşor putem trage concluzii referitor la prezenţa altor ediţii în instituţiile penitenciare.

219 www.info-prim.md 220 inclusiv unele adresări ale deţinuţilor din diverse instituţii penitenciare către Asociaţia „Promo Lex” 221 www.info-prim.md

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

2.10.7. Reeducarea, şcolarizarea şi ridicarea nivelului cultural În conformitate cu prevederile articolilor 259-261 Cod de Executare, deţinuţilor li se oferă dreptul la instru ire, inclusiv instruirea profeională, ei urmând să beneficieze de acţiuni îndreptate spre ridicarea nivelului cultural. Credem că şi la acest capitol mai sunt multiple carenţe. Potrivit datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Interne, în 2005 la răspundere penală au fost atrase 17878 persoane, din ele 16325 persoane pentru prima dată. Totodată, pe parcursul anului 2005 din instituţiile penitenciare au fost eliberate 2551 persoane. Din numărul de 1553 persoane care au fost repetat trase la răspundere penală pe parcursul anului 2005, nu se ştie câte vor fi condamnate inclusiv la privaţiune de libertate, nu se ştie şi dacă din cele 2551 persoane eliberate din locurile de detenţie vor mai comite infracţiuni. Făcând o simplă analiză a acestor statistici putem constata că din cele 2551 persoane eliberate din locurile de detenţie circa 60% sunt expuse pericolului de a comite noi infracţiuni, respectiv trase la răspundere penală. Astfel, suntem de părere că în instituţiile penitenciare trebuie de întreprins toate măsurile posibile şi necesare (în pofida stării financiare grele) pentru a acorda o atenţie sporită procesului de reeducare, şcolarizare şi ridicare a nivelului cultural al persoanelor condamnate. Acest lucru va avea un impact dublu. În primul rând, se va ridica nivelul socio-moral al persoanei condamnate şi, în al doilea rând, va contribui la minimalizarea reci divei printre persoanele condamnate. Un alt aspect care ar contribui la instruirea profesională a persoanelor deţinute, este implicarea lor în activităţi de muncă. În cadrul instituţiilor penitenciare ar fi benefică deschiderea diverselor genuri de ate liere mici, orientate spre angajarea în muncă a persoanelor deţinute. În felul acesta persoanele date ar putea acoperi o mare parte de timp liber cu activităţi productive şi utile, ar asigura deţinutul cu mijloace băneşti şi, în final, ar contribui la dezvoltarea lui profesională. La acest capitol se poate de indicat experienţa pozitivă a penitenciarului din Cricova, unde deţinuţii pot munci la fabricarea articolelor de construcţie sau la confecţionarea diverselor articole produse la fabrica “Zorile”, astfel ei beneficiind de salarii (circa 1000 de lei/lunar şi alte privilegii legale). Un alt tip de abatere de la respectarea drepturilor omului în instituţiile penitenciare se referă la efectuarea examinărilor medico-legale, mai cu seamă în cazurile de traumatisme sau deces. În astfel de cazuri pro cedura de petrecere a examinărilor este închisă, rudelor sau altor persoane apropiate nu li se comunică despre examinare, astfel partea vătămată sau rudele nu au posibilitate să asiste la această procedură sau să propună soluţii. Nu putem remarca imparţialitatea procedurilor în cazuri de acest gen deoarece medicii, care constată leziunile, sunt angajaţi a instituţiei penitenciare, respectiv se supun administraţiei peniten ciarului. Cazurile de aplicare a violenţei în rândul persoanelor deţinute sunt foarte dese, în majoritatea lor este vorba de incidente mici, totuşi există cazuri în care consecinţele aplicării violenţei sunt foarte tragice. Menţionăm în acest sens un caz ieşit din comun. La şedinţa plenară a Parlamentului din 24.11.2005, deputatul Vlad Cubreacov a sesizat Procurorul General referitor la cazul de deces al cetăţeanului Veaceslav Cantaragiu,222 decedat la începutul lunii noiembrie 2005 (certificat de deces din 05.11.2005). V.Cantaragiu (campion al Republicii Moldova la judo), fiind deţinut într-o instituţie penitenciară a decedat ca urmare a rupturii traumatice a duodenului şi traumei închise a abdomenului. Acestea puteau fi cauzate numai prin aplicarea loviturilor. Important la acest caz este faptul că decesul a avut loc la începutul lunii noiembrie, iar iniţierea investigaţiilor este solicitată de către deputaţii Parlamentului la 24.11.2005, fapt ce demonstrează că organele competente nu au examinat cazul respectiv în termeni mai rapizi, ceea ce era indispensabil, având posibilitatea şi obligaţiunea de a se autosesiza. O altă problemă a penitenciarelor rămâne a fi lipsa de personal calificat şi de fapt insuficienţa de personal de supraveghere. De exemplu, în acelaşi penitenciar din Cricova, 863 de deţinuţi pe timp de noapte sunt supravegheaţi doar de circa 6 persoane. Statul trebuie să asigure o mai bună pază a penitenciarelor, nu numai dn motive de securitate a penitenciarelor, dar din motive de securitate a personalului de suprave ghere şi eventual al populaţiei din apropierea penitenciarelor. În final, evidenţiem că drepturile omului în instituţiile penitenciare sunt încălcate des şi la acest fenomen trebuie de acordat o atenţie sporită. Argumentăm această poziţie prin faptul că situaţia în instituţia penitenciară nr.13 din mun. Chişinău a fost discutată la o şedinţă secretă a Parlamentului din 28 decembrie 2005, ca urmare a examinării raportului unei comisii speciale a Parlamentului, fără ca rezultatele acestui document să fie aduse la cunoştinţa opiniei publice. E relevantă declaraţia liderului fracţiunii parlamentare „AMN”, Veaceslav Untilă, prin care spune că „datele prezentate de comisia specială „sunt şocante” şi „ieşite din comun”, drepturile fundamentale ale omului se încalcă în cel mai brutal mod”.223 Această declaraţie înlătură orice dubii referitor la situaţia reală din acest penitenciar reflectând indirect situaţia reală din toate instituţiile penitenciare din ţară.

222 www.parlament.md (stenogramele Parlamentului şedinţa din 24 noiembrie 2005). 223 www.info-prim.md (Chişinău 29.12.2005)

retrospectiva anului 2005

2.11. Drepturile migranţilor şi refugiaţilor Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege. Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărârii instanţei de judecată. Dreptul de azil în Republica Moldova se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.224 În vederea garantării drepturilor migranţilor şi refugiaţilor în Moldova au fost adoptate un şir de legi cum sunt Legea nr. 269 din 09 noiembrie 2004 „Cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova”, Legea nr. 1518 din 06 decembrie 2002 „Cu privire la migraţiune”, Legea nr. 1286 din 25 iulie 2002 „Cu privire la statutul refugiaţilor”. Moldova a aderat la Convenţia „Privind statutul refugiaţilor” încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, care defineşte noţiunea de refugiat ca „persoana care în urma unor temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are.” Din noţiunea redată mai sus se subînţelege că refugiatul este o persoană care are drept scop sustragerea de la anumite condiţii şi împrejurări din ţara de origine, pe care le consideră insuportabile şi, ca urmare, încearcă să găsească protecţie în altă ţară. Deci, principala caracteristică a refugiaţilor este faptul că aceştia nu beneficiază de o protecţie corespunzătoare din partea ţării de baştină sau nu acceptă protecţia oferită în limitele propuse. Astfel, statul care a acordat statutul de refugiat îşi asumă obligaţia de a oferi protecţia corespunzătoare, prevăzută de standardele internaţionale. Moldova se obligă să garanteze o serie de drepturi persoanelor care au depus cerere de dobândire a statu tului de refugiat,225 totodată, în conformitate cu prevederile articolului 23 al Legii, garantează un şir de drepturi persoanelor cărora le-a acordat statutul de refugiat.226 Noţiunea de migraţie va fi interpretată în raport sub două aspecte: • imigrare, proces de stabilire a cetăţenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova; • emigrare, proces de stabilire a cetăţenilor Republicii Moldova în alte state. Imigrant este cetăţeanul străin sau apatridul care a obţinut dreptul de a se stabili cu traiul, permanent sau temporar, în Republica Moldova şi care pierde acest statut odată cu părăsirea teritoriului ţării sau cu dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare.227 Comun pentru ambele categorii de persoane (imigranţi şi refugiaţi) este faptul că ele nu dispun de cetăţenia Republicii Moldova, drepturile lor sunt mai limitate ca drepturile cetăţenilor ţării gazdă. Astfel, pe parcursul anului 2005 au fost constate un şir de abateri în ceea ce priveşte respectarea drepturilor refugiaţilor şi imigranţilor. Aceste încălcări şi abateri le putem diviza convenţional în trei domenii: 1. Asigurarea cu serviciile de traducător; 2. Asigurarea cu acte de identitate eliberat în conformitate cu legislaţia; 3. Asigurarea dreptului la libera circulaţie. Asigurarea refugiaţilor şi imigranţilor cu servicii calitative ale translatorilor în Republica Moldova este insuficientă. Astfel, în cele mai multe cazuri aceste categorii de persoane se ciocnesc cu colaboratorii or ganelor de poliţie, care verifică identitatea persoanelor date. Practic nici un comisariat de poliţie nu este asigurat cu un translator care să fie în stare să efectueze o traducere completă şi obiectivă. Este mai atenuantă situaţia în cazul în care refugiatul sau imigrantul cunoaşte o limbă de circulaţie internaţională (engleza, franceza), astfel discuţia cu el poate fi purtată de unii din colaboratorii organelor de interne care cunosc această limbă, dar traducerea efectuată nu este una autentică din punct de vedere legal. În cazul în care refugiatul sau imigrantul nu cunoaşte o limbă de circulaţie internaţională, problema este foarte 224 225

Articolul 19, Constituţia Republicii Moldova Legea cu privire la statutul refugiaţilor, nr.1286 din 25 iulie 2002, articolul 17 al.1: a) să nu returneze sau expulzeze, persoana solicitantă, până la soluţionarea cererii ultimei de acordare a statutului de refugiat; b) de şedere în Republica Moldova până la expirarea termenului de 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a deciziei privind respingerea cererii solicitantului statutului de refugiat; c) de a examina cererea în termen de o lună, cu posibilitatea prelungirii acestuia; d) de a garanta serviciile de traducător şi de asistenţă juridica; e) de a informa despre posibilitatea contactării reprezentanţilor Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi; f) de a informa despre posibilitatea şi termenele de atacare a deciziei prin care se respinge cererea solicitantului; g) de a asigura intervievarea de o persoană de acelaşii sex.” 226 Legea cu privire la statutul refugiaţilor, nr.1286 din 25 iulie 2002, articolul 23: a) de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova şi de a obţine documentele corespunzătoare pentru confirmarea identităţii şi pentru trecerea frontierei; b) de a alege locul de reşedinţă şi de a circula liber în condiţiile stabilite de legislaţie pentru străini; c) de a fi angajat de persoane fizice sau juridice, de a exercita profesii libere, de a efectua acte de comerţ şi alte acte juridice; d) de a fi salarizat şi de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce decurg din activităţile desfăşurate, precum şi de asigurări sociale, în condiţiile legii; e) de a urma învăţământul primar în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii Republicii Moldova, precum şi celelalte forme de învăţământ în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii străini; f) de a beneficia de un tratament identic cu cel acordat cetăţenilor Republicii Moldova în ceea ce priveşte libertatea de a practica propria religie şi de a da educaţie religioasă copiilor; g) de a se bucura, din momentul acordării statutului de refugiat, în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare; h) de a avea acces liber la instanţele de judecată şi la asistenţă administrativă; i) de a nu fi returnat sau expulzat decât pe motive de securitate naţională sau de ordine publică. În cazul cînd se dispun aceste măsuri, persoana în cauză nu poate fi trimisă în locuri unde viaţa sau libertatea sa ar putea fi ameninţată pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică.” 227 Art.1 al Legii cu privire la migraţiune, nr.1518 din 6 decembrie 2002, www.justice.md

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova gravă. Translatorii sunt invitaţi de la ambasadele ţărilor respective, care, deseori, nu dispun de timp la acel moment pentru a acorda astfel de servicii. Din aceste considerente, aflarea (practic o privare de libertate) în Comisariatele de poliţie a refugiatului sau imigrantului poate dura foarte mult. Organele de poliţie nu dispun de mijloace financiare destinate angajării unor translatori de la birourile de traduceri particulare. Ar fi binevenită prevederea în bugetul fiecărui comisariat de poliţie a unei sume de bani destinate exclusiv achitării serviciilor translatorilor. La acest capitol problema poate fi foarte serioasă în cazul în care refugia tul sau imigrantul este bănuit în comiterea unei contravenţii administrative sau infracţiuni. În acest caz, lipsirea de serviciile de traducător sau asigurarea cu serviciile de traduceri necalitative poate influenţa o mulţime de alte drepturi ale persoanei cum sunt dreptul la un proces echitabil, prezumţia nevinovăţiei, poate chiar o privare de libertate neautorizată. Ar fi binevenită selectarea colaboratorilor în secţiile (serviciile) specializate de lucru cu imigranţi, a per soanelor care dispun de cunoştinţe temeinice în cunoaştere a cel puţin unei limbi de circulaţie internaţională (franceza, engleza). La 31 octombrie 2005, în cadrul unei conferinţe de presă Preşedintele Comitetului Refugiaţilor din Moldova, Hamit Asim, a făcut o declaraţie228 prin care afirmă că în Moldova, este încălcat dreptul refugiaţilor de a fi documentaţi cu acte de identitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 1286 din 25 iulie 2002 „Cu privire la statutul refugiaţilor”. Astfel, sunt constatate circa 60 cazuri în care refugiaţii nu sunt asiguraţi cu acte de identitate pe parcursul a deja 3 ani. La acest capitol menţionăm că, în conformitate cu prevederile legii menţionate, refugiaţilor le este garantat dreptul de a li se elibera act de identitate, însă nu este specificat termenul maxim în care acest act de identitate urmează a fi eliberat. În astfel de circumstanţe, dotarea îndelungată a refugiaţilor cu acte de identitate are un impact negativ şi asupra încălcării altor drepturi cum ar fi dreptul la muncă şi dreptul la libera circulaţie. Totuşi, cea mai gravă problemă care a fost constatată pe parcursul anului 2005 în domeniul drepturilor refugiaţilor şi imigranţilor, este intimidarea de către colaboratorii organelor de drept. Pe parcursul anului 2005 de către Ministerul Afacerilor Interne au fost iniţiate şi desfăşurate un şir de operaţiuni speciale,229 în dreptate spre depistarea persoanelor străine care domiciliază pe teritoriul statului fără viză de reşedinţă. În cadrul unor astfel de operaţiuni se constată un şir de încălcări a drepturilor persoanelor străine. Se constată cazuri când în privinţa cetăţenilor străini se întocmesc procese verbale de constatare a contravenţiei ad ministrative şi în cazurile în care ultimul a fost depistat în locuri în afara vizei de reşedinţă indicată în actul de identitate. Astfel, se încalcă flagrant dreptul acestor persoane la libera circulaţie pe teritoriul statului gazdă. Amintim că printr-o hotărâre a Curţii Constituţionale au fost declarate neconstituţionale prevederile privind aplicarea vizei de reşedinţă în actele de identitate. Acest fapt însă nu este luat în consideraţie în privinţa refugiaţilor şi imigranţilor. Mai mult ca atât, în felul acesta sunt încălcate prevederile Recomandării 1544 (2001) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la „Sistemul de înregistrare a vizei de reşedinţă aplicat migranţilor, solicitanţilor de azil şi refugiaţilor în Statele membre ale Consiliului Europei: efecte şi remedii”, prin care ţărilor din fosta Uniune Sovietică li se recomandă „să elaboreze programe spe ciale de sensibilizare şi de informare în atenţia ţărilor în cauză, ce vizează eliminarea rămăşiţelor sistemului de înregistrare a vizei de reşedinţă aplicat migranţilor, solicitanţilor de azil şi refugiaţilor.” Problema cu cea mai mare rezonanţă continuă să fie emigrarea cetăţenilor din ţară. Credem că este cea mai gravă problemă la momentul de faţă deoarece peste hotarele ţării pleacă foarte multe persoane, numărul cărora nu poate fi stabilit cu precizie. Potrivit diferitor surse, această cifră variază între 500 000 şi 1 milion de cetăţeni ai republicii. Considerăm că aceasta sunt nişte cifre care reflectă realitatea din con siderentele că populaţia totală a ţării a fost estimată la 3,388 mln de persoane, potrivit recensământului din 2004, în comparaţie cu 4,330 mln în 1989. Plus de aceasta, peste hotare pleacă persoanele apte de muncă, care ar putea să contribuie la dezvoltarea economică a ţării noastre, însă din diverse motive, de regulă întemeiate, preferă să plece la lucru peste hotarele ţării. Paradoxal dar, în pofida fluxului mare de informaţii cu privire la soarta vitregă a multor compatrioţi plecaţi peste hotare, expunerea lor la diverse ris curi, faptul că nu beneficiază de îngrijire medicală şi că au condiţii inechitabile (în comparaţie cu populaţia autohtonă) de muncă şi salarizare, precum şi frica faţă de eventuala expulzare, cetăţenii Moldovei continuă să plece peste hotare. Emigrarea implică şi prezenţa mai multor probleme. Aici trebuie de menţionat că, pentru a pleca peste hotare, aceste persoane recurg la „ajutorul” diferitor cetăţeni sau firme turistice, care „garantează” depla sarea lor normală „în ţara cuvenită”. O mare parte a doritorilor de a pleca peste hotare sunt înşelaţi. De la ei se însuşesc sume de bani colosale cerute pentru perfectarea actelor necesare deplasării, li se însuşesc multiple acte şi documente personale, unele dintre care, ulterior, nu mai sunt găsite, iar procedura lor de restabilire este lungă şi anevoioasă. Nu trebuie să uităm că o dată cu plecarea cetăţenilor Moldovei (care în marea majoritate a cazurilor sunt apţi de muncă şi, practic, toţi dispun de familii) peste hotarele ţării, creşte numărul familiilor distruse, co piilor rămaşi fără supraveghere sau poate chiar abandonaţi.

228 www.info-prim.md (Chişinău 31 octombrie 2005) 229 www.info-prim.md (Chişinău 5 iulie 2005)

retrospectiva anului 2005

2.12. Drepturile minorităţilor naţionale Republica Moldova şi-a asumat o serie de obligaţii pe plan internaţional în sfera respectării drepturilor omului şi implicit a drepturilor minorităţilor naţionale. Cadrul juridic naţional a fost adaptat la cerinţele şi standardele internaţionale şi asigură respectarea drepturilor minorităţilor naţionale. Astfel, putem afirma cu certitudine faptul că acesta, cel puţin din punct de vedere teoretic, nu poate crea obstacole în realizarea deplină a drepturilor şi libertăţilor persoanelor ce aparţin minorităţilor naţionale. Departamentul Relaţii Interetnice (DRI) a fost creat de către autorităţile statului pentru promovarea şi implementarea politicii de stat în domeniul lingvistic şi al relaţiilor interetnice precum şi pentru asigurarea contactului direct dintre stat şi minorităţile naţionale. În cadrul acestui Departament funcţionează „în cali tate de organ consultativ un consiliu de coordonare, din a cărei componenţă fac parte şi lideri ai asociaţiilor etno-culturale”. Acestea la rândul lor, dispun de o Casă a Naţionalităţilor, aflată în subordinea DRI.230 Sfârşitul anilor 80 a fost marcat de procesul renaşterii naţionale pe teritoriul actual al Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană culminând cu reforma lingvistică (revenirea la alfabetul latin) şi în final obţinerea independenţei faţă de regimul sovietic. Acest proces a fost însoţit şi de fenomene negative, care au tensionat relaţiile inter-umane pe motive politice, etnice şi lingvistice. Însă, odată cu declararea independenţei Republicii Moldova situaţia a suferit schimbări pozitive fiind oferite posibilităţi şi şanse egale tuturor locuitorilor ţării (indiferent de etnie, rasă, naţionalitate sau limbă) de a se încadra în societate. La 27 august 1991, data declarării independenţei ţării, s-a acordat cetăţenie tuturor persoanelor domiciliate pe teritoriul Republicii Moldova.231 Astfel, reprezentanţii minorităţilor etnice din Moldova au avut din start drepturi egale şi nu au fost supuşi acţiunilor cu caracter discriminatoriu. Aceştia au participat la procesul de privatizare, la scrutinele electorale iar reprezentanţii lor au fost aleşi în funcţii publice centrale şi locale. În mare parte, presa din Republica Moldova continuă să reflecte problematica relaţiilor interetnice şi in terregionale „mai mult prin prisma elitelor politice”. Aceasta este concluzia experţilor Centrului Indepen dent de Jurnalism din Moldova, care a monitorizat presa scrisă din Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană şi autonomia găgăuză în perioada martie-decembrie 2004.232 În general, putem afirma că situaţia minorităţilor naţionale în Moldova corespunde unor standarde civili zate de convieţuire într-o societate polietnică. Unica problemă majoră care poate fi evidenţiată în cadrul relaţiilor interetnice din Moldova este cea lingvistică, însă aceasta nu se datorează imperfecţiunii cadrului legal. În Republica Moldova cadrul juridic referitor la drepturile omului şi minorităţilor naţionale este unul relativ complex şi satisfăcător. Din acest considerent, accentul care se punea anterior pe oferirea şi garantarea prin lege a unor drepturi în condiţiile actuale ar trebui schimbat şi pus pe ridicarea potenţialului autorităţilor şi a capacităţii presupuşilor beneficiari de a realiza aceste drepturi.233

2.12.1. Chestiunea lingvistică În Republica Moldova chestiunea lingvistică a fost şi este cea mai serioasă divergenţă. În timp ce unii reprezentanţi ai minorităţilor naţionale refuză studierea şi utilizarea limbii române (moldoveneşti),234 autorităţile Republicii Moldova nu întreprind măsurile necesare pentru a asigura condiţii optime pentru studierea acesteia de către minorităţile naţionale, elaborarea unor politici eficiente de integrare socială, ar exclude izolarea minorităţilor naţionale în baza principiului lingvistic. Pentru a reduce tensiunile şi pentru a evita intoleranţa lingvistică, e necesară o concepţie echilibrată. Iar pentru a păstra dialogul interetnic, e esenţial să se respecte interesele majorităţii moldoveneşti, la fel şi a minorităţilor naţionale.235 Recomandările instituţiilor europene236 privind anularea prevederilor obligatorii de difuzare a publicităţii exclusiv în limba oficială a Republicii Moldova, a încurajat unii agenţi economici să ignore în totalitate populaţia nerusă. Trebuie să remarcăm faptul că din 1992 sute de mii de persoane au absolvit instituţiile de învăţământ, fără a studia limba rusă sau dacă au studiat-o, au făcut-o la un nivel foarte slab.237 În special în localităţile rurale, locuite preponderent de populaţia autohtonă tinerii nu au mai cunoscut sau studiat limba rusă. În aceste condiţii, putem afirma că în Moldova există o generaţie de rusofoni care nu cunoaşte limba română iar alta de românofoni care nu cunosc limba rusă. Cu toate acestea, autorităţile preferă să se limiteze la afirmaţii optimiste privind existenţa unui “bilingvism armonios”, fără a lua măsuri de redresare

230 231 232 233 234

Studiu de bază cu privire la situaţia curentă în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova, Chişinău, 2003 Legea Republicii Moldova cu privire la cetăţenie a fost recunoscută de către experţii europeni drept una dintre cele mai liberale în Europa. Agenţia Infotag, 22 februarie 2005, www.infotag.md Armonizarea relaţiilor inter-etnice – sfidări şi oportunităţi, Igor Boţan În Republica Moldova reprezentanţii etniei majoritare nu reusesc să cadă de acord asupra identităţii lor comune. Rezultatele sondajului efectuat de către IPP şi IMAS, publicate la www.azi.md la 25.10.2005 arată că 95 la sută dintre respondenţi se consideră moldoveni şi doar 5 la sută – români. În cadrul recensământului din 2004, 2,2% din cetăţenii Republicii Moldova s-au declarat români în timp ce 18,8% au numit limba română. / www.statistica.md / 235 Avizul Comitetului consultativ al Consiliului Europei privind realizarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale în Republica Moldova CM(2002)44 236 De exemplu, Înaltul Comisar pentru Minorităţile Naţionale al OSCE, dl.Max van der Stoel în 2000: “O astfel de obligativitate a utilizării limbii de stat în sfera privată şi în reclama comercială ar fi în contradicţie cu libertatea de expresie garantată de art.32, paragraf 1, a Constituţiei Republicii Moldova şi de obligaţiile internaţionale ale Republicii Moldova”. 237 Număr redus de ore, lipsa materialului didactic, lipsa cadrelor şi desigur lipsa interesului. /Situaţie cunoscută din practica Asociaţiei Promo-Lex/

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova a situaţiei.238 Utilizarea exclusivă a publicităţii şi a anunţurilor publicitare în limba rusă încalcă drepturile celor care nu o cunosc, fiind considerată drept discriminare. Un astfel de caz a fost reprezentat de către membrii Asociaţiei Promo-Lex în instanţele de judecată naţionale. O tânără a procurat un produs alimentar pe care textul şi condiţiile unui concurs al consumatorilor acestuia era inserat exclusiv în limba rusă. Din cauza necunoaşterii acestei limbi, tânăra a ratat participarea la concurs şi a decis să acţioneze în instanţele de judecată producătorul. Cu toate că acesta a recunoscut comportamentul incorect, declarând că nu a avut spaţiu suficient pentru a plasa anunţul respectiv şi în limba oficială a statului, instanţele de judecată au respins pretenţiile tinerei. De fapt, considerăm că aceasta a fost posibil pentru motivul că în legislaţia naţională a Republicii Moldova termenul “discriminare” nu este definit. Totodată, dorim să atragem atenţia la acest capitol asupra faptului că situaţia este caracteristică în sec torul comercial, dominat de zonele urbane şi respectiv de vorbitorii de limbă rusă.239 Suntem de părere că situaţia este foarte gravă la capitolul “medicamente”. Instrucţiunile şi informaţia utilizării şi administrării preparatelor medicamentoase sunt în marea lor majoritate în limba rusă, inclusiv cele importate din statele europene, iar în condiţiile deja menţionate, considerăm că fenomenul poate avea consecinţe tragice pentru cei ce nu posedă limba rusă. De asemenea, difuzarea informaţiei publicitare în proporţie de 70-75% în rusă, limba unei minorităţi care constituie doar 5,9% din totalul populaţiei, afectează drepturile şi libertăţile fundamentale ale vorbitorilor altor limbi de a avea posibilitatea obţinerii informaţiei în limba lor maternă.240 Un capitol aparte la aspectul lingvistic este problema mass-media din Moldova. Divergenţele lingvistice dintre minorităţi şi populaţia autohtonă sunt accentuate şi desigur reflectate de presă. Totodată, există un substanţial dezechilibru între diferite minorităţi naţionale, în ceea ce priveşte accesul lor şi prezenţa în mass-media. Autorităţile trebuie să ofere un suport mai mare minorităţilor naţionale care sînt dezavanta jate în acest domeniu, în special minoritatea ucraineană, aşa încît să asigure un acces echitabil şi prezenţă în media.241 În mare parte chestiunea lingvistică de fapt afectează nu atât drepturile majorităţii cât drepturile minorităţilor naţionale din Moldova. Necunoaşterea limbii oficiale poate fi un obstacol real pentru reprezentanţii minorităţilor naţionale atunci când aceştia doresc să avanseze în funcţie, fapt confirmat de unii judecători şi procurori găgăuzi, spre exemplu. În aceste împrejurări, considerăm că anume autorităţile statului sunt responsabile de crearea condiţiilor egale tuturor cetăţenilor săi, indiferent de rasă, limbă, religie etc. Atât Consituţia ţării cât şi alte acte normative naţionale care se aplică persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale, la fel şi tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, conţin prevederi ce se referă la principiul egalităţii şi nediscriminării. Prevederile penale stipulează sancţiuni contra actelor de discriminare de natură lingvistică, la fel şi sancţiuni pentru crearea obstacolelor în „funcţionarea limbilor” pe teritoriul Republicii Moldova. Cu toate acestea, datorită situaţiei descrise anterior uneori în societate au loc diverse incidente cu caracter de discriminare lingvistică fără a se cunoaşte unele cazuri de sancţionare a persoanelor care ignoră preveder ile Codului Penal. Art.1 din Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale din Republica Mol dova prevede următoarele: “prin persoane aparţinând minorităţilor naţionale se înţeleg persoanele care domiciliază în Republica Moldova şi sunt cetăţeni ai ei, au particularităţi etnice, culturale, lingvistice şi religioase prin care se deosebesc de majoritatea populaţiei - moldoveni - şi se consideră de altă origine etnică”. Art.2 din aceiaşi lege: “orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă aparţine minorităţii respective sau nu”. Mai întâi de toate trebuie menţionat faptul că însăşi autorităţile statului încurajează un astfel de fenomen, încercând să impună din nou societăţii noţiunea de limbă „moldovenească”. Spre exemplu, în cadrul recensământului general al populaţiei din toamna anului 2004 a fost înregistrat fenomenul influenţării şi încurajării respondenţilor să declare că sunt moldoveni şi nu români şi că vorbesc limba moldovenească nu română.242 La acelaşi subiect putem menţiona faptul că în cazul persoanelor care doresc corectarea sau includerea în actele şi documentele de identitate a etniei

238 Datele recensământului din 2004: din rândul minorităţilor etnice, 6,2% de ucraineni, 4,4% de ruşi, 1,9% de găgăuzi şi 7,1% de bulgari au declarat că vorbesc de obicei limba moldovenească. / www.statistica.md / 239 Rezultatele unui studiu-sondaj, realizat de IPP şi IMAS, arată că identitatea civică a moldovenilor este slab conturată şi, deşi sunt numeric majoritari, din punct de vedere al concepţiilor şi al capitalului social, sunt minoritari. www.azi.md din 25 octombrie 2005 240 În cadrul recensământului din 2004 a fost obţinută şi informaţia despre limba în care vorbeşte de obicei populaţia. Din numărul total a locuitorilor ţării, 58,8% au declarat că vorbesc de obicei în limba moldovenească, 16,4% în limba română, 16,0% în limba rusă, 3,8% în limba ucraineană, 3,1% în limba găgăuză şi 1,1% în limba bulgară. În alte limbi, decât cele enumerate, vorbeşte de obicei 0,4% din populaţie şi tot atâta populaţie nu a indicat limba în care vorbeşte de obicei. / www.statistica.md / 241 Avizul Comitetului consultativ al Consiliului Europei privind realizarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale în Republica Moldova CM(2002)44 242 Grupul de experţi din cadrul Misiunii internaţionale de observare a recensământului în Republica Moldova: „recensământul a fost organizat de o maniera profesionistă”, totodată „au fost câteva subiecte mai problematice”. Grupul de experţi menţionează că subiectele din chestionare ce ţin de naţionalitate şi limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de „moldovean” sau „român” şi de aceea a conclus că o atenţie deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date. Deşi rapoartele de pe teren au arătat că majoritatea respondenţilor au dat răspunsuri spontane la aceste întrebări, şapte din cele zece echipe de observatori au raportat cazuri în care recenzorii încurajau respondenţii să declare ca ei sunt mai curând moldoveni, decât români. Cotidianul Flux, Nr.68 din 19 mai 2005

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 române în loc de cea moldovenească, autorităţile refuză acest lucru sau recurg la diverse acţiuni birocratice menite să descurajeze persoanele pentru înaintarea unor astfel de cereri.243 Un alt gen de incidente cu caracter similar sunt înregistrate la nivel de comunicare. Astfel, unii reprezentanţi ai minorităţilor naţionale care refuză studierea şi utilizarea limbii oficiale aduc insulte celor care nu li se adresează în limba rusă. A devenit emblematic fenomenul „говори по человечески” (vorbeşte omeneşte), utilizat de vorbitorii de limbă rusă împotriva vorbitorilor de limbă română. Un caz grav a avut loc la Chişinău la 13 septembrie 2005 când directoarea unei farmacii a fost batjocorită şi lovită doar pentru faptul că a vorbit în limba română. Victima, Valentina Grebincea, susţine că o femeie de circa 40 de ani a insultat-o utilizând un limbaj obscen, apoi a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele în burtă numai pentru că a răspuns în româneşte la o întrebare adresată în limba rusă.244 Lipsa unor politici de stat în ceea ce priveşte integrarea socio-lingvistică a minorităţilor a condus la aseme nea situaţii şi putem astfel afirma că la moment populaţia majoritară nu este mulţumită de faptul că timp de 16 ani minorităţile naţionale nu posedă sau nu utilizează limba oficială, nici chiar tinerii care au obţinut note la acest obiect în instituţiile de învăţământ. Pe de altă parte, mulţi dintre reprezentanţii minorităţilor naţionale din Moldova argumentează lipsa interesului faţă de cunoaşterea limbii române prin lipsa efortu rilor din partea statului.

2.12.2. Justiţia şi administraţia publică Conform art.9 al Legii Nr.514-XIII din 06.07.95 “Privind organizarea judecătorească”, procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească (română). Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba oficială a Republicii Moldova au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin înterpret. În mare parte, la acest capitol există o singură problemă gravă – lipsa persoanelor calificate şi a unui sistem care ar asigura traducere calitativă persoanelor care necesită acest lucru în timpul şedinţelor de judecată. Deşi fac eforturi pentru a asigura o traducere cât mai completă, persoanele angajate în instanţele de judecată în calitate de translatori nu deţin un certificat sau o diplomă pentru prestarea unor astfel de servi cii, care ar atesta cunoştinţele lor în domeniu. De regulă, interpreţii asigură traducerea din limba română în limba rusă, însă nu asigură traducerea în limbile altor minorităţi mai puţin numerice din Republica Moldova. Pe de altă parte, în marea lor majoritate, şedinţele de judecată de la Comrat sunt desfăşurate în limba rusă aici fiind criză de traducători în română.245 În 2005 Asociaţia Promo-Lex a înregistrat o nemulţumire din partea unei locuitoare a r-lui Cahul, care a invocat refuzul judecătorilor de la Comrat de a-i asigura traducător.246 În acest mod, considerăm că a fost încălcat dreptul persoanei de a fi informată şi de a se apăra în procedurile judiciare într-o limbă pe care o înţelege. În general putem afirma că minorităţile etnice sunt bine reprezentate în justiţie şi pare să nu existe vreo discriminare bazată pe religie. Absenţa unor statistici relevante îngreunează evaluarea reprezentării minorităţilor etnice şi religioase în justiţie. Cu toate acestea, nu există vre-o discriminare bazată pe motive etnice sau religioase, iar toate grupurile etnice majore sunt reprezentate în justiţie. În unitatea teritorială autonomă „Gagauz-Yeri”, unde etnicii găgăuzi sunt majoritari, în opinia persoanelor intervievate, acest grup etnic este reprezentat destul de bine în justiţie. Cu toate acestea, un judecător vorbitor de limbă rusă a menţionat că cerinţa prevăzută de lege de a cunoaşte limba oficială, limba moldovenească (i.e.limba română) poate fi un impediment indirect în avansarea într-o instanţă superioară.247 Accesul cetăţenilor la funcţii publice, efectuat după formule cuvenite, poate încuraja spiritul moderat şi poate descuraja extremismul.248 În Republica Moldova, în general dreptul minorităţilor şi posibilitatea lor de a accede la funcţii publice este în general respectat. O problemă în acest sens ar putea fi pentru minoritatea romă, care nu are

243 http://www.ziua.net/prt.php?id=176508&data=2005-05-20&ziua=1b440c42563c04cfc4d1d3f36d2620d7 În aprilie 2004, Mihai Ciubotaru a depus la Oficiul Stare Civila sector Rascani, municipiul Chisinau, un dosar cu documentele necesare prin care solicita corectarea numelui de familie şi a prenumelui din certificatul de naştere în conformitate cu normele literare ale limbii române, a numelui de familie al părinţilor. În plus a solicitat înscrierea în certificatul de naştere a naţionalităţii “român”, în loc de “moldovean”. Dosarul lui Ciubotaru Mihai a fost trimis la Oficiul Stare Civilă din oraşul Bălţi, locul său de naştere. După mai mult de două luni de analiză OSC Râşcani din Chişinău i-a transmis lui Ciubotaru Mihai duplicatul certificatului de naştere solicitat. Însă modificările solicitate nu au fost realizate în totalitate. Cebotari a devenit Ciubotaru, lăsând Mihail, deşi solicitarea fusese pentru Mihai. Numele de familie al părinţilor a fost trecut “Ciobotaru”. Funcţionarii Chişinăului au refuzat să transforme “moldovanul” în “român”. Ciubotaru Mihai a solicitat o explicaţie scrisă faţă de toate aceste omisiuni, explicaţie refuzată imediat de către şeful OSC.... Actele sale eliberate în perioada sovietică îi stâlciseră numele, care a devenit Mihail Cebotari, de naţionalitate “moldovan”. Ciubotaru, care se luptă cu Justiţia de la Chişinău pentru a-i fi recunoscută naţionalitatea de român - conform normelor Consiliului Europei şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului - este hotărât să ajungă până la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO). 244 http://www.jurnal.md/articol.php?id=3747&cat=2&editie=415 şi http://www.jurnal.md/articol.php?id=3761&cat=&editie=416 245 or.Comrat este capitala autonomiei găgăuze. Chiar dacă în regiune sunt declarate 3 limbi oficiale (româna, rusa şi găgăuza (turca)), instanţele de judecată examinează marea majoritate a cazurilor şi emit decizii în limba rusă 246 În baza art.49 din Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova, participrea repetată a judecătorului la examinarea cauzelor este inadmisibilă. Astfel, există situaţii când cauzele sunt expediate pentru examinare la alte judecătorii. 247 Studiul “Indicatorii reformei în justiţie pentru Moldova”. ABA CEELI, Noiembrie 2002 248 Studiu „Armonizarea relaţiilor interetnice – sfidări şi oportunităţi”, Igor Boţan

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova reprezentanţi în instituţiile publice şi instanţele de judecată. Această situaţie se datorează lipsei de cadre calificate de etnie romă.249

2.12.3. Grupuri minoritare Experţii de la Institutul de Politici Publice au lansat, în cooperare cu IMAS raportul „Etnobarometru Republica Moldova”, care are drept scop monitorizarea şi evaluarea situaţiei etnice actuale din Moldo va, studierea dinamicii reprezentărilor şi stereotipurilor diferitor grupuri etnice, construirea şi afirmarea identităţilor etnice şi naţionale, cunoaşterea şi impactul politicilor publice în domeniul minorităţilor etnice. Potrivit studiului, climatul interetnic în Republica Moldova este caracterizat de „tensiuni între moldoveni şi ruşi”. Fiecare etnie percepe diferit realitatea cotidiană, percepţie care se diferenţiază în funcţie de nivelul de educaţie, mediul de rezidenţă şi apartenenţa la un grup sau altul. „Astfel, moldovenii sunt majoritari numeric, însă minoritari ca concepţii şi capital. Ceea ce caracterizează moldovenii este toleranţa şi încre derea, având în acelaşi timp cel mai scăzut nivel de acceptarea a celuilalt”.250 Conform rezultatelor recensământului general al populaţiei din 2004, pe teritoriul Republicii Moldova (cu excepţia teritoriului aflat sub controlul regimului separatist de la Tiraspol) locuiesc reprezentanţi ai nu meroaselor etnii. Principalele sunt următoarele – ucrainenii (8,4%), ruşii (5,9%), găgăuzii (4.4%), bulgari (1,9%), etc. Ponderea populaţiei şcolare care învaţă în limba moldovenească/română este de 79,4%, în limba rusă – 20,4% şi în alte limbi – 0,2%. Alte limbi de predare în învăţămîntul primar şi secundar general sînt: ucraineană, bulgară, etc. În acest context, trebuie remarcat faptul că reprezentanţii minorităţilor naţionale nu se bucură de condiţii şi drepturi egale. De exemplu, deşi minoritatea ucraineană este cea mai numeroasă, iar contactul cu această ţară este unul foarte strâns, în Republica Moldova practic lipseşte literatura şi presa ucraineană. Aceiaşi situaţie poate caracteriza şi minoritatea găgăuză, care nu profită de statutul autonom al regiunii pentru a-şi dezvolta propria limbă şi cultură, pentru care au pledat la începutul anilor 90.251 În general, în ultimii ani în Republica Moldova nu au fost înregistrate situaţii care ar afecta drepturile minorităţilor naţionale şi nici fenomene cu caracter xenofob sau rasial. Dimpotrivă, în Republica Moldova se înregistrează periodic acţiuni cu astfel de caracter împotriva majorităţii.252 a. Minoritatea găgăuză În 1994 Parlamentul Republicii Moldova constituie autonomia găgăuză în sudul ţării,253 având ca scop satis facerea necesităţilor naţionale şi păstrării identităţii naţionale a găgăuzilor, dezvoltării lor plenare şi multi laterale, prosperării limbii şi culturii naţionale, etc.254 Prin aceiaşi Lege, în unitatea teritorial-administrativă autonomă găgăuză (UTAG Gagauz-Yeri) au fost declarate trei limbi oficiale: româna, găgăuza şi rusa. Au tonomia găgăuză are o suprafaţă totală de 1831 km.p. şi peste 170.000 locuitori.255 După 10 ani de autonomie putem afirma că la capitolul lingvistic situaţia de aici este similară cu cea din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, aflată sub controlul regimului separatist de la Tiraspol. La fel ca şi în Transnistria în autonomia găgăuză administraţia publică, presa şi educaţia este preponderent în limba rusă, deşi în această regiune etnicii ruşi locuiesc într-un număr nesemnificativ (mai puţin de 5%). În mare parte, problema se datorează faptului că autorităţile centrale ale Republicii Moldova nu promovează o politică de susţinere a minorităţilor neruse din ţară şi nu dispun de o astfel de strategie. Spre exemplu, aproximativ 80% din reprezentanţii ONG-urilor din autonomia găgăuză nu pot participa la forumurile şi seminarele organizate în Moldova în limba română.256 În ultimii ani, presa din Moldova a relatat un interes deosebit manifestat de către reprezentanţii minorităţii găgăuze pentru studierea şi cunoaşterea limbii române/moldoveneşti şi a limbii găgăuze. Considerăm că prin lipsa unei politici naţionale de inte grare a tuturor minorităţilor naţionale sub aspect lingvistic (cel puţin prin asigurarea sistemului de educaţie cu programe, materiale şi manuale necesare) sunt încălcate drepturile acestor categorii de persoane. Opinia publică din Moldova este de părere că incoerenţa politicilor guvernamentale faţă de minorităţile naţionale poate fi exemplificată anume prin izolarea minorităţii găgăuze în limitele unei autonomii terito rial-administrative, iar politicile de până acum au avut rolul de a reda o imagine pozitivă ţării noastre în

249 Ion Duminica, doctor în ştiinţe politice: „Pe parcursul istoriei sale, în Republica Moldova nu au fost atestaţi romi, cu titluri ştiinţifice de doctori, doctori habilitaţi sau academicieni. Sunt primul rom din Republica Moldova, care a devenit doctor în ştiinţe politice, cel puţin, care îşi recunoaşte identitatea. Personal, cunosc multe personalităţi de etnie romă, dar care, nu vor să-şi recunoască identitatea. Această stare de lucruri derivă din stereotipurile care sunt formulate vizavi de romi. Cred că numai prin apariţia mai multor personalităţi de etnie romă vom putea trece peste handicapul stigmatizării neîntemeiate a acestui popor. În calitatea mea de şef al Secţiei „Istoria şi Cultura Romilor din Republica Moldova” din cadrul Institutului de Cercetări Interetnice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, încerc să schimb imaginea negativă, creată vizavi de romi”. /Cotidianul Flux, nr.9 din 10 martie 2006, www.flux,md / 250 Cotidianul Flux, Nr.145 din 27 octombrie 2005 251 Cu toate că majoritatea ucrainenilor, găgăuzilor şi bulgarilor au indicat ca limbă maternă limba naţionalităţii sale, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar şi fiecare al patrulea găgăuz vorbesc de obicei limba rusă. Moldovenii care vorbesc de obicei limba rusă constituie 5,0% din total. / www.statistica.md / 252 În mod repetat s-au înregistrat tentative de incendiere la sediul „Casei Limbii Române” însoţite de înscrisuri. Autorităţile nu au găsit persoanele care au săvârşit faptele. 253 Comisia de la Veneţia a apreciat pozitiv calitatea Legii respective şi modul în care Republica Moldova a soluţionat „problema găgăuză”. 254 Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) din 23.12.94 255 http://www.gagauzia.chamber.md/region.html 256 Cotidianul Flux, Nr.54 din 17 aprilie 2006

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 structurile internaţionale. Am menţionat deja interesul populaţiei, în special al tinerilor pentru studierea limbii române, astfel că autorităţile centrale trebuie să asigure acest drept tuturor locuitorilor din regiunea autonomă, împreună cu autorităţile locale. În autonomia găgăuză există 55 de instituţii de învăţământ, dintre care 51 cu predare în limba rusă şi nu mai 4 cu predare în limba oficială a ţării. În limbile găgăuză şi bulgară sunt predate numai câteva obiecte în anumite instituţii de învăţământ. Mai grav este faptul că în unele localităţi mixte - locuite de găgăuzi şi moldoveni/români - educaţia în şcoală se face în limba rusă, iar părinţii nu au alternativă. În multe şcoli lipsesc profesorii iar limba moldovenească/română nici nu se studiază. Bibliotecile duc lipsa literaturii în limba română şi desigur în cea găgăuză. Majoritatea cărţilor sunt vechi şi în grafia chirilică, iar achiziţii noi sunt tot mai puţine. Pe de altă parte, pentru păstrarea limbii găgăuze este importantă utilizarea cât mai largă a acestei limbi, în special la nivel oficial în regiune. În final, toate acestea au avut un impact negativ asupra integrării socio-lingvistice a minorităţilor naţionale, care nu îşi pot realiza deplin toate drepturile. Statutul autonom al regiunii oferă posibilităţi pentru dez voltarea şi promovarea drepturilor minorităţii găgăuze, însă din câte am putut observa, acest lucru nu are loc suficient. În schimb, se observă fenomenul prin care unii lideri găgăuzi utilizează autonomia şi prob lemele minorităţii găgăuze în scopuri politice de şantaj şi presiune asupra autorităţilor centrale ale Repub licii Moldova, făcând alianţă cu separatiştii de la Tiraspol.257 Totuşi se observă şi unele tendinţe pozitive pentru cultura minorităţii găgăuze din Moldova. Spre exemplu, în anul 2005 a fost realizat de producătorii din Chişinău primul film documentar de lung metraj despre poporul găgăuz „Colţişorul găgăuz. Poporul şi autonomia”. Realizarea filmului a fost susţinută financiar de Ministerul de Externe al Regatului Norvegia fiind prilejuită de aniversarea a 11 ani de la crearea autonomiei Gagauz-Yeri in componenţa R. Moldova.258 B. Minoritatea ucraineană În opinia noastră, minoritatea ucraineană rămâne dezavantajată. Având o pondere de 8,4% din totalul populaţiei, aceasta nu beneficiază suficient de presă şi literatură şi nu dispune de emisiuni radio şi TV259 suficiente în limba ucraineană. Deşi în Republica Moldova nu există obstacole legislative pentru editarea şi difuzarea ziarelor şi revistelor în limbile minorităţilor naţionale se editează doar câteva ziare publicate din mijloacele organizaţiilor obşteşti ucrainene.260 Chiar dacă instituţiile abilitate europene au remarcat aceste probleme cu câţiva ani în urmă, constatăm că situaţia a rămas practic neschimbată în 2005.261 Educaţia reprezentanţilor minorităţii ucrainene se face de obicei în limba rusă. În felul acesta se explică situaţia Ponderii populaţiei şcolare care învaţă în în limba rusă – 20,4% în timp ce în alte limbi, inclusiv ucraineană - numai 0,2%.262 Suntem de părere că situaţia minorităţii ucrainene este rezultatul activităţilor ineficiente ale organizaţiilor etnoculturale ucrainene, care nu promovează suficient drepturile, limba şi cultura ucraineană. C. Minoritatea rusă Majoritatea studiilor, analizelor şi rapoartelor efectuate de către diverse structuri şi instituţii internaţionale specializate au remarcat faptul şi au constatat că minoritatea rusă din Republica Moldova este privilegiată.263 La ora actuală, lucrurile sunt distorsionate prin simplul fapt, că dintr-o inerţie post-sovietică, o minoritate, cea rusă, este privilegiată în raport cu celelalte minorităţi care sunt astfel discriminate. Credem că toate minorităţile naţionale numeroase din Republica Moldova trebuie tratate în mod egal şi să aibă drepturi absolut egale în sensul accesului la instituţiile de învăţământ în limba maternă, la instituţiile

257 De exemplu, cazul Ivan Burgudji, care se află la Tiraspol în calitate de „Reprezentant al Găgăuziei în Transnistria” şi de lider al unei „organizaţii pentru apărarea drepturilor omului”. Burgudji a fost unul dintre liderii paramilitari secesionisti din perioada anilor 1990-1994. În 2002 acesta a comis infracţiuni electorale împiedicând desfăşurarea unui scrutin în autonomie. Pentru a evita sancţiunea penală, s-a „refugiat” în Transnistria. 258 Agenţia Info-Prim Neo, 22.12.2005, www.info-prim.md 259 Consiliul de Coordonare a Audiovizualului din Republica Moldova a emis licenţe de emisie persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale. La cererea acestor persoane au fost acordate ruşilor 33 licenţe de emisie, găgăuzilor – 14, bulgarilor – 5, ucrainenilor – 1. Totuşi, Comitetul consultativ este preocupat de legea de utilizare a acestei oportunităţi de minoritatea ucraineană şi încurajează autorităţile să sprijine persoanele aparţinând acestei minorităţi pentru a redresa acest dezechilibru. /Comitetul consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Opinie asupra Republicii Moldova ACFC/OP/(2002)3, art.9. 260 Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a obţine un echilibru între diferite minorităţi naţionale privind accesul şi prezenţa în mass-media. Canalele publice pregătesc şi emit 30%, 35% din programele lor de bază (ştirile principale, programe culturale şi sociale) în limba rusă, în paralel cu emiterea în limba de stat. De asemenea notează că programele „Radio Rusia” pot fi transmise în capitală (12 ore pe zi), la fel şi 3 televiziuni prin cablu cu programe produse în Rusia. În comparaţie cu această situaţie, minoritatea ucraineană se bucură de mai puţine oportunităţi în acest domeniu. Această situaţie acută în regiunile rurale, unde anumite comunităţi trăiesc în izolare, şi nu au surse necesare pentru a crea mass-media lor. Minoritatea ucraineană, deşi numeric e cea mai mare, rămâne dezavantajată şi are nevoie de mai mult suport din parte autorităţilor moldoveneşti. /Comitetul consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Opinie asupra Republicii Moldova ACFC/OP/(2002)3, p.56/ 261 Autorităţile moldoveneşti trebuie să revadă situaţia prin diviziunile de monitoring şi informare ale Departamentului Relaţii Interetnice, şi să caute să atingă o echitate cu consultarea comunităţilor implicate. Guvernul trebuie, de exemplu, să acorde o atenţie deosebită creării mediei la nivel local, în special în regiuni populate compact de minoritari. Ziarele şi staţiunile de radio locale, adresându-se acestor comunităţi în limbile lor (unde este o cerere), sunt mijloace excelente de a ajuta minorităţile în număr mic, inclusiv romii, care par a fi cei mai dezavantajaţi, să păstreze limba şi identitatea sa. /Comitetul consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Opinie asupra Republicii Moldova ACFC/OP/(2002)3, p.57/ 262 Ponderea populaţiei şcolare care învaţă în limba moldovenească este de 79,4%, în limba rusă – 20,4% şi în alte limbi – 0,2%. Alte limbi de predare în învăţămîntul primar şi secundar general sînt: ucraineană, bulgară, engleză. / Notă nformativă Cu privire la situaţia copiilor în Moldova în anul 2005, www.statistica.md / 263 Legea recentă a Minorităţilor Naţionale întăreşte remarcabil poziţia limbii ruse vis-a-vis de alte limbi ale minorităţilor. Comitetul consultativ consideră că autorităţile trebuie să asigure ca măsurile luate în favoarea unei limbi a unei minorităţi naţionale particulare nu sînt luate în defavoarea limbilor altor minorităţi naţionale. /Comitetul consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Opinie asupra Republicii Moldova ACFC/OP/(2002)3, p.115/

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova de cultură în limba maternă, la instituţii mass-media finanţate de către stat etc. Cu toate acestea, chiar dacă minoritatea rusă din toate punctele de vedere este privilegiată, climatul in teretnic din Republica Moldova este caracterizat de tensiuni între moldoveni şi ruşi. Astfel, potrivit unui stusiu realizat de IPP în colaborare cu IMAS,264 moldovenii consideră că, acum 15 ani, relatia lor cu co munitatea rusa era mai bună. La fel, şi ruşii susţin că relaţia lor cu moldovenii este mult mai proastă în prezent. D. Minoritatea romă Comunitatea romă din Republica Moldova locuieşte preponderent în localităţile rurale din nord-estul şi în zonele de centru şi vest ale ţării. În mare parte, reprezentanţii minorităţii rome din Republica Mol dova continuă să se confrunte cu aceleaşi probleme. Comunitatea de romi din Moldova se confruntă cu serioase dificultăţi socio-economice în comparaţie cu populaţia autohtonă şi cu alte minorităţi naţionale. Deasemenea, reprezentanţii minorităţii romea nu au reprezentanţi în organele locale alese şi nu se bucură de aceleaşi oportunităţi ca restul populaţiei. De exemplu, marea majoritate a romilor nu au participat la privatizare şi respectiv nu au obţinut în proprietate pământ agricol.265 Rata şomajului în această comunitate este foarte înaltă o cauză a acesteia fiind şi faptul că romii se simt discriminaţi în domeniul angajării. Astfel, mulţi dintre romii din Republica Moldova sunt plecaţi peste ho tarele ţării în căutarea unui loc de muncă. Procesul de emigrare al romilor din Moldova uneori este încurajat de către reprezentanţii autorităţilor publice locale. De regulă romii nu participă la procesele decizionale relevante, trăiesc în condiţii de trai foarte proaste (în lipsă de apeducte, de o infrastructură normală în comunităţile de romi, unii nu au nici energie electrică, gaz ş.a.). Asistenţa medicală este la un nivel foarte slab.266 Nu dispun de magazine şi farmacii.267 Potrivit unui studiu cele mai mari probleme ale romilor sunt: necunoaşterea drepturilor, neşcolarizarea copiilor, precum şi lipsa de expunere la serviciile medicale.268 În aceste condiţii, deseori romii devin victime sigure ale abuzurilor săvârşite de către autorităţi. Astfel, în or.Edineţ în vara anului 2005 un grup de 30 de romi au fost reţinuţi şi maltrataţi de poliţie timp de două zile.269 Considerăm că indiferent de faptul dacă sunt resurse financiare suficiente sau nu, autorităţile trebuie, mai întâi de toate, să ia măsuri urgente pentru sensibilizarea romilor referitor la importanţa educaţiei pentru copiii lor, implicarea romilor în procesul de luare a deciziilor locale precum şi în procesul de creare şi amenajare a condiţiilor de trai. Autorităţile trebuie să mai creeze şcoli şi grădiniţe în localităţile locuite preponderent de romi, să creeze condiţii pentru încurajarea romilor să obţină profesii necesare comunităţii rome (medici, profesori, jurişti, economişti etc.). Cu toate acestea, se observă şi evoluţii poziive ale minorităţii rome. Spre exemplu în Moldova activează cu succes deja mai multe organizaţii neguvernamentale, care sunt foarte active şi au un rol extrem de impor tant în ceea ce priveşte depăşirea problemelor reprezentanţilor acestei etnii. Concluzii În mare parte, situaţia minorităţilor naţionale din Republica Moldova nu este diferită de cea a majorităţii. Societatea moldovenească, alcătuită din reprezentanţii multor etnii trebuie să contiune eforturile şi tendinţele pozitive de integrare şi convieţuire paşnică şi nondiscriminatorie. În calitate de bun exemplu în ceea ce priveşte realizarea acestor deziderate poate fi invocat sectorul neguvernamental, care a reuşit să construiască relaţii de parteneriat şi respect între reprezentanţii diverselor etnii, inclusiv pe ambele maluri ale râului Nistru. Prin activitatea acestora, sunt promovate valorile democratice şi principiile nondiscriminatorii, care în final vor fi observate de forţele politice şi de către întreaga populaţie pentru a fi urmate. Vrem să credem că anume aşa se va întâmpla. Anume societatea civilă din Moldova trebuie încurajată să desfăşoare activităţi de promovare şi apărare a drepturilor minorităţilor naţionale. Totodată, autorităţile statului trebuie să grăbească procesul de integrare al tuturor minorităţilor naţionale din Republica Moldova, tocmai pentru a le oferi şanse egale şi pentru a garanta drepturile tuturor cetăţenilor săi, indiferent de naţionalitate. În acest sens, se cere studierea multilaterală a problemelor din societate şi preluarea experienţei statelor cu o democraţie avansată şi elaborarea unei strategii naţionale de integrare lingvistică a reprezentanţilor tuturor naţionalităţilor din Moldova.270 În vederea garantării drepturilor şi abordării corecte a tuturor aspectelor ce ţin de respectarea adecvată a drepturilor minorităţilor naţionale dar şi lichidării consecinţelor de rusificare, elaborării unor strategii şi programe speciale, Republica Moldova necesită asistenţa structurilor internaţionale. 264 www.azi.md, 25 octombrie 2005 265 Romii nu au primit cote de pămînt deoarece conform Codului Funciar nr. 228 XIIdin 25.12.1991 cei care nu au fost în colhoz nu primesc cote. Pămîntul fiind principala sursă de venit în localităţile rurale romii sunt nevoiţi să plece la munci agricole sezoniere în Ucraina. Revenind acasă ei sunt jefuiţi de vameşi... / www.credo.md / 266 a se vedea http://www.azi.md/news?ID=39660 267 www.credo.md 268 Concluzia Clubului politic al femeilor (CPF) 50/50, Uniunea tinerilor romi „Tarna Rom” şi Asociaţia femeilor rome „Juvlia Romani”, care au implementat proiectul regional „Femeile rome pot reuşi”. Proiectul a fost lansat de Grupul de acţiune pentru egalitatea şanselor al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi implementat în perioada septembrie 2005 – iunie 2006. 269 Au fost erau maltrataţi pentru a comunica locul aflării unui alt rom, bănuit de poliţie. Ulterior, după intervenţia societăţii civile, a avocaţilor parlamentari şi a mass-media, aceşti romi au fost eliberaţi. În timpul reţinerii, romii au fost supuşi tratamentelor inumane şi degradante. / Amnesty International Moldova, www.amnesty.md / 270 Trebuie evidentiat faptul că de la declaraţia independenţei şi până în prezent statul încearcă să egaleze drepturile majorităţii (române/moldoveneşti) cu cele ale minorităţii ruse, favorizate în cadrul URSS. Aceasta a provocat tensiuni în primii ani de independenţă, care se menţin din cauza politicilor nechibzuite ale autorităţilor. Politica de rusificare are încă urmări grave, iar autorităţile centrale nu au propus societăţii strategii eficiente de studiere a limbii române la nivel de gradinite, şcoli etc. Un exemplu bun de urmat ar fi experienţa statelor occidentale, care asimilează imigranţii la nivel de şcoală.

retrospectiva anului 2005

2.13. Drepturile minorităţilor sexuale În ultimii ani, Republica Moldova manifestă interes şi exprimă intenţia fermă de a adera la Uniunea Europeană. Condiţiile pe care le-a stabilit Uniunea Europeană ţărilor care aspiră la obţinerea calităţii de membru prevăd eliminarea a orice act sau practică de discriminare, inclusiv discriminare bazată pe orien tarea sexuală a cetăţenilor lor. Conform standardelor internaţionale, persoanele lesbiane, gay, bisexuale şi transsexuale (în continuare LGBT) au dreptul la protecţia din partea statului în cazul în care sunt ameninţaţi, supuşi unui tratament degradant sau devin victime ale unor infracţiuni motivate de intoleranţă, ură şi nerecunoaşterea orientării sale sexuale. De asemenea, aceste persoane au dreptul să formeze organizaţii şi mişcări pentru a-şi apăra şi promova drepturile şi interesele, să creeze propriile mijloace de informare în masă. Se pare că în Republica Moldova drepturile minorităţii LGBT sunt respectate parţial. Astfel, în Moldova există o importantă organizaţie de profil – Centrul de Informaţii „GenderDoc-M”, care editează propriile publicaţii. De asemenea, această organizaţie îşi are propriul său site informativ – www.gay.md Din acest punct de vedere s-ar părea că minorităţile sexuale din Republica Moldova nu se confruntă cu probleme. Însă, din materialele şi cazurile oferite cu amabilitate de către Centrul „GenderDoc-M”, reiese că problemele princi pale ale cetăţenilor de orientare homosexuală sunt create de către autorităţi. În general, unele state acceptă mai greu fenomenul respectiv refuzând sau evitând să adopte anumite legi sau să garanteze nondiscriminarea, însă în final se conformează. Probabil că Republica Moldova merge pe aceiaşi cale. Diverse foruri şi organizaţii internaţionale au făcut deja recomandări în acest sens, însă situaţia nu a suferit schimbări majore. Potrivit Centrului de Informaţii „GenderDoc-M”, organizaţie specializată în promovarea şi apărarea drepturilor minorităţilor sexuale, în Moldova pe parcursul anului 2005 au fost în registrate o serie de incidente cu caracter discrimnatoriu faţă de reprezentanţii minorităţilor sexuale. Comunitatea LGBT din Republica Moldova pledează în favoarea adoptării unei legi nondiscriminatorii, con siderând că lipsa cadrului legal favorizează fenomenul respectiv. Astfel, una dintre cele mai evidente probleme pentru minoritatea LGBT rămâne refuzul autorităţilor pub lice locale de a autoriza întrunirile acestora. În luna mai 2005, Primăria Chişinău a interzis desfăşurarea unei demonstraţii, însă decizia respectivă a fost anulată de către instanţele de judecată. Decizia Primăriei conţinea următoarea motivare „în Moldova există deja o lege cu privire la minorităţile naţionale”. De asemenea, instanţele de judecată au examinat un caz de divorţ, în urma căruia copilul familiei a rămas în custodia mamei lesbiene, fapt ce demonstrează că în final, instanţele de judecată aplică corect legislaţia naţională şi practica internaţională, induferent de orientarea sexuală a părţilor.271 În general, în Moldova se observă atitudinea negativă manifestată de către populaţie faţă de comunitatea LGBT. Presiunile asupra autorităţilor vin din partea cetăţenilor şi a instituţiilor religioase. Totodată, membrii comunităţii LGBT din ţară au înregistrat situaţii în care colaboratorii forţelor de ordine au demonstrat com portament intolerant faţă de aceştia.272 Chiar la începutul anului 2005 a fost înregistrat un caz de discriminare la locul de muncă, persoana fiind concediată din motivul apartenenţei sale la comunitatea LGBT. La fel, Comisariatul militar a refuzat eliberarea unui certificat necesar procedurii de perfectare a actelor de identitate pe motiv că solicitantul era reprezentant al minorităţii sexuale. Într-un alt caz, unui cetăţean străin i-a fost confiscat paşaportul şi a fost dus de nenumărate ori la sectorul de poliţie, ameninţat cu expulzarea din ţară etc. Acestea sunt numai câteva situaţii cunoscute de către Centrul „GenderDoc-M”, care afirmă că de fapt per soanele respective sunt persecutate şi intimidate atât de către autorităţi şi societate în întregime cât şi de către rudele lor apropiate. Sondajele sociologice ne demonstrează că jumătate din specialiştii în medicină consideră homosexualitatea ca o boală care trebuie tratată, deşi există disponibilitatea cooperării constructive din partea instituţiilor care elaborează politicile de sănătate. Aceasta concluzie poate reduce substanţial oportunităţile şi acţiunile de creare şi îmbunătăţire a calităţii serviciilor pentru comunitatea LGBT din Moldova. Putem vorbi de o situaţie ambivalentă, în principiu există disponibilitatea cooperării constructive din partea instituţiilor care elaborează politicile de sănătate, însă poziţia nu este manifestată clar, observăm o prezenţă pronunţată de intoleranţă în rândurile profesioniştilor care oferă direct serviciile medicale. Există totodată disponibilitatea substanţială din partea acestora pentru a învăţa şi deprinde cunoştinţe necesare.273 Se pare că societatea moldovenească nu este pregătită să accepte prezenţa în public a fenomenului LGBT.274 Este posibil ca această stare să fie un rezultat al perioadei sovietice când potrivit legislaţiei, inclusiv celei penale, homosexualitatea era persecutată pe diferite căi, considerată fie infracţiune penală, fie dereglare psihică. Lesbianele şi homosexualii se vedeau nevoiţi să-şi ascundă şi camufleze în permanenţă orientarea sexuală „autentică” atât în viaţa publică, cât şi în cea familială pentru a evita persecutarea.275 271 Informaţie oferită de Centrul de Informaţii „GenderDoc-M” 272 www.gay.md Cazul a doi băieţi care au fost luaţi la sectorul de poliţie, intimidaţi, abuzaţi psihic şi fizic, şantajaţi de către colaboratorii sectorului de poliţie nr.5 al CP Botanica. Cazul a fost intentat în instanţă. A fost solicitat un control la Ministerul Afacerilor Interne şi a fost transmisă o plîngere la Procuratura Generală. 273 Evaluarea politicii de sănătate mintală LGBT în Moldova, GenderDoc-M şi CReDO, ianuarie 2006, www.credo.md 274 Potrivit datelor Centrului “GenderDoc-M”, în ultimii 12 ani au murit de moarte violentă cel puţin 10 homosexuali 275 Studiu de bază cu privire la situaţia curentă în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova, Chişinău 2003, p.74

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

3. Încălcarea drepturilor omului în estul Republicii Moldova (Transnistria) 3.1. Informaţie generală „Republica Moldovenească Nistreană” (RMN), cunoscută ca „Transnistria” este rezultatul mişcării separat iste din regiunea de est a Republicii Moldova. La începutul anilor 90 liderii separatişti se pronunţau pen tru păstrarea URSS şi intrarea Transnistriei276 în componenţa Uniunii reformate ca membru autonom sau independent de Republica Moldova. Exprimând interesele centrului unional şi ale forţelor conservatoare sovietice, mişcarea de la Tiraspol a reuşit să se „autodetermine” concomitent cu cea de la Chişinău, prin aceasta demonstrându-se scopul real al „independenţei” Transnistriei, cel de a opri secesiunea Moldovei din Uniunea Sovietică. Separatiştii au încercat să demonstreze existenţa unui drept obiectiv pentru crearea în Transnistria a unei republici suverane, invocând specificul etnic şi istoric al regiunii care ar prezenta pământ rusesc strămoşesc care nu a fost niciodată în componenţa unui stat românesc. Teritoriul subordonat Tiraspolului277 oficial recunoscut ca aparţinând RM, este delimitat de hotarul de est al RSSM din 1990 şi de Nistru, cu excepţia oraşului Tighina de pe malul drept al Nistrului, controlat de forţele separatiste, şi câteva sate din partea de est a Nistrului, locuitorii cărora cu arma în mână şi-au apărat dreptul de a se afla sub jurisdicţia Chişinăului. Aceste zone de extindere a controlului real al Chişinăului în Transnistria, care ating chiar şi hotarul cu Ucraina, divizează teritoriul „RMN”, astfel că el nu reprezintă o unitate din acest punct de vedere. Totuşi, cea mai mare parte a regiunii transnistrene este controlată de administraţia de la Tiraspol, care a reuşit să obţină şi să dezvolte un şir întreg de competenţe caracteristice unui stat, astfel că suveranitatea puterii de stat a RM nu se extinde asupra acestui teritoriu într-un mod sau altul.278 Peste 300 de mii de locuitori ai regiunii transnistrene sunt cetăţeni ai Republicii Moldova,279 ceea ce con stituie mai mult de jumătate din populaţia acestei provincii. Potrivit datelor oficiale, în raioanele de est ale Republicii Moldova locuiesc circa 500 de mii de persoane. În acelaşi timp, autorităţile ruse declară că în raioanele de est ale Moldovei ar locui peste 200.000 cetăţeni ruşi, Moscova fiind chipurile obligată să apere drepturile şi interesele acestora. Conducerea de la Chişinău nu întotdeauna a invocat această cifră şi acest argument pentru a obliga forţele străine să adopte un comportament civilizat nu numai faţă de suveranitatea şi integritatea teritorială a R. Moldova, dar şi faţă de drepturile cetăţenilor moldoveni, locuitori ai regiunii nominalizate. Această modalitate de expansiune rusească este utilizată pe larg, în special, în cazul regiunilor rebele din Georgia, Osetia de Sud şi Abhazia. Kremlinul stimulează acordarea cetăţeniei ruse pentru cetăţenii din aceste zone separatiste, ca apoi, sub pretextul „apărării drepturilor şi intereselor cetăţenilor săi”, să-şi promoveze politica sa agresivă şi lipsită de respectul pentru drepturile omului. Sun tem convinşi de faptul că interesele Rusiei în regiune nu sunt mai importante decât drepturile omului. În timp ce locuitorii Transnistriei aşteaptă eliberarea regiunii lor de dictatură, criminalitate şi teroare (după cum vom demonstra ulterior), iar autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova împreună cu diverse structuri şi organizaţii internaţionale caută soluţii pentru rezolvarea definitivă şi paşnică a diferendului, Federaţia Rusă continuă acţiunile sale de încurajare, sprijinire şi consolidare a regimului separatist280, ig norând principiile dreptului internaţional şi normele civilizate ale relaţiilor dintre ţări. Autorităţile Republicii Moldova au efectuat în 2005 diverse modificări legislative, menite să contribuie la in tegrarea deplină a cetăţenilor moldoveni, locuitori ai regiunii transnistrene. Astfel, au simplificat procedura de confirmare a cetăţeniei moldoveneşti şi au adoptat decizia privind eliberarea gratuită a documentelor sistemului naţional de paşapoarte. Totodată, autorităţile constituţionale şi-au intensificat eforturile de in formare a opiniei publice internaţionale cu privire la situaţia reală din regiunea transnistreană, solicitând sprijin internaţional pentru a reuşi soluţionarea paşnică a diferendului respectiv. În consecinţă, statele Occidentale au impus restricţii de circulaţie pe teritoriul lor pentru 17 pretinşi lideri de la Tiraspol, totodată manifestând interes faţă de situaţia reală creată în regiune (în special după eveni mentele din 2004).281 Astfel, UE şi SUA au obţinut statut de observator la negocierile privind soluţionarea paşnică a conflictului din regiunea de est a Republicii Moldova, iar segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene este monitorizat de către o misiune europeană.

276 Aici şi în continuare noţiunea Transnistria este folosită ca noţiune geografică prin care se înţelege teritoriul Republicii Moldova de pe malul stâng al Nistrului, ulterior autodeclarat drept „Republica Moldovenească Nistreană”. Info şi detalii despre „Transnistria”: vezi raportul NYC Bar Association Report on Transnistria - www.nycbar.org Separatismul şi impactul lui asupra procesului de edificare a statalităţii în Republica Moldova, Ina Rurac, IPP, www.ipp.md Potrivit datelor Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Republicii Moldova, www.mdi.gov.md Spre exemplu, periodic la Moscova au loc întruniri ale liderilor regiunilor separatiste din spaţiul ex-sovietic (Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Munte şi Transnistria). Alte detalii şi exemple sunt prezentate mai jos . 281 În vara anului 2004 „autorităţile” transnistrene au asaltat şi devastat şcolile cu predare în grafia latină din regiune, unde studiază peste 5000 de copii (http://www.osce. org/moldova/13428.html sau http://www.osce.org/item/8490.html), au interzis accesul ţăranilor din r-l Dubăsari (peste 5000 de proprietari) spre terenurile agricole (http://politicom.moldova.org/articole/eng/714/ sau http://www.osce.org/activities/13035.html) etc.

277 278 279 280

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Trebuie să remarcăm faptul că în prezent, Transnistria este percepută de către comunitatea internaţională nu numai ca un spatiu în care se întâmplă fenomene negative, cum ar fi traficul de oameni sau contraban da. Astăzi, Transnistria e privită de asemenea, în contextul politicii internaţionale, ca o regiune care pune în pericol securitatea întregului continent european. Rezolvarea conflictului transnistrean şi securitatea în această parte a lumii a devenit o prioritate pentru comunitatea internaţională, fapt ce oferă anumite speranţe locuitoilor din regiune, care sunt persecutaţi şi terorizaţi de către reprezentanţii unui regim ilegal, care a obţinut şi deţine controlul asupra acestui teritoriu prin aplicarea forţelor militare străine. În 2005 şi societatea civilă a avut un rol deosebit în ceea ce priveşte informarea opiniei publice despre situaţia creată în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Eforturile de promovare şi apărare a dreptu rilor omului depuse de către Asociaţia Promo-Lex în 2005 au fost susţinute de către numeroase organizaţii şi instituţii internaţionale, care şi-au exprimat convingerea că numai decriminalizarea şi democratizarea regiunii, retragerea trupelor străine şi consolidarea societăţii civile sunt condiţiile principale ce urmează a fi respectate imediat şi necondiţionat în vederea asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în regiune. Federaţia Internaţională „Helsinki” a declarat regiunea transnistreană drept „domeniu de îngrijorare specială”, pornind de la faptul că locuitorii din această regiune nu au acces la mecanismele internaţionale şi europene de protejare a drepturilor omului, fiind remarcat rolul represiv al structurilor de securitate ale regimului separatist transnistrean, care „impun restricţii dure societăţii civile, special vizând activităţile de protecţie a drepturilor omului”. Observăm că majoritatea instituţiilor şi organismelor internaţionale sunt îngrijorate de situaţia în do meniul drepturilor omului în regiunea transnistreană a RM şi depun eforturi tot mai vizibile în vederea democratizării regiunii. În acest proces s-au implicat şi guvernele statelor europene şi ale celor vecine, dar, cu o singură excepţie – Federaţia Rusia, care sfidând comunitatea internaţională, continuă sprijinirea unui regim separatist ilegal, represiv şi dictatorial. Timp de 13 ani a fost mimat un proces de negocieri, condus de către Federaţia Rusă, care nu a făcut alt ceva decât să consolideze poziţiile regimului ilegal de la Tiraspol, care de fapt nu a evitat violarea în masă a drepturilor omului. În 2005, s-a reuşit totuşi modificarea formatului existent, fiind astfel admise Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii în calitate de observatori la negocierile privind reglementarea problemei transnistrene. Dorim să menţionăm faptul că nici noul format, numit “5+2”, nu a mulţumit o mare parte a locuitorilor din regiunea transnistreană, terorizată pe parcursul ultimilor 15 ani de reprezentanţii forţelor paramilitare anticonstituţionale. Astfel, Asociaţia Promo-Lex a observat nemulţumirea populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, care şi-a motivat neîncrederea lor prin faptul că reprezentanţii UE si SUA deţin doar calitatea de observatori, în timp ce reprezentanţii regimului ilegal, care le încalcă flagrant drepturile, sunt participanţi cu drepturi depline, alături de Republica Moldova, Ucraina, OSCE şi desigur Federaţia Rusă. Nici modificarea formatului de negocieri nu a înregistrat, deocamdată, careva rezultate pozitive, fapt ce a determinat autorităţile Republicii Moldova să-şi intensifice apelurile către comunitatea internaţională pri vind implicarea acesteia în exercitarea unor presiuni internaţionale asupra „autorităţilor” transnistrene şi asupra Federaţiei Ruse.282 În special se cere executarea Deciziei CEDO privind eliberarea deţinuţilor politici din închisorile separatiste, retragerea armatei ruse din regiune, informarea multilaterală a populaţiei din regiune şi accesul societăţii civile din Moldova în localităţile aflate sub controlul forţelor paramilitare. Ineficienţa formatului de negocieri este demonstrată şi de numeroasele cazuri de violare flagrantă a drep turilor omului în zona de securitate. Forţele de menţinere a păcii, aflate deasemenea sub conducerea ofiţerilor ruşi, evită orice acţiune care ar sancţiona regimul separatist. Dimpotrivă, de fiecare dată acestea nu fac altceva decât să favorizeze reprezentanţii forţelor paramilitare separatiste în ceea ce priveşte con solidarea activă a poziţiilor „statului” transnistrean. Reprezentanţii Republicii Moldova la negocieri declară că observatorii din partea Moscovei şi ai Tiraspolului nu acceptă spre examinare adresările din partea cetăţenilor de pe malul drept al Nistrului, astfel că în raporturile comandamentului militar, acestea nu sunt incluse. În astfel de condiţii, Comisia Unificată de Control (CUC) nici nu are ce examina, ori examinarea acestor rapoarte este una din principalele activităţi ale Comisiei.283 Datorită acestor acţiuni, populaţia din regiune percepe forţele ruseşti de menţinere a păcii ca pe nişte reprezentanţi ai regimului separatist. Timp de aproximativ 14 ani, nu au fost înregistrate careva acţiuni prin care ar fi fost demonstrat caracterul neutru al forţelor ruseşti de menţinere a păcii. Dimpotrivă, datorită unei colaborări deschise, poziţiile reprezentanţilor ruşi şi „transnistreni” nu au fost niciodată contradicto rii, fiind susţinute şi completate reciproc. Mai mult, trebuie menţionat faptul că absolut toţi reprezentanţii forţelor pacificatoare ruse sunt stabiliţi pe teritoriul controlat de regimul separatist, fiind astfel în contact direct cu „autorităţile” transnistrene. 282 La 22 martie 2005 Republica Moldova a solicitat oficial Comisiei ONU pentru drepturile omului să exercite presiuni asupra autorităţilor separatiste, dar şi asupra Federatiei Ruse, pentru a elibera deţinutii politici şi pentru a respecta drepturile omului în regiunea transnistreană. Comunicat al Serviciului de presa al MAE al Republicii Moldova. www.flux.md 283 CUC a fost creată în baza Acordului “privind reglementarea paşnică a conflictului din regiunea transnistreană a Republicii Moldova” semnat de către preşedintele rus Boris Elţîn şi preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur. Astfel, doar cele 2 state sunt responsabile pentru respectarea acestui acord bilateral, iar Rusia, potrivit acestui document, este nu numai mediator ci şi parte contractantă, care s-a obligat să respecte nu numai integritatea R.Moldova ci şi drepturile locuitorilor din regiune. Astfel, art.5 obligă părţile să înlăture orice obstacol în calea circulaţiei libere sau a unor eventuale blocade şi să asigure securitatea şi condiţiile necesare pentru întoarcerea persoanelor evacuate. Or, timp de 14 ani aceste condiţii nu au fost respectate de către părţi. Autorităţile Republicii Moldova nu au insistat asupra acestor aspecte, iar cele ruseşti au evitat să se implice în vederea asigurării drepturilor omului, încălcate în mod evident de către reprezentanţii forţelor paramilitare.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Asociaţia Promo-Lex a studiat situaţia posturilor pacificatoare, amplasate în zona de securitate şi a ajuns la concluzia că după semnarea Acordului moldo-rus din 21.07.1992 datorită rolului părtinitor al forţelor ruse de menţinere a păcii, organele ilegale ale separatiştilor au preluat ilegal controlul asupra unor importante localităţi şi obiecte situate în „zona de securitate”, cum ar fi mun.Tighina, s.Chiţcani, s.Corjova, s.Roghi, Hidrocentrala de la Dubăsari, traseul rutier Râbniţa-Dubăsari-Tiraspol, etc. Anume prin ocuparea „paşnică” a acestor obiecte strategice s-a reuşit consolidarea regimului străin din regiune, care ulterior a încălcat drepturile fundamentale ale omului şi prevederile Acordului moldo-rus privind reglementarea conflictului din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Impactul amestecului rusesc asupra situaţiei din regiune este deja bine cunoscut comunităţii internaţionale, care se limitează numai la constatarea rolului absolut negativ al sprijinului acordat regimului de la Tiraspol de către diverse sctructuri oficiale şi neoficiale din Federaţia Rusă, însă evită aplicarea unor sancţiuni îm potriva Rusiei.

3.1.1. Sprijinul şi influenţa Rusiei în zona de est a Republicii Moldova Federaţia Rusă nu şi-a respectat angajamentele privind retragerea trupelor şi muniţiilor sale de pe terito riul Republicii Moldova (regiunea de est, controlată de regimul separatist), asumate la summit-ul OSCE din Istambul în 1999. Motivele invocate de către autorităţile ruse, precum că „autorităţile transinstrene” nu permit evacuarea, sunt lipsite de orice justificare logică, juridică sau morală, deoarece grupul de persoane, aflat din 1990 la „conducerea” regiunii separatiste sunt originari şi cetăţeni ruşi (respectiv, se supun legilor ruseşti), iar unii dintre aceştia posedă chiar paşapoarte diplomatice ruseşti (anterior, autorităţile ruse au solicitat unor ambasade occidentale vize pentru aceste persoane).284 Autorităţile Republicii Moldova, societatea civilă şi absoluta majoritate a populaţiei din ţara noastră (64%) consideră că prezenţa militară rusească constituie principalul obstacol285 în calea reintegrării ţării şi subminează eforturile comunităţii internaţionale de a elimina ameninţările la adresa securităţii în spaţiul european, fapt confirmat şi de disponibilitatea comunităţii internaţionale de a sprijini aceste eforturi.286 În acest sens, retragerea neîntârziată, completă şi necondiţionată a forţelor militare străine (ruseşti) de pe teritoriul Republicii Moldova va crea condiţiile necesare pentru reglementarea paşnică a conflictului transnistrean şi în mod sigur va contribui substanţial la consolidarea securităţii şi stabilităţii în Republica Moldova şi în întreaga regiune. Totodată, va fi posibilă garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale locuitorilor din teritoriul aflat sub ocupaţie. Pe parcursul anului 2005 comunitatea internaţională a solicitat Rusiei să-şi onoreze angajamentele internaţionale şi să înceteze activităţile sale de subminare a integrităţii teritoriale a statelor vecine. Însă, efectul este invers şi Rusia continuă să ignore opinia şi cerinţele comunităţii internaţionale, să nu adopte un comportament civilizat, în special în raport cu Georgia şi Moldova. Contrar practicilor, normelor şi principiilor de drept internaţional, precum şi a raporturilor bilaterale, deputaţii şi oficialii ruşi vizitează regiunea fără a informa autorităţile constituţionale ale R.Moldova. Totodată, diverse structuri oficiale ale Federaţiei Ruse acceptă vizite „oficiale” ale liderilor din regiunea separatistă, încurajând astfel fenomenul separatismului şi violarea flagrantă nu numai a suveranităţii şi integrităţii Statului ci şi a drepturilor omului în regiune. Totodată, în cadrul efectivului militar al Grupului Operativ al Armatei Ruse, dislocate pe teritoriul Republicii Moldova, situaţia psihologică poate fi caracterizată ca una extrem de tensionată. Potrivit psihologului Gru pului Operativ al Armatei Ruse, Irina Polkina, militarii care au o altă părere decât comandanţii unităţilor militare „sunt persecutaţi în diferite moduri, inclusiv până la suicid”. În acelaşi timp, potrivit unei Declaraţii a Comitetului Helsinki din Moldova, care a monitorizat atmosfera din cadrul trupelor ruse, „comandanţii şi-au rezolvat problemele financiare, comercializând cantităţi enorme de armament şi utilizând diferite metode de spălare a banilor”. Torturarea psihologică a efectivului militar al Armatei a 14-a este creată conştient şi intenţionat de către autorităţile Federaţiei Ruse cu scopul de a agrava situaţia existentă şi de a justifica în continuare pretinsa imposibilitate de retragere a efectivului şi a arsenalului”.287 Este în creştere numărul locuitorilor din regiune înrolaţi în armata rusă, staţionată ilegal în Moldova. Astfel, pe de o parte este încurajată obţinerea cetăţeniei ruse de către populaţia regiunii, iar autorităţile ruse, pe de altă parte, nu suportă cheltuieli suplimentare legate de transportarea şi asigurarea cu locuinţe a militarilor. La 8 februarie 2005 Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova a prezentat ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău o notă prin care se declara indignat de modalitatea organizării unei vizite a unui grup de deputati din Duma de Stat a Federatiei Ruse in regiunea transnistreana a Republicii Moldova, calificând vizita deputaţilor ruşi, precum şi declaraţiile acestora, drept o imixtiune în afacerile interne ale Repu

284 Şeful unităţii Moldova din Comisia Europeana, Hilde Hardeman a declarat: “este clar că dacă Rusia vrea să pună capăt acestui conflict, o poate face de pe o zi pe alta. Igor Smirnov este cetăţean rus, călătoreşte frecvent în Rusia şi trebuie spus că Rusia nu a încercat niciodată să facă nimic, repetând că iî este imposibil să continue retragerea armamentului din Transnistria pentru că Smirnov nu-i permite. Să fim serioşi, Smirnov nu-i permite lui Putin? Tot ce putem face e să zâmbim la această afirmaţie”. www.reporter.md RPA3TO043 / 22.02.06 / 14:00 Hilde Hardeman: Rusia deţine cheia problemei transnistrene. 285 http://www.azi.md/news?ID=39467 286 La Consiliul Ministerial al OSCE, Ministrul de Externe al Moldovei a calificat trupele ruseşti de pe teritoriul ţării drept “trupe de ocupaţie militară străină”. Bernard Bott, ministrul de Externe al Olandei, a declarat că retragerea trupelor ruseşti din Transnistria este elementul–cheie în soluţionarea conflictului. Şi alte state au criticat prezenţa trupelor ruse în Moldova, precum şi faptul că Rusia nu–şi respectă obligaţiile asumate la Istanbul. De aceeaşi părere au fost majoritatea miniştrilor de Externe din cele 55 de state membre ale OSCE. Secretarul de stat al SUA, Colin Powel, a declarat că Statele Unite ar fi de acord să susţină financiar retragerea trupelor ruse din Transnistria, în cazul în care aceasta invocă lipsa resurselor pentru transportarea muniţiilor din această zonă. 287 „Soldaţii ruşi din Transnistria: cu psihicul la pământ”, Cotidianul Flux nr.19 din 20 mai 2005, www.flux.md

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 blicii Moldova. Dorim să specificăm faptul că această notă a fost una din puţinele reacţii ale autorităţilor moldoveneşti pe parcursul celor 13 ani de „negocieri”, în care partea rusă a apărat practic interesele regimului separatist, consolidând regimul rebel şi încălcând în mod deschis Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 şi normele dreptului internaţional. Constatăm faptul că şi în continuare, autorităţile de la Moscova nu-şi schimbă comportamentul în relaţia sa cu Republica Moldova, aplicând diverse sancţiuni economice nejustificate şi neîntemeiate împotriva autorităţilor Republicii Moldova.288 Totodată, absolut toate încălcările flagrante şi în masă ale drepturilor omului în Transnistria au rămas fără atenţia autorităţilor ruse. Ba dimpotrivă, Rusia invocă lipsa influenţei asupra regimului de la Tiraspol atunci când i se cere eliberarea deţinuţilor politici, garantarea şi respectarea drepturilor omului în regiune, etc., iar atunci când împotriva acestui regim se încearcă aplicarea normelor dreptului internaţional, Rusia invocă încălcarea prevederilor unor „documente” semnate anterior de către „părţi”. Diplomaţii şi oficialii ruşi nu evită nici o ocazie pentru a-şi arăta sprijinul şi simpatia pentru acest regim.289 La reuniunea ministerială a OSCE de la Sofia din decembrie 2004, Ministrul de Externe al Moldovei, Andrei Stratan, a declarat următoarele: “considerăm prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova drept ocupaţie militară”, “Prezenta lor contravine voinţei politice a autorităţilor constituţionale moldoveneşti şi sfidează principiile şi normele internaţionale, recunoscute unanim. Argumentele citate pentru justificarea tergiversării procesului de retragere a trupelor şi muniţiilor timp de mai bine de doi ani sunt nelegitime.” Societatea civilă a iniţiat o campanie în presă de colectare a informaţiilor privind crimele săvârşite de diverşi lideri ai regiunii în timpul conflictului armat din 1992 şi după semnarea Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992.290 Scopul acestei iniţiative este de a cere ulterior comunităţii internaţionale judecarea crimi nalilor la Tribunalul de la Haga. Senatorul român Ilie Ilaşcu, fost deţinut politic la Tiraspol şi participant la evenimentele din 1992 se arăta îngrijorat de faptul că organele de drept ale Republicii Moldova (Procura tura Generală, Procuratura militară, Ministerul de Interne) nu investighează cazurile de genocid, săvârşite de cetăţeni străini în 1992.291 Situaţia este valabilă şi pentru multe dintre evenimentele post-conflict.

3.1.2. Rolul forţelor de menţinere a păcii În calitatea sa de mediator, Rusia participă la procesul negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean. Potrivit Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 trupele ruse sunt obligate să păstreze neu tralitatea şi să respecte legislaţia Republicii Moldova.292 Rolul trupelor de menţinere a păcii este de a asigura respectarea drepturilor omului în zona de securitate. După stoparea evacuării muniţiilor şi a armamentului rusesc din Moldova (2001), Rusia argumentează necesitatea prezenţei trupelor sale în regiunea transnistreană prin paza depozitelor cu armament. În acest context, merită menţionat faptul că nici autorităţile Republicii Moldova şi nici alte structuri sau organizaţii internaţionale nu au acces la aceste depozite. Astfel, autorităţile Republicii Moldova, opinia publică naţională şi internaţională nu cunosc cantitatea reală depozitată în regiune, condiţiile de depozitare şi pericolul potenţial. În perioada 1992 – 2005 activitatea forţelor de menţinere a păcii s-a dovedit a fi una ineficientă, care în mare parte a servit drept acoperire pentru consolidarea regimului separatist. O simplă analiză a cazurilor prezentate în această publicaţie, înregistrate pe parcrsul anului 2005, demonstrează mai întîi de toate car acterul părtinitor al reprezentanţilor forţelor pacificatoare ruse precum şi ineficienţa formatului de negoc ieri.293 Credem că autorităţile Republicii Moldova au tolerat prea mult situaţia, formatul şi comportamentul forţelor de menţinere a păcii în perioada 1992-2005.294 Despre ineficienţa, sau mai bine şi mai corect spus, rolul părtinitor al forţelor ruse în procesul de menţinere a păcii, transformat într-un proces de consolidare a regimului separatist datorită interesului şi suportul

288 Restricţiile la importul unor produse alimentare au fost aplicate direct doar împotriva agenţilor economici, înregistraţi pe malul drept al Nistrului, adică a celor aflaţi în jurisdicţia autorităţilor constituţionale, nu şi celor din regiunea controlată de regimul separatist. De asemenea, Federaţia Rusă livrează gaz natural regiunii transnistrene la preţuri mult mai mici decât pentru întreaga ţară, iar majorarea preţului şi şantajul energetic a vizat doar regimul constituţional. 289 Agenţia de presă “Olvia-Press” (www.olvia.idknet.com - pagina oficială a „autorităţilor” de la Tiraspol, a plasat o informaţie din care rezultă că ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse, Nicolai Reabov, a adresat un mesaj de felicitare liderului separatist de la Tiraspol in legatura cu aniversarea a 60 de ani de la incheierea celui de–al doilea razboi mondial. Ambasadorul rus s–a adresat lui Igor Smirnov, atribuindu–i calitatea de “presedinte al rmn”. Reabov s-a adresat lui Igor Smirnov, atribuindu-i calitatea de “preşedinte al RMN”. Acest fapt este cu atât mai îngrijorător cu cât ambasadorul Federaţiei Ruse s-a adresat unei persoane care a uzurpat puterea de stat în Republica Moldova. Autorităţile Federaţiei Ruse încalcă periodic prevederile art.55 al Convenţiei de la Viena din 24 aprilie 1963 cu privire la relaţiile consulare, precum şi art. 5 din Tratatul de prietenie şi cooperare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, care prevede abţinerea părţilor de la orice acţiuni care ar conduce la prejudicierea celeilalte părţi contractante, a suveranităţii, independenţei şi integrităţii ei teritoriale. 290 Campania „În drum spre Haga” iniţiată de ziariştii de la săptămânalul „Ziarul de Gardă”. 291 Ziarul de Gardă. Ilie Ilaşcu: “Nu e vorba doar de Igor Smirnov şi acoliţii lui, dar şi despre colonelul sângeros Kostenko, care a omorât peste 200 de oameni nevinovaţi, care nu erau militari şi nu au participat în război. Acum acest Kostenko este bine mersi, locuind azi în Rusia”. Ilascu şi–a exprimat scepticismul faţă de ancheta intentată recent de către Procuratura Generala asupra lui Şevţov–Antiufeev. “M–am mirat că Procuratura mi–a solicitat mărturii în cazul dispariţiei deputatului Vlad Cubreacov, dar nu mă întreabă nimic despre Antiufeev, Şevţov, Alexandrov sau Kudreavyi — toate nume ale unui singur om. L–am cunoscut în timpul războiului din 1992, şi ştiu că a organizat asasinate concrete”. 292 Această obligaţie izvorăşte din următorul fapt: documentul este semnat între cele 2 state, Moldova şi Rusia egale în drepturi, care recunosc expres integritatea Republicii Moldova şi prezenţa forţelor pacificatoare ruseşti amplasate conform înţelegerilor moldo-ruse. 293 La negocierile privind soluţionarea paşnică a diferendului transnistrean participă Moldova, Rusia, Ucraina, OSCE şi liderii separatişti, iar din 2005 au fost admise în calitate de observatori SUA şi EU, formatul fiind cunoscut sub formula “5+2”. 294 La finele anului 2004 Ministrul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene a optat pentru modificarea mecanismului de pacificare şi aducerea acestuia în conformitate cu standardele universale acceptate, precum şi în cadrul OSCE. Astfel, se impune înlocuirea treptată a actualelor forţe de pacificare şi transformarea lor în misiune multinaţională de observatori civili şi militari cu mandat OSCE.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova multilateral al Rusiei, se discută la cele mai înalte foruri internaţionale.295 Societatea civilă, opinia publică naţională şi internaţională consideră că după Decizia CEDO privind „cazul Ilaşcu”, în special după poziţia şi comportamentul autorităţilor ruse din perioada anilor 2004-2006, Rusia este şi trebuie calificată ca ţară agresor, care nu mai poate avea statutul de mediator dominant cu pretenţii de garant dominant. Totodată, societatea civilă abordează posibilitatea excluderii Rusiei din mecanismul de negocieri.296 Reprezentanţii forţelor pacificatoare ruseşti participă la diverse acţiuni ilegale ale separatiştilor. Spre ex emplu, prezenţa lui Leonid Gluşkov la Vasilevca în noaptea de 10 martie 2005, împreună cu forţele para militare separatiste, care au atacat localitatea, au maltratat populaţia şi reprezentanţii poliţiei şi au sustras staţia de telefonie locală, în valoare de peste 20.000 USD. În ultimii ani, pacificatorii ruşi au fost implicaţi în diverse scandaluri, fiind acuzaţi de faptul că nu respectă calitatea şi statutul lor neutru. Atitudinea lor diferă foarte mult de situaţie şi de fiecare dată comportamen tul lor este în favoarea regimului separatist, respectiv în detrimentul populaţiei din regiune, violându-se în mod evident drepturile omului.297 Astfel, în perioada „războiului şcolilor” forţele ruse de menţinere a păcii298 nu s-au implicat în nici un fel, evitând să acorde sprijin poliţiştilor moldoveni, reprezentanţilor OSCE, ONU, Crucii Roşii etc. pentru a aproviziona cu apă şi produse alimentare copiii orfani baricadaţi în incinta sediului asaltat de separatişti. Nici în cazul celor peste 5000 de ţărani din r-l Dubăsari, cărora forţele paramilitare separatiste le-au interzis accesul la propriile terenuri agricole - unica lor sursă de existenţă, pacificatorii ruşi nu s-au implicat. Un alt exemplu clar de sprijin acordat separatiştilor a avut loc la 7 octombrie 2005, martori ai acestui eveni ment fiind juriştii Asociaţiei Promo-Lex. Locotenent-colonelul rus Boris Kramcenkov, comandant militar al or.Dubăsari a declarat că în virtutea rolului de observatori, pacificatorii nu pot interveni în vederea stopării reţinerii şi eliberării colegului nostru, Alexandru Postica, jurist al Asociaţiei Promo-Lex, precum şi a ziaristei postului de televiziune „EuroTV”, Lilia Grosu, din arestul miliţiei separatiste. În schimb, atunci cînd la faţa locului au sosit reprezentanţii organelor de drept (poliţia şi reprezentanţii procuraturii locale) acelaşi ofiţer rus a tolerat ameninţările miliţiei transnistrene la dresa reprezentanţilor organelor constituţionale şi a cerut poliţiştilor să părăsească „teritoriul transnistrean”. La 19 iulie 2005 pacificatorii ruşi au aplicat arma de foc “Kalaşnikov” împotriva civililor, având un compor tament obraznic faţă de 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Promo-Lex.299 Acţiunile lor s-au dovedit a fi ilegale şi nejustificate, însă nici în aceste circumstanţe ofiţerii ruşi nu au recunoscut vina subalternilor lor, aducând acuzaţii grave persoanelor civile. Incidentul a fost provocat de ofiţerul rus Dudnikov, care oprind ilegal automobilul a cerut în mod ultimativ distrugerea filmului foto pe motiv că pe teritoriului postului de pacifi catori este interzisă efectuarea pozelor sau filmărilor. Reprezentanţii Asociaţiei Promo-Lex au demonstrat că de fapt nu s-au efectuat filmări pe teritoriul postului ci în afara sa, că de fapt anterior au fost efectuate astfel de filmări şi nimeni nu a prevenit civilii despre o astfel de interdicţie. Mai mult, pe acest traseu lipsea orice indicator rutier care ar fi prevenit participanţii la trafic despre o asemenea regulă. La faţa locului au fost chemaţi ofiţerii superiori ruşi de la Dubăsari,300 reprezentanţii organelor locale şi de drept ale Republicii Moldova. La un moment dat, ofiţerul rus, care periodic vorbea la telefon şi-a îndreptat arma „Kalaşnikov” spre mulţimea de persoane civile, care s-au adunat să monitorizeze incidentul. Intervenţia promptă şi profesionistă a unui poliţist a salvat viaţa oamenilor. Incidentul a avut loc pe podul peste r.Nistru situat între or.Vadul-lui-Vodă, Chişinău şi s.Coşniţa, raionul Dubăsari, adică ambele maluri ale Nistrului aflându-se sub controlul autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova. Asociaţia Promo-Lex deţine toate probele relevante pentru a demonstra caracterul agresiv şi nejustificat al reţinerii ilegale din 19 iulie 2005. În acest sens există următoarele probe: filmări anterioare în apropierea acestor posturi şi lipsa reacţiei ofiţerilor ruşi, lipsa indicatoarelor rutiere, înregistrarea audio a evenimen telor desfăşurate la 19 iulie 2005. Autorităţile constituţionale investighează cazul.

3.1.3. Producerea, păstrarea şi comercializarea armelor Autorităţile constituţionale nu controlează, deocamdată, în nici un fel regiunea de est a ţării. Potenţialul eco nomic, industrial şi uman al regiunii, moştenit de la regimul sovietic permite producerea armamentului la uzinele locale. După 1992 regiunea separatistă transnistreană s-a aflat în atenţia comunităţii internaţionale, fiind cunoscută pentru comercializarea armamentului, trafic cu persoane şi diverse substanţe interzise.

295 Forţele de “pacificare” din Transnistria au fost şi continuă să fie utilizate de Moscova drept un scut de apărare a autorităţilor separatiste de la Tiraspol. /Mihai Grecu, Anatol Ţăranu, Trupele ruse în Republica Moldova, Chişinău 2004/ 296 De către Tony Vaux şi Jan Barrett a fost realizat un studiu numit „Interese în conflict. Moldova şi impactul Transnistriei”, publicat în 2003 la Humanitarian Initiatives. Evidenţiindu-se cauzele conflictului transnistrean autorii au menţionat factorul, influenţa, interesele ruseşti şi prezenţa armatei ruse în regiune, drept principalele cauze ale problemelor legate nu numai de soluţionarea paşnică şi definitivă a acestui conflict ci şi de dezvoltarea întregii ţări. Impactul negativ al situaţiei create afectează populaţia Republicii Moldova în întregime. 297 Devastarea şcolilor cu predare în grafia latină, hărţuirea copiilor, părinţilor şi a profesorilor, evacuarea şcolilor din regiune, interzicerea accesului ţăranilor din Dubăsari la terenurile agricole, ocuparea căilor ferate, ocuparea unor localităţi, limitarea liberei circulaţii, persecutarea poliţiştilor etc. 298 Menţionăm anume forţele ruse de menţinere a păcii, deoarece acestea deţin controlul asupra misiunii de pacificare. Toate funcţiile-cheie şi de conducere sunt preluate de ofiţeri ai Federaţiei Ruse. Forţele ucrainene şi moldovene de menţinere a păcii au doar rol de asistenţi. 299 Cronologia faptelor este disponibilă la http://www.humanrights.md/rom/news/Cronologia%20faptelor.htm , pagina CHDOM 300 Locotenent-colonelul rus Boris Kramcenkov s-a deplasat cu un automobil marca “Mercedes”, cu numere de înmatriculare ale “autorităţilor” transnistrene

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Problema producerii şi comercializării armelor, inclusiv a „bombelor murdare”, a fost mereu în atenţia mass-media locale şi străine,301 care au dezvăluit informaţii la acest subiect, confirmate ulterior de către însuşi preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi primul ministru, Vasile Tarlev. Conducerea de la Chişinău a afirmat că deţine date concrete precum că „autorităţile” de la Tiraspol au vândut arme regimu lui lui Saddam Hussein, forţelor separatiste implicate în războiul din Cecenia etc. Prezenţa „bombelor murdare” în regiune a fost confirmată în 2005 şi de jurnaliştii britanici precum şi de către foşti militari, activişti şi funcţionari ai regimului separatist. O problemă aparte la acest capitol o reprezintă şi prezenţa stocurilor de armament rusesc, depozitat în regi une. Deocamdată nu este posibilă o misiune internaţională de inspectare a acestor depozite. La 22.02.2006 şeful unităţii Moldova din Comisia Europeana, Hilde Hardeman, declara că Rusia şi Ucraina joacă roluri duble în această zonă. Reprezentanţii acestor două ţări “au beneficiat de un tratament preferenţial în vizita lor la depozitele de armament din Transnistria, unde reprezentantul OSCE, de exemplu, nu a fost acceptat în ultimii 2 ani”. Faptul că regimul separatist a produs şi comercializat arme a fost confirmat şi de către generalii ruşi Aleksandr Lebed şi Valery Evnevici, precum şi de către comandantul Mihail Bergman, fost ofiţer al Armatei a 14-a. Totodată, muniţiile ruseşti sunt păstrate necorespunzător la depozitele din regiune. O eventuală explozie la aceste depozite ar putea fi comparată cu explozia unei bombe atomice de 10 kilotone, iar acţiunea undei de şoc de o asemenea putere ar fi capabilă să conducă la distrugerea completă a localităţilor aflate în raza 4,5 km faţă de epicentru. Craterul format ar avea o rază de 1,5 km şi o adâncime de 75 m. Aşadar, declanşarea unei explozii la depozitele de muniţii din Cobasna poate conduce la afectarea populaţiei şi la catastrofe umanitare şi ecologice în regiunea de nord-est şi teritoriul adiacent al Ucrainei pe o suprafaţă între 500 şi 3000 km.p. Pericolul exploziilor şi al efectelor lor este confirmat şi de către liderii separatişti.302 Deoarece reprezintă, practic, o entitate nerecunoscută şi respectiv nimeni nu controlează şi nu poartă răspundere pentru situaţia din regiune, Transnistria a devenit cunoscută comunităţii internaţionale nu nu mai ca producător şi furnizor de instabilitate ci şi ca o potenţială bază pentru terorişti.303

3.1.4. Situaţia din zona de securitate La 21 iulie 1992, Moldova şi Rusia semnează Acordul privind principiile reglementării paşnice a conflictu lui din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Odată cu semnarea documentului, părţile au încetat acţiunile militare, constituind „Zona de securitate” în vederea restabilirii ordinii de drept şi respectării drep turilor omului. Trupele ruse, care anterior au luptat de partea forţelor paramilitare separatiste împotriva autorităţilor constituţionale,304 au obţinut statut de „forţe pacificatoare”. Preluând controlul asupra contin gentului militar mixt, forţele ruse erau obligate să păstreze neutralitatea.305 Zona de securitate cuprinde

301 Spre exemplu, 1. revista “Politiceskii jurnal” din Rusia a publicat la 25.04.2005 un articol despre dispariţia a două imiţătoare de explozie nucleară, precum şi a aşaziselor “genţi nucleare”, din depozitele fostei armate a 14-a, dislocată pe teritoriul Moldovei. 2. Depozitul de arme de la Cobasna este încă poate cel mai mare depozit de arme şi muniţii din Europa, rezultă din ancheta realizată de un jurnalist francez, timp de un an şi jumătate în regiunea separatistă transnistreană. „Muniţiile sunt stocate în aer liber şi ar fi suficientă o simplă greşeală pentru ca totul să sară în aer” – a declarat jurnalistul Xavier Deleu pentru Radio France Internaţional. Armele şi muniţiile de la Cobasna aduc însă profituri uriaşe celor care le comercializează şi se scurg prin volatilele graniţe cu Ucraina către toate colţurile lumii, inclusiv către Caucaz şi chiar spre ţări africane. Separatiştii dispun chiar de “bombe murdare” - “în fapt rachete antigrindină modificate”, în compoziţia cărora au fost introduse substanţe radioactive, susţine jurnalistul francez. O astfel de bombă se poate cumpăra de la Tiraspol, la un preţ de 200 de mii de dolari bucata, o sumă infimă faţă de daunele pe care un singur kilogram din această substanţă le poate provoca într-o metropolă europeană ca Paris sau Londra. Potrivit aceleiaşi surse, Moscova este prima interesata să menţină această stare de fapt, dar în egală măsură profită şi oamenii instalaţi acolo de Kremlin la începutul anilor 90 şi care au impus un adevărat sistem de clan. (Chişinău 28.02.06 Info-Prim Neo /ccv/) 3. De asemenea, publicaţia britanică „Sunday Times” (www.timesonline.co.uk) a menţionat că în regiunea transnistreana a R.Moldova teroriştii pot procura rachete radioactive. Un vast articol de investigaţie la această temă a fost publicat la 8 mai 2005. Potrivit acestui material, cel puţin 38 de rachete Alazan, aflate în regiunea transnistreană au fost dotate cu focoase care conţineau substanţe radioactive - stronţiu şi cesiu. Specialiştii susţin că aceste rachete pot fi folosite de terorişti ca “bombe murdare”, care, declanşate într-un oras, pot crea panică precum şi pagube de milioane de dolari. Aceste rachete fac parte din cele circa 50 mii de tone de muniţii ruseşti stocate în regiunea transnistreană. Dezvăluirile apărute, confirmă temerile autorităţilor naţionale şi denotă necesitatea organizării neîntârziate a unei inspecţii internaţionale a depozitelor de armament de la Cobasna, precum şi necesitatea reluării şi încheierii procesului de evacuare a armamentului, în termene cât mai restrânse. 4. Rapoarte ONU, „Amnesty International”, Departamentul de Stat al SUA şi Departamentul Apărării al Marii Britanice conţin date despre diverse persoane şi întreprinderi de la Chişinău, conectate cu regiunea transnistreană, care comercializează armament în diverse zone de conflict (spre exemplu, cazul Aerocom, publicat în Ziarul de Gardă). 5. http://www.flux.md/news/modb2.php?action=show&idu=6286&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Eveniment 302 Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii. Din spaţiul post-sovietic în lumea valorilor democratice. Chişinău, Editura Cartier 2005 p.125 303 Ziarul de Gardă: „Transnistria poate deveni o bază pentru terorişti”, a declarat Robert Cooper, directorul general pentru afaceri externe la Consiliul de miniştri al Uniunii Europene într–un interviu acordat postului britanic BBC în septembrie 2005, după vizita sa în R. Moldova. “Nu ştiu dacă e adevărat că unele din muniţiile atacatorilor de la Beslan provin din Transnistria, aşa cum a declarat premierul moldovean, dar e posibil. Aşa după cum Osama bin Laden a folosit Afganistanul drept o bază pentru terorism, existenţa unor găuri negre pentru trafic de tot felul este extrem de periculoasă”. “Avem nevoie de timp, a mai declarat Robert Cooper, dar sperăm să ajungem la o soluţie, mai ales că, după aderarea României la Uniunea Europeana, Moldova ne va fi vecină şi va fi inclusă în politica de vecinătate a UE. Extinderea Uniunii Europene ne aduce tot mai aproape de aceste conflicte îngheţate”, a conchis înaltul diplomat european. 304 Vezi Decizia CEDO cazul Ilaşcu ş.a. vs. Rusia şi Moldova: spre exemplu § 59 - „ Într-o declaraţie scrisă adresată Curţii de către reprezentantul domnului Leşco la 19 noiembrie 2001, doamna Olga Căpăţână, fostă voluntară recrutată de Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova în perioada 15 martie - 15 august 1992, a indicat că pe parcursul acestor 5 luni, cum reiese şi dintr-o confirmare eliberată de acest minister, ea a lucrat în cadrul statului major al armatei ruse, în centrul de comandament şi spionaj al Armatei a 14-a, sub numele de Olga Suslina. Cu această ocazie, ea a transmis Ministerului moldovean al Securităţii Naţionale sute de documente care confirmau participarea trupelor ruseşti la acţiunile armate şi aportul masiv de armament din partea lor. De asemenea ea a cules informaţii care dovedeau că acţiunile militare ale separatiştilor erau dirijate de către Armata a 14-a, care îşi coordona toate acţiunile cu Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse”. §62 – „Într-o carte editată în 1996 de către editura “Vneshtorgizdat”, şi intitulată “Generalul Lebed – enigma Rusiei”, autorul, Vladimir Polouşin, descrie, în baza unor ample informaţii susţinute prin documente, suportul acordat de către Federaţia Rusă separatiştilor transnistreni. La fel, sunt menţionate crearea de către generalul Lebed a Cartierului general de apărare comună Ruso – Transnistrean şi participarea Armatei a 14-a la operaţiuni militare desfăşurate de forţele transnistrene împotriva “duşmanului” moldovean” Anatolie Muntean, Nicolae Ciubotaru, Războiul de pe Nistru (1990-1992), Editura AGER Economistul, 2004, pag.237: „pe 1 şi 2 iulie 1992 poziţiile batalioanelor Armatei republicane, poliţiştilor şi voluntarilor pe tot frontul au fost bombardate cu tunuri grele .... Atacul a fost sprijinit de tancurile Armatei a 14-a ruse ...”. 305 Vezi Decizia CEDO Cazul Ilaşcu ş.a. vs Rusia şi Moldova: §91 – „Articolul 4 prevede că fosta Armată a 14-a a Federaţiei Ruse, staţionată pe teritoriul Republicii Moldova, respectă riguros neutralitatea sa, în timp ce articolul 5 interzice aplicarea oricărei sancţiuni sau blocade şi fixează ca obiectiv înlăturarea tuturor obstacolelor pentru libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi persoanelor”.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova în mare parte teritoriul implicat în teatrul de război (mun.Tighina, s.Varniţa, s.Chiţcani, s.Parcani, s.Roghi, s.Corjova, or.Dubăsari, localităţile Cocieri, Molovata Nouă, Pârâta, Coşniţa, Pohrebea şi Doroţcaia). Evenimentele ulterioare au demonstrat că diverse structuri, forţe şi autorităţi din Rusia, inclusiv forţele pacificatoare, au favorizat acţiunile ilegale ale regimului separatist, consolidând astfel o pseudo-entitate statală. Astfel, cele mai frecvente încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului, înregistrate de către opinia publică şi organele de drept,306 au avut loc anume în zona de securitate, victime sigure devenind de fiecare dată locuitorii. Reprezentanţii regimului ilegal de la Tiraspol organizează periodic provocări în unele localităţi situate în zona de securitate sau în preajma lor, locuitorii acestora fiind supuşi unor acţiuni constante de intimidare, menite să asigure controlul deplin din partea pretinselor autorităţi transnistrene. Spre exemplu, locuitorii s. Corjova, raionul Dubăsari sunt convinşi să accepte ocupaţia regimului separatist atât prin livrarea gazu lui307 şi a energiei electrice la un preţ mai redus decât cel propus de către agenţii economici din subordinea autorităţilor Republicii Moldova, cât şi prin diverse acţiuni ilegale. Instalarea telefoanelor în s.Corjova de către S.A. Moldtelecom a fost stopată de către reprezentanţii miliţiei separatiste, totodată fiind bruiată periodic calitatea serviciilor prestate pentru a determina populaţia să renunţe la serviciile operatorilor ce activează în cadrul constituţional al ţării. Reprezentanţii forţelor paramilitare şi cazacii din regiune308 împiedică activitatea organelor publice locale, pentru a compromite dezvoltarea acestor localităţi. Presi unile asupra funcţionarilor publici creşte, aceştia fiind ameninţaţi, persecutaţi şi intimidaţi.309 În perioada rece a anului (decembrie - aprilie) fiind îngheţat râul Nistru, activitatea economică şi aprovizion area cu produse alimentare de primă necesitate a localităţilor Cocieri şi Molovata Nouă este practic paralizată, deoarece unica legătură cu malul drept al Nistrului este impracticabilă (podul plutitor (bacul) nu poate fi utilizat dacă apa râului este îngheţată). La posturile „vamale” separatiste produsele şi mărfurile transportate în partea de est a Nistrului sunt impozitate cu 100% din valoarea acestora. Posturi instalate ilegal există şi în regiunea mun.Tighina (Bender), în partea de vest a râului Nistru, fapt ce crează probleme cetăţenilor din această zonă, care nu-si pot comercializa producţia agricolă în capitală sau alte localităţi din ţară, deoarece se percep taxe enorme pentru transportarea mărfurilor (între 20 şi 100% din valoarea producţiei) precum şi pentru tranzitarea teritoriului ocupat. Locuitorii din Copanca au recurs la acţiuni de protest în vara anului 2005, aplicând reguli similare pentru localitatea Cremenciug, aflată sub ocupaţia separatistă, fapt ce a determinat „autorităţile” separatiste să anuleze această „regulă” pentru locuitorii zonei de securitate. Deasemenea, pe acest segment al zonei de securitate (regiunea r-lui Dubăsari) cca 5000 de proprietari de teren agricol nu au acces la terenurile lor agricole. În legătură cu acest fapt, Şeful Misiunii OSCE în Moldova, E.S. William Hill menţiona: “Chiar dacă în zona de securitate din estul R. Moldova nu se mai aud focuri de armă, situaţia continuă să fie una tensionată, iar o asemenea stare de lucruri nu mai poate fi tolerată”. El s-a arătat îngrijorat de barierele politice cu efecte distrugătoare asupra familiilor care deţin terenuri agricole pe teritoriul controlat de autorităţile transnistrene.310 La 11 martie 2005 orele 01 noaptea un impresionant număr de forţe speciale paramilitare transnistrene au ocupat satul Vasilevca, r-l Dubăsari.311 Acestea au săvârşit acţiuni ilegale de sustragere şi distrugere a echi pamentului pentru legătura telefonică, instalat de către SA Moldtelecom în localitatea respectivă. În plus, paramilitarii au aplicat forţa împotriva colaboratorilor de poliţie aflaţi la datorie312 şi au supus intimidărilor localnicii care au opus rezistenţă acţiunilor de vandalism. Organele de drept ale Republicii Moldova au califi cat acest incident drept un act de terorism, însă la fel ca şi în alte astfel de situaţii de acest gen, persoanele vinovate nu au fost pedepsite.313 Localităţile din Transnistria, aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale (Molovata Nouă, Cocieri, Roghi, Vasilevca, Coşniţa, Pohrebea, Pârâta şi Doroţcaia) sunt considerate de separatişti „temporar ocupate de

306 Situaţia reală la acest capitol pentru localităţile aflate sub ocuapţia separatiştilor nu poate fi cunoscută sau studiată din cauza dictaturii instaurate şi a lipsei totale de transparenţă şi acces liber în acest teritoriu pentru reprezentanţii organelor constituţionale şi ai societăţii civile din Republica Moldova. 307 Federaţia Rusă livrează gaz natural în regiunea transnistreană la preţuri mult mai scăzute decât pentru restul teritoriului R.Moldova. De asemenea, nici Federaţia Rusă şi nici „Gazprom” nu solicită Tiraspolului achitarea datoriilor curente şi istorice pentru consumul de gaze naturale. 308 Vezi Decizia CEDO Cazul Ilaşcu ş.a. vs. Rusia şi Moldova: §60 – „Reclamanţii au susţinut că cazacii ruşi au venit cu miile din Rusia pentru a lupta de partea separatiştilor; Uniunea Cazacilor, asociaţie rusă, a fost recunoscută de autorităţile ruse. Ei au pretins că sosirea cazacilor din Rusia n-a fost deloc împiedicată de către autorităţile ruse, deşi Preşedintele moldovean, M. Snegur le ceruse acest lucru. Dimpotrivă, ofiţeri ai Armatei a 14-a au primit de la începutul lui martie 1992 în jur de 800 de cazaci pe care i-au înarmat. Reclamanţii au susţinut la acest subiect că în timp ce în 1988 nici un cazac nu se afla pe teritoriul moldovenesc, în prezent aproape 10 000 de cazaci sosiţi din Federaţia Rusă locuiesc pe teritoriul transnistrean.Curtea noterază că mai multe documente din dosar precum şi, depoziţii obţinute de către delegaţi atestă sosirea masivă a cazacilor şi altor resortisanţi ruşi în Transnistria pentru a lupta de partea separatiştilor. Ea mai notează de asemenea că guvernul rus nu a negat aceste fapte”. 309 Valeriu Miţul, Primarul s.Corjova, raionul Dubăsari este periodic ameninţat, inclusiv cu moartea, de către şeful miliţiei separatiste de la Dubăsari. Pe numele unor primari din regiune sunt pornite dosare penale la Tiraspol, aceştia fiind acuzaţi că subminează „statalitatea RMN”. 310 www.azi.md 28 iulie 2005 311 Localitatea este situată în stânga Nistrului, la hotarul Republicii Moldova cu Ucraina. Este unica localitate pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, aflată sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova. http://www.azi.md/news?ID=33371; http://www.azi.md/news?ID=33392 şi http://www.azi.md/ news?ID=33471 312 În comunicatul de presă al MAI se arată că “angajaţii Comisariatului de politie Dubăsari au fost duşi forţat la Secţia de miliţie din oraşul Dubăsari, fiind supuşi unui tratament inuman şi eliberaţi în jurul orei 04:00, adică după aproximativ 3 ore”. Serviciul de presa al MAI: “pentru săvârşirea acţiunilor care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave, cu scopul de a submina securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice anumite decizii, Procuratura raionului Dubasari a pornit urmărirea penală a acestui incident”. 313 Procuratura Generala a Republicii Moldova a identificat ulterior trei persoane care au participat la evenimentele din noaptea de 10 spre 11 martie în satul Vasilievca, aceştea fiind 2 reprezentanţi ai regimului separatist: şeful miliţiei rutiere, Mihail Smantana şi şeful miliţiei Dubăsari, Fiodor Palicişin, precum şi un reprezentant al forţelor pacificatoare ale Federaţiei Ruse, ofiţerul rus Leonid Gluşcov. AP FLUX, potrivit unui comunicat al Serviciului de presă al Procuraturii Generale a Republicii Moldova.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 R.Moldova”. Astfel, forţele paramilitare separatiste nu evită nici o ocazie pentru a destabiliza situaţia în regiune. Anterior au fost înregistrate cazuri de instalare ilegală a unor posturi de miliţie în Doroţcaia, iar în 2005 „autorităţile” separatiste au anunţat un regim facilitar pentru locuitorii acestor localităţi la obţinerea „cetăţeniei transnistrene”. Tot în 2005 a fost înregistrată următoarea situaţie-caz: persoane necunoscute au afişat noaptea pozele unor funcţionarilor publici din r-l Dubasari, însoţite de texte ce instigă persoanele de pe ambele maluri ale Nistrului la violenţă împotriva lor. Pozele primarului de Doroţcaia, A.Leşco datează din anii 70-80, fapt ce denotă că separatiştii deţin informaţii despre cetăţenii R.Moldova având acces la dosarele lor. Totodată, presupusele „organe de securitate” separatiste au intentat un şir de dosare penale, drept pretext de intimidare şi invitare la sediul poliţiei politice din Tiraspol a unor funcţionari din regiune. Prin citaţiile ex pediate, functionarii publici sunt ameninţaţi cu aplicarea diverselor măsuri de sancţionare, inclusiv arestul sau aducerea forţată la Tiraspol. Deasemenea, au fost sesizate cazuri când miliţia a întreprins măsuri de reţinere a unor locuitori din aceste sate, astfel de fapte fiind condamnate atât de Misiunea OSCE, cât şi de către autorităţile centrale ale R.Moldova. Cu toate acestea, fiind solicitate să întrepindă măsuri ce ar avea drept scop apărarea şi asigura rea securităţii cetăţenilor săi din regiune, în special a funţionarilor publici (asigurarea pazei de corp, permis de port-armă etc.) autorităţile naţionale nu au reacţionat în nici un mod. Deseori, persoanele care se adresează juriştilor Asociaţiei Promo-Lex invocă faptul ignorării şi nerespectării normelor procedurale elementare de examinare a cazurilor sau a anumitor situaţii. Astfel, la 1 octombrie 2005 a fost reţinut Iurie Coţofanu, locuitor al s.Corjova, consilier raional de Dubăsari. Separatiştii au adus un judecător în sediul comisariatului de miliţie, însă observând prezenţa primarului localităţii Corjova şi a rudelor persoanei reţinute (care au contactat presa din Chişinău şi juriştii Promo-Lex), au decis doar avertizarea lui, ameninţându-l să nu-şi continue activitatea de consilier al autorităţilor Republicii Mol dova. Totodată, funcţionarului moldovean i s-a „propus” să-şi înainteze candidatura la alegerile locale, desfăşurate de separatişti. Din experienţa noastră şi analiza cazurilor examinate în 2005, putem deduce următoarele: separatiştii reţin persoanele incomode pentru o perioadă de până la 3 ore (procedura poartă denumirea preluată de la securitatea sovietică: “invitat pentru discuţii”), unde acestea sunt ameninţate. Deasemenea, per soanele reţinute sunt „rugate” să nu uite de familii şi copii, îndemnîndu-i să se gândească serios la viaţa şi sănătatea acestora. După astfel de “discuţii” şi “propuneri” sunt eliberaţi. În urma unor atare „invitaţii” şi „discuţii”, la doar câteva ore de la eliberarea sa, preotul din s.Corjova a părăsit la 7 octombrie 2005 regiu nea transnistreană, fără a anunţa enoriaşilor şi autorităţilor motivele sale. Tot în zona de securitate se află mun.Tighina (Bender),314 de unde autorităţile constituţionale s-au retras sub numeroasele presiuni şi acţiuni de provocare, săvârşite de către forţele paramilitare transnistrene, sub protecţia pacificatorilor ruşi. Pas cu pas, regimul separatist a instaurat controlul total asupra acestei localităţi precum şi asupra unor „localităţi satelit”, recurgând la diverse acte criminale.315 În perioada 20032005 s-au înregistrat următoarele acţiuni provocatoare, săvârşite de către forţele paramilitare, prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale locuitorilor din zona de securitate (mun.Tighina ş.a.): • Ocuparea căilor ferate din Tighina;316 • Blocarea circulaţiei trenurile pe căile ferate de la Râbniţa şi Tighina;317 • Arestarea ilegală a jurnalistului Dinu Mija de la postul naţional de televiziune Moldova-1; • Reţinerea camioanelor cu produse alimentare şi petrol, destinate Spitalului de tuberculoză pentru deţinuţi (penitenciar) din Tighina. Peste 5000 de deţinuţi (bolnavi de tuberculoză), au fost lipsiţi de condiţiile umane de detenţie318 - de căldura, energia electrică, apa, hrana şi medicamentele vitale în perioada rece a anuluiv;319 • Emiterea unei dispoziţii privind încetarea activităţii şi evacuarea Comisariatului de Poliţie din or.Tighina;320 • Distrugerea sediului Comisariatului de Poliţie, ce aparţine Ministerului de Interne al R.Moldovav;321 • Tentativa de incendiere a sediului Comisariatului de Poliţiev;322

314 Vezi Decizia CEDO Cazul Ilaşcu ş.a. vs Rusia şi Moldova, §91 - „Potrivit articolului 3 al acordului, oraşul Tighina a fost declarat regiune supusă regimului de securitate şi administrată de “autorităţile auto – administraţiei locale, eventual de comun acord cu comisia de control”. CUC i-a fost atribuită sarcina de menţinere a ordinii publice în Tighina, împreună cu poliţia.” 315 Numai în localitatea Chiţcani, care se află între Tiraspol şi Tighina, în perioada anilor 1992 – 2000 au dispărut fără urmă zeci de persoane, care aveau poziţie antiseparatistă. Vezi: http://www.ihf-hr.org/viewbinary/viewdocument.php?doc_id=2259 316 http://www.azi.md/news?ID=30254; http://www.azi.md/news?ID=30700 317 http://www.azi.md/news?ID=30277 318 Aleksandr Posudnevski, şeful administraţiei locale separatiste din or.Tighina/Bender a declarat următoarele: „în 2005, am activizat expulzarea din Tighina a structurilor R. Moldova - poliţia şi izolatorul pentru bolnavii de tuberculoză”. Ziarul „Timpul de dimineaţă” nr.392 din 10 aprilie 2006 319 http://www.azi.md/news?ID=22711; http://www.azi.md/news?ID=20905; http://www.azi.md/news?ID=24856; http://www.azi.md/news?ID=25581; http://www.azi.md/ news?ID=26385; http://www.azi.md/news?ID=22096; http://www.azi.md/news?ID=27129; http://www.azi.md/news?ID=27233; http://www.azi.md/news?ID=27293 320 http://www.azi.md/news?ID=26491; http://www.azi.md/news?ID=21785; http://www.azi.md/news?ID=28120; http://www.azi.md/news?ID=25312; http://www.azi.md/ news?ID=28156; http://www.azi.md/news?ID=25446; http://www.azi.md/news?ID=30516 321 http://www.azi.md/news?ID=27950 322 http://www.azi.md/news?ID=32273 21.12.2004

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova • Asaltarea, ocuparea şi devastarea şcolilor cu predare în grafia latină; • Interzicerea aprovizionării cu apă potabilă şi cu produse alimentare a copiilor de la Internatul din Tighina;323 • Arestarea a 2 ofiţeri de poliţie precum şi urmărirea altor 2 poliţişti. Persecutarea membrilor de fami lie; • Instalarea unor posturi ilegale şi construcţia unor sedii tip „vamă”; • Perceperea ilegală a taxelor şi impozitelor, etc.; • Eliberarea din funcţii a persoanelor de etnie moldovenească/românească şi terorizarea psihică permanentă a acestora (astfel de cazuri au fost înregistrate de către Asociaţia Promo-Lex în mun.Tighi na); • Obligarea angajaţilor şi funcţionarilor să participe la diferite „sărbători” ale autoproclamatei „RMN” (astfel de cazuri au fost înregistrate de către Asociaţia Promo-Lex în mun.Tighina).

3.1.5. Acţiuni îndreptate împotriva organelor de drept Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 stabileşte controlul mun.Tighina (Bender), situat în partea de vest a râului Nistrului, de către reprezentanţii organelor constituţionale de drept şi reprezentanţii forţelor para militare separatiste. Tot la Tighina îşi au sediul reprezentanţii forţelor de menţinere a păcii. Imediat după semnarea documentului, cu acordul tacit al pacificatorilor ruşi, forţele separatiste au instaurat controlul asupra urbei, recurgând ulterior la agresarea şi ameninţarea poliţiştilor cu evacuarea forţată. În ultimii ani au fost înregistrate o serie de incidente, în care victime ale acţiunilor ilegale au devenit reprezentanţii forţelor de ordine, înregistrându-se cazuri de incendiere şi devastare a sediului Comisariatu lui de Poliţie din Tighina, reţinerea poliţiştilor şi obstrucţionarea activităţii acestora. De asemenea, au fost înregistrate cazuri de arestare a poliţiştilor sau de răzbunare împotriva membrii familiilor lor. Eliberarea poliţiştilor din arestul „organelor securităţii locale” înseamnă de fapt şi evacuarea acestor persoane şi a familiilor lor din regiune. La 29 martie 2005 au fost arestaţi doi ofiţeri moldoveni,324 domiciliaţi la Tiraspol şi Parcani, alţii doi fiind anunţaţi în căutare de către separatişti. Poliţiştii au fost evacuaţi la Chişinău, fără a fi asiguraţi cu spaţiu locativ şi alte condiţii minime necesare etc.325 Acţiunile îndreptate împotriva forţelor de ordine sunt conduse de MGB, fiind executate de către administraţia locală din Tighina. Împotriva acestor acţiuni, Procuratura Generală a Republicii Moldova a intentat dosare penale.326 Cu toate acestea, organele de drept ale Republicii Moldova au reuşit eliberarea unor cetăţeni străini, răpiţi şi ţinuţi ostateci în localităţile aflate sub controlul regimului separatist.327

3.1.6. Monitorizarea segmentului transnistrean al frontierei moldoucrainene Pe parcursul ultimilor ani, autorităţile Moldovei au încercat să restabilească controlul asupra întregului spaţiu vamal, însă iniţial Guvernul de la Kiev nu accepta propunerile Executivului de la Chişinău. Odată cu victoria forţelor reformatoare, Ucraina a iniţiat discuţii privind colaborarea oficială a noilor autorităţi în ceea ce priveşte controlul fluxului de mărfuri din şi spre regiunea transnistreană a Moldovei. Astfel, preşedinţii Ucrainei şi Moldovei au adresat un mesaj comun Uniunii Europene, solicitând concursul UE în organizarea hotarului moldo-ucrainean şi monitoring-ul pe segmentul transnistrean. Din 1 decembrie 2005 segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean se află sub monitorizarea observatorilor Uniunii Europene, fiind astfel limitate acţiunile de contrabandă.

3.1.7. Drepturile persoanelor refugiate (deplasate intern) din regiunea transnistreană a Republicii Moldova O problemă mai veche, dar foarte actuală pentru autorităţile Republicii Moldova şi fundamentală pentru capitolul respectării drepturilor omului rămâne situaţia persoanelor „refugiate” („deplasate intern”) din re giunea transnistreană în timpul conflictului armat din 1992.328 Iniţial, autorităţile naţionale s-au obligat să-i asigure cu spaţiu locativ şi să le creeze condiţii umane, adoptându-se în acest sens un şir de acte norma

323 http://www.azi.md/news?ID=30702; http://www.azi.md/news?ID=30497; http://www.azi.md/news?ID=30546; http://www.azi.md/news?ID=30382; http://www.azi.md/ news?ID=30052 324 http://www.azi.md/news?ID=33682 din 4 aprilie 2005 325 Ziarul „Timpul de dimineaţă”. Articolul „Daţi în urmărire de separatişti, doi poliţişti din Tighina nu se pot întoarce acasă” semnat de Valentina Basiul (www.timpul.md) 326 Interviu cu Valeriu Prudnicov, Comisarul Poliţiei din Tighina (Bender) publicat în Nova Gazeta 20 iulie 2005 p.2 327 www.azi.md, 4 ianuarie 2005 şi 28 martie 2005, Novaia Gazeta 6.04.2005 p.2 „Zalojnika spas … mobilnik” 328 Decizia CEDO Cazul Ilaşcu ş.a. vs. Rusia şi Moldova §82 – „La 22 iunie 1992, Parlamentul moldovean a lansat un apel către comunitatea internaţională şi s-a opus “noii agresiuni desfăşurate în Transnistria la 21 iunie 1992 de către forţele fostei Armate a 14-a”, care prin acţiunile sale de distrugere şi jaf, a impus un mare număr de civili să-şi părăsească căminele. Comunitatea internaţională a fost determinată să trimită experţi la faţa locului pentru a face să înceteze “genocidul” împotriva populaţiei locale”.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 tive.329 Din diverse motive sociale, politice şi mai ales financiare, pe parcursul celor cca. 14 ani de negocieri ineficiente, situaţia acestor persoane nu s-a aflat în atenţia autorităţilor de la Chişinău, fapt ce a contribuit la degradarea constantă a drepturilor lor. Prin semnarea Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, Rusia şi Moldova (părţi semnatare ale acestui doc ument internaţional) s-au obligat să discute referitor la crearea tuturor condiţiilor pentru întoarcerea necondiţionată şi imediată a persoanelor refugiate din zona transnistreană şi asigurarea respectării dreptu rilor lor.330 Constatăm faptul că nici acest aspect nu a fost abordat de către Statele semnatare, ignorânduse astfel principiile respectării drepturilor omului nu numai pentru cei rămaşi în regiunea controlată de un regim ilegal, dar şi pentru cei care au fost forţaţi de circumstanţe să părăsească (se părea) temporar locuinţa, familia, serviciul şi localitatea. Între timp, locuinţele şi bunurile persoanelor refugiate din Transnistria au fost ocupate în mare parte de către cazaci, sosiţi în regiune la începutul anilor 1990.331 Statutul acestor persoane rămâne incert deoarece calitatea de „refugiat” poate fi atribuită numai per soanelor din alte state, or regiunea transnistreană a Republicii Moldova nu este un stat separat ci o porţiune a teritoriului acesteia, aflat sub controlul temporar al unui regim străin şi ilegal. Astfel, această categorie de persoane s-a pomenit într-un cerc vicios, având un statut nesigur, care nu garantează drepturile lor fundamentale.332 Pe parcursul ulimilor ani reprezentanţii acestei categorii de persoane au protestat frecvent la Chişinău, cerând respectarea angajamentelor statului, asumate încă în 1992. În unele cazuri, acţiunile de protest ale acestor persoane s-au soldat cu incidente, provocate de forţele de ordine. Problema de bază, invocată de către persoanele refugiate intern este cea a asigurării cu spaţiu locativ. Sute de familii333 locuiesc în condiţii neadecvate şi ameninţă cu solicitarea azilului politic în România sau alte state occidentale. Menţionăm în acest context, că un grup de persoane evacuate din regiunea transnistreană, câţiva ani în urmă au ocupat abuziv un bloc de locuit, construit în Centrul capitalei pentru deputaţii Parlamentului Republicii Moldova. Din 1992 s-au refugiat la Chişinău nu numai persoane fizice ci şi juridice. Spre exemplu, Universitatea de Stat din Tiraspol rămâne evacuată şi activează la Chişinău, iar profesorii nu au fost asiguraţi cu spaţiu locativ, locuind în cămine fără condiţii elementare pentru viaţă. Unii dintre aceştia, din aceiaşi cauză a lipsei spaţiului locativ, nici până astăzi nu şi-au reunificat familiile.

329 Hotărârea Guvernului R. Moldova, nr.172, din 17 martie 1992 “Privind unele masuri urgente întru ajutorarea refugiaţilor forţaţi să–şi părăsească locurile de trai aflate în teritoriile R.Moldova din stânga Nistrului”. Hotărârea Guvernului nr.658, din 21 octombrie 1993, “Privind asigurarea cu spaţiu locativ a cetăţenilor forţaţi să–şi părăsească locul de trai din raioanele de est ale R. Moldova” Hotararea Guvernului, nr. 1410 din 20 decembrie 2004, “Cu privire la Planul de acţiuni privind asigurarea cu spaţiu locativ a persoanelor intern deplasate din raioanele de est ale R. Moldova” 330 Articolul 5 p.2 din Acordul moldo-rus privind reglementarea paşnică a conflictului din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992 de către preşedinţii Federaţiei Ruse şi Republicii Moldova. 331 „Raport cu privire la respectarea drepturile omului în Republica Moldova (inclusiv regiunea Transnistria), p.26, Chişinău-2002, CHDOM 332 Conform definiţiei legale, aceste persoane fac parte din categoria persoanelor intern deplasate. Din punct de vedere juridic, Direcţia Principală pentru Refugiaţi este în imposibilitate să intervină an aceste cazuri, deoarece faptul acesta ar fi echivalent cu recunoaşterea republicii autoproclamate şi încadrarea cetăţenilor care domiciliază în această regiune în categoria de cetăţeni străini, ceea ce este absurd. Mai mult, pe lângă Parlamentul Republicii Moldova este creat un organ care urmează să se ocupe de problema acestei categorii (Avocatul Poporului nr.12/2005 p.32 „Sistemul azilului în Republica Moldova. Cine sunt refugiaţii”). 333 Potrivit Asociaţiei de Cultura şi Drept “Transnistria”, iniţial, în Republica Moldova existau circa 1000 de asemenea familii, în total cca 3000 persoane. www.azi.md, 13 decembrie 2004 „Refugiaţii transnistreni creează probleme guvernanţilor de la Chişinău”

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

3.2. Situaţia drepturilor omului 3.2.1. Cadrul normativ-juridic al Republicii Moldova privind regiunea transnistreană În mod firesc, cadrul legal al Republicii Moldova trebuie aplicat pe întreg teritoriul ţării, inclusiv regiunea transnistreană, însă timp de cca 15 ani sistemul juridic nu poate fi aplicat în regiunea aflată sub ocupaţie străină. Constituţia ţării prevede că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indi vizibil (art.4), iar teritoriul său este inalienabil, frontierile ţării fiind consfinţite prin lege organică, respec tându-se astfel principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional (art.3). Orice atentat sau abatere de la aceste principii trebuiesc privite prin prisma Codului Penal al Republicii Moldova. Moldova a fost recunoscută ca entitate statală, în actualele sale hotarele, de către întreaga comunitate internaţională, inclusiv de către Federaţia Rusă. În perioada 1992 – 2004, autorităţile Republicii Moldova au negociat pe marginea soluţionării conflictului transnistrean, fără a adopta un plan concret sau o strategie clară, ce ar fi determinat şi stabilit etapele, paşii şi viziunea oficială asupra rezolvării definitive a problemei respective. Negocierile au fost purtate în baza unor planuri elaborate de către diverse forţe cointeresate de la Moscova, care sub presiuni economice, energetice şi militare au determinat autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova să accepte unele „compromisuri”. Astfel au fost semnate acte „bilaterale” care au permis practic separatiştilor să acţioneze independent din punct de vedere economic. Evenimentele din 2003-2004334 au obligat practic autorităţile şi societatea civilă moldovenească săşi mobilizeze eforturile în vederea identificării unor soluţii de corectare a situaţiei existente în regiunea transnistreană. Astfel, la 22 iulie 2005 a fost adoptată „Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria)”. Odată cu adoptarea acestei legi, Chişinăul a completat practic vidul juridic existent în ceea ce priveşte spaţiul său legal, economic, vamal, de apărare etc., având drept scop principal restabilirea integrităţii teritoriale a statului şi garantarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său. Noul cadru juridic este unul democratic şi corespunde tuturor obligaţiunilor internaţionale, asumate de către Republica Moldova, fapt apreciat de către reprezentanţii comunităţii internaţionale.335 Ulterior, Guvernul Moldovei a aprobat un mecanism privind acordarea garanţiilor principale pentru populaţia Transnistriei, în particular, a garanţiilor pentru respectarea drepturilor de proprietate ale persoanelor fizice şi juridice. Deocamdată nu este posibilă asigurarea accesului cetăţenilor din regiune la toate serviciile sociale garantate de autorităţile constituţionale: salarii, pensii, burse, înlesniri sociale, îndemnizaţii etc. Totodată, în 2005 populaţia din regiunea transnistreană a obţinut deja primele facilităţi din partea autorităţilor Re publicii Moldova.336

3.2.2. Dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică Din cauza situaţiei politice dificile, descrise în prezentul Raport, organele de drept ale Republicii Moldova nu exercită controlul efectiv asupra regiunii transnistrene, aflate sub ocupaţia regimului separatist. Deoarece „autorităţile” transnistrene şi-au creat propriul sistem de drept, fapt ce în mod normal, contravine Legii Supreme a ţării, colaborarea de jure a organelor de drept este imposibilă. Această stare de lucruri crează condiţii pentru căutarea unor soluţii la nivelul subdiviziunilor, care în scopul descoperirii crimelor apelează neoficial la ajutorul colegilor lor de pe celălalt mal al Nistrului, creându-se în acest mod premize, pentru numeroase încălcări ale drepturilor constituţionale ale cetăţenilor moldoveni. Astfel, uneori unele persoane sunt reţinute de către autorităţile constituţionale şi transmise pentru an chetare şi judecare „organelor de drept” separatiste, fapt ce pune în pericol siguranţa, viaţa şi sănătatea acestor cetăţeni. Credem că transmiterea persoanelor nevinovate (ţinând cont de principiul prezumţiei nevinovăţiei şi de faptul că doar organele de drept şi instanţele de judecată constituţionale sunt în drept să cerceteze şi să examineze cauzele respective) pentru cercetare şi judecare către structurile ilegale sepa ratiste, reprezintă o gravă violare a drepturilor omului. Statului îi revine obligaţia de a proteja drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor săi, acesta fiind totodată responsabil pentru încălcarea lor, iar transmiterea persoanelor (chiar şi pe cale neoficială) către organe ilegale şi neconstituţionale,337 în opinia noastră reprezintă deja o gravă problemă pentru garantarea drepturilor cetăţenilor Republicii Moldova şi a

334 Refuzul autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova de a accepta Planul rusesc de reglementare a conflictului transnistrean, cunoscut sub denumirea de “Memorandumul Kozak”, devastarea şcolilor din regiune, ocuparea căilor ferate la Tighina etc. 335 Din nou cu o singură excepţie – Federaţia Rusă. În opinia autorităţilor ruse, legea “complică perspectiva revenirii la masa de tratative şi îngreunează eforturile mediatorilor din partea Rusiei, Ucrainei şi OSCE de a acorda susţinerea necesară în elaborarea de către părţi a unui statut special pentru Transnistria, în componenţa Moldovei”. Această poziţie, în opinia noastră nu este altceva decât un fapt ce demonstrează că Rusia se comportă neadecvat faţă de Statul Republica Moldova, încălcând nu numai normele şi principiile dreptului internaţional ci şi drepturile a sute de mii de locuitori din regiune. 336 Reconfirmarea cetăţeniei Republicii Moldova şi eliberarea gratuită a actelor de identitate pentru locuitorii regiunii; facilitarea înregistrării agenţilor economici din regiune în condiţii favorabile, etc. 337 Împotriva unor lideri separatişti Procuratura Generală a Moldovei a intentat dosare penale, iar alţii sunt anunţaţi în căutare internaţională. Considerăm că transmiterea unor persoane pentru a fi judecate sau anchetate către reprezentanţii acestor persoane contravine Constituţiei.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 persoanelor aflate sub jurisdicţia sa.338 Viaţa şi siguranţa oamenilor nu poate fi garantată de către un regim ilegal, care a uzurpat şi menţin puterea pe cale militară. Numeroasele cazuri de omor sau de dispariţie a persoanelor incomode regimului criminal au rămas nedescoperite sau chiar neexaminate de către organele de drept. Timp de 13 ani putem afirma că teritoriul controlat de separatişti a fost parţial „curăţit” de persoanele incomode. O mare parte s-au refugiat în dreapta Nistrului, alţii au fost lichidaţi.339 Astfel de practici continuă şi astăzi, desigur numărul lor fiind redus şi uneori motivul este diferit – fiind săvârşite cu scopul deposedării proprietăţii. Astfel, au fost înregistrate cazuri de deces subit al unor per soane care intenţionau să perfecteze actele de proprietate ale unor imobile.340 Uneori sunt înregistrate omoruri în plină stradă în stil mafiot, victime fiind atât oameni de afaceri cît şi reprezentanţi ai miliţiei, aleşi locali etc. Unii foşti colaboratori ai miliţiei recunosc că „organele de drept” transnistrene utilizează forţa împotri va persoanelor reţinute sau bănuite şi consideră că fără aplicarea torturii ar fi imposibilă descoperirea infracţiunilor. Unele cifre arată că în cca. 80% din cazuri se aplică tortura ca mijloc de descoperire a infracţiunilor.341 Codul Penal al „rmn” menţine pedeapsa cu moartea pentru unele infracţiuni penale, însă aplicarea acesteia rămîne sub moratoriu.

Siguranţa cetăţenilor “Ameninţările la adresa cetăţenilor din punct de vedere al originii lor, se împart în două categorii de bază. Prima e reprezentată de ameninţările la adresa siguranţei cetăţenilor care au adoptat o poziţie civică activă. Se exprimă prin ameninţarea permanentă de aplicare a violenţei atât în raport cu cei care cer demisia lui Igor Smirnov, cât şi cu cei care cer revenirea Transnistriei în câmpul constituţional al Republicii Moldova, şi întâi de toate cu cei care manifestă activ în domeniul dezvoltării activităţii ONG-urilor de tineret. Exemple: ameninţările cu lichidarea fizică proferate de reprezentanţii MGB la adresa liderului Uniunii Tineretului Liberal din Transnistria Mihail Korobelnikov a condus la faptul că acesta s-a văzut nevoit să solicite Am basadei Republicii Federale Germania acordarea de azil politic, cerere care a şi fost satisfăcută; incidentul provocator de atentare la viaţa lui Andrei Ponomariov, liderul organizaţiei „Piligrim-Demo” care colaborează cu Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, incident care a condus la faptul că Andrei Ponomariov a emigrat din Republica Moldova; provocări în regim non-stop în raport cu liderii opoziţiei Alex andr Radcenko şi Nikolai Buciaţki, cel dintâi a fost supus violenţelor fizice, iar cel de-al doilea a fost supus atacurilor cu folosirea substanţelor chimice. A doua categorie e reprezentată de criminalitatea ridicată din regiune. În pofida faptului că la mijlocul şi sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut au avut loc excese serioase legate de împărţirea sferelor de influenţă soldate cu lichidarea unui număr important de lideri ai lumii criminale, regiunea se caracterizează în gene ral printr-un nivel extrem de ridicat al criminalităţii, cu mult mai ridicat decât nivelul înregistrat în restul teritoriului Republicii Moldova”.342

3.2.3. Dreptul la informaţie, libertatea opiniei şi exprimării Situaţia presei din regiunea transnistreana este foarte complicată, deoarece, cu mici excepţii, aceasta este controlată de către poliţia politică a regimului separatist. La Tiraspol şi în întreaga zonă transnistreană, continuă fenomenul de aplicare a mijloacelor sovietice de manipulare agresivă a maselor prin intermediul unor surse de informare propagandistice. „Administraţia de la Tiraspol ţine sub control total majoritatea instituţiilor mass-media din regiune, prin intermediul financiar sau prin alte metode”.343 Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei a recomandat organismelor internaţionale să acorde sprijin ziarelor din regiune care reflectă un alt punct de vedere decât cel oficial, pentru “stimularea pluralismului de opinie”. Asupra jurnaliştilor care reflectă o altă viziune decât cea „oficială” se exercită presiuni. Spre exemplu, redacţia ziarului „Человек и его права” (Omul şi drepturile sale) din Tiraspol a devenit în perioada anilor 2004-2005 ţinta unor atacuri banditeşti permanente. Sediul redacţiei fiind „vizitat” şi devastat noaptea.

338 Spre exemplu, cazul Zingan Vitalie din s.Taşlâc raionul Grigoriopol, reflectat în detalii de săptămânalul „Ziarul de Gardă”. Notă: organele de drept ale Republicii Moldova au transmis dosarul „organelor de drept” transnistrene. S-a constatat că în acest caz drepturile lui Vitalie Zingan au fost încălcate de către organele de drept ale Republicii Moldova. 339 „Drepturile Omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, p.30, Chişinău-2000, publicată de Comisia Interdepartamentală pentru coordonarea politicii de stat în localităţile din stânga Nistrului. 340 Spre exemplu, cazul Luţenco din or.Dubăsari (p.2 ziarul Novaia Gazeta din 7.12.2005) 341 Ziarul „Человек и его права” 342 Cotidianul Flux nr.31 din 2 septembrie 2005 343 Extras din Raportul final al Reprezentantului pentru libertatea presei al OSCE, Miklos Haraszti, elaborat în baza informaţiei prezentate de către consilierul superior, Alexandr Ivanko, care s-a aflat în 2005 într-o vizită de documentare în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Raportul a fost elaborat cu susţinerea Misiunii OSCE în Moldova.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Răufăcătorii au distrus tehnica din redacţie, au sustras discul rigid al calculatorului şi alte accesorii. Alte ori, redacţia a fost „bombardată” cu pietre, uşa şi pereţii redacţiei au fost inscripţionate cu texte înjurătoare, au fost incendiate uşile de la domiciliu ale colaboratorilor ziarului etc. Mai multe organizaţii care activează în domeniul drepturilor omului din Moldova, Belarus, Rusia şi Ucraina au facut un apel prin care condamnă acţiunile regimului smirnovist împotriva drepturilor omului şi în spe cial, acţiunile de agresiune împotriva liderilor Fondului pentru apararea drepturilor omului din Tiraspol şi a familiilor lor. Măsurile de represiune, aţâţarea aversiunii întregii societăţi şi a mass–media locale au avut loc din cauza exercitării dreptului la opinie şi mai ales după argumentele poziţiei pro-Iuşcenco în perioada electorală din Ucraina 2004-2005. Pentru orice activitate specifică, jurnaliştii din partea de vest a râului Nistru sunt obligaţi să obţină „acredi tare” de la organele ilegale, indicând clar scopul vizitei, caracterul materialului ce umează a fi publicat sau difuzat etc. Odată cu obţinerea acestei „acreditări”, jurnalistul este practic preluat şi urmărit de către se curitatea locală. Chiar şi aşa, trebuie menţionat şi faptul că de cele mai multe ori jurnaliştilor moldoveni li se refuză eliberarea „acreditărilor”. Excepţia în acest sens o reprezintă diverse evenimente internaţionale, pentru a se „demonstra” caracterul democratic şi transparent al regimului Smirnov. Lipsa unor astfel de „acreditări” poate avea consecinţe imprevizibile pentru un jurnalist străin, în special pentru cei din Chişinău, care sunt consideraţi „străini” de către „autorităţile” transnistrene. Astfel, la 7 octombrie 2005, pentru că a încercat să ia un interviu în s.Corjova, raionul Dubăsari jurnalista postului de televiziune municipal Chişinău „EuroTV” L.Grosu a fost reţinută pentru cca.2 ore, fiind interogată de către miliţia din or.Dubăsari, împreună cu juristul Asociaţiei Promo-Lex, Alexandru Postica. În timp ce organizaţiile internaţionale de prestigiu şi asociaţiile jurnalistice din majoritatea ţărilor cu tradiţie democratică optează pentru eliminarea drastică a reglementărilor juridice ale statului în domeniul massmedia scrise şi pentru abrogarea legilor presei, acolo unde acestea există,344 „legislaţia” transnistreană345 interzice înfiinţarea mijloacelor mass-media de către cetăţenii străini, inclusiv cetăţenii Republicii Mol dova. Totodată, pentru întregistrarea unei publicaţii „autorităţile” transnistrene solicită informaţii detaliate referitor la periodicitate, volum, tiraj, conţinut, sursele de finanţare şi chiar categoriile de persoane cui se adresează (предпологаемая аудитория). Un ultim aspect negativ ce caracterizează controlul instaurat asupra mijloacelor mass-media din regiune este faptul că „Legea presei” nu permite discutarea subiectelor privind schimbarea „regimului statal instaurat”. Astfel, locuitorilor regiunii le este încălcat dreptul de a se expune în favoarea regimului constituţional al Republicii Moldova. Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată asupra unui caz de reţinere a unor persoane, care efectuau un sondaj naţional de opinie în regiunea controlată de regimul cetăţenilor străini, condus de Igor Smirnov. Imediat ce şi-au început activitatea, aceştia au fost interogaţi la secţiile de miliţie şi de poliţie politică („mgb”), fiind „expulzaţi” de pe „teritoriul transnistrean”. Nici simplii vizitatori ai regiunii nu sunt în siguranţă dacă au asupra lor un aparat foto sau video. Spre exem plu, în centrul oraşului Tiraspol nimeni nu are voie să facă poze. Astfel, au fost înregistrate cazuri când cetăţeni ai Republicii Moldova sau străini, care nu cunoşteau despre această interdicţie, au fost duşi imediat la securitate pentru interogări,346 fiind intimidaţi sau confiscându-li-se materialele. În ultimii ani, jurnaliştii din Moldova au iniţiat unele proiecte, la implementarea cărora au fost implicaţi şi colegii lor din regiunea transnistreană. În cadrul acestor activităţi au fost observate diverse situaţii în care unii jurnalişti din Transnistria şi-au manifestat frica de a colabora sau discuta liber despre problemele societăţii sau ale jurnaliştilor.

3.2.4. Dreptul la educaţie Dreptul la educaţie în localităţile aflate sub ocupaţia regimului separatist este încălcat sub toate aspectele, iar încălcările acestui drept au favorizat conştientizarea caracterului criminal al acestui regim de către comunitatea internaţională şi au determinat în sfârşit autorităţile constituţionale să internaţionalizeze soluţionarea conflictului.347 Anume, evenimentele din vara anului 2004348 au demonstrat opiniei publice internaţionale faptul că negocierile nu pot continua în formatul vechi, condus şi influenţat de Rusia.

344 Centrul de Promovare a Libertăţii de Exprimare şi a Accesului la Informaţie: „Mass-media şi legislaţia”, Editura Universul, Chişinău, 2003, p.14 345 art.7 p.3 din Legea presei din 16.03.1993 346 Trebuie menţionat faptul că în ultima perioadă de timp, reprezentanţii regimului ilegal de la Tiraspol încearcă să se abţină de la astfel de situaţii împotriva cetăţenilor străini, pentru a induce în eroare opinia publică internaţională. Dorind cu toată ardoarea să demonstreze caracterul democratic al regimului şi sperând să obţină îngăduinţă sau înţelegere din partea comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte recunoaşterea „statului transnistrean”, liderii separatişti invită oficiali străini şi acordă interviuri jurnaliştilor străini (nu şi celor din Republica Moldova), îşi argumentează „poziţia” şi urmăresc evitarea oricăror incidente, care ar afecta imaginea „regimului” Smirnov. 347 Un studiu ce vizează situaţia din sistemul educaţional din regiunea transnistreană după separarea, în 1991, a acestui teritoriu de Republica Moldova „Dreptul la educaţie în Transnistria şi atitudinea comunităţii internaţionale”, a fost elaborat de Oldrich Andrysek (în perioada 1998-2003, reprezentant al UNHCR în Moldova) şi Mihai Grecu (fost diplomat moldovean). Studiul a fost publicat în revista „Helsinki Monitor” la finele anului 2003. www.republicamoldova.org 348 Doar 7 şcoli din regiune au reuşit să-şi apere dreptul de a studia în limba română, după programul de studii al Ministerului Educaţiei de la Chişinău, pentru acest fapt fiind persecutate, ameninţate şi umilite cadrele didactice, părinţii şi copiii lor. În vara anului 2004 acţiunile împotriva şcolilor au atins punctul culminant. Sediile şcolilor au fost ocupate de către miliţia separatistă, clădirile au fost devastate, bunurile şi registrele instituţiilor de învăţământ sustrase, inclusiv literatura. Copiii de la Internatul pentru orfani din Tighina, baricadaţi în incinta şcolii au fost lăsaţi fără hrană şi apă, reprezentanţii organizaţiilor internaţionale fiind împiedicaţi să-i asigure cu produse alimentare şi apă potabilă. A se vedea: http://www.osce.org/item/8553.html, http://www.osce.org/moldova/13428.html, http://www.osce.org/item/8490.html, http://www.osce.org/item/8471.html

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Problema învăţământului în regiune rămâne în stare suspendată atâta timp cât la Tiraspol există regimul separatist. Chiar dacă în cazul şcolilor cu predare în limba română349 a fost găsită o „soluţie temporară”, problema lor nu a fost definitiv soluţionată deoarece până în prezent rămân evacuate 2 dintre cele 7 şcoli transnistrene cu predare în limba română,351 iar clădirea Liceului „Evrica” din Râbniţa construită din resursele financiare alocate de către Guvernul Moldovei, nu poate fi utilizată, deoarece rămâne ocupată. Înregistrarea temporară a şcolilor cu predare în limba română presupune condiţii comerciale pentru arenda spaţiului şi plata pentru diverse servicii necesare procesului de studii.352 De asemenea, această decizie poate fi anulată în orice moment. Cu referire la situaţia şcolilor trebuie să menţionăm că foarte importante sunt următoarele informaţii: unii medici din regiune au comunicat părinţilor şi profesorilor de la şcolile cu predare în grafia latină din Transnistria faptul că în vara şi toamna anului 2004 în timpul „asediului” instituţiilor respective de învăţământ şi mai ales la 1 septembrie 2004, în oraşele Tighina, Tiraspol şi Râbniţa au fost pregătite cantităţi enorme de material medical, folosit de către medici pentru acordarea primului ajutor răniţilor (bandaj, vată, spirt, apă oxigenată, soluţii de iod şi verde de briliant). Acest fapt demonstrează existenţa unui posibil scenariu de provocare a unor confruntări cu scop de reprimare şi înăbuşire a rezistenţei, la care s-a renunţat datorită rezonanţei internaţionale şi a criticilor dure aduse de către comunitatea internaţională regimului separatist. Profesorii şi elevii şcolilor respective sunt izolaţi, deoarece colaborarea şi contactul lor cu cadrele didactice de la alte instituţii de învăţământ din regiune este descurajat. În ultima perioadă, „autorităţile” transnis trene interzic orice participare a acestora la diverse întruniri, care sunt organizate la unele din aceste 7 şcoli. Totodată, deja al doilea an consecutiv, absolvenţii instituţiilor pedagogice din regiune nu mai au voie să-şi desfăşoare practica de studii la instituţiile „nestatale”.353 Încercările de a spori numărul unor astfel de şcoli au fost reprimate cu duritate. Într-adevăr, în timp ce sondajele neoficiale de opinie relevă că mulţi părinţi ar opta în favoarea predării limbii „moldoveneşti” în baza grafiei latine, apelurile de a se efectua un sondaj transparent au fost ignorate. Una din tentative, cunoscute opiniei publice, de a preda clandestin limba română într-o şcoală finanţată de „statul rmn” a eşuat. În Grigoriopol, corpul profesoral şi părinţii au fost calomniaţi de către organele mediatice locale, fiind etichetaţi drept „duşmani ai statului”. Unul câte unul, ei au fost “sfătuiţi” să-şi „reconsidere” opţiunea, fiind ameninţaţi cu pierderea serviciului, locuinţei etc. Copiii (şi pedagogii) au fost intimidaţi în timpul prezentării explicaţiilor privind motivele folosirii grafiei latine, iar oficialii locali au întreprins controale de rutină ale claselor pentru a se asigura că instruirea se face în modul “potrivit”. Asociaţia părinţilor şi pedagogilor a fost interzisă, iar preşedintele ei a fost arestat. Sporind în continuare presiunea, la începutul anului 2003, „co legiul ministerului educaţiei al rmn” a decis să “oblige conducătorii şcolilor româneşti să introducă curriculumul transnistrean până la data de 1 martie ori să clarifice statutul lor până la data de 1 aprilie 2004”.354 Evacuate (încă din 1992) rămân şi alte 2 instituţii de învăţământ din regiune şi anume: Universitatea de Stat din Tiraspol, transferat la Chişinău şi Colegiul de Medicină din Tighina, transferat în or.Ungheni. „Autorităţile” separatiste exercită presiuni constant asupra profesorilor şi a membrilor famililor lor. Astfel, copiii unei profesoare de la Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol, au fost maltrataţi de miliţia transnistreană. La 18.11.2005, Alexandru si Maxim Schibinschi, în vârstă de 12, respectiv 15 ani, au fost opriţi în drum spre şcoală de doi civili, care i-au somat să-i urmeze la secţia de miliţie. Copiii au fost duşi într-un subsol al secţiei de miliţie şi agresaţi, fiind loviţi peste picioare. Miliţienii au motivat reţinerea copiilor prin acţiuni de “curăţire a oraşului de vagabonzi”.355 Directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol Ion Iovcev a fost ameninţat la telefon de persoane anonime, iar caracterul mesajelor recepţionate purtau un caracter obscen şi de ameninţare la adresa sa şi a mem brilor familiei sale. Pentru a evita acuzaţiile, acestor mesaje li se redă conotaţie obişnuită sau uzuală, formă utilizată de structurile securităţii sovietice KGB-iste pentru a se ascunde adevăratul scop al acestora.356 Organele constituţionale de drept investighează această situaţie, în baza unei plângeri depuse de către directorul liceului, asistat de juriştii Asociaţiei Promo-Lex. Blocurile de studii ale Liceului „Evrica” din Râbniţa rămân în posesia ilegală ale „autorităţilor locale”,357 în timp ce administraţia şcolii arendează sălile unei grădiniţe de copii, unde în mod evident lipsesc toate condiţiile necesare procesului de învăţământ. Bunurile, inclusiv material didactic, mobilierul etc. au fost 349 „Autorităţile” transnistrene nu recunosc alfabetul latin. Explicaţie: Decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului cazul Ilaşcu ş.a. vs Rusia şi Moldova: „…autorităţile sovietice au impus scrierea în limba română cu caractere chirilice, care devenise astfel, “limba moldovenească”, şi care era pe planul secund după limba rusă (Notă: Extrase dintr-un document de informare din 10 iunie 1994 elaborat de către Centrul OSCE pentru prevenirea conflictelor cu privire la conflictul transnistrean. Acest document, publicat în engleză pe site-ul Misiunii OSCE în Moldova, era întitulat “Conflictul transnistrean: originile şi principalele probleme”). 350 Cele 7 instituţii de învăţământ au fost înregistrate de către autorităţile separatiste în calitate de instituţii „nestatale”, adică ale unui stat străin. Înregistrarea le permite să obţină statutul de persoane juridice pe teritoriul autoproclamatei republici nistrene. 351 Liceul „Mihai Eminescu” din Dubăsari este evacuat la Corjova, Liceul „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol începând cu anul 2002 este evacuat la Doroţcaia. Astfel, elevii şi profesorii sunt transportaţi zilnic în alte localităţi decât cele unde îşi au domiciliul, fiind verificaţi la posturi de către persoane înarmate, uneori în stare de ebrietate, care-i înjură şi ameninţă. Totodată, elevii acestei şcoli îşi fac studiile în schimbul 2, fapt ce crează multiple probleme atât elevilor cât şi administraţiilor şcolilor-gazdă. 352 În regiune, cu excepţia acestor şcoli, învăţământul este asigurat din banii publici. Părinţii copiilor acestor şcoli sunt de asemenea contribuabili ai bugetului local, fapt ce poate fi caracterizat drept discriminare. 353 Maria Roibu, Novaia Gazeta, 3 august 2005, ,,Молдавские школы: спокойное лето? ”. 354 Studiul elaborat de către Oldrich Andrysek şi Mihai Grecu „Dreptul la educaţie în Transnistria şi atitudinea comunităţii internaţionale”, publicat în revista „Helsinki Monitor” la finele anului 2003. 355 www.azi.md, 21.11.2005 356 www.azi.md, 21.11.2005 357 Guvernul Republicii Moldova a alocat peste 1 milion de lei (cca.100.000USD) pentru construcţia sălilor de studii

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova confiscate odată cu ocuparea sediului358 şi nu au fost întoarse instituţiei. La 1 septembrie 2004 elevii acestei şcoli au participat la careul solemn pe malul Nistrului, neavând posibilitatea să meargă în clasele de studii. Elevii Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol au organizat tradiţionalul careu în stradă, supravegheaţi de zeci de miliţieni şi timp de cîteva luni au mers la şcoală în alte localităţi din împrejurime (Copanca, r-l Căuşeni; Varniţa, r-l Anenii Noi şi mun.Tighina). Circa 5000 de copiii, care studiază în aceste şcoli sunt trataţi în mod diferit de către administraţiile locale şi de către unii localnici (sunt discriminaţi în raport cu semenii lor). Astfel, de exemplu, aceşti tineri nu au acces la sălile de sport pe motiv că sunt „duşmani şi trădători ai statalităţii transnistrene”. Totodată, unii profesori şi părinţi, fiind persecutaţi de reprezentanţii regimului ilegal,359 consideră că „nu există nici o consecvenţă în acţiunile negociatorilor”,360 care timp de 14 ani nu au reuşit să le asigure drepturile. Din cauza acestor probleme, persecuţii şi acţiuni de intimidare, numărul elevilor care se înscriu la şcolile cu predare în grafia latină se află în continuă scădere.361 Problemele educaţiei şi încălcările acestui drept nu se limitează la subiectul şcolilor cu predare în grafia latină. Situaţia este extrem de dificilă pentru copiii de etnie moldovenească/română, care nu au dreptul de a studia în limba română, fiind impuşi să studieze în limba „moldovenească”,362 cu predare în baza grafiei chirilice şi după un program de studiu „transnistrean”. Deoarece este o limbă inventată de sovietici, iar în regiune predomină limba rusă, practic lipseşte cu desăvârşire atât literatura editată la Chişinău cât şi ma terialul didactic şi manualele necesare acestor şcoli.363 Astfel, în mare parte, elevii studiază în baza manu alelor editate în perioada sovietică. Unii părinţi se văd obligaţi să-şi transfere copiii la şcolile ruseşti din re giune364 sau să plătească pentru lecţii particulare conform programului naţional de educaţie şi a manualelor editate la Chişinău.365 Profesorii, părinţii şi elevii din regiune nu au dreptul de a cere studierea în limba română, iar cei care anterior au făcut asemenea tentative au fost persecutaţi şi în final au renunţat. O altă problemă pentru sistemul de învăţământ „transnistrean” este cea a studiilor superioare. Instituţiile de învăţământ superior din regiune nu asigură condiţii egale tuturor. Limba de predare în marea majori tate a facultăţilor transnistrene este rusa, programele de studii fiind identice cu cele din Federaţia Rusă. Absolvenţii universităţilor din Moldova, România sau Occident nu se pot angaja la serviciu fără a par curge o procedură specială, numită „echivalare”, apreciată de către locuitori ca „filtrare”. Totodată, potri vit unor date „oficiale”, cca. 73% din absolvenţi studiază la instituţii universitare, astfel înregistrându-se un deficit al „braţelor de muncă”. În acest scop „autorităţile” separatiste intenţionează elaborarea unor strategii „de stat” privind reducerea numărului de studenţi şi completarea locurilor vacante ale profesiilor muncitoreşti.366 Potrivit presei locale, situaţia generală în domeniul educaţiei este gravă, astfel că în unele raioane ale re giunii, în special localităţile rurale, vârsta medie a cadrelor didactice este de 50-55 ani. Problema ce ţine de lipsa cadrelor este deasemenea foarte actuală pentru întreaga zonă. Baza metodică de studii este una foarte slabă şi nu corespunde cerinţelor actuale. În acelaşi timp, se evidenţiază educaţia „patriotică” a tinerilor faţă de „republica nistreană” şi „istoria” ei, bazată pe propagandă agresivă împotriva autorităţilor, legislaţiei şi Statului Republica Moldova. Educaţia în şcolile aflate sub controlul separatist este identică celei sovietice. Istoria şi propaganda separatistă poartă caracter de dictatură şi exclusiv pro-sovietic. Sălile de studii sunt lipsite de calculatoare, internet, literatura şi manualele necesare.

358 www.azi.md 23.09.2005: Şeful Misiunii OSCE în Moldova, Ambasadorul William Hill, a chemat autorităţile transnistrene să reîntoarcă clădirea confiscată de la şcoala moldovenească din Râbniţa. “Autorităţile locale din Râbniţa de facto au furat aceasta clădire. Ei trebuie sa întoarcă cladirea şcolii fără nici o întârziere şi careva condiţii”. 359 De exemplu, profesorii Liceului „Evrica” din oraşul Râbnita, au fost urmăriţi penal şi învinuiţi de “operaţiuni ilegale cu valută străină”, deoarece acceptă să primească salariul în lei moldoveneşti, precum şi de “eschivare de la plata impozitelor” (se are în vedere impozitele pe venit din salariile primite din bugetul R.Moldova). 360 www.azi.md, 10.10.2005, Afirmaţii ale directorul liceului teoretic “Evrica” din Râbniţa, Eugenia Halus. 361 Spre exemplu numărul elevilor Liceului “Evrica” din or.Râbniţa a scăzut de la circa 860 în 2002 la numai 470 în 2005. Unii părinţi recunosc că au fost forţaţi să-şi transfere copiii la alte şcoli imediat după incidentele din 2004, fiind ameninţaţi cu concedierea de la serviciu. 362 Pentru a înţelege „politica celor trei limbi oficiale” ale Transnistriei (rusă, ucraineană şi „moldovenească” în baza grafiei chirilice), este necesară o examinare într-un context mai larg. Mandatul OSCE orientat spre promovarea respectului pentru drepturile omului în general şi aplanarea tensiunilor ce ar putea declanşa violenţă, în particular, a contribuit la menţinerea păcii în regiune. Negocierea, nu fără succes, cu autorităţile de facto pe marginea acordării unor şcoli a dreptului, fie şi limitat, de a preda în baza grafiei latine, a fost posibilă printr-un compromis ce a permis unor astfel de şcoli „alternative” (private) să fie finanţate de la bugetul RM. Această binecuvântare internaţională a unei situaţii anormale a generat, totuşi, efecte nedorite. Primul dintre acestea se rezumă la faptul că în timp ce şcolile luptă pentru supravieţuire, autorităţile transnistrene au obţinut o carte blanche în ignorarea restului şcolilor de acest gen. De asemenea, nelinişteşte faptul că chiar şi emisarii OSCE sunt trataţi cu rezerve tot mai mari, iar eforturile lor de mediere devin, implicit, tot mai puţin rezultative. În concluzie, soarta acestor şcoli depinde de capriciile conducerii transnistrene. „RMN” se opune educaţiei în baza grafiei latine şi oricine încearcă să promoveze această opţiune este perceput ca adversar al sistemului. Un ordin al Ministerului Educaţiei al “rmn” din 18 august 1994 interzice în mod expres predarea în şcolile transnistrene a limbii moldoveneşti pe baza grafiei latine. /Oldrich Andrysek, Mihai Grecu Studiul „Dreptul la educaţie în Transnistria şi atitudinea comunităţii internaţionale”, 2003/ 363 “...trebuie menţionat că, chiar şi şcolile „moldoveneşti” oficiale din Transnistria, în care se predă în baza grafiei chirilice, se confruntă cu condiţii dificile. Şcolile sunt prost echipate cu materiale didactice, deoarece autorităţile nu manifestă interes pentru starea lor. Elevii din şcolile moldoveneşti trebuie să se mulţumească cu cărţi vechi, la propriu şi la figurat, datând din perioada sovietică, în timp ce colegii lor, ruşi şi ucraineni, sunt asiguraţi cu manuale moderne (unele donate de Rusia şi Ucraina). În consecinţă, un număr tot mai mare de părinţi îşi înscriu copiii în şcoli ruseşti, iar şcolile moldoveneşti continuă să fie părăsite. Conform unui raport al Ministerului Educaţiei al „rmn”, în 1999, deşi elevii de etnie română/moldoveană reprezentau 32,6% din numărul total al copiilor din Transnistria, numai 13% frecventau şcolile moldoveneşti. În instituţiile de educaţie specială şi superioară numai 6% erau “moldoveni”. / Oldrich Andrysek, Mihai Grecu Studiul „Dreptul la educaţie în Transnistria şi atitudinea comunităţii internaţionale”, 2003/ 364 Tot mai mulţi copii moldoveni din regiune sunt transferaţi de părinţi în şcoli ruse, deoarece acestea dispun de sedii adecvate şi manuale moderne, editate recent în Rusia. 365 Mulţi copii care studiaza în şcolile moldovenesti cu grafie chirilică îşi fac temele pe acasă în două rânduri de caiete: unul în grafie latină, altul în grafia slavă. Aceşti copii sunt sprijiniţi în taină de învăţătorii lor, fapt care îi ajută mai târziu să studieze la facultăţile din Moldova sau România. 366 Valentina Ghello, “vice-ministru al educaţiei”. Novaia Gazeta 31 august 2005 p.7 „Nakanune”

retrospectiva anului 2005

3.2.5. Dreptul la proprietate Dreptul la proprietate poate reprezenta una din cele mai importante soluţii pentru rezolvarea „ecuaţiei” transnistrene. În perioada celor 14 ani, în mare parte, proprietatea de stat a fost privatizată, iar oamenii de afaceri din regiune au acumulat, atât legal cât şi ilegal, un anumit capital. Evident că aceştia se tem de schimbări şi reforme, mai ales că privatizarea a fost desfăşurată în condiţii ilegale, care au avut drept scop atragerea de mijloace financiare pentru regimul separatist şi în special pentru grupul de persoane aflat la „guvernare”. Un alt scop, în viziunea opoziţiei din regiune, a fost sporirea interesului marilor companii ruseşti în existenţa enclavei.367 Un interes sporit au manifestat şi unii deputaţi ruşi (spre exemplu Viktor Alksnis şi Serghei Babuin), care susţin separatismul în Moldova pentru a profita economic din procesul de privati zare. Valoarea întreprinderilor strategice din regiune, privatizate ilegal de către reprezentanţii regimului de la Tiraspol este diminuat.368 Privatizarea a fost accelerată odată cu refuzul autorităţilor constituţionale de a semna „Memorandumul Kozak”, propus de Federaţia Rusă şi schimbarea orientării politice a Chişinăului spre Occident. De fapt, este posibil ca încălcările atât de brutale şi sfidarea atât de evidentă a comunităţii internaţionale şi legislaţiei Republicii Moldova să fi fost organizate intenţionat, pentru a sustrage atenţia autorităţilor constituţionale şi a opiniei publice internaţionale de la procesul privatizărilor ilegale. La 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare Legea R.Moldova cu privire la privatizarea întreprinderilor din partea de est a Nistrului, adoptată în octombrie 2004. Această lege anulează privatizările anterioare, efectuate de către autorităţile separatiste. Anterior, însă autorităţile Republicii Moldova au declarat că vor garanta totuşi dreptul la proprietatea privată, ceea ce crează confuzie. Totodată, referindu-ne în contextul respectării drepturilor omului trebuie să menţionăm că din acest punct de vedere, dreptul la proprietate pentru locuitorii din regiunea transnistreană a fost ignorat în proce sul privatizărilor. Astfel, aceştia nu au participat la procesul de privatizare contra bonuri patrimoniale, desfăşurat pe teritoriul controlat de către autorităţile constituţionale în perioada 1994-1995 şi nici la pro cesul ilegal de privatizare ale întreprinderilor transnistrene. Deasemenea, drepturile tuturor cetăţenilor Republicii Moldova au fost ignorate în cazul privatizării întreprinderilor transnistrene, care în momentul declarării Independenţei R.Moldova, au fost declarate bunuri ce aparţin întregului popor. Colapsul fostului „imperiu” sovietic şi devalorizarea rublei a adus în prag de sărăcie milioane de cetăţeni ai noilor state post-sovietice, ale căror resurse financiare erau garantate de statul sovietic şi depozitate în Banca de Economii a URSS. Recent, „autorităţile” transnistrene au anunţat o procedură pentru indexarea sumelor respective, similară cu cea aplicată în Moldova din 2002. O altă încălcare a dreptului la proprietate rămâne situaţia victimelor represiunilor politice din perioada stalinistă. Chia dacă în regiune au fost adoptate „acte normative”, care garantează dreptul victimelor sau al moştenitorilor de obţinere a unei compensaţii sau de retrocedare a bunurilor confiscate, naţionalizate etc., procedura privind realizarea acestui drept este practic imposibilă din diverse motive. Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată de către unii cetăţeni ai Republicii Moldova care au primit refuzul autorităţilor locale transnis trene în ceea ce priveşte eliberarea unor certificate sau a unor copii din arhivele locale privind proprietatea confiscată sau naţionalizată de către regimul sovietic. „Autorităţile” transnistrene refuză înregistrarea unor astfel de cereri sau expedierea răspunsurilor adresate cetăţenilor Republicii Moldova. Forţele paramilitare, dislocate ilegal în „zona de securitate” pe langă faptul că au limitat libera circulaţie a proprietarilor de terenuri agricole, deseori au adus atingere dreptului lor de proprietate asupra tehnicii şi materialelor agricole. Persoanele care au “îndrăznit” să încerce prelucrarea terenurilor au fost arestate şi amendate, iar tehnica, utilajul şi materialul agricol a fost sechestrat. Numai după achitarea unor sume enorme tehnica agricolă a fost reîntoarsă proprietarilor.369

3.2.6. Drepturile electorale Organizarea şi desfăşurarea unui scrutin electoral democratic şi autentic presupune respectarea unor anu mite criterii de bază, menite să asigure tuturor participanţilor (alegători sau concurenţi) condiţii egale. Caracterul democratic al scrutinelor electorale este determinat în mod decisiv de existenţa diverselor surse de informaţie dar şi de calitatea informaţiilor furnizate opiniei publice, accesul egal al tuturor forţelor poli tice la aceste surse de informare, transparenţa procesului electoral etc. Evident, toate acestea sunt posibile doar într-o societate democratică sau în una care cel puţin tinde în mod constant spre respectarea valorilor şi principiilor democraţiei moderne. Locuitorii regiunii transnistrene sunt lipsiţi de drepturile şi libertăţile lor fundamentale pe parcursul celor 14 ani de negocieri post-conflict, iar dreptul electoral al acestora este cel mai evident în acest sens. Practic, locuitorii din această regiune sunt forţaţi să participe la acţiuni de mimare a proceselor electorale.

367 “Moldova pe calea democraţiei şi stabilităţii. Din spaţiul post-sovietic în lumea valorilor democratice”, Editura Cartier 2005, Capitolul VI “Transnistria: riscuri şi provocări militare, politice şi de altă natură”, § 6.3 Procesul privatizărilor ilegale, p.137 368 De exemplu, Centrala Electrică Moldovenească a fost vândută unei companii “ruso-belgiene” la numai 29 mln USD, în timp ce unii experţi apreciază preţul real al acesteia la peste 200 mln. USD, având o capacitate de a produce peste 2 miliarde USD venit anual. 369 În septembrie 2005, după o astfel de situaţie, un fermier a fost reţinut, arestat şi mai târziu a achitat o amendă de cca. $1000 (venitul mediu al unui ţăran în Moldova este de circa $50 lunar).

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova În acest sens, Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată de unii locuitori ai s.Corjova370, raionul Dubăsari în legătură cu un fenomen care se repetă, practic, în fiecare an. Pentru scrutinele organizate de către autorităţile constituţionale, miliţia separatistă vizitează fiecare familie din localitate ameninţând membrii acestora cu sancţiuni şi persecuţii, în cazul în care vor participa la alegeri constituţionale. Totodată, pen tru scrutinele sau referendumurile organizate de către forţele separatiste, miliţia vizitează din nou fiecare familie din Corjova, de această dată ameninţând locuitorii cu persecuţii în cazul în care nu se vor prezenta la urnele de vot. De asemenea, la alegerile din decembrie 2005 în scopul asigurării prezenţei la urne a unui număr cât mai mare de „cetăţeni”, anunţându-se organizarea unei loterii după desfăşurarea scrutinului, de către reprezentanţii unor concurenţi au fost distribuite materiale publicitare numerotate, care au permis acestor candidaţi şi organelor represive să controleze prezenţa şi identificarea alegătorilor. Totodată, miliţia locală a chemat populaţia la urne prin intermediul unui amplificator, instalat asupra unui automobil. Astfel de metode au fost testate anterior în or.Dnestrovsk, Ucraina, fiind calificate de către locuitori ca acţiuni de intimidare, ameninţare pentru unii şi de „corupere” pentru alţii. În timpul alegerilor organizate de către autorităţile constituţionale, forţele paramilitare separatiste se află în alertă, verifică orice persoană „suspectă” şi recurg la persecuţii împotriva celor care încearcă să-şi exer cite dreptul electoral în mod liber. Spre exemplu, în aceiaşi localitate Corjova, o persoană a fost reţinută în timpul recensământului din toamna anului 2004, iar actele şi documentele sale au fost confiscate, separatiştii obţinând astfel informaţii cu privire la persoanele chestionate. Autorităţile Republicii Moldova nu au reacţionat şi nu au întreprins nimic în vederea recuperării acestor acte şi a protejării persoanelor, fapt ce poate fi considerat drept unul de indiferenţă faţă de viaţa, sănătatea şi drepturile cetăţenilor săi din regiune. În perioada alegerilor, forţele separatiste recurg la diverse acţiuni de intimidare a populaţiei, instaurând o „stare excepţională”, organizând aplicaţii militare demonstrative cu utilizarea tehnicii moderne şi a amplifi catoarelor, concentrează trupe, muniţii şi tehnică blindată militară spre zona de securitate. Toate acestea sunt menite să descurajeze cetăţenii Republicii Moldova de a participa liber şi în siguranţă la scrutinele electorale organizate de către autorităţile constituţionale. Având un aparat represiv impresionant de tip stalinist,371 care controlează în întregime situaţia, în regiune acced la putere doar persoane docile regimului şi clanului Smirnov. Puţinele încercări ale unor persoane in dependente au purtat un caracter de aventură, deoarece alegerile sunt falsificate372 de către reprezentanţii regimului separatist.373 Totodată, securitatea locală şi „organele de drept” se mobilizează împotriva concurenţilor care exprimă o poziţie anti-separatistă, optând pentru integrarea paşnică şi democratică a re giunii în cadrul Statului Republica Moldova. Astfel, în cadrul alegerilor din martie 2005, în or.Râbniţa au fost distribuite foi volante şi afişe374 cu conţinut ameninţător la adresa unui asemenea concurent. Deasemenea, Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată asupra unor falsificări evidente, admise de către „organele electorale” şi „instanţele de judecată” locale, pentru a nu permite alegerea unor astfel de persoane în funcţii pub lice,375 asigurând victoria candidatului susţinut de către regimul separatist. Cazul concurentului electoral Catan Alexei din Râbniţa este evident în acest sens. Falsurile nu au fost luate în calcul de către „instanţa de judecată” şi de „organele electorale”, care au decis cu diferenţa de 1 vot, victoria contra-candidatului lui Alexei Catan. Alexei Catan este preşedintele Comitetului părintesc al Liceului cu predare în limba română „Evrica” din or.Râbniţa. Organizarea unor alegeri libere şi corecte, care ar corespunde cerinţelor internaţionale, nu convine regimu lui separatist, deoarece s-ar demonstra ilegalitatea pretenţiilor invocate de clanul Smirnov în numele tu turor locuitorilor regiunii în vederea obţinerii unei largi autonomii sau a separării regiunii. Totodată, fără desfăşurarea unui scrutin în condiţii democratice şi libere376 nu poate fi discutată sau acceptată soarta regiunii respective. Pentru ideile şi curajul lor de a critica acţiunile „autorităţilor” separatiste, unii lideri din opoziţia locală (anterior foşti adepţi şi funcţionari ai regimului separatist) au fost prigoniţi, fiind înregistrate cazuri de hărţuire, defăimare, ameninţare etc. În 2004 – 2005 „autorităţile” separatiste au organizat un referendum privind revocarea deputatului Radcenco. Rezultatele nu au fost confirmate din cauza prezenţei insuficiente a electoratului la urne.

370 Localitatea Corjova, r-l Dubăsari este situată în partea stângă a r.Nistru. În 1992, corjovenii au luptat împotriva regimului de ocupaţie străină, însă după semnarea Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, pacificatorii ruşi au permis forţelor paramilitare separatiste să ocupe localitatea. Astfel, timp de 13 ani localitatea se află sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale, însă sub control separatist. 371 Potrivit unor estimări, cca.1/3 din bărbaţii angajaţi în câmpul muncii activează în diverse structuri militare sau paramilitare 372 Potrivit raportului Freedom House: La alegerile “prezidenţiale” din 2001 în or.Râbniţa, Smirnov a acumulat 103% 373 În luna decembrie 2005 a fost mimată schimbarea de putere în sovietul suprem - “parlamentul” local. Persoanele care au preluat conducerea „organului legislativ”, deşi mai tineri - nu reprezintă opoziţia din regiune, nu sunt oponenţii grupului „Smirnov”, nu s-au pronunţat niciodată împotriva abuzurilor de drept săvârşite anterior şi au adoptat poziţiile exprimate pe parcursul anilor 1990-2005 de către regimul ilegal. 374 Materialele nu conţineau careva informaţii despre autori şi distribuitori 375 Dmitry Rupel, OSCE: “Situaţia curentă în Transnistria, privind libertatea de expresie şi libertatea presei, precum şi pluralismul politic, nu creează o atmosferă prielnică pentru alegeri democratice în regiune”, referindu–se la eventualitatea delegării unor reprezentanţi OSCE pentru evaluarea condiţiilor de desfăşurare a unor alegeri libere în Transnistria. 376 Aceasta ar fi posibil prin implementarea „Planului 3D” (Demilitarizare, Decriminalizare şi Democratizare), fiind cea mai calitativă şi una dintre cele mai apreciate strategii de durată, propusă de societatea civilă din Moldova.

retrospectiva anului 2005

3.2.7. Dreptul de asociere Faptul că în regiune lipsesc acţiuni democratice de protest nu există o opinie publică informată şi societate civilă activă este o confirmare incontestabilă a faptului că în regiunea controlată de „autorităţile” sepa ratiste a fost instaurat un regim totalitar, bazat pe suprimarea legilor Republicii Moldova şi a drepturilor omului. În cazul în care au totuşi loc careva încercări de a organiza astfel de acţiuni, imediat drumurile sunt blocate, fiind concentrate trupe ale miliţiei şi poliţiei politice (MGB), care întreprind toate măsurile posibile pentru a stopa aceste acţiuni.377 Anterior, în toamna anului 2004 forţele paramilitare au lichidat orice rezistenţă reală, opusă de către cei circa 3000 de angajaţi ai Căilor Ferate din Tighina, în momentul în care aceştia şi-au manifestat indignarea de faptul că vor fi disponibilizaţi odată cu stoparea activităţii întreprinderii ocupate de către separatişti.378 “O parte componentă a politicii promovate de regimul separatist o constituie crearea de organizaţii de tine ret pentru formarea corespunzătoare a unor concepţii rudimentare, de esenţă radicală, asupra proceselor sociale curente. Acest segment prezintă un pericol deosebit, întrucât formează viziunile naţionaliste ale tineretului, care este înclinat spre mijloace radicale în exprimarea atitudinilor sale. Pe teritoriul enclavei au fost create şi funcţionează organizaţiile ultraşovine de tineret „Uniunea transnistreană a tineretului pa triotic” „Viteaz”, „Liga tineretului slav” şi o serie de altele mai mici. Sub controlul MGB, aceste organizaţii convoacă cu regularitate, la tabăra de antrenament de lângă satul Ternovca, reuniuni după modelul militar. Acţiunile întreprinse au vizat intimidarea şi aplicarea forţei în raport cu cetăţenii aflaţi în opoziţie faţă de regim, un pogrom la cimitirul evreiesc din oraşul Tiraspol în martie 2004 etc. Asupra acestui din urmă fapt merită să ne oprim în detaliu. Pogromul a fost fără precedent ca durată. Acesta a început la 13 martie şi a continuat până pe 30 martie inclusiv. Criminalii au distrus peste 20 de monumente funerare, iar altele circa 50 au fost profanate. În pofida faptului că au fost sesizate, atât miliţia, cât şi administraţia municipală nu au întreprins absolut nici un fel de măsuri pentru a pune capăt profanărilor şi a-i reţine pe criminali”.379 Societatea civilă din regiune se constituie din peste 600 de organizaţii neguvernamentale, care în mare parte, sunt create sau controlate de poliţia politică (MGB, succesorul local al KGB-ului). Această structură abordează fiecare organizaţie şi fiecare individ separat, astfel că metodele aplicate sunt diferite. Unii dintre liderii organizaţiilor respective au devenit cunoscuţi opiniei publice prin acţiunile lor cu caracter xenofob,380 agresiv şi radical.381 Aceste organizaţii sunt controlate de către unul din liderii MGB-ului local, Dmitry Soin, aflat în căutare internaţională pentru infracţiuni de omor. Totodată, mişcările şi organizaţiile respective de tineret sunt susţinute şi încurajate de diverse forţe politice şi chiar oficiale din Federaţia Rusă. Spre exem plu, în iunie 2005, Modest Kolerov, şeful direcţiei pentru relaţii interregionale şi culturale cu ţările străine a administraţiei preşedintelui Federaţiei Ruse, în cadrul întrevederii sale la Tiraspol cu membrii organizaţiei de tineret “Proryv”, a declarat că absolvenţii universităţii din Tiraspol vor fi solicitaţi în Rusia. “Pentru a ridica Franţa a fost nevoie de un Napoleon. Dacă Transnistria, cu spiritul ei social activ, cu tineretul său, care s-a obişnuit să se afle în centrul evenimentelor, va începe să furnizeze în Rusia “corsicani”, acest lucru va influenţa, fără îndoială, viaţa socială şi politică din Rusia”.382 În acest context, trebuie să menţionăm faptul că tinerii din Tiraspol sunt implicaţi în diverse acţiuni şi activităţi propagandistice, care au drept scop evitarea „educării democratice” a tinerilor. În acest sens, în septembrie 2005 la Tiraspol a fost înfiinţată Şcoala Superioară de Ştiinţe Politice “Ernest Che Gue vara”. După numai 3 luni de zile, atât durează cursurile la această instituţie, studenţii transnistreni devin “specialişti” în domeniul tehnologiilor PR şi ştiinţe politice. Scopul, anunţat de către liderul acestei şcoli, este prevenirea revoluţiilor portocalii în regiune şi consolidarea statalităţii transnistrene. În acelaşi timp, au fost înregistrate cazuri de persecuţie, urmărire şi intimidare a reprezentanţilor din opoziţie (un deputat local şi unul regional, care activează în cadrul unei organizaţii pentru apărarea drep turilor omului), fiind constatate şi acţiuni îndreptate spre lichidarea lor fizică.383 Au fost organizate atacuri directe la adresa acestor doi oameni. Mai întâi, in blocurile in care locuiesc au fost difuzate foi volante cu mesaje de ameninţare la adresa acestora, în care se spune că ei sunt maniaci, bolnav psihici şi prezintă pericole pentru copii şi bătrâni, de aceea oamenii nu trebuie să părăsească domiciliile noaptea sau sa lase copiii nesupravegheati. Totodată, în oraşul Tiraspol cativa tineri au purtat un sicriu pe care erau lipite por tretele unuia dintre aceşti lideri – A.Radcenco, iar uşa apartamentului acestuia a fost incendiată de trei ori. Nicolae Buceaţchi a fost stropit cu vopsea rosie de către un tânăr. 377 Spre exemplu, la 7 octombrie 2005 locul predestinat pentru construcţia bisericii a fost înconjurat de câteva automobile ale miliţiei şi de zeci de miliţieni şi persoane în civil (de presupus MGB). S-a recurs la intimidarea şi ameninţarea bătrânilor care intenţionau iniţierea lucrărilor de construcţie, ameninţarea colaboratorilor organelor de drept (reprezentanţii Procuraturii şi poliţiei Dubăsari), arestând totodată un reprezentant al Asociaţiei Promo-Lex şi un ziarist de la Chişinău. 378 http://www.azi.md/news?ID=30680 din 3 septembrie 2004 379 Cotidianul Flux nr.31 din 2 septembrie 2005 www.flux.md 380 În 1994-1995 reprezentanţii unor astfel de organizaţii au participat la devastarea şcolilor cu predare în grafia latină din regiune. Ulterior, aceste grupări au fost reorganizate de nenumărate ori, fiind modificate denumirile organizaţiilor. 381 Spre exemplu, organizaţia „Proryv” a organizat în 2005 diverse acţiuni de protest, rupând drapelul OSCE de pe sediul acestei organizaţii în regiune etc. „Misiunea OSCE în Moldova constata cu regret acţiunile de huliganism neînsemnat săvârşite de către „Proryv” în faţa Misiunii OSCE la Tiraspol. Exprimarea opiniei politice într-un mod civilizat nu include cauzarea daunei proprietăţii private şi folosirea unui discurs înjurător. .... „Proryv” utilizează anume această variantă”, se arăta într-o declaraţie a Misiunii OSCE în Moldova. 382 Publicaţia austriacă Die press, preluată de www.azi.md 21.06.2005 articolul „Emisarii Kremlinului la Tiraspol încurajează tinerii din Transnistria să intre în conflict cu autorităţile de la Chişinău” 383 Ziarul «Человек и его права»

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova V.Bodnar, unul din reprezentanţii Tiraspolului în cadrul Comisiei Unificate de Control şi liderul comunităţii ucrainene din regiune a fost demis din ambele funcţii imediat după ce a afişat culoarea portocalie în susţinerea forţelor politice democratice din Ucraina, conduse de V.Iuşcenko, care în 2005 au câştigat alegerile.384 Motivul anunţat la adunarea membrilor asociaţiei ucrainene respective a fost – avansarea întro altă funcţie, fapt pentru care au votat imediat toţi cei prezenţi. Din cauza persecuţiilor s-au refugiat din regiune şi unii reprezentanţi ai societăţii civile. Astfel, liderul Asociaţiei „Pro-Europa” a declarat că organizaţia pe care o reprezintă este nevoită să activeze ilegal în Transnistria, deoarece ea a fost închisă după declaraţiile împotriva Memorandumului Kozak făcute de reprezentanţii ei în 2003, urmate de intentarea unui dosar penal pentru “subminarea regimului constituţional” al autoproc lamatei R.M.N. Asociatia Promo-Lex a constatat că în 2005, odată cu implicarea membrilor săi în acţiuni de promovare şi apărare a drepturilor omului în regiunea de est a Republicii Moldova, s-au înregistrat unele situaţii de intimidare a membrilor organizaţiei, exprimate prin încercări de urmărire385, de interceptare a telefoanelor, forţare a uşii de la biroul organizaţiei, precum şi realizarea unor reportaje cu caracter de defăimare, calom niere şi dezinformare la unele posturi TV din Tiraspol. Prezenţa şi activitatea unor organizaţii sau partide politice care ar promova valorile democratice şi ideea unui stat integru nu poate fi tolerată în Transnistria.386 “Constituţia” şi “legislaţia” transnistreană califică astfel de organizaţii, partide sau opinii drept “atentat la statalitatea republicii nistrene”. În acelaşi context, constatăm lipsa unor atitudini din partea autorităţilor constituţionale. Locuitorii din regiune invocă inactivi tatea societăţii şi a statului moldovenesc. Atât autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova cât şi diverse organizaţii donatoare au avut o atitu dine rezervată faţă de consolidarea societăţii civile din Transnistria. Cercetătorii Tony Voux şi Jan Barrett, în urma unui studiu efectuat în 2003 au concluzionat următoarele: “Donatorii au nevoie de organizaţii nongu vernamentale în regiune pentru a-şi implementa programele, dar nu acordă prea multă atenţie dezvoltării acestor asociaţii...”. “...Este important să admitem că mai ales în Transnistria obiectivul este de a dezvolta societatea civilă mai degrabă decât de a pune în practică anumite proiecte. Aceasta implică necesitatea unor relaţii pe termen lung şi mai multă libertate pentru organizaţiile nonguvernamentale. Există posibilităţi de a lucra cu societatea civilă din Transnistria mai ales pentru dezvoltarea organizaţiilor...”.387 Între timp, în decembrie 2005, liderul regimului ilegal de la Tiraspol, Igor Smirnov, a interzis activitatea organizaţiilor neguvernamentale finanţate de către instituţii şi organizaţii internaţionale. Acest fapt însă nu descurajează populaţia din regiune, deoarece un număr tot mai mare de transnistreni îşi înregistrează organizaţiile la Chişinău sau în localităţile aflate sub controlul autorităţilor Republicii Moldova şi îşi desfăşoară activităţile, în mare parte pe teritoriul controlat de acestea. Deoarece în capitala Republicii Moldova studiază tot mai mulţi tineri din regiunea transnistreană, unde în mod evident, nu-şi pot realiza deplin drepturile, aceştia au fondat o asociaţie neguvernamentală la Chişinău pentru a promova şi apăra drepturile studenţilor din regiunea respectivă. Sindicatele locale sunt de asemenea controlate de reprezentanţii regimului separatist. Din teamă sau din alte motive, nu se aude vocea liderilor şi a reprezentanţilor sindicali nici în ceea ce priveşte subiectul privatizărilor ilegale, fiind astfel încălcate flagrant drepturile angajaţilor.

3.2.8. Dreptul la muncă şi protecţie socială Mai întâi de toate, vom aminti situaţia şcolilor cu predare în grafia latină:388 odată cu încălcarea dreptului la educaţie al părinţilor şi elevilor, „autorităţile” separatiste încalcă dreptul la muncă al profesorilor de la aceste instituţii. Totodată, presiunile asupra părinţilor sunt efectuate la locurile de muncă, fiind o metodă sovietică de control a societăţii. Activităţile „educative” cu elementele „dificile ale societăţii” sunt puse în sarcina administraţiei întreprinderii, împreună cu serviciile de securitate locală. Soţii profesorilor sunt o altă categorie de persoane hărţuite şi aflate sub presiune la locul de muncă, prin intermediul cărora se încearcă deteminarea profesorilor să renunţe. Dreptul la muncă este grav afectat locuitorilor din zona de securitate. Spre exemplu, locuitorii din s.Corjova sunt obligaţi să accepte „cetăţenia Transnistriei” pentru a obţine sau pentru aşi menţine funcţia deţinută la întreprinderile din or.Dubăsari. În caz contrar, în calitatea lor de „cetăţeni străini” li se reţine suplimentar aproximativ 30% din salariu. Aceiaşi situaţie a fost atestată în s.Varniţa. Deoarece regiunea este militarizată (cca.1/3 din bărbaţii angajaţi în regiune sunt reprezentanţi ai di verselor structuri militare, paramilitare sau de forţă), regimul separatist necesită sume enorme pentru întreţinerea acestora. În acest context, se înregistrează tot mai multe cazuri când persoanelor bolnave

384 În regiunea transnistreană forţele pro-ruseşti conduse de Victor Ianucovici au obţinut peste 90% din voturi 385 La 12 iulie 2005 Promo-Lex a organizat o masă rotundă cu tematica “Libertatea şi siguranţa persoanei în regiunea Dubăsari”, solictând transferarea trupelor pacificatoare din or.Vadul-lui-Vodă spre traseul rutier Râbniţa-Dubăsari-Tiraspol. La 19 iulie 2005 organizatorii au fost reţinuţi de către pacificatorii ruşi. 386 De exemplu, activităţile organizaţiei “Integritate” au fost imposibile, iar în 2003-2006 au fost înregistrate cazuri în care reprezentanţii societăţii civile din Chişinău au fost reţinuţi, interogaţi, şi “expulzaţi” din teritoriul controlat de regimul ilegal de la Tiraspol. 387 Tony Vaux şi Jan Barrett, “Interese în conflict. Moldova şi impactul Transnistriei”, Humanitarian Initiatives, 2003 388 vezi capitolul Dreptul la educaţie

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 li se retrage grupa de invaliditate pentru a nu li se achita pensia. Totodată, Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată de un locuitor al regiunii, care printre altele a menţionat fenomenul „morţii subite a bătrânilor din localităţile rurale”. Această persoană a constatat faptul că într-o anumită perioadă au decedat foarte mulţi pensionari ori persoane ce urmau să se pensioneze în viitorul apropiat. Toate aceste persoane aveau aceleaşi simptome şi nu acuzau careva dureri, nu se internau în spitale şi nu li se administra vreun trata ment. Situaţia descrisă se referă la o localitate rurală, compusă din moldoveni şi ucraineni, care în mare parte locuiesc în localităţile rurale şi sunt lipsiţi de asistenţa medicală calificată, protecţie socială, justiţie, informare etc. Adevărata amploare a fenomenului respectiv nu poate fi deocamdată cunoscută opiniei pub lice şi autorităţilor Republicii Moldova. Timp de 15 ani, întreprinderile din regiune au degradat continuu. Potrivit experţilor, cca 70-80% din uti lajul întreprinderilor din regiune sunt învechite şi deseori nu mai pot fi exploatate. În pofida acestui fapt, activităţile multor întreprinderi au continuat în 2005, supunând riscului viaţa şi sănătatea angajaţilor. Ast fel, numai în primele 3 luni ale anului 2005 au decedat 6 oameni.389 Odată cu adoptarea Legii Republicii Moldova cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), nr.173 din 22.07.2005, autorităţile constituţionale, pentru prima dată au adoptat un set de acte normative, ce garanteaza clar drepturile locuitorilor din regiunea transnistreană. Garanţiile se refera la pastrarea nivelului existent de protectie sociala (salarii, pensii, burse, facilitati sociale, inlesniri, adaosuri, deservire medicala) si prevede accesul la servicii sociale pentru toate categoriile populatiei din regiune. Nivelul protectiei sociale in regiune nu va fi mai scăzut decât cel stabilit prin legislatie pentru întreaga ţară. Totodată, Guvernul Republicii Moldova garantează păstrarea locurilor de munca pentru colaboratorii organelor de forţă din regiunea transnistreană (“miliţie”, “vamă”, “serviciul de grăniceri”), pentru lucrătorii procuraturii, instanţelor judecătoreşti, avocaturii, notariatului, precum şi accesul lor la funcţii similare pe întreg teritoriul Republicii Moldova (cu excepţia conducatorilor şi colaboratorilor aparatului central al „ministerului securităţii de stat”). Deasemenea, Moldova garantează respectarea vechimii în munca, pentru exercitarea funcţiilor respective. Potrivit presei de opoziţie din regiune, cca 60% din populaţia aptă de muncă se află în şomaj. Situaţia la acest capitol fiind catastrofală în localităţile rurale, deoarece caracterul economiei din regiune este dirijist şi arbitrar, or, sistemul gospodăriilor colective după modelul sovietic şi-a demonstrat ineficienţa, iar utiliza rea lui în continuare nu generează decât pierderi. Agricultura colectivă încă prezentă în regiunea de est a Republicii Moldova se confruntă cu probleme dificile. Peste 90% din întreprinderile rurale (cu profil agrar, adică gospodării colective de tip sovietic “colhoz”, “sovhoz”) sunt ineficiente.390

3.2.9. Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie Drepturile la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie sunt larg exersate în inima şi mintea individului. Numai atunci când omul îşi manifestă gândurile şi credinţa, statul află despre existenţa şi caracterul lor, iar dreptul la libertatea de exprimare nu este numai o temelie a democraţiei, dar şi o condiţie prealabilă pentru exercitarea a numeroase alte drepturi şi libertăţi ale omului.391 În condiţiile dictaturii instaurate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, populaţia din regiune nu îşi poate manifesta liber credinţa şi gândurile sale, nu dispune de libertatea de exprimare şi informare. Totodată, în regiune nu sunt tolerate alte culte şi religii decât cea ortodoxă rusă. De exemplu, parohul Bot nari a batjocurit un mormânt evanghelist din s.Roghi.392 „Autorităţile” locale separatiste de la Dubăsari interzic construirea unei bicerici393 în localitatea Corjova, motivând că actele eliberate de autorităţile constituţionale nu sunt valabile. Patriarhia Ortodoxă Rusă394 ezită să se implice în apărarea drepturilor enoriaşilor din Corjova pentru a nu crea probleme liderilor separatişti, pe care anterior i-a decorat cu înalte distincţii ale acestei Biserici. Situaţia rămâne încordată şi în localitatea Roghi, unde Biserica construită de un grup de enoriaşi locali a fost ocupată de reprezentanţii Tiraspolului, iar preşedintele Consiliului Parohial Roghi, Iurie Vidru a fost izgonit din sat395 şi declarat “duşman al poporului transnistrean”.396 Un fenomen „original” pentru acest capitol a fost observat de către Tony Vaux şi Jan Barrett într-un studiu pe tema conflictului transnistrean, întitulat „Interese în conflict. Moldova şi impactul Transnistriei”, elaborat în 2003 cu suportul DFID. Experţii au constatat o relaţie extrem de strânsă între „autorităţile” transnistrene (menţionate ca „stat”) şi Biserica Ortodoxă: „...în schimbul unor concesiuni pentru petrol, zahăr etc., Bi serica susţine statul. Biserica este ca o mare casă de comerţ, spunea un observator…”. 389 390 391 392 393 394 395

Acestea sunt doar cazurile înregistrate, însă deobicei cazurile nu sunt înregistrate pentru a nu crea imagine negativă şi pentru a evita achitarea compensaţiilor etc. “Agricultura de dincolo de Nistru: O barcă spartă care se duce la fund”, publicat în ziarul “Timpul de dimineaţă” nr.221 din 6 mai 2005, www.timpul.md Ghid (Vade-mecum) al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului Cotidianul Flux, nr.48 din 22.12.2005, www.flux.md Biserica din această localitate a fost distrusă de sovietici Atât Parohia din Corjova cât şi cele din raioanele de est se subordonează Patriarhiei Ortodoxe Ruse Localitatea Roghi, la fel ca şi Corjova se află sub dublă jurisdicţie, fiind prezente atât autorităţile publice locale constituţionale cât şi reprezentanţii „autorităţilor” separatiste. Organele de drept ale Republicii Moldova nu au acces pe teritoriul acestei localităţi, fiind împiedicaţi de miliţia transnistreană. 396 Cotidianul Flux nr.48 din 22 decembrie 2004 www.flux.md

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

3.2.10. Dreptul la ocrotirea sănătăţii Asistenţa medicală din Republica Moldova nu corespunde cerinţelor minime sau standardelor occidentale, însă datorită reformelor implementate precum şi a sprijinului acordat de către comunitatea inernaţională, în comparaţie cu situaţia din regiunea transnistreană, condiţiile sunt mult mai favorabile pentru tratarea, investigarea şi consultarea medicală a persoanelor. Numărul locuitorilor din regiunea transnistreană care se adresează pentru asistenţă medicală la instituţiile din dreapta Nistrului este în continuă creştere.397 Ei afirmă că preferă să procure poliţa de asigurare şi să obţină cetăţenia Republicii Moldova pentru a putea beneficia de o asistenţă medicală calificată şi de o ati tudine umană. În luna mai 2005 a avut loc un caz care descrie perfect situaţia privind condiţiile sectorului sanitar din regiunea transnistreană şi relaţiile instituţiilor de profil de pe cele două maluri ale Nistrului. Astfel, Na talia Rusu din Năpadova, raionul Floreşti s-a adresat de urgenţă medicilor din or.Camenca398 în legătură cu agravarea stării sănătăţii fetiţei sale de 1 an. Medicii din Camenca au declarat că nu sunt în stare să acorde ajutorul necesar şi au solicitat asistenţa colegilor lor de la Chişinău, inclusiv implicarea Aviaţiei Sanitare pentru transportarea copilului aflat în stare foarte gravă. Mai târziu, mama copilului a afirmat că Aviaţia Sanitară din Chişinău nu a plecat spre Camenca din motiv că această localitate se află sub controlul regimului separatist, în timp ce medicii din capitala Republicii Moldova au invocat motivul lipsei legăturii telefonice cu malul stâng al Nistrului.399 De fapt, aceste 2 probleme caracterizează starea reală a situaţiei. Reprezentanţii autorităţilor Republicii Moldova invocă lipsa accesului pe acest teritoriu fără a încerca să-şi exercite drepturile şi să respecte obligaţiile sale în acest spaţiu în vederea asigurării şi garantării vieţii, sănătăţii şi drepturilor omului în zonă. Pe de altă parte, o astfel de abordare a situaţiei descurajează locuitorii din Transnistria să-şi manifeste deschis opţiunea de reintegrare a ţării, deoarece aceştia sunt conştienţi de faptul că vor urma represaliile din partea separatiştilor, iar autorităţile constituţionale nu vor întreprinde nimic întru apărarea drepturilor lor. „Autorităţile” transnistrene de profil nu recunosc specializările şi stagiile efectuate în Republica Moldova şi din acest motiv, medicii de pe cele 2 maluri ale Nistrului practic sunt lipsiţi de orice comunicare. Spre exem plu, pentru a trata pacienţii cu insuficienţă renală este nevoie de studii temeinice şi de experienţă solidă. Or, Republica Moldova are o experienţă bogată în acest domeniu, prima secţie de hemodializă fiind deschisă încă în 1980. Insăşi medicii din regiune recomandă pacienţilor să se adreseze colegilor de la Chişinău, unde se găseşte Centrul de cardiologie, neurologie, diagnostic, oncologic, precum şi medici cu experienţă şi o infrastructură adecvată. Tot în Chişinău activează şi singurul centru de transplant renal din ţară. În acelaşi timp, multe femei din localităţile transnistrene preferă să nască în maternităţile din partea de vest a râului Nistru. Pentru a realiza acest lucru, acestea vin din timp la rudele lor din Chişinău pentru a putea fi duse de ambulanţă la maternitate.400 Conflictul din Transnistria a avut un impact negativ asupra situaţiei demografice şi a ocrotirii sănătăţii populaţiei din regiune.401 De exemplu, în 2003, rata natalităţii în regiune a fost cu 40% mai mică decât pe malul de vest al Nistrului, iar rata mortalităţii mai mare. De asemenea, aici a fost înregistrată o înaltă rată a mortalităţii infantile, situaţie care reflectă calitatea inadecvată a serviciilor medicale în timpul gravidităţii şi naşterilor. Şi avortul este utilizat în Transnistria ca metodă principală a reglării fertilităţii. În regiunea de est se atestă o incidenţă mare a infecţiilor cu transmitere sexuală, precum şi a sarcinilor nedorite în rândul adolescenţilor. Majoritatea cazurilor noi de infectare cu HIV/SIDA înregistrate în primele luni ale anului 2005 în Republica Moldova sunt cazuri atestate în regiunea transnistreană. Transnistria încă mai utilizează modelul tradiţional de sănătate publică de tip sovietic, „Semaşko”, în care terapeutul de sector este „per soana cheie” în domeniul acordării asistenţei medicale primare. Nu există o reţea structurată a serviciilor de planificare familială, lipsesc oportunităţile pentru tineret a unor servicii furnizate pe bază confidenţială, nu este cunoscut şi nu există regulamente, infrastructură sau resurse umane instruite pentru prestarea unor astfel de servicii. Abia în anul 2005, cu sprijinul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), în or. Camenca402 a fost inaugurat primul Centru de Sănătate Reproductivă din regiune, care este dotat cu echipament medical modern şi cu produse de calitate în sănătatea reproducerii, iar personalul medical, angajat aici, a urmat un curs de instruire organizat de UNFPA.403 Cea mai mare problemă a ramurii ocrotirii sănătăţii din regiune rămâne finanţarea. Medicii din regiunea de est afirmă că instituţiile medicale nu dispun întotdeauna de necesarul de medicamente.

397 http://www.flux.md/news/modb2.php?action=show&idu=13550&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Social 398 Natalia Rusu s-a adresat medicilor din Camenca, deoarece localităţile Năpadova şi Camenca sunt vecine, însă situate pe diferite părţi ale râului Nistru. or.Camenca se află sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol. 399 „De ce Aviaţia Sanitară nu are nici un elicopter?”, Ziarul “Timpul de dimineaţă”, nr.228 din 27 mai 2005, www.timpul.md 400 Fiind o urgenţă, naşterea nu poate fi refuzată de instituţiile medicale din capitală, care le acordă asistenţa necesară, indiferent de faptul dacă dispun sau nu de cetăţenia Republicii Moldova sau de poliţa de asigurare. Sigur că atunci când nu au poliţă de asigurare trebuie să plătească, dar, de multe ori, refuză s-o facă. Specialiştii sunt de părere că autorităţile publice locale din regiunea transnistreană ar trebui să achite costurile legate de aceste servicii. www.flux.md 401 Potrivit unui studiu în domeniul sănătăţii reproductive, realizat în luna noiembrie 2005 în regiunea transnistreană de către Biroul Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) în Republica Moldova. 402 Se află la nordul regiunii transnistrene 403 www.flux.md Studiu şi material realizat decătre Natalia Costaş, publicaţia FLUX (Chişinău) şi de către Angelica Jelnova, publicaţia „Novaia gazeta” (Râbniţa), în cadrul proiectului Centrului Independent de Jurnalism „Consolidarea relaţiilor de colaborare dintre jurnaliştii din toate regiunile Republicii Moldova”, care este parte componentă a programului „Crearea unui cadru de relaţii paşnice în Republica Moldova”, administrat de către secţia DFID din cadrul Ambasadei Marii Britanii la Chişinău şi finanţat de Fondul Guvernului Marii Britanii pentru prevenirea conflictelor din Rusia şi statele CSI

retrospectiva anului 2005

3.2.11. Drepturile minorităţilor naţionale Noţiunea de minorităţi naţionale în regiunea transnistreană este evitată, preferându-se ideologia şi meto da sovietică de abordare a drepturilor etniilor neruse. Propaganda separatistă declară regiunea drept multietnică, însă politica de discriminare a etniilor neruse depăşeşte „nivelul” atins de regimul sovietic.404 Astfel, în regiune există 3 grupuri etnice reprezentative: moldoveni 33-40%, ucraineni -28%, ruşi 25-30%, respectiv limbile acestora sunt declarate „oficiale” în regiunea separatistă. În realitate, exact ca în perioada sovietică, există condiţii doar pentru etnia, cultura şi limba rusă din regi une. Marea majoritate a şcolilor, posturile TV şi radio, presa scrisă şi electronică, literatura, actele „oficiale” etc. sunt ruseşti. Aceste fapte trebuie privite ca pe un fenomen de discriminare lingvistică în regiune, deo arece cultura, limba şi învăţământul grupurilor etnice neruse nu sunt promovate. Dacă ucrainenii, bulgarii sau găgăuzii din regiune, în cazul în care vor dori, într-o oarecare măsură ar putea să-şi realizeze drepturile lor, atunci moldovenii/românii din regiunea transnistreană, care mai reprezintă de fapt şi majoritatea relativă,405 sunt persecutaţi timp de cca. 14 ani pentru că-şi cer aceste drepturi la ei în ţară. Aceştia nu au posibilitatea de a procura un ziar sau o carte scrisă în limba română (moldovenească cu grafie latină), să studieze în baza unor astfel de manuale, să-şi utilizeze limba în administraţia publică şi comerţ, să-şi manifeste deschis apartenenţa etc. Situaţia instituţiilor de învăţământ cu predare în gra fia latină demonstreză că în regiune are loc violarea drepturilor majorităţii şi ale altor minorităţi, de către reprezentanţii minorităţii ruse. De fapt, potrivit unor studii dar şi rezultatelor recensământului din 2004, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, separatiştii au dus o politică constantă de epurare etnică şi lingvistică a populaţiei majoritare.406 Astfel, dacă în 1989 moldovenii alcătuiau aproximativ 40% din populaţie,407 în 2004 aceştia reprezintă deja numai 31,9%. În acelaşi timp, potrivit rezultatelor recensământului desfăşurat de către autorităţile separatiste, populaţia de etnie rusă a crescut de la 24 la 30%.408

3.2.12. Drepturile femeilor şi copiilor Datorită sărăciei, prostituţia practicată de minore ia amploare în regiunea transnistreană a Republicii Mol dova. Majoritatea minorelor care practică această ocupaţie sunt obligate să se prostitueze în or.Odesa din Ucraina. Acţiunile forţelor paramilitare şi ale poliţiei politice (MGB) afectează nu numai drepturile maturilor ci şi ale copiilor. Spre exemplu, liderul unui ONG din regiune, Oxana Alistratova a fost reţinută în 2004 împreună cu copilul său minor, care a fost afectat de comportamentul şi atmosfera evenimentului. Ulterior, „autorităţile” au recunoscut faptul că reţinerea a fost una abuzivă, însă starea copilului a rămas afectată.409 Juriştii Asociaţiei Promo-Lex au fost consultaţi, de către o persoană din regiunea transnistreană, în privinţa obţinerii statului de refugiat într-o ţară europeană. Persoana respectivă, mama unei minore de 11 ani a comunicat faptul răpirii şi violării copilului său de către persoane influente în regiune, protejate de către „autorităţi”. Faptul că în această regiune, rămasă necontrolată de către o autoritate legală,410 se produc şi comercializează arme şi muniţii, iar populaţia deţine ilegal o anumită cantitate din acest arsenal, este demonstrat şi de unele cazuri în care copiii minori devin victime ale păstrării neadecvate a armelor la domiciliu.411 După evenimentele din 1992 populaţia din regiune încă deţine ilegal arme, fapt ce crează diverse pericole pentru societate şi membrii familiilor, în special minori. Copiii invalizi sunt lipsiţi de orice asistenţă socială (pensia e foarte mică cca.18 USD din care trebuie întreţinut copilul şi uneori mama). Nu există careva date statistice, studii etc. Asociaţiile şi instituţiile private sunt unica soluţie pentru familiile cu astfel de copii. În situaţia interzicerii finanţării organizaţiilor neguvernamentale, existenţa acestora este sub semnul întrebării. Femeile şi copiii din regiunea transnistreană nu beneficiază de servicii şi garanţii medicale minime. În raioanele estice ale Republicii Moldova nivelul criminalităţii juvenile apare în următoarele cifre: la evidenţa organelor pe problemele minorilor din această regiune se află peste 1.100 minori, dintre care 48 narcomani, 103 copii care au abandonat şcoala, iar 296 nu au o ocupaţie. În această parte în anul 2005, de către minori, au fost comise peste 1.000 crime, inclusiv patru omoruri, 34 acte de banditism, 112 jafuri, peste 400 furturi şi alte crime. În prezent, peste 15.000 persoane din Transnistria se află în evidenţa or ganelor de drept locale pentru consum de droguri. Potrivit reprezentanţilor miliţiei locale, aceste date nici pe departe nu reprezintă situaţia reală, care este mult mai gravă.412 404 405 406 407 408 409 410 411 412

În această regiune separatistă sunt încurajate sentimentele şi acţiunile antimoldoveneşti şi mai ales antiromâneşti. Moldovenii constituie o majoritate clară în medium rural şi printre populaţia băştinaşă. Mihai Grecu, Anatol Ţăranu „Politica de epurare lingvistică în Transnistria”, Chişinău-2005 http://www.worldwindow.md/trans_ru.html#population http://www.regnum.ru/news/transdniestria/509073.html Novaia Gazeta 9.02.2005 p.1 Cu excepţia Federaţiei Ruse Un copil minor a găsit o armă în apartamentul bunicilor, provocându-şi o rană mortală. (Novaia Gazeta 2.02.2005 p.7) Cotidianul Flux nr.05 din 10.02.2006, www.flux.md

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

3.2.13. Drepturile militarilor Înrolarea în „armata” transnistreană este obligatorie pentru toţi „cetăţenii” regiunii.413 În cazul în care tin erii care au atins vârsta de 18 ani refuză înrolarea în forţele paramilitare ilegale, aceştia sunt ameninţaţi cu sancţiuni penale. Pentru a evita o eventuală condamnare, tinerii se stabilesc în localităţile Republicii Moldova, aflate sub controlul autorităţilor constituţionale. O altă problemă ce merită atenţia opiniei publice este faptul că peste 1/3 din numărul total al recruţilor din regiune sunt declaraţi inapţi de către comisiile medicale ale „comisariatelor militare”, fapt ce demonstrează pe de o parte nivelul înalt al corupţiei în acest „sistem”, iar pe de altă parte starea generală a sănătăţii tinerilor şi populaţiei din regiune şi nivelul prost de asistenţă medicală acordat populaţiei. În armată fiind înrolaţi tinerii, în mare parte proveniţi din familiile sărace, deseori aceştia sunt maltrataţi sau umiliţi de către ofiţerii sau colegii lor, care au moştenit aceste „obiceiuri” de la armata rusă şi sovietică. Înrolarea tinerilor care deţin cetăţenia Republicii Moldova în „armata” transnistreană, este posibilă datorită faptului că autorităţile constituţionale nu duc evidenţa cetăţenilor săi din regiune.414 Tinerii din regiu nea transnistreană, aflaţi la evidenţa comisariatelor militare ale Republicii Moldova nu sunt recrutaţi de forţele paramilitare separatiste. Autorităţile constituţionale nu au elaborat un mecanism eficient pentru evidenţa tinerilor din regiunea transnistreană şi pentru a le oferi posibilitatea înrolării în Armata Naţională a Moldovei.415 Considerăm că acest fapt contravine obligaţiei pozitive a Statului în ceea ce priveşte garan tarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi. Reprezentanţii forţelor paramilitare verifică prezenţa „evidenţei militare” în buletinele de identitate, eliberate de către autorităţile constituţionale. În momentul tranzitării teritoriului controlat de separatişti, cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi în vestul Nistrului, care nu dispun de ştampila aplicată de către comisariatele militare naţionale privind evidenţa militară, sunt scoşi din vagoanele trenurilor, amendaţi şi sunt obligaţi să dea explicaţii reprezentanţilor forţelor paramilitare. Din cauza subnutriţiei, a relaţiilor nestatutare şi a altor condiţii precoce, unii soldaţi nu se isprăvesc cu sarcinile lor, fapt pentru care sunt condamnaţi penal,416 iar alţii dezertează. În „armată”, necesităţile alimentare ale soldaţilor sunt acoperite doar în proporţie de 20%, din care mo tiv părinţii recruţilor aduc produse alimentare la „unitate” pentru a-şi hrăni copiii înrolaţi. Ca şi în vestul Nistrului, soldaţii sunt folosiţi la diverse activităţi de construcţie, agricole, etc. având calitatea de cea mai ieftină forţă de muncă. Relaţiile nestatutare, moştenite de la armata sovietică şi ulterior „perfecţionate” de cea rusă,417 sunt frecvente în „armata” transnistreană şi uneori poartă caracter xenofob şi naţionalist. Juriştii Asociaţiei Promo-Lex au fost sesizaţi despre un caz în care soldatul înrolat în această „armată” a evadat din cauza maltratărilor, bazate pe discriminare etnică şi lingvistică. Au fost înregistrate cazuri de torturare a tinerilor moldoveni, care ulterior au rămas invalizi pe viaţă.418 Anumite persoane din securitatea separatistă îl căutau pe teritoriul controlat de autorităţile constituţionale, acest tânăr fiind ameninţat cu condamnarea pentru „evadare” nu se putea simţi în siguranţă nici pe malul vestic al Nistrului. În urma maltratărilor şi a condiţiilor inumane, unii tineri înrolaţi în această „armată” devin invalizi.419

3.2.14. Drepturile deţinuţilor Cea mai gravă problemă la acest capitol este cea a deţinuţilor politici, condamnaţi ilegal de către regimul separatist în 1992. La 8 iulie 2004 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat Moldova şi Rusia pentru detenţia ilegală a 4 cetăţeni ai Republicii Moldova în închisorile „autorităţilor” transnistrene, însă regimul ilegal de la Tiraspol sfidează deja al 2 an comunitatea internaţională, refuzând să elibereze deţinuţii politici, condamnaţi ilegal în 1992. Toate eforturile de până acum nu au avut nici un rezultat favorabil. Compor tamentul autorităţilor ruse nu este adecvat. Acestea deşi au achitat sumele în întregime pentru cei 4 petiţionari, invocând diverse motive nu întreprind nimic în vederea eliberării deţinuţilor politici de la Tiras pol. Din cauza maltratărilor la care au fost supuşi timp de cca 14 ani de detenţie, starea sănătăţii celor 2 deţinuţi politici rămaşi în închisoare s-a agravat considerabil. În semn de răzbunare, drepturile acestora sunt încălcate în mod frecvent. În 2005 presa a relatat numeroase cazuri de ignorare a drepturilor lor. Administraţia penitenciarului nu permite întrevederile cu rudele, le întrerupe înainte de termen, atunci când acestea au lor, nu asigură cu medicamente şi tratament necesar deţinuţii politici, cenzurează presa şi literatura primită etc. 413 414 415 416 417 418 419

Toţi locuitorii sunt obligaţi să obţină „cetăţenia” regimului separatist, în caz contrar sunt persecutaţi prin aplicarea diverselor sancţiuni administrative. Report on the state of human rights given the alleged refugee claims of Moldovan nationals abroad, Resource Center for Human Rights, Chişinău, 2004 Autorităţile constituţionale refuză înrolarea tinerilor aflaţi la evidenţa „comisariatelor militare” separatiste. Articolul ,,Беспредел или как из солдата сделали инвалида,,, publicat în ziarul Novaia Gazeta din 28.09.2005 p.9 Spre exemplu, cazul tragic al soldatului Andrei Sychev din armata rusă, devenit în ianuarie 2006 invalid www.humanrightshouse.org/dllvis5.asp?id=4115 - 17k sau english.pravda.ru/topic/hazing-94 - 42k Report on the state of human rights given the alleged refugee claims of Moldovan nationals abroad, Resource Center for Human Rights, Chişinău, 2004 Articolul ,,Беспредел или как из солдата сделали инвалида,, publicat în ziarul Novaia Gazeta din 28.09.2005 p.9

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Detinutii politici Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa au expediat la 10 iunie 2005 o nouă cerere Curţii Euro pene pentru Drepturile Omului (CEDO). Pe lângă cei doi deţinuţi, cererea a fost semnată, în nume propriu, şi de către membrii familiilor lor, care solicită recunoaşterea faptului încălcării drepturilor garantate de articolul 5 al Convenţiei Europene (dreptul la libertate şi siguranţă), articolul 3 (interzicerea torturii, trata mentelor şi pedepselor inumane şi degradante), precum şi articolul 8 din Convenţie (dreptul la respectul vieţii private şi de familie). Autorităţile constituţionale declară că nu pot face altceva decât să solicite sprijin instituţiilor internaţionale în vederea executării deciziei CEDO, adică eliberarea necondiţionată şi neîntârziată a deţinuţilor politici. Totuşi, considerăm că aceste eforturi sunt insuficiente, iar comunitatea internaţională exagerează în de mersurile sale diplomatice şi evită aplicarea unor sancţiuni politice şi diplomatice autorităţilor ruse,420 care nu doar urmăresc indiferent toate cazurile de încălcare a drepturilor omului de către regimul de la Tiraspol, ci şi încurajează, susţine şi finanţează421 acest regim criminal. Eliberarea deţinuţilor politici de la Tiraspol trebuie să se producă în timpul cel mai apropiat, în caz contrar există riscul stabilirii unui precedent pe riculos de nesocotire a unei decizii CEDO şi compromitere a instituţiilor şi valorilor europene democratice (Consiliul Europei, CEDO etc.). În general, în Moldova situaţia deţinuţilor se află într-o stare deplorabilă fapt recunoscut recent de către Comisia parlamentară, care a examinat situaţia din penitenciarele şi izolatoarele din ţară. În schimb, în re giunea separatistă, situaţia din instituţiile penitenciare nici măcar nu poate fi cunoscută. Societatea civilă şi opinia publică din Moldova sau cea internaţională nu cunoaşte situaţia şi condiţiile de detenţie. Incidentele care au avut loc în 2005 la penitenciarul din Tiraspol este un argument incontestabil pentru a afirma că drepturile persoanelor deţinute în închisorile transnistrene nu sunt respectate. În vara anului 2005 în penitenciarul nr.2 din Tiraspol a izbucnit o revoltă din cauza tratamentului inuman la care sunt supuşi permanent deţinuţii. Circa 1000 de deţinuţi din 1100 au declarat greva foamei, dintre care cca 200 s–au automutilat, provocându–şi răni în zona gâtului, antebraţelor, abdomenului, pieptului etc. Îngrijirile medicale au fost limitate doar la bandajarea rănilor.422 Soarta deţinuţilor după această revoltă nu este cunoscută opiniei publice. Cazuri de aplicare a forţei şi maltratare a deţinuţilor au devenit cunoscute atât din presa locală cât şi din scrisorile deţinuţilor, expediate organizaţiilor neguvernamentale şi internaţionale pentru drepturile omului din Chişinău. Aceste organizaţii sunt privite ca unica lor speranţă în vederea respectării drepturilor lor el ementare. Experţii Asociaţiei Promo-Lex au studiat condiţiile din instituţiile penitenciare transnistrene şi le evidenţiază pe cele mai frecvent invocate: • Calitatea foarte proastă a produselor alimentare şi insuficienţa acestora; • Deconectarea şi limitarea consumului de energie electrică; • Deţinuţii pot face baie de 2 ori pe săptămână câte 10 minute (în această perioadă, deseori nu există apă caldă sau aceasta curge foarte încet). Cele numai 10 minute pentru baie sunt acordate unui număr de 15-20 de deţinuţi, care se spală doar la 6 duşuri (fiecărui deţinut îi revine cca 3 minute pentru baie); • Periodic, penitenciarul este „vizitat” de către persoane mascate şi înarmate, care aplică lovituri tu turor deţinuţilor fără vreo discriminare sau motive (inclusiv invalizilor şi persoanelor în vârstă); • Pentru puţinele delegaţii care au vizitat penitenciarele, administraţiile acestora au amenajat s-au organizat din timp şi au adus situaţia la starea normală, pentru a crea impresia respectării drepturilor deţinuţilor. Imediat după plecarea delegaţiilor, atmosfera insuportabilă revine; • Plângerile şi scrisorile nu sunt tolerate de către administraţie; • Alte condiţii inumane şi tratament degradant.

3.2.15. Dreptul la libera circulaţie Amintind despre situaţia persoanelor şi familiilor evacuate din regiunea transnisteană, putem menţiona faptul că totuşi aceştia au posibilitatea de a vizita rudele rămase acolo, în schimb, o altă categorie de persoane, foşti locuitori ai regiunii, nu se pot deplasa la rudele şi casele lor, deoarece sunt „vânaţi” de cazaci sau reprezentanţii forţelor paramilitare separatiste, pentru că au participat de partea autorităţilor constituţionale la conflictul din 1992. Reprezentanţii autorităţilor centrale ale Republicii Moldova423 sunt de asemenea limitate în dreptul lor de a circula liber pe teritoriul statului pe care de iure îl conduc şi îl reprezintă. Doar o singură dată în 2005, Preşedintele Moldovei, însoţit de membrii Guvernului şi deputaţi, au avut acces (controlat) pe acest terito 420 Rudele deţinuţilor politici şi reprezentanţii societăţii civile au protestat constant în 2005 în faţa Ambasadei ruse la Chişinău. În acelaşi context, constatăm că Federaţia Rusă nu ţine cont de normele dreptului internaţional, şi dimpotrivă se comportă neadecvat invitând şi găzduind liderii separatişti, inclusiv Igor Smirnov, care refuză eliberarea deţinuţilor politici, dispusă în baza Deciziei CEDO din 8 iulie 2004 421 Odată cu întroducerea noului regim vamal la frontiera moldo-ucraineană de la 1 martie 2006 (segmentul transnistrean), Federaţia Rusă a expediat „ajutoare umanitare” (deşi nu erau necesare) şi a transferat sume enorme de bani pentru achitarea salariilor şi a altor plăţi în regiune, în loc să încurajeze restabilirea ordinii de drept pe întreg teritoriul Republicii Moldova. 422 Raportul OSCE privind Dimensiunea Umană 423 Lista funcţionarilor, al căror acces pe teritoriul controlat de regimul separatist este interzis, este afişată pe panourile instalate la posturile separatiste de control, alături de pozele persoanelor aflate în căutare penală. Pe aceste panouri sunt afişate pozele Preşedintelui, Primului-Ministru şi a altor reprezentanţi oficiali ai Republicii Mo ldova.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova riu. Avem în vedere participarea acestora la funeraliile mamei preşedintelui Republicii Moldova în localitatea Corjova, r-l Dubăsari, situat în estul Nistrului. Ministrul Reintegrării al Republicii Moldova a fost împiedicat de către „grănicerii” separatişti să participe la şedinţele Comisiei Unificate de Control, care se desfăşoară în mun. Tighina (Bender).424 O situaţie specială în acest sens se referă la reprezentanţii organelor de drept, care nu au acces liber pe teritoriul ocupat de regimul separatist. Situaţia rămâne extrem de tensionată pentru colaboratorii organ elor de drept ale Republicii Moldova în zona de securitate, în special localităţile Corjova, Roghi, şi Vasilevca din r-l Dubăsari, precum şi în mun.Tighina şi împrejurimile sale. Zilnic poliţiştii moldoveni sunt umiliţi la posturile instalate pe barajul Hidrocentralei de la Dubăsari, fiind obligaţi să-şi scoată uniforma de poliţist. Pe timp de iarnă, poliţiştii sunt forţaţi să treacă râul Nistru pe gheaţă, fiind expuşi riscului. Accesul jurnaliştilor occidentali sau moldoveni este limitat în Transnistria.425 Pentru a putea realiza un ma terial în regiune, jurnaliştii trebuie să obţină „acreditare” de la „autorităţile” separatiste, indicând scopul, locul şi alte detalii necesare organelor de securitate locale. Totodată, au fost înregistrate cazuri şi acţiuni de obstrucţionare a liberei circulaţii, întreprinse de către autorităţile transnistrene, împotriva Misiunii OSCE din Moldova. De obicei, astfel de situaţii apar în legătură cu încercările reprezentanţilor OSCE de a se implica în rezolvarea unor situaţii dificile426 precum şi în cadrul unor misiuni de inspectare a depozitelor de muniţii ruseşti. Perceperea „taxei de tranzit”427 este considerată de asemenea o altă încălcare a dreptului la libera circulaţie. Acordul din 21 iulie 1992 stabileşte foarte clar condiţia circulaţiei libere pentru persoane şi mărfuri. În re alitate însă, regimul separatist, încurajat şi susţinut de reprezentanţii forţelor pacificatoare ruse, şi-au consolidat puterea acaparată ilegal cu cca.15 ani în urmă. Pentru a o menţine, forţele separatiste recurg la limitarea brutală a drepturilor şi libertăţilor omului. Taxa de migraţiune este percepută inclusiv de la locu itorii zonei de securitate. O atenţie specială merită faptul că taxa respectivă nu se percepe de la cetăţenii Ucrainei şi ai Federaţiei Ruse. La începutul anului 2005 autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova au decis să limiteze circulaţia pe teritoriul controlat de regimul separatist pentru reprezentanţii corpului diplomatic acreditaţi la Chişinău. Astfel, diplomaţii străini trebuiau să obţină permisiunea Ministerului de Externe al R.Moldova pentru a efectua o vizită în Transnistria. Măsura a fost instituită “în legătură cu situaţia din raioanele de est ale Re publicii Moldova, provocată de acţiunile destabilizatoare continue ale regimului de la Tiraspol şi în temeiul prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961”. După câteva incidente cu ambasadorul rus, care a ignorat necesitatea solicitării permisiunii de a vizita regiunea, autorităţile ruse au criticat această regulă şi au cerut anularea restricţiilor. Autorităţile constituţionale au suspendat această decizie la numai o lună de la adoptarea ei. Un alt fenomen înregistrat de către juriştii Promo-Lex este faptul persecutării locuitorilor din regiune, inclusiv a celor din zona de securitate (localităţile aflate sub jurisdicţia Moldovei) pentru deţinerea unor acte, eliberate de către autorităţile constituţionale. Înainte de toate este vorba despre permisele de con ducere auto şi de înregistrare a automobilelor personale la organele constituţionale. La posturile „de con trol”, instaurate ilegal pe Nistru, reprezentanţii separatiştilor confiscă automobile, aplică amenzi, retrag permisele de conducere şi obligă „contravenienţii” să obţină „cetăţenia Transnistriei”, să-şi înregistreze automobilele la Tiraspol şi să obţină permis de conducere de la organele ilegale. Problema este cu mult mai gravă cu cât actele eliberate de către regimul de la Tiraspol nu sunt valabile decât în spaţiul CSI, nu şi pe teritoriul Uniunii Europene, unde tot mai mulţi locuitori ai regiunii se deplasează. Constatăm faptul că autorităţile constituţionale întreprind prea puţin în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor Republicii Moldova. Aceiaşi situaţie este caracteristică şi pentru locuitorii din teritoriul aflat sub ocupaţie. Aceştia sunt obligaţi să accepte „cetăţenia transnistreană” pentru a perfecta actele necesare. Din nou, vina aparţine în mare parte autorităţilor constituţionale, care nu elaborează un mecanism eficient şi sigur pentru cetăţenii Re publicii Moldova, domiciliaţi în regiunea estică.428 Locuitorii regiunii vorbesc despre Transnistria şi o percep ca pe o rezervaţie. Totuşi, în 2005 cea mai gravă şi evidentă violare a dreptului la libera circulaţie a fost situaţia celor pes te 5000 de proprietari de teren agricol din localităţile transnistrene, aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale (Doroţcaia, Pohrebea, Coşniţa, Pârâta, Molovata Nouă şi Cocieri), al căror acces spre loturile lor a fost total interzis de către reprezentanţii trupelor paramilitare, instalate pe traseul rutier RâbniţaTiraspol. În aprilie 2005, Autorităţile constituţionale şi-au suspendat temporar participarea la activitatea

424 Potrivit Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992, localitatea respectivă este controlată de către ambele „părţi” (autorităţile constituţionale şi forţele paramilitare ale separatiştilor). De fiecare dată când se încalcă documentul moldo-rus de către separatişti, pacificatorii ruşi nu se implică şi argumentează că rolul lor este de observare. În schimb, blochează orice acţiune a organelor de drept, care ar afecta „interesele regimului ilegal de la Tiraspol”. 425 Reieşind din materialele difuzate, caracterul şi frecvenţa acestora, jurnaliştii din Rusia sunt favorizaţi în regiune, aceştia având acces preferenţial. 426 În timpul devastării şcolilor cu predare în grafia latină, reprezentanţilor OSCE, UNESCO, ONU, Crucii Roşii le-au fost interzis accesul liber pentru a acorda ajutor umanitar copiilor şi persoanelor baricadate în şcolile asaltate. Rusia nu a acordat atenţia şi sprijinul cuvenit în astfel de situaţii, evitând să se pronunţe aşa cum a făcut-o de fiecare dată. 427 Regimul ilegal de la Tiraspol a dispus perceperea unei taxe pentru tranzitarea teritoriului controlat de către cetăţenii străini, inclusiv ai Republicii Moldova, fără domiciliu în Transnistria. 428 P.2 Ziarul Novaia Gazeta din 31.08.2005 - articolul „Не только о паспорте”

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 Comisiei Unificate de Control (CUC) pe motivul că “partea transnistreană nu şi-a onorat obligaţiunile privind asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, mijloacelor tehnice şi a marfurilor pentru lucrările agricole”.429 La 12 iulie 2005 Asociaţia Promo-Lex a organizat o masă rotundă cu tema „Libertatea şi siguranţa persoanei în regiunea Dubăsari”, la care au participat reprezentanţii structurilor guvernamentale, administraţiei pub lice locale, reprezentanţii societăţii civile, mass-media şi victime ale acţiunilor ilegale. În urma discuţiilor, Promo-Lex a difuzat o declaraţie de presă, anunţând opinia publică despre gravele probleme ale locuitorilor regiunii, solicitând transferarea trupelor pacificatoare de la Vadul-lui-Vodă spre locurile tensionate ale zonei de securitate, adică transferarea acestora spre traseul rutier Râbniţa-Tiraspol, pentru a garanta accesul şi libera circulaţie a locuitorilor zonei de securitate.430 Aceste propuneri au fost lăsate fără examinare, iar forţele pacificatoare au rămas să asigure „pacea” în capitala Moldovei431, într-o zonă calmă şi fără prob leme, aflată sub controlul total al autorităţilor constituţionale. La posturile instalate de separatişti se percep taxe nejustificate, iar reprezentanţii forţelor paramilitare se comportă inadecvat şi aplică amenzi fără a avea motive legale. Spre exemplu, cazul Maleţchi, căreia i-a fost aplicată amendă „vamală” în mărime de 10% din valoarea automobilului său,432 deoarece nu a „declarat” „bunul” la vamă. Comportamentul agresiv şi brutal al personalului acestor posturi uneori nemulţumeşte nu numai cetăţenii Republicii Moldova dar şi cetăţenii străini care sunt nevoiţi să „tranziteze” zona respectivă.433 În ultimii ani se observă fenomenul impunerii forţate a tuturor locuitorilor din regiune să accepte „cetăţenia” transnistreană. Actele emise de către aceste „autorităţi” fiind practic valabile numai pe teritoriul contro lat de regimul separatist limitează dreptul la libera circulaţie a multor locuitori ai regiunii. În această situaţie, locuitorii regiunii solicită cetăţenia Federaţiei Ruse, profitând de condiţii privelegiate acordate tuturor doritorilor.

3.2.16. Dreptul la un proces echitabil Un alt drept fundamental, prevăzut de către Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, însă încălcat în privinţa tuturor locuitorilor regiunii, este dreptul la un proces echitabil. Potrivit art.6 §1 din Convenţie „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî ...”. Astfel, deoarece instanţele de judecată din regiune sunt instituite, subordonate şi controlate unui regim ilegal, de factură dictatorială şi chiar criminală, considerăm că deciziile pronunţate de către aceste „instanţe judecătoreşti” afectează drepturile locuitorilor din regiune. Totodată, în susţinerea acestei concluzii menţionăm faptul că în regiune, în perioada sovietică, nu au exi stat decât instanţe de nivel local, cele superioare se aflau la Chişinău şi Moscova. Astfel, odată cu preluarea puterii în 1992 unii judecători de nivel raional au ajuns direct în funcţii de judecători ai „Curţii Supreme” sau ai „Curţii Constituţionale”. Aceste persoane, fără a avea o calificare respectivă, obţinând funcţii nesperate, în mod evident nu au făcut şi nu vor face niciodată altceva decât să apere şi să protejeze interesele grupului aflat la putere. Aceştia au slujit şi vor sluji cu credinţă regimul care le-a oferit aceste posibilităţi. Chiar dacă în presă au fost dezvăluite situaţii în care de exemplu un judecător a ameninţat petiţionarul, obligându-l să accepte situaţia şi să nu depună plângere, nu a urmat nimic împotriva judecătorului respectiv, deoarece aceştia se află în condiţii de avantaj reciproc cu reprezentanţii regimului separatist.434 Persoanele reţinute nu beneficiază de drepturile lor elementare. Acestora nu li se explică drepturile fiind in terogate fără prezenţa avocatului. Uneori persoanele sunt interogate în calitate de martori fiind ameninţaţi cu sancţiuni penale dacă nu vor să „colaboreze cu organele”. Deseori aceştia sunt forţaţi să depună depoziţii false. Au fost înregistrate cazuri în care după astfel de situaţii „autorităţile” au utilizat depoziţiile martorilor în vederea acuzării acestora, mai târziu martorul fiind interogat în calitate de bănuit. Totodată, tortura este aplicată foarte des pentru obţinerea depoziţiilor necesare, utilizându-se în mare parte şocul electric în vederea determinării persoanei să-şi recunoască „vinovăţia”. Nu întotdeauna se înregistrează data şi ziua exactă a reţinerii persoanei. Persoanele reţinute preventiv nu sunt examinate de medic la începutul perioa dei de detenţie şi nici la sfârşitul acesteia. Persoanele torturate sunt eliberate în zile cînd unităţile medicale legale sunt închise. Acestea de fapt, nu sunt independente şi nu pot elibera un certificat autentic.435 Deseori, locuitorii regiunii transnistrene apelează la instituţiile constituţionale de drept, însă acestea refuză examinarea cazurilor lor, motivând lipsa controlului asupra teritoriului transnistrean. Trebuie menţionat şi 429 www.azi.md 20.04.2005 430 La numai 7 zile, adică pe 19 iulie 2005, reprezentanţii Asociaţiei Promo-Lex au fost opriţi de către pacificatorii ruşi, fiind înscenat un incident, în urma căruia soldaţii ruşi au folosit arma „Kalaşnikov” împotriva a zeci de civili (inclusiv copii), prezenţi la locul reţinerii celor 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Promo-Lex şi a unui coleg din SUA. Numai datorită intervenţiei prompte a unui poliţist s-a reuşit evitarea unui incident care s-ar fi soldat cu victime în rândul civililor. 431 or.Vadul-lui-Vodă se află în componenţa mun.Chişinău, capitala Republicii Moldova 432 Publicaţia “Novaia Gazeta” din 9.11.2005, p.7 433 „Vameşii transnistreni îşi fac de pâine ... şi de cap”, Cotidianul Timpul de dimineaţă, nr.205 din 25 martie 2005, www.timpul.md 434 Drept exemplu pot servi cazurile: a. Petco N., descris în presa de opoziţie. b. în 2005 un locuitor al Transnistriei a acţionat în judecată „preşedintele” regiunii (Igor Smirnov), însă cu „ajutorul” judecătorilor cauza a rămas fără examinare şi fără „atenţia” pârâtului. c. Cazul Sokolova – se judecă deja de 3 ani pentru a demonstra că a fost angajata unui sovhoz. Deoarece pârât este un „deputat”, judecătorul i-a declarat petiţionarei următoarele: „dacă nu eşti deputat, nu ai relaţii sau bani - nu te poate ajuta nimeni”. Aceste declaraţii sunt înregistrate la dictafon (ziarul „Novaia Gazeta”). 435 Report on the state of human rights given the alleged refugee claims of Moldovan nationals abroad. Resource Center for Human Rights, Chişinău 2004

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova faptul că deseori, locuitorii din Transnistria se adresează instanţelor naţionale de drept numai atunci când se conving de faptul că drepturile lor nu pot fi apărate sub nici o formă de către regimul ilegal. Considerăm în acest sens că este necesar instituirea unui mecanism suplimentar destinat locuitorilor din regiunea transnistreană, care ar oferi posibilitate acestora să aleagă instanţa de judecată. Procedura dată ar per mite autorităţilor să afle amploarea evenimentelor din teritoriu şi să deţină probe şi cifre reale în vederea argumentării poziţiilor sale.

3.3. Concluzii După conflictul militar din 1992, regimul separatist de la Tiraspol a fost consolidat datorită sprijinului poli tic, diplomatic, juridic şi, în special, economic de la Moscova. Astfel, putem menţiona faptul că în perioada 1992-2004 Moldova a pierdut controlul total asupra acestui teritoriu, iar la Tiraspol, prin mijloace şi metode ilegale, abuzive şi criminale, a fost edificată o entitate de tip „statal”. Comunitatea internaţională nu întot deauna a acordat atenţia cuvenită situaţiei din această regiune,436 iar Guvernul de la Chişinău nu a reuşit să atragă atenţia acesteia sau să se implice activ în regiune, pentru a administra teritoriul şi a garanta prin aceasta respectarea drepturilor constituţionale ale locuitorilor şi cetăţenilor săi. Anul 2005 a demonstrat comunităţii internaţionale rolul important şi negativ pe care îl are Rusia în această „problemă” a Republicii Moldova. Prezenţa trupelor, muniţiilor şi forţelor pacificatoare ruseşti, sprijinul şi suportul multilateral acordat de către Rusia regimului de la Tiraspol, pe de o parte, şi lipsa oricărei reacţii din partea Rusiei la încălcările evidente ale drepturilor omului, refuzul acesteia de a se implica sau chiar garanta respectarea acestor valori pentru toţi locuitorii regiunii, menţine starea actuală şi practic contribuie la degradarea situaţiei în general. Populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului rămâne divizată şi afectată în egală măsură de situaţia generală din regiunea de est a Republicii Moldova. Situaţia este extrem de dificilă, mai întâi de toate, din punct de vedere politic, care la rândul său influenţează negativ şi predomină asupra altor aspecte importante pre cum valorile democratice, drepturile omului, statul de drept, principiile dreptului internaţional precum şi dezvoltarea multilaterală a ţării etc. Anul 2005 a fost unul plin de evenimente legate de „problematica transnistreană”, însă, în acelaşi timp observăm că situaţia drepturilor omului în regiune degradează. Raioanele de est rămân sub controlul unui regim străin, care a uzurpat puterea de la Tiraspol şi o menţine prin forţa militară deja de 16 ani. Violările constatate nu sunt decât o „picătură din ocean”, deoarece societatea civilă, presa, organizaţiile pentru drepturile omului din Moldova şi autorităţile constituţionale nu au acces pe teritoriul transnistrean. Astfel, opinia publică poate fi informată asupra cazurilor de violare a drepturilor omului doar parţial şi în cazul unor încălcări în masă a drepturilor şi libertăţilor omului (şcolile cu predare în grafia latină, proprietarii de terenuri agricole din r-l Dubăsari, revolta deţinuţilor penitenciarului din Tiraspol etc.). În această situaţie ne putem doar imagina despre adevărata atmosferă şi amploare a încălcărilor individuale care au loc acolo zilnic. Suntem de părere că în 2005 autorităţile constituţionale, societatea civilă şi diverse instituţii/organizaţii sau autorităţi internaţionale au abordat corect majoritatea problemelor ce ţin de situaţia din regiune, fiind iniţiate o serie de mecanisme legale şi necesare procesului ireversibil de restabilire a ordinii de drept în acest teritoriu. Experienţa Asociaţiei Promo-Lex, activităţile sale desfăşurate în regiune şi concluziile anului 2005 ne demonstrează faptul că populaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova aşteaptă evoluţia democratică a întregii ţări în primul rând şi desigur a raioanelor de est, consolidarea eforturilor internaţionale ale statelor democratice pentru soluţionarea definitivă a conflictului, posibilităţi şi oportunităţi pentru dez voltarea societăţii civile din zonă, evacuarea trupelor rusesti, demilitarizarea regiunii, etc. Locuitorii regiunii sunt în aşteptarea acestor schimbări şi nu pot fi foarte activi pentru a schimba ei situaţia, deoarece aici nu există o tradiţie democratică, populaţia este manipulată, ameninţată şi intimidată atât de către mijloacele de informare în masă şi forţele represive cât şi de către instituţii civile (organizaţii negu vernamentale, partide politice, grupuri criminale). Totodată, amintim faptul că regiunea rămâne extrem de militarizată, controlată de un sistem de securitate de tip stalinist şi este condusă prin mijloace dictatoriale. Mai mult, preluând „experienţa” Federaţiei Ruse şi a Republicii Balarus, recent „autorităţile” transnistrene au interzis activitatea ONG-urilor finanţate de organizaţii şi instituţii occidentale. Asociaţia Promo-Lex constată că un număr tot mai mare al locuitorilor regiunii este nemulţumit de situaţia creată. Din discuţiile purtate cu diverse persoane din regiune am stabilit faptul că majoritatea populaţiei aşteaptă eforturi din partea autorităţilor şi societăţii din Republica Moldova privind instaurarea ordinii de drept. Unii reprezentanţi ai societăţii civile din regiunea transnistreană, precum şi presa de opoziţie argumentează şi afirmă tot mai insistent despre necesitatea unui protectorat internaţional în vederea democratizării regiunii. Deasemenea, aceştia îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu influenţa scăzută a

436 Spre exemplu, la cea de-a 75-a şedinţă a Comisiei pentru drepturile omului (Geneva 26 iulie 2002), în urma audierii Raportului prezentat de către Republica Moldova, Comisia a concluzionat „necesitatea includerii informaţiei mai detaliate cu privire la Transnistria”.

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 comunităţii internaţionale asupra unui regim ilegal, care în mod deschis sfidează comunitatea internaţională şi încalcă drepturile a mii de oameni. După „eliberarea” regiunii, societatea va avea nevoie de o perioadă de aproximativ 3-4 ani pentru a învăţa „lecţiile” democratice. Din experienţa Republicii Moldova observăm că anumite tendinţe şi evoluţii pozitive în acest sens au fost înregistrate abia peste 5-7 ani, iar la moment, putem afirma cu certitudine că societa tea civilă din Moldova este pregătită să-şi ajute concetăţenii din regiunea transnistreană, care vor recupera rapid şi se vor integra foarte uşor într-o societate mult mai dezvoltată şi cu ceva experienţă democratică.

3.4. Recomandări Despre subiectul, problematica şi soluţionarea conflictului transnistrean au fost deja editate numeroase studii, realizate materiale şi reportaje, discutate la diverse întruniri şi foruri internaţionale. S-ar părea că nimic din ceea ce ar recomanda o Asociaţie obştească, precum este Promo-Lex, nu ar putea prezenta o noutate sau o senzaţie. Totuşi, experienţa Asociaţiei, bazată pe activitatea în teritoriu şi contactul nemi jlocit cu populaţia afectată de starea din regiune, descrisă în prezentul raport, are sarcina şi scopul de a reflecta condiţia umană şi de a transmite obiectiv realitatea opiniei publice şi în special factorilor de decizie ale autorităţilor ruse şi moldoveneşti, responsabile de situaţia creată. Ţinem să evidenţiem faptul că pe parcursul anilor au fost întocmite şi elaborate numeroase documente, rapoarte şi studii. Experţi şi politicieni naţionali şi internaţionali s-au limitat numai la monitorizarea periodică a situaţiei, constatând de fiecare dată grave abuzuri şi violări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, fără a fi în stare să influenţeze pozitiv sau să oprească crimele îm potriva populaţiei, săvârşite de către reprezetanţii regimului ilegal de la Tiraspol. În rezultat, după ani de zile, observăm că populaţia îşi pierde încrederea în capacitatea şi buna intenţie atât a autorităţilor, societăţii civile şi mass-media din Moldova cât şi a structurilor internaţionale şi europene de promovare şi apărare a drepturilor omului. Populaţia este indignată de faptul că situaţia lor, împărtăşită experţilor sau ziariştilor, serveşte doar în calitate de material de senzaţie. În mare parte, odată cu constatarea faptelor experţii părăsesc regiunea, iar oamenii rămân din nou fără ajutor, expunându-se unor riscuri suplimentare din cauza „denunţării” regimului sau exprimării opiniei. Totodată, unii locuitori ai Transnistriei sunt revoltaţi de faptul că situaţia din Belarus este considerată mai gravă decât cea din estul Moldovei. Situaţia creată în jurul problemei transnistrene influenţează decisiv starea generală a condiţiilor sociopolitice şi economice din Republica Moldova. Astfel, putem afirma că evenimentele din Republica Moldova, în marea lor majoritate au fost influenţate negativ de factorul transnistrean, în rezultat având de suferit locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului. Este posibil ca materialul cuprins în acest capitol să reflecte subiectele într-un mod prea sentimental pentru un raport, însă vă asigurăm că este foarte greu să reacţionezi altfel la argumentele locuitorilor din zona transnistreană care deja de 16 ani speră că regiunea va fi eliberată, iar ei vor beneficia, cel puţin de aceleaşi drepturi şi libertăţi de care se bucură locuitorii altor regiuni ale Republicii Moldova. Aşadar, recomandările noastre nu vor cuprinde teze sau propuneri preluate de la diverse organizaţii sau instituţii, noi vom transmite mesajele majorităţii locuitorilor Transnistriei. Primul pas spre soluţionarea definitivă a conflictului este retragerea armatei ruse de pe acest teritoriu, adică respectarea obligaţiilor asumate la summitul OSCE din 1999 de către Federaţia Rusă. Un alt pas foarte important şi decisiv ar fi modificarea formatului de negocieri prin limitarea influenţei Federaţiei Ruse şi a rolului său negativ asupra procesului de integrare a Republicii Moldova. Rusia nu mai are dreptul moral de a se pretinde în rol de „pacificator” sau „apărător al drepturilor cetăţenilor ruşi din regiune”, deoarece în urma politicii sale suferă toată populaţia Republicii Moldova, indiferent de etnie şi in clusiv etnicii ruşi. În calitatea sa „stat-garant” şi de parte semnatară a armistiţiului din 21 iulie 1992, Rusia trebuie să îşi asume responsabilitatea pe plan internaţional în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi libertăţilor omului precum şi soarta celor peste 500.000 locuitori ai regiunii. De asemenea, forţele de menţinere a păcii trebuie înlocuite necondiţionat cu o misiune europeană sau chiar internaţională de observatori civili. Populaţia, o parte din reprezentanţii societăţii civile şi ai opoziţiei politice din regiune îşi exprimă convingerea că doar o misiune internaţională ar fi capabilă să asigure elib erarea, dezvoltarea şi democratizarea regiunii. Elaborarea unei strategii naţionale şi a unui mecanims juridic eficient privind înregistrarea şi examinarea cazurilor civile, administrative şi penale sesizate de locuitorii din Transnistria. Majoritatea populaţiei din regiunea transnistreană regretă atitudinea pasivă a autorităţilor Republicii Moldova, inclusiv a organelor de drept din zona de securitate. Pe parcursul anilor forţele separatiste şi-au consolidat „structurile statale” numai datorită acţiunilor ineficiente ale autorităţilor Republicii Moldova, care nu au invocat încălcarea Acor dului moldo-rus din 21 iulie 1992 şi cazurile inadmisibile de violare a drepturilor şi libertăţilor fundamen tale ale locuitorilor regiunii. Organele de drept, continuă şi astăzi să ignore adresările cetăţenilor săi din regiune, argumentând „lipsa controlului efectiv asupra regiunii”, lăsând astfel cetăţenii Republicii Moldova pradă uşoară pentru regimul ilegal de la Tiraspol.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova O altă necesitate pentru Transnistria ar fi încurajarea şi consolidarea instituţiilor democratice. Nu în zadar în decembrie 2005 regimul ilegal de la Tiraspol a interzis activitatea organizaţiilor finanţate de instituţiile internaţionale. Acest fapt denotă frica acestuia de o eventuală democratizare a regiunii, în urma căreia se va demonstra faptul că populaţia nu sprijină ideile separatiste şi nu doreşte separarea regiunii de Republica Moldova, chestiuni promovate pe parcursul a 16 ani de către un grup de cetăţeni străini. Contactul şi colaborarea reprezentanţilor societăţii civile de pe ambele maluri ale Nistrului vor demonstra comunităţii internaţionale caracterul ilegal şi nejustificat al „argumentelor” şi cerinţelor privind necesitatea separării regiunii. Totodată, societatea civilă îşi va intensifica eforturile privind depăşirea divergenţelor create în rezultatul divizării societăţii, aplicând metode eficiente elaborate şi implementate de către organizaţii şi personalităţi de marcă în domeniu.437 Informarea multilaterală a locuitorilor din regiune este o problemă acută care trebuie rezolvată în cel mai scurt timp. Regimul ilegal trebuie să accepte regulile civilizate şi să permită activitatea şi difuzarea liberă a mijloacelor mass-media din Moldova pe întreg teritoriul ţării. Acelaşi lucru se referă şi la activităţile organizaţiilor neguvernamentale. Totodată, se cere restabilirea legăturii telefonice dintre cele 2 maluri ale Nistrului.438 O altă problemă ce trebuie soluţionată în mod prioritar este problema liberei circulaţii a mărfurilor, pro duselor şi persoanelor. Întreaga responsabilitate pentru această stare de lucruri poate fi pusă pe seama autorităţilor moldovene, care nu cer respectarea armistiţiului moldo-rus din 21 iulie 1992 la acest capitol. Cazurile descrise şi analizate în acest capitol demonstrează amploarea fenomenului şi caracterul de masă al încălcărilor dreptului la libera circulaţie pe teritoriul ţării, care la rândul său afectează grav o serie de alte drepturi şi libertăţi, în special dreptul la proprietate, dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptul la informare, dreptul la asociere, dreptul la educaţie etc. Situaţia reală din regiunea de est la capitolul respectării drepturilor omului nu este cunoscută nici autorităţilor Republicii Moldova şi nici comunităţii internaţionale. Despre regiunea transnistreană a Republicii Moldova se discută numai în contextul reglementării conflictului şi a negocierilor privind reglementarea acestuia, precum şi referitor la producerea şi comercializarea armelor, contrabandă, spălare de bani, antrenarea teroriştilor, evacuarea trupelor şi armelor ruse etc. Considerăm că ar trebui să se încerce a se solicita per misiunea imediată şi necondiţionată a „autorităţilor” transnistrene (şi a protectorilor săi) pentru o evaluare reală a situaţiei generale din regiune. Să se insiste asupra diversificării informării populaţiei din regiune, efectuării unor sondaje periodice, organizării unor întruniri ale reprezentanţilor minorităţilor naţionale de pe ambele maluri ale Nistrului, a reprezentanţilor administraţiilor publice locale, tinerilor şi organizaţiilor neguvernamentale etc. Trebuie să se ţină cont de soarta unui număr de peste 500.000 de persoane, ale căror drepturi sunt ig norate şi violate în mod constant pe parcursul ultimilor 15 ani de zile în favoarea intereselor geopolitice ruseşti. Primii paşi care urmează a fi efectuaţi în acest scop ar fi eliberarea imediată a deţinuţilor politici din închisorile separatiste, dezvoltarea şi consolidarea societăţii civile, asigurarea liberei circulaţii, evacuarea trupelor străine şi introducerea unei misiuni civile de pacificare. Totodată, considerăm că autorităţile Republicii Moldova ar trebui să anunţe despre toate dosarele intentate împotriva persoanelor care au uzurpat puterea, celor care sunt vinovate de încălcarea drepturilor locuito rilor din regiune. În acelaşi timp, trebuie să asigure condiţii optime pentru locuitorii regiunii şi să le ofere acestora posibilitatea de a se adresa în instanţe de judecată, organe de drept şi instituţii legale precum şi de satisfacere a serviciului militar în structurile respective ale forţelor sale militare legale etc. Pentru aceasta este necesară o strategie naţională de integrare a ţării. O altă recomandare, realizarea căreia nu mai suportă amânare, ar fi soluţionarea aspectelor ce ţin de retragerea în Transnistria a numerelor de înmatriculare şi a permiselor de conducere auto, eliberate de către autorităţile Republicii Moldova. Zilnic zeci de persoane sunt amendate, hărţuite şi jefuite la posturile transnistrene „vamale” şi de „grăniceri”. Conducerea Republicii Moldova trebuie să anunţe imediat de spre posibilitatea declarării nevalabile a actelor emise de către „autorităţile” transnistrene (paşapoarte, inclusiv tehnice, permise şi numere de înmatriculare auto etc.), în cazul în care populaţia din regiunea transnistreană va fi în continuare persecutată şi forţată să renunţe la actele moldoveneşti în favoarea celor transnistrene ilegale. Societatea şi autorităţile din Republica Moldova trebuie să conştientizeze că orice evitare de a se lua poziţie faţă de o situaţie sau alta, are ca efect încălcarea drepturilor locuitorilor din regiunea transnistreană Încurajăm autorităţile Republicii Moldova să continue insistent demersurile sale pe plan extern, iar comu nitatea internaţională să abordeze situaţia din regiune pornind de la necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului precum şi a normelor de drept internaţional, care sunt absolut legale şi în acelaşi timp mult mai importante decât interesele politice şi geopolitice ale Federaţiei Ruse în regiune.

437 Spre exemplu, cercetătorul norvegian Johan Galtung, unul din reprezentanţii de marcă ai domeniului „educaţiei pentru pace”, s-a ocupat intensiv cu probleme precum pacea şi conflictele. 438 Deoarece operatorul national S.A. “Moldtelecom”, nu recunoaşte planul de numerotare telefonică în regiune, iar Transnistria refuză implementarea planului de numerotare propus de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova, legătura dintre cele 2 maluri ale Nistrului este posibilă în baza unui principiu internaţional - prin intermediul operatorilor străini. Respectiv, tarifele nu mai sunt locale ci internaţionale, fapt ce a creat un obstacol serios în ceea ce priveşte comunicarea cetăţenilor Republicii Moldova.

retrospectiva anului 2005

4. Cazurile împotriva Moldovei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârile emise în anul 2005

Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298 din 24.07.1997 a fost ratificată Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încheiată la Roma, la 04.11.1950, Convenţia fi ind semnată de către Republica Moldova încă la 13.07.1995. Convenţia a intrat în vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997. Prin această hotărâre, Republica Moldova s-a obligat să respecte întocmai principiile stabilite şi recunoscute de întreaga comunitate europeană. În acelaşi timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind o instanţă care în virtutea împuternicirilor sale poate stabili violarea convenţiei sau a protocoalelor sale, poate genera, prin emiterea unei hotărâri, schimbări în legislaţia naţională în vederea concordării legislaţiei naţionale cu cea europeană. Mai mult ca atât, prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, înaltul for de judecători naţionali a stabilit că precedentele Curţii Europene vor avea putere de lege când va fi vorba despre aplicarea lor la examinarea cauzelor de către instanţele naţionale. Astfel, urmează să fie acordată o atenţie deosebită precedentelor Curţii, care vor fi de ajutor atât juriştilor practicieni, cât şi judecătorilor naţionali. Dacă de la ratificarea convenţiei până la finele anului 2005 au fost emise 26 de hotărâri cu privire la recunoaşterea violării de către Republica Moldova a Convenţiei şi a protocoalelor sale, atunci numai în anul 2005 au fost emise deja 13 hotărâri de acest gen. În continuare vom enumera hotărârile care au fost pronunţate pe parcursul anului 2005, prin care s-a re cunoscut violarea convenţiei de către Republica Moldova, totodată şi cazurile care au fost recunoscute ca inadmisibile cu o succintă descriere a cazului.439

Cazurile declarate inadmisibile. Cazul „Griţco împotriva Moldovei” viza cererea înaintată de către dna Griţco, prin care a deplâns fap tul că, începând cu 13 august 1999, este în imposibilitatea de a executa o decizie judecătorească în baza căreia urma să-i fie achitată o sumă bănească din contul unei instituţii bancare private, care, între timp, a început procesul de lichidare. Curtea Europeană a declarat cererea înaintată inadmisibilă, considerând că nu a fost constată violarea articolului 6 aliniat 1 a Convenţiei. Cazul „Ciorap împotriva Moldovei”, se referea la plângerea depusă de către dl Ciorap, ce conţinea mai multe capete de cerere. În special, el a deplâns tratamentele inumane la care a fost supus, condiţiile de detenţie, lipsa asistenţei medicale, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectul vieţii private, dreptul la informaţie. Curtea Europeană a declarat cererea parţial inadmisibilă, lăsând spre examinare numai o parte din capetele de cerere înaintate. Cazul „Cârmuirea Spirituală a Musulmanilor din Republica Moldova împotriva Moldovei” conţine o plângere în legătură cu refuzul Guvernului de a înregistra cultul respectiv, pe motiv că nu au fost prezentate documente suficiente pentru luarea deciziei de înregistrare. CSM a intentat o acţiune în justiţie prin care a solicitat obligarea Guvernului să înregistreze cultul respectiv. Prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie acţiunea înaintată a fost respinsă pe motivul mai sus-indicat. Examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea cererii, Curtea Europeană a constat că petiţionarul nu a parcurs toate căile de recurs efec tive, deci respectiv a constatat cererea inadmisibilă. Cazul „Penteacova şi alţii împotriva Moldovei”, viza un grup de cetăţeni care sufereau de insuficienţă renală cronică şi cărora, în mod obligatoriu, urma să le fie efectuată hemodializă, procedură ce valora de la 60 la 450 lei. Petiţionarii au invocat faptul că autorităţile statului nu respectă Constituţia în ceea ce priveşte minimul de asistenţă medicală acordată, ceea ce implicit provoacă un tratament inuman. În acelaşi timp, petiţionarii au invocat violarea articolelor Convenţiei în ceea ce priveşte dreptul la un recurs efectiv, dreptul la viaţă, au invocat tratamentul inuman, dreptul la un proces echitabil, dreptul la proprietate şi dreptul la viaţa de familie. Prin decizia sa Curtea a declarat cererea inadmisibilă.

439 Cazurile preluate de pe site-ul www.coe.int.

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Cazuri radiate de pe rol în legătură cu faptul că părţile au convenit la înţelegere amiabilă. Cazul „S.A. „Combustibil Solid” împotriva Moldovei”. Cazul viza neexecutarea unei decizii judecătoreşti prin care Ministerul Finanţelor a fost obligat să achite petiţionarului o sumă impunătoare de bani. Dat fiind faptul că după depunerea cererii la CEDO, Ministerul Finanţelor a achitat suma de bani, Guvernul a încheiat un acord amiabil cu petiţionarul. Cazul „Pariţchi împotriva Moldovei”, la fel se referea la neexecutarea unei decizii judecătoreşti cu privire la restituirea a două case naţionalizate de către regimul comunist în anul 1945. După depunerea cererii la Curtea Europeană, Guvernul a încheiat un acord cu petiţionara, la data de 7 octombrie 2003, în baza căruia s-a convenit de a-i achita petiţionarei suma de bani în contul restituirii caselor naţionalizate. Iniţial, petiţionara a semnat acordul, însă ulterior a informat Curtea că doreşte să-şi menţină cererea pe rolul Curţii, deoarece nu a fost despăgubită pentru suferinţele morale. În pofida argumentelor petiţionarei, Curtea a notat că între părţi a avut loc o înţelegere amiabilă, iar petiţionara a recepţionat sumele de bani, deci cazul urmează a fi radiat de pe rol. Cazul „Meriakri împotriva Moldovei”, viza o cererea înaintată de către cet. Meriakri, căruia, în tim pul detenţiei, i-a fost încălcat dreptul la secretul corespondenţei, în special a fost citită corespondenţa cu Curtea Europeană. La etapa declaraţiilor, Guvernul a înaintat o propunere de soluţionare a litigiului, propunând petiţionarului achitarea unor prejudicii morale, precum şi scuze publice pentru faptul că i-a fost citită corespondenţa. Petiţionarul nu a fost de acord cu sumele propuse, înaintând pretenţii proprii. Curtea examinând declaraţiile a constatat că este abilitată să radieze cererea de pe rol în cazul în care nu mai persistă motive pentru a prelungi examinarea ei. CEDO a decis să radieze cererea de pe rol, obligând totodată Guvernul să achite petiţionarului prejudicii morale pentru încălcarea drepturilor sale.

Cazurile în care s-a constat violarea Convenţiei Europene de către Republica Moldova. Cazul „Popov I”, hotărârea din 18.01.2005. Părinţii petiţionarului au fost deportaţi în anul 1941 în Rusia şi Uzbechistan, iar casa de locuit a fost confiscată. Conform Legii 1225 din 08.12.1992 cu privire la reabili tarea victimelor represiunilor politice, petiţionarul s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere privind restituirea casei părinteşti. Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 5 noiembrie 1997 a fost dispusă retro cedarea casei de locuit petiţionarului. Pe parcursul anilor 1997-2004 decizia instanţei de judecată a rămas neexecutată. Fiind deja sesizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 26.05.2004, prin de cizia Curţii de Apel Chişinău a fost admisă o cerere de revizuire a hotărârii din 05.11.1997. Petiţionarul a in vocat încălcarea art.3 dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, drepturi prevăzute de art. 6 al.1, art. 1 Protocol adiţional şi art.13 CEDO. Prin Hotărârea CEDO din 18.01.2005, a fost stabilită încălcarea prevederilor art.6 al. 1 CEDO şi art. 1 al Protocolului adiţional la CEDO, fiind respinse capetele de cerere cu privire la încălcarea art.13 şi 3 al CEDO. Curtea a dispus încasarea sumei de 5000 prejudicii morale, 1000 euro costuri şi cheltuieli. Cazul „Ziliberberg”, hotărârea din 01.02.2005. Petiţionarul, Cristian Ziliberberg, fiind student, a partici pat la acţiunile de protest în faţa Consiliului municipal Chişinău, la data de 18.04.2000, protest organizat în legătură cu dezacordul cu o decizie a Primăriei prin care s-a anulat transportul gratis pentru studenţi în transportul public urban. Petiţionarul a fost arestat şi i s-a întocmit un proces verbal al contravenţiei administrative în baza art.174/1 al.4 CCA (încălcarea legislaţiei cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor). El a fost deţinut în comisariatul de poliţie mai mult de 5 ore. Prin decizia Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19.04.2000, i-a aplicat petiţionarului o amendă în sumă de 36 lei. Petiţionarul a depus o cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei respective. La data de 4 mai 2000, Tribunalul Chişinău a examinat recursul în lipsa petiţionarului şi a dispus respingerea recursului ca neîntemeiat. Petiţionarul a depus o contestaţie în anulare sub pretextul că nu a ştiut despre examinarea cauzei sale, deoarece citaţia a parvenit abia după examinarea recursului. Contestaţia în anulare a fost remisă petiţionarului ca neîntemeiată. La 12 iunie 2000, ca urmare a primirii avizului de plata de la executorul judiciar petiţionarul a achitat amenda stabilită, în caz contrar petiţionarul putea fi arestat ca urmare a nerespectării deciziei de judecată. Petiţionarul a sesizat CEDO cu privire la încălcarea art.6 al.1 din Convenţie ca urmare a imposibilităţii de a se prezenta la audieri şi de a-şi apăra drepturile. Prin hotărîrea CEDO din 01.02.2005 a fost recunoscută violarea art.6 al.1 CEDO. A fost dispusă achitarea sumei de 1000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Cazul „Roşca”, hotărârea din 22.03.2005. Acest caz viza existenţa unei decizii a Curţii de Apel din 17.04.2001 cu privire la încasarea unei sume băneşti în beneficiul petiţionarului din contul unei instituţii bancare. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11.07.2001 a fost admis recursul în anulare a Pro curorului General şi casată decizia cu privire la încasarea sumei băneşti. Petiţionarul s-a adresat la CEDO cu o cerere să fie recunoscută violarea art.6 al.1 al Convenţiei şi art.1 Protocol adiţional la Convenţie. La 22.10.2004, ca urmare a comunicării cererii Guvernului a fost depusă o cerere de revizuire din partea Procurorului General, prin care a fost solicitată casarea deciziei din 11.07.2001. La data de 15.12.2004, Curtea Supremă a admis cererea de revizuire şi a constatat faptul că prin decizia sa din 11.07.2001 au fost violate prevederile art.6 al. 1 CEDO, astfel decizia Curţii de Apel din 17.04.2001 prin care a fost încasata

retrospectiva anului 2005

retrospectiva anului 2005 sumă bănească a rămas irevocabilă. Guvernul a invocat faptul că petiţionarul şi-ar fi pierdut calitatea de victimă în acest caz şi nu poate pretinde la cererea adresată Curţii. CEDO, în Hotărârea sa din 22.03.2005, a stabilit faptul că petiţionarul Roşca nu şi-a pierdut calitatea de victimă, deoarece s-ar fi stabilit cu certitu dine o imixtiunea în dreptul său la un proces echitabil şi dreptul de proprietate. A fost recunoscută violarea art.6 al.1 a Convenţiei şi art.1 Protocol adiţional la Convenţie. A fost dispusă achitarea sumei de 3500 euro prejudicii materiale, 2000 euro prejudicii morale şi 690 euro costuri şi cheltuieli. Cazul „Dumbrăveanu”, hotărârea din 24 mai 2005. Este vorba despre un colaborator de poliţie, căruia urma să i se atribuie un apartament. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 22 iunie 1998, Consiliul munici pal Chişinău a fost obligat să-i atribuie un apartament d-lui Dumbrăveanu. La data de 8 septembrie 2000, prin hotărârea instanţei de fond a fost dispusă schimbarea modului de executare a hotărârii fiind dispusă obligarea Consiliului municipal Chişinău de a achita suma de 180,357 lei. Prin decizia Tribunalului Chişinău suma a fost micşorată la 111,240 lei. Din cauza lipsei de fonduri, decizia Tribunalului Chişinău nu a fost executată până la data de 11.09.2003. Prin Hotărârea CEDO din 24.05.2005 a fost recunoscută violarea art.6 al.1 a Convenţiei şi art.1 Protocolului adiţional la Convenţie. A fost dispusă încasarea sumei de 3400 euro prejudicii materiale şi 1360 euro prejudicii morale, costuri şi cheltuieli 390 euro. Cazul „Scutari”, hotărârea din 26.07.2005. Părinţii petiţionarului au fost deportaţi în anul 1949 în Sibe ria, Federaţia Rusă, iar întreaga avere a fost confiscată. Conform Legii 1225 din 08.12.1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, petiţionarul s-a adresat în instanţa de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Orhei din 26.07.2001 a fost dispusă încasarea sumei de 41 mii de lei din contul Direcţiei Finanţe Orhei în calitate de compensaţie pentru averea confiscată. Deşi hotărârea a rămas irevocabilă, ea nu se executa, fiind invocat motivul că în bugetul debitorului nu sunt sume băneşti pentru a executa această hotărâre. La data de 20 februarie 2004, sumele băneşti au fost achitate ca urmare a comunicării cererii Guvernului Republicii Moldova. Prin Hotărârea din 26 iulie 2005, Curtea a recunoscut violarea art.6 al.1 a Convenţiei şi art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţie. A fost dispusă încasarea sumei de 1250 euro în calitate de prejudicii morale. Cazul „Ostrovar”, hotărârea din 13.09.2005. Acesta se referea la un procuror stagiar, care a fost bănuit de primire de mită. La 22.07.2002, petiţionarul a fost arestat de către serviciile secrete. Pe numele lui a fost emis un mandat de arest, care a fost prelungit de câteva ori. La 15.11.2002, petiţionarul a fost eliberat din detenţie, însă la data de 04.04.2003 a fost condamnat la 10 ani privaţiune de libertate, fiind arestat din sala de judecată. Petiţionarul a deplâns condiţiile de detenţie din izolatorul de detenţie provizorie nr.3 a Ministerului Justiţiei, în perioada 18.10.2002 - 15.11.2002 şi perioada 04.04.2003 - 13.12.2003. În spe cial, acesta s-a referit la suprafaţa camerei în care a fost deţinut împreună cu alţi 10 inculpaţi, totodată asupra condiţiilor igienico-sanitare care erau în celulă. În acelaşi timp, petiţionarul s-a plâns de imposibili tatea de a se vedea cu soţia şi fiica, şi interdicţia impusă lui de a coresponda cu mamă sa. Petiţionarul s-a plâns de faptul că nu a avut posibilitatea de a avea o cale de recurs efectivă. A invocat încălcarea art.3, art.8, art.13 din Convenţie. Curtea prin hotărârea sa din 13.09.2005 a recunoscut violarea art.3, art.8, art.13 din Convenţie. A fost dispusă încasarea sumei de 3000 euro prejudicii morale şi 1500 euro costuri şi cheltuieli. Cazul „Becciev”, hotărârea din 04.10.2005. Cazul se referă la petiţia adresată de către directorul Concer nului SA „Apa Canal-Chişinău”. La data de 21.02.2003, Becciev a fost arestat de către colaboratorii CCCEC. La 23.02.2003, a fost eliberat un mandat de arest pe un termen de 30 de zile pe numele petiţionarului. Deşi petiţionarul a depus o cerere de recurs împotriva încheierii de arestare, aceasta a fost respinsă. Ul terior a fost prelungită menţinerea sub arest a petiţionarului, în baza deciziilor judecătoreşti, care practic aveau acelaşi conţinut. Petiţionarul a solicitat recunoaşterea violării de către Guvernul Republicii Moldova a art.3, ca urmare a tratamentelor inumane la care a fost supus în izolatorul de detenţie provizorie pentru perioada 23 februarie 2003 până la 1 aprilie 2003. Totodată, a solicitat recunoaşterea violării articolului 5 aliniat 3 şi aliniat 4 al CEDO. Prin hotărârea CEDO din 4.10.2005 a fost recunoscută violarea articolului 3, articolului 5 aliniat 3 şi aliniat 4 al CEDO. A fost dispusă încasarea sumei de 4000 euro prejudicii morale şi 1200 euro cheltuieli. Cazul „Şarban”, hotărârea din 4 octombrie 2005. Prin rezoluţia Procurorului General din 8 octomb rie 2004 a fost pornită procedura penală în privinţa secretarului Consiliului municipal Chişinău, Şarban, cu privire la procurarea ilegală a 40 de ambulanţe de către Consiliul municipal. La 12 noiembrie 2004, petiţionarul a fost arestat de angajaţii CCCEC. La 15 noiembrie 2004, Judecătoria Buiucani a eliberat un mandat de arest pe numele petiţionarului pentru o perioadă de 10 zile. La 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a casat încheierea şi a dispus menţinerea petiţionarului la arest la domiciliu. Cu toate acestea la 19 noiembrie 2004, CCCEC din nou îl arestează pe dl Şarban, invocând abuzul de putere. La 22 noiem brie 2004, Judecătoria Buiucani din nou eliberează un mandat pe o durată de 10 zile. Prin decizia Curţii de Apel din 25.11.2004 încheierea Judecătoriei Buiucani a fost menţinută. La 26 noiembrie 2004, Judecătoria Buiucani a prelungit mandatul de arest pentru o perioadă de 30 de zile. La 2 decembrie 2004, recursul depus de către petiţionar a fost respins ca neîntemeiat, nu au fost invocate careva motive. La 21 decem brie 2004, urmărirea penală s-a sfîrşit, iar dosarul a fost transmis Judecătoriei Centru pentru examinare. Tot în perioada detenţiei petiţionarul a solicitat ajutorul medicului având în vedere că starea sănătăţii s-a înrăutăţit simţitor. Ajutorul medical adecvat nu i-a fost oferit, deşi boală de care suferea petiţionarul se agrava. Tot în perioada detenţiei nu a avut posibilitatea de a discuta liber cu avocatul său. Petiţionarul sa plâns de condiţiile inumane din celula în care era deţinut, totodată şi de agravarea stării de sănătate şi

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova refuzul autorităţilor de a-i acorda asistenţă medicală adecvată. A invocat încălcarea articolului 3, articolului 5 aliniat 3 şi aliniat 4, articolului 8 al Convenţiei. Prin hotărârea CEDO din 4.10.2005 a fost recunoscută violarea articolului 3, articolului 5 aliniat 3, aliniat 4 al Convenţiei. A fost dispusă încasarea sumei de 4000 euro prejudicii morale şi 3000 euro cheltuieli şi taxe. Cazul „Saviţchii”, hotărârea din 11.10.2005. Dna Saviţchi, fiind jurnalistă, a scris un articol ce viza activitatea unui colaborator al poliţiei rutiere, în special comportamentului său faţă de o persoană ce era antrenată într-un accident rutier. Colaboratorul poliţiei rutiere a depus o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat apărarea onoarei şi demnităţii profesionale, în acelaşi timp a solicitat încasarea preju diciilor morale atât din contul jurnalistei, cât şi din contul redacţiei la care lucra aceasta. Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 14 martie 2000, cererea a fost admisă, instituţia media care a pub licat articolul a fost obligată să difuzeze o dezminţire, totodată a fost dispusă încasarea unei sume de 180 lei din contul petiţionarei şi sumei de 1800 de lei din contul redacţiei. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 30 mai 2000, hotărârea a fost menţinută. Prin decizia Curţii de Apel hotărîrea şi decizia Tribunalului au fost casate şi a fost dată o nouă hotărâre prin care de asemenea a fost constatat faptul existenţei informaţiilor cu caracter denigrator în privinţa colaboratorului de poliţie. Petiţionara a invocat încălcarea articolului 10 al Convenţiei, ce garantează dreptul la libertatea de exprimare. Prin hotărârea CEDO din 11.10.2005, a fost recunoscută violarea articolului 10 al CEDO. A fost dispusă încasarea prejudiciului moral în sumă de 3000 euro şi a cheltuielilor în sumă de 1500 euro. Cazul „Daniliuc”, hotărârea din 18.10.2005. Doamna Daniliuc, în baza deciziilor irevocabile ale judecătoriei Ialoveni din 06.10.1995 şi 16 septembrie 1996 dispunea de dreptul de a solicita încasarea unor sume băneşti din contul autorităţilor locale. Pe parcursul unei perioade de 5 ani aceste decizii au rămas neexecu tate. Ulterior, la data de 17 mai 2000 şi la 11 martie 2003, ca urmare a depunerii unui recurs în anulare de către Procurorul General, deciziile irevocabile au fost casate cu respingerea acţiunilor înaintate. Petiţionara a solicitat recunoaşterea violării articolului 6 aliniat 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al protocolului adiţional la Convenţie, ca urmare a neexcutării hotărârilor judecătoreşti irevocabile, totodată şi ca urmare a imixti unii ilegale ale Procurorului General. CEDO prin hotărîrea din 18.10.2005 a recunoscut violarea articolului 6 aliniat 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului adiţional la Convenţie. În acelaşi timp a fost dispusă încasarea despăgubirilor morale în sumă de 1000 euro şi prejudiciilor materiale 100 euro. Cazul „ASITO”, hotărârea din 08.11.2005. Vizează un litigiu dintre două persoane juridice cu privire la încasarea unor sume de bani. La data de 23 septembrie 1997 şi 24 decembrie 1997, prin deciziile Curţii de Apel Economice şi a Curţii Supreme de Justiţie au fost casate două decizii irevocabile ce ţine de încasarea unor sume de bani, recursul în anulare fiind depus de către procuratura Generală. A fost invocat încălcarea dreptului la proces echitabil şi dreptul la proprietate, ca urmare a intervenţiei Procurorului general. Prin Hotărârea sa din 8 noiembrie 2005, CEDO a recunoscut violarea art. 1 al protocolului adiţional şi art.6 al.1 CEDO. A fost dispusă încasarea sumei de 237 euro cheltuieli, Curtea urmând să se expună asupra preju diciului material invocat. Cazul „Baibarac”, hotărârea din 15 noiembrie 2005. În baza hotărârii judecătoriei Edineţ, care a de venit irevocabilă, domnul Baibarac a obţinut dreptul de a solicita încasarea unei sume băneşti în calitate de compensaţie pentru averea confiscată ilegal de către regimul comunist în anii 1949. Pe parcursul unei perioade îndelungate hotărârea rămânea neexecutată, fiind invocată lipsa surselor băneşti pe conturile debitorului. Petiţionarul a sesizat CEDO cu privire la violarea dreptului său la un proces echitabil şi cu pri vire la violarea dreptului de proprietate. Hotărârea a fost executată la data de 20 februarie 2004, după ce petiţia a fost adusă la cunoştinţă agentului guvernamental. Petiţionarul a invocat violarea dreptului la un proces echitabil şi dreptul la proprietate. Prin Hotărârea CEDO din 15 noiembrie 2005, a fost recunoscută violarea dreptului la un proces echitabil şi violarea dreptului la proprietate. Curtea a dispus încasarea sumei de 1000 euro prejudicii morale. Cazul „Popov II”, 6 Decembrie 2005. Părinţii petiţionarului au fost deportaţi în anul 1941 în Rusia şi Uzbechistan, iar casa de locuit a fost confiscată. Conform Legii 1225 din 08.12.1992 petiţionarul s-a ad resat în instanţa de judecată. Prin Hotărârea 5 noiembrie 1997 a fost dispusă retrocedarea casei de locuit petiţionarului. Pe parcursul anilor 1997-2004 decizia instanţei de judecată a rămas neexecutată. Fiind deja sesizată Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 26.05.2004, prin decizia Curţii de Apel Chişinău a fost admisă o cerere de revizuire a hotărârii din 05.11.1997. Petiţionarul a invocat încălcarea dreptului de proprietate, dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, drepturi prevăzute de art. 6 al.1, art. 1 Protocol adiţional şi art.13 CEDO. Prin Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005, a fost stabilită încălcarea prevederilor art.6 al. 1 CEDO şi art. 1 al Protocolului adiţional la CEDO. Curtea a dispus încasarea sumei de 3, 365 prejudicii materiale, 3,000 euro prejudicii morale, 715 cheltuieli pentru examinarea cauzei. În afara faptului că Republica Moldova a fost condamnată de 13 ori la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să achite compensaţii şi plăţi în valoare totală de 54,707 euro.

100

retrospectiva anului 2005

Încheiere Elaborarea unui document atât de voluminos ne determină să conştientizăm faptul că situaţia drepturilor omului din Republica Moldova nu este nici pe de parte perfectă. Totodată, volumul raportului nu indică neapărat şi faptul că absolut toate problemele societăţii au fost menţionate, reflectate şi analizate de către autorii raportului. Conştientizăm faptul că există încă o mulţime de fenomene şi situaţii grave care încalcă direct sau indirect drepturile omului în Republica Moldova. Acestea rămân în atenţia societăţii civile şi a opiniei publice naţionale şi internaţionale şi vor fi cu siguranţă reflectate în rapoartele viitoare, în cazul în care nu vor fi soluţionate. Astfel, una dintre aceste fenomene negative şi probleme majore ale societăţii moldoveneşti este cea a corupţiei. Nu am abordat aspectele ce ţin de corupţie, deşi fenomenul contribuie esenţial la calitatea respectării drepturilor omului în Republica Moldova. Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată permanent de către beneficiarii săi referitor la diverse cazuri de corupţie. Caracteristic este faptul că marea majoritate a populaţiei nu întreprinde nimic pentru a combate acest flagel al societăţii, iar cauza este frica moştenită de la sistemul sovietic şi lipsa de încredere în eficienţa şi competenţa autorităţilor.440 În Republica Moldova persistă fenomenul discutării cazurilor de corupţie nu şi fenomenul combaterii acestuia. Nimeni dintre cei care s-au adresat cu astfel de probleme nu au dorit să parcurgă procedura legală motivând că sistemul este mai puternic iar un individ are foarte puţine şanse de a reuşi. În lista celor mai corupte instituţii ale statului sunt nominalizate Vama, Poliţia, Poliţia Rutieră şi Instituţiile medicale.441 Probabil că această stare a cetăţenilor nu este una lipsită de temei. Se pare că corupţia a cuprins cele mai înalte nivele ale instituţiilor şi organelor de stat. Deducem această concluzie nu numai din atitudinea generală a cetăţenilor ci şi din reacţia autorităţilor la cazurile publicate în presă. Faptul că în Republica Moldova nu au fost examinate de către organele de drept cazuri importante nu poate fi altceva decât un indicator clar al acestor afirmaţii.442 Nici organele de drept şi nici autorităţile nu au investigat cazul şi nu s-au luat careva poziţii faţă de aceste declaraţii, care într-o societate democratică nu ar putea fi trecute cu vederea. Cu riscul de a ne repeta, trebuie de menţionat şi faptul că unul dintre motivele principale a situaţiei create este cel ce ţine de analfabetismul juridic al populaţiei. Din propria experienţă putem confirma faptul că în marea lor majoritate, cetăţenii Republicii Moldova nu îşi cunosc drepturile elementare şi nici mijloacele de apărare a lor. Astfel se creează un cerc vicios: corupţia excesivă în instituţiile de stat favorizează încălcarea drepturilor omului, iar analfabetismul juridic443 şi lipsa informaţiilor şi abilităţilor de a le apăra fac inutilă lupta împotriva acestui flagel. Considerăm că anume această stare de lucruri stopează dezvoltarea socioeconomică a ţării şi astfel Republica Moldova continuă să se afle pe ultimele poziţii în Europa în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-economică, nivelul de trai al populaţiei şi gradul de democraţie. În dorinţa noastră de a reflecta nu numai problemele ci şi efectele sau consecinţele lor asupra anumitor categorii de cetăţeni ai Republicii Moldova unele aspecte, situaţii sau capitole au fost descrise detaliat, iar unele situaţii şi cazuri au fost menţionate la diverse capitole deoarece am constatat încălcarea mai multor aspecte ale drepturilor omului. Am constatat un deficit de informaţie privind situaţia minorităţilor naţionale din Moldova. În special situaţia din autonomia găgăuză. Într-un anumit sens s-ar putea vorbi despre o “prăpastie” informaţională şi o lipsă de comunicare între autonomia găgăuză şi restul teritoriului Republicii Moldova. Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte minoritatea bulgară din Republica Moldova. O altă problemă majoră pentru Republica Moldova rămâne situaţia nefavorabilă a activităţii mass-media electronice. Deşi monitorizată şi chiar criticată de structurile internaţionale şi opinia publică din Moldova, în mare parte presa rămâne influenţată politic. Situaţia cea mai gravă este în continuare la televiziune. Deşi au fost înregistrate unele schimbări pozitive în programele televizate lipseşte dialogul privind subi ectele de interes public general. Există foarte puţine emisuni de dezbateri publice, nu se discută transpar ent subiectele controversate din societate şi nu există emisiuni suficiente de informare şi educare civică a populaţiei.

440 Potrivit Studiului Sociologic „Respectarea Drepturilor Omului în Republica Moldova”, cea mai mare parte din populaţia Republicii Moldova apreciază negativ activitatea următoarelor instituţii ce asigură respectarea drepturilor omului: poliţia, organele de securitate, procuratura şi judecătoriile. 441 Studiu sociologic „Respectarea Drepturilor Omului în Republica Moldova”, CIVIS, Chişinău, 2004 442 Spre exemplu declaraţiile judecătorilor demişi în anul 2002, publicate în cotidianul Timpul, nr.192 din 18.02.2005 „Funcţionarii comunişti percep de la judecători taxe de mii de dolari”. „... În cadrul unei mese rotunde, un grup de judecători debarcaţi de actuala guvernare a acuzat partidul de guvernământ de amestec în activitatea justiţiei. Ex-judecătorii au recunoscut că reprezentanţi ai conducerii de vârf le dădeau indicaţii verbale să adopte decizii favorabile Puterii şi le cereau mii de dolari drept plată pentru menţinerea sau avansarea în post...”. www.timpul.md sau http://www.transparency.md/Docs/2005/articles/03_Taxe_judecatori.pdf 443 62% din respondenţii Studiului Sociologic au menţionat că sunt de acord cu afirmaţia „Există o lipsă de cunoştinţe în domeniul drepturilor omului”. Studiu sociologic „Respectarea Drepturilor Omului în Republica Moldova”, CIVIS, Chişinău, 2004

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

101

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova Accesul la justiţie, reflectat parţial şi ocazional în paginile raportului, este o altă problemă principială pen tru dezvoltarea Republicii Moldova. Corupţia denunţată în 2005 chiar de foşti judecători s-a transformat în fenomen naţional. Toată lumea cunoaşte şi, mai mult sa mai puţin, acceptă consecinţele acestuia. Starea respectivă crează condiţii perfecte pentru diverse situaţii şi fenomene de încălcare a drepturilor omului, inclusiv accesul la justiţie. Totuşi, este evident faptul că situaţia drepturilor omului este foarte gravă în regiunea transnistreană a Re publicii Moldova. Situaţia de acolo rămâne în mare parte numai monitorizată, spre dezamăgirea şi dispera rea populaţiei. Avem impresia că situaţia şi cazurile flagrante de încălcare a drepturilor omului în Transnistria servesc numai în calitate de material pentru presă şi rapoartele instituţiilor, organismelor şi organizaţiilor specializate. Am ajuns la această concluzie, în urma studierii numeroaselor rapoarte efectuate pe parcursul anilor de către societatea civilă şi autorităţile din Moldobva, însă în momentul în care am depistat că nimic nu s-a întreprins la acest capitol, înţelegem perfect starea locuitorilor revoltaţi. Considerăm că forţele poli tice, atât din interior cât şi din exterior, ignoră drepturile omului în favoarea intereselor de grup şi a celor politice sau geopolitice ale unor state, contrar angajamentelor şi standardelor internaţionale. În acelaşi context al respectării drepturilor omului în Transnistria, ne exprimăm regretul că societatea civilă şi opoziţia din Federaţia Rusă evită implicarea lor în cazurile evidente de abuz şi nesocotire a drepturilor omului de către autorităţile ruse în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Deseori observăm un ca racter vădit părtinitor al presei electronice din Rusia faţă de problemele create de forţele ruse în Moldova. Deasemenea, ţinem să comunicăm pe această cale poziţia exprimată de către reprezentanţii societăţii civile din Transnistria referitor la cauzele situaţiei din regiunea respectivă. Populaţia din provincia estică a Republicii Moldova consideră că rolul Uniunii Europene şi al Statelor Unite ale Americii trebuie să crească. Totodată, trebuie menţionat faptul că vina pentru rolul modest pe care îl are Occidentul în rezolvarea dife rendului transnistrean şi respectiv în apărarea drepturilor tuturor locuitorilor din această regiune revine, în mare parte autorităţilor Republicii Moldova. În final, ne exprimăm dorinţa de a contribui şi în continuare la promovarea şi apărarea drepturilor omului în Republica Moldova precum şi speranţa că majoritatea problemelor evidenţiate în prezentul raport vor fi soluţionate pozitiv de către autorităţile Republicii Moldova în 2006. Suntem convinşi de faptul că implemen tarea şi realizarea obiectivelor Planului Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului rămâne o şansă reală atât pentru ridicarea nivelului general al culturii juridice cât şi pentru îmbunătăţirea imaginii Republicii Moldova în faţa opiniei publice şi a comunităţii internaţionale. În aşa mod, sperăm ca viitoarele noastre rapoarte să conţină mult mai puţină critică, cazuri şi situaţii privind încălcarea drepturilor omului.

102

retrospectiva anului 2005

Asociaţia “Promo-Lex” este o organizaţie obştească neguvernamentală, non-profit şi apolitică, ce urmăreşte beneficiul public şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. Asociaţia Promo-Lex a fost fondată la 19 iulie 2002 şi este înregistrată la Ministerul Justiţiei al RM.

Misiunea Misiunea Asociaţiei Promo-Lex este de a contribui la procesul de democratizare a Republicii Moldova prin promovarea şi apărarea Drepturilor Omului şi consolidarea societăţii civile.

Obiective • Monitorizarea, promovarea şi apărarea prin toate mijloacele legale a drepturilor omului în Moldova; • Participarea la edificarea şi consolidarea sectorului civil viabil in Moldova; • Creşterea nivelului de educaţie civică a populaţiei în Moldova.

Valorile organizaţiei • Neutralitate politică; • Responsabilitate şi corectitudine; • Servicii de performanţă; • Spirit de echipă; • Perfecţionare continuă; • Predispunere spre colaborare şi parteneriat;

Domenii de activitate: Supremaţia Legii • Elaborarea, editarea şi diseminarea rapoartelor privind respectarea şi încălcarea drepturilor omului în Moldova; • Informarea opiniei publice naţionale şi internaţionale cu privire la respectarea şi violarea drepturilor omului în Moldova; • Activităţi de informare şi educare a populaţiei din Moldova în domeniul drepturilor omului; • Sesizarea organelor şi instituţiilor competente ale statului asupra lacunelor şi erorilor legislative şi de drept, depistate în cadrul activităţilor de promovare şi apărare a drepturilor omului; • Prestarea serviciilor juridice gratuite unor categorii social-defavorizate; • Reprezentarea directă în instanţele de judecată naţionale şi internaţionale (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului).

Societatea Civilă • Activităţi de edificare şi consolidare a ONG-lor locale (programe de instruire, acordarea suportului informaţional). • Activităţi de încurajare a parteneriatelor de colaborare dintre ONG şi APL la nivel local şi naţional (pro grame de instruire, suport informaţional).

Educaţia Civică • Activităţi de informare şi educare civică a populaţiei (programe de instruire, editarea şi distribuirea materialelor tematice, diseminarea informaţiei specializate);

• Programe de educaţie civică a tineretului (în cadrul instituţiilor de învăţămînt).

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

103

Raport cu privire la situatia Drepturilor Omului în Republica Moldova

Grupul ţintă

• Persoane cu venituri reduse;

• Locuitorii raioanelor de est (Transnistria);

• Societatea civilă;

• Tinerii;

• APL, funcţionarii publici.

Realizări Una din realizările Asociaţiei Promo-Lex este faptul că s-a reuşit apărarea drepturilor pentru o categorie de persoane vulnerabile, prin reprezentarea acestora în instanţele naţionale de judecată şi obţinerea unui re zultat pozitiv (soţiile şi văduvele participanţilor la cel de-al doilea război mondial în cadrul Armatei Române, au fost discriminate în raport cu alte categorii în perioada septembrie 2002 - noiembrie 2004, fiind stopată plata compensaţiilor nominative). Drept rezultat, legislaţia a fost modificată şi adaptată datorită sesizărilor juriştilor asociaţiei, precum şi datorită unei decizii judecătoreşti favorabile. Juriştii Promo-Lex reprezintă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului interesele părinţilor, elevilor şi a profesorilor de la unele şcoli din stânga Nistrului cu predare în limba română (Rîbniţa, Grigoriopol, Tighina). Juriştii Promo-Lex reprezintă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului interesele a circa 2000 de ţărani din localitatea Doroţcaia (regimul separatist de la Tiraspol a interzis ţăranilor accesul la terenurile agricole amplasate peste traseul Râbniţa -Tiraspol). În toamna anului 2005, Asociaţia Promo-Lex a organizat o expoziţie-concurs de desene ale copiilor din localităţile r-lui Dubăsari cu tematica “O roadă aşteptată de la un pământ rupt din suflet”. Acest eveni ment a fost organizat cu suportul Fundaţiei ACASĂ şi Primăriei Chişinău, având scop de bază sensibilizarea opiniei publice naţionale şi internaţionale asupra situaţiei ţăranilor din r-nul Dubăsari, lipsiţi de accesul lor la proprietate şi principala lor sursă de existenţă – terenurile agricole. În decembrie 2005, în cadrul concursului pentru organizaţiile neguvernamentale care activează în dome niul drepturilor omului, organizat de PNUD Moldova, Asociaţia Promo-Lex a fost decernată cu un premiu special pentru merite deosebite în promovarea şi apărarea drepturilor omului în regiunea de est a Republicii Moldova (Transnistria).

ASOCIAŢIA “PROMO-LEX” Pentru corespondenţă: Chişinău MD-2012, căsuţa poştală 89 “Asociaţia Promo-Lex” Tel./Fax: (0-22) 45 00 24 Mobil: 0 691 77101, 0 691 04851 E-mail: promolex@ong.md WEB: www.promolex.ong.md

104

retrospectiva anului 2005