Retrospectiva anului 2006: Drepturile omului în Moldova

retrospectiva anului 2006 Chişinãu 2007

RAPORT DrepturilE Omului în Moldova

La elaborarea Raportului cu privire la situaţia drepturilor omului în Republica Moldova au contribuit: Ion Manole Alexandru Postica Elena Spînu Nicoleta Hriplivîi Pavel Postica

ASOCIAŢIA PROMO-LEX str. D. Rîşcanu, 11, of. 41 Chişinău, Republica Moldova tel./fax: +373 22/ 45 00 24; 44 96 26. gsm: +373/ 691 77 101 e-mail: promolex@ong.md; promolex@yahoo.com url: www.promolex.ong.md Centrul de Resurse şi Dezvoltare pentru Transnistria Str. Păcii, 2, s. Coşniţa MD-4572 r. Dubăsari, Republica Moldova tel./fax: +373 248/ 43 183 Pentru corespondenţă: C.P. 89, MD-2012 Chişinău, Republica Moldova

Traducere: S.R.L. «Libitum», Irina Saviţchi Procesare computerizată: Ion Madiudin (+373/ 691 70303) Această publicaţie a apărut graţie suportului financiar al Ambasadei Regale a Olandei prin intermediul programului Matra KAP. Punctele de vedere exprimate în Raport reflectă opinia şi poziţia autorilor, membri ai Asociaţiei Promo-Lex. Acestea nu pot fi interpretate sub nici o formă ca reflectând opinia Ambasadei Regale a Olandei.

Introducere Gradul de respectare a drepturilor omului reprezintă nivelul de dezvoltare şi democraţie într-o socitate. Moldova a cunoscut atât regrese, cât şi progrese în această perioadă prelungită de tranziţie de la un sistem centralizat la unul democratic. După 15 ani de independenţă, societatea şi autorităţile Republicii Moldova încă mai încearcă să-şi consolideze eforturile în vederea atingerii unui nivel acceptabil pentru un stat de drept veritabil.

Rolul societăţii civile din Moldova în procesul de monitorizare, promovare şi apărare a drepturilor omului este enorm şi contribuie în modul cel mai eficient la dezvoltarea şi democratizarea societăţii. În acest context, pentru al doilea an consecutiv, Asociaţia Promo-Lex şi-a propus studierea situaţiei la acest capitol, precum şi publicarea unui raport privind situaţia drepturilor omului în Moldova, care datorită Programului MATRA KAP al Ambasadei Olandeze de la Kiev, a devenit realizabil.

Publicarea primului raport al Asociaţiei Promo-Lex s-a bazat pe analiza cazurilor din practica şi activităţile organizaţiilor neguvernamentale, fapt apreciat de către opinia publică. Comparativ, în anul 2006 activităţile Asociaţiei Promo-Lex au fost mai diverse şi mai numeroase, din care cauză autorii prezentului document au decis să utilizeze aceleaşi metode, aplicate la elaborărea raportului privind situaţia drepturilor omului în 2005. În acelaşi timp, autorii au consultat experţii din diverse domenii, ţinând cont şi de aspectele obiective ale problemelor depistate, fapt ce a contribuit la analiza echidistantă şi imparţială a situaţiei din punct de vedere practic şi nu formal. Astfel, în acest raport au fost incluse toate fenomenele, situaţiile şi cazurile care au devenit cunoscute experţilor Asociaţiei Promo-Lex pe parcursul anului 2006. În acest context, Asociaţia Promo-Lex doreşte să aducă mulţumiri partenerilor şi colegilor, care au contribuit la elaborarea raportului prin consultanţa oferită sau furnizarea materialelor relevante. Astfel, menţionăm aportul următoarelor persoane: Vlad Spînu, preşedintele Fundaţiei Moldova, Washington, SUA; Ionas Aurelian Rus, doctorand în politologie la Rutgers University, New Brunswick, New Jersey, SUA, Igor Volniţchii, reporter al Agenţiei Infotag, Vasile Spinei, Preşedintele Asociaţiei «Acces Info»; Valentina Basiul, jurnalist, Ziarul «Timpul», Valeriu Prohniţchi, director executiv «Expert Grup», Igor Belei, director Misiunea Socială «Diaconia», Valentina Sturza, Asociaţia Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Moldova, Sergiu Ostaf, director executiv, CREDO Alexandr Covalschi, preşedinte, Centrul de Apărare a Drepturilor Pacienţilor şi Invalizilor Dana Cotici, consultant, Centrul «Gender-Doc» Andrei Brighidin, Asociaţia Clinicilor Juridice din Moldova Maria Cioaric, SIEDO Asociaţia Promo-Lex face apel către autorităţile statului şi societatea civilă din Moldova, în vederea examinării cazurilor descrise în prezentul raport pentru a evita astfel de situaţii în viitor. În special, ne referim la numeroasele circumstanţe, care aduc atingere drepturilor cetăţenilor domiciliaţi în regiunea transnistreană a ţării. Autorităţile în special, şi societatea civilă în general, sunt obligate să contribuie la minimalizarea efectelor discrimatorii aplicate faţă de sute de mii de cetăţeni.

CUPRINS 1.

Dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă................................................................................................ 5 1.1. Dreptul la viaţă............................................................................................................................. 5 1.2. Interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante.............................. 8 1.3. Interzicerea muncii forţate sau obligatorii.................................................................................... 11 1.4. Dreptul la libertate şi siguranţă.................................................................................................... 12 1.5. Dreptul la libera circulaţie............................................................................................................. 14

2.

Dreptul la proprietate.......................................................................................................................... 19 2.1. Problema foştilor deportaţi (victimele regimului sovietic)............................................................. 19 2.2. Interdicţia vânzării terenurilor agricole către investitorii străini..................................................... 23 2.3. Încălcări ale dreptului de proprietate în regiunea transnistreană a Moldovei............................... 23 2.4. Încălcări ale dreptului de proprietate în «zona de securitate»..................................................... 24 2.4.1 Portul de la Varniţa....................................................................................................................... 24 2.4.2 Confiscarea mărfurilor.................................................................................................................. 24 2.4.3 «Taxa pentru migraţie»................................................................................................................ 25 2.4.4 Problema terenurilor agricole....................................................................................................... 25

3.

Dreptul la informaţie, libertatea de opinie şi exprimare................................................................... 27 3.1. Dreptul la informaţie..................................................................................................................... 27 3.2. Informarea în masă a populaţiei.................................................................................................. 29 3.3. Litigii privind accesului la informaţie............................................................................................. 30 3.4. Libertatea de opinie şi exprimare................................................................................................. 31

4. Dreptul la întruniri, asociere şi libertatea conştiinţei....................................................................... 34

Libertatea conştiinţei.............................................................................................................................. 38 5.

Dreptul la educaţie.............................................................................................................................. 41 5.1. Curriculum şcolar......................................................................................................................... 42 5.2. Cadrele didactice......................................................................................................................... 44 5.3. Elevii............................................................................................................................................ 45 5.4. Alte încălcări ale dreptului la educaţie......................................................................................... 46

6.

Dreptul la muncă şi protecţie socială................................................................................................ 53 6.1. Şomajul, piaţa internă a muncii şi migraţia.................................................................................. 53 6.2. Munca «la negru»........................................................................................................................ 55 6.3. Ocrotirea sănătăţii........................................................................................................................ 56 6.4. Protecţia şi asistenţa socială........................................................................................................ 59

7.

Drepturile electorale............................................................................................................................ 62 7.1. Alegerile din Autonomia găgăuză................................................................................................ 63 7.1.1 Comportamentul autorităţilor în campania electorală.................................................................. 64 7.1.2 Competenţa şi comportamentul organelor electorale.................................................................. 66 7.1.3 Concurenţii electorali................................................................................................................... 66 7.1.4 Informarea alegătorilor................................................................................................................. 67 7.1.5 Observarea şi monitorizarea alegerilor........................................................................................ 68 7.2. Alegerile în regiunea transnistreană............................................................................................ 69

8. Drepturile copilului.............................................................................................................................. 73 9.

Drepturile femeii.................................................................................................................................. 78 9.1. Egalitatea genurilor...................................................................................................................... 78 9.2. Violenţa în familie......................................................................................................................... 80 9.3. Traficul de femei.......................................................................................................................... 82

10. Drepturile deţinuţilor........................................................................................................................... 85

10.1. Baza materială............................................................................................................................. 85

10.2. Igiena personală.......................................................................................................................... 86

10.3. Alimentaţia................................................................................................................................... 86

10.4. Asistenţa medicală....................................................................................................................... 87

10.5. Contactul cu lumea exterioară..................................................................................................... 88

10.6. Informarea deţinuţilor................................................................................................................... 88

10.7. Reeducarea, şcolarizarea şi ridicarea nivelului cultural............................................................... 89 11. Drepturile minorităţilor naţionale....................................................................................................... 90 12. Drepturile minorităţilor sexuale......................................................................................................... 91 13. Dreptul la un proces echitabil............................................................................................................ 96

Cazurile împotriva Moldovei la CEDO, Hotărârile emise în 2006.................................................... 102

Drepturile Omului în Moldova

1.

Dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă

Potrivit prevederilor tratatelor internaţionale şi ale legislaţiei naţionale, Republica Moldova garantează tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa dreptul la viaţă, integritatea psihică şi fizică. Acest drept fiind unul mai complex, propunem examinarea lui prin prisma următoarelor domenii ce ţin de: • respectarea dreptului la viaţă; • interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; • interzicerea muncii forţate sau obligatorii; • respectarea dreptului la libertate şi siguranţă; • respectarea dreptului la libera circulaţie.

1.1. Dreptul la viaţă «Raportul privind situaţia drepturilor omului în Republica Moldova, retrospectiva anului 2005», elaborat de Asociaţia Promo-Lex în 2006, au fost evidenţiate unele aspecte, care în viziunea noastră nu sunt altceva decât abateri de la normele şi practicile care ar garanta şi respecta dreptul la viaţă.1 În general, aceste abateri se refereau la eficienţa anchetării unor cazuri de deces dubios, la care eventual ar putea fi implicaţi agenţi ai statului. Constatăm că astfel de situaţii au existat şi pe parcursul anului 2006.

Astfel, în 2006 au fost înregistrate cazuri în care persoanele au decedat în circumstanţe neclare, care în mod firesc urmau să implice desfăşurarea, de către instituţiile şi organele de drept, a unor anchete operative şi efective, în vederea stabilirii cauzelor care au provocat decesul. Printre acestea sunt relevante cazurile de deces în instituţiile medicale şi în penitenciare. Spre exemplu, decesul doamnei B.T. în Spitalului nr.1 din Chişinău,2 ca urmare a tromboemboliei, maladie întîlnită la femeile însărcinate. Diagnoza nu a putut fi stabilită de către medici pe parcursul a peste 16 ore de la internarea acesteia în instituţia medicală. Este de menţionat faptul că pe parcursul acestei perioade, victimei nu i s-a administrat practic vreun tratament.

Un alt caz similar a avut loc în or.Ungheni în decembrie 2006.3 A.H. a născut un copil în spitalul din localitate. Din cauza unor probleme la naştere, copilul a fost trimis cu 1 2 3

www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf http://garda.com.md/100/investigatii/ http://azi.md/news?ID=43265

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova ambulanţa la Centrul Sănătăţii Mamei şi Copilului din Chişinău, mama copilului fiind obligată să-şi asigure separat deplasarea la Chişinău. Ajungînd la Chişinău cu o maşină de ocazie victima nu a beneficiat de atenţia şi asistenţa necesară din partea medicilor. În rezultat, ultima şi-a pierdut cunoştinţa şi a intrat în comă, iar peste aproximativ 45 zile a decedat fără a-şi mai reveni.

Organele de drept au iniţiat anchete în vederea elucidării circumstanţelor de deces, dar rezultatele acestora nu au fost făcute publice şi respectiv nu putem vorbi despre eficienţa lor în coraport cu atitudinea opiniei publice vis-a-vis de astfel de situaţii.

Alte situaţii similare au fost constatate în instituţiile penitenciare, unde de asemenea au fost înregistrate cazuri de deces în condiţii dubioase, cauzate de neglijenţa colaboratorilor acestor instituţii şi a lucrătorilor medicali, care urmau să acorde asistenţa medicală necesară.

O astfel de situaţie este cazul V.B.,4 care a decedat în incinta izolatorului de detenţie al Comisariatului de poliţie Orhei. Fiind invalid de gradul I, V.B. a fost supusă arestului administrativ fără a se ţine cont de starea sănătăţii. În rezultatul detenţiei, femeia a suportat un acces de epilepsie şi ca urmare a decedat. Este de menţionat că în izolator la acel moment nu se afla nici un medic, iar serviciul de ambulanţă a sosit peste 20 minute.

Un caz extraordinar a avut loc la 25.01.2006 în penitenciarul de la Pruncul.5 Un deţinut le-a aplicat codeţinuţilor săi mai multe lovituri cu ciocanul în regiunea capului. În rezultatul leziunilor corporale cauzate, 3 deţinuţi au decedat la spital. Reprezentanţii penitenciarului au evitat difuzarea informaţiei despre acest caz, mai mult ca atît au refuzat prezenţa reprezentanţilor Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova (ombudsmanii) şi efectuarea unei vizite de monitorizare în penitenciar în legătură cu acest caz.6 Chiar dacă au fost iniţiate anchete îndreptate spre stabilirea circumstanţelor cazurilor menţionate, ele nu au fost aduse la cunoştinţa publicului larg şi astfel nu putem vorbi de eficienţa lor.

Observăm că pe parcursul anului 2006 au fost înregistrate din nou cazuri în care comportamentul şi acţiunile reprezentanţilor statului nu au fost adecvate, din care cauză au avut de suferit persoane concrete. Chiar dacă numărul acestor situaţii este neînsemnat, în opinia noastră acestea poartă amprenta indiferenţei, iresponsabilităţii sau incompetenţei reprezentanţilor statului. Constatăm că situaţia la acest capitol nu a suferit modificări şi reprezintă în continuare o problemă serioasă. În ceea ce priveşte situaţia la acest capitol în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, care rămâne de peste 15 ani necontrolată de către autorităţile constituţionale, remarcăm în 2006 o agravare substanţială. Pentru prima dată după 1992, în regiune au fost comise acte de terorism în urma cărora au fost înregistrate victime din rândul civililor. La 6 iulie 2006, în urma exploziei unui mijloc de transport public din or. Tiraspol, au decedat 8 pasageri şi 20 grav răniţi. La scurt timp (13 august 2006), au fost înregistrate noi explozii în transportul public, în urma cărora şi-au pierdut viaţa civili, inclusiv copii.

4 5 6

http://api.org.md/cuvintul.html http://azi.md/news?ID=37844 http://www.ombudsman.md/Ses_avize/inv/61/

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova În ambele cazuri au fost înaintate diverse versiuni: «act terorist», «accident», «acţiune de răzbunare, organizată în vederea destabilizării situaţiei din regiune», «acţiune de «pedepsire» a Rusiei», etc.7 Cu toate acestea se presupune că în cadrul actelor teroriste a fost utilizat armament păstrat ilegal din perioada războiului din 1992, ceea ce denotă ineficienţa activităţilor structurilor moldo-ruse de monitorizare şi redresare a situaţiei în zona transnistreană. Trebuie de menţionat faptul că autorităţile locale de la Tiraspol, structuri ilegale din punctul de vedere al dreptului internaţional, au refuzat implicarea autorităţilor constituţionale ale Moldovei la examinarea şi documentarea cazurilor legate de exploziile din Tiraspol. Deasemenea au fost refuzate donaţiile de sânge şi ajutoare material-umanitare de pe malul drept al Nistrului, acceptându-se ajutorul celor din Federaţia Rusă, ceea ce reprezintă o gravă şi serioasă problemă pentru autorităţile Moldovei.8 Anume regiunea controlată de regimul ilegal de la Tiraspol nu poate fi considerată una în care se respectă drepturile omului, inclusiv dreptul la viaţă. Această afirmaţie poate fi confirmată şi de numărul, aflat în creştere, al cazurilor de omor la comandă. Abia în anul 2006, de către unii jurnalişti, au fost făcute unele tentative de a relata şi a lega între ele o serie de decesuri dubioase, a unor persoane suspuse în ierarhia administraţiei separatiste de la Tiraspol.9 Ca o continuare a celor expuse în articolul menţionat 7 www.cip.nm.ru 8 Autorităţile moldoveneşti trebuie să insiste să fie admise pentru a cerceta incidentele cu pierderi de vieţi omeneşti. Faptul că FSBul rusesc este implicat în investigaţii şi nu face publice rezultatele acestora indică asupra dosirii unor informaţii extrem de importante, precum informaţia despre provenienţa explozivului. Moldova trebuie să ceară informaţiile menţionate şi din considerente legate de recenta participare a şefului statului la recentul summit-ul informal al CSI la Moscova. La summit s-a insistat asupra modernizării CSI, Rusia insistînd că una din priorităţile CSI este combaterea terorismului. Anume în acest context autorităţile moldoveneşti ar trebui să insiste asupra dezvăluirii informaţiilor privind teroarea în Transnistria şi asupra provenienţei explozivului care a produs victime omeneşti. Şi misiunea OSCE ar trebui sa insiste asupra accesului la informaţia menţionată. www.e-democracy.md/comments/political/ 9 Publicaţia Fundaţiei pentru drepturile omului şi politică efectivă, «Человек и егo права», a publicat despre liderul separatist Igor Smirnov următoarele: «... Apogeul euforiei a fost cartea dlui I. Smirnov cu titlul «За право жить на нашей земле» sau ceva de genul ăsta. Nu am citit-o, şi nici nu m-am străduit să-i memorizez titlul. După părerea mea, nici Smirnov nu a citit-o. Către acel moment Smirnov începuse din ce în ce mai deschis să-şi arate adevărata faţă: falsitatea, joaca, firea sa perfidă şi rea, crudă şi fără inimă, voalată într-un zîmbet fals, aparent amical. De exemplu: în timpul şedinţei guvernului el, cu zîmbetul său caracteristic, îl întreabă pe Ministrul Securităţii Naţionale: «Domnule general sau cum vi se mai spune? Gospodin sau domnul ? De ce în republica noastră atât de mică există atâtea bănci? Şi, în general, băncile ar trebui să se subordoneze Preşedintelui? Da? Deci, am fost ieri la concertul dnei Aliona Apina, la care am fost invitat împreună cu soţia de dl Bondarenco, organizatorul concertului, iar eu i-am şi pus o întrebare direct – poţi achita datoria firmei respective? El m-a refuzat, spunându-mi că este vorba de o sumă mare de bani şi că banca nu este abilitată să achite astfel de datorii. Această bancă, îmi pare, aparţine «Gazprom»-ului? Activitatea lui e urmărită de directorul companiei Tirastransgaz, dl Piankov?

Reglaţi, dar, conturile cu el, şi totodată cu celelalte bănci». S-au început reglările de conturi. În ziua următoare Bondarenco şi Piankov au fost arestaţi şi bătuţi cu cruzime. Activitatea lor a fost supusă unor verificări de lungă durată, după care, nefiind găsite încălcări, aceştia au fost eliberaţi. Bondarenco, devenind invalid, s-a mutat la Moscova, fiind urmat şi de Piankov. Cu două zile înainte de ziua nunţii fetei sale în apartamentul său a fost găsit cadavrul administratorului companiei «Agroprombank», dnei Orlik, care se spânzurase.

Imediat după aceasta moarte şi administratorul companiei «ПРБ Bank», dl Hvorostovskii. Bancherul Crutius a fost împuşcat chiar lângă oficiul firmei sale. Administrarea tuturor băncilor transnistrene cade în mânile unei persoane arhicunoscute pentru intrigile sale uimitoare, şi anume ale amicului intim al lui Smirnov, dl Veaceslav Zagreadskii. Astfel s-au încheiat reglările de conturi cu băncile. Însă asasinatele misterioase a funcţionarilor prominenţi ai Transnistriei au continuat.

Fostul activist important din timpurile sovietice al oraşului, membru de partid, şi la momentul dat un antreprenor de vază, preşedintele Casei de Comerţ din Transnistria, dl Victor Constantinov, ar fi povestit odată următoarele: «Ieri în plină zi chiar în centrul oraşului a fost împuşcat un partener de-al meu, un arab din Iran. I-am raportat Preşedintelui acest incident, la care dumnealui, cu un zâmbet pe buze, mi-a spus: Business-ul este o activitate riscantă, iar tu, din câte am auzit, faci contrabandă; acest fapt mi-a fost raportat de Preşedintele Comitetului Vamal (adică, fiul cel mai mare al lui Smirnov). Ştiindu-l pe Constantinov de mai mulţi ani ca fiind un om cinstit, onest, un mecenat, care din spiritul său de caritate finanţa «Casa copilului» şi multe spitale, l-am avertizat: «Îmi pare că aţi fost avertizat pentru ultima dată că trebuie să părăsiţi acest business. Iată sfatul meu – ocupaţi-vă cu altceva – toţi avem o singură viaţă». Câteva zile mai târziu după discuţia noastră Constantinov a fost împuşcat de asasini mascaţi în satul Caragaş, la 10 km de Tiraspol. Nimeni nu-i căuta pe criminali.

Saidakov Alexandr Efimovici – o figură de vază în Transnistria – ministru, cel mai bun prieten al lui Igor Smirnov. El a călătorit la Chişinău şi Kiev pentru a-l elibera din captivitate. La vila lui Saidakov, în Ternovka, situată la o distanţă de 3 km de Tiraspol, în weekend Smirnov cu întreaga lui suită regală organiza orgii cu mult alcool, care se terminau spre dimineaţă cu tiruri cu arme înregistrate în care drept ţinte serveau fiinţe vii, ca pisici, câini şi alte animale care se nimereau prin apropiere. Alexandr Efimovici avea un caracter atomic, nereţinut. Odată în timpul şedinţei Guvernului l-a învinuit pe vice-premierul V. G. Sinev de corupţie. A mai declarat şi că membrii Guvernului RMN fură fără nici o ruşine gaz printr-o valvă secretă a liniei de alimentare cu gaz, că la întâlnirea lui cu liderul PLDR V.V. Jirinovskii îl va informa despre acest fapt precum şi despre ce s-a făcut cu banii colectaţi de la populaţia RMN pentru achitarea gazului.

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova putem evidenţia cazul lui W., unul din liderii unei organizaţii etnice din regiune care, la 11.02.2006 a dispărut fără urmă şi a fost găsit împuşcat, după câteva zile. Organele constituţionale nu au declanşat vre-o anchetă independentă în vederea elucidării circumstanţelor tuturor cazurilor descrise mai sus, din care cauză nu putem discuta despre respectarea dreptului la viaţă a persoanelor care au decedat, şi putem afirma că acest drept a fost încălcat.

Recomandări: 1. desfăşurarea unor anchete efective în cazurile de deces a persoanelor aflate în instituţiile statului, informarea opiniei publice despre mersul acestora şi rezultatele obţinute; 2. introducerea unor reguli stricte privind stabilirea identităţii şi a stării sănătăţii persoanelor ce urmează a fi private de libertate; 3. revizuirea modalităţii şi a cuantumului asistenţei medicale, acordate persoanelor care acuză anumite boli şi sunt aduse în incinta instituţiilor medicale pentru tra­ tare; 4. deoarece autorităţile constituţionale nu au fost absolvite de obligaţia pozitivă privind apărarea drepturilor omului în regiune, acestea trebuie să întreprindă măsuri legale şi eficiente în vederea protejării drepturilor persoanelor aflate în regiunea de est a ţării.

1.2. Interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante Pe parcursul anului 2006 au fost constatate un şir de încălcări ale prevederilor ce ţin de interzicerea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante. Aceste încălcări rămîn a fi comise de către colaboratorii organelor de drept. În special actele de tortură sunt comise cu scopul obţinerii unor mărturii (recunoaşterea vinovăţiei) de la presupusele persoane bănuite.10 Un aspect pozitiv poate fi considerat faptul difuzării informaţiei despre astfel de cazuri de către organele de drept, pe site-urile oficiale ale organelor competente, în special În opinia dumnealui banii au fost transferaţi în Anglia pentru achitarea studiilor nepoţilor lui Sinev şi ai lui Igor Smirnov.

După două zile de la această şedinţă, la orele 14:00, în cabinetul lui Saidakov au pătruns două persoane identitatea cărora nu se cunoaşte, care s-au prezentat ca funcţionari ai serviciului fiscal, şi care l-au lichidat pe Saidakov chiar la biroul său prin câteva împuşcături în cap. După aceasta persoanele respective s-au retras fără zgomot, trecând nestingheriţi pe lângă secretara speriată.

După câtva timp de la acest incident, în circumstanţe necunoscute a mai murit o persoană care cunoştea taina valvei secrete de gaz – vice-premierul guvernului, dl V.G. Sinev, iar după el s-a stins şi Valentin Piankov, care deveni invalid în urma intervenţiilor Ministerului Securităţii Naţionale. Secretul valvei de gaz a fost îngropat odată cu ei. Insă seria crimelor misterioase a continuat. În floarea vârstei în mod subit s-a stins directorul departamentului republican de telefonie, dl Valerii Efimeţ, care se certase de curând cu Familia. Moare la locul de muncă şi directorul CREET, colonelul Rogut, care avea o sănătate de fier, şi cunoştea multe despre «grajdul de automobile» al Preşedintelui, informaţie care nimerise în presă şi trezi interesul Interpolului.

Odată cel mai bun prieten al lui Antiufeev şi subordonatul său, dl. Iurii Vislouh, a răspândit într-un cerc restrâns de persoane anumite informaţii despre investigarea câtorva cazuri criminale notorii. La acel moment el era şi consilierul Preşedintelui. Acest colonel al Ministerul Securităţii al RMN se referea la categoria de ofiţeri oneşti, necorupţi, şi, raportându-i Ministrului despre încheierea lucrărilor de investigare, a respirat mai uşurat. Se bucura de faptul că escrocii din elita puterii în curând se vor odihni după gratii. Însă nu a fost să fie. Colonelul Vislouh a fost împuşcat. A fost asasinat şi şeful poliţiei oraşului Bender, sublocotenentul poliţiei Tuluş, care avea la mână un material important care îi compromitea pe superiorii Ministerului Afacerilor Interne al RMN. Recent a decedat în floarea vârstei şi Vladimir Malahov, care urma anul acesta să-şi propună candidatura pentru Preşedinţia RMN ...», Alexandr Flencia. www.cip.nm.ru/2006/html/42/index42.htm, 10 www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/2126/

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova al Procuraturii Generale.11 Această situaţie contribuie la creşterea nivelului de transparenţă în organele de drept şi crează o imagine favorabilă acestora.

Constatăm totuşi cazuri în care colaboratorii organelor de drept nu reacţionează adecvat la plîngerile depuse de către persoanele maltratate. E relevant cazul celor 9 membri şi simpatizanţi ai Asociaţiei «Hyde Park»,12 care la 30.08.2006 au fost reţinuţi administrativ şi deţinuţi în celululele de detenţie ale Comisariatului de Poliţie sect. Buiucani mai mult de 40 ore în condiţii inumane, fiind lipsiţi de hrană, apă şi aer curat. Cele 9 victime au fost vizitate de către reprezentanţii Procuraturii, dar aceştia nu au constatat încălcări, deşi chiar în momentul verificării termenul legal de reţinere administrativă (3 ore) deja expirase (deci, persoanele erau deţinute ilegal).

Cele 9 persoane au fost reţinute pentru participarea la o întrunire neautorizată. În realitate, acţiunea de protest a fost autorizată de către instanţele de judecată şi acest fapt a fost demonstrat ulterior printr-o nouă decizie a Curţii de Apel Chişinău, care a clasat cazurile în privinţa tuturor acestor persoane din lipsa faptului contravenţiilor administrative incriminate. Important este şi faptul că persoanele vinovate de arestarea şi detenţia ilegală a 9 persoane au rămas nesancţionate (după achitare cei 9 petiţionari au depus plângeri către autorităţi în vederea sancţionării persoanelor vinovate de încălcarea legii şi a drepturilor lor). Procuratura mun. Chişinău a emis mai multe rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, motivând că poliţiştii ar fi acţionat conform procedurilor legale. Urmărirea penală nu a fost pornită nici la iniţiativa judecătorului de instrucţie, care a examinat legalitatea acestor rezoluţii, ultimul limitîndu-se doar la remiterea cazurilor pentru verificări suplimentare. La acest capitol dorim să menţionăm faptul că membrii «Hyde Park» de nenumărate ori au fost reţinuţi de către colaboratorii de poliţie în situaţii analogice. Organele de drept niciodată nu au constatat abateri admise de către reprezentanţii poliţiei, nici măcar după ce în final nevinovăţia persoanelor arestate era dovedită prin decizii ale instanţelor de judecată. În zona de est a ţării sunt constatate multiple cazuri de maltratare a persoanelor înrolate forţat în structurile paramilitare locale: presupusele «forţe armate» transnistrene.13 De fapt, maltratările încep chiar din momentul înrolării cetăţenilor Republicii Moldova în aceste structuri ilegale.14 Promo-Lex a înregistrat numeroase cazuri, în urma cărora rudele tinerilor recruţi au descris situaţia din «armata» transnistreană. Astfel, persoanele care nu doresc satisfacerea «serviciului militar» în aceste structuri sunt practic «vînate» de organele de miliţie şi înrolate forţat.15 Pentru că tinerii respectă legislaţia Moldovei şi refuză înrolarea în structurile paramilitare ilegale din regiune, ei sunt anunţaţi în urmărire generală şi nu pot circula liber pe teritoriul regiunii controlate de aceste forţe ilegale. Autorităţile constituţionale nu au întreprins nimic în vederea apărării drepturilor în acest sens a cetăţenilor săi din regiune. Din cauza atitudinii indiferente din partea statului, de multe ori victimele din regiunea transnistreană nu au o altă alternativă 11 12 13 14 15

www.procuratura.md/md/com/ Cazuri din practica Promo-Lex Cazuri din practica Promo-Lex Majoritatea locuitorilor din regiunea transnistreană sunt cetăţeni cu drepturi depline ai R.Moldova.

Codul Penal clasifică (art.282) înrolarea persoanelor în cadrul unor formatiuni paramilitare ilegale drept infracţiune contra securităţii publice şi a ordinii publice. (Organizarea sau conducerea unei formatiuni paramilitare neprevazute de legislatia RM, precum si participarea la o astfel de formatiune, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani).

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova decît să accepte situaţia din regiune sau să părăsească zona, fără însă a obţine vre-un statut bine determinat.16 Pe parcursul a peste 15 ani autorităţile constituţionale nu reacţionează prompt la această situaţie şi nu întreprind careva măsuri în vederea stopării fenomenului sau apărării drepturilor tinerilor din regiune.17 O altă problemă gravă la acest capitol este situaţia din penitenciarele regiunii. Opinia publică locală consideră necesar instituirea unui mecanism de control al societăţii civile pentru a urmări respectarea drepturilor omului în instituţiile penitenciare din regiune. De asemenea, situaţia este gravă în izolatoarele preventive ale «miliţiei» transnistrene. Un tânăr a fost reţinut şi bătut crunt de către miliţieni cu picioarele şi cu patul armei tip «Kalaşnikov», în timp ce era ţinut în cătuşe cu mâinile la spate şi ameninţat cu moartea (pistol la cap). Fiind adus acasă, acesta nu se putea deplasa şi a fost internat în spital. Deşi a depus plângeri la procuratura locală, cazul nu s-a soldat cu condamnarea persoanelor care au aplicat tortură şi tratament inuman împotriva victimei.18 La acest capitol este relevant să încheiem cu cazul lui S.,19 care a fost reţinut de colaboratorii «miliţiei» transnistrene şi acuzat de comiterea unei infracţiuni, chiar dacă acesta în timpul comiterii infracţiunii nu se afla pe teritoriul ţării. Mai mult ca atît, el a fost reţinut pe timp de iarnă, supus maltratărilor în timpul reţinerii şi escortat la sediul «miliţiei» în hainele de apartament (pantaloni şi maiou). Lui S. i-a fost refuzat dreptul de a anunţa rudele şi asistenţa unui avocat, precum şi solicitarea de a se îmbrăca cu haine de iarnă. Mai mult ca atît, pe parcursul deţinerii a fost supus maltratărilor în scopul recunoaşterii vinovăţiei, în caz contrar fiind ameninţat cu un posibil deces în penitenciar.

Mai târziu, deţinutul a fost infectat cu maladia HIV/SIDA în penitenciar.

Recomandări:

1. Asigurarea condiţiilor decente, conform standardelor internaţionale, în locurile de detenţie (în special în izolatoarele de detenţie); 2. Educarea şi instruirea colaboratorilor organelor de drept despre necesitatea respectării prevederilor legale, în ceea ce priveşte abţinerea de la folosirea forţei sau a metodelor de constrângere asupra persoanelor reţinute, bănuite sau condamnate; 3. Adoptarea unui sistem şi mecanism eficient de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale pentru locuitorii regiunii transnistrene, inclusiv prin nerecunoaşterea deciziilor emise de către organele şi instanţele neconstituţionale din regiune; 4. Elaborarea şi implementarea unui sistem naţional de reabilitare a victimelor regimului ilegal de la Tiraspol.

16 Persoanele care s-au refugiat din regiune în perioada 1991-1993 au obţinut statut de «persoane intern deplasate». În prezent, autorităţile nu oferă nici un sprijin victimelor regimului de la Tiraspol.

17 Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992 prevede acţiuni şi eforturi comune în vederea revenirii refugiaţilor la casele lor. Respectiv, această prevedere presupune garanţii pentru victimele războiului din 1992 în ceea ce priveşte respectarea drepturilor lor civile, politice şi sociale. În realitate, pe parcursul acestor ani, Rusia şi Moldova nu au întreprins nimic în acest sens. Dimpotrivă, or.Tighina (Bender) fiind declarat zonă cu regim sporit de securitate şi reşedinţă a Comisiei Unificate de Control, a fost centrul unor grave încălcări şi probleme. Administraţia locală a fost în totalitate ocupată şi subordonată regimului ilegal de la Tiraspol, inclusiv instituţiile de învăţământ din localitate. Locuitorii din zonă, în mare parte au devenit victimele situaţiei şi ale regimului ilegal, iar activitatea forţelor de ordine constituţionale practic a fost redusă la zero de către reprezentanţii structurilor ilegale, în timp ce părţile semnatare, subiecţi ai dreptului internaţional au preferat să negocieze ani la rând fără careva rezultate.

18 Caz din practica Promo-Lex 19 Caz din practica Promo-Lex

10

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

1.3. Interzicerea muncii forţate sau obligatorii După cum s-a menţionat şi în raportul cu privire la respectarea drepturilor omului în anul 2005, Promo-Lex a identificat 2 fenomene la acest capitol. Aceste fenomene se referă parţial la: • traficul de fiinţe umane şi obligarea victimelor de a presta muncă forţată; • obligarea militarilor în termen să presteze munca forţată.

Potrivit datelor statistice reflectate în Raportul de activitate al Procuraturii pe parcursul anului 200620 au fost înregistrate 248 cazuri de trafic cu fiinţe umane (cu 2 mai mult ca în 2005) şi 64 cazuri de trafic cu copii (cu 5 mai mult ca în 2005). Conform diverselor surse, după numărul victimelor traficului de fiinţe umane, Moldova se află printre primele 10 ţări din lume.21 Problema rămâne actuală şi afectează substanţial inclusiv drepturile femeilor, cât şi drepturile copiilor lor. Totodată, potrivit Asociaţiei «La Strada»22, numărul femeilor traficate în scopul exploatării sexuale a scăzut, însă se observă tendinţa de creştere a numărului de persoane traficate în scopul exploatării în cîmpul muncii, precum şi traficul de copii.

Fenomenul de implicare a militarilor în termen la prestarea de muncă necalificată în interesul unor agenţi economici continuă, fapt confirmat de viceprocurorul militar Nicolae Dumitriev.23 Cazuri de implicare a militarilor la muncă forţată au fost constatate şi remise în instanţa de judecată pentru examinare.24 Mai mult ca atît, conform raportului de activitate a procuraturii, constatăm că în 2006 au fost condamnate 2 persoane, conform art.168 Cod Penal al RM - «Munca forţată». Obligarea militarilor în termen la prestarea unor munci în folosul unor agenţi economici sau persoane particulare este incompatibilă cu statutul lor, dar acest fenomen mai persistă pînă în timpul de faţă.

Cazuri de muncă forţată au fost înregistrate de către juriştii Promo-Lex şi în localităţile din estul ţării (regiunea transnistreană). Astfel, revenind la situaţia recruţilor, trebuie să recunoaştem faptul că fenomenul prestării de muncă necalificată de către «militarii în termen» din regiunea transnistreană este evident.25 Un caz de exploatare a minorilor a fost înregistrat de Promo-Lex în cadrul activităţilor sale în regiunea transnistreană. Astfel, de câţiva ani de zile 2 copii din r.Camenca, provenind dintr-o familie cu probleme, sunt exploataţi de către o persoană. În schimbul alimentaţiei, copiii sunt obligaţi să presteze munca agricolă. Alimentarea copiilor se face din contul unei «instituţii publice», iar terenurile şi vitele de care au grijă aceşti copii, se presupune că ar aparţine unor funcţionari locali. Trebuie de menţionat faptul că aceşti copii nu frecventează şcoala deja de 3-4 ani, iar părinţii lor sunt de acord cu situaţia deoarece copiii lor îşi «câştigă singuri existenţa».26

20 21 22 23 24 25

www.procuratura.md/file/RAPORT%20PUBLIC%202006%20Pentru%20Sait.pdf www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/08/060823_moldova_trafic_critici.shtml Organizaţie locală, preocupată de problemele şi prevenirea traficului de fiinţe umane (www.lastrada.md) http://garda.com.md/105/investigatii/ www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/2105/ De fapt, la fel ca «dedovşcina» (relaţii nestatutare în cadrul forţelor armate), fenomenul este încă caracteristic întregului spaţiu post-sovietic, cu unele excepţii sau diferenţe.

26 Caz din practica Promo-Lex

Retrospectiva anului 2006

11

Drepturile Omului în Moldova Recomandări: 1. Intensificarea verificărilor în unităţile militare în vederea depistării şi contracarării cazurilor de implicare a militarilor la muncă forţată; 2. Crearea unor comisii de plîngeri sau telefon de încredere pentru militarii în termen; 3. Sancţionarea persoanelor responsabile de implicarea militarilor la muncă necalificată, precum şi a beneficiarilor acestor servicii.

1.4. Dreptul la libertate şi siguranţă În raportul precedent27 Promo-Lex a invocat fenomenul perfectării formale a actelor de procedură în ceea ce priveşte reţinerea şi detenţia persoanelor pentru anumite delicte administrative sau penale. Chiar dacă au fost înregistrate anumite progrese, fapt reflectat în Informaţia privind activitatea instanţelor judecătoreşti în 2006 (analiza statisticii judiciare),28 situaţia necesită eforturi în continuare. Astfel, a sporit numărul de persoane achitate cu 37 cazuri, iar numărul de cauze penale încetate cu 397. Trebuie evidenţiat faptul că această situaţie s-a creat odată cu diminuarea cu 1053 cauze penale examinate în 2006. S-ar părea că numărul de cauze penale încetate sau cu sentinţă de achitare nu caracterizează calitatea examinării cauzelor penale, dar credem că anume aceste date reprezintă situaţia reală, deoarece în cadrul şedinţelor de judecată se efectuează verificarea deplină a probelor acumulate de către organul de urmărire penală. O situaţie relativ similară, conform aceleiaşi statistici, s-a creat în cadrul examinării demersurilor privind aplicarea arestării preventive şi prelungirea termenilor de ţinere sub arest, precum şi în cadrul examinării dosarelor cu privire la contravenţiile administrative.

Asociaţia Promo-Lex a propus deja29 modificarea prevederilor art.166 Cod Procedură Penală, însă aceasta nu a fost examinată, chiar dacă în 2006 au fost operate modificări esenţiale la acest Cod. În 2006 au fost înregistrate mai multe cazuri de privare arbitrară de libertate. În special la acest capitol sunt relevante cazurile membrilor şi simpatizanţilor Asociaţiei «Hyde Park», care au fost reţinuţi repetat de către poliţie şi privaţi de libertate pe termene ce depăşesc norma legală. Motivele reţinerilor: desfăşurarea fără autorizaţie a întrunirilor publice, opunere de rezistenţă colaboratorilor de poliţie şi ultrajul colaboratorilor de poliţie. În cadrul şedinţelor de judecată de fiecare dată a fost constatată nevinovăţia lor vis-a-vis de cele incriminate, însă plîngerile lor au rămas fără atenţia procurorilor, care refuză iniţierea dosarelor penale şi stabilirea vinovăţiei persoanelor care au admis, favorizat şi decis încălcări ale legii.30 Odată cu ameliorarea situaţiei privind detenţia arbitrară pe cauze penale, observăm o tendinţă de creştere a numărului de persoane reţinute pe dosare administrative31 cu 27 28 29 30 31

www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf Buletinul Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova nr.2/2007. www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf În mare parte, cazurile Asociaţiei «Hyde Park» au fost asistate de către avocaţii şi juriştii Asociaţiei «Promo-Lex» Buletinul Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova nr.2/2007

12

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova 2907 cazuri. În acest fel, organele de poliţie iniţiază (fabrică) dosare administrative în privinţa unor persoane bănuite de comiterea infracţiunilor sau a celor ce pot deţine informaţii cu privire la persoanele bănuite, după care solicită instanţelor de judecată aplicarea măsurilor privative de libertate în scopul intimidării persoanei şi obţinerii informaţiilor necesare.32 Prin această metodă, cu încălcarea dreptului la apărare, se obţine timp suplimentar pentru desfăşurarea acţiunilor de urmărire penală. În regiunea Transnistreană cazurile de privare ilegală de libertate sunt numeroase, iar situaţia rămâne foarte gravă. În special aceste cazuri se referă la suprimarea oricăror tentative de manifestare a unei poziţii civice, ce contravin ideilor şi scopurilor regimului instaurat prin violenţă în 1991-1992 în regiune. Astfel, în 2006 au fost înregistrate numeroase cazuri în care participanţii la manifestaţii sau întruniri publice, sau chiar manifestaţii unipersonale, desfăşurate în defavoarea regimului existent, au fost reţinuţi de forţele de miliţie şi privaţi de libertate.33 Un alt exemplu în acest sens, de privare arbitrară de libertate, poate servi cazul răpirii, ameninţării şi torturării unui jurist din Chişinău.34 Totodată au continuat acţiuni de reţinere şi intimidare de către «miliţia» transnistreană a colaboratorilor organelor de drept constituţionale.35 Privarea de libertate a poliţiştilor constituie o infracţiune prevăzută în Codul Penal,36 însă autorităţile constituţionale nu au finalizat numeroasele dosare penale, anunţate după fiecare incident.37 Mai mult ca atît, sechestrarea, intimidarea şi arestarea poliţiştilor au loc fără careva explicaţii sau temeiuri38 şi fără o reacţie clară şi obiectivă din partea forţelor de menţinere a păcii, controlate printr-un mecanism ineficient (pentru locuitorii regiunii şi pentru autorităţile constituţionale) de către structurile militare ale Federaţiei Ruse.

Trebuie de menţionat faptul că mecanismul impus de Federaţia Rusă în 1992 este eficient pentru conservarea situaţiei, însă nu contribuie în nici un fel la soluţionarea problemelor existente în regiune şi la asigurarea drepturilor constituţionale ale locuitorilor.

Recomandări: 1. Aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pentru atragerea ilegală la răspundere penală, precum şi în cadrul procedurilor administrative, adică autosesizarea procurorului şi reabilitarea persoanelor sancţionate ilegal.

2. Identificarea tuturor executorilor şi a iniţiatorilor infracţiunilor admise contra colaboratorilor organelor de drept în regiunea transnistreană a RM, intentarea dosarelor penale împotriva acestora, examinarea obiectivă şi sub toate aspectele a cazurilor, stabilirea vinovăţiei, anunţarea în căutare (inclusiv internaţională) şi atragerea la răspunderea penală a infractorilor.

32 Caz din practica Promo-Lex 33 Caz din practica Promo-Lex 34 La 14 martie 2006 juristul Maxim Belinski a fost răpit în apropierea Judecătoriei din Tiraspol, unde venise pentru a participa la examinarea unui dosar public. Juristul a fost urcat cu forţa într-un automobil de către persoane cu cagule pe faţă şi transportat în dreapta Nistrului. Pe malul râului a fost torturat şi ameninţat cu moartea în cazul în care v-a mai îndrăzni să viziteze Transnistria.

35 Structură ilegală, care activează pe teritoriul transnistrean din 1992 36 Art.166 Cod Penal al RM «Privaţiunea ilegală de libertate» 37 Promo-Lex consideră că anunţarea persoanelor vinovate de comiterea acestor infracţiuni în căutare internaţională ar putea reduce tensiunea din regiune.

38 http://www.transnistria.md/ro/news/0/489/350

Retrospectiva anului 2006

13

Drepturile Omului în Moldova 3. Intensificarea consecventă şi constantă a eforturilor şi demersurilor oficiale în vederea modificării contingentului forţelor de menţinere a păcii, dominat de către Federaţia Rusă de mai bine de 15 ani. Noul contingent trebuie să garanteze respectarea fără discriminare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în această regiune.

1.5. Dreptul la libera circulaţie În general, considerăm că dreptul la libera circulaţie este respectat pe teritoriul controlat de către autorităţile constituţionale. Cu toate acestea, constatăm unele probleme la acest capitol. Astfel, în 2006 au fost înregistrate încălcări admise atât de către angajaţii unor structuri oficiale, cât şi de către reprezentanţii structurilor ilegale («vama», «grănicerii», «securitatea») din regiunea transnistreană a ţării.39 Promo-Lex a înregistrat un număr mare de încălcări ale dreptului la libera circulaţie la posturile vamale interne, amplasate de către autorităţile constituţionale în zona de securitate şi pe traseele ce asigură accesul spre/dinspre localităţile aflate sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol. Posturile vamale interne sunt amplasate în imediata apropiere a unor localităţi aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale, unde îşi desfăşoară activitatea agenţi economici naţionali, în special producători agricoli. S-a constatat că la aceste posturi vamale interne toate mijloacele de transport ale persoanelor fizice şi mai ales juridice sunt supuse verificărilor. Astfel, a apărut o problemă frecventă sau chiar un conflict direct între locuitorii regiunii şi structurile vamale interne, pe marginea acestor proceduri discriminatorii. Localnicii (în special din localităţile Doroţcaia, Pârâta, Pohrebea şi Coşniţa) zilnic sunt supuşi unor proceduri umilitoare şi discriminatorii în raport cu locuitorii altor regiuni. Aceştia, uneori de câteva ori pe zi, sunt obligaţi şi supuşi unui control vamal, inclusiv să întocmească declaraţii vamale atunci când circulă prin zonă (la serviciu, spre terenurile agricole din apropriere, etc).

Pe de altă parte, aceştia sunt verificaţi de către structurile «vamale» ale regimului de la Tiraspol şi supuşi aceloraşi proceduri umilitoare.

De fapt, la efectuarea controlului vamal intern sunt admise încălcări şi abuzuri din partea colaboratorilor, care deseori refuză perfectarea actelor vamale conform procedurilor legale. În situaţia în care persoanele verificate insistă asupra acestor acte, colaboratorii de poliţie, care fac serviciul în comun cu colaboratorii vamali, întocmesc procese verbale administrative privind comiterea contravenţiei de nesupunere cu rea voinţă cerinţelor legitime ale colaboratorului vamal sau de poliţie. Aici putem menţiona cazul lui H.,40 care a fost reţinut la postul vamal intern din apropierea or. Criuleni. Solicitarea sa legală privind întocmirea unui proces verbal de control a automobilului a fost respinsă şi în rezultat persoana a fost condusă la comisariatul de poliţie, unde s-a aflat 39 Art.351. Codul Penal al RM. Uzurparea de calităţi oficiale

1) Uzurparea de calităţi oficiale, însoţită de săvârşirea pe aceasta bază a altei infracţiuni, se pedepseşte cu amendă în marime de până la 600 u.c. sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.

2) Aceeaşi acţiune săvârşită de 2 sau mai multe persoane se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 u.c. sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

40 Caz din practica Promo-Lex

14

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova circa 4 ore, în final fiind sancţionată administrativ de către instanţa de judecată. Curtea de Apel Chişinău totuşi a clasat cazul din lipsa faptei contravenţiei administrative. Ulterior, solicitînd în ordine civilă compensaţii morale pentru prejudiciul cauzat, H. a avut cîştig de cauză şi a încasat suma de 500 lei însă drept răzbunare, acesta este hărţuit de fiecare dată de către colaboratorii care au aplicat greşit legislaţia. Astfel, H. este un exemplu clar prin care putem demonstra caracterul ilegal al procedurilor aplicate de către colaboratorii vamali şi ai poliţiei împotriva locuitorilor regiunii, dar şi de răzbunare împotriva celor care îndrăznesc să-şi ceară şi să-şi apere drepturile constituţionale.

O situaţie la fel de gravă s-a atestat în localitatea Sănătăuca, r.Floreşti, unde există un astfel de post vamal intern. Spre deosebire de cel de la Coşniţa, care verifică numai automobilele care circulă spre malul drept al Nistrului, la Sănătăuca sunt înregistrate şi verificate atât persoanele, cât şi autoturismele care circulă în ambele părţi ale Nistrului.

Respectiv, trebuie să constatăm o gravă problemă pentru locuitorii ambelor maluri ale Nistrului, care sunt supuşi unor proceduri vamale autentice. Astfel, atât structurile ilegale din zonă, cât şi autorităţile constituţionale crează obstacole evidente şi considerabile în calea liberei circulaţii pe teritoriul statului, în special pentru cetăţenii ţării.

Mai mult ca atât, acestor proceduri inutile şi umilitoare sunt supuşi şi cei cca 100 copii şi profesori din r.Camenca, care circulă zilnic prin zonă, deoarece studiază la Liceul din s.Sănătăuca.41 Totuşi, cele mai numeroase şi grave obstacole pentru asigurarea liberei circulaţii în Moldova sunt create de către reprezentanţii structurilor ilegale din regiunea transnistreană. Astfel, aceştia aplică norme şi reguli ilegale, percep taxe şi sume importante atât de la cei care tranzitează sau vizitează zona, cât şi de la locuitorii regiunii.

Un foarte grav fenomen are incidenţă asupra locuitorilor regiunii, proprietari ai autoturismelor înmatriculate la organele constituţionale (cetăţeni ai RM). Locuitorii regiunii sunt obligaţi să renunţe la numerele de înmatriculare şi la permisele de conducere eliberate de către autorităţile constituţionale şi să obţină «acte» de la «autorităţile» transnistrene. Cei care se opun acestei proceduri sunt obligaţi să achite periodic o anumită sumă pentru «import provizoriu» sau le sunt sechestrate mijloacele de transport.

Asociaţia Promo-Lex a fost sesizată cu numeroase abuzuri în privinţa acestor persoane.

La acest capitol putem menţiona cazul lui P.C.,42 locuitor al s.Corjova, r. Dubăsari, care este forţat de «organele vamale» separatiste să perfecteze declaraţii vamale pentru automobil. Acest «document» este valabil doar 60 zile şi presupune achitarea unei «taxe pentru import provizoriu», care variază în dependenţă de valoarea autoturismului şi/ sau atitudinii «colaboratorului vamal». Astfel, locuitorii regiunii sunt pur şi simplu jefuiţi o dată la 60 de zile de către structurile ilegale din teritoriu. Lipsa unor acţiuni de protejare a locuitorilor regiunii din partea autorităţilor constituţionale împotriva acestor grave abuzuri şi violări ale drepturilor omului, nu oferă o altă posibilitate locuitorilor regiunii decât să accepte achitarea taxelor ilegale din bugetul familiei. Expirarea ter41 La Camenca nu există instituţii de învăţământ moldoveneşti cu predare în grafia latină şi a Programului Naţional de educaţie. În acest mod, copiii, pentru a-şi asigura dreptul la educaţie, sunt nevoiţi să facă naveta la liceu din s.Sănătăuca, autorităţile constituţionale asigurînd elevii doar cu transport.

42 Caz din practica Promo-Lex

Retrospectiva anului 2006

15

Drepturile Omului în Moldova menului «declaraţiei» (motivul întârzierii nu contează) presupune amendă în valoare de 50 - 1000 dolari SUA, sau sechestrarea şi confiscarea autoturismului. În cazul lui P.C., automobilul a fost arestat de către organele ilegale pe un termen de 32 zile, acesta fiind impus să achite o amendă de 60 dolari SUA. În această perioadă P.C. a suportat enorme prejudicii materiale şi morale. Astfel de situaţii se întîmplă foarte des, însă datorită diferitor factori (necunoaşterea procedurilor, teama faţă de «autorităţile» represive transnistrene şi lipsa sprijinului din partea autorităţilor constituţionale) fenomenul ia amploare, în rezultat suferă locuitorii regiunii, în mare parte cetăţeni ai Moldovei. Din experienţa cazurilor monitorizate putem afirma că organele constituţionale evită orice implicare şi nu întreprind măsurile necesare pentru a curma astfel de evenimente. În cazul menţionat mai sus remarcăm că P.C. a reuşit rezolvarea problemei sale doar parţial – eliberarea automobilului său contra unei sume minime, datorită eforturilor depuse de către juriştii Promo-Lex, care au sesizat Comisia Parlamentară pentru Drepturile Omului43 şi Ministerul Reintegrării, însă P.C. ulterior a fost ameninţat de reprezentanţii organelor secesioniste.

Un alt caz similar este cel al lui M.D. din satul Lunga, r.Dubăsari. În decembrie 2006 automobilul său a fost sechestrat după ce proprietarul a fost obligat să aştepte peste 9 ore în «vamă» sosirea «şefului miliţiei» din Dubăsari. Comisia Unificată de Control (CUC), responsabilă pentru incidentele din zona de securitate, la iniţiativa reprezentanţilor Tiraspolului, susţinută de delegaţia Federaţiei Ruse, a refuzat deplasarea la faţa locului şi asigurarea liberei circulaţii pentru această categorie de persoane. Tot atunci, reprezentantului Asociaţiei Promo-Lex i-a fost interzisă participarea în calitate de avocat la procesul de protocolare a cazului, deşi a demonstrat că «legislaţia» transnistreană nu interzice acest lucru. Juristul Promo-Lex a fost intimidat, fotogafiat şi filmat în incinta «departamentului vamal» Dubăsari de către persoane necunoscute în civil.

M.D. a fost lipsit de dreptul la apărare. Ulterior, această persoană a fost hărţuită de «instanţele de judecată» din Dubăsari, încercându-se obligarea lui să renunţe la numerele de înmatriculare moldoveneşti.44 Problema constă în faptul că locuitorii regiunii, cetăţeni ai R.Moldova, îşi cunosc drepturile şi nu doresc să renunţe la ele. Pe de altă parte, actele emise de către «autorităţile» transnistrene sunt valabile doar pe teritoriul Federaţiei Ruse, Ucrainei şi a unor state ex-sovietice. Respectiv, proprietarii automobilelor acceptă achitarea taxelor sau circulă pe jos şi cu bicicleta până în localităţile aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale, unde îşi păstrează automobilele. Trebuie să menţionăm faptul că acestea sunt cele mai mediatizate cazuri examinate de PromoLex, numărul acestora fiind desigur mai mare.

Atât M.D. cât şi P.C., după epuizarea acestor situaţii, au fost ameninţaţi cu confiscarea autoturismelor proprii, dacă vor continua deplasarea lor pe teritoriul controlat de către reprezentanţii regimului ilegal de la Tiraspol. Spre exemplu, M.D. a fost ameninţat, inclusiv cu moartea, în mod repetat, la telefon de către persoane necunoscute, ulterior 43 Preşedintele Comisiei Parlamentare pentru Drepturile Omului, dl Ştefan Secăreanu în şedinţele Parlamentului a solicitat Guvernului şi organelor de drept să asigure respectarea drepturilor lui P.C. şi a altor locuitori din regiune 44 Aceiaşi problemă există şi în privinţa permiselor de conducere auto, eliberate de către autorităţile constituţionale persoanelor care locuiesc în regiunea transnistreană. S-au înregistrat cazuri în care însăşi «şeful miliţiei» din Dubăsari Fiodor Palicinskii a distrus (a rupt) permisul de conducere al unui locuitor din regiune, declarând că el nu recunoaşte actele eliberate de Moldova

16

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova fiind concediat de la serviciu, iar P.C. este hărţuit fiind, ameninţaţi membrii familiei sale. În ambele cazuri autorităţile constituţionale s-au limitat doar la declaraţii. Promo-Lex consideră că prejudiciile suportate de către victimele regimului ilegal de la Tiraspol trebuie compensate din contul Guvernului, care nu le poate asigura respectarea drepturilor şi intereselor lor. Constatăm o discriminare evidentă a locuitorilor din regiunea transnistreană în raport cu locuitorii din restul teritoriului ţării.

O altă problemă majoră care afectează dreptul la libera circulaţie rămâne «taxa de migraţie», percepută de către structurile ilegale din regiunea transnistreană de la cetăţenii R.Moldova, domiciliaţi pe malul drept al Nistrului. Perceperea acestor taxe trezeşte revolta tuturor celor care vizitează sau tranzitează regiunea. În special sunt afectate persoanele originare din regiune, care la moment lucrează ori s-au stabilit pe malul drept al r.Nistru şi sunt forţaţi să achite zilnic sau de fiecare dată «taxa» de cca.9 lei. La «ieşirea» din regiune, de obicei chitanţele sunt pur şi simplu confiscate. Trebuie evidenţiat faptul că cetăţenii Rusiei şi ai Ucrainei nu achită aceste «taxe»,45 în timp ce cetăţenii ţării sunt forţaţi să achite sume importante pentru a circula pe teritoril ţării lor. Totodată, remarcăm că, deşi problema a fost evidenţiată de către Promo-Lex în Raportul precedent,46 autorităţile constituţionale nu au depus careva eforturi în vederea stopării fenomenului sau a anulării oricăror taxe pentru tranzitarea regiunii. În acest context, trebuie amintit Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992, care prevede libera circulaţie a mărfurilor, bunurilor şi persoanelor. Acordul este ignorat de către autorităţile celor 2 state semnatare şi responsabile de situaţia din regiune: Moldova şi Rusia.47 Astfel, «posturile» instaurate la Nistru violează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi locuitorilor Republicii Moldova, în special ale celor din regiunea transnistreană. La moment, în baza unui «ucaz prezidenţial» («Decret») din 2003 (semnat de Smirnov), toate mărfurile «importate» de pe malul drept al Nistrului continuă a fi supuse unei «taxe vamale» de 100%. Practic, prin această procedură regimul ilegal de la Tiraspol încearcă să împiedice orice legătură sau colaborare economică între cele 2 maluri ale Nistrului. Locuitorii regiunii transnistrene sunt obligaţi să achite sume enorme pentru a li se permite să transporte spre casă careva mărfuri procurate pe malul drept. Promo-Lex a înregistrat numeroase plângeri de la aceştia, care au invocat estorcare de bani, confiscare sau distrugere de bunuri, întocmirea unor procese-verbale şi aplicarea unor «amenzi». Spre exemplu, lui J.S. i s-a cerut o sumă de 20 dolari SUA. Acesta avea doar suma echivalentă a cca 15 dolari şi în semn de protest faţă de procedurile frecvente de acest gen a rupt în bucăţi banii aruncându-i la coşul de gunoi.48 Evident că a fost nevoit să facă drum întors fără avea posibilitatea de a se mai deplasa la destinaţie.

45 Au fost scutuţi de achitarea «taxei de migraţie» cetăţenii Rusiei şi ai Ucrainei, persoanele invitate de către «autorităţile» locale, reprezentanţii misiunilor diplomatice şi locuitorii satelor Pârîta, Coşniţa, Pohrebea, Doroţcaia, Hagimus, Copanca, Vasilevca, Molovata Nouă şi Cocieri (www.cip.nm.ru) 46 www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf 47 Demersurile lui P.C. şi ale lui M.D. către autorităţile Moldovei şi ale Rusiei au rămas fără atenţie. De fiecare dată, autorităţile moldoveneşti argumentează cu «lipsa controlului efectiv asupra teritoriului ocupat de regimul separatist», iar cele de la Moscova cu faptul că «Transnistria este teritoriul Moldovei şi anume autorităţile acestui stat sunt obligate să ia măsuri în vederea asigurării drepturilor Dvs». Astfel, victimele se află în mijlocul unor jocuri diplomaice, fiind lipsiţi de un remediu juridic efectiv.

48 Caz din practica Promo-Lex.

Retrospectiva anului 2006

17

Drepturile Omului în Moldova Un alt incident grav a avut loc în ianuarie 2006, circulaţia pe Barajul Hidrocentralei de la Dubăsari49 fiind blocată de către 15 reprezentanţi ai «miliţiei» transnistrene. Trebuie menţionat faptul că în acest incident a fost evidenţiat clar faptul implicării reprezentanţilor ruşi de partea regimului ilegal de la Tiraspol. Astfel, V.Şanin (reprezentantul rus la CUC) şi A.Zverev (şeful contingentului rus al trupelor pacificatoare) au argumentat interzicerea circulaţiei pietonale pe Barajul Hidrocentralei prin necesitatea unor reparaţii.50 Sub presiunea locuitorilor din zonă, a opiniei publice şi autorităţilor constituţionale, circulaţia a fost restabilită, deşi au rămas instalaţiile metalice care pot re-închide circulaţia în orice moment.

Trebuie remarcat şi faptul că obstacolele la libera circulaţie pentru tinerii din Moldova nu se limitează doar la cele menţionate anterior. Reprezentanţii «autorităţilor» de la Tiraspol continuă hărţuirea tinerilor, domiciliaţi în dreapta Nistrului, care nu se află la evidenţa militară. Tinerii, care nu posedă un act ce ar confirma statutul lor militar, sunt de multe ori jefuiţi sau chiar maltrataţi de către reprezentanţii «structurilor» transnistrene.51 Recomandări: 1. Stabilirea unor reguli stricte (fişe de post) pentru colaboratorii punctelor vamale interne şi pentru colaboratorii de poliţie care activează la aceste posturi, precum şi publicarea acestora la posturile vamale pentru ca cetăţenii să cunoască aceste prevederi; 2. Pornirea cauzelor penale pentru fiecare abuz comis de către colaboratorii «structurilor» ilegale din regiunea transnistreană împotriva persoanelor care tranzitează sau vizitează zona. Efectuarea urmăririi penale în volum deplin astfel încît să se stabilească gradul lor de vinovăţie, iar odată cu stabilirea acesteia - atragerea la răspundere şi asigurarea executării pedepsei prin toate mijloacele legale (inclusiv prin anunţarea lor în căutare internaţională); 3. Iniţierea unor negocieri cu Guvernul Federaţiei Ruse în vederea respectării prevederilor Acordului moldo-rus din 21.07.1992, în special a celor care se referă la asigurarea liberei circulaţii în regiune; 4. Implicarea, informarea şi consultarea societăţii civile şi a opiniei publice naţionale (de pe ambele maluri ale Nistrului) şi internaţionale în vederea soluţionării fiecărui caz de ignorare sau violare a drepturilor omului. Elaborarea, împreună cu societatea civilă de pe ambele maluri ale Nistrului, a unui mecanism eficient de promovare şi protejare a drepturilor omului, în special a locuitorilor regiunii respective.

49 Barajul asigură locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului o relativă liberă circulaţie între cele două maluri ale Nistrului 50 În opinia noastră, oficialii ruşi din regiune, conform statutului lor neutru, nu sunt în drept să ofere explicaţii şi argumente în locul sau în favoarea regimului de la Tiraspol. Acest fapt poate crea impresia coordonării şi dirijării unor astfel de acţiuni cu reprezentanţii Federaţiei Ruse aflaţi în regiune.

51 Caz din practica Promo-Lex

18

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

2.

Dreptul la proprietate

Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.52 Statului în acest sens îi revine obligaţia de a respecta şi a proteja acest drept fundamental.

Pe parcursul anului 2006 în Moldova s-au observat aceleaşi practici şi mecanisme defectuoase, care prejudiciază dreptul cetăţenilor la proprietate. Aceste probleme se datorează atât cadrului legislativ cât şi acţiunilor/inacţiunilor persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul autorităţilor publice. Ne referim în primul rând la problema victimelor regimului sovietic, la dreptul de proprietate în zona de securitate, garantarea investiţiilor străine, precum şi complexitatea problemelor din regiunea transnistreană.

2.1. Problema foştilor deportaţi (victimele regimului sovietic) Deşi problema foştilor deportaţi se află în atenţia legislativului de mulţi ani,53 se pare că în anul 2006 s-a remarcat o schimbare a lucrurilor prin adoptarea unor modificări la cea mai principială normă din Legea care stabileşte obligaţia statului de restituire a averii confiscate, naţionalizate sau luate în alt mod. La 29.06.2006 Parlamentul a adoptat Legea nr.186 privind modificarea art.12 din Legea nr.1225-XII din 08.12.1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Cu toate acestea, în opinia noastră, noul mecanism de restituire a averii sau de achitare a compensaţiilor rămâne imperfect, fapt ce va crea obstacole şi impedimente suplimentare victimelor regimului sovietic sau moştenitorilor acestora, în vederea recuperării averii sau a valorii sale. În acelaşi timp, noul mecanism poate crea pericol real pentru securitatea economică a bugetelor locale (falimentarea acestora) şi respectiv pentru victimele regimului sovietic, care nu îşi vor putea recupera averea sau valoarea sa. În concluzie, situaţia acestei categorii de persoane se va agrava substanţial. Acest mecanism urma a fi aplicat de la 1 ianuarie 2007.

Aşadar, conform art.12 al.1 din Legea cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, «cetăţenilor supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la ce-

52 Constituţia Republicii Moldova, art.46 53 Pentru detalii vezi Raportul Promo-Lex 2005.

www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf

Retrospectiva anului 2006

19

Drepturile Omului în Moldova rerea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor». Astfel, statul şi-a asumat fără excepţii întreaga responsabilitate ce ţine de restituirea întregului patrimoniu confiscat, naţionalizat sau luat în alt mod de la persoanele supuse represiunilor politice în anii 1917-1989. Important este şi faptul că statul garantează restituirea bunurilor ce au fost în posesiune, care au ieşit în alt mod din posesie altfel decît confiscare şi naţionalizare. În aşa mod, considerăm că este o tendinţă şi o intenţie pozitivă de a restitui şi bunurile ce au fost în posesie nu numai cu titlu de proprietar, cum a fost prevăzut de actele normative emise până la data modificărilor.

Deşi a prevăzut expres obligaţia de retrocedare, Parlamentul, prin al.2 al art.12, împiedică o realizare efectivă a drepturilor, statuând că «nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice». Referindu-ne la aspectul ce ţine de restituirea bunurilor imobile şi anume retrocedarea terenurilor agricole, am putea menţiona că spre deosebire de păduri şi iazuri, terenurile de pământ cu destinaţie agricolă nu au fost scoase din circuitul civil, efectuându-se de către regimul sovietic o naţionalizare în masă a terenurilor. Astfel, spre deosebire de bunurile mobile, cele imobile au fost incluse în dosarele personale ale deportaţilor, respectiv teoretic există posibilitatea determinării şi evaluării preţului lor. După foametea provocată în mod artificial de către structurile de ocupaţie sovietică, în 1947 terenurile şi plantaţiile multianuale au rămas unica sursă de existenţă pentru populaţie, din care motiv considerăm că recuperarea valorii celorlalte bunuri, altele decât terenurile, ar constitui doar o compensaţie parţială a prejudiciului material cauzat.

Noţiunea «expropriate din considerente ce nu au legătură cauzală cu represiunea» introdusă în lege, este inutilă şi ar putea fi speculată de către autorităţi, deoarece în acest caz petiţionarilor le-ar reveni dubla obligaţiune: în primul rând - de a proba că au deţinut avere şi al doilea rând – legătura cauzală dintre confiscare şi represiune. Astfel, refuzul de a restitui terenurile, pădurile şi plantaţiile multianuale ar veni în contradicţie cu Constituţia, care garantează dreptul de proprietate, precum şi art.1 al Protocolului adiţional la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Argumentul autorităţilor Moldovei ce ţine de lipsa banilor în bugetul naţional nu mai este credibil, deoarece în ultimii ani încasările au cunoscut o supra-creştere esenţială şi constantă. Astfel, considerăm că Guvernul trebuie să găsească soluţii optime pentru retrocedarea terenurilor sau pentru achitarea costului acestora, în cazul în care retrocedarea devine imposibilă.

O astfel de abordare a problemei ar putea scuti Moldova de eventuale condamnări la CEDO, cu atât mai mult că problema în cauză nu poate fi soluţionată eficient pe parcursul a 15 ani, adică de la adoptarea legii.

Revenind la modificările efectuate în 2006, remarcăm că restituirea bunurilor sau recuperarea valorii lor se va efectua din contul bugetelor locale, municipale, precum şi din bugetul de stat, fără a se explica procedura sau modalitatea clară. Aceasta, în opinia noastră, este o prevedere confuză, deoarece nu stabileşte concret sursa de finanţare, nu aduce claritate asupra proporţiei sumelor achitate din bugetele locale şi a celor din 20

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova bugetul naţional. Remarcăm faptul că anterior Moldova a fost condamnată la CEDO în repetate rânduri tocmai pentru neexecutarea deciziilor instanţelor judecătoreşti privind recuperarea sumelor în calitate de despăgubiri pentru averea confiscată, naţionalizată sau luată în alt mod de la victimele represiunilor politice. Considerăm că o situaţie similară s-ar crea şi în cazul în care întreaga povară pentru averea deportaţilor va fi lăsată pe umerii administraţiei publice locale. Pe lângă faptul că Guvernul va trebui să execute decizia internă definitivă (pe care oricum urma să o execute), statul va fi prejudiciat şi de sumele ce se impun a fi achitate în calitate de compensaţii ale prejudiciilor morale şi materiale, în eventuala condamnare la Strasbourg.

Considerăm că din cauza caracterului netransparent al procesului de evaluare a prejudiciilor, se vor ivi probleme şi în ceea ce priveşte evaluarea prejudiciilor, or conform art.12/1 al.3 al Legii, comisiile vor identifica bunurile ce urmează a fi restituite şi vor determina valoarea acestora în baza documentelor ce atestă confiscarea, naţionalizarea sau scoaterea lor din posesie. Preţul pentru bunurile imobiliare vor fi calculate de către oficiile cadastrale teritoriale, iar preţul bunurilor mobile se va calcula în baza certificatelor cu privire la costul de piaţă al bunurilor. În aşa mod, întreg procesul de evaluare şi determinare a valorii averii va intra în atribuţiile comisiilor, create special pentru acest scop de către administraţiile publice locale. Presupunem că membrii comisiei de reabilitare, numiţi de către administraţia locală, vor putea fi influenţaţi de către viitorii debitori – aceleaşi organe administrative locale. Astfel, deciziile adoptate de către o asemenea structură, probabil, nu va putea satisface beneficiarii, având în vedere interesul sporit al autorităţilor de a diminua sumele acordate sau de a tergiversa procesul. În opinia noastră, o altă problemă de ordin juridic este modalitatea stabilirii termenului de prescripţie pentru recuperarea averii sau achitarea costului ei. Astfel, legiuitorul a stabilit că cererile de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie, ori de recuperare a valorii acestora, se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de 6 luni din ziua depunerii. Urmează de menţionat faptul că majoritatea beneficiarilor au fost informaţi despre reabilitare în 1989-1991, obţinând în acest sens legitimaţiile respective.54 În aşa mod, se crează impresia şi se impune ideea omiterii cu intenţie a termenului de prescripţie, expirat pentru majoritatea victimelor încă în 1993. În lumina faptului că Parlamentul a adoptat modificările la Lege cu o întârziere de peste 7 ani,55 crearea unor astfel de condiţii pentru victime este imorală şi ilegală.

Totodată, stabilirea termenului de prescripţie din moment ce persoanele au fost reabilitate, nu poate fi aplicată până la intrarea în vigoare a legii, deoarece ar fi inechitabilă.

Parlamentul urma să prevadă curgerea termenului de prescripţie din momentul emiterii legii, în caz contrar persoanele vor trebui să se adreseze instanţelor de judecată cu cereri de restabilire a termenului de prescripţie. Deşi legiuitorul a prevăzut pentru această categorie de persoane un termen de un an din momentul intrării în vigoare a legii, acest termen nu poate fi considerat suficient.

54 Reabilitarea în masă a victimelor represiunilor politice 55 vezi Hotărârea Curţii Constituţionale nr.41 din 20.07.1999

Retrospectiva anului 2006

21

Drepturile Omului în Moldova De asemenea, legislativul urma să explice noţiunea de «despăgubire», deoarece în opinia noastră, acordarea unei despăgubiri în baza unui act declarat neconstituţional56 nu poate fi considerată o recompensă efectivă. Legislativul intenţionat a statuat această prevedere, prin care a interzis achitarea compensaţiilor în cazul în care persoana anterior a primit careva compensaţii (scopul fiind de a micşora numărul persoanelor care ar putea pretinde la despăgubire reală). Situaţia mai poate fi folosită de către comisiile speciale ca o posibilitate de manipulare a victimelor represiunilor regimului sovietic sau a moştenitorilor acestora.

Constatăm astfel că pe parcursul anului 2006 litigiile privind retrocedarea averilor confiscate, naţionalizate sau luate în alt mod au cunoscut aceiaşi dinamică negativă, atestată în anii precedenţi. Este de menţionat faptul că autorităţile publice locale, din cauza lipsei cadrului normativ, nu au putut soluţiona cererile de restituire a averii sau achitare a valorii acesteia, iar instanţele de judecată au interpretat diferit legislaţia, adop­tând decizii diferite pentru aceiaşi categorie de dosare.57 O altă problemă ţine de aplicarea legislaţiei în vederea restituirii bunurilor confiscate din localităţile ce se află temporar sub ocupaţia regimului separatist. Respectiv, cetăţenii au aceleaşi drepturi şi urmează a se conforma prevederilor legale în vederea recuperării averii confiscate ilegal în perioada regimului sovietic. În realitate, situaţia este extrem de confuză pentru victimele represiunilor politice, care au avut proprietăţi în localităţile aflate, la moment, sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol.

Victimele regimului sovietic, actualmente reabilitate, efectiv nu dispun de vreo cale de soluţionare a cererilor privind retrocedarea averii sau compensarea valorii acesteia.

Drept exemplu, poate servi cazul G.V., părinţii căreia au fost deportaţi din or. Rîbniţa şi expropriaţi în 1938.58 La moment, nu poate fi restituit costul averii pe motiv că or.

Rîbniţa este sub controlul regimului separatist, iar autorităţile constituţionale – Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Justiţiei, Preşedinţia, etc. au expediat în adresa G.V. răspunsuri prin care au explicat că o astfel de problemă nu poate fi soluţionată, decât după rezolvarea «conflictului transnistrean». În acest sens, autorităţile constituţionale se limitează doar la faptul că «odată cu ratificarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Statul şi-a declinat responsabilitatea pentru omisiunile şi actele comise pe teritoriul controlat de regimul ilegal de la Tiraspol». Trebuie să menţionăm că o astfel de abordare a problemelor nu este una corectă şi legală. Faptul că autorităţile constituţionale nu deţin control asupra unei părţi din teritoriul ţării, nu oferă acestora posibilitatea de a nega şi respinge orice efort în vederea asigurării drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. Într-o astfel de situaţie, putem vorbi din nou despre discriminarea locuitorilor sau a originarilor din regiunea transnistreană, în raport cu alte categorii de cetăţeni.

56 Hotărârea de Guvern nr.338 din 1995 57 Date oferite de Asociaţia Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Moldova, care înregistrează peste 1400 persoane 58 Caz din practica Promo-Lex

22

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

2.2. Interdicţia vânzării terenurilor agricole către investitorii străini O altă limitare a dreptului de proprietate ţine de interzicerea procurării terenurilor agricole de către persoanele juridice cu capital străin, chiar dacă aceştia sunt rezidenţi ai Republicii Moldova. În acest sens, la 20.04.2006 Parlamentul a adoptat Legea nr.86 prin care a fost modificată Legea nr.1308 din 25.07.1997 «cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare - cumpărare a pământului», prin care a fost modificată sintagma «persoane străine» cu «persoane juridice ce dispun de capital străin». Aceste modificări au fost criticate dur de către asociaţiile de investitori şi vor reduce pe viitor suma investiţiilor în economie, mai ales în domeniu agriculturii. Totodată este incertă situaţia societăţilor comerciale cu capital străin care la momentul adoptării legii deţineau în proprietate terenuri agricole, deoarece legiuitorul nu a reglementat această situaţie odată cu adoptarea acestor modificări.

2.3. Încălcări ale dreptului de proprietate în regiunea transnistreană a Moldovei Dreptul la proprietate în regiunea estică a ţării rămâne o gravă problemă pentru locuitorii zonei respective. Modul în care acţionează reprezentanţii regimului instaurat prin violenţă în 1992 confirmă faptul că motivul şi scopul acestui conflict este, pe lângă cel geopolitic urmărit de Rusia, unul al intereselor economice. În lipsa unor acţiuni legale de control din partea autorităţilor constituţionale, în regiune au fost privatizate ilegal întreprinderi importante contra unor sume minime. Considerăm că în urma acestor privatizări au fost afectate drepturile tuturor cetăţenilor ţării, aceasta fiind proprietatea lor. În realitate, nici măcar locuitorii regiunii nu au beneficiat de un mecanism transparent, echitabil sau corect de înstrăinare a potenţialului economic din regiune, acaparat ilegal de către un grup limitat de persoane (în mare parte «funcţionari» locali sau rudele acestora. Spre exemplu familia Smirnov, familia Maracuţa etc.). Populaţia a fost lipsită de posibilitatea participării la procesul de privatizare. Opinia publică, dar şi unii experţi, consideră că procesul de soluţionare a situaţiei privind statutul regiunii, este tergiversat intenţionat de către persoane şi grupuri interesate, până la finisarea procesului de re-distribuire şi re-împărţire a potenţialului economic din regiune.59 În 2006 acest proces încă nu a fost finalizat. În acest context trebuie să remarcăm faptul că interesul cel mai pronunţat a fost manifestat de către «investitorii» ruşi, care au privatizat majoritatea întreprinderilor «vândute».

Lipsa unei legături telefonice directe între cele 2 maluri ale Nistrului de asemenea afectează drepturile cetăţenilor ţării. Astfel, în urma modificărilor unilaterale a sistemului de telecomunicaţii, efectuate de către regimul ilegal de la Tiraspol, locuitorii ambelor maluri sunt nevoiţi să achite tarife pentru convorbirile locale la preţurile celor interna-

59 Promo-Lex consideră că numeroasele incidente sunt organizate de către reprezentanţii regimului ilegal de la Tiraspol pentru a sustrage atenţia opiniei publice naţionale şi comunităţii internaţionale de la infracţiunile legate de reîmpărţirea proprietăţii în regiune.

Retrospectiva anului 2006

23

Drepturile Omului în Moldova ţionale. Nici în această direcţie nu au fost înregistrate careva eforturi din partea autorităţilor constituţionale.

2.4. Încălcări ale dreptului de proprietate în «zona de securitate» 2.4.1 Portul de la Varniţa La 21.04.2006 cca. 80 de miliţieni transnistreni înarmaţi au ocupat portul din s.Varniţa.60 Totodată aceştia au confiscat 3 unităţi navale de la un agent economic care îşi desfăşura activităţile economice în acest port. Mai mult ca atât, miliţia a stopat activitatea întreprinderii. Societatea civilă, autorităţile constituţionale şi reprezentanţii instituţiilor internaţionale din Moldova au condamnat incidentul, calificându-l drept «o acţiune unilaterală şi periculoasă a «autorităţilor» transnistrene în «zona de securitate», care ar fi degenerat în confruntare directă între «miliţia» transnistreană şi poliţie. Forţele de menţinere a păcii, conduse de Federaţia Rusă au preluat controlul asupra portului, iar activitatea lui a fost suspendată pentru un termen nedeterminat. În rezultat, întreprinderile au înregistrat pierderi colosale, fapt ce a afectat stabilitatea economică a acestora, precum şi a regiunii în întregime. Mai mult ca atât, zeci de persoane au fost concediate şi au rămas fără o sursă de existenţă.

2.4.2 Confiscarea mărfurilor Pe parcursul anului 2006 în «zona de securitate» au fost sesizate numeroase cazuri de confiscare ilegală a bunurilor de la persoane fizice, de către structurile paramilitare, subordonate regimului ilegal de la Tiraspol.61 La posturile de control instalate ilegal de către aşa numitele organe vamale, cetăţenii Moldovei sunt reţinuţi, verificaţi şi obligaţi să achite diverse «taxe vamale» pentru «importarea» mărfurilor. Alteori, locuitorii regiunii sunt forţaţi să distrugă produsele alimentare procurate în dreapta Nistrului.

Spre exemplu, la 28.03.2006 în regiunea localităţii Răscăieţi, r. Ştefan Vodă, 2 persoane au fost obligate să arunce la gunoi sute de ouă proaspete, din motiv că aceste bunuri au fost procurate pe malul drept al Nistrului. În astfel de situaţii locuitorii regiunii sunt lipsiţi de orice suport sau sprijin şi trebuie să achite uneori şi 100% din valoarea bunurilor transportate ori să le distrugă.62 Persoanele «vinovate» sunt coborâte din transport (preţul călătoriei nu este compensat), rămân în «vamă», unde sunt supuse unor proceduri umilitoare privind distrugerea bunurilor sau confiscarea acestora. Aceleiaşi «taxe» sunt supuse ziarele, cărţile şi revistele publicate în dreapta Nistrului.

Este de menţionat faptul că anume cetăţenii Republicii Moldova sunt supuşi acestor proceduri «speciale».63 După cum ne-am convins deja, obiect al «procedurilor vamale» poate fi orice bun transportat de către persoanele fizice sau juridice spre regiunea transnistreană (de la produse alimentare până la automobilele locuitorilor din 60 Localitate aflată în apropierea imediată de or.Tighina (Bender). Varniţa se află în zona de securitate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale 61 Cazuri din practica Promo-Lex 62 www.cip.nm.ru 63 Vezi capitolul «Libera circulaţie» din prezentul raport.

24

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova regiune). Astfel, zilnic locuitorii regiunii transnistrene sunt jefuiţi şi amendaţi de către «vameşii» transnistreni sau sunt forţaţi să se întoarcă înapoi dacă nu se supun ordinelor acestor persoane. Deseori, victime ale acestor fărădelegi devin exponenţii micului business din regiune, cărora li se confiscă marfa, iar pentru a evita confiscarea, aceştia deseori sunt nevoiţi să achite taxe neoficiale sub formă de mită, suportând prejudicii substanţiale şi importante. Din cauza acestor proceduri ilegale, cel mai afectaţi sunt locuitorii satelor Corjova, Molovata Nouă şi Cocieri, aflate pe malul stâng al Nistrului şi sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale, care în perioada rece a anului, rămân neaprovizionaţi cu produse alimentare şi alte mărfuri de primă necesitate.64

2.4.3 «Taxa pentru migraţie» Nici în 2006 Guvernul Moldovei nu a reuşit soluţionarea problemelor legate de perceperea unor taxe de către reprezentanţii structurilor ilegale din Tiraspol de la locuitorii ţării. Numărul persoanelor afectate de această «regulă» este în continuă şi dramatică creştere. Cetăţenii Republicii Moldova cu viza de domiciliu în dreapta Nistrului, care circulă pe teritoriul aflat sub controlul Tiraspolului, inclusiv cei care tranzitează zona pentru a călători în Ucraina sunt, forţaţi să achite ilegal o taxă care la moment constituie cca. 9 lei. Această procedură afectează drepturile de proprietate ale cetăţenilor Moldovei, în special a celor care zilnic se deplasează prin regiune.65 Asociaţia Promo-Lex a solicitat în repetate rânduri autorităţilor soluţionarea problemelor legate de achitarea taxelor. Credem că Guvernul trebuie să prevadă o modalitate prin care victimelor acestor proceduri să li se returneze sumele de bani achitate în acest scop. În opinia noastră, contribuabilii nu sunt obligaţi să suporte cheltuieli suplimentare în cazul în care autorităţile nu sunt capabile să le apere drepturile constituţionale.

2.4.4 Problema terenurilor agricole Problemele ţăranilor din regiunea transnistreană s-au înmulţit. Astfel, acestea ţin de dreptul fermierilor (proprietari cu acte în regulă) din localităţile r. Dubăsari, aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale de a prelucra terenurile agricole şi de a transporta recolta la depozit. Problema acestor terenuri agricole rămâne deocamdată suspendată. Proprietarii nu au garanţia că situaţia din 2004-200566 nu se va repeta. Deşi formal a fost semnat un acord, prin care structurile ilegale din regiune s-au obligat să respecte dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate peste traseul Râbniţa – Tiraspol, acesta nu se respectă în totalitate. Ţăranilor li se crează condiţii insuportabile prin controlul tehnicii agricole, aplicarea unor amenzi sau estorcarea de mită pentru presupuse nereguli sau încălcări. Pe lîngă aceasta, ţăranii s-au plâns Asociaţiei Promo-Lex despre fap64 Cocieri si Molovata Nouă rămân izolate dacă râul Nistru îngheaţă. Bac-ul este unicul mijloc ce oferă acces liber locuitorilor de aici cu restul teritoriului R.Moldova. În caz contrar, locuitorii vor fi obligaţi să achite «taxa de import», iar proprietarii magazinelor nu pot procura aceste produse din or.Dubăsari (controlat de regimul ilegal de la Tiraspol) deoarece Inspectoratul Fiscal al R.Moldova nu recunoaşte facturile emise de către agenţii comerciali din teritoriul necontrolat de către autorităţile constituţionale.

65 Vezi de asemenea capitolul «dreptul la libera circulaţie» din prezentul raport.

66 www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf, pag.13-15

Retrospectiva anului 2006

25

Drepturile Omului în Moldova tul că în perioada interdicţiei (2004-2005) sistemele de irigare, imobilele administrative şi de producere aflate peste traseul nominalizat, au fost jefuite sau distruse.

Totodată, în 2006 Promo-Lex a fost sesizată despre numeroase cazuri ce ţin de problema terenurilor agricole în localităţile aflate sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol. Odată cu privatizarea industriei şi a întregului potenţial al regiunii, terenurile agricole nu au avut o altă soartă. Astfel, în marea majoritate a localităţilor, locuitorilor li s-a eliberat un atestat «oficial» prin care se confirmă posibilitatea valorificării dreptului de proprietar asupra unei suprafeţe de pământ. Ulterior, în baza acestui «document» ţăranii urmau a fi împroprietăriţi cu teren agricol. Însă, terenurile agricole nu au mai fost privatizate, deoarece în aprilie 2003 populaţia nu s-a prezentat la «referendum» pentru a se pronunţa asupra privatizării pământului. Locuitorii au preferat absenţa de la urnele de vot tocmai din motivul că «autorităţile» nu au explicat clar condiţiile şi modul de privatizare. Fără titlu de proprietar, ţăranii s-au pomenit că pământurile lor au fost arendate pentru o perioadă de până la 99 ani, masiv şi într-un mod netransparent, unor întreprinderi cunoscute sau unor persoane fizice, în mare parte loiale regimului. De regulă, cei care arendează nu sunt specialişti în agricultură şi urmăresc exclusiv doar profitul. Astfel, în scurt timp terenurile au degradat vizibil,67 iar baza tehnico-materială a gospodăriilor agricole a fost distrusă. Spre exemplu, un fost militar a arendat cca.1000 ha de teren agricol în sudul regiunii şi doar în 2 ani gospodăria a fost falimentată (inclusiv complexul zootehnic). În rezultat, specialiştii şi ţăranii au părăsit localitatea, iar sistemele de irigare au fost vândute ca fier uzat. Astăzi, majoritatea ţăranilor sunt plecaţi peste hotare sau sunt şomeri. Cel mult 20 % (în mare parte pensionari) lucrează în gospodăria agricolă respectivă şi sunt remuneraţi în natură (grâu, porumb, orz, mazăre). În concluzie, putem menţiona faptul că pământurile ţăranilor sunt prelucrate de ei, fără a fi remuneraţi, cu mijloacele şi tehnica gospodăriei lor, însă veniturile sunt obţinute exclusiv de către arendaşi. Autorităţile locale nu acordă nici o atenţie problemelor din acest domeniu.

Recomandări: 1. Soluţionarea imediată şi echitabilă a problemelor ce ţin de retrocedarea averii confiscate de la victimele regimului sovietic, inclusiv pentru cetăţenii din regiunea transnistreană; 2. Revizuirea legislaţiei privind vânzarea terenurilor agricole; 3. Implicarea activă a autorităţilor constituţionale în vederea protejării drepturilor de proprietate a persoanelor fizice sau juridice în regiunea transnistreană, inclusiv în zona de securitate; 4. Autorităţile constituţionale trebuie să depună în mod insistent eforturi constante în vederea anulării tuturor «taxelor» percepute de către structurile regimului ilegal din Tiraspol, precum şi în vederea instituirii unui control asupra procesului de privatizare în regiune;

67 Nu sunt respectate condiţiile tehnice şi ştiinţifice de prelucrare a terenurilor agricole, etc.

26

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

3.

Dreptul la informaţie, libertatea de opinie şi exprimare 3.1. Dreptul la informaţie În 2006 în Moldova s-au înregistrat unele tendinţe pozitive în ceea ce priveşte accesul la informaţie. Aceasta însă în nici un caz nu înseamnă că nu mai există careva probleme la acest capitol. Potrivit unui raport lansat de către Centrul Independent de Jurnalism (CIJ), putem considera drept aspect pozitiv publicarea legislaţiei pe site-ul Ministerului Justiţiei, accesibilă gratuit publicului; continuarea publicării stenogramelor şedinţelor Parlamentului pe Internet (primele stenograme fiind publicate în 2005).

Mai mult ca atît, Biroul Permanent al Parlamentului a aprobat un nou Regulament de acreditare a jurnaliştilor la lucrările Legislativului, potrivit căruia legitimaţiile de acreditare se vor elibera pentru întreaga perioadă a mandatului Parlamentului şi nu pentru 1 an, cum se proceda anterior. Au continuat şi transmisiunile în direct ale şedinţelor în plen ale Parlamentului, la posturile publice ale Companiei «Teleradio Moldova». În acest context, trebuie menţionat faptul că fracţiunea comunistă din Legislativ a insistat asupra suspendării acestora, considerându-le ineficiente şi pledând pentru crearea unor emisiuni de sinteză la radio şi TV, care ar relata sumar activitatea parlamentară.68 Pe de altă parte, conform unui studiu realizat de către Centrul «Acces Info» se atestă numeroase probleme în ceea ce priveşte aplicarea, de către autorităţile publice locale şi alte instituţii publice, a legislaţiei cu privire la accesul la informaţie. «Acces Info» a realizat monitorizarea activităţii autorităţilor publice locale în acest domeniu. Conform unui experiment desfăşurat de către «Acces Info» cu alţi parteneri, inclusiv Asociaţia Promo-Lex, au fost expediate 46 de cereri autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, 160 cereri instituţiilor raionale şi din mun. Bălţi, consiliilor raionale, oficiilor teritoriale ale Aparatului Guvernului, judecătoriilor şi curţilor de apel, procuraturilor şi comisariatelor de poliţie, 900 cereri primăriilor, 35 cereri direcţiilor, serviciilor Primăriei Chişinău, instituţiilor descentralizate din capitală, în total 1141 cereri.

Rata medie a răspunsurilor primite în cadrul primei etape a monitorizării – de testare elementară – la nivel central a fost de 82,61% (dintre care 97,37 % în termen, 2,63% tardiv), la nivel raional şi municipal – 51,88% (20,48% tardiv), la nivelul mun. Chişinău (direcţii, servicii, instituţii descentralizate) – 62,86 % (13,64 tardiv), media generală la 68 Raport anual 2006. Libertatea de exprimare şi Informare în Moldova, CIJ

Retrospectiva anului 2006

27

Drepturile Omului în Moldova aceste categorii de autorităţi şi instituţii monitorizate constituind 59,34% (17,69% tardiv).

La nivel de primării au răspuns doar 9,78% (26,14% tardiv). Adică din 900 cereri depuse au fost primite numai 88 răspunsuri.

Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul au răspuns la toate cererile; de la organele de drept şi de control au fost înregistrate 11,11% refuzuri; agenţiile, birourile şi serviciile – 18,18%, ministerele – 20%, alte instituţii de la nivel central de refuzuri - 25%.

Rata medie a refuzurilor de examinare a cererilor din partea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, din numărul cererilor trimise, constituie 17,39%. La nivel raional şi municipal–48,12%, în Chişinău–37,14% iar media generală a acestor 3 categorii fiind de 40,66%.

La categoria instituţii raionale, municipale şi teritoriale locul I în «topul» refuzurilor îl ocupă judecătoriile şi curţile de apel–60,47%, urmate de direcţiile şi serviciile Primăriei Chişinău–54,17%, apoi de procuraturile şi comisariatele raionale şi municipale–câte 51,28%. Rata refuzurilor din partea consiliilor raionale constituie 31,25%, iar cea a oficiilor teritoriale ale Aparatului Guvernului–14,29%. Instituţiile descentralizate din Chişinău au dat răspunsuri la cereri în proporţie de 100%.

Cele mai multe răspunsuri cu depăşirea termenului de 15 zile le-au înregistrat primăriile–26,14% din răspunsurile primite, urmează instituţiile de nivel raional şi municipal–20,48%. Instituţiile la nivelul mun. Chişinău au înregistrat un rezultat de 13,64%, iar autorităţile şi instituţiile centrale–2,63%.

Diferă mult gradul de relevanţă al răspunsurilor. Astfel, cele mai multe răspunsuri complete, din numărul cererilor trimise, l-au dat autorităţile şi instituţiile publice centrale–63,04%, urmează direcţiile, serviciile Primăriei Chişinău, instituţiile descentralizate din capitală–40%, apoi instituţiile la nivel raional şi municipal–26,87%, media generală constituind 35,68%. Sub orice critică este atitudinea primăriilor – doar 39 de răspunsuri complete din 900 de cereri, ceea ce constituie–4,34%.

Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul au dat răspunsuri complete (100%), rata răspunsurilor complete date de organele de drept şi de control constituie 77,78%, celor din categoria «Alte instituţii»–75%, ministerelor–53,33% iar agenţiilor, birourilor şi serviciilor–45,45%.

La nivelul instituţiilor raionale, municipale şi teritoriale cel mai înalt rezultat al răspunsurilor complete l-au înregistrat instituţiile publice descentralizate din Chişinău–54,55%, urmate de consiliile raionale–46,88% şi de direcţiile, serviciile Primăriei Chişinău– 33,33%. Cele mai puţine răspunsuri complete le-au dat procuraturile raionale–20,51%, comisariatele raionale de poliţie–23,08%, judecătoriile şi curţile de apel–25,58%.

Rata răspunsurilor complete pe raioane, primite în ansamblu, de la consiliile raionale, primării, judecătorii, procuraturi şi comisariate de poliţie variază între 10% (Briceni, Cahul, Cantemir, Donduşeni, Floreşti, Şoldăneşti şi Rîşcani) şi 13,79% (Criuleni–13,79%,

28

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova Călăraşi–12,9%, Făleşti–10,81%, Sîngerei -10,34 %), iar celelalte raioane nu au înregistrat nici 10%.69 Aşadar, deşi există un cadru bine determinat prin care accesul la informaţie este garantat şi nu ar trebui să existe obstacole în calea accesului, în realitate se atestă o indiferenţă şi/sau neglijenţă din partea funcţionarilor, obligaţi prin lege să ofere publicului larg informaţii de interes public. În regiunea transnistreană populaţia nu este informată şi familiarizată cu noţiunea de acces la informaţie şi dreptul lor de a solicita autorităţilor informaţii de interes public. În aşa mod nici nu putem vorbi despre un oarecare acces la informaţie în această regiune. Majoritatea populaţiei trebuie informată asupra drepturilor lor elementare şi a metodelor de apărare, inclusiv prin solicitarea informaţiei de la autorităţile publice locale.

3.2. Informarea în masă a populaţiei În Moldova rămâne actuală problema discriminării jurnaliştilor de către diverse instituţii publice. Autorităţile continuă să ignore unele instituţii media, aflate în opoziţie ce aduc critici constante structurilor şi instituţiilor publice. Este relevantă, în acest sens, situaţia a 2 publicaţii: «Moldavskie vedomosti» şi «Timpul de dimineaţă», cărora în mod sistematic li se refuză prezenţa la diverse manifestări.70 În acelaşi timp, audiovizualul autohton nu produce suficiente emisiuni interactive.

Există foarte puţine emisiuni de educare şi informare a populaţiei, fapt ce agravează starea şi situaţia din Moldova la capitolul participare civică, accesul şi diversificarea informaţiilor, implicarea tinerilor, informare şi dezbateri asupra celor mai importante probleme din societate. În mare parte, locuitorii Moldovei, în special cei din regiunea transnistreană, sunt informaţi preponderent din surse străine (emisiuni retransmise din exterior, în special din Rusia). Dimpotrivă, în regiunea transnistreană, în majoritatea zonelor, locuitorii nu au acces la sursele de informare alternative din restul teritoriului Moldovei. În schimb, la Tiraspol este bine pus la punct un sistem de dezinformare şi manipulare a maselor prin intermediul surselor mass-media proprii. Astfel, PromoLex a înregistrat numeroase cazuri în care locuitorii din Transnistria sunt indignaţi de calitatea emisiunilor şi a programelor emise de către posturile radio şi TV din dreapta Nistrului, pronunţându-se pentru analiza şi combaterea argumentelor folosite de propaganda de la Tiraspol.

Manipularea opiniei publice în regiune este efectuată în mare parte prin intermediul presei locale, loiale sau finanţate de regimul ilegal de la Tiraspol, care continuă ignorarea normelor şi regulilor deontologice. Spre exemplu, la 29 august 2006 postul public TV local a difuzat un material de discreditare a unui lider al opoziţiei, fără a se respecta normele elementare ale eticii jurnalistice.

69 Centrul Acces Info. Raport de monitorizare «Aplicarea Legii privind accesul la informaţie» 70 Raport anual 2006. Libertatea de exprimare şi Informare în Moldova, CIJ

Retrospectiva anului 2006

29

Drepturile Omului în Moldova În acelaşi timp, remarcăm neînlăturarea obstacolelor pentru reprezentanţii instituţiilor media din Moldova, care doresc să-şi desfăşoare activitatea în regiunea transnistreană a ţării. Jurnaliştii moldoveni sunt consideraţi «străini» şi li se cere acreditare, care presupune depunerea unei cereri către «autorităţi» prin care se anunţă scopul, locul, motivul, etc. investigaţiilor sau caracterul viitorului material.

Jurnaliştilor de la publicaţiile independente, aflate în opoziţie locală, de asemenea li se crează obstacole în activitatea acestora, iar accesul unora la diverse manifestaţii publice, inclusiv conferinţe de presă este interzis, invocându-se diverse motive. În lipsa unor eforturi din partea autorităţilor constituţionale, Ucraina s-a oferit în 2006 să asigure toate grupurile etnice din regiunea transnistreană a Moldovei cu informaţii din surse alternative şi să elaboreze un Program de informare şi educare a populaţiei din regiune despre normele, valorile şi standardele democratice europene.71

3.3. Litigii privind accesului la informaţie Pe fundalul ignoranţei şi deseori a incompetenţei funcţionarilor, accesul la o instanţă judecătorească imparţială ar reprezenta o posibilitate de disciplinare a autorităţilor şi de satisfacere a cerinţelor legale. În acest context, trebuie menţionat faptul că, în opinia noastră, numărul dosarelor de acest gen este în creştere. Un caz deosebit de important, admis de către instanţa ierarhic superioară în anul 2006, este decizia Curţii Supreme de Justiţie pe marginea acţiunii depuse de către deputatul Ştefan Secăreanu împotriva Curţii de Conturi şi Comisiei interdepartamentale pentru apărarea secretului de stat, prin care se solicita recunoaşterea drept ilegală a secretizării unor hotărâri ale Curţii de Conturi. În opinia deputatului, informaţiile cuprinse în aceste hotărâri nu pot prejudicia securitatea ţării. Instanţa de judecată a recunoscut drept ilegală secretizarea hotărârilor Curţii de Conturi privind controlul aparatului Parlamentului şi Aparatului Preşedintelui ţării (Hotărârea Curţii de Conturi nr.55-s din 10.07.2003 privind rezultatele reviziei financiare a Aparatului Parlamentului pentru 2002 şi Hotărârea nr.56-s din 11.07.2003 privind rezultatele reviziei financiare a Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova pentru 2002).

Cu toate acestea, remarcăm că unele instanţe de judecată continuă limitarea dreptului de acces la informaţie în mod nejustificat. Astfel, unui jurnalist i-a fost îngrădit accesul la şedinţele publice ale unui proces desfăşurat la Judecătoria Drochia. Judecătorul nu i-a permis ziaristului să asiste la mai multe şedinţe, motivând că presa este în drept să asiste doar la prima şedinţă şi la pronunţarea sentinţei (ceea ce este o interpretare eronată a legislaţiei). În regiunea transnistreană situaţia la acest capitol nu înregistrează careva progrese.

Situaţia rămâne stagnată pe motiv că locuitorii regiunii nu cunosc aproape nimic despre acest drept al lor, iar dacă îl cunosc – majoritatea se tem şi nu îndrăznesc. De asemenea, lipsa încrederii faţă de justiţia locală are un rol important în acest sens.

71 Planul de acţiuni Ucraina – NATO (www.cip.nm.ru)

30

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

3.4. Libertatea de opinie şi exprimare Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.72 Evenimentele din 2006 au demonstrat că autorităţile centrale şi locale nu respectă în general această prevedere. Au fost depistate probleme serioase la acest compartiment atât faţă de jurnalişti, cât şi faţă de cetăţenii simpli. În acelaşi timp, 2006 a fost marcat de câteva modificări esenţiale în legislaţia cu privire la reglementarea subiectului dat. Au fost introduse modificări în art.16 Cod Civil,73 datorită cărora s-au stabilit criterii clare pentru instanţele de judecată la luarea deciziilor privind incasarea despăgubirilor. Cu toate acestea, legislativul nu a stabilit un cuantum de despăgubire, ceea ce eventual poate fi folosit de către diverse structuri drept modalitate de hărţuire sau chiar lichidare a unor anumite publicaţii.74 La 27.07.2006 a fost adoptat Codul Audiovizualului, un act legislativ aşteptat de mult timp, care ar putea reglementa mai exact activitatea instituţiilor media, precum şi rolul Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA). Chiar şi în aceste condiţii, experţii au înregistrat evoluţii negative în ceea ce priveşte soarta posturilor publice radio şi TV municipale: «Antena C» şi «Euro TV Chişinău».75 Astfel, în baza unei recomandări a CCA, la 30.11.2006 Consiliul Municipal Chişinău a luat decizia cu privire la reorganizarea prin înstrăinare a radiodifuzorilor publici municipali. În numai 2 săptămâni a fost adoptată decizia de a organiza un concurs investiţional pentru vânzarea posturilor respective. În aceeaşi zi de 14.12.2006 au fost destituiţi din funcţie directorii posturilor nominalizate, aceştia fiind înlocuiţi fără consultare şi informare prealabilă. La 15.12.2006 administraţia «Antena C» a fost înlocuită abuziv (forţat) de către reprezentanţii autorităţilor publice locale şi ai forţelor de ordine. La 16 decembrie emisia «Antenei C» a fost sistată.76 Modul şi termenul restrâns în care au fost operate schimbări, a provocat indignarea societăţii civile, evenimentele fiind monitorizate de către reprezentanţii unor organizaţii internaţionale de profil inclusiv cele cu sediu în Moldova.

Un alt act legislativ, care, în opinia societăţii civile, poate servi ca instrument de intimidare şi control asupra organizaţiilor, este Legea privind contracararea activităţii extremiste. Prevederile acesteia au fost folosite de către autorităţi pentru a refuza publicarea informaţiilor ce sunt incomode guvernării. Drept exemplu, menţionăm cazul Asociaţiei «Hyde Park», specializată în organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de promovare a libertăţii de exprimare şi a dreptului la informare. Aceasta a primit o sesizare potrivit căreia buletinul «Curaj.net» conţine informaţii cu caracter extremist. În special, Ministerul Justiţiei, fără a prezenta dovezi, a menţionat faptul că în buletin există informaţii «ce propagă inferioritatea cetăţenilor după criteriul naţionalităţii, fapt ce constituie o încălcare gravă a prevederilor art.1 al Legii cu privire la contracararea activităţii extre72 Constituţia R.M., art.32 73 În vederea determinării criteriilor conform cărora se va aprecia cuantumul prejudiciului moral acordat în cazul lezării onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

74 Pot fi solicitate sume fabuloase, sechestrarea bunurilor şi respectiv blocarea activităţii.

75 Raport anual 2006. Libertatea de exprimare şi Informare în Moldova, CIJ, www.ijc.md 76 Ibidem

Retrospectiva anului 2006

31

Drepturile Omului în Moldova miste».77 Reprezentanţii «Hyde Park» consideră că buletinul nu conţine careva îndemnuri la ură, xenofobie, răfuială rasială, etc. Dimpotrivă, acesta cuprinde opiniile liber exprimate ale cetăţenilor, care doresc să-şi expună punctul de vedere.

Un alt caz de intimidare, de data aceasta a unui jurnalist, îl constituie situaţia jurnalistului sportiv Ion Robu, care a fost maltratat de câteva persoane. Victima consideră că acest incident ar avea legătură cu publicarea cărţii «Maratonul de la Atena», în care jurnalistul a semnalat nereguli la Comitetul Naţional Olimpic din Moldova.

Un alt jurnalist78 a fost intimidat şi forţat să-şi distrugă materialele, constatându-se astfel obstacole la exercitarea liberă a profesiei. Ulterior, ultima a mai fost obligată să distrugă imagini din aparatul de fotografiat, incident care a avut loc în faţa sediului Guvernului. Jurnalista a luat imaginile unui grup de muncitori, care efectuau lucrări de amenajare în preajma instituţiei publice, însă câteva persoane, care au refuzat să se prezinte, au somat-o să distrugă imaginile din aparatul de fotografiat.

Concomitent, mai multe organe mass-media au invocat că partidul de guvernământ le intimidează datorită părerilor exprimate în aceste publicaţii. În special aceste intimidări se efectuează datorită puterii administrative ce o deţine. Aşadar, în iunie 2006, reprezentanţi ai Consiliului Municipiului Chişinău, dominat de partidul de guvernare,79 au făcut declaraţii agresive la adresa posturilor municipale «Antena C» şi «Euro TV Chişinău» şi a publicaţiei «Timpul de dimineaţă», pentru opinia acestora legată de reflectarea unor evenimente din perioada ocupaţiei sovietice. Declaraţiile consilierilor au avut caracter agresiv, deoarece opiniile jurnaliştilor erau în contrast cu opinia lor şi a formaţiunii politice respective.

Pe de altă parte, au fost înregistrate încercări de subminare economică a activităţii unor resurse media independente. Opinia publică a fost sesizată asupra faptului că ziarul «Moldavskie vedomosti» riscă să-şi piardă sediul privatizat cu 6 ani în urmă, deoarece Curtea de Apel a cerut anularea privatizării sediului, iar «Jurnal de Chişinău» a fost acuzat de neplata TVA în sumă totală de peste 500000 lei, achitarea căreia ar duce la falimentarea ziarului. La 1.08.2006, poliţia din Bălţi a interzis jurnaliştilor filmarea monumentului lui Ştefan cel Mare, profanat de persoane necunoscute. Postamentul a fost murdărit cu vopsea, aplicându-se un text în limba rusă. Reprezentanţii organelor de drept au manifestat agresivitate faţă de jurnaliştii care încercau să ia imagini. În octombrie 2006 Centrul de Investigaţii Jurnalistice a anunţat că a fost atacat şi scos din funcţiune site-ul www.investigatii.md, ce conţinea peste 100 de anchete reportericeşti în limbile română şi engleză, realizate în ultimii 3 ani, precum şi documente şi fotografii obţinute de ziarişti în procesul investigaţiilor. În rezultatul atacului, a fost distrusă baza de date, inclusiv arhiva investigaţiilor, comentariilor, etc. Centrul a declarat că nu exclude faptul că scoaterea din funcţiune a paginii web a fost intenţionată, având ca scop distrugerea bazei de date.80 77 78 79 80

www.curaj.net Anastasia Nani, «Ziarul de Gardă» Partidul Comuniştilor din Republica Moldova Centrul Independent de Jurnalism. Raport anual 2006. Libertatea de exprimare şi Informare în Republica Moldova.

32

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova În regiunea transnistreană libertatea de opinie şi exprimare de asemenea este consacrată în «constituţia» locală. În realitate avem situaţia caracteristică perioadei sovietice. În mare parte, locuitorii regiunii îşi exprimă liber opinia numai în împrejurări sigure, numite în popor «la bucătărie». Opiniile critice ale locuitorilor sunt persecutate de organele represive. În regiune există, totuşi, câteva publicaţii, precum «Человек и его права» (Omul şi drepturile sale) şi «Новая газета» (Ziarul nou) care publică puţinele opinii critice la adresa regimului local. Tirajul acestor publicaţii rămâne minor (4400 şi respectiv 2300) pentru o populaţie de cca. 555000 locuitori.81 Libertatea de opinie şi exprimare în regiune este redusă de către activitatea structurilor poliţiei secrete. Populaţia se teme de represiuni din partea KGB-ului local, numit MGB. Spre exemplu, cititorii ziarelor independente au declarat că nu au încredere în poşta locală pentru a expedia scrisori redacţiei.82 În acelaşi timp, redacţiile acestor publicaţii sunt hărţuite prin instanţele de judecată, fiind înregistrate şi cazuri de spargere a birourilor acestora, înregistrându-se sustragerea hard-discurilor de la calculatoare. Recent, unul din ziariştii locali, concediat de la o publicaţie «oficială» a recunoscut că nici măcar jurnaliştii sau redactorii-şefi nu dispun de dreptul la opinie şi de a se exprima liber.83

81 Datele ultimului recensământ organizat în regiune, 2004 82 www.cip.nm.ru 83 Idem

Retrospectiva anului 2006

33

Drepturile Omului în Moldova

4.

Dreptul la întruniri, asociere şi libertatea conştiinţei

Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.84 Deşi prevederile Constituţiei limitează desfăşurarea întrunirilor doar în 2 situaţii (dacă manifestarea nu este paşnică ori există pericolul utilizării armelor), deseori autorităţile nu autorizează cererile de desfăşurare a întrunirilor, bazându-se pe argumente lipsite de temei legal. În anul 2006 la Primăria Chişinău au fost depuse 148 de declaraţii prealabile (în 2004 – 78, 2005 – 190 declaraţii), la Primăria Bălţi – 15 declaraţii, la Primăria Comrat – 11 declaraţii, la Primăria Cahul – 3 declaraţii.

Potrivit informaţiei Ministerului Afacerilor Interne, în 2006 numărul manifestaţiilor pe întreg teritoriul Moldovei a depăşit cifra de 890. Cu toate acestea, autorităţile publice locale refuză autorizarea unor întruniri. Astfel, în 2006 în Chişinău au fost înregistrate 40 refuzuri din cele 148 declaraţii. În Comrat din cele 11 declaraţii au fost refuzate 5. În Cahul din 3 declaraţii prealabile 2 au fost autorizate în locul solicitat, iar al treilea în alt loc. În Bălţi din 15 declaraţii s-a refuzat 1.

Potrivit unui studiu, se atestă faptul că aprobarea cererii depinde de anumite circumstanţe, precum ar fi: subiectul declaraţiei prealabile, locul desfăşurării întrunirilor sau localitatea. Astfel, la Bălţi majoritatea declaraţiilor prealabile au fost depuse de către politicieni - 70 % (întâlniri cu alegătorii); de către asociaţii obşteşti - 15% şi agenţi economici - 15%, fiind respinse 2 cereri din partea a 2 partide politice şi 1 din partea unui agent economic.

La Cahul au fost examinate declaraţiile prealabile din partea unor asociaţii obşteşti.

Spre exemplu, autorităţile locale şi-au argumentat refuzul de a autoriza întrunirea în centrul oraşului prin faptul că a) desfăşurarea mitingului va avea loc în zi de lucru, ceea ce va împiedica folosirea normală a drumurilor publice şi funcţionarea unităţilor economice; b) pot fi implicaţi elevii care învaţă în liceul din apropiere; c) locul este destinat acţiunilor culturale în cadrul sărbătorilor statale.

La Comrat, declaraţii prealabile au fost depuse de către cetăţeni pentru acţiuni de protest, inclusiv unipersonal - 60%, asociaţii obşteşti - 30% şi partide politice - 10 %. Au 84 Constituţia Republicii Moldova, art.40

34

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova fost adoptate dispoziţii de refuz cetăţenilor în 70% (unele autorizaţii au fost eliberate în baza deciziei judecătoreşti), partidelor politice – în cca. 75%. Asociaţiile obşteşti nu au înregistrat refuzuri, deoarece vizau desfăşurarea unor acţiuni culturale şi divertisment. În mun.Chişinău situaţia se prezintă în felul următor: majoritatea refuzurilor vizează cererile depuse de către asociaţiile obşteşti (în 2005 – 18, în 2006 - 21), fiind urmate de declaraţiile cetăţenilor (în 2005 – 4, în 2006 – 13), declaraţiile depuse de partide şi mişcări social-politice (în 2005 – 2, în 2006 – 5) şi de agenţi economici (în 2005 - 3, în 2006 – 1).85 O analiză a acestor cifre demonstrează activizarea societăţii civile în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor prin intermediul organizării unor manifestaţii publice, deşi numărul acestora rămâne foarte mic în raport cu numărul organizaţiilor şi problemele societăţii. Pe de altă parte, constatăm că respectarea acestui drept rămâne deseori la discreţia autorităţilor publice locale. Ingerinţa autorităţilor se datorează legislaţiei imperfecte care stabileşte modul de desfăşurare a întrunirilor şi care oferă drepturi excesive autorităţilor publice locale. Deşi dreptul la întruniri este un drept ce poate fi restrâns doar dacă manifestarea nu este paşnică ori există pericolul utilizării armelor, autorităţile refuză autorizarea, invocând argumente inventate, neproporţionale şi incompatibile cu normele democratice. Considerăm că Legea specială ce reglementează modul de desfăşurare a întrunirilor contravine prevederilor constituţionale. Fiind prevăzută modalitatea de autorizare, autoritatea publică îşi poate permite interzicerea desfăşurării întrunirii invocând motive, uneori aberante.86 Refuzul ilegal al autorităţilor determină solicitanţii să acţioneze autorităţile în judecată. De fapt, procedurile judiciare durează, iar cetăţenii nu pot să-şi exprime liber opinia prin intermediul organizării întrunirilor. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât refuzurile primăriilor reprezintă o atitudine tendenţioasă a funcţionarilor faţă de unele fenomene şi situaţi din societate. Spre exemplu, în repetate rânduri s-a refuzat desfăşurarea întrunirilor organizate de către Mişcarea refugiaţilor transnistreni (declaraţiile din 22.02.06, 24.08.06, 13.10.06). De asemenea, practic nu sunt autorizate întrunirile Centrului «Gender Doc-M», care promovează drepturile reprezentanţilor minorităţilor sexuale, motivele de bază fiind «...cerinţele invocate vin în contradicţie cu legislaţia», «...există demersuri de la organizaţii religioase şi cetăţeni despre organizarea contramanifestaţiilor de protest...», etc. Putem menţiona şi cazul Asociaţiei «Hyde Park», căreia i-a fost refuzată autorizarea întrunirilor pentru 11.01.06, 10.02.06, 09.03.06, 15.03.06, 10.08.06, 13.09.06, etc., invocându-se motive de genul: «problema este depăşită şi nu poate servi temei pentru întrunirea respectivă» sau «în aceiaşi perioadă de timp vor avea loc alte manifestaţii organizate de către autorităţile statului».

85 «Libertatea întrunirilor în Republica Moldova», Avocat Parlamentar Iurie Perevoznic, www.ombudsman.md 86 Spre exemplu în 2006 Primăria Chişinău a refuzat autorizarea din următoarele motive – 7 eventuale acţiuni de încălcare a ordinii publice (fără invocarea probelor); 5 nerespectarea termenului de înregistrare a declaraţiei prealabile; 4 motivele desfăşurării întrunirii nu sunt justificate; 3 completarea incorectă a declaraţiei; 3 lipsa împuternicirilor din partea participanţilor organizatorului întrunirii; 3 primarul consideră inoportună desfăşurarea întrunirii; 3 Primăria consideră că sunt posibile contra-manifestaţii; 3 sunt mai multe solicitări pentru aceeaşi zi (în consecinţă nu se autoriza nici una); 3 în aceiaşi perioadă urmează să se desfăşoare manifestaţii culturale; 2 crearea unor comisii de soluţionare a problemei abordate; 2 nu poate fi asigurată distanţa de 25 m de la sediul instituţiei; 1 în ziua solicitată va sosi o delegaţie oficială; 1 scopul întrunirii este de a defăima statul.

Retrospectiva anului 2006

35

Drepturile Omului în Moldova Pe fundalul ignoranţei autorităţilor publice locale, deciziile instanţelor de judecată redau o oarecare speranţă şi siguranţă respectării şi protejării acestui drept. Astfel, este relevant faptul că prin decizia Curţii de Apel Chişinău, a fost anulată dispoziţia Primarului privind refuzul întrunirii solicitate de către Asociaţia «Hyde Park» pentru perioada 1-30 august 2006. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău, executorie pentru autorităţi, a fost autorizată desfăşurarea întrunirii în parcul central «Ştefan cel Mare şi Sfînt» pentru perioada 29-31 august 2006. În baza acestei decizii judecătoreşti persoanele şi-au exercitat dreptul la întrunire. Cu toate acestea, majoritatea demonstranţilor au fost arestaţi de către poliţie, întocmindu-li-se proces-verbal de săvârşire a contravenţiilor administrative. În pofida prevederilor legislaţiei în vigoare, persoanele au fost deţinute ilegal pentru o perioadă de cca. 40 ore. Avem certitudinea faptului că aceste persoane au fost reţinute datorită faptului că şi-au exprimat liber opinia. Ulterior, persoanele deţinute au fost recunoscute nevinovate pentru participarea la întrunirile publice respective. Suportul juridic pentru aceste persoane a fost asigurat de către juriştii Asociaţiei Promo-Lex.87 O altă situaţie a fost înregistrată la 4.10.2006: Primarul interimar al mun.Chişinău a refuzat autorizarea unui miting, organizat de către Amnesty International Moldova. Dispoziţia primarului a fost contestată în instanţele de judecată, iar la 15.11.2006 Curtea Supremă de Justiţie a recunoscut-o drept ilegală. În regiunea transnistreană a Moldovei dreptul la întrunire rămâne deasemenea nerespectat. Deşi «legislaţia» locală garantează locuitorilor dreptul de a organiza desfăşurarea unor întruniri sau mitinguri, în realitate populaţia este pasivă la acest capitol din cauza persecuţiilor şi a controlului din partea structurilor poliţiei secrete. În regiune forţele de opoziţie nu au desfăşurat acţiuni de protest cu caracter politic. Deocamdată, au fost organizate numai întruniri cu caracter social sau acţiuni de protest organizate de către simpatizanţii «autorităţilor». În 2006 au fost înregistrate refuzuri absurde ale administraţiei locale din or.Tiraspol, urmate de vizite ale «miliţiei» la domiciliul organizatorilor şi a potenţialilor participanţi la acţiuni de protest. De asemenea, reprezentanţii «miliţiei» transnistrene au creat obstacole participanţilor la întruniri, intimidând organizatorii şi împiedicându-i să dea citire declaraţiei finale, ulterior aceştia fiind arestaţi. Persoanele arestate au fost tratate inadecvat, chiar dacă erau invalizi şi persoane în etate.

Dreptul la asociere rămâne afectat în mod esenţial. În primul rând, sindicatele în regiunea transnistreană rămân conduse de persoane loiale «autorităţilor». Acestea nu sunt în stare să apere drepturile angajaţilor, inclusiv din motivul gerontocraţiei.88 În mare parte, asociaţiile obşteşti nu-şi pot desfăşura liber activităţile statutare. Unele ONG-uri şi partide politice sunt create de persoane loiale, precum şi rudele celor care au uzurpat puterea în regiune şi o menţin timp de cca. 15 ani.89 Asociaţia Promo-Lex 87 În 2006 experţii Promo-Lex au participat la examinarea a 5 cauze de acest gen în instanţele naţionale de judecată şi au expediat la CEDO alte 3 cauze.

88 În administraţia mişcării sindicale sunt doar persoane în etate. În ultimii 15 ani acestea practic nu s-au schimbat.

89 Unele partide şi ONG-uri din regiune sunt create şi finanţate de către regimul separatist. Acestea sunt controlate de serviciile secrete locale şi promovează la rândul lor o politică pro-regim.

36

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova a înregistrat în 2006 cazuri în care «autorităţile» locale au refuzat înregistrarea organizaţiilor neguvernamentale. În acelaşi timp, unei organizaţii din regiune, şeful administraţiei locale i-a cerut 50% din suma câştigată pentru implementarea unui eventual proiect. O altă organizaţie a fost împiedicată să desfăşoare activităţile de ecologizare a r.Nistru, fiind vizitaţi de către reprezentanţii structurilor administrative şi militare locale. În general, trebuie remarcat faptul că societatea civilă din regiune rămâne foarte slab dezvoltată din cauza diverselor obstacole90 artificiale, create prin intermediul serviciilor secrete din regiune şi a «autorităţilor» locale.91 În acelaşi timp, societatea civilă din regiune rămâne divizată. Unele organizaţii sunt înregistrate la Chişinău (naţionale), altele în localităţile vecine de pe malul drept al Nistrului sau aflate sub jurisdicţia autorităţilor constitutţionale. Cele mai multe, sunt înregistrate la Tiraspol sau la «autorităţile» locale din regiune, iar atele (totuşi puţine la număr) preferă să aibă dublă înregistrare. În 2006 a fost publicat un catalog al ONGurilor din regiunea transnistreană, unde însă, au fost incluse numai organizaţiile înregistrate la Tiraspol.92 Faptul se explică probabil prin teama de persecuţii a ONG-urilor înregistrate la autorităţile constituţionale. Acestea, de fapt, sunt numite neoficial drept «duşmani» sau «inamici ai republicii».

Deseori, din motivele expuse anterior, reprezentanţii ONG-urilor de pe malul drept, la fel ca foarte mulţi jurnalişti, sunt nevoiţi să desfăşoare activităţi în acest teritoriu semiclandestin. În 2006 au fost înregistrate din nou cazuri de intimidare a reprezentanţilor societăţii civile, fiind reţinut Gheorghe Caraseni.93 Structurile poliţiei secrete locale i-au interzis, într-un mod indirect, activitatea pe teritoriul controlat de regimul separatist.

De fapt, această formă amabilă de discuţii, purtată de către personaje dubioase, reprezintă o adevărată avertizare pentru persoanele incomode. Totodată, arestarea membrilor unei organizaţii din Slobozia, Asociaţia «Dignitas»,94 sub pretextul unor acţiuni de terorism, demonstrează că structurile ilegale din regiune continuă acţiunile de intimidare şi avertizare a societăţii civile.

De asemenea, în 2006 «preşedintele» Smirnov a emis un «decret» prin care a interzis finanţarea ONG-urilor din exterior. Opinia publică a luat atitudine faţă de această pro90 Obstacole administrative şi politice, lipsa de informare şi libera circulaţie, neîncrederea şi suspiciunea faţă de colegii de pe alt mal al Nistrului, refuzul autorităţilor locale de a conlucra spre binele comunităţii, lipsa posibilităţilor de informare asupra rolului societăţii civile întro societate democratică; intimidarea şi ameninţarea grupurilor de iniţiativă de către administraţiile locale, prezenţa încă slabă a programelor de finanţare pentru regiunea respectivă, etc. «Autorităţile» locale interzic orice colaborare cu ONG-urile de pe malul drept al Nistrului, precum şi în mare parte finanţarea de către instituţii, organizaţii sau fundaţii cu sediul la Chişinău. Prin intermediul propagandei locale, cei care conlucrează cu colegii de pe malul drept al Nistrului sunt numiţi «inamici ai Republicii», «trădători», «agenţi ai serviciilor secrete străine». Scopul acestor acţiuni este de a intimida locuitorii regiunii şi de a preveni o eventuală relaţie firească dintre locuitorii celor 2 maluri ale Nistrului.

91 Un număr mare de asociaţii obşteşti, incluse în Catalogul organizaţiilor necomerciale din Transnistria sunt asociaţii etnice (preponderent ruse), patriotice şi de cazaci.

92 Catalogul organizaţiilor necomerciale din Transnistria, «Rezonance» – 2007 93 «Reprezentanţii pretinsului minister al securităţii transnistrene au împiedicat desfăşurarea unui training pentru dezvoltarea organizaţiilor non-guvernamentale, care urma să aibă loc la Tiraspol. Conducătorul proiectului, Gheorghe Caraseni, preşedinte al Organizaţiei de consultanţă şi training «Caraseni», a fost obligat să meargă la oficiul securităţii transnistrene şi, după discuţii ce au durat peste 2 ore, a fost sfătuit să desfăşoare astfel de activităţi în partea dreaptă a Nistrului»

http://flux.md/c/pr100.php?action=show&idu=14103&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Eveniment&num=19 94 «4 membri ai organizaţiei «Dignitas» din Slobozia, au fost reţinuţi, pe motiv că ar fi implicaţi în explozia din 13 august 2006 din Tiraspol. Alexandru Macovenco, Ghenadie Taran, Igor Ivanov şi Iurie Zatica au fost eliberaţi din lipsă de probe. Alexandru Macovenco a declarat că a fost reţinut de către forţele speciale transnistrene pe motiv că ar fi implicat în organizarea recentei explozii. Pe parcursul interogatoriului, miliţienii s-au interesat doar de activitatea organizaţiei «Dignitas», aceleaşi întrebări fiind adresate şi liderului organizaţiei Ghenadie Taran.

http://flux.md/c/pr100.php?action=show&idu=15944&cat=Cotidian%20National&rub=Politica&num=118

Retrospectiva anului 2006

37

Drepturile Omului în Moldova blemă, iar protestul organizaţiilor internaţionale95 a determinat regimul separatist din Tiraspol să anuleze această interdicţie.

Numărul mare al partidelor politice prezente în regiune, are scopul de a induce în eroare opinia publică şi comunitatea internaţională asupra prezenţei unui climat democratic. O altă problemă la acest capitol ce trebuie evidenţiată este prezenţa unor partide politice din Federaţia Rusă în regiune. Spre exemplu, există o filială a formaţiunii parlamentare din Duma rusească – LDPR, condusă de V.Jiriniovschi. În acelaşi timp, în regiune nu există nici o reprezentanţă a partidelor politice din ţară (Moldova),96 fapt ce încalcă dreptul la întruniri şi asociere a cetăţenilor Moldovei, şi demonstrează odată în plus că de facto controlul în regiune este exercitat de către Federaţia Rusă. Totodată, considerăm că autorităţile Moldovei nu au depus eforturi în vederea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi din acest teritoriu.

Libertatea conştiinţei În Moldova, libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de ură. Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare, aziluri şi orfelinate.97 Deşi în linii generale această libertate este respectată, totuşi s-au atestat cazuri când un cult a fost favorizat de către autorităţile locale şi centrale în raport cu altele. În acelaşi timp, au fost constatate cazuri de manifestări de învrăjbire, ceea ce a influenţat negativ imaginea cultelor respective.

Datele Biroului Naţional de Statistică arată că la recensămîntul efectuat în 2004, majoritatea populaţiei - 93,3% s-a declarat ortodoxă, iar 1,4% - atei. Din numărul altor confesii religioase, înregistrate pe teritoriul Moldovei, 1% s-au declarat baptişti, 0,4% – adventişti de ziua a şaptea, 0,3% - penticostali, creştinii de rit vechi şi creştinii după Evanghelie au înregistrat câte o pondere de 0,15%, iar alte religii decît cele enumerate constituie 1,1% din totalul populaţiei.

Una din problemele cele mai importante ale anului 2006, ce ţine de libertatea conştiinţei a rămas neexecutarea întocmai a Hotărârii CEDO din 13.12.2001 pe cauza Mitropoli95 La iniţiativa delegaţiei Moldovei, Consiliul Europei a încercat să adopte o Rezoluţie, însă Rusia s-a opus. Delegaţiile României, Ucrainei, Georgiei, Poloniei, Cehiei, Letoniei, Irlandei, Luxemburgului, s.a. au susţinut propunerea, însă aceasta nu a fost adoptată din cauza poziţiei delegaţiei din Federaţia Rusă. De asemenea, OSCE a condamnat această decizie, solicitând anularea ei.

96 2006 a fost marcat de o «explozie» a partidelor politice: «...au fost constituite: (1) Partidul Popular Democrat «Prorîv!» («progenitura» cunoscutei şi controversatei organizaţii obşteşti «Prorîv!», ideologul căreia este nu mai puţin cunoscutul şi controversatul Dmitri Soin), (2) Partidul Republican «Obnovlenie» (a apărut pe scheletul organizaţiei obşteşti «Obnovlenie», constituită în 2000), (3) «LDPR (ЛДПР – n.tr.) Transnistria» (în fapt, filiala cunoscutului LDPR din Rusia), (4) Partidul Patriotic din Transnistria (cunoscut mai curînd pentru faptul că în fruntea lui se află unul din feciorii lui Igor Smirnov – Oleg Smirnov) şi (5) «Voinţa Populară a Transnistriei»… Unii observatori apreciază acest proces ca pe o încercare a administraţiei lui Igor Smirnov de a demonstra comunităţii internaţionale (care nu acordă prea multă atenţie edificării instituţiilor democratice în Transnistria) că majoritatea populaţiei din regiune sprijină activitatea actualului «preşedinte» al acestei entităţi nerecunoscute şi actualul curs al politicii externe, orientată spre apropierea/alipirea de/la Rusia…»www.e-democracy.md/comments/political/ 97 Constituţia Moldovei, art.31

38

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova ei Basarabiei. Aşadar, la 8.02.2006 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CoE) şi-a arătat îngrijorarea în legătură cu neconformarea autorităţilor moldoveneşti cu decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) pe cauza Mitropolia Basarabiei vs Moldova. În special, în declaraţie se menţiona că Guvernul de la Chişinău continuă sa se bucure de un nivel înalt de discreţie în ceea ce priveşte acordarea, suspendarea sau anularea înregistrării organizaţiilor religioase. În plus, prevederile legii nu reflectă adecvat cerinţele de proporţionalitate a unor posibile restricţii în domeniul exercitării libertăţii religiei. CoE, a subliniat necesitatea accelerării procesului de ajustare a legislaţiei la rigorile europene, în special la decizia CEDO, luînd in consideraţie recomandările experţilor CoE. Comitetul de Miniştri adoptând o rezoluţie provizorie în dosarul Mitropoliei Basarabiei. Ulterior, la data de 28.03.2006 a fost adoptată o rezoluţie provizorie privind nerespectarea de către autorităţile moldoveneşti a Hotărîrii CEDO în cazul Mitropolia Basarabiei ş.a. vs Moldova din 27.03.2002. În rezoluţie autorităţile Moldovei sunt îndemnate să modifice fără întîrziere legislaţia şi să adopte masurile de implementare, necesare pentru a fi în concordanţă cu cerinţele Convenţiei Europene, aşa cum este stabilit în hotărâre. În rezoluţie se condamnă faptul ca după 4 ani de la emiterea hotărîrii, autorităţile din Moldova încă nu au adoptat masuri generale satisfăcătoare, în special o legislatie adecvată, care ar corespunde cerinţelor Convenţiei, stabilite prin hotărîre.98 Pe acest fundal al neexecutării hotărârii CEDO în privinţa unui cult religios este stranie intervenţia unor personalităţi bisericeşti din străinătate. Spre exemplu, în interviul acordat unei publicaţii de specialitate, Patriarhul Rusiei Aleksii II a declarat că viitorul Mitropoliei Basarabiei este incert. Patriarhul a ţinut să menţioneze că Mitropolia Basarabiei a fost fondată începînd cu anul 1990 în urma unei sciziuni de la Mitropolia Moldovei. În acelaşi timp, Patriarhul a menţionat că de fapt Mitropolia Basarabiei a fost fondată ca urmare a unor mişcări politice. Aceasta nu este decât opinia Patriarhului de la Moscova, însă autorităţile Moldovei sunt cele responsabile de situaţia în domeniu şi respectarea drepturilor credincioşilor fără a se admite, direct sau indirect, discriminarea unui cult sau grup în raport cu altele.

Ca urmare a evenimentelor din anul 2005, disensiunile dintre preoţii Mitropoliei Moldovei şi Mitropoliei Basarabiei s-au intensificat, unele dintre acestea degenerând în scandaluri de proporţii, inclusiv cu aplicarea forţei şi a metodelor necreştineşti. În acelaşi timp, rămâne problematică implicarea agenţilor statului în afacerile bisericii. Astfel, în aprilie 2006 cîteva persoane au agresat un grup de enoriaşi, inclusiv şi preotul Mitropoliei Basarabiei Petru Botezatu din localitatea Floreşti. Enoriaşii au susţinut că agresarea lor a avut loc în prezenţa a numeroşi poliţişti, care însă au evitat cu desăvârşire să intervină pentru a le asigura securitatea şi ordinea publică. Dimpotrivă, reprezentanţii forţelor de ordine au împiedicat enoriaşii Mitropoliei Basarabiei să intre în lăcaş.

Cazul respectiv nu a fost unul singular, spre exemplu, situaţia în 2006 a fost extrem de tensionată în raioanele Călăraşi şi Ungheni. Toate aceste cazuri demonstrează faptul că autorităţile nu depun eforturi în direcţia informării şi educării populaţiei în spirit 98 www.azi.md

Retrospectiva anului 2006

39

Drepturile Omului în Moldova de toleranţă religioasă şi, dimpotrivă, uneori admit un comportament total inadecvat, prin care încurajează încălcarea dreptului la libertatea conştiinţei. Un caz relevant la acest capitol ar fi declaraţiile preşedintelui ţării în campania electorală din autonomia găgăuză, prin care afirma că «Formuzal (concurent electoral din partea opoziţiei) nu poate fi ales în funcţia de guvernator, deoarece este baptist, iar în ţara noastră 90% din populaţie este ortodoxă». Ulterior, Mihail Formuzal, cel care a câştigat alegerile din regiunea găgăuză, l-a acuzat pe preşedintele ţării de agitaţie electorală, bazată pe discriminare religioasă, susţinând că «declaraţiile au avut drept scop provocarea unui conflict între locuitorii Autonomiei pe platformă religioasă şi acestea contravin Constituţiei, care prevede libertatea de alegere a religiei».99 Dezbinarea celor 2 maluri ale Nistrului a avut loc nu numai în context politic, economic, social, cultural sau academic. «Autorităţile» de la Tiraspol au izolat populaţia din stânga Nistrului prin modificarea sistemului telefonic şi prin perceperea unor «taxe vamale» la posturile instaurate ilegal. Religia, însă, rămâne domeniul care formal mai păstrează relaţiile intacte. Astfel, Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari este parte a Mitropoliei Moldovei, subordonată Patriarhiei Ruse. Totuşi relaţiile dintre aceste structuri sunt practic invizibile, fiind afectate de către tensiunea dintre administraţia centrală de la Chişinău şi cea locală separatistă de la Tiraspol. În 2006 în r. Grigoriopol au fost înregistrate cazuri de hărţuire şi umilire a preoţilor de către reprezentanţii «organelor fiscale» locale. Preoţii au fost acuzaţi că nu au aparate de casă în biserică şi că nu muncesc 8 ore pe zi.100 Relevant este faptul că reprezentanţii bisericii se comportă la fel ca «autorităţile» de la Tiraspol şi se subordonează direct structurilor ierarhic superioare de la Moscova, evitându-le pe cele din Chişinău.

Un aspect pozitiv este faptul că în prezent biserica din Corjova101 se află în construcţie, fiind finanţată de către autorităţile locale şi centrale constituţionale. Fără a oferi detalii sau explicaţii, autorităţile separatiste de la Dubăsari nu se mai opun construirii bisericii.

Totuşi, locuitorii din Corjova nu au certitudinea şi siguranţa faptului că incidentele nu se vor repeta după Înălţarea lăcaşului sfânt.

De asemenea, în regiune îşi desfăşoară activitatea diverse grupuri religioase. Unele dintre acestea distribuie ajutoare umanitare în regiune şi trebuie să remarcăm faptul că de acest drept beneficiază nu toate ONG-urile sau grupurile religioase.

99 Moldova Azi, 25 octombrie 2006, www.azi.md 100 www.cip.nm.ru 101 Vezi pag.87 din «Raportul privnd situaţia drepturilor omului în Moldova. Retrospectiva 2005»

40

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

5.

Dreptul la educaţie

Educaţia este o prioritate pentru statele care tind spre o dezvoltare continuă, spre creşterea noilor generaţii în spiritul valorilor democratice, formarea unor cetăţeni cu opinii proprii şi gândire critică, dornici să se implice activ în viaţa social-politică a ţării în care locuiesc. Totodată, educaţia rămâne a fi pe agenda organismelor internaţionale.102 Deşi în Moldova se pretinde că învăţământul este o prioritate, o parte din acţiunile care se întreprind demonstrează contrariul. Pornind de la învăţământul primar până la cel universitar şi post-universitar, Moldova continuă să se confrunte practic cu aceleaşi probleme, evidenţiate în 2005. Învăţământul pre-universitar este marcat de un fenomen, considerat tendenţios de către o mare parte a societăţii. Se are în vedere reducerea orelor de limbă română în instituţiile de învăţământ şi înlocuirea cursurilor de «Istorie a românilor» şi «Istoria Universală» cu «Istoria integrată».103 Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care mulţi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale sunt de părere că ei nu beneficiază de condiţii adecvate pentru studierea limbii oficiale a statului.104 Pe de altă parte, în condiţiile crizei socio-economice (salarii mizere pentru cadrele didactice, insuficienţa cadrelor didactice, în special în localităţile rurale, şi dotarea insuficientă a instituţiilor de învăţământ), autorităţile au preferat utilizarea resurselor financiare pentru elaborarea, editarea şi distribuirea unor manuale noi de istorie, calitatea cărora a fost contestată de către o mare parte dintre istoricii cu renume. În urma unor expertize, manualele au fost remise spre revizuire, respectiv considerăm că au fost irosite inutil importante resurse financiare, fără a se cunoaşte vreun caz de sancţionare a persoanelor responsabile. În ultimii ani, numărul persoanelor care urmează studii universitare, este în continuă creştere. Potrivit datelor oficiale,105 în anul de studii 2005/2006 s-a constatat o creştere

102 Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anii 2003-2012 – Deceniul ONU pentru alfabetizare: Educaţie pentru toţi, iar anii 2005-2014 – Deceniul ONU pentru educaţie în spiritul dezvoltării durabile, atribuind programelor sale prioritate din perspectiva de promovare a drepturilor omului. www.portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=5000&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201. html, portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=27234&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html 103 Autorităţile au continuat cu insistenţă procesul de înlocuire a cursului de istorie. În final, sub presiunea societăţii civile şi a mediului academic din ţară, la Academia de Ştiinţe a Moldovei a fost formată o Comisie, care a studiat obiecţiile pe marginea calităţii materialelor incluse în noul manual. Comisia a stabilit unele încălcări şi a remis manualele spre revizuire. S-a constatat faptul că în noile manuale evenimentele istorice sunt reflectate prin prisma şi viziunea reprezentanţilor Partidului Comuniştilor, aflat la guvernare. (Extras din procesul verbal nr.2 al şedinţei Comisiei pentru expertiza ştiinţifică a noilor manuale de istorie din 22.12.2006, www.asm.md/news/Prezentare1.doc) 104 Problema a fost remarcată în Raportul privind situaţia drepturilor omului în Moldova. Retrospectiva 2005, pag.29.

www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf 105 www.statistica.md/dates.php?lang=ro&ct=25

Retrospectiva anului 2006

41

Drepturile Omului în Moldova continuă a numărului de studenţi, cu 10,1% faţă de anul 2004/2005 şi cu 21,1 % faţă de anul 2003/2004.106 În ianuarie 2006 Guvernul a elaborat un regulament cu privire la susţinerea elevilor dotaţi,107 prin care se stabilesc activităţile de identificare, dezvoltare şi susţinere a elevilor dotaţi la nivelul învăţământului preuniversitar în domeniile intelectual, artistic şi tehnico-aplicativ. În opinia noastră, sumele alocate pentru alimentarea copiilor în acest scop sunt minime şi nu permit dezvoltarea şi activitatea normală a acestora.

5.1. Curriculum şcolar Faptul repartizării manualelor de «istorie integrată» în şcoli a trezit numeroase controverse şi dispute în rândul istoricilor. În pofida unor proteste repetate, obiectul a fost totuşi introdus obligatoriu în Programul de învăţământ, începând cu 1.09.2006.

Această decizie a provocat nemulţumirea şi protestul profesorilor, elevilor, părinţilor, ONG-urilor şi a unor formaţiuni politice, fiind apreciată de savanţi drept un fals istoric şi o tentativă de ideologizare a învăţământului preuniversitar. Profesorii şi elevii au fost constrânşi să accepte cursul de istorie integrată, în caz de nesupunere aceştia au fost ameninţaţi cu eliminarea profesorilor incomozi din învăţământ.108 Totodată membrii Academiei de Ştiinţe susţin că programul elaborat este absolut disproporţionat, temele de istorie naţională aproape că lipsesc cu desăvârşire. Concepţia şi curriculumul nu au fost discutate şi aprobate. Manualul de istorie pentru clasa a V-a demonstrează cu prisosinţă intenţiile clare ale susţinătorilor cursului – falsificarea istoriei, punerea ei în serviciul unor cercuri politice, denigrarea istoriei naţionale, reducerea ei la câteva informaţii nesemnificative din trecutul poporului moldav.109 «Sub lozinca introducerii istoriei integrate se urmăreşte scopul de a rupe populaţia băştinaşă din Moldova de istoria şi cultura naţională şi de a-i conferi acesteia o identitate eminamente politică. Istoria, în viziunea adepţilor cursului integrat, se transformă într-o disciplină şcolară complet politizată. ... Readucerea în învăţământul public a ideilor perimate şi depăşite pot avea grave consecinţe asupra societăţii, ele pot periclita echilibrul civic stabilit în ultimul timp».110 106 Trebuie menţionat că 75% dintre studenţi îşi achită taxele de studii, în raport cu cei care studiază cu plata de la buget. Capacitatea economică în acest caz e strâns legată de veniturile cetăţenilor apţi de muncă. În acest sens este sugestiv şi faptul că cca 15% din banii proveniţi din transferurile efectuate de către cetăţenii RM care muncesc în spaţiul UE şi CSI sunt orientate spre serviciile educaţionale. (Declaraţia Partidului Liberal din Moldova, 4.07.2006) 107 Hotărârea nr.17-XVI din 4.01.2006 108 Profesoara de istorie de la Liceul coreografic din capitală Viorica Conovan a declarat că a fost exmatriculată de la cursurile de formare profesională de la Institutul de perfecţionare din cauza că a avut opinie diferită privind predarea istoriei (www.azi. md/news?ID=38541). Pe de altă parte, din cauza unui sondaj de opinie iniţiat de ziarul Centrului Naţional al Tinerilor din Moldova (CNTM) «Asta Da», cu privire la introducerea în şcoli a cursului de istorie integrată, o tânără din Căuşeni a fost ameninţată de către un inspector şcolar cu exmatricularea. Totuşi, rezultatele sondajului sunt destul de edificatoare: 84 % s-au pronunţat contra şi 16% - pro. Sondajul a fost efectuat în 5 centre raionale.

(www.flux.md/c/modb2arh.php?action=show&idu=17301&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Social) 109 Vice-speakerul Iurie Rosca a cerut ca Ministrul Educaţiei să-şi dea demisia, pentru a-şi asuma personal această gafă, iar retragerea manualului pentru clasa a IX-a se impune de la sine. La rândul său, deputatul Gheorghe Susarenco a adresat o interpelare procurorului general în care a cerut ca autorii manualului de istorie pentru clasa a IX-a să fie traşi la răspundere penală (www.parlament.md/news/plenaryrecords/12.10.2006/).

110 La 15.04.2006 adunarea generală a profesorilor de istorie a aprobat o rezoluţie similară în care se constată că politica promovată de autorităţile comuniste în domeniul învăţământului istoric duce la dezorientarea profesorilor, dezinformarea părinţilor, elevilor şi opiniei publice. Aceste acţiuni provoacă haos în învăţământul istoric, discreditează profesorii de istorie şi trezesc repulsie faţă de disciplinele istorice şcolare.

42

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova La 18.09.2006 a fost organizată o nouă acţiune de protest împotriva introducerii disciplinei «Istoria integrată» în curriculum. Faptul introducerii obiectului dat încalcă art.4 (3) al Legii învăţământului şi Rezoluţia Adunării Parlamentare a CoE privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova, adoptată la Strasbourg la 24.04.2002.111 Prin aşa-numitul experiment este încălcată flagrant prevederea constituţională privind dreptul părinţilor de a decide asupra modului de instruire a copiilor lor. S-a argumentat că manualele de «Istoria Universală» şi «Istoria Românilor» au fost avizate pozitiv de către specialiştii CoE şi de la Institutul «G. Eckert» din Germania, în timp ce manuale experimentale au fost elaborate în mare taină de persoane fără nici o relevanţă academică.112 Astfel de proteste nu au fost unice,113 efectuându-se şi un sondaj de opinie în acest sens, realizat de Centrul de Sociologie a Comunităţilor şi Studii de Gen (CSCSG) – rezultatele au arătat clar că nu e nimic mai fals ca afirmaţia precum că populaţia ţării ar susţine experimentul autorităţilor privind introducerea în şcoli a manualelor de istorie integrată.114 Pentru rezolvarea problemelor legate de implementarea unui nou curs de istorie este necesară elaborarea unei Concepţii a învăţământului istoric şi a Curriculum-ului, care ar finaliza prin crearea programelor şi a manualelor de istorie integrată. Procesul trebuie să fie unul transparent, consultat cu societatea civilă şi opinia publică şi trebuie să includă munca experţilor în domeniu.

Proteste şi declaraţii au avut loc şi cu privire la decizia Ministerul Educaţiei şi Tineretului (MET) de a reduce orele de predare a limbii de instruire. Spre exemplu, tinerii au reacţionat pronunţându-se împotriva îndoctrinării copiilor cu o istorie falsă, precum şi împotriva promovării analfabetismului în Moldova prin reducerea numărului de ore la unele discipline, în special a celor de limbă română.115 Unul din obiectivele procesului de educaţie este dezvoltarea personalităţii elevului, pregătirea lui pentru o viaţă activă, orientată spre dezvoltarea societăţii în condiţiile unei democraţii autentice. Astfel, de la vârstă fragedă tinerii urmează să însuşească noţiuni valorice care să le educe sentimentul civic în condiţiile societăţii democratice, ce presupun un comportament efectiv şi responsabil în viaţa socială. În acest scop,

111 www.azi.md/news?ID=41014 112 O situaţie tensionată s-a creat la Institutul de Ştiinte ale Educaţiei din Moldova. Membrii catedrei de Istorie au fost somaţi să accepte predarea «istoriei integrate» în cadrul cursurilor de formare continuă. Atunci cand presiunile au devenit insuportabile, colectivul acestei catedre a demisionat in corpore. La Parlament au fost primite tot mai multe mesaje de protest din instituţiile de învăţământ şi din teritoriu asupra faptului împlinit. www.azi.md/news?ID=38266 si www.azi.md/news?ID=24736 113 La 11 octombrie au participat circa 500 de persoane (istorici, politicieni, elevi, studenţi, profesori şi părinţi), potrivit poliţiei, şi în jur de 3000, potrivit organizatorilor, la un miting de protest împotriva introducerii cursului şi a manualelor de istorie integrată.

114 Potrivit sondajului CSCSG, 61% dintre participanţii la chestionar nu cunosc nimic despre conflictul apărut în urma introducerii manualelor de istorie integrată, iar alte 5% nu au un răspuns la această întrebare. Respectiv, doar 34% ştiu cum a apărut acest conflict, dintre care tocmai jumătate consideră că trebuie să se revină la predarea în şcoli a cursului de istorie a românilor, iar un sfert pledează pentru menţinerea cursului, dar nu şi a actualelor manuale care tratează evenimentele istorice de pe poziţiile istoriografiei sovietice. Dacă e să facem un calcul, vom constata că doar aproximativ 3 la sută dintre participanţii la sondaj susţin introducerea în şcoli a manualelor de istorie integrată.

(www.flux.md/c/modb2arh.php?action=show&idu=17281&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Editorial) 115 Preşedintele Partidului Liberal a declarat că «tineretul liberal condamnă politica guvernării de reducere a predării limbii române, deoarece vorbim foarte prost limba româna, începând cu membrii guvernului, deputaţii şi o mare parte din societate. Această acţiune a guvernării este un pretext şi un început pentru ca într-o bună zi să ne trezim nu doar cu istoria integrată, dar şi cu o limbă moldovenească».

Retrospectiva anului 2006

43

Drepturile Omului în Moldova curriculum-ul şcolar trebuie să asigure formarea competenţelor comunicative, gândirii critice, deprinderilor de viaţă, etc. Cursurile, precum sunt «Educaţia civică», «Noi şi Legea», au menirea de a trezi copiilor interesul cunoaşterii şi promovării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, demnitatea, respectul reciproc şi toleranţa, supremaţia Legii.116 În acest sens, considerăm că este greşită politica MET privind decizia de a transfera obiectele în discuţie spre curriculum opţional (din 2006 obiectele de studiu «Noi şi Legea» (la nivel liceal) şi «Educaţia Civică» au fost scoase din curriculum obligatoriu, trecând în lista obiectelor facultative). Luând în consideraţie că mulţi elevii sunt educaţi de alte persoane decât părinţii lor (datorită faptului plecării la muncă a acestora peste hotarele ţării), problemele educaţiei revin profesorului şcolar.117 Peste 4000 semnături de la profesori, elevi şi părinţi au fost colectate pentru a susţine petiţia de a readuce în calitate de obiect de bază cursurile «Noi şi Legea» şi «Educaţia Civică». Decizia MET a adus nemulţumiri, dar profesorii se revoltau pe ascuns, întrucât nu doreau conflicte cu administraţia şcolilor, persecuţia lor fiind prezentă şi în aceste cazuri.118 Profesorii şcolari trec anual cursuri de instruire în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, dar pe semne acestea nu sunt suficiente din punct de vedere informaţional, instructiv şi educaţional, întrucât profesorii apelează la cursuri adiţionale ale ONG-urilor de profil. Printre obiectele la care se solicită instruire continuă este şi cursul «Noi şi Legea».119 În opinia noastră, majoritatea profesorilor nu sunt suficient de instruiţi pentru a educa elevii în spiritul şi condiţiile democraţiei participative, în special cei din localităţile rurale.120

5.2. Cadrele didactice La moment, problema cea mai gravă pentru angajaţii din sistemul educaţional este lipsa unui salariu decent, problemă care afectează semnificativ şi alte aspecte legate de procesul de educaţie, precum şi drepturile profesorilor. În opinia noastră, rezolvarea problemei ţine de eficientizarea activităţilor sindicatelor din sistemul de învăţământ.121 Acestea deseori sesizează opinia publică şi organismele internaţionale despre starea precară a lucrătorilor din învăţământ şi amestecul brutal al membrilor altor sindicate în activitatea sindicatelor din aceeaşi ramură. În decembrie 2006 Sindicatul Educaţiei şi Ştiinţei din Moldova a adresat o sesizare Parlamentului, Guvernui şi MET referitor la faptul că în bugetul de stat pentru 2007 nu au fost prevăzute majorările salariale, stipulate în Legea nr.335 din 23.12.2005. Pedagogii, în marea lor majoritate, nu îndrăznesc să protesteze sau să-şi exprime direct nemulţumirea.122 116 117 118 119

Raportul privind respectarea drepturilor omului în Moldova în 2006, CpDOM, pag.13 Conform părerii multor profesori – elevul fără aceste obiecte este ca o barcă fără vâsle.

Conform informaţiilor oferite de Societatea Independentă pentru Educaţie şi Drepturile Omului (SIEDO) Pe lângă cursurile de instruire, profesorilor şcolari li se distribuie gratis revistele «Alternativa XXI» şi cărţile «Democraţia pentru toţi» şi «Ghid de mediere pentru semeni» 120 Concluzie în urma activităţilor Asociaţiei Promo-Lex 121 Conflictul dintre mai multe sindicate (Sinducatul Educaţiei şi Ştiinţei din Moldova şi Sindicatul «Viitorul») stopează procesul de lucru şi rezolvare a problemelor stringente.

122 «Drepturile omului (din învăţământ) în Moldova» - revista «Alternativa XXI», nr. 3(18) 2006, pag.3

44

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova Intelectualitatea din provincie este cea care duce o luptă grea pentru existenţă. Salariul unui intelectual acoperă necesităţile minime pentru supravieţuire, în special profesorii din mediul rural.123 În Moldova problema unui trai decent este nu doar problema profesorilor sau a intelectualilor, ci, în general, a salariaţilor bugetari. Acesta este şi motivul din care colectivele pedagogice «îmbătrânesc» în prezent.124 Anual abandonează sfera didactică circa 2000 de persoane.125 MET a specificat că din cei 1515 absolvenţi din 2006 ai instituţiilor de învăţământ superior cu profil pedagogic, finanţaţi de la buget, au primit fişe de repartizare pentru a fi plasaţi în cîmpul muncii 1371 persoane. Aceştia însă, nu acoperă necesarul de cadre.126 Mulţi dintre tinerii profesori nu rezistă şi părăsesc ţara în căutarea unui loc de muncă necalificat în Occident sau în Rusia.127 Deşi au fost stabilite facilităţi pentru tinerii specialişti, acestea nu sunt atractive pentru tinerii specialişti. Astfel, şcoala, una dintre cele mai importante celule ale societăţii, funcţionează la capacităţi reduse, deoarece profesorul, fiind nevoit să-şi întreţină familia, caută surse de existenţă şi în alte părţi, şi nu întotdeauna are posibilitatea de a se perfecţiona.128 Guvernul acordă anumite facilităţi profesorilor din localităţile rurale, de exemplu plata lunară a 30 m.c. de gaze naturale. În scopul susţinerii cadrelor didactice, în special a celor din localităţile rurale, la iniţiativa ministerului şi cu susţinerea Guvernului, Parlamentul Moldovei a modificat Legea învăţământului, care stipulează înlesniri în primii 3 ani de activitate pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate, angajaţi conform repartizării în şcolile rurale.

Tinerii specialişti primesc o indemnizaţie unică substanţială, spaţiu locativ sau compensarea plăţii pentru spaţiul locativ închiriat. Motivarea tinerilor este binevenită, însă se observă o discriminare faţă de alţi profesori, care se află într-o situaţie economică şi socială similară.

5.3. Elevii Conform principiilor de bază, învăţămîntul pre-universitar este gratuit. Însă, statul nu îşi realizează această obligaţie pe deplin, întrucît în ultimii ani MET a instituit taxe de închiriere a manualelor, care variază de la 3 lei la 13 lei pentru un manual. Astfel, elevii claselor primare, gimnaziale şi liceale sunt nevoiţi anual să achite între 50 şi 150 lei pentru manualele utilizate în timpul anului de studii. Această situaţie afectează în mod special copiii din mediul rural.

O altă încălcăre a dreptului la educaţie este situaţia alegerii obiectelor facultative, în special pentru clasele absolvente. În majoritatea cazurilor, se impune frecventarea ore123 http://www.flux.md/c/modb2arh.php?action=show&idu=17203&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Social 124 În Anenii Noi, vârsta medie a cadrelor didactice este de 45-50 de ani. http://www.azi.md/news?ID=40520 125 Potrivit datelor MET, în august 2006 în şcoli nu ajungeau 2163 de pedagogi. Cea mai grava situatie în acest sens a fost atestata în raioanele Hânceşti, unde deficitul de cadre didactice constituie 118 persoane... Ibidem 126 Ibidem 127 http://www.azi.md/news?ID=41291 128 Salariul mediu al unui profesor fără grad didactic este de aproximativ 900 de lei. Un profesor are nevoie, lunar, de 1.000-1.500 de lei pentru a plăti serviciile comunale. Salariile bugetarilor sunt în măsură cu greu să acopere aceste cheltuieli, iar procurarea cărţilor de specialitate este în afara oricăror discuţii.

Retrospectiva anului 2006

45

Drepturile Omului în Moldova lor suplimentare la obiectele examenului de Bacalaureat, în locul obiectelor facultative. Rezultă că elevul este lipsit de dreptul de a alege obiectul facultativ.129 Studenţii nu sunt într-o poziţie diferită în privinţa drepturilor la educaţie. Chiar dacă MET a stabilit prin Convenţia colectivă pentru 2006 – 2007130 anumite drepturi studenţilor, acestea nu sunt asigurate. Exprimarea liberă a opiniilor, convingerilor şi ideilor în instituţiile de învăţământ nu este încurajată şi, dimpotrivă, deseori este suprimată de profesori şi de administraţia instituţiilor de învăţământ, ajungându-se inclusiv la situaţii de exmatriculare a studenţilor.131 Dreptul studenţilor de a fi asiguraţi cu bursă, cămin, manuale, asistenţă medicală şi alimentaţie rămâne a fi unul declarativ, întrucât bursele nu acoperă minimul necesar de supravieţuire, se resimte lipsa manualelor, condiţiile din cămine nu corespund unor standarde minime (locuiesc până la 6 persoane în odaie).132

5.4. Alte încălcări ale dreptului la educaţie În 2006 autorităţile au decis înlocuirea noţiunii de «român» cu cea de «moldovenesc» în denumirile liceelor, fapt ce a condus la protestele elevilor şi a profesorilor liceelor de profil. Primii au fost elevii Liceului Teoretic «Gheorghe Asachi» din Chişinău, după ce administraţia a schimbat titlul liceului din «francez-român» în «moldo-francez».133 Ulterior, 4 elevi ai liceului au fost cercetaţi de poliţie pentru deteriorarea inscripţiei de pe frontispiciul instituţiei.134 În urma protestelor Guvernul a aprobat o «variantă de compromis», prin care toate liceele cu profil lingvistic mixt poartă denumirea de «Liceu Teoretic».

Printr-o altă hotărâre de Guvern, nr.434 din 25.04.2006, au fost stabilite cote unice pentru înmatricularea studenţilor la instituţiile de învăţământ superior din Moldova.

Constituţionalitatea actului a fost pusă la îndoială de societatea civilă şi formaţiunile politice,135 considerându-se că acesta reduce accesul la educaţie, îngrădeşte dreptul cetăţenilor de a-şi alege tipul de studii şi este un exemplu vădit de concurenţă neloială în raport cu instituţiile de învăţământ privat.136 Guvernul ar fi în drept să reglementeze cotele pentru studiile finanţate de la bugetul de stat, dar nu este de conceput ca acesta să stabilească cote fixe de înmatriculare pentru studiile în bază de contract. În plus,

129 130 131

132

133

Cazuri relatate de profesorii şi elevii beneficiari ai SIEDO Convenţia colectivă (pe ramură) nr.1 din 04.03.2006 Vezi mai sus cazul elevei ameninţate cu exmatricularea pentru sondajul iniţiat www.flux.md/c/modb2arh.php?action=show&idu=17301&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Social Un grup de studenţi au acuzat administraţia Universităţii Agrare că nu li se asigură condiţii minime de trai în cămine. www.azi.md/news?ID=38825 Circa 300 de elevi ai claselor liceale din «Gheorghe Asachi» au protestat la 4.05.2006 împotriva modificării titulaturii liceului, din «româno-francez» în «moldo-francez», operată de conducerea instituţiei. Preşedinta Comitetului de grevă creat ad-hoc, Nadejda Trofim, elevă în clasa 12-a, a declarat că elevii de la «Gh. Asachi» sunt profund revoltaţi de decizia conducerii instituţiei de învăţământ de a schimba titulatura liceului şi de a atenta, în acest mod, la identitatea naţională a liceenilor.

www.azi.md/news?ID=39130 134 Actiunile autorităţilor au avut drept reacţie un protest al elevilor şi studenţilor români în faţa Ambasadei R.Moldova în România.

www.azi.md/news?ID=39622 135 www.azi.md/news?ID=40201 136 Adoptarea acestei hotărâri este o încălcare a art. 35 din Constituţie (Dreptul la învăţătură), art. 49 din Legea Învăţământului şi a punctului 75 din Planul de acţiuni UE–RM

46

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova instituţiile de învăţământ superior, atât cele de stat, cât şi cele private, fiind acreditate în mod legal, sunt libere să înmatriculeze studenţii în dependenţă de capacităţile de şcolarizare, baza tehnico-materială, etc. Totodată, hotărârea respectivă contravine dispoziţiilor constituţionale privind autonomia universitară şi protecţia concurenţei loiale. În opinia societăţii civile, politicile guvernamentale trebuie să conducă la stoparea emigraţiei în masă a cadrelor calificate şi la crearea condiţiilor de încurajare a iniţiativei private, însă decizia de reducere a numărului studenţilor şi limitarea accesului tinerilor la studii superioare demonstrează că acesta are alte priorităţi. Pe de altă parte, aceasta contravine angajamentelor oficiale privind aderarea la procesul Bologna, deoarece direcţionează învăţământul superior spre strategii aplicate în sistemul de învăţământ sovietic, ignorându-se cererea socială, căreia i se acordă prioritate în spaţiul european al învăţământului superior. În acelaşi timp, remarcăm că fenomenul corupţiei în instituţiile de învăţământ rămâne o problemă serioasă pentru Moldova. În mare parte, societatea leagă acest fapt de salariile mizere ale profesorilor bugetari, însă, în opinia noastră, fenomenul devine tot mai periculos şi nu poate fi tolerat sau justificat. Un sondaj realizat de organizaţia Transparency International-Moldova arată că suma totală a plăţilor neoficiale în sistemul învăţământului din Moldova constituie circa 126 mln. lei, în acelaşi timp numai 5,3% din studenţii chestionaţi au opinat că neoferirea de plăţi nu afectează notele.137 Fenomenul devine tot mai periculos din considerentele de educaţie a tinerilor – viitori specialişti în economia naţională, cetăţeni cu drepturi depline, etc. În continuare, revenind la problemele instituţiilor de învăţământ preuniversitar, putem afirma că în mare parte, clădirile şcolilor rurale necesită reparaţii curente sau capitale.

Unele dintre aceste instituţii îşi rezolvă de sine stătător problemele, solicitând ajutorul organizaţiilor internaţionale de caritate.138 Deşi MET şi Guvernul preconizează anual sume din bugetul naţional şi cele locale pentru dezvoltarea cadrului material al instituţiilor de învăţămînt preuniversitar, şcolile şi liceele din ţară în continuare sunt în criză de carte, solicitând materiale didactice pentru diverse obiecte, inclusiv pentru cele facultative. În 2006 şcolile au continuat să ducă lipsa materialului didactic.139 Fondul de carte al bibliotecilor şcolare se actualizează numai din donaţii. La fel, datorită donaţilor se obţin fonduri pentru conectarea la Internet a şcolilor, care permite elevilor accesul la alte surse de informare.

Astfel, întru asigurarea continuităţii procesului de învăţămînt, se impune necesitatea reamenajării sălilor de lectură cu mobilier nou, completării fondului de carte; dotării şcolilor cu tehnică modernă, calculatoare; suplimentării cu materiale didactice - «caietul elevului», care constituie un supliment la manualele de fizică, biologie, limba engleză; hărţi de contur, atlase, dicţionare, etc.140

137 www.transparency.md/presa_ro.htm 138 De exemplu: Patriarhia Ecumenica a Republicii Elene a promis construcţia unei şcoli în s.Măcăreşti, r.Ungheni, în urma semnării unui acord de colaborare cu MET şi consiliul local, finanţările pentru construcţie fiind alocate de la Fondul Patriarhiei din Constantinopol. www.azi.md/news?ID=38251 139 Drept dovadă serveşte statistica SIEDO – în jur de 5 persoane zilnic se adresează Centrului de Resurse şi bibliotecii acesteia.

140 Raportul privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în 2006, CpDOM, pag.16

Retrospectiva anului 2006

47

Drepturile Omului în Moldova Cât priveşte situaţia la acest capitol în regiunea transnistreană, menţionăm că aceasta rămâne în mare parte neschimbată. Opinia publică trebuie atenţionată asupra faptului că de peste 15 ani în această regiune a Moldovei se admite un etnocid împotriva localnicilor de etnie românească/moldovenească. Prin urmare, considerăm că Guvernul constituţional ar trebui să se preocupe de contracararea acestui fenomen negativ şi de apărarea reală a drepturilor omului în regiune, şi în nici un caz să nu admită la rândul său, punerea în aplicare a teoriilor sovietice şi staliniste de promovare a pseudo-ştiinţei.

Spre exemplu, situaţia cadrelor didactice din regiunea transnistreană rămâne foarte dificilă. În primul rând, aceştia rămân divizaţi – unii se află sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale, alţii sub controlul «autorităţilor» transnistrene. Totodată, indiferent de «categorie», aceştia se confruntă cu numeroase probleme de ordin social, economic şi cultural. În acest context, constatăm că situaţia profesorilor din localităţile rurale nu este diferită de cea a colegilor din dreapta Nistrului. Problema «îmbătrânirii» cadrelor didactice în satele din regiunea transnistreană este la fel de acută. În special, profesorii şi elevii şcolilor moldoveneşti sunt discriminaţi în raport cu colegii din şcolile ruseşti şi ucraineşti. Autorităţile ruse şi ucrainene acordă atenţie constantă instituţiilor de limbă rusă şi ucraineană din regiunea transnistreană a Moldovei prin oferirea de ajutor umanitar, literatură şi manuale, prin instruirea şi schimbul de experienţă al profesorilor, etc. Instituţiile de învăţământ cu predare în grafia latină beneficiază de asistenţa autorităţilor constituţionale. În schimb, instituţiile moldoveneşti (cele cu predare în chirilică) din regiune sunt în continuare obligate de către regimul de la Tiraspol să studieze în baza unui Program inadecvat, cu manuale depăşite de timp (editate, în mare parte, încă în perioada sovietică).

Din această cauză, părinţii care au posibilitate, pentru a oferi o anumită perspectivă copiilor lor, acceptă ca aceştia să studieze în instituţii de învăţământ cu predare în limba rusă, ucraineană sau în instituţiile de învăţământ care studiază în baza Programului Educaţional Naţional. Spre exemplu, cca. 100 de copii din r. Camenca sunt transportaţi zilnic la Liceul din s.Sănătăuca, r.Floreşti, situat pe malul drept al Nistrului. Elevii şi părinţii acceptă acest efort incomod tocmai pentru a avea posibilitatea de a obţine studii şi cunoştinţe adecvate. Observăm că în ciuda presiunilor, persecuţiilor şi a problemelor create de către «autorităţile» transnistrene, aceste instituţii rezistă, deoarece locuitorii de aici în mare parte nu au alternativă.

Pe de altă parte, din cauza situaţiei descrise, şcolile moldoveneşti se transformă în ruse sau ruso-moldoveneşti. Aceasta este situaţia multor localităţi, în mare parte locuitorii căreia nu sunt de etnie rusă, însă o altă alternativă nu există pentru părinţi, elevi şi profesori.141

141 Spre exemplu, din cauza faptului că elevii preferau să studieze în şcoala rusă din or.Dnestrovsc, şcoala moldovenească din s.Nezavertailovca, r.Slobozia, a fost transformată în şcoală ruso-moldovenească. Cu toate acestea pentru anul de studii 2006/2007 nu s-a reuşit completarea nici unei clase I în grupele moldoveneşti, ci numai una din 12 persoane în grupele ruse. În lipsa unei alternative, locuitorii preferă în continuare să parcurgă o distanţă esenţială pentru a ajunge la o instituţie de învăţământ calitativă, chiar dacă această este într-o altă limbă şi într-o altă localitate. www.cip.nm.ru

48

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova Educarea copiilor in regiune se bazează în mare parte pe metodele propagandei sovietice. Educaţia «patriotică», însoţită deseori de mijloace agresive, promoveaza idei de tipul «prietenie exclusivă cu poporul rus» pe de o parte şi «Moldova-cel mai mare duşman al poporului nistrean». Marea majoritate a părinţilor acestor copii sunt de origine moldovenească, sunt cetăţeni ai Moldovei şi nu acceptă o astfel de atitudine şi abordare faţă de ţara lor. Astfel, în mare parte, tinerii sunt educaţi prin aceleaşi metode utilizate de regimul sovietic, care promovează ura şi intoleranţa etnică sau naţională, valori străine şi anti-democratice. În acelaşi timp, sistemul «educaţional» din Transnistria se află în criză, instituţiile de învăţământ din regiune fiind lipsite de baza tehnico-materială, literatură, manuale, cadre didactice profesioniste, etc., iar alimentarea şi sănătatea copiilor este ignorată, în special în localităţile rurale.142 Totodată, «autorităţile» regiunii discută despre reforma educaţională, care însă este copiată şi exclusiv orientată spre cea din Federaţia Rusă.

Deşi în regiune sunt declarate 3 limbi «oficiale», practic nu există publicaţii în limba moldovenească, în librării şi biblioteci lipseşte literatura sau manualele cu grafia latină, studiile superioare sau cele medii de specialitate (cu excepţia celor cu profil pedagogic), filmele, teatrele şi concertele sunt accesibile numai în limba rusă, «legislaţia locală» este publicată exclusiv în limba rusă, corespondenţa cu «autorităţile» – la fel, etc.

Artiştii, jurnaliştii, politicienii sau ONG-ştii din dreapta Nistrului practic nu mai au acces în această regiune. Astfel, cetăţenii ţării şi populaţia autohtonă din regiune sunt practic izolaţi de cultura şi limba lor natală.

Referindu-ne în continuare la situaţia elevilor şi a profesorilor de la instituţiile de învăţământ cu predare în grafia latină, Promo-Lex a sesizat în 2006 numeroase probleme ale acestora. În primul rând trebuie să menţionăm aceiaşi problemă ce ţine de libera circulaţie, care de fapt afectează substanţial toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestei categorii de cetăţeni. Deseori, elevilor le sunt create obstacole în vederea participării lor la diverse concursuri, olimpiade şi evenimente educative.

Totodată, din cauza situaţiei în care se află, profesorilor le este limitat accesul la serviciile medicale. Fiind angajaţi ai structurilor constituţionale, aceştia achită taxele şi impozitele în Bugetul Naţional, inclusiv pentru poliţa de asigurare, însă în realitate nu întotdeauna pot beneficia de serviciile medicale. Deoarece domiciliul lor este pe teritoriul aflat încă sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol - structurile şi serviciile autorităţilor constituţionale nu-şi pot desfăşura activitatea. Astfel, spre exemplu, dacă un profesor din Roghi sau Râbniţa, aflându-se la domiciliul său, necesită asistenţa unui medic-specialist, inclusiv prin intermediul Ambulanţei, acesta trebuie să se deplaseze în or.Criuleni sau or.Rezina (respectiv). Ambulanţa nu se va putea deplasa în aceste localităţi pentru a deservi persoanele asigurate sau pentru a le transporta la spital. În această situaţie, bolnavii trebuie să se deplaseze pe malul drept sau să accepte asistenţa medicală din partea serviciilor medicale locale contra unor sume enorme de bani.143 142 «... sunt evitenţiate aceleaşi probleme cu care se confruntă toate instituţiile de învăţământ: problemele alimentaţiei, sănătăţii, îmbunătăţirii bazei tehnico-ştiinţifice, educaţiei, politicii de cadre şcolare, precum şi multe altele... În ultimii 15 ani de aceste probleme nimeni nu s-a preocupat...»

143 Profesorii de la instituţiile cu predare în grafia latină sunt consideraţi de către «autorităţile» locale transnistrene drept «trădători», «duşmani ai poporului transnistrean», sau în cel mai bun caz – «cetăţeni străini».

Retrospectiva anului 2006

49

Drepturile Omului în Moldova De fapt, în această situaţie putem vorbi despre următoarele: categoria respectivă de profesori nu este în siguranţă şi iarăşi este vorba despre fenomenul de discriminare.144 O situaţie similară se înregistrează la capitolul asigurării profesorilor cu spaţiu locativ.

Profesorii domiciliaţi în localităţile aflate sub controlul «autorităţilor» transnistrene nu pot beneficia de prevederile legislaţiei naţionale în ceea ce priveşte asigurarea cu spaţiu locativ sau îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Locuind în cămine,145 deseori mai bine de 15 ani, unii profesori sunt dependenţi de «autorităţile» locale, care îi şantajează şi ameninţă. Scopul unor astfel de acţiuni este de a determina persoanele incomode să părăsească regiunea. În raportul precedent am menţionat faptul că în regiune există localităţi întregi, unde elevii studiază «oficial» în grafia chirilică şi «neoficial» în grafia latină. Deşi în calitatea lor de profesori, părinţi, elevi şi cetăţeni ai Moldovei, aflaţi pe teritoriul statului, aceştia au dreptul (teoretic) de a alege limba de instruire, alfabetul utilizat etc., regimul separatist interzice orice manifestare deschisă în acest sens.146 Locuitorii din regiune nu mai insistă asupra acestor drepturi atât din cauza persecuţiilor şi ameninţărilor parvenite de la «organele de drept» locale, cât şi a indiferenţei autorităţilor constituţionale.

O altă problemă serioasă este cea a echivalării notelor. Instituţiile de învăţământ aflate sub controlul regimului de la Tiraspol, verifică cunoştinţele elevilor după un sistem de 5 puncte, iar cele aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale după unul cu 10 puncte. Astfel, notele tinerilor transnistreni care decid să îşi continue studiile la Chişinău sunt «transformate», obţinând maxim 9,5 puncte pentru 5. În aceste condiţii, practic toată lumea este nemulţumită, înregistrându-se chiar şi unele situaţii de conflict între cele 2 «tabere». În primul rând, profesorii, elevii şi părinţii de la şcolile cu predare în grafia latină, consideră că nota «5» obţinută la instituţiile cu predare în grafia chirilică din regiune, nu poate echivala cu nota 9,5 obţinută foarte dificil la instituţiile care îşi desfăşoară activităţile conform Planului Naţional de Studii. Respectiv, cei care luptă pentru drepturile lor consideră că sunt dezavantajaţi în rapot cu cei care nu depun eforturi în vederea beneficierii de aceleaşi condiţii pentru studii. La rândul lor, cei care au studiat la instituţiile controlate de «ministerul» de la Tiraspol nu sunt mulţumiţi de faptul că nota «5» poate fi valorificată numai cu «9,5» şi nu cu cea maximă - «10», con-

144 Această categorie de contribuabili şi cetăţeni sunt discriminaţi în raport cu locuitorii altor regiuni ale ţării, fără a se prevedea careva mecanisme de protejare a drepturilor şi intereselor lor sau de compensare a prejudiciilor.

145 Deseori în aproximativ 20 m.p. locuiesc câte 3-4 persoane mature. Respectiv, copiii au atins vârsta majoratului şi locuiesc în continuare cu părinţii într-o odaie. Aceste odăi deseori nu pot fi privatizate. «Autorităţile» locale nu le oferă nici un suport profesorilor din şcolile cu predare în grafia latină, în timp ce autorităţile constituţionale declară că nu deţin controlul asupra acestor localităţi şi respectiv situaţia nu poate soluţionată. Promo-Lex a înregistrat cazuri în care s-a încercat racolarea profesorilor în structurile poliţiei secrete locale (MGB), fiind invitati să «colaboreze». În schimbul serviciilor prestate, profesorilor li se promit spaţiu de locuit, condiţii umane şi salarii decente. Dacă refuză, aceştia sunt ameninţaţi.

146 «Autorităţile» de la Tiraspol încurajează şi favorizează colaborarea instituţiilor de învăţământ din regiune, exclusiv cu structurile, autorităţile şi instituţiile similare din Federaţia Rusă. Astfel, Rectorul Universităţii din Tiraspol menţiona că «...noi primim susţinerea comitetelor de educaţie şi ştiinţă ale ministerului educaţiei (Rusia) şi subdiviziunilor structurale ale acestuia – Academia de Ştiinţe Naturale din Rusia, Academia de Ştiinţe din Rusia, Academia de Educaţie din Rusia şi altele. Aceasta ne-a permis la nivelul rus să asigurăm standardele de stat de nouă generaţie, să utilizăm produsele intelectuale ruse cu scopul estimării cunoştinţelor elevilor şi studenţilor, să utilizăm baza ştiinţifico-metodologică a învăţământului superior al Federaţiei Ruse, literatura de învăţământ, etc…

Acordurile semnate nu constituie relaţii unice ale instituţiei noastre de învăţământ cu sistemul de învăţământ rus. Universitatea de Stat din Transnistria lucrează cu succes în rîndurile asociaţiilor inter-instituţii de învăţămînt superior şi interstatale universitare: «Asociaţia Instituţiilor Ruse de Învăţământ Superior», «Asociaţia Universităţilor din Eurasia», sunt încheiate circa 50 contracte cu instituţiile de învăţământ superior principale din Rusia. www.tiras.ru

50

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova siderând că astfel copiii sunt discriminaţi şi dezavantajaţi în raport cu restul cetăţenilor ţării.

Problema corupţiei a afectat substanţial şi instituţiile de învăţământ din regiune. Astfel, Promo-Lex a fost sesizat asupra faptului că documentele de absolvire a unor instituţii de învăţământ locale sunt comercializate, suma minimă pentru aceastea constituind 250 dolari SUA.147 De asemenea, în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate, studenţii, sunt forţaţi să promoveze şi să participe la acţiuni pro-regim, fiind înscrişi în listele ONG-urilor sau a mişcărilor patriotice pro-separatiste. În cazul în care studenţii sunt deja membri ai unor ONG-uri independente, deseori asupra acestora sunt exercitate presiuni în vederea «reorientării» lor spre asociaţiile patriotice, pro-ruseşti şi «pro-guvernamentale».148 Promo-Lex deasemenea a fost sesizat asupra faptului că în perioada auto-blocadei economice149 atât studenţi, cât şi elevi ai instituţiilor de învăţământ din regiune au fost forţaţi să protesteze la hotar cu Ucraina sau la «posturile» de la Nistru împotriva Misiunii EUBAM. Recomandări: 1. Promovarea unei politici educaţionale în conformitate cu standardele europene: asigurarea şi respectarea autonomiei universitare; asigurarea transparenţei totale şi consultarea societăţii civile şi a opiniei publice; dublarea alocaţiei din PIB pentru învăţământ (în perspectivă creşterea alocaţiei până la 10% din PIB); respectarea principiului constituţional al gratuităţii învăţământului de stat; dotarea instituţiilor de învăţământ cu material didactic; soluţionarea problemei spaţiului locativ pentru cadrele didactice şi tinerii specialişti; reabilitarea infrastructurii, îmbunătăţirea condiţiilor de trai în căminele studenţeşti; asigurarea unei salarizări corespunzătoare, cel puţin egală coşului minim de consum, etc.

2. Stoparea acţiunilor de persecutare a profesorilor ce nu acceptă dictatul politic, stoparea practicii de corupere, prin majorarea salariilor, avansarea în posturi şi creşte147 Caz din practica Promo-Lex 148 4 membri activi ai unei asociaţii obşteşti locale au fost forţaţi să părăsească asociaţia lor în favoarea unei organizaţii «pariotice» din Tiraspol. Caz din practica Promo-Lex 149 La 6.03.2006 Moldova şi Ucraina, asistate în cadrul programului EUBAM au iniţiat acţiuni de monitorizare a frontierei moldoucrainene. Federaţia Rusă şi regimul separtist de la Tiraspol au afirmat că acţiunile reprezintă o «blocadă a Transnistriei».

Federaţia Rusă a expediat, practic imediat, ajutoare umanitare în regiune, contrar tuturor normelor internaţionale în acest sens.

Detalii despre Misiune:

«La solicitarea Preşedinţilor Ucrainei şi Moldovei, Misiunea UE de Asistenţă la Frontieră colaborează cu autorităţile competente din ambele ţări în vederea consolidării infrastructurii şi a capacităţilor. Misiunea contribuie la sporirea cooperării dintre serviciile de grăniceri şi vamale de ambele părţi ale graniţei şi desfăşoară activităţi de monitorizare obiectivă în vederea depistării activităţilor ilegale de-a lungul graniţei verzi. Misiunea UE de Asistenţă la Frontieră şi-a început activitatea la 1.12.2005. Mandatul misiunii UE de Asistenţă la Frontieră este pentru doi ani, cu posibilitatea extinderii. Comisia Europeană a contribuit cu peste 20 milioane Euro. Statele membre ale UE contribuie prin delegarea experţilor la graniţă (70 persoane). Misiunea îşi are sediul în Odesa. ...

Comisarul pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate, Benita Ferrero-Waldner a salutat extinderea Misiunii UE de Asistenţă la Frontieră susţinând că «după primele 5 luni de activitate a Misiunii, standardele la frontieră s-au îmbunătăţit şi observăm un nivel mai înalt de depistare a activităţilor ilegale. Acesta este un rezultat practic al cooperării noastre cu Moldova şi Ucraina în cadrul Politicii Europene de Vecinătate». Dna. Ferrero – Waldner a mai menţionat: «Activităţile ilicite care au fost depistate în timpul activităţii Misiunii vin să sprijine ideea extinderii Misiunii. Astfel, am deschis birouri noi în Chişinău şi portul Odesa şi întreprindem acţiuni de trasare a liniei de demarcare în jurul regiunii transnistrene». Comunicat de presă, www.delmda. ec.europa.eu

Retrospectiva anului 2006

51

Drepturile Omului în Moldova rea numărului de ore. MET şi structurile sale, precum şi ministerele care au în subordine instituţii de învăţămînt, trebuie să întreprindă măsuri de rigoare pentru asigurarea condiţiilor minime de funcţionare normală a procesului didactic şi educaţional în instituţiile de învăţămînt din Moldova.

3. Elaborarea unui plan de acţiuni, care să contribuie la respectarea drepturilor profesorilor, elevilor şi părinţilor domiciliaţi în regiunea transnistreană, inclusiv dreptul la asistenţă medicală, libera circulaţie, aplicarea legislaţiei naţionale fără discriminare, etc.

4. Intensificarea eforturilor la nivel local şi internaţional pentru a determina autorităţile separatiste de la Tiraspol să respecte dreptul tuturor locuitorilor din regiune la alegerea limbii de instruire, alfabetului utilizat şi a Programului de studii.

52

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

6.

Dreptul la muncă şi protecţie socială

Demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme ale statului democratic. Resursele umane sănătoase, avînd un potenţial fizic şi intelectual înalt reprezintă principala sursă a creşterii economice a ţării şi modernizării sale. În acelaşi timp, statul nu trebuie să neglijeze persoane care deja şi-au îndeplinit obligaţiunile faţă de stat sau sunt în incapacitate să le îndeplinească din motive independente de voinţa acestora. În acest fel, statul este obligat să creeze un cadru legal, care ar permite tuturor cetăţenilor să muncească garantîndu-le o protecţie socială corespunzătoare. Totodată, acesta este obligat să acorde protecţie persoanelor inapte de muncă. În 2006 au fost înregistrate numeroase cazuri şi situaţii în care prevederile enunţate mai sus au fost fie încălcate, fie neglijate. În cele ce urmează, ne propunem să le examinăm sub următoarele 4 aspecte:

6.1. Şomajul, piaţa internă a muncii şi migraţia Şomajul rămîne a fi o problemă majoră nu doar pentru Moldova, dar practic pentru întreaga lume. Pentru rezolvarea acestei probleme fiecare stat în parte încearcă să promoveze anumite politici menite să redreseze situaţia. Moldova în acest sens nu este o excepţie şi pe parcursul anului 2006 au fost întreprinse şi continuate măsuri pentru minimalizarea numărului de şomeri. Aici putem remarca Programul de Activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 «Modernizarea ţării - bunăstarea poporului» şi Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei. Însă, trebuie să constatăm că şi aceste măsuri sunt deocamdată declarative, fără a avea un impact practic asupra situaţiei existente. Numărul populaţiei ocupate în cîmpul muncii este în continuă scădere,150 constituind la sfârşitul anului 2006 – 1271000 persoane, comparativ cu 1318700 în 2005. În special, această scădere se datorează majorării numărului de persoane care s-au pensionat 621400 (2006) comparativ cu 618300 (2005), dar şi din cauza că tinerii specialişti evită a se angaja în locul persoanelor pensionate. Acest refuz este dictat de salariile mizere care în marea lor majoritate nu acoperă nici coşul minim de consum pentru o singură persoană, cu atît mai mult pentru o familie. Din aceste considerente, persoanele tinere preferă să plece la muncă peste hotare, unde salariile sunt mai mari ca în ţară. Iniţial, scopul lor este de a câştiga resursele financiare de care au nevoie 150 www.scers.md

Retrospectiva anului 2006

53

Drepturile Omului în Moldova pentru întreţinerea familiei sau investirea într-un spaţiu locativ necesar existenţei. Cu timpul, însă priorităţile se schimbă şi mulţi rămîn în permanenţă peste hotare unde nivelul de viaţă este mai înalt şi asigurat.

Problema şomajului în Moldova rămâne dificilă şi solicită eforturi însemnate din partea autorităţilor. Pe de o parte, Moldova are nevoie de numeroşi specialişti pentru a completa locurile vacante,151 iar pe de altă parte există numeroşi şomeri, care nu se pot angaja deja pe parcursul a peste 10 ani.152 Deseori şomerii renunţă la serviciile Oficiilor Forţei de Muncă(OFM) atât din cauza procedurilor birocratice,153 cât şi din cauza că propunerile de angajare sunt inadecvate (ex. salariu mizer). Totodată, remarcăm că în Moldova nu este respectată legislaţia privind angajarea invalizilor în câmpul muncii.154 Potrivit legislaţiei, această categorie beneficiază de locuri de muncă în proporţie de cel puţin 5% din numărul total al angajaţilor unei întreprinderi, instituţii, etc. În conformitate cu datele Ministerului Dezvoltării Informaţionale, în Moldova sunt cca 465000 persoane care au atins limita de pensionare, iar potrivit datelor Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (MPSFC),155 la finele anului 2006 numărul total al pensionarilor constituia cca. 621400 persoane.

Astfel, vom constata că la finele anului 2006 în Moldova erau cca. 155000 persoane beneficiari de pensii de invaliditate. În continuare, conform datelor MPSFC în cîmpul muncii erau angajate 1271000 persoane, iar 5% din acest număr constituie 63550. În acest fel, considerăm că, asigurînd realizarea cotei de angajare a invalizilor în cîmpul muncii, autorităţile ar reduce practic în jumătate responsabilitatea statului faţă de aceste persoane vis-a-vis de asigurarea lor cu pensii, iar banii care sunt cheltuiţi pentru pensiile şi indemnizaţiile acestora vor putea fi reorientate spre invalizii ce nu pot fi angajaţi în cîmpul muncii sau alte categorii de persoane social-vulnerabile. În acest mod, veniturile invalizilor vor creşte substanţial (cei angajaţi vor avea salarii mai mari decât pensiile,156 iar mărimea pensiilor pentru restul invalizilor va putea fi majorată din contul numărului mai mic de pensionari, fapt care va asigura un trai decent acestor categorii de persoane). În regiunea de est a ţării şomajul atinge cote alarmante. În foarte multe localităţi au rămas numai bătrânii şi copiii. De foarte multe ori angajaţii sunt concediaţi ilegal, invocându-se motive banale157 sau sunt forţaţi ori ameninţaţi să depună cererea de concediere. Metoda şantajului, urmat de fărădelegile în justiţie, au ca rezultat dezbinarea colectivelor şi determină populaţia să nu îşi apere eventual drepturile.158 Credem că micşorarea numărului de locuri de muncă în regiune se datorează în special acţiunilor 151 În special în zonele rurale 152 Caz din practica Promo-Lex 153 Şomerii care nu au reuşit să se adreseze OFM în termen de 6 luni din momentul concedierii nu sunt asiguraţi cu îndemnizaţie, fiind doar luaţi la evidenţă pentru 3 luni. Odată în 3 luni, şomerul trebuie să parcurgă din nou procedura de luare la evidenţă, fapt ce solicită eforturi şi resurse financiare din partea lor pentru deplasări.

154 Legea nr.821-XII din 24.12.1991 privind protecţia socială a invalizilor, al.3 art.31 155 www.scers.md 156 Pentru comparaţie: pensia medie de invaliditate pe parcursul anului 2006 a constituit 380 lei, iar salariul minim garantat conform Hotărîrii Guvernului nr.896 din 7 august 2006, constituie 550 lei.

157 Spre exemplu «... Croitoreasa TG lucrează la fabrică din 1981. A fost concediată în baza articolului «pentru neîncredere» ...». www.cip.nm.ru 158 Caz comunicat Asociaţiei Promo-Lex: Soţia preşedintelui ţării a vizitat înainte de Revelion o grădiniţă din or.Tighina (Bender), unde anterior şi-a desfăşurat activitatea, oferind cadouri copiilor. În urma vizitei, administraţia grădiniţei şi şeful Direcţiei municipale pentru educaţie au fost imediat concediaţi.

54

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova întreprinse în acest sens de către cei care au uzurpat puterea în regiune. Sub «conducerea» lor, precum şi datorită inacţiunii autorităţilor constituţionale, o mare parte din întreprinderile active ale regiunii au fost supuse privatizării, fiind ruinate, iar mai apoi comercializate.159 Această procedură a condus la distrugerea potenţialului economic al regiunii şi la o gravă criză umanitară.Drept rezultat, rudele şi persoane loiale regimului au acaparat ilegal fabrici, uzine, terenuri, imobile, etc.

Constatăm că dreptul la muncă şi protecţia socială în regiunea transnistreană a Moldovei nu este respectat, cu atât mai mult că este în plină desfăşurare procesul de reîmpărţire a potenţialului economic. Respectiv, în aceste condiţii drepturile angajaţilor, a invalizilor şi a altor categorii ce necesită asistenţă din partea autorităţilor, nu pot fi o prioritate a regimului care-şi menţine controlul asupra regiunii mai bine de 15 ani. În primul rând, trebuie menţionat faptul că Promo-Lex a înregistrat plângeri ale profesorilor din regiune, care îşi primesc salariile cu întârzieri. Pe de altă parte, chiar dacă au salarii mizere, profesorii de la sate invocă faptul că de cca. 10 ani sunt obligaţi să frecventeze cursurile de perfecţionare la Tiraspol, practic din cont propriu. « Ministerul Educaţiei» de la Tiraspol acoperă numai cheltuielile de transport, iar profesorii deseori sunt cazaţi în cămine cu condiţii «sovietice» de trai, fiind nevoiţi să îndure foame din cauza lipsei resurselor financiare insuficiente. Totuşi, salarizarea bugetarilor este una dintre cele mai actuale si acute probleme la acest capitol în regiune, fapt ce determină tot mai mulţi oameni să plece în căutarea unui loc de muncă peste hotare.

6.2. Munca «la negru» Fenomenul este foarte răspândit în Moldova, iar limitele şi impactul acestuia nu pot fi deocamdată contabilizate sau analizate. Cu toate că Inspecţia Muncii a întreprins un şir 159 Fragment din materialul «Pentru dreptul să trăim pe pământul nostru», publicat în săptămânalul «Omul şi drepturile lui» («Человек и его права»): «... Preşedintele RM, Vladimir Voronin, din primele zile de ocupare a postului, deschis a întins mâna prieteniei lui Igor Smirnov. Popoarele acelor două maluri ale Nistrului au expirat uşurat: În sfârşit din nou vom trăi într-o singură familie – ce avem de împărţit? De ce să duşmănim? Aşa gândeau ei.

Dar în acest caz Igor Smirnov avea ce să piardă. I. Smirnov în timpul întrevederii, care se arăta în direct la televiziunile Moldovei şi RMN, evaziv a răspuns «Nu te grabi!». Şi după această întrevedere a început noi intrigi şi provocări: ba a deconectat canalul TV al Moldovei pentru locuitorii RMN, apoi iar a declarat război copiilor şcolilor moldoveneşti, a anunţat privatizarea masivă şi urgentă a întreprinderilor de stat, inclusiv a căilor ferate.

Principalul privatizator, Zagreadskii atotştiutorul, şantaja directorii din numele Preşedintelui: «Doriţi totul să revină Moldovei?» Şi a pornit totul. Unul din afaceriştii cunoscuţi din Transnistria a fost întrebat: «Fii atent, agricultura, de care te ocupi, este o afacere neprofitabilă, dar tu deja a cincea uzină procuri, şi totate de profil diferit, de unde ai atâţia bani? Şi la ce bun ţie uzinele?». A zâmbit binevoitor şi a răspuns: «Eu nu le cumpăr. Dacă «tata» mi le dă – trebuie să iau». Şi ne-a relatat o schemă interesantă de «privatizare a la Smirnov»: «Mi se dă o uzină, eu nu achit nimănui salariile, lumea se eliberează, datoriile cresc – banca indicată îmi oferă credit 2 milioane de dolari, cu condiţia că un milion îl dau lor, iar al doilea îmi rămâne mie». Apoi uzina se declară falimentată, are loc vînzarea utilajului, pentru care eu şi persoanele interesate, partenerii avem un «ban» în plus. Utilajul se vinde peste hotarele RMN.

Conform acestei scheme în RMN au fost privatizate 80% din întreprinderile industriale, care pentru totdeauna au fost «îngropate». Iată de ce lui Smirnov i-a trebuit urgenta «blocadă economică». Lucrează doar întreprinderile care au fost privatizate de «Şerif». Astea sunt «Tirotex», «Uzina Kirov», «Fabrica de lactate», ş.a. Dar întreprinderile privatizate de noii investitori, ai căror garant este Gazprombank, au fost vândute la licitaţii şi scoase peste hotarele RMN.

«Blocada economică din RMN» a fost condusă personal de Igor Smirnov. Telefonând la staţia gării feroviare din Tiraspol, a întrebat şeful: «Sunt careva garnituri cu marfă spre Moldova?» I s-a răspuns «Da!» - «A se reţine până la indicaţii personale exprese. A se bloca trecerea tututror trenurilor de pasageri. Anunţaţi reparaţia căilor, orice doriţi, dar nu expediaţi nimic în Moldova». Primeşte apel că a venit o garnitură de vagoane cu fier din Ilicevsk pentru combinatul din Râbniţa. A urmat ordnului – A nu se descărca! Pe calea ferată s-au acumulta mai mult de 65 vagoane pentru Râbniţa. Iar primeşte apel «Ilicevsk impune sancţiuni de amendă», la care el răspunde «Nu ştiţi cum să scăpaţi de asta?». Apoi el întruneşte conducătorii întreprinderilor şi structurilor de forţă şi îi previne «Cine va încărca marfă pentru transport peste hotarele RMN va fi judecat conform legilor marţiale» ...» Aleksandr Flecia, www.cip.nm.ru/2006/html/42/index42.htm

Retrospectiva anului 2006

55

Drepturile Omului în Moldova de măsuri în vederea combaterii fenomenului, eficienţa acestora rămâne neînsemnată. Conform datelor Inspecţiei Muncii,160 în 2006 au fost constatate numai 677 cazuri de muncă «la negru», dintre care 437 în sectorul agricol. Suntem siguri că aceste date nu sunt relevante şi nu corespund realităţii. Drept exemplu poate servi cazul lui G.C., care prin intermediul juiştilor Promo-Lex a sesizat organele procuraturii şi primarul localităţii privind înălcările legislaţiei admise de către conducătorul unei societăţi agricole.

Una dintre problemele sesizate viza impunerea locuitorilor satului, inclusiv a pensionarilor, să presteze munci agricole în folosul întreprinderii respective, fără încheierea unor contracte de muncă. Astfel, menţionăm faptul că numai în acest caz dintr-o localitate rurală, este vorba de un număr ce depăşeşte deja cifra indicată în raportul Inspecţiei Muncii. Cazuri similare au fost constatate şi în multe alte localităţi din ţară.

Fenomenul este rezultatul legislaţiei imperfecte din domeniul respectiv, precum şi a impozitelor şi taxelor percepute de către stat în cazul unei angajări legale. În această ordine de idei, angajatorii nu sunt cointeresaţi să achite aceste sume organelor de stat, fiindcă nu au certitidinea că vor fi în stare să-şi acopere investiţiile.161 Pe de altă parte, nici persoanele care prestează munca respectivă nu sunt interesate în achitarea impozitelor dintr-un salariu mizer, care în marea majoritate a cazurilor nu acoperă coşul minim de consum. Considerăm că problema este una ce urmează a fi soluţionată în comun de către Inspecţia Muncii, Inspectoratul Fiscal şi Casa Naţională de Asigurări Sociale care trebuie să efectueze vizite în teritoriu pentru a explica cetăţenilor necesitatea achitării impozitelor şi taxelor. Reprezentanţii acestor instituţii trebuie să explice populaţiei rurale în special, modalitatea de calculare şi achitare a pensiilor, precum şi de acordare a asitenţei medicale. Considerăm că astfel de activităţi vor contribui la conştientizarea şi disciplinarea atât a persoanelor juridice cât şi a angajaţilor.

6.3. Ocrotirea sănătăţii Am menţionat deja faptul că asigurarea ocrotirii sănătăţii este strîns legată de angajarea în cîmpul muncii.162 Cu toate acestea, constatăm că şi acest sistem se dovedeşte a fi ineficient, în special pentru populaţia rurală. De cele mai multe ori localităţile rurale dispun de puncte medicale, unde activează doar medici de familie sau asistenţi medicali, care în marea lor majoritate sunt de profil general şi, respectiv, pot acorda doar o consultaţie generală, iar pentru investigaţii mai detaliate este necesară spitalizarea. În acest caz, urmează a fi chemate serviciile de ambulanţă care sunt amplasate practic doar în centrele raionale. Totodat unele localităţi rurale nu dispun de medici de familie calificaţi sau asistenţi medicali, iar unii medici de familie din localităţile rurale deservesc populaţia a 3-5 sate, fiind remuneraţi cu salarii derizorii. În acelaşi timp, sistemul de asigurare medicală nu întotdeauna funcţionează, deoarece populaţia nu 160 Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pentru anul 2006 161 Investiţiile enorme făcute în agricultură în marea majoritate a cazurilor se dovedesc a fi ineficiente şi riscă a fi compromise, datorită condiţiilor climaterice severe din ultimul timp (ploi ambundente, grindină şi secetă) 162 Deja de câţiva ani în Moldova funcţionează sistemul de asigurare medicală obligatorie a persoanelor angajate în cîmpul muncii.

Totodată, statul garantează asigurarea medicală unor categorii defavorizate de persoane. Respectiv persoanele neangajate în cîmpul muncii nu beneficiază de asigurare medicală, decît dacă îşi procură personal poliţa de asigurare medicală. Totuşi, din cauza salariilor ce nu acoperă necesităţile minime (în special cele din sectorul agrar), marea majoritate a agricultorilor şi şomerilor nu sunt în stare să procure poliţele de asigurare.

56

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova este suficient informată asupra drepturilor lor,163 iar medicii trebuie să respecte limita pacienţilor pentru internare sau diagnosticare. Spre exemplu, A.C.164 a solicitat medicului de familie tratament în regim staţionar. Medicul i-a comunicat că nu poate satisface cererea, deoarece limita impusă de Casa Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) pentru astfel de tratament este depăşită. Considerăm că lui A.C. i-a fost încălcat dreptul la asistenţă medicală din cauza unor limite impuse medicilor de către CNAM, iar în cazul depăşirii acestor limite medicii sau pacienţii trebuie să achite sumele pentru investigaţii.165 O problemă actuală pentru pacienţi şi sistemul naţional de sănătate rămâne în mare parte iresponsabilitatea medicilor pentru erorile admise în cadrul aplicării tratamentului. Deşi este o problemă gravă, care deseori se soldează cu decesul pacienţilor, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale nu dispune de o statistică în acest sens sau refuză publicarea acestor date societăţii civile.166 În acelaşi timp, există foarte puţine cazuri examinate în instanţele de judecată.167 În viziunea noastră, odată cu implementarea Programului Naţional de Asigurări în Medicină fenomenul corupţiei a mai scăzut în intensitate, însă nu a fost stopat,168 iar condiţiile de spitalizare sunt încă sub nivelul normelor şi standardelor europene. Deşi au fost înregistrate rezultate pozitive în comparaţie cu anii precedenţi, trebuie să remarcăm faptul că dreptul la asistenţă medicală nu este încă deplin garantat în mediul rural, inclusiv celor care dispun de poliţa de asigurare medicală.169 Legislaţia în domeniul medicamentelor constă din Legea cu privire la medicamente, Legea cu privire la activitatea farmaceutică, Legea cu privire la circulaţia substanţelor 163 « ...Fiecare al doilea locuitor al mun.Chişinău şi al r.Orhei susţine că nu are cunoştinţe despre asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, arată un studiu, desfăşurat de către Proiectul Reforma în Sănătatea Publică, finanţat de Uniunea Europeană. În acelaşi timp, mai mult de 1/3 dintre persoanele intervievate nu văd vreun beneficiu al sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Motivele cel mai frecvent invocate de pacienţi pentru a nu-şi procura poliţa de asigurare medicală sunt lipsa unui loc de muncă (40,2%) şi insuficienţa de bani (39,2%). Totodată, 9,1% dintre ei au menţionat că procurarea acesteia nu are rost, deoarece serviciile medicale oricum ar trebui plătite...» www.jurnal.md 164 Caz din practica Promo-Lex 165 Caz din practica Promo-Lex 166 Informaţii oferite de Centrul de Apărare a Drepturilor Pacienţilor şi Invalizilor (CADPI) 167 Spre exemplu, în Germania anual se înregistrează aproximativ 25 mii cazuri de malpraxis, se examinează 15 mii cazuri de atragere la răspundere a medicilor, 30% (5.000 cazuri) din acestea încep demersul cu privire la săvârşirea infracţiunii. În Italia un mare succes are Tribunalul de Protecţie a Consumatorului, reprezentanţii căruia sunt în toate regiunile ţării (CADPI).

168 « ...Practic, fiecare femeie care a născut în ultimii trei ani afirmă că a plătit neoficial sume între 200 lei şi 200 Euro (3300 lei) personalului medical din maternitatea unde a născut. «Dacă nu dai bani, imediat după ce naşti, când încă nu ţi-ai revenit bine, ţi se cere, sau ţi se dă de înţeles că trebuie să plăteşti», spune Viorica P. Dânsa a născut acum doi ani la o maternitate din Chişinău. După o naştere grea, care a durat 14 ore, medicul care a asistat-o s-a apropiat şi i-a spus că trebuie să-i dea o mie de lei. Soţul ei, poliţist, a rămas derutat de tupeul medicului, care însă nu s-a sfiit să-şi repete cererea. Mai apoi, în următoarele zile, nu mai rămânea surprins când asistentele medicale îi spuneau că «nu ai trecut vama», adică nu le-a lăsat bacşiş, pentru că îngrijesc de soţia lui. Unii medici, solicitaţi din timp să asigure naşterea, stabilesc din start taxa. În Chişinău, la momentul de faţă, se vorbeşte că această taxă e de 100 euro. Pentru că naşterea e un proces complicat, majoritatea familiilor se îngrijesc din timp să-şi găsească un medic care să asiste naşterea, de aceea nu se mai întreabă de ce trebuie să plătească neoficial o sumă atât de mare, dacă asistenţa medicală în asemenea cazuri e garantată de stat. Cu toate că majoritatea femeilor care au născut afirmă că au plătit medicului care le-a asistat, printre acestea fiind şi fiice de deputaţi, reprezentanţi ai instituţiilor de stat, organelor de drept şi de control, nimeni nu semnalează despre aceste abuzuri şi, ca urmare, nu există, până în prezent, cauze penale pornite pentru asemenea infracţiuni. Iar sumele ce se scurg în buzunarele medicilor sunt enorme...» www.jurnal.md 169 «...E adevărat că, în 2006, sfera sănătăţii a fost finanţată mult mai bine decât în anii trecuţi: salariile cadrelor medicale au crescut, s-au procurat mai multe medicamente, iar alimentaţia şi condiţiile de spitalizare s-au îmbunătăţit. Totuşi, numărul persoanelor care necesită tratament în staţionare este mult mai mare decât numărul pacienţilor stabilit de către CNAM. De exemplu, deşi mai sunt aproape trei luni până la sfârşitul anului, Institutul Republican de Cardiologie a deservit deja numărul de pacienţi stabilit de CNAM pentru un an întreg (6500 persoane). E important de constatat faptul că, până la implementarea programului de asigurare, aici, timp de un an, primeau ajutor calificat cca 11.000 bolnavi. Acum sunt internate doar persoanele în stare de urgenţă. Alexandru Cărăuş, şeful secţiei hipertensiune arterială, boală care provoacă cele mai multe decese în lume, susţine că potenţialul Institutului de cardiologie e mult mai mare decât este utilizat. Iar oamenii din raioane care necesită diagnostic sofisticat nu pot ajunge la această instituţie fără a trece mai multe bariere impuse artificial…» www.jurnal.md

Retrospectiva anului 2006

57

Drepturile Omului în Moldova narcotice şi psihotrope, Legea cu privire la activitatea veterinară şi din alte acte normative care reglementează activitatea în domeniul medicamentelor. Ministerul Sănătăţii îndeplineşte funcţiile organului executiv în domeniul medicamentelor şi produselor parafarmaceutice la un nivel strategic, activitatea administrativă, financiară referitor la asigurarea monitoringului şi dezvoltarea sectorului medico-farmaceutic în conformitate cu politica naţională în domeniul medicamentelor, adică se ocupă de toate. De asemenea, Ministerul Sănătăţii efectuează Controlul de Stat în domeniul medicamentelor şi produselor parafarmaceutice. Adică se controlează pe sine.170 O altă problemă importantă rămâne acordarea asistenţei medicale pentru cetăţenii din regiunea de est a ţării. Cetăţenii Moldovei, locuitori ai regiunii transnistrene şi angajaţi la întreprinderile şi instituţiile aflate sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale, achită contribuţia din salariu pentru asigurarea medicală, însă nu pot beneficia de serviciile medicale.171 Populaţia regiunii, inclusiv deţinătorii poliţelor de asigurare pot beneficia de serviciile instituţiilor medicale numai pe teritoriul controlat de ătre autorităţile constituţionale.172 Totodată, un obstacol suplimentar pentru această categorie, şi nu numai, rămâne «viza de reşedinţă», deşi porivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.16 din 19.05.1997, utilizarea acesteia în raporturile sociale contravine normelor şi principiilor constituţionale. Astfel, contrar normelor legale, «viza de reşedinţă» este utilizată pentru simplificarea activităţii medicului de familie.

O situaţie deosebită este înregistrată la unele întreprinderi din regiune. Deoarece nu există un control asupra materialelor şi materiilor prime, utilizate la întreprinderile din regiunea transnistreană, angajaţii sunt lipsiţi de orice protecţie din partea autorităţilor competente. Unii angajaţi bănuiesc că în procesul de producere sunt utilizate materiale sau substanţe nocive pentru viaţa şi sănătatea lor.173 Situaţia din instituţiile medicale din regiune rămâne extrem de dificilă. Chiar dacă în 2006 au crescut sumele alocate acestui sector foarte important, fiind distribuite «ajutoare umanitare» din Federaţia Rusă, spre exemplu, spitalele din regiune rămân aprovizionate la numai 25-35% cu medicamente, iar condiţiile de spitalizare sunt sub orice nivel al demnităţii umane.174 În foarte multe localităţi rurale nu există farmacii. Pe de altă parte, medicamentele sunt «taxate» şi «impozitate», respectiv sunt foarte scumpe.

Totodată, au fost depistate cazuri de falsificare a medicamentelor şi populaţia nu are încredere în calitatea preparatelor şi medicamentelor comercializate în regiune.175 Un subiect actual şi foarte periculos este fenomenul epidemiei de tuberculoză în regiune.176 Condiţiile economico-financiare din regiune, lipsa unui sistem social şi medical 170 171 172 173 174 175

Informaţii oferite de Centrul de Apărare a Drepturilor Pacienţilor şi Invalizilor (CADPI) Caz din practica Promo-Lex Vezi detalii la capitolul Dreptul la educaţie din prezentul raport.

Caz din practica Promo-Lex www.cip.nm.ru Afacerea farmaciilor mai este considerată o afacere «închisă», deoarece funcţionarii «ministerului» de la Tiraspol deţin controlul şi monopolul asupra comerţului cu medicamente 176 «Societatea internaţională este serios îngrijorată de creşterea catastrofală a morbidităţii cu tuberculoză pulmonară în Transnistria în ultimii ani. În anul 2005 creşterea a constituit 32%. Au fost înregistrate 574 cazuri. Cea mai nefavorabilă situaţie este în raionul Rîbniţa (167,5 cazuri la 100 mii locuitori). În Bender 102,7 cazuri. Încă un an în urmă specialiştii estimau situaţia în Transnistria privind tuberculoza ca «epidemie dublă». Medicul-şef al Spitalului Republican de Tuberculoză, Piotr Dermenji a adus următoarele date: la o sută mii de locuitori în RNM erau 98 bolnavi, în timp ce în circumstanţe favorabile acest indice nu depăşea 20, iar

58

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova adecvat a condus la creşterea dramatică a numărului de bolnavi TBC în regiune.177 Cu toate acestea, nu există un Program de informare şi educare a populaţiei, care ar combate fenomenul în regiune.178 În mare parte, finanţarea slabă a sistemului de sănătate, salariile mici, lipsa utilajului modern pentru diagnostică şi tratament, precum şi alte aspecte ale situaţiei din regiune au condus la degradarea esenţială a sistemului de sănătătate. În rezultat, populaţia suportă consecinţele: calitatea proastă a serviciilor medicale, lipsa specialiştilor, serviciilor de calitate şi a medicamentelor moderne, iar uneori şi atitudinea indiferentă, iresponsabilă a medicilor sau personalului medical. Cu toate acestea, majoritatea lucrătorilor din sistemul de sănătate al regiunii nu tolerează pacienţii care se adresează în instituţiile de sănătate de pe malul drept al Nistrului. Promo-Lex a înregistrat un caz în care o persoană care se afla la tratament în instituţiile specializate de la Chişinău a fost ameninţată cu anularea grupei de invaliditate, în cazul în care nu va renunţa la tratamentul său în instituţiile respective din Chişinău în favoarea celor din Tiraspol. Trebuie menţionat faptul, că la Tiraspol de fapt nici nu există instituţii similare, iar restul, în opinia locuitorilor, sunt de o calitate mult inferioară. S-au înregistrat cazuri în care, din cauza diagnosticării incorecte, persoanele au decedat.179 Chiar şi în situaţii grave, medicii nu recomandă şi nu permit transferarea pacienţilor la instituţiile specializate din Chişinău.180

6.4. Protecţia şi asistenţa socială După cum am menţionat mai sus numărul persoanelor care necesită protecţie şi asistenţă socială este în continuă creştere. Aceasta se datorează îmbătrînirii treptate a populaţiei ţării şi natalităţii scăzute. La numărul mare de persoane pensionate se mai adaugă şi numărul destul de impunător al pensionarilor pe motive de boală, care de asemenea necesită asistenţă socială. Constatăm din nou că legislaţia privind protecţia socială a acestor persoane rămâne imperfectă. Spre exemplu, Promo-Lex a fost sesizată de către un invalid de gradul I, căruia, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.688

despre epidemie se începe să se vorbească la indicele de 50 bolnavi la 100 mii locuitori. Astăzi se cade să vorbim despre o «triplă epidemie», www.cip.nm.ru, articolul «Viata sau imaginea?», semnat de Valentina Sorocian.

177 «... prin condiţiile de trai insuficiente al unui număr mare de locuitori din regiune, neasigurarea cu produse igienice, alimentaţie proastă, lipsa medicamentelor necesare, nivelul scăzut de profilactică. În raionul Rîbniţa lipseşte staţionarul pentru bolnavii de tuberculoză. Iar majoritatea bolnavilor din Rîbniţa refuză să meargă la spitalul din Bender din lipsă de bani. Se simte lipsa în raion a autobuzului de fluorografie. Din pricina insuficienţei preparatelor nu se realizează profilaxia chimică a membrilor familiilor, în care sunt persoane îmbolnăvite cu tuberculoză. Doar 36% din populaţia Transnistriei sunt supuse măsurilor profilactice. Lupta contra tuberculozei a devenit şi mai complicată pe motiv că boală este rezistentă la preparatele medicale şi mulţi bolnavi au nevoie de tratament costisitor. Este îngrijorător faptul că în 2008 în Transnistria se încetează acţiunea programului DOTS, realizat pe contul finanţării din fondurile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Medicii sunt îngrijoraţi de înrăutăţirea bruscă a situaţiei. Conform datelor specialiştilor, Republica Moldova şi Transnistria ocupă printre primele locuri în Europa la numărul de bolnavi de tuberculoză.

Societatea Internaţională este neliniştită că Transnistria a devenit un focar periculos de răspândire a tuberculozei în ţările vecine ale Europei…». Ibidem 178 Programele finanţate de către instituţiile internaţionale şi implementate în Moldova exclud, în mare parte, regiunea transinstreană a ţării. În viziunea noastră această abordare şi atitudine este una greşită şi are efecte negative asupra drepturilor şi intereselor populaţiei din regiune.

179 www.cip.nm.ru, articolul «Sistemul Sănătăţii la fel trebuie tratat», semnat de Marina Dovgali.

180 Caz din practica Promo-Lex: Fiind internat cu diagnoza iniţială «Difterie», pacientul a decedat în sala de reanimare după 7 zile.

Rudele nu au avut acces, iar medicii în fiecare zi convocau Consiliu. Pe parcurs victima a fost diagnosticată de 5 ori cu rezultate diferite, rudele fiind obligate să procure medicamente de fiecare dată pentru tratament diferit. S-au adresat cu rugămintea de a-l transporta la Chişinău, însă nu au primit acceptul.

Retrospectiva anului 2006

59

Drepturile Omului în Moldova din 20.06.2006, i-a fost indicat tipul de asistenţă socială «îngrijire permanentă din partea altei persoane». După cum am constatat, acest tip de asistenţă socială nu este realizabil în practică, deoarece Guvernul nu a asigurat implementarea acestor prevederi: nu a prevăzut asistenţi sociali în acest scop şi nici nu favorizează terţele persoane să îngrijească invalizii. La moment, aceste persoane sunt îngrijite de către rude sau vecini, care sunt lipsite de orice atenţie din partea statului.

Pentru persoanele care îngrijesc nu sunt prevăzute careva compensaţii, facilităţi sau îndemnizaţii. Considerăm că este imperios necesară căutarea unor soluţii de încurajare şi stimulare a persoanelor nevoite să îngrijească de invalizi. Spre exemplu, ar fi echitabil dacă termenul de îngijire a unui invalid s-ar include în stagiul de muncă, acordarea unui număr de zile suplimentare la concediul anual plătit, asigurarea gratuită sau la preţ redus cu poliţe de asigurare, etc. Garantând anumite privilegii categoriilor dezavantajate, statul îşi asumă şi responsabilitatea realizării acestora.

Subiectul legat de pensiile locuitorilor din regiune va fi descris pe larg de către Promo-Lex într-un studiu separat privind situaţia din regiunea transnistreană. În prezentul raport vom menţiona doar că bugetul regiunii pentru 2007 a fost aprobat cu un deficit de circa 45%, respectiv pensiile şi salariile vor fi achitate cu întârziere, iar calitatea serviciilor medicale, asistenţa socială şi educaţia vor înregistra regres.181 În acest context, locuitorii din regiune au fost manipulaţi în vederea obţinerii cetăţeniei ruse, fiindu-le promise pensii, indemnizaţii şi medicamente tuturor cetăţenilor ruşi, domiciliaţi în regiunea transnistreană a Moldovei. În 2006 presa de la Chişinău182 a demonstrat activitatea ilegală a unui Consulat rus la Tiraspol, care, în regim de urgenţă, acorda cetăţenie rusă tuturor doritorilor domiciliaţi în regiune, în timp ce diverşi oficiali ruşi au promis public că Rusia va acorda sprijin financiar şi protecţie socială tuturor cetăţenilor ruşi din Transnistria.183 Potrivit unor informaţii neconfirmate, unor locuitori din regiune le-au fost înlocuite actele de identitate eliberate de către autorităţile Moldovei cu cele ale Federaţiei Ruse.

Recomandări: 1. Deservirea deţinătorilor poliţei de asigurare, indiferent de locul de trai sau «viza de reşedinţă»;

181 Ziarul «Человек и егo права», «Новое наступление на права граждан»: « ... Prin Legea RMN «cu privire la budgetul republican pentru anul 2007» se prevede suspendarea (consideraţi, anularea) actelor legislative ale RMN privind acordarea înlesnirilor celor trei categorii de cetăţeni… Legea prevede anularea a 9 tipuri de înlesniri. Invalizii au pierdut 8 tipuri de înlesniri. Veteranii muncii, serviciile militare şi pensionarii – 4 tipuri. Însă pentru prima dată legea prevede alocarea a 1,1 milion ruble pentru finanţarea activităţii Întrunirii Interparlamentare a Abhaziei, Osetiei de Sud şi Transnistriei (art.55). De asemenea, pentru prima dată în budget este alocată finanţarea garanţiilor primului Preşedinte CS al RNM (d-lui Grigore Maracuţa) în sumă de 22 mii 17 ruble.

Mijloace imense sunt alocate pentru desfăşurarea zilelor Transnistriei în Moscova, care este prevăzută pentru luna mai…» www. cip.nm.ru 182 Postul PRO-TV Chişinău a difuzat o înregistrare audio cu un funcţionar al «Consulatului rus» din Tiraspol, care confirma activitatea acestuia în vederea acordării, practic imediate, a cetăţeniei ruse.

183 Ziarul «Приднестровье», la 24.06.2006 (material V. Ostrovschi «Цели определены - за работу!»: « directorul departamentului pentru administrarea afacerilor ministerului sănătăţii şi dezvoltării sociale al Federaţiei Ruse, S. E. Donţov, şi-a exprimat speranţa că deja în acest an cetăţenii Federaţiei Ruse, domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldoveneşti Nistrene vor fi asiguraţi cu toate tipurile de protecţie şi susţinere socială, inclusiv asigurarea cu medicamente, asigurare socială, achitarea pensiilor».

60

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

2. Stimularea persoanelor care îngrijesc invalizii;

3. Simplificarea procedurilor pentru şomerii înregistraţi la Oficiile Forţei de Muncă; 4. Contabilizarea erorilor săvârşite de către medici, analiza acestor cifre şi publicarea lor; 5. Asigurarea nediscriminatorie a drepturilor cetăţeneşti pentru locuitorii din regiunea transnistreană.

Retrospectiva anului 2006

61

Drepturile Omului în Moldova

7.

Drepturile electorale

Deoarece alegerile primarului general al capitalei, desfăşurate în 2005, nu au fost validate din cauza prezenţei slabe184 a electoratului la urnele de vot,185 în 2006 Parlamentul Moldovei a micşorat pragul electoral de la 1/3 la 1/4.186 Totodată, scrutinul repetat se va considera valabil indiferent de numărul alegătorilor care participă la alegeri (art.134 Cod Electoral).

De asemenea, a fost introdus un element nou - «fişa electorală», pentru aplicarea ştampilei «votat»,187 însă prevederile în cauză ulterior au fost excluse. Totodată, s-a decis modificarea buletinului de vot, fiind exclus cuponul detaşabil care, potrivit autorilor legii, necesită cheltuieli financiare suplimentare, sporeşte timpul necesar pentru editarea buletinelor, iar relevanţa sa este redusă.188 Deşi au fost iniţiate discuţii, modificările nu prevăd posibilitatea alegătorului de a vota «împotriva tuturor candidaţilor». O astfel de opţiune, în opinia noastră, nu ar veni în contradicţie cu principiile democratice. Totodată, în opinia unor experţi, aceasta ar spori numărul cetăţenilor care participă la votare (rata de participare cunoaşte o scădere constantă în Moldova).

Modificările legislative, efectuate în 2006, se mai referă la publicarea declaraţiilor pe venit şi proprietatea deţinută de către candidaţii electorali, informaţiile fiind accesibile publicului. În opinia noastră, această prevedere este importantă în vederea eradicării corupţiei şi redării încrederii cetăţenilor în sistemul democratic de guvernare. În 2006 Comisia Electorală Centrală (CEC) a aprobat Regulamentul privind statutul observatorilor şi procedura de acreditare a acestora.189 Atribuţiile de acreditare a observatorilor revin CEC în temeiul art.63 Cod Electoral, iar persoanele acreditate pot desfăşura activităţi de observare a alegerilor pe întreg teritoriul ţării.190 Cu toate acestea, legislaţia în materie electorală rămâne a fi imperfectă, existând numeroase probleme în privinţa asigurării drepturilor electorale pentru unele categorii de cetăţeni. Spre exemplu persoanele hipoacuzice şi orbii, cărora nu le este asigurat 184 Alegerile noi şi alegerile repetate organizate în 2005 pentru ocuparea funcţiei de primar general al capitalei au fost considerate nevalabile din cauza că la ele au participat mai puţin de 1/3 din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

185 www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf 186 Legea nr. 248-XVI din 21.07.2006 187 Începînd cu alegerile din martie 2005, ştampila respectivă era aplicată pe fişa de însoţire a buletinului de identitate, fapt care, în opinia autorilor, a provocat nemultumirea unor anumite categorii de alegători şi a cauzat neprezentarea acestora la votare.

188 www.azi.md/news?ID=40080 189 Hotărârea CEC nr. 332 din 24.10.2006 190 www.alegeri.md/electoralcourier/20061025/

62

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova secretul votului. O soluţie pentru depăşirea situaţiei date ar fi publicarea unor buletine de vot speciale (cu caractere Brail). Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că persoanele hipoacuzice nu dispun de condiţii adecvate pentru a participa sau a se informa asupra dezbaterilor electorale, fapt ce poate fi considerat un obstacol semnificativ în vederea formării opiniei proprii şi exercitării dreptului electoral. În ambele cazuri putem vorbi despre discriminare.

O altă situaţie discriminatorie, însă mult mai gravă şi complexă, este situaţia alegătorilor din regiunea transnistreană a Moldovei. Cetăţenii din regiune sunt elementar şi definitiv lipsiţi de drepturile electorale, bazate pe pluritatea de opinii şi idei, libera exprimare, întruniri cu candidaţii, informare şi dezbateri libere. De asemenea, în mare parte, datorită situaţiei descrise, locuitorii regiunii transnistrene practic nu au posibilitate de a alege şi de a fi ales în condiţii libere, conform normelor naţionale şi internaţionale.

Astfel, trebuie subliniat faptul că în privinţa locuitorilor regiunii, în opinia noastră, pe parcusul ultimilor 15 ani sunt admise grave situaţii de încălcare a drepturilor electorale.

Autorităţile constituţionale au depus prea puţine eforturi în această perioadă în vederea respectării drepturilor constituţionale în regiune, inclusiv a drepturilor electorale.

7.1. Alegerile din Autonomia găgăuză Potrivit datelor unui sondaj,191 un loc important în topul evenimentelor anului 2006 a fost ocupat de alegerile başcanului Unităţii teritorial-administrative găgăuze (UTA Gagauz-Yeri), demonstrând că în Moldova, cu unele excepţii, se respectă şi se consolidează principiile autonomiei locale, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a supremaţiei legii.

Legea privind statutul juridic special al UTA Gagauz-Yeri192 prevede că Adunarea Populară adoptă legi a căror executare este obligatorie pe teritoriul autonomiei, inclusiv fixarea, organizarea şi efectuarea alegerilor. În acelaşi timp, art.60 al Constituţiei R.Moldova prevede că «Parlamentul este organul reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului», fapt ce demonstrează caracterul juridic contradictoriu al legilor adoptate de Adunarea Populară a autonomiei găgăuze.193 În acelaşi timp, experţii consideră că legislaţia electorală naţională a Moldovei a preluat anumite recomandări internaţionale în domeniu, iar cea a autonomiei găgăuze a evitat să o facă şi permite utilizarea Codului Electoral al RM doar în situaţii convenabile.194 În opinia observatorilor, modificările legislaţiei electorale cu privire la procedura de votare au fost efectuate pripit şi fără suportul informaţional adecvat, dovadă fiind pe de o parte - necunoaşterea procedurilor de votare de către alegători, pe de altă parte eliberarea de către birourile electorale a buletinelor de vot în lipsa documentelor ce ar justifica domiciliul (secţia nr.16 din Ceadîr-Lunga).195 191 Sondajul sociologic - monitoring anual în regim on-line «Bilanţul anului» iniţat de către Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii «OPINIA». La sondaj au participat 1088 persoane. www.opinia.md 192 Legea nr. 344-XIII din 23.12.1994 193 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-1-ro.pdf 194 www.azi.md/news?ID=41689 195 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-ladom-18-12-2006-ro.pdf

Retrospectiva anului 2006

63

Drepturile Omului în Moldova

7.1.1 Comportamentul autorităţilor în campania electorală A. Comportamentul autorităţilor centrale Din start remarcăm fenomenul (observat pe parcursul ultimilor ani) de implicare directă şi indirectă a şefului statului în campania electorală de partea formaţiunii politice, aflate la guvernare şi condusă de acesta.196 Unii concurenţi electorali au sesizat CEC asupra acestor încălcări, declarând că faptele prejudiciază grav procesul electoral şi imaginea Moldovei ca stat democratic.

Alegerile din autonomia găgăuză nu au constituit o excepţie în acest sens. Astfel, la 21.10.2006 preşedintele Voronin a efectuat o vizită la Comrat, unde s-a întîlnit cu membrii Comisiei electorale centrale din regiune.197 În cadrul acestei vizite el a declarat «raţională studierea oportunităţii suspendării, pe perioada campaniei electorale, a examinării litigiilor judiciare în care figurează concurenţii electorali».198 Mihail Formuzal, cel care ulterior a câştigat alegerile din regiunea găgăuză, l-a acuzat pe preşedintele ţării de agitatie electoră, bazată pe discriminare religioasă.199 Declaraţiile au fost calificate drept intenţie de provocare a unui conflict religios între locuitorii regiunii autonome.200 Totodată, constatăm faptul că declaraţiile contravin legislaţiei naţionale, inclusiv prevederilor Constitutiei şi tratatelor internaţionale la care Moldova este parte. În opinia noastră, în primul rând este vorba despre un act de discriminare.

B. Comportamentul autorităţilor locale Problema actualizării listelor electorale rămâne încă nesoluţionată şi trebuie de remarcat faptul că situaţia este caracteristică la nivel de ţară, nu doar în autonomia găgăuză.

Astfel, numărul alegătorilor care au votat pe liste suplimentare la alegerile din autonomia găgăuză în 2006 a fost de cca 8,4%.201 Chiar dacă societatea civilă a recomandat anterior respectarea legislaţiei în ceea ce priveşte actualizarea anuală a listelor,202 autorităţile locale nu au efectuat astfel de activităţi la începutul anului 2006, precum prevede legislaţia. De asemenea, CEC rămâne indiferentă faţă de aceste probleme şi nu intervine pentru a asigura respectarea acestor cerinţe.203 O altă problemă invocată în majoritatea rapoartelor organizaţiilor internaţionale, care au monitorizat scrutinele electorale în Moldova, rămâne cea a utilizării resurselor ad196 Contrar insistenţelor societăţii civile, V.Voronin nu a renunţat la funcţia de lider al Partidului Comuniştilor din Moldova nici după ce a fost reales în funcţia de preşedinte al ţării.

197 www.alegeri.md/electoralcourier/20061023/, 23.10.2006 198 Ca reacţie, preşedintele CEC din regiune, V.Caloşin, a declarat: membrii CEC nu pot interveni cu recomandări în acest sens, deoarece acest lucru ar putea fi calificat ca amestec în treburile justiţiei. Procuratura trebuie să decidă asupra oportunităţii suspendării dosarelor intentate candidaţilor, însă la Comisie nu a fost primită nici o sesizare din partea candidaţilor faţă de desfăşurarea campaniei electorale. Mihail Formuzal, unicul candidat împotriva căruia au fost intentate dosare penale, a declarat că procesele intentate nu au fost suspendate. www.alegeri.md/electoralcourier/20061023/ 199 Preşedintele Voronin a declarat următoarele «Formuzal nu poate fi ales în functia de başcan, deoarece este baptist, iar în ţara noastră 90% din populaţie este ortodoxă». www.azi.md/news?ID=41563 200 Ibidem 201 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-ladom-4-12-2006-ro.pdf 202 Vezi pag.40 din Raportul privind situaţia drepturilor omului în Moldova. Retrospectiva 2005

(http://www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf) 203 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-ladom-18-12-2006-ro.pdf

64

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova ministrative în scop electoral.204 Funcţionarii publici continuă utilizarea resurselor administrative pentru promovarea partidului din care fac parte şi a concurenţilor săi. Spre exemplu, directorul şcolii nr.20 din Ceadîr-Lunga a relatat că la 20.10.2006 profesorii au fost forţaţi, de către reprezentanţii administraţiei raionale, să participe în s.Baurci la o întrunire electorală cu Gheorghe Tabunşcic (candidat din partea partidului de guvernământ, la acel moment Başcan al autonomiei găgăuze). Profesorii au afirmat că transportul a fost oferit gratis, iar la întâlnire au fost prezenţi şi muncitori din s.Copceac.205 Obligarea angajaţilor instituţiilor bugetare să participe la întrunirile electorale cu concurenţii din partea puterii în timpul orelor de muncă şi utilizarea transportului de serviciu, practic a devenit normă pentru campaniile electorale din Moldova.

Administraţia Universităţii de Stat din Comrat neoficial a interzis studenţilor implicarea în activităţi cu caracter politic, inclusiv la observarea alegerilor, ceea ce reflectă o atmosferă tensionată de desfăşurare a alegerilor şi încălcarea drepturilor democratice privind libertatea de exprimare, libertatea gândirii şi libertatea de afiliere şi asociere, inclusiv politică.206 C. Comportamentul organelor de drept şi al altor structuri de stat Implicarea structurilor de forţă în campania electorală este o altă problemă veche şi nesoluţionată deocamdată în Moldova. În alegerile regionale din 2006 s-a contatat cu certitudiiine implicarea nejustificată a forţelor de ordine în procesul electoral.207 Spre exemplu, la 2 noiembrie în s.Baurci, Ceadâr-Lunga, poliţia l-a reţinut pe Axentie Terzi, căruia i-a fost interzis accesul la întâlnirea cu candidatul Tabunşcic. Fără a i se comunica motivele, Terzi a fost dus la secţia de poliţie (în prealabil i-a fost percheziţionat automobilul), fiind reţinut pentru 5 ore şi supus unui interogatoriu ilegal.208 Conform constatărilor OSCE, existenţa unor ordine ilegale a condus la faptul că unii colaboratori MAI au ignorat legislaţia naţională şi obligaţiunile lor de a apăra drepturile şi interesele cetăţenilor, indiferent de apartenenţa politică a acestora. Astfel, au fost înregistrate cazuri de depăşire a atribuţiilor de serviciu, cum ar fi distrugerea selectivă a materialelor cu caracter electoral, reţinerea şi maltratarea unor persoane implicate în campania electorală (inclusiv candidaţi electorali), efectuarea unor percheziţii la sediile concurenţilor electorali, totodată fiind înregistrate cazuri în care la întrunirile reprezentanţilor opoziţiei cu alegătorii au asistat poliţişti şi reprezentanţi ai SIS. Totodată, acestea au împiedicat desfăşurarea activităţilor electorale ale candidaţilor din opoziţie, iar confiscarea a 5.000 exemplare a unui ziar, care susţine un candidat de opoziţie, se face remarcată în acest context.209

204 205 206 207 208 209

www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-2-ro.pdf www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-1-ro.pdf www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-2-ro.pdf Ibidem www.azi.md/news?ID=41728 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-osce-4-12-2006-ro.pdf

Retrospectiva anului 2006

65

Drepturile Omului în Moldova

7.1.2 Competenţa şi comportamentul organelor electorale La 29.09.2006 Adunarea Populară a UTA Gagauz-Yeri a aprobat componenţa CEC din autonomie. Unii reprezentanţi ai opoziţiei au declarat că la desemnarea componenţei organului electoral au fost admise încălcări210 şi anume: lista membrilor CEC nu a fost adusă la cunoştinţa deputaţilor cu cel puţin 5 zile mai devreme; în componenta Comisiei nu au fost incluşi reprezentanţi ai tuturor zonelor din regiunea găgăuză şi ai celor din opoziţie, în schimb au participat membri ai Partidului Comuniştilor, ceea ce contravine legislaţiei.211 CEC nu a comentat asupra acestor fapte.

CEC a avut un comportament diferit faţă de concurenţii electorali. Astfel, în timpul înregistrării listelor, unor reprezentanţi ai concurenţilor le-a fost interzisă prezenţa la procesul de verificare, în timp ce candidatul partidului de guvernământ, împreună cu un reprezentant al său, a avut posibilitatea participării la această procedură.212 CEC din regiune nu a sancţionat sau avertizat încălcările permanente ale regulamentului de reflectare a campaniei electorale în presă. Experţii au sesizat în special fenomenul favorizării directe a Başkanului în exerciţiu la acel moment de către instituţiile de presă finanţate din buget, în defavoarea altor concurenţi.213 Acreditarea observatorilor provoacă uneori nemulţumirea organizaţiilor interesate în monitorizarea şi observarea scrutinelor electorale din Moldova. Astfel, de această dată CEC a eliberat acreditările pentru observatorii naţionali abia în dimineaţa alegerilor.

Ulterior, în procesul de înregistrare a acestora la secţiile de votare, s-a observat lipsa de coerenţă a CEC privind informarea prealabilă a birourilor electorale referitor la valabilitatea acreditărilor din cadrul primului tur de scrutin, principiu aplicat în mod firesc la alegerile anterioare. În general, funcţionarii electorali din autonomia găgăuză au demonstrat o atitudine rezervată faţă de observatori. În ziua alegerilor, fără probe şi indicatori verificabili, în baza unor zvonuri nejustificate, CEC a acuzat observatorii naţionali că desfăşoară acţiuni de partizanat politic, renunţând ulterior la ele în baza unor probe cu caracter juridic. Aceste acţiuni pripite puteau conduce la slăbirea procesului de monitorizare şi canalizarea observării pe probleme inexistente. La unele secţii de votare membrii biroului electoral au avut chiar comportament ostil faţă de observatori.214

7.1.3 Concurenţii electorali Nici unul dintre cei patru concurenţi electorali înregistraţi la CEC nu s-a conformat prevederilor legale ce ţin de indicarea în materialele de agitaţie electorală a denumirii tipografiei, datei şi tirajului editat, fapt ce indică lipsa de transparenţă la finanţarea campaniei electorale.215

210 211 212 213 214 215

www.alegeri.md/electoralcourier/20060929/ www.azi.md/news?ID=41245 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-1-ro.pdf www.azi.md/news?ID=41728 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-ladom-18-12-2006-ro.pdf www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-1-ro.pdf

66

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova Cazuri în care concurenţii electorali s-au folosit de resursele administrative au fost semnalate în repetate rânduri.216 Un alt fenomen negativ sesizat în scrutin a fost influenţarea alegătorilor prin diverse modalităţi (exemplu: în s.Gaidar majoritatea alegătorilor veneau la vot în stare de ebrietate, ulterior constatându-se că susţinătorii unui concurent ofereau alegătorilor băuturi alcoolice în schimbul promisiunii de a vota pentru un anume candidat. Situaţie similară de influenţare a alegătorilor de către susţinătorii concurentului respectiv a fost înregistrată şi în s.Chirsova).217 Nici de această dată nu au lipsit cazurile de transportare organizată a alegătorilor la secţiile de votare şi agitaţie electorală în ziua alegerilor. Nu a fost o excepţie şi neregulile devenite deja tradiţionale în Moldova: prezenţa poliţiştilor în interiorul secţiilor de votare, intrarea nemotivată în cabinele pentru vot secret a câte 2 persoane, etc.

7.1.4 Informarea alegătorilor Lipsa condiţiilor necesare unei reflectări corecte şi echilibrate a campaniei electorale afectează întregul sistem electoral din Moldova. Prezenţa şi activitatea mass-mediei libere în perioada electorală este foarte importantă nu doar pentru informarea alegătorilor, ci, în mod cert, şi pentru opţiunea finală a acestora. În perioada pre-electorală s-a constat fenomenul ce caracterizează Moldova pe parcursul mai multor ani: mass-media regională de stat intensifică susţinerea reprezentanţilor puterii,218 materialele fiind în exclusivitate pozitive şi optimiste. Deşi se încearcă dinamizarea campaniei electorale prin organizarea unor dezbateri publice în cadrul unor emisiuni în direct, trebuie menţionat faptul că unii concurenţi (în special reprezentanţii partidului de guvernământ) evită orice dezbatere în public. Astfel, alegătorii sunt lipsiţi de posibilitatea unei informări depline privind programele electorale şi calitatea acestora. Totodată, în regiunea găgăuză, în timpul dezbaterilor electorale a fost înregistrat semnal de emitere slab (calitate proastă). Conducerea Companiei publice Teleradio din regiune nu a putut oferi explicaţii pertinente în legătură cu pretinsele deficienţe tehnice.219 În acelaşi timp, posturile publice cu acoperire naţională au preferat o implicare pasivă în alegerile din autonomia găgăuză, cu excepţia ultimelor zile ale campaniei electorale, fiind difuzate cîteva ştiri care l-au favorizat indirect pe candidatul Partidului Comuniştilor din Moldova, aflat la guvernare.220 Ca urmare a demersurilor prezentate de către concurenţi şi subiecţii interesaţi, cu aproximativ o lună înaintea alegerilor, CEC din regiunea găgăuză a modificat Regulamentul despre reflectarea în mijloacele de informare în masă a campaniei electorale pentru alegerea başkanului. Astfel, a fost majorat timpul de antenă acordat candidaţilor, iar

216 www.alegeri.md/electoralcourier/20061106/ 217 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-ladom-18-12-2006-ro.pdf 218 Referindu-se la procesul de reflectare a campaniei electorale de către mass-media, reprezentantul API, Petru Macovei, a declarat că presa «a picat acest examen», pentru că au dat dovadă de partizanat şi parţialitate şi nu au reflectat echidistant campania, în majoritatea cazurilor, favorizând candidatura lui Tabunscic. Moldova Azi, 4.12.2006, www.azi.md 219 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-osce-4-12-2006-ro.pdf 220 Raport nr.5 asupra monitorizării mass-media în campania electorală, API

Retrospectiva anului 2006

67

Drepturile Omului în Moldova posturile publice radio şi TV au fost obligate săptămânal să ofere concurenţilor electorali cîte 20 de min. la televiziune şi 40 de min. la radio.221 Gradul de implicare în campania electorală a mediilor naţionale a fost mult mai redus, decît al celor regionale. În linii generale, remarcându-se tendinţa ziarelor de a promova imaginea pozitivă a unui anume candidat şi ignorarea celorlalţi.222 În presa scrisă locală campania electorală a fost reflectată preponderent de ziarele «Вести Гагаузии», «Знамя», «Настоящее Знамя» şi «Панорама». Ziarul «Знамя», finanţat din bugetul de stat şi care a favorizat candidatul puterii, pentru o anumită perioadă a fost tipărit în tiraj sporit. Tirajul oficial al ziarului este de 3800 exemplare, de facto însă fiind tirajate 6000.

Acestea au fost distribuite gratuit alegătorilor, ceea ce relevă condiţii inegale pentru toţi concurenţii electorali şi o reprezentare disproporţionată a acestora în mijloacele de informare în masă.223 Posturile de televiziune nu au oferit telespectatorilor emisiuni suficiente de dezbateri, educaţie sau publicitate electorală. Materialele de educaţie şi publicitate electorală au lipsit şi în majoritatea ziarelor din regiune. Doar postul public de radio a oferit alegătorilor emisiuni cu caracter educativ.224

7.1.5 Observarea şi monitorizarea alegerilor Scrutinul electoral din autonomia găgăuză a fost monitorizat de observatori interna­ ţionali, jurnalişti străini, precum şi de observatori locali independenţi. Societatea civilă, constituită într-o coaliţie naţională, a participat activ şi a contribuit la monitorizarea şi observarea procesului electoral.225 Constituirea şi activitatea acestei structuri a încurajat majoritatea concurenţilor electorali, determinându-i totodată să adopte un comportament adecvat normelor legale, iar autorităţile statului să respecte drepturile opoziţiei.

Una din cele mai accentuate probleme, identificate de către observatorii naţionali, în cadrul scrutinului a fost legată de evidenţa alegătorilor. Astfel, s-a constatat faptul că listele electorale nu au fost actualizate periodic şi au inclus persoane decedate sau care şi-au schimbat domiciliul, în timp ce unii alegători cu drept de vot nu au fost incluşi în aceste liste. În aşa mod, se explică una din principalele cauze ale numeroaselor sesizări şi plângeri de acest gen din partea alegătorilor, înregistrate în cadrul alegerilor precedente.226 Membrii Misiunii de monitorizare a OSCE au constat o serie de nereguli şi probleme în ziua scrutinului electoral, însă au concluzionat că implementarea procedurilor de 221 222 223 224 225

www.alegeri.md/electoralcourier/20061108/ Raportul nr.1 de monitorizare mass-media, API www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/report-ladom-2-ro.pdf Raportul nr.2 de monitorizare mass-media, API 3 organizaţii implicate în realizarea proiectului de monitorizare a alegerilor au desfăşurat un set de acţiuni: LADOM a efectuat monitorizarea pe termen lung şi scurt a desfăşurării campanie electorale şi a alegerilor propriu-zise în conformitate cu standardele OSCE; ADEPT a reflectat pe pagina web activitatea organelor electorale şi campaniile candidaţilor, şi a elaborat materiale cu caracter educativ, oferind asistenţă CEC la instruirea funcţionarilor electorali; API a monitorizat reflectarea campaniei electorale în mass-media publică.

226 Comunicat de presa, LADOM 18.12.2006

68

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova votare s-a îmbunătăţit în mod considerabil, în comparaţie cu alegerile anterioare din regiune.227 Aşdar, în concluzie - chiar dacă au fost înregistrate numeroase probleme, abuzuri şi nereguli, în opinia observatorilor naţionali şi internaţionali alegerile s-au desfăşurat în limita criteriilor şi condiţiilor necesare pentru validarea rezultatelor. Dacă ar fi să contabilizăm problemele, abuzurile sau fraudele electorale, care au marcat scrutinul din autonomia găgăuză în decembrie 2006, acestea ar fi următoarele: reflectarea părtinitoare şi selectivă a concurenţilor şi evenimentelor electorale în mass-media publică; hărţuirea opoziţiei de către poliţie şi alte structuri ale statului; intimidarea grupurilor independente ale societăţii civile; utilizarea resurselor administrative în scopuri electorale; impedimente de ordin administrativ la realizarea dreptului electoral; incompetenţa reprezentanţilor organelor electorale; lipsa condiţiilor egale pentru toţi concurenţii electorali, etc. Recomandările anterioare ale societăţii civile şi ale observatorilor au rămas, în mare parte, fără atenţia organelor electorale şi ale autorităţilor.

7.2. Alegerile în regiunea transnistreană Odată cu preluarea puterii prin mijloace violente, în Transnistria «autorităţile» locale au limitat dreptul rezidenţilor de a participa la un proces electoral civilizat şi democratic, menit să asigure transparent şi fără discriminare dreptul de a alege şi de a fi ales, care ar asigura schimbarea democratică şi paşnică a regimului.

La 17.09.2006 «autorităţile» regiunii au organizat desfăşurarea unui nou referendum228 cu privire la viitorul statut al regiunii.229 La prima vedere s-ar părea că este un exerciţiu şi un mecanism democratic, corect şi necesar pentru depăşirea situaţiei în care s-au pomenit locuitorii regiunii. În acest context, trebuie menţionat faptul că opinia publică, autorităţile constituţionale şi comunitatea internaţională nu au recunoscut nici de această dată legitimitatea «scrutinului», tocmai din cauza condiţiilor în care se desfăşoară evenimentele în această regiune. În lipsa unui control efectiv din partea unor autorităţi legitime sau a comunităţii internaţionale, în regiune timp de 15 ani s-a instaurat ilegal un regim bazat pe forţă, dictatură şi manipularea maselor. Populaţia nu are acces la informaţii şi în mare parte nu cunoaşte noile reguli şi valori democratice, bazate pe transparenţă, accesul la informaţie, pluralism politic, drepturile omului, etc. Mai mult ca atât, în condiţiile unei dure şi intense propagande (procedură numită în popor «spălarea creierilor»), a 227 www.e-democracy.md/files/elections/gagauzia2006/pr-osce-4-12-2006-ro.pdf 228 Anterior, numeroase astfel de «referendumuri» au mai fost organizate în regiune.

229 «... Dacă am admite că preconizatul referendum are măcar un dram de legitimitate, am constata că şi aceasta este subminată de modalitatea pregătirii scrutinului: a. întrebările expuse consultării sînt formulate în mod deliberat pentru a obţine răspunsuri echivoce; b. cu mai bine de o jumătate de an înaintea desfăşurării referendumului autorităţile transnistrene, susţinute de anumite cercuri din Federaţia Rusă, au recurs la falsuri cu implicarea, pentru prima oară, a unor organizaţii private din Occident, sperînd astfel să dea pondere justificării dreptul «poporului transnistrean» la autodeterminare, dar, în special, pentru a specula recentul caz al separării Muntenegrului de Serbia şi eventuala independenţă a Kosovo; c. autorităţile transnistrene au încălcat şi continuă să încalce în mod deliberat dreptul la discutarea liberă şi sub orice aspect a chestiunilor expuse votului în cadrul referendumului, aşa cum o cer normele general acceptate în domeniul de referinţă; d. pregătirile pentru referendum se desfăşoară pe fundalul unor explozii cu caracter dubios în transportul public din Transnistria, care au consecinţe tragice pentru cetăţeni ...» www.edemocracy.md/comments/political/

Retrospectiva anului 2006

69

Drepturile Omului în Moldova unor persecuţii şi a unui control total asupra populaţiei prin intermediul a numeroase structuri paramilitare, populaţia din regiune nu a luat parte la guvernarea ţării (Republica Moldova) şi nici a regiunii transnistrene. Practic, populaţia de aici a devenit ostatic al situaţiei, iar autorităţile constituţionale au preferat să tolereze comportamentul şi amestecul Federaţiei Ruse în afacerile unui alt subiect al dreptului internaţional – Republica Moldova. Datorită acestor circumstanţe, locuitorilor şi cetăţenilor Moldovei din regiunea transnistreană le sunt ignorate drepturile şi libertăţile fundamentale pe parcursul ultimilor 15 ani, aceştia fiind în acelaşi timp lipsiţi de exerciţiul democraţiei şi a pluralismului politic.

Dimpotrivă, populaţia este în rol de «masă pentru experimente» în vederea testării diverselor tehnologii electorale murdare (manipularea maselor şi inducerea în eroare a comunităţii internaţionale).230 În acelaşi timp, Asociaţia Barourilor Oraşului New York (ABCNY) a elaborat studiul «Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova», bazat pe documente, fapte şi circumstanţe reale, iar concluziile experţilor reflectă în mod clar doar încălcarea continuă şi inacceptabilă a drepturilor celor peste 500 mii persoane din regiune, dar şi sfidarea normelor dreptului internaţional. Concluziile ABCNY: a) Transnistria nu are dreptul la autodeterminare externă. Secesiunea fără acceptul autorităţilor constituţionale ale Moldovei nu este admisă de dreptul internaţional; b) regimul transnistrean poate fi tratat ca unul de facto, care are anumite drepturi şi obligaţii. Administrarea de către acest regim a proprietăţii publice din Transnistria în baza aceluiaşi drept internaţional trebuie tratată ca pe una din partea unui regim de ocupaţie, care poate doar folosi proprietatea în folosul populaţiei, dar nu poate dispune de ea, înstrăinînd-o. Adică, privatizarea sub auspiciile autorităţilor transnistrene este ilegală, iar companiile străine, participante la privatizarea din Transnistria trebuie să se aştepte la reclamaţii; c) Rusia, ca terţă forţă implicată în conflict, şi-a depăşit pretinsul statut de mediator şi garant, fiind implicată în susţinere militară, economică şi diplomatică făţişă a regimului separatist de pe teritoriul Moldovei.

Inclusiv din aceste considerente, opinia publică locală şi naţională consideră că în regiune nu pot fi recunoscute rezultatele unor astfel de scrutine. Organizarea unui referendum, în ceea ce priveşte opinia locuitorilor privind determinarea statutului regiunii, este imperios necesar, însă numai după respectarea unor condiţii minime, cum ar fi: diversificarea surselor de informaţii în regiune, organizarea unor dezbateri libere, inclusiv prin intermediul radio şi TV, libera circulaţie a informaţiilor, mărfurilor şi a persoanelor, garantarea exprimării libere a opiniilor, implementarea unor proiecte privind 230 E un lucru general recunoscut şi constatat de CEDO, că regimul separatist a apărut şi se menţine datorită suportului din afara Moldovei. Totuşi, autorităţile transnistrene şi susţinătorii externi ale acestora şi-au dorit o minimă legitimitate bazată pe invocarea dreptului internaţional. În acest scop s-a recurs la un fals. Istoria respectivă, cu recurgerea la falsuri şi utilizarea cu rea credinţă a numelor unor personalităţi notorii din lumea ştiinţifică pentru justificarea dreptului regiunii la autodeterminare externă, a fost descrisă detaliat în publicaţiile Jamestown Foundation şi The Economist. Ruşinoasa retragere a numelor «autorilor» studiului «State soverenity of Pridnetrovskaia Moldovaskaia Respublica (Pridnestrovie) under international law», publicat de către aşazisul Consiliu Internaţional pentru Instituţii Democratice şi Suveranitatea de Stat (ICDISS), care pretinde că este înregistrat în SUA, sub auspiciile pretinsului Grup de Contact al Forumului Euro-Atlantic Unit, refuzul instituţiilor respective de a răspunde la cele mai elementare întrebări despre statutul şi adresele lor, sînt doar cîteva elemente care deconspiră o reţea de falsificatori, producători de articole contrafăcute pentru a fi utilizate cu surle şi trîmbiţe de către maşina propagandistică transnistreană, în scopul de a justifica referendumul de desprindere de Moldova. www.e-democracy.md/comments/political/

70

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova promovarea culturii păcii, a toleranţei şi a dialogului civilizat, eliminarea prezenţei militare străine în regiune, etc. Perioada necesară pentru acest exerciţiu democratic, absolut necesar, trebuie să cuprindă cel puţin 3 ani. Abia atunci poate fi organizat un referendum pe ambele maluri ale Nistrului, în care populaţia să se expună în deplină cunoştinţă de cauză şi în condiţii de libertate asupra viitorului statut al regiunii. Trebuie de menţionat faptul că populaţia ţării nu poate accepta în secolul XXI aplicarea metodelor utilizate de Stalin şi Hitler în secolul precedent, prin care actorii internaţionali sau câţiva funcţionari, aleşi pentru o perioadă scurtă de timp, să decidă soarta regiunii, fără a informa şi consulta populaţia.

Pentru a completa argumentele şi afirmaţiile noastre, vom descrie scurt încălcările, fraudele şi problemele de ordin electoral, înregistrate de către Promo-Lex în 2006 în această regiune.

Trebuie menţionat faptul că în «campania electorală» au fost implicaţi copiii, care au fost obligaţi să distribuie materiale electorale în timpul orelor de stiudii.231 Totodată, atât angajaţii structurilor «oficiale», cât şi ai celor comerciale au fost ameninţaţi cu concedierea în cazul în care nu se vor prezenta la urnele de vot. Propaganda «electorală» a fost admisă exclusiv pentru argumentarea unei singure opţiuni, adică «pentru unirea cu Federaţia Rusă».232 Însăşi formularea întrebărilor pentru «referendum» au fost manipulative.233 Resursele administrative sunt utilizate intens la fiecare «scrutin» pentru a susţine poziţia regimului, fiind prezenţi în acest scop specialişti în tehnologii electorale din Rusia. Mai mult ca atât, finanţarea «referendumului» nu a fost transparentă şi nu se cunosc sursele de finanţare pentru organizarea unor evenimente fără precedent.

Scrutinul a fost însoţit de acţiuni menite să influenţeze opinia locuitorilor: perioada unor masive «injecţii» financiare şi ajutoare umanitare din Federaţia Rusă, acordarea rapidă a cetăţeniei ruseşti, promisiuni privind pensii şi asigurări sociale de la bugetul Kremlinului, vizite şi declaraţii ale oficililor ruşi, etc. În oraşe a fost livrată apă caldă numai 20 zile (în perioada electorală), fiind oprită imediat după votare. Proprietarii transportului public de pasageri au fost obligaţi să presteze muncă gratuită în ziua desfăşurării «referendumului», înregisrându-se cazuri de sancţionare a celor care s-au opus. Observarea «scrutinului» a fost efectuată de către persoane interesate234 din Federaţia Rusă,235 precum şi de către «observatori» din spaţiul ex-sovietic,236 în special din alte regiuni separatiste. În final, în mare parte experţii au afirmat că «referendumul» are 231 Situaţie sesizată în or.Dubăsari la 14.10.2006 232 Ideile privind reunificarea ţării pe cale paşnică şi democratică sunt persecutate în regiunea transnistreană, fiind în acelaşi timp catalogate drept «anti-statale», în timp ce ideile cu privire la «alipirea» regiunii la Rusia nu sunt considerate ilegale, în acelaşi timp fiind încurajate atât de către «autorităţile» transnistrene, cât şi de către oficiali din Duma Federaţiei Ruse. Locuitorii care nu împărtăşesc ideile regimului sunt consideraţi «duşmani ai republicii».

233 «...merită menţionat faptul că liderul separatist, Igor Smirnov, a declarat în mod public că formularea întrebărilor i-a fost sugerată de experţi din Federaţia Rusă, care i-au atras atenţia că legislaţia acesteia permite incorporarea în componenţa sa doar a unor state independente...» www.e-democracy.md/comments/political/ 234 Astfel, s-a aflat că fostul ministru transnistrean al justiţiei, Victor Balala, face partea din gruparea deputaţilor Dumei de Stat a Rusiei - Serghei Baburin şi Victor Alksnis. După demitere, Balala a devenit consilier al deputatului rus Baburin, iar pînă la demitere el a menajat interesele economice ale «patrioţilor ruşi», care îşi bazează afacerile pe «apărarea drepturilor compatrioţilor din spaţiul CSI». Anume Balala a facilitat implicarea grupării Baburin-Alksnis în calitatea de mediator în afacerea obscură legată de privatizarea la un preţ mult sub costul real al Centralei Electrice de la Cuciurgan. www.e-democracy.md/comments/political/ 235 Deseori, deputaţii ruşi ignoră autorităţile constituţionale ale R.Moldova şi participă activ la diverse acţiuni şi evenimente în regiune fără a se adresa sau obţine acordul autorităţilor constituţionale.

236 Opoziţia locală a afirmat despre parţialitatea observatorilor CIS-EMO, aducând argumente în acest sens. www.cip.nm.ru

Retrospectiva anului 2006

71

Drepturile Omului în Moldova menirea de a nu permite schimbarea regimului condus de cetăţeanul rus Igor Smirnov, care a uzurpat puterea prin mijloace violente la începutul anilor ’90. Ulterior aceste afirmaţii s-au adeverit, «referendumul» fiind considerat drept punct de pornire pentru «alegerile prezidenţiale». În decembrie 2006 au fost organizate alegerile «preşedintelui» regiunii. Pentru a patra oară consecutiv a fost «ales» în această «funcţie» cetăţeanul străin Igor Smirnov.

Acest «scrutin» s-a desfăşurat, de asemenea, cu grave abateri de la normele şi valorile democratice şi nu a fost recunoscut de către opinia publică naţională şi comunitatea internaţională. Este esenţial în acest sens faptul înregistrării cu întârziere (practic cu câteva zile înainte de desfăşurarea «alegerilor») a candidatului din partea opoziţiei. Andrei Safonov237 a fost înregistrat în cursa electorală prin decizie judecătorească, abia la 5.12.2006 pentru «scrutinul» din 10.12.2006, actele fiind depuse la 9.11.2006. «Instanţele de judecată» au respins cererea lui Safonov de anulare a rezultatelor.238 În orice caz alegerile s-au desfăşurat şi de această dată cu admiterea a numeroase încălcări, abuzuri şi fraude de ordin electoral.239 Alegerile din regiunea transnistreană nu au fost monitorizate de observatori internaţionali şi nu au fost considerate a fi nici libere, nici corecte.240 Recomandări: 1. Analizarea recomandărilor elaborate în 2005 şi 2006 de către instituţiile naţionale şi internaţionale de observare şi monitorizare a alegerilor şi luarea unor măsuri eficiente în vederea realizării acestora; 2. Organizarea şi desfăşurarea unor activităţi permanente de educare a funcţionarilor electorali; 3. Asigurea transparenţei procedurilor CEC, inclusiv în timpul verificării semnăturilor; sancţionarea celor care utilizează resursele administrative în scopuri electorale; publicarea neîntârziată în mass-media locală a documentelor CEC, precum şi modificarea timpului de difuzare a dezbaterilor cu caracter electoral; 4. Modificarea legislaţiei privind alegerea Guvernatorului autonomiei găgăuze, în conformitate cu prevederile Codului Electoral al Moldovei; 5. Asigurarea unor condiţii egale pentru toţi concurenţii electorali, actualizarea calitativă a listelor electorale şi combaterea fenomenului implicării organelor de forţă în procesul electoral; 6. Asigurarea unor condiţii nediscriminatorii pentru cetăţenii regiunii transnistrene şi respectarea drepturilor electorale.

237 Candidatura acestuia nu a fost admisă nici în 2001.

238 www.cip.nm.ru 239 În primul rînd, chiar unii dintre «părinţii fondatori» ai regimului separatist recunosc că în regiune nu există partide politice autentice, ci doar grupuri de interese care acţionează după cum le sugerează conjunctura. În al doilea rînd, conjunctura favorabilă sau nefavorabilă soluţionării conflictului transnistrean a fost şi rămîne a fi determinată preponderent de comportamentul autorităţilor Rusiei şi Ucrainei. Cert este că toate grupurile de interese din noua componenţă a «sovietului suprem» de la Tiraspol se poziţionează drept pro-ruseşti, lucru absolut firesc, ţinînd cont de faptul că însuşi regimul separatist a apărut şi s-a consolidat ca «cetate asediată», cu suportul militar, politic, diplomatic, economico-financiar direct al Rusiei şi din contul «bunăvoinţei» Ucrainei, care a permis tranzitul transnistrean comercial şi de altă natură, prin teritoriul său. www.e-democracy.md/comments/political/ 240 www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2006/78828.htm Raportul pe ţară asupra practicilor drepturilor omului, 2006

72

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

8.

Drepturile copilului

Ocrotirea de către stat şi societate a copilului, familiei şi maternităţii constituie în Moldova o preocupare politică, socială şi economică de prim ordin.241 Constatăm, însă, că aceasta deocamdată rămâne a fi doar o declaraţie irealizabilă. Din cauza finanţărilor insuficiente pentru domeniul protecţiei copiilor în 2006 drepturile copilului au rămas în mare parte afectate. În primul rând, în opinia noastră ar trebui majorate investiţiile în domeniile legate de apărarea drepturilor copiilor. Instituţia superioară de apărare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale este sistemul judecătoresc.

Din aceste considerente, dorim să ne expunem asupra următoarelor: potrivit informaţiei privind activitatea instanţelor judecătoreşti în 2006,242 Judecătoria Economică de circumscripţie şi Curtea de Apel Economică au avut în gestiune 8.359 cauze. Numai pentru judecarea cauzelor în prima instanţă judecătoriile economice au încasat taxa de stat în sumă de 16.498.647 lei. E de menţionat faptul că beneficiile respective la Bugetul ţării au fost aduse de numai 20 judecători de la aceste instanţe. Respectiv, putem afirma cu certitudine faptul că această instituţie judecătorească specializată este foarte importantă şi necesară. În continuare, să analizăm situaţia referitor la presupusa încălcare a drepturilor minorilor (spunem presupusa, deoarece nu ştim cu certitudine dacă drepturile minorilor au fost sau nu încălcate, cert este că pe rol în instanţele judecătoreşti sau aflat spre examinare cauze diverse, în care au fost implicaţi minorii sau implicit afectate interesele lor). Conform aceleeaşi surse, de către instanţele de judecată au fost examinate 1.296 cauze penale în privinţa minorilor. De către instanţele judecătoreşti au fost examinate 3090 cauze privind incasarea pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor, 1.327 cauze privind decăderea din drepturile părinteşti, 240 cauze privind înfierea copiilor şi 137 cauze privind recunoaşterea paternităţii. Astfel, în 2006 de către instanţele judecătoreşti au fost examinate 6.090 cauze în care sunt atinse drepturile sau interesele copiilor. Totodată, instanţele judecătoreşti au examinat 13.097 cauze privind desfacerea căsătoriei, la care nu se cunosc detalii privind situaţia copiilor, însă cu certitudine în cel puţin 50% din aceste cazuri drepturile şi interesele copiilor riscau a fi afectate. Taxele incasate de către stat pentru examinarea cauzelor legate de drepturile şi interesele copiilor, evident că sunt mult mai neînsemnate, în comparaţie cu cele incasate în rezultatul activităţii instanţelor judecătoreşti economice. Conform statisticii judiciare pentru 241 Preambul la Legea Republicii Moldova nr.338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului.

242 Buletinul Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova nr.2/2007.

Retrospectiva anului 2006

73

Drepturile Omului în Moldova cauzele civile au fost incasate taxe de stat în valoare de numai 56.18.433 lei, adică cu 10.880.214 lei mai puţin decît totalul incasărilor instanţelor economice. În acest context, întrebarea este de ce nu există în Moldova instanţe judecătoreşti specializate, care ar apăra drepturile şi interesele copiilor minori? Răspunsul poate fi doar bănuit - este ineficient, implică cheltuieli esenţiale243 şi nu aduce «profit» statului. Astfel, în opinia noastră, preambulul la Legea privind drepturile copilului nu este aplicabil, iar preocuparea economică a statului în acest sens nu este vizibilă.

Aceeaşi situaţie o observăm şi în alte domenii unde sunt, sau ar putea fi, afectate drepturile copiilor. De la naştere copilul are dreptul de a locui într-un mediu familial împreună cu părinţii săi, însă deja de mai mulţi ani se constată că sistemul de protecţie a drepturilor copilului este ineficient. Aceasta se datorează în primul rînd ignoranţei şi iresponsabilităţii părinţilor, respectiv ineficienţei organelor de stat în vederea promovării unei strategii efective în vederea redresării situaţiei.

Datorită situaţiei socio-economice din ţară, foarte multe persoane sunt nevoite să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Astfel, un număr mare de copii rămân fie sub supravegherea rudelor sau a persoanelor terţe, unele chiar fără supraveghere.

Numărul copiilor nesupravegheaţi creşte şi din contul unor părinţi iresponsabili. Deseori, o parte dintre copiii lipsiţi de supraveghere ajung la instituţiile rezidenţiale ale statului. Potrivit statisticilor, în Moldova sunt circa 12.000 copii instituţionalizaţi,244 dintre care numai cca 15% sunt orfani de ambii părinţi. Totodată, constatăm că statul nu face faţă, din punct de vedere financiar, problemelor privind întreţinerea acestor copii. Din cele cca 150 milioane lei, o mare parte sunt destinate pentru achitarea salariilor profesorilor şi a personalului instituţiilor rezidenţiale. Credem că este mai raţională o modificare a cadrului legislativ ce ţine de reglementarea problemei date, deoarece legislaţia imperfectă serveşte drept factor ce favorizează creşterea numărului de copii lipsiţi de mediul familial. Spre exemplu, în acest context putem menţiona sistemul organelor de protecţie a drepturilor copilului.

Conform prevederilor al.1 art.113 Codul Familiei, autorităţile tutelare sunt: a) autoritatea centrală pentru protecţia copilului.

La 10.02.2005 prin Hotărâre de Guvern245 a fost instituit Comitetul Naţional pentru Adop­ţii. Acestui Comitet i-a fost încredinţată funcţia de autoritate centrală pentru protecţia copilului. Peste 1,5 ani de activitate acest Comitet a fost declarat neconstituţional prin Hotărârea Curţii Constituţionale.246 b) organele executive ale administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul II. Acestea sunt: preşedinţii raioanelor, Primarul General de Chişinău, Başcanul UTA Gagauziei.247 243 Pentru modificarea legislaţiei existente, a sistemului judecătoresc, suplimentarea judecătorilor şi a personalului necesar, adică salarii, birouri, condiţii corespunzătoare, etc.

244 http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1171978428&archive=1172066716&start_from=&ucat=9& 245 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.162 din 10.02.2005 «Cu privire la instituirea Comitetului Naţional pentru Adopţii».

246 Hătărîrea Curţii Constituţionale nr.11 din 27.06.2006 «Pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.162 din 10 februarie 2005 «Cu privire la instituirea Comitetului Naţional pentru Adopţii».

247 Legea privind administraţia publică locală, art.1 şi art.5

74

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova c) autorităţile deliberative din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul I. Acestea sunt: consiliile locale ale satelor, comunelor, oraşelor, municipiilor (cu excepţia municipiului Chişinău).248 În continuare, al.2 art.113 Codul Familiei prevede că exercitarea funcţiilor autorităţii tutelare se pune pe seama: • direcţiilor (secţiilor) de învăţământ; • direcţiilor (secţiilor) de asistenţă socială referitor la copiii care se află în institu­ ţiile din subordinea acestora; • secretarilor consiliilor locale, în localităţile unde lipsesc direcţiile (secţiile) de învăţământ sau asistenţă socială.

Observăm că prevederile alin.1 şi al.2 art.113 din Codul Familiei sunt contradictorii. Mai mult ca atât, la moment al.1 art.113 Codul Familiei practic nici nu funcţionează şi este aplicat doar al.2. În acelaşi timp, chiar şi conţinutul alin.2 art.113 Codul Familiei este contradictoriu. Astfel, prima frază din acest aliniat stipulează că funcţia de autoritate tutelară este exercitată de direcţiile (secţiile) de învăţământ sau de asistenţă socială care sunt create în fiecare raion. Ele au o competenţă teritorială în fiecare localitate din teritoriul raionului.

Din aceste considerente, fraza a doua prin care funcţia de autoritate tutelară se exercită de către secretarii consiliilor locale, în localităţile unde lipsesc direcţiile (secţiile) expuse mai sus, nu are nici un sens şi nici logică fiindcă nu există raioane unde nu ar fi instituite direcţii (secţii) de învăţământ sau asistenţă socială. În acest fel, prevederile acestui articol desemnează practic doar o singură autoritate tutelară şi anume direcţiile (secţiile) de învăţământ sau asistenţă socială. În acest fel, prin conţinutul unui singur articol, care nu este formulat clar şi explicit se lasă dubii şi marje de interpretare foarte vaste, în special pentru reprezentanţii ministerelor de resort, care coordonează activitatea direcţiilor (secţiilor) indicate. Dar aceste marje de interpretare nu pot fi soluţionate decât prin modificarea legislaţiei existente.

Activitatea direcţiilor (secţiilor) de învăţământ şi asistenţă socială, în calitate de autoritate tutelară, prezintă multiple neclarităţi din punct de vedere al legalităţii acesteia şi din considerentul contradicţiei esenţiale între prevederile legale expuse mai sus şi Codul Civil. Astfel, în temeiul art.35 Cod Civil autorităţile tutelare sunt doar autorităţile administraţiei publice locale. În acest fel Codul Civil nici nu prevede instituirea unei autorităţi centrale privind protecţia copilului şi nu prevede încredinţarea exercitării funcţiei autorităţii tutelare direcţiilor (secţiilor) de învăţământ sau asistenţă socială. Noul Cod Civil, comparativ cu Codul Familiei, lasă această funcţie doar pe seama administraţiei publice locale. Cu toate acestea, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului249 are la rândul său şi el atribuţii de coordonare a activităţilor de tutelă şi curatelă şi de ocrotire a drepturilor copiilor orfani şi a celor rămaşi fără îngrijire părintească. Respectiv, prevederile acestui Regulament contravin de asemenea prevederilor legale stipulate în art.35 Cod Civil.

248 Idem 249 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1033 din 04.10.2005 «Cu privire la aprobarea Regulamentului Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului».

Retrospectiva anului 2006

75

Drepturile Omului în Moldova La acest capitol, mai putem menţiona şi faptul că activitatea direcţiilor raionale de învăţământ, în conformitate cu prevederile Regulamentului tip de activitate,250 contravin nu numai prevederilor art.35 Cod Civil, ci şi prevederilor alin.1 art.3 al Legii privind administraţia publică locală. Potrivit acestui Regulament-tip, Direcţia se subordonează administrativ şi ştiinţifico-didactic Ministerului Educaţiei, iar din punct de vedere al asigurării financiare şi materiale «se supune» (depinde de) Consiliului (administraţia publică locală). Aceasta înseamnă că administraţia publică locală doar finanţează activitatea acestei direcţii, pe când ea se subordonează de fapt administraţiei publice centrale, fapt ce contravine principiului autonomiei locale şi decentralizării serviciilor publice, garantat de alin.1 art.3 al Legii sus menţionate.

Observăm, deci, că apărarea drepturilor copilului este prerogativa diferitor organe şi instituţii, nefiind stabilită modalitatea clară de conlucrare şi/sau subordonare a acestora. Astfel, eficienţa activităţilor este redusă, iar un copil aflat în situaţie de risc, poate rămâne practic fără protecţia adecvată a statului.

Cu toate acestea, la moment funcţia de autoritate tutelară pe parcursul anului 2006 a fost exercitată de către direcţia raională de învăţământ şi parţial de secretarii consiliilor locale. Conform legislaţiei în vigoare251 altor organe sau persoane, decât autorităţilor tutelare, le sunt interzise activităţile de depistare şi de plasament a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească.

După informarea autorităţii tutelare despre cazul unui copil, al cărui drepturi ar putea fi încălcate, în decurs de 3 zile, autoritatea este obligată să efectueze un control al condiţiilor de trai ale copilului. Dacă informaţia privind lipsa îngrijirii din partea părinţilor se confirmă, autoritatea tutelară ia copilul la evidenţă şi asigură apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime printr-un plasament provizoriu, până la determinarea formei de protecţie adecvată. Însă legislaţia naţională nu prevede provizoratul tipurilor de plasament şi nici nu stabileşte durata acestora. Astfel, autorităţile tutelare, constatând încălcări ale drepturilor copilului, îl plasează în instituţii şi numai după aceasta întreprind măsuri pentru a alege o formă de plasament definitivă. Din aceste considerente, există peste 12.000 copii instituţionalizaţi a căror soartă şi statut nu este determinat. În cazul în care copilul este luat la evidenţă, autoritatea tutelară este obligată să comunice informaţia respectivă, în termen de 10 zile, autorităţii centrale pentru protecţia copilului, care de fapt nici nu există, deoarece Curtea Constituţională a declarat-o neconstituţională. Practic din acest moment (plasarea provizorie) legătura dintre constatarea lipsei grijii părinteşti pentru copil şi statutul său juridic se rupe. Conform prevederilor alin.1 art.115 Codul Familiei, copiii rămaşi fără ocrotire părintească pot fi plasaţi pentru îngrijire şi educaţie: a) adoptatorului sau soţilor adoptatori; b) sub tutelă (curatelă); 250 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1380 din 29.10.2002 «Pentru aprobarea Regulamentului-tip al direcţiei generale judeţene (municipale) de învăţămînt».

251 Alin.3 art.112 Codul Familiei.

76

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova c) în casele de copii de tip familial; d) în instituţiile de stat pentru copii orfani şi cei rămaşi fără ocrotire părintească, de orice tip (educative, de instruire, curative, de asistenţă socială), dacă nu exista alte posibilităţi.

Plasarea copiilor în astfel de instituţii trebuie să fie o ultimă soluţie şi doar în cazul în care nu există o altă posibilitate. Cu toate acestea, anume aceasta este metoda cea mai frecvent întâlnită şi se datorează faptului că statutul juridic al copiilor, lipsiţi de mediul familial, nu este stabilit cu certitudine de către autorităţile tutelare.

De asemenea, dorim să evidenţiem prevederile alin.3 art.115 Codul Familiei, conform cărora până la plasamentul copilului rămas fără ocrotire părintească, responsabilitatea este pusă pe seama autorităţii tutelare. În condiţiile actuale, odată cu plasarea în instituţii (chiar şi provizorie), responsabilitatea pentru acest copil este asumată de către conducerea instituţiei în cauză. Astfel autoritatea tutelară îşi declină responsabilităţile şi obligaţiunile privind apărarea drepturilor şi intereselor legitime al acestor copii pe seama conducerii instituţiei, căreia în virtutea prevederilor al.3 art.112 Codul Familiei îi este interzisă activitatea de plasament a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească. În acest mod conducerea instituţiei, chiar dacă poate şi vede oportunitatea alegerii unei alte forme de plasament (adopţie, tutelă, casa de tip familie), nu are nici un drept să o facă. Mai mult ca atât, existenţa şi finanţarea acestor instituţii este direct legată de numărul copiilor care se află în ele, astfel colaboratorii acestor instituţii nefiind interesaţi de micşorarea numărului de copii instituţionalizaţi. În atare situaţie ne întâlnim cu un cerc vicios, datorită căruia, afectaţi rămân în primul rând copiii.

Recomandări: 1. Instituirea judecătoriilor specializate, care ar examina cazurile în care sunt atinse interesele minorilor; 2. Aducerea în concordanţă a prevederilor Codului Civil, Codului Familiei şi Legii privind drepturile copilului în aşa fel încît să nu fie contradictorii sau să conţină specificări duplicitare; 3. Crearea unei autorităţi care să fie responsabilă de asigurarea şi respectarea drepturilor copiilor, indiferent de statutul lor.

Retrospectiva anului 2006

77

Drepturile Omului în Moldova

9.

Drepturile femeii

Conform prevederilor legislaţiei naţionale, cât şi a documentelor internaţionale, cetăţenii unui stat sunt egali în faţa Legii, fără deosebire de gen, rasă, naţionalitate, religie, etc. Reieşind din aceste acte normative, femeilor li se atribuie acelaşi rol în societate, asigurându-li-se posibilităţi de afirmare, educare şi dezvoltare în deplină egalitate socială cu bărbaţii. Persoanelor de sex feminin le este garantat dreptul de a ocupa orice funcţie sau loc de muncă, în raport cu pregătirea lor profesională. În realitate, aceste prevederi rămân a fi, în mare parte, declarative. În Moldova femeile continuă a fi supuse discriminărilor în toate domeniile de activitate umană, cum ar fi: angajarea la muncă, implicarea în politică, poziţiile din sistemul de drept, ocrotirea sănătăţii, şi nu în ultimul rând, în familie. În acest sens, vom caracteriza cele mai importante aspecte ce se referă la încălcarea drepturilor femeii: • Egalitatea genurilor; • Violenţa în familie; • Traficul de femei.

9.1. Egalitatea genurilor Egalitatea genurilor presupune că atât bărbaţii, cât şi femeile pot să-şi exercite, fără careva obstacole, un şir de drepturi cum ar fi: cele politice, civile, sociale, culturale, etc. În acest sens, Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, adoptată la 09.03.2006, are drept scop asigurarea exercitării egale a drepturilor pentru femei şi bărbaţi în sfera politică, economică, socială, culturală, ş.a., garantate de Constituţie, în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de discriminare după criteriul de gen.

La elaborarea «Raportului privind situaţia drepturilor omului din Republica Moldova, retrospectiva anului 2005», s-au evidenţiat, în sensul prezentei Legi, următoarele subcapitole: a). Egalitatea în domeniul public; b). Egalitatea în domeniul social-economic; c). Egalitatea în domeniul sănătăţii şi educaţiei.

A. Egalitatea în domeniul public – deşi există un anumit nivel de participare a femeilor în cadrul sistemului politic, femeile, în mare parte, nu ocupă poziţii cu o putere înaltă de luare a deciziilor. Numărul femeilor care ocupă funcţii în Parlament, Guvern, 78

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova diplomaţie, este departe de a fi egal cu cel al bărbaţilor. Conform culegerii «Femeile şi bărbaţii în Republica Moldova», întocmit de Biroul Naţional de Statistică (BNS), în cadrul administraţiei publice centrale şi locale peste 90 la sută din funcţiile administrative sunt ocupate de bărbaţi. Doar în Parlament şi eşalonul doi al funcţiilor din Guvern (viceminiştri) ponderea femeilor este de cca 20%, în timp ce în administraţia publică locală de nivelul doi (raioane) procentul reprezentării femeilor este de 3,1%, iar la nivelul întâi (oraşe, sate) - de 14,8%.252 B. Egalitatea în domeniul social-economic - datorită situaţiei social-economice din ţară, de regulă, patronii preferă să angajeze mai curînd bărbaţi, decât femei. Această tendinţă vine din nedorinţa angajatorului de a-şi îndeplini unele obligaţii ce se referă la achitarea concediului de maternitate, achitarea concediilor pe motiv de boală a copiilor minori, etc. În acelaşi timp, conform culegerii BNS, nivelul salariului oferit femeilor constituie cca 70% din mărimea salariului achitat bărbaţilor.253 Numărul femeilor neangajate în câmpul muncii, de asemenea, este în continuă creştere. În special femeile cu vârsta peste 40 ani sunt ignorate sau respinse de către majoritatea angajatorilor. Probabil, toate acestea au devenit fenomen din cauza că, atât în Codul Muncii, cât şi în alte legi, principiul general privind nediscriminarea nu este urmat şi de o normă care ar sancţiona încălcarea acestuia. Codul Penal al RM interzice discriminarea (art.176), însă opinia publică nu cunoaşte nici un caz penal intentat pe acest articol.

C. Egalitatea în domeniul sănătăţii şi educaţiei – la acest capitol putem menţiona că numărul impresionant de femei care lucrează în calitate de educator şi profesor pentru clasele primare, confirmă stereotipul potrivit căruia femeile sunt cele ce trebuie să îngrijească de copii, în timp ce adoptarea deciziilor importante în acest domeniu revine bărbaţilor. De asemenea, angajaţii din domeniul sănătăţii în mare parte sunt femei, însă în condiţiile atribuirii unor categorii pentru specialişti mai bine remuneraţi, femeile sunt subestimate.

Hărţuirea sexuală este o problemă tot mai frecventă pentru Moldova. Potrivit unui studiu, cca.34% din femeile chestionate percep hărţuirea sexuală ca o formă a violenţei sexuale, în timp ce 14% îi atribuie caracterul discriminării de gen. Cazuri de hărţuire sexuală există frecvent în relaţia profesor-student, medic-pacient şi şef-subaltern. Deşi fenomenul ia amploare, societatea nu cunoaşte cazuri de hărţuire sexuală examinate în instanţele de judecată sau de sancţionare a persoanelor vinovate.254 În concluzie, vom menţiona că, deşi în ultima vreme au apărut mai multe schimbări pozitive în ceea ce priveşte situaţia femeilor din Moldova, există încă o serie de neajunsuri şi anume: inegalitatea salariilor; şomajul în rândurile femeilor; traficul de fiinţe umane; aplicarea violenţei, etc.

252 www.e-democracy.md 253 Ibidem.

254 www.jurnal.md

Retrospectiva anului 2006

79

Drepturile Omului în Moldova Egalitatea genurilor în regiunea transnistreană nu este promovată. Spre exemplu, cca.

75% dintre şomerii înregistraţia la Oficiul Forţei de Muncă sunt femei, în timp ce angajatorii continuă să prefere angajarea bărbaţilor.255

9.2. Violenţa în familie În ultimul timp, violenţa în familie a căpătat proporţii considerabile. Potrivit specialiştilor, acest fenomen s-ar explica prin condiţiile în care se află societatea: declinul economic, şomajul, necunoaşterea de către femei a drepturilor lor, incapacitatea bărbaţilor de a-şi întreţine familiile. Toate aceste cauze distrug temeinicia relaţiilor familiale şi îi fac pe bărbaţi mai agresivi şi violenţi. «Violenţa împotriva femeii este, probabil, cea mai ruşinoasă încălcare a drepturilor omului şi probabil cea mai răspândită. Aceasta nu cunoaşte delimitări geografice, culturale sau financiare. Atât timp cât acest fenomen continuă, noi nu putem afirma că facem progrese reale spre egalitate, dezvoltare şi pace» (Kofi Annan, Secretar General al ONU). În 1993, Declaraţia ONU cu privire la Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor a definit violenţa împotriva femeilor ca «orice act de violenţă bazat pe diferenţa de sex care conduce, sau posibil să conducă, la vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţarea cu astfel de acţiuni, constrângerea forţată sau privaţiunea de libertate în viaţa publică sau privată». Violenţa împotriva femeilor înseamnă vătămarea corporală, psihologică şi spirituală, care poate împiedica femeile să devină participanţi cu drepturi depline în familie şi în societate. Declaraţia ONU stabileşte că violenţa împotriva femeilor este o «manifestare a relaţiilor istorice de distribuire a puterii între bărbaţi şi femei, care au condus la dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi» şi că «violenţa împotriva femeilor este un mecanism social crucial, în rezultatul căruia femeilor li se impune o poziţie de subordonare în comparaţie cu bărbaţii». În Moldova, persistă în prezent toate tipurile de violenţă în bază de gen: • violenţa fizică directă (maltratare, viol, etc.); • violenţa psihologică (privaţiune de libertate, hărţuire sexuală, etc.); • lipsirea de resurse necesare pentru menţinerea condiţiilor fizice şi psihice (pentru alimente, studii, mijloace materiale de existenţă, etc.); • considerarea femeii drept marfă (trafic de femei, prostituţie, etc.). În acest sens, în perioada 25 noiembrie - 10 decembrie 2006, în peste 150 de ţări, inclusiv şi în RM, s-a desfăşurat Campania «16 zile de acţiuni împotriva violenţei în bază de gen». Campania a avut scopul consolidării cunoştinţelor din domeniul violenţei domestice, violenţei în bază de gen şi a drepturilor omului, lupta contra tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor în concordanţă cu Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW), schimbarea atitudinilor şi comportamentului violent ale bărbaţilor şi femeilor, formarea culturii relaţiilor nonviolente între genuri, motivarea Guvernului/Parlamentului RM pentru schimbarea şi

255 www.n2.ru

80

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova dezvoltarea politicii, legislaţiei şi practicilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, etc.256 Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, în 2006, în urma conflictelor familiale, au fost săvârşite 50 infracţiuni (20 omor intenţionat şi 30 cazuri de leziune corporală gravă). Majoritatea crimelor au fost săvârşite de persoane aflate sub influenţa alcoolului sau cu dereglări psihice.257 Reieşind din situaţia de la acest capitol, în Moldova e o practică obişnuită ca o femeie intimidată şi ameninţată cu violenţa fizică de soţul său nu are posibilitate să ceară ajutor organelor de drept. Acestea intervin doar atunci când victima a fost agresată fizic.

Deseori ofiţerii de urmărire penală reproşează femeilor: «când vei fi maltratată, atunci să te adresezi...». Astfel, ameninţările soţului cu aplicarea violenţei fizice, de cele mai multe ori se realizează tocmai datorită inacţiunilor organelor de drept la cazurile de agresiune psihică. Totodată, trebuie să menţionăm faptul că violenţa în familie nu se limitează doar la aplicarea leziunilor, ci presupune şi violenţa verbală, sexuală, etc.

Se constată că în Moldova femeia nu este protejată, fiind în situaţia de a se apăra singură. De aceea, multe dintre femeile supuse violenţei domestice ajung să răspundă prin violenţă. Tendinţa din ultimii ani arată că în Penitenciarul de femei de la Rusca, r.Hânceşti, numărul acestor femei, care şi-au omorât soţii la disperare, se menţine constant. De aceea, pentru a preveni acest fenomen, Asociaţia «Refugiul Casa Mărioarei», cu sprijinul Misiunii OSCE în Moldova, a deschis o linie telefonică, la care pot apela femeile aflate într-o situaţie de criză şi suferă de violenţă în familie. Potrivit unor estimări, în cei trei ani de activitate a Centrului, mai bine de 5000 de femei au solicitat consultanţa juriştilor şi psihologilor de la acest centru.258 Vom constata, de asemenea, că unele femei sunt supuse pervesiunilor sexuale de către soţ, altele sunt traumatizate atât fizic, cât şi psihic. Poliţia de obicei califică victimele violenţei domestice ca «femei cu probleme de familie».

Deşi a fost adoptată Legea cu privire la combaterea şi prevenirea violenţei în familie, aceasta rămâne a fi doar un act declarativ. Lipseşte mecanismul implementării acesteia.259 Violenţa în familie nu este calificată drept infracţiune în mod direct, şi respectiv rămâne nesancţionată. Rezultatele acţiunilor violente pot fi sancţionate numai dacă se documentează în termen leziunile corporale şi, în dependenţă de gravitatea acestora, se aplică sancţiuni. Acestea de obicei sunt aplicate sub formă de amendă, care este achitată din bugetul familiei, sau cu arest administrativ. Odată cu reîntoarcea soţului în familie, acesta devine şi mai violent, deseori răzbunându-se. Este necesară o schimbare a atitudinii organelor de drept faţă de problemele violenţei domestice, iar pentru aceasta candidaţii pentru ocuparea posturilor în organele de drept ar trebui supuşi unui test psihologic privind atitudinea lor faţă de diferite probleme din societate, inclusiv faţă de drepturile femeii.

256 www.winrock.md 257 În prezent, în evidenţa poliţiei se află peste 5.300 de scandalagii familiali, 40.000 de persoane alcoolizate şi 10.200 de persoane cu dereglări psihice (www.timpul.md) 258 www.timpul.md 259 Ibidem

Retrospectiva anului 2006

81

Drepturile Omului în Moldova Conform unui sondaj realizat de Forul Organizaţiilor de Femei (FOF), majoritatea absolută a respondenţilor au recunoscut că există problema violenţei în familie. Peste 50% nu ştiau unde ar trebui să se adreseze victima. Peste 60% din victime nu ştiau unde pot solicita ajutor.260 Astfel, problema violenţei împotriva femeii rămâne a fi una extrem de actuală pentru ţara noastră, cu toate acestea ea este ignorată, practic, de întreaga societate. Menţionăm că aproximativ 44% din victime nu au mai solicitat ajutor organelor de drept, fiind convinse că este un lucru inutil.

Anume violenţa domestică, împreună cu sărăcia, este unul din principalele motive care determină femeile din Moldova să emigreze, transformându-se ulterior în victime ale traficului de fiinţe umane. În 2006 Asociaţia Avocaţilor Americani (ABA/CEELI) a elaborat un raport cu privire la instrumentul de evaluare a concordanţei dintre legislaţia şi practica Republicii Moldova cu obligaţiile sale prevăzute de Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei. În raport se menţionează că lipsa sensibilizării instanţelor judecătoreşti şi a organelor de drept în legătură cu problemele de gender sporeşte numărul de încălcări ale drepturilor omului în general, şi acest lucru se adevereşte în special în cazurile de violenţă faţă de femei.261

9.3. Traficul de femei Problema traficului cu fiinţe umane rămâne a fi actuală pentru Moldova, deşi sunt întreprinse mai multe acţiuni de contracarare a acestui fenomen. Sărăcia, şomajul, accesul liber la studii, violenţa în familie, accesul la sursele de informare, analfabetismul juridic elementar contribuie la favorizarea creşterii numărului victimelor traficului de femei. Cea mai gravă formă de abuz la care sunt expuse femeile migrante din Moldova rămâne traficul femeilor în scopul exploatării sexuale şi de muncă. Alături de alte state din regiune, Moldova a devenit ţară sursă de victime pentru reţelele de traficanţi.

Mii de femei din Moldova lucrează astăzi clandestin în Europa şi Rusia, fiind absolut neprotejate şi lipsite de orice sprijin din partea autorităţilor, fiind afectate nu doar femeile traficate dar şi familiile, copiii lor şi întreaga societate. Peste 5000 de femei din Moldova devin victime ale sclaviei sexuale în fiecare an, iar 25% din populaţia Moldovei (cca.1 milion de persoane) se află peste hotare la muncă. Victimele traficului sunt femei şi minori exploataţi în Orientul Mijlociu şi în unele state europene. În scurt timp, Moldova a devenit una dintre cele mai mari ţări-furnizoare de «carne vie» din Europa.262 Raportul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiune (OIM) plasează Moldova printre ţările în care comerţul cu fiinţe umane este cel mai răspândit în lume. Anual în Moldova sunt vânduţi în sclavie circa 60 mii de oameni.263 Cu toate acestea, Guvernul nu se conformează standardelor minime de eliminare a traficului, chiar dacă a înregistrat progrese în domeniul judiciar, accelerând investigaţiile şi condamnând mai mulţi traficanţi.

260 261 262 263

Ibidem www.amnesty.md www.deca-press.net/?cat=soc_and_civic&id=579&hl=abc%20news www.iom.md

82

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova Conform raportului de activitate al Procuraturii, pe parcursul anului 2006, au fost înregistrate 248 de cazuri de trafic de fiinţe umane, cu două cazuri mai mult decât în perioada anului 2005. Din numărul dosarelor intentate, instanţele de judecată au condamnat doar 16 inculpaţi pentru trafic de persoane şi 7 pentru trafic de copii, dintre care 13 au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate de la 2 la 16 ani (legislaţia Moldovei interzice toate tipurile de trafic şi prevede pedepse severe, de la 7 ani privaţiune de libertate până la închisoare pe viaţă).

De obicei femeile pleacă peste hotare pentru a se angaja la un serviciu, însă din lipsă de informare, cad în plasa celor ce le promit, de obicei, ajutor pentru a pleca (acoperirea cheltuielilor legate de perfectarea actelor, deschiderea vizei, angajarea la serviciu, etc).

Menţionăm, însă, că un număr şi mai mare de cazuri nu sunt cunoscute, înregistrate, şi examinate de organele de drept, astfel nu putem vorbi de o îmbunătăţire a situaţiei în acest sens, comparativ cu 2005. În context, vom menţiona că Moldova nu implementează Legea cu privire la protecţia martorilor (adoptată în 1998) şi că nu există un sistem de referinţă a victimelor. Într-o măsură mai mică Moldova este şi o ţară de tranzit a victimelor traficului de persoane. O importantă zonă de origine şi tranzit rămâne în continuare regiunea separatistă transnistreană, aflată în afara controlului Guvernului de la Chisinău.264 Totodată, situaţia din regiunea transnistreană la acest capitol este cel puţin la fel de dramatică. Ne putem doar imagina despre amploarea fenomenului ce ţine de traficul de persoane, în condiţiile în care autorităţile locale controlează şi manipulează societatea. În lipsa unei societăţi civile viabile, a unui control efectiv din partea unor structuri constituţionale legale şi a comunităţii internaţionale, a oportunităţilor de informare şi a unui teren transparent şi democratic, precum şi în condiţiile unei mentalităţi sovietice şi a crizei economice, politice şi sociale pronunţate, populaţia regiunii, lipsită de orice sprijin şi încredere, a devenit victima circumstanţelor geopolitice. Cu excepţia puţinelor mijloace de informare în masă de opoziţie, populaţia nu este informată (cu atât mai mult educată) despre situaţia reală la capitolul traficului de fiinţe umane, violenţa împotriva femeilor, egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Dimpotrivă, presa din regiune reflectă cazurile şi statistica negativă privind situaţia din restul teritoriului RM, utilizându-le doar pentru a manipula opinia publică, creând impresia unei diferenţe între cele 2 maluri ale Nistrului. În realitate, nici autorităţile constituţionale de la Chişinău, nici cele locale din regiune nu cunosc cifra reală a persoanelor aflate la muncă peste hotare. Respectiv, nu se cunoaşte amploarea reală a fenomenului şi nu se întreprind careva măsuri privind reabilitarea victimelor. Deşi economia naţională a fost relansată tocmai datorită sumelor enorme transferate de către «gasterbaiteri», statul nu prevede careva suport victimelor traficului de fiinţe umane.265 264 Raport al Departamentului de Stat SUA despre traficul de fiinţe umane. www.state.gov/g/tip 265 Statul ar trebui să prevadă suport financiar pentru necesităţile victimelor traficului de fiinţe umane, adică pentru reintegrarea lor socială, pentru tratament (cel puţin poliţa de asigurare), asistenţă medicală, asistenţă şi reabilitare psiho-socială, etc.

Retrospectiva anului 2006

83

Drepturile Omului în Moldova Recent, unele organizaţii neguvernamentale din regiune au iniţiat proiecte privind informarea şi educarea populaţiei privind problemele respective, precum şi consultarea victimelor, însă problema rămâne actuală pentru şters Moldova în general şi pentru regiunea transnistreană în special, deşi după intervenţiile societăţii civile, a autorităţilor şi a comunităţii internaţionale la contracararea traficului există careva tendinţe de ameliorare, oricum organizaţiile de profil identifică noi victime şi noi mecanisme de organizare a traficului de femei.

Recomandări: 1. Intensificarea şi eficientizarea activităţilor organelor de drept în ceea ce priveşte combaterea fenomenelor de violenţă domestică şi trafic de fiinţe umane;

2. Elaborarea unor programe educative pentru populaţie.

84

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

10. Drepturile deţinuţilor Examinând «Informaţia privind activitatea instanţelor judecătoreşti în 2006»,266 constatăm că au fost condamnate 12.434 persoane, adică cu 1.669 mai puţin decât în 2005.

La pedepse privative de libertate au fost condamnate 2.943 persoane, adică cu 372 mai puţin decât în 2005. În acelaşi timp, s-a constatat o creştere a numărului de minori condamnaţi la pedepse privative de libertate de la 224 la 227 persoane.

Astfel, în 2006 s-a observat tendinţa de micşorare a numărului de persoane condamnate cu aplicarea pedepselor privative de libertate şi, respectiv, creşterea numărului de persoane condamnate cu aplicarea pedepselor non-privative de libertate. Dacă aceste tendinţe se vor menţine şi în viitor, putem aştepta o scădere a numărului de persoane deţinute în instituţiile penitenciare, fapt care în opinia noastră va avea impact pozitiv asupra condiţiilor de detenţie.

Asociaţia Promo-Lex a elaborat şi publicat în 2006 «Raportul privind situaţia drepturilor omului în Moldova. Retrospectiva 2005».267 În acest context, urmează să atragem atenţia că la acest capitol au fost atestate şi careva aspecte pozitive. Astfel, studiind problemele din acest domeniu, am decis analizarea situaţiei deţinuţilor din Moldova după aceleaşi criterii: • Baza materială ; • Igiena personală ; • Alimentaţia ; • Asistenţa medicală ; • Contactul cu lumea exterioară ; • Informarea deţinuţilor ; • Reeducarea, şcolarizarea şi ridicarea nivelului cultural.

10.1. Baza materială În 2005 Promo-Lex a identificat numeroase probleme în ceea ce priveşte locurile de detenţie, specificînd totodată şi cauza acestora, care în opinia noastră rămâne a fi finanţarea insuficientă a sistemului penitenciar din Moldova. Pe parcursul anului 2006, în vederea realizării Concepţiei reformării sistemului penitenciar, Guvernul a alocat surse financiare în sumă de 2.826.000 lei pentru reconstrucţia a trei instituţii peniten266 Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.2/2007 267 http://www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf

Retrospectiva anului 2006

85

Drepturile Omului în Moldova ciare. Totodată, au fost alocate surse financiare pentru reparaţiile curente ale tuturor instituţiilor penitenciare din teritoriul controlat de către autorităţile constituţionale.

Departamentul Instituţiilor Penitenciare (DIP) şi-a diversificat activităţile în vederea ameliorării situaţiei existente. Astfel, a fost încheiat un acord cu Agenţia Elveţiană pentru dezvoltare şi cooperare, care a oferit pentru reabilitarea Penitenciarului nr.7 din Rusca suma de 8,5 milioane lei. Pe de altă parte, DIP şi-a asumat obligaţiunea de a contribui la revitalizarea instituţiei cu 1,5 mln. lei.268 Observăm că investiţia efectuată de către o Agenţie din străinătate într-o singură instituţie penitenciară depăşeşte de cca 3 ori investiţiile Guvernului în întreg sistemul penitenciar. Respectiv, în cazul în care statul nu este capabil să asigure finanţarea suficientă a sistemului, urmează a fi găsite soluţii de alternativă, inclusiv colaborarea cu investitorii şi finanţatorii străini.

Cu toate acestea, acţiunile întreprinse în acest domeniu rămîn a fi insuficiente. Condiţiile din instituţiile penitenciare din Moldova urmează a fi îmbunătăţite, iar baza tehnico-materială renovată. În majoritatea instituţiilor penitenciare, una din cele mai serioase probleme rămâne cea care se referă la supra-popularea spaţiului.269

10.2. Igiena personală Crearea unor condiţii decente de detenţie în instituţiile penitenciare este o obligaţie a statului. Din aceste considerente, instituţiile abilitate ale statului trebuie să acorde atenţie specială în vederea respectării igienei generale şi personale, întrucât condiţiile minime de igienă nu corespund standardelor. Spre exemplu, majoritatea celulelor de detenţie nu sunt asigurate cu blocuri sanitare, în special situaţia rămâne critică în izolatoarele de detenţie preventivă, unde nu au fost înregistrate schimbări pozitive. În general, situaţia din izolatoarele de detenţie preventivă, subordonate Ministerului Afacerilor Interne, este cea mai alarmantă. În aceste instituţii nu au fost deocamdată înlocuite totalmente platformele de scîndură cu paturi, conform cerinţelor Comitetului pentru Prevenirea Torturii. Vizitele de monitorizare, efectuate de către reprezentanţii Centrului pentru Drepturile Omului la instituţiile penitenciare pe parcursul anului 2006 au confirmat prezenţa acestor aspecte negative în instituţiile respective.

10.3. Alimentaţia Problema alimentaţiei în instituţiile penitenciare din Moldova rămâne la fel de acută şi actuală ca în anii precedenţi. Constatăm că în mediu, pe parcursul anului 2006, pentru alimentaţia zilnică a unui deţinut s-au cheltuit cca 4 lei. În majoritatea instituţiilor penitenciare deţinuţii servesc preponderent doar ceai, pâine, borş din legume şi terci, produsele alimentare din carne, peşte sau lactatele fiind provizionate, în mare parte, din contul rudelor condamnaţilor.

De asemenea, nu a suferit schimbări pozitive nici situaţia cu alimentarea persoanelor private de libertate în mun. Chişinău. Astfel, o parte din deţinuţii preventiv invocă fap268 http://www.flux.md/news/modb2cal.php?action=show&idu=15458&cat=Cotidian%20National&rub=Social 269 Avocatul Parlamentar nr.3 iulie-septembrie 2006.

86

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova tul că sunt aduşi pentru desfăşurarea acţiunilor de urmărire penală din izolatorul de detenţie al Comisariatului General de Poliţie sau Izolatorul de detenţie nr.13 din mun.

Chişinău la comisariatele sectoriale de poliţie sau instanţe de judecată.270 În acest fel ei beneficiază doar de dejunul de dimineaţa, ceai şi pâine. În aceste situaţii, prînzul nu le este servit nici în judecătorii şi nici în comisariatele de poliţie, deoarece aceste instituţii nu dispun de condiţii tehnice pentru a asigura hrana deţinuţilor. Respectiv, ei sunt aduşi înapoi în izolatoare doar seara şi beneficiază numai de cină, care constă din ceai, pâine şi un terci. Uneori, aceştia nu beneficiază nici măcar de cină şi asta se întâmplă dacă sunt aduşi în izolator după ce cina este deja servită. Din păcate, astfel de cazuri nu sunt atât de rare. Astfel, deţinuţii sunt privaţi de hrana de la prînz, unica masă servită cu produse mai consistente în meniul zilnic. Cu toate că responsabilii de la Izolatorul de detenţie preventivă nr.13 din Chişinău au emis un regulament prin care obligă aducerea deţinuţilor până la ora cinei, de foarte multe ori acesta este încălcat şi în consecinţă deţinuţii suferă de foame.

10.4. Asistenţa medicală În ultimii ani Moldova a fost condamnată la CEDO în numeroase cauze pentru încălcarea drepturilor omului. Printre acestea, s-au înregistrat cazuri în care autorităţile statului au fost recunoscute vinovate pentru neacordarea sau acordarea insuficientă de asistenţă medicală deţinuţilor. În mod logic, după condamnarea de către CEDO, statul urmează a întreprinde măsuri pentru corectarea situaţiei şi evitarea eventualelor condamnări în baza problemelor constatate. Însă, constatăm că Guvernul Moldovei nu face concluziile necesare şi nu întotdeauna contribuie la schimbarea situaţiei existente. Spre exemplu, în dosarele Şarban (pronunţat în 2005),271 Boicenco şi Holomiov (2006)272 vs Moldova, Curtea s-a expus vis-a-vis de acordarea asistenţei medicale relatând situaţia reală din penitenciare. În acelaşi timp, Curtea a opinat că «omisiunea de a asigura asistenţă medicală de bază reclamantului atunci când acesta, în mod clar, a necesitat-o şi a solicitat-o, la fel ca şi refuzul de a permite o asistenţă medicală specializată independentă, împreună cu alte forme de umilire, au constituit tratament degradant în sensul art. 3 al Convenţiei».273 Fără a intra în detaliile cazurilor şi necesitatea izolării persoanelor de societate, putem afirma cu certitudine că în unele cazuri distincte Guvernul nu a întreprins măsurile necesare în vederea asigurării dreptului la asistenţă medicală unor categorii de deţinuţi, chiar dacă în presă se vehiculează ideea unor deţineri pe motive politice. Este vorba de deţinerea fostului ministru Valeriu Pasat şi a unui locuitor al autonomiei găgăuze - Ivan Burgudji.274 Cel puţin, în aceste 2 cazuri statul nu a asigurat în deplină măsură asistenţa medicală în interirorul instituţiei, refuzînd nemotivat asistenţa medicală calitativă din afara instituţiilor penitenciare.

Rămîne a fi o problemă gravă şi finanţarea insuficientă a asistenţei medicale din cadrul instituţiilor penitenciare. În rezultat, se înregistrează noi cazuri de îmbolnăvire cu tu270 271

272 273 274

Cazul cetăţeanului Y din practica Promo-Lex. Vezi detalii la p.99 din Raportul privind situaţia drepturilor omului în Moldova. http://www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf Vezi capitolul cazurile împotriva Moldovei, pronunţate în 2006 din prezentul raport Cauza Şarban contra Moldovei nr.3456/05 para 90. http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2006/78828.htm

Retrospectiva anului 2006

87

Drepturile Omului în Moldova berculoză, fapt ce demonstrează că măsurile întreprinse în vederea contracarării acestei probleme sunt ineficiente, iar pentru eficientizare este nevoie, în primul rând, de majorarea finanţărilor de la Guvern.

O situaţie tot mai îngrijorătoare se constată în penitenciarele transnistrene, aflate sub controlul de facto al forţelor separatiste din Tiraspol. Condiţiile de detenţie în aceste penitenciare rămân nesigure, înregistrându-se cazuri de violenţă între deţinuţi şi funcţionarii penitenciarelor. Una din probleme invocate de către deţinuţi este asistenţa medicală neadecvată, inclusiv prin lipsa condiţiilor de prevenire a maladiilor contagioase. Astfel, persoanele infectate cu diverse boli contagioase sunt deţinute împreună cu persoanele sănătoase. La acest capitol putem menţiona cazul deţinutului A.,275 care în lipsa unei profilaxii sanitare elementare a fost infectat cu maladia HIV/SIDA într-un penitenciar din Tiraspol. Mai mult ca atît, pericolul de contaminare a altor persoane în cadrul acestui penitenciar încă mai persistă.

10.5. Contactul cu lumea exterioară Izolarea de restul societăţii a persoanelor culpabile este destul de convenţională. Astfel, această izolare nu presupune limitarea completă a contactelor între deţinuţi şi restul societăţii. Pentru a asigura contactul deţinuţilor cu societatea, familia şi rudele sunt prevăzute anumite garanţii acordate de legislaţia în vigoare. Problema a fost menţionată în raportul elaborat de către Promo-Lex pentru anul 2005 şi constatăm că aceasta rămâne valabilă şi pentru 2006. În primul rând, trebuie remarcat faptul că se observă o limitare a dreptului la convorbiri telefonice ale condamnaţilor prin simpla absenţă sau nefuncţionare a posturilor de telefoane publice în cadrul instituţiilor penitenciare. O altă problemă destul de gravă rămîne a fi ambiguitatea interpretării de către funcţionarii instituţiilor penitenciare a dreptului condamnaţilor la întrevederi cu rudele. Credem că aceste probleme vor fi soluţionate şi respectiv vor fi evitate în viitor, odată cu punerea în aplicare a Statutului executării pedepsei de către condamnaţi. Menţionăm că acest Statut a fost aprobat prin Hotărâre de Guvern la 26.05.2006, iar aplicarea lui în practică încă nu poate fi evaluată.

10.6. Informarea deţinuţilor În linii generale dreptul de informare al deţinuţilor poate fi clasificat sub 2 aspecte: 1). Informaţii legate de executarea pedepsei, şi 2). Informaţii care nu sunt legate de executarea pedepsei. În ceea ce priveşte informarea deţinuţilor cu privire la executarea pedepsei putem spune cu certitudine că probleme esenţiale la acest capitol nu sunt înregistrate. Odată cu privarea de libertate deţinutul este informat despre modalitatea de ispăşire a pedepsei, drepturile şi obligaţiile pe care le are în conformitate cu legislaţia în vigoare. Mai mult ca atît, în acest domeniu se observă şi includerea masivă a diverselor organizaţii 275 Caz din practica Promo-Lex

88

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova şi structuri preocupate cu drepturile deţinuţilor. Astfel, la 19.07.2006 a fost editat şi distribuit în toate penitenciarele ţării un ghid informativ «Drepturile şi obligaţiile deţinuţilor»,276 în care sunt specificate în linii generale toate drepturile persoanei private de libertate.

Anumite progrese sunt înregistrate şi la capitolul informării deţinuţilor asupra evenimentelor care nu sunt legate de executarea pedepsei. Astfel, la iniţiativa Departamentului Instituţii Penitenciare au fost înzestrate cu staţii radio unele instituţii penitenciare, care pînă în 2006 nu au avut astfel de dispozitive. Statutul executării pedepsei reglementează modul de utilizare a mijloacelor tele-radio în cadrul instituţiilor penitenciare.

O anumită problemă apare în cazul în care deţinuţii nu sunt de acord cu acţiunile întreprinse de către unele organe de stat, şi respectiv doresc contestarea acestora. În acest context este relevant cazul lui P.,277 deţinut într-un penitenciar din Moldova. Acesta nu a fost de acord cu decizia Procuraturii referitor la rezultatul examinării unei plîngeri legate de nerespectarea unor drepturi ale sale, şi respectiv a contestat această plîngere în temeiul art.313278 Cod Procedură Penală la judecătorul de instrucţie. Contrar prevederilor legale, această plîngere a fost examintă de către judecătorul de instrucţie în lipsa petiţionarului şi, respectiv, fără citarea acestuia. În mod evident rezultatul a fost unul previzibil şi contestaţia sa a fost respinsă. Trebuie menţionat faptul că nu este important faptul respingerii plîngerii, ci faptul că a fost examinată în lipsa petiţionarului, cu toate că în plîngere P. a solicitat prezentarea unor acte, care aveau drept scop informarea sa despre condiţiile de detenţie şi drepturile sale, insistând asupra prezenţei sale la proces. În această situaţie au fost lezate drepturile deţinutului P., cum ar fi dreptul la un proces echitabil, dreptul la un avocat, s.a.

10.7. Reeducarea, şcolarizarea şi ridicarea nivelului cultural Anumite evoluţii pozitive se observă şi la acest capitol pentru situaţia din penitenciarele din Moldova. Statutul privind executarea pedepsei prevede modalitatea de reeducare şi şcolarizare a deţinuţilor. Totodată, pentru a realiza acest obiectiv, în 2006 Departamentul Instituţii Penitenciare, în comun cu alţi parteneri, a organizat în cadrul instituţiilor penitenciare diverse manifestaţii socio-culturale, îndreptate spre a minimaliza efectele izolării acestor persoane de societate. De asemenea menţionăm organizarea diverselor manifestaţii culturale şi de divertisment în cadrul instituţiilor penitenciare.279 Cu toate acestea constatăm şi anumite dificultăţi în legătură cu instituirea regimurilor de resocializare a deţinuţilor.280 Chiar dacă această procedură este prevăzută de lege, pînă la momentul de faţă ea nu este aplicabilă. Respectiv organele puterii centrale trebuie să întreprindă măsuri în vederea redresării situaţiei exitente.

276 277 278 279 280

http://www.hr.un.md/news/57/ Caz din practica Promo-Lex Cod de procedură penală. Art.313 http://www.justice.gov.md/index.php?cid=191 Ibidem cazul lui P. din practica Promo-Lex

Retrospectiva anului 2006

89

Drepturile Omului în Moldova

11. Drepturile minorităţilor naţionale Problemele reprezentanţilor minorităţilor etnice practic rămân aceleaşi. Totuşi, în dreapta Nistrului toleranţa etnică este practic prezentă atât în instituţiile statului, cât şi în societate. În opinia noastră, situaţia la acest capitol nu a suferit schimbări majore în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2005.281 Cea mai gravă problemă rămâne faptul că majoritatea instrucţiunilor pentru utilizarea şi folosirea medicamentelor sunt în limba rusă. Deşi s-au înregistrat careva schimbări pozitive în acest sens, majoritatea medicamentelor nu conţin informaţii în limba oficială a statului.282 În regiunea transnistreană a Moldovei situaţia rămâne la fel de dificilă pentru etnicii majoritari. În regiune practic nu există emisiuni şi publicaţii în limba moldovenească/ română. Chiar dacă în regiune sunt declarate 3 limbi «oficiale», legile, spre exemplu, sunt publicate exclusiv în limba rusă, instanţele de judecată de asemenea examinează cazurile exclusiv în rusă, actele «oficiale» şi corespondenţa, la fel, este purtată în limba rusă. Şcolile moldoveneşti din regiune sunt în pericol din cauza condiţiilor şi a programului inadecvat, care este net inferior instituţiilor de învăţământ cu predare în limba rusă. Instituţiile de învăţământ superior şi mediu nu oferă practic posibilitate etnicilor moldoveni/români sau ucraineni din regiune de a studia în limba lor natală, cu excepţia unor facultăţi cu profil pedagogic.

Respectiv, reprezentanţii etniilor ne-ruse rămân discriminaţi, iar în 2006 autorităţile constituţionale nu au înregistrat careva progres în vederea soluţionării problemelor cetăţenilor din regiune. Opinia publică locală este de părere că grafia latină poate fi reintrodusă în regiune, acesta fiind un drept al populaţiei băştinaşe, însă regimul separatist continuă acţiunile sale ilegale.

281 Vezi Raportul privind situaţia drepturilor omului în Moldova, retrospectiva 2005 282 Ibidem. http://www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf

90

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova

12. Drepturile minorităţilor sexuale Chiar dacă în ultima perioadă în Moldova au avut loc unele schimbări în ceea ce priveşte asigurarea drepturilor minorităţilor sexuale, realitatea ne convinge că la acest capitol comportamentul autorităţilor şi al societăţii nu este deocamdată tolerant. Or, discriminarea unei categorii de cetăţeni aduce atingere imaginii ţării în contextul evoluării reformelor democratice şi respectării angajamentelor internaţionale asumate.

Legea Supremă a R. Moldova recunoaşte, că «demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate» (art.1) şi «respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului» (art.16). De asemenea, Constituţia garantează tuturor cetăţenilor R. Moldova drepturile şi libertăţile consfinţite în dreptul internaţional, iar statul recunoaşte egalitatea drepturilor şi libertăţilor, indiferent de criteriile enumerate în art.16, lista cărora de altfel nu este exhaustivă. În mare parte, problema nu ţine doar de cadrul legislativ naţional sau de convenţiile internaţionale privind drepturile omului la care a aderat Moldova, ci mai degrabă de stereotipurile şi de prejudecăţile membrilor societăţii. Diversele rapoarte guvernamentale şi ale societăţii civile despre cazurile de discriminare în baza orientării sexuale confirmă încă o data existenţa problemei în cauză.283 În continuare în Moldova se observă atitudinea negativă manifestată de către populaţie faţă de persoanele lesbiene, gay, bisexuale şi transexuale (în continuare LGTB).

Presiunile asupra autorităţilor vin din partea cetăţenilor şi a instituţiilor religioase, care se opun în special organizării marşurilor şi gay-paradelor, care sunt considerate nimic altceva decât acţiuni de promovare a unui mod de viaţă imoral. Deci, în general societatea este tolerantă, însă aceasta se opune acţiunilor de încurajare a fenomenului.

Astfel, membrii comunităţii LGBT din ţară continuă să înregistreze situaţii în care colaboratorii forţelor de ordine au demonstrat comportament intolerant faţă de aceştia.

Un exemplu convingător ar servi cazul de discriminare admis de către un colaborator al MAI care a invocat problema securităţii personale a gay-lor şi lesbienelor.284 Un alt incident a avut loc în timpul unui seminar organizat pentru colaboratorii poliţiei, în cadrul căruia un angajat al MAI a declarat în public că pentru el «legea fundamentală 283 Un exemplu în acest sens ar servi incidentul din mai 2006 la Galeria naţională Brâncuşi din Chişinău. Reprezentanţii «GenderDocM» (organizaţie preocupată de apărarea drepturilor minorităţilor sexuale) au încheiat un contract de desfăşurare a unui eveniment, dar în ziua convenită directorul galeriei a blocat intrarea în clădire. El a acuzat organizaţia de minciună şi inducere în eroare, menţionând că a fost ameninţat cu compromiterea reputaţiei sale, iar evenimentul va fi un haos şi o perversiune. În final, după 2 ore de negocieri, participanţii au putut intra în galerie.

284 www.ombudsman.md/Ses_avize/inv/67/

Retrospectiva anului 2006

91

Drepturile Omului în Moldova este Legea lui Dumnezeu, conform căreia homosexualitatea este un păcat, iar cel care îl comite, merită moartea». Acest caz demonstrează atitudinea negativă a membrilor societăţii faţă de această categorie de persoane.

Comportamentul colaboratorului organelor de poliţie în cadrul seminarului şi, respectiv, în timpul orelor de serviciu, sunt inadmisibile şi demne de a fi acuzate, deoarece persoana în cauza a participat la această întrunire în calitate de angajat al unei instituţii de stat. Prin urmare, este firesc că acţiunile lui au fost apreciate prin prisma funcţiei pe care o deţine în cadrul organelor de drept.

Conform Legii cu privire la poliţie, în activitatea sa, poliţia mizează pe respectarea personalităţii cetăţenilor, constituind un garant al demnităţii, drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Poliţia îi apără pe cetăţeni indiferent de situaţia lor socială, patrimonială, de apartenenţa naţională, de rasă, sex şi vârstă, de studii şi limbă, de atitudinea fata de religie, de convingerile politice şi de altă natură. Poliţia nu intervine în drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Pe lângă incidentul descris anterior, Centrul «GenderDoc-M» în 2006 a înregistrat şi alte cazuri de discriminare admise de către autorităţi: Ministerul Sănătăţii: au fost semnalate declaraţii şi comportament neprofesional al şefului Departament sexopatologie şi directorului Centrului Comunitar de Sănătate Mintală în timpul consultaţiilor unui pacient transgender, pe motiv că a furnizat informaţii greşite;285 cazuri de încălcare repetată a termenilor de prezentare a răspunsurilor la scrisori şi solicitări (30 zile); situaţii în care nu s-a aplicat sancţiuni pentru nerespectarea procedurilor de expediere a răspunsurilor la demersuri, pe motiv că acestea s-ar fi pierdut, ulterior scrisorile fiind expediate Ministerului Sănătăţii de mai multe ori.

Poliţia: a acţionat incorect şi opresiv cu depăşirea împuternicirilor sale prin imixtiunea în viaţa privată a unui cuplu de lesbiene;286 depăşirea împuternicirilor prin presiuni psihologice asupra unei persoane gay să semneze un document pe care nu dorea să-l semneze; refuzul de a asigura cu translator persoana chestionată, care nu cunoaşte limba oficială; depăşirea atribuţiilor prin forţarea unui grup de persoane, presupuse a fi gay, să se prezinte la sediul poliţiei, umilind şi glumind pe seama acestora; presiuni asupra preşedintelui organizaţiei «GenderDoc-M» şi chestionarea neadecvată ca reacţie la o scrisoare de protest parvenită de la o organizaţie religioasă; încercarea în mod 285 În ianuarie 2006, o beneficiară a «GenderDoc-M», care este transgender, s-a adresat sexopatologului principal al Ministerului Sănătăţii, director al Centrului Comunitar de Sănătate Mintală. Beneficiara s-a adresat pentru a obţine mai multă informaţie referitor la procedura de activitate a consiliului medical pentru a urma în consecinţă intervenţia de corecţie a sexului biologic. În cadrul discuţiei, specialistul a ignorat prenumele de gen feminin menţionat de către beneficiară şi a optat pentru adresarea cu prenumele de gen masculin indicat în buletinul de identitate; a calificat procesul de MTF (tranziţia de la masculin la feminin) drept «prostie»; a insistat ca beneficiara să se deschidă părinţilor fără ca să investigheze gradul de pregătire a beneficiarei pentru a face acest lucru; a sugerat beneficiarei de a face un curs de psihoterapie, cu scop de a o «ajuta» să «dispară această tendinţă»; a menţionat că beneficiara trebuie să aştepte pînă la «24-25 ani», pentru «a vedea dacă această tendinţă nu va dispărea». Acţiunile sexopatologului denotă dezinformare în aspectele transgender. Modul în care a fost tratată beneficiara se califică drept unul lipsit de respect pentru identitatea şi trăirile acesteia. http://www.gay.md/rom/story.php?sid=358 286 Părinţii unei persoane s-au adresat la poliţie cu o petiţie. Reprezentantul poliţiei punea întrebări de ce persoana nu locuieşte la adresa indicată în viza de reşedinţă, deşi aceasta, fiind majoră, poate alege independent locul de trai. Imediat ce poliţistul aflase detalii cu privire la conflictul iscat, şi-a ridicat tonul glasului şi a schimbat atitudinea, reproşând că nu ascultă părinţii. Doar menţionarea dreptului de a avea un avocat a amintit reprezentantului poliţiei obligaţiile sale profesionale. Până la acel moment a avut loc un interogatoriu cu privire la tipul de relaţii dintre cele două partenere, încălcând astfel dreptul constituţional la viaţă privată şi inviolabilitate. http://www.promolex.ong.md/docs/reports/Raport_2005_Drepturile_Omului_in_Moldova.pdf

92

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova ilegal de a obliga organizaţia Amnesty International Moldova (AIM) să nu folosească sigla «GenderDoc-M» în timpul unor acţiuni publice,287 precum şi exercitarea presiunilor asupra AIM prin declaraţii, că în cazul refuzului de a înlătura steagul în timpul demonstraţiilor. Primăria va fi informată şi rugată să ia în consideraţie acest fapt pe viitor la examinarea cererilor pentru desfăşurarea acţiunilor publice. Poliţia a retras protecţia forţelor de ordine odată cu refuzul organizatorilor de a utiliza drapelul «GenderDocM», punînd în pericol demonstranţii.

Preşedintele «GenderDoc-M», A.Marcicov, a relatat despre refuzul Primăriei de a autoriza marşul de solidaritate cu comunitatea LGBT din Moldova cu genericul «Susţinem legea antidiscriminare!».288 Reprezentanţi ai poliţiei municipale şi ai Primăriei, care făceau parte din comisia de autorizare, s-au arătat surprinşi de necesitatea organizării unui astfel de marş şi de faptul că minorităţile sexuale în Moldova continuă să fie discriminate, în ciuda faptului că în Planul Naţional de Acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru 2004-2008, adoptat de Parlament în 2004, cât şi în Planul de acţiuni RM-UE, sunt prevăzute acţiuni care trebuie întreprinse la nivel instituţional pentru a îmbunătăţi situaţia acestei categorii de cetăţeni.

Considerăm că autorităţile din Chişinău au încălcat dreptul la întruniri paşnice prin interzicerea Gay Pride-ului din mai 2006;289 interzicerea marşului tinerilor Toţi Egali/ Toţi Diferiţi – probabil din cauza participării la marş a organizaţiei comunităţii LGBT; interzicerea demonstraţiilor Amnesty International împotriva sentinţei cu moartea, pe motivul participării «GenderDoc-M» la aceasta; interzicerea protestului din 10 decembrie 2006 – Ziua Internaţională a Drepturilor Omului – împotriva deciziilor primăriei de interzicere a activităţilor comunităţii LGBT. Încălcări au fost prezente şi din partea Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Printre acestea pot fi menţionate acordul Ministerului cu decizia de a interzice marşul tinerilor; radierea tuturor referinţelor şi informaţiilor referitoare la organizaţia «GenderDoc-M» 287 Amnesty International Moldova, în parteneriat cu organizaţiile «Casa Marioarei», «GenderDoc-M şi «Winrock International», au desfăşurat la 31 august în Chişinău o acţiune publică autorizată, axată pe probleme de violenţă domestică la care sunt supuse femeile. Câţiva dintre ofiţerii de poliţie au înaintat pretenţii către organizatorii acţiunii şi au cerut sa fie scos drapelul organizaţiei «GenderDoc-M». Printre argumente, politistii au invocat că «GenderDoc-M» «lucrează cu reprezentanţii minorităţilor sexuale, propagă un astfel de mod de viaţă şi, respectiv, nu poate desfăşura orice activitate publică. www.azi.md/news?ID=40954 288 «Dorinţa noastră de a avea o lege antidiscriminare în Moldova nu este un capriciu, ci este o necesitate fără de care o societate normală nu poate exista». Comunitatea LGBT din Moldova pledează pentru a fi inclusă în sistemul de protecţie al acestei legi atunci cînd va fi adoptată şi speră autorităţile să fie mai deschise unui dialog, deşi atitudinea din 2006 a Primariei municipale, care nu a autorizat marşul de solidaritate în cadrul pride-ului, nu contribuie deloc la iniţierea unei discuţii constructive.

289 La 28 aprilie, în baza deciziei nr.417d, primarul interimar al Chişinăului a respins cererea «GenderDoc-M» de a organiza o demonstraţie publică în cadrul Festivalului Pride anual din Moldova, care a avut loc în perioada 5-7 mai. Primarul a justificat interdicţia, invocând «declaraţiile organizaţiilor religioase precum că acestea vor organiza acţiuni de protest în cazul în care «GenderDoc-M» va obţine permisiunea pentru organizarea demonstraţiei,» şi «reclamaţiile locuitorilor municipiului Chişinău». În refuzul oficial este invocat că motivul neautorizării desfăşurării întrunirii constă în «neadmiterea încălcării ordinii publice cu consecinţe grave pentru societate». În Dispoziţia nr.417-d din 28.04.2006 se menţionează: «În conformitate cu <...> demersurile organizaţiilor religioase privind protestele care vor fi organizate în cazul autorizării întrunirii declarate de către «GenderDocM», precum şi demersurile locuitorilor mun.Chişinău, înregistrate la Primărie, cît priveşte organizarea unor contramanifestări de protest <...> nu se autorizează desfăşurarea întrunirii sub formă de marş de solidaritate, declarată de către Centrul «GenderDocM» pentru 5.05.2006». www.gay.md/rom/story.php?sid=366

La fel ca şi în 2005, membrii consiliului municipal nu au dorit să ofere autorizaţie pentru desfăşurarea paradei. Aceştia erau convinşi că nu există o astfel de necesitate, şi că nu au auzit niciodată de vreo discriminare în baza orientării sexuale. Dar în acelaşi timp ei înşişi aduceau exemple revoltătoare de discriminare, afirmând că populaţia ţării «nu vă iubeşte», că la primărie au parvenit peste 200 scrisori de la cetăţenii «corecţi», după cum a menţionat unul dintre participanţii la şedinţă, cu cererea de a interzice parada, în caz contrar «nimeni nu garantează ordinea în faţa clădirii parlamentului»(www.gay.md/rom/story.php?sid=369). În mai 2005 primarul a interzis desfăşurarea unei demonstraţii similare. Cazul refuzului de a desfasura manifestarile organizatiei în 2005 a epuizat toate instanţele naţionale şi pe motiv de divergenţe în hotărâri a fost expediat spre examinare la CEDO.

Retrospectiva anului 2006

93

Drepturile Omului în Moldova de pe site-ul «Toti Diferiţi/Toţi Egali»290 imediat după festivalul din Căuşeni.291 Aceste încălcări sunt cu atât mai evidente, cu cât incidentele menţionate au avut loc în contextul participării Moldovei la Programul Consiliului Europei «Toţi Diferiţi / Toţi Egali», scopul de bază al căruia este combaterea discriminării de orice formă, program de care Ministerul este responsabil.

Merită menţionate şi alte încălcări depistate, cum ar fi utilizarea mijloacelor de transport administrative pentru distribuirea pliantelor şi fluturaşilor cu conţinut homofob.

Cu părere de rău şi justiţia este în situaţia de a încălca legea. Instanţele judecătoreşti au eşuat în apărarea şi susţinerea dreptului la libera asociere în cazurile demonstraţiilor AIM împotriva pedepsei cu moartea, pronunţând o decizie care justifică acţiunile ilegale ale primăriei de interzicere a manifestaţiilor. Într-un alt caz s-a limitat dreptul la prezentare a probelor (refuzul audierii martorului). Instanţele au avut un comportament opresiv şi nu au respectat termenul prevăzut pentru emiterea unei hotărâri (în loc de 3 zile, hotărârea cu privire la interzicerea manifestaţiilor Gay Pride a fost adoptată după 5 luni).

Factorii sociali nefavorabili (intoleranţa societăţii faţă de persoanele cu altă orientare sexuală decât majoritatea populaţiei şi apartenenţa acestora la un «grup de risc») explică abuzul de alcool şi tutun, stările de stres şi depresiile şi în consecinţă un procent înalt de persoane predispuse spre sinucidere. Evaluarea şi integrarea politicilor de sănătate a membrilor comunităţii LGBT sunt printre temele rapoartelor prezentate opiniei publice de către «GenderDoc-M» în 2006. Iar studiile realizate au demonstrat că aceştia au probleme grave de sănătate.

Membrii comunităţii nu beneficiază nici de servicii medicale corespunzătoare. În primul rând pentru că majoritatea lucrătorilor din sectorul medical nu cunosc necesităţile lor. Mai mult de jumătate dintre aceştia încă mai consideră homosexualitatea o boală.

După cum au afirmat înşişi medicii, motivul este că studierii acestui fenomen nu îi este acordată atenţie în instituţiile medicale din ţară. De exemplu, pentru viitorii medici de familie de la Universitatea de Medicină sunt prevăzute doar patru ore de sexologie unde aproape nu sunt studiate subiectele referitor la minorităţile sexuale. În acelaşi timp o mare parte din medici consideră că ei ar fi putut acorda ajutor profesional acestui grup social, dacă ar dispune de cunoştinţe adecvate.

Iată de ce scopul rapoartelor aduse la cunoştinţa opiniei publice nu este doar discutarea politicii promovate de Ministerul Sănătăţii în domeniul necesităţilor minorităţilor sexuale, ci şi propuneri concrete pe care reprezentanţii comunităţii LGBT intenţionează să le facă şi să le discute împreună cu specialiştii Guvernului, cu alţi responsabili de problemele sănătăţii mintale a populaţiei şi obţinerea unui beneficiu social concret prin oferirea serviciilor medicale pentru această categorie de persoane.292 În opinia comunităţii LGBT, problemele principale ţin de ridicarea nivelului de calificare al lucrătorilor medicali în acest domeniu şi faptul că în Moldova nu au existat şi 290 www.alldifferent-allequal.md 291 www.gay.md/rus/story.php?sid=542 292 www.gay.md/eng/story.php?sid=101

94

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova nu există servicii medicale specializate. Doar puţine dintre instituţiile medicale private oferă servicii, care, cu mari rezerve, ar putea fi considerate corespunzătoare necesităţilor comunităţii LGBT şi satisfăcătoare din punct de vedere al calităţii. În plus, şi acestea poartă, deseori, amprenta discriminării faţă de acest grup. În regiunea transnistreană a Republicii Moldova situaţia reprezentanţilor comunităţii LGBT nu este diferită. În 2006 Asociaţia «Gender-Ost», care încearcă să promoveze drepturile acestor categorii de persoane în regiune. În general, atitudinea societăţii şi a autorităţilor faţă de minorităţile sexuale nu este diferită de cea din restul teritoriului R.Moldova.

Concluzii: Toate incidentele prezentate mai sus demonstrează încă o dată opresiunea cu care se confruntă comunitatea LGBT în Moldova atât la exercitarea dreptului la libera asociere, dar şi în general, catalogarea ca fiind diferiţi întro societate plină de stereotipuri. În acelaşi timp este exclusă şi nu este acceptată, în primul rând, de statul care are obligaţia să garanteze siguranţa şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, deşi Moldova şi-a asumat obligaţii prin Planul Naţional de Acţiuni în domeniul drepturilor omului şi prin documentele internaţionale semnate.

O lege antidiscriminare care ar include categoria persoanelor LGBT printre alte grupuri social vulnerabile, declaraţii privind infracţiunile de ură şi cuvântările de ură; politici care să facă referinţe la domeniile sănătăţii (sănătatea mintală, reproductivă), educaţie, încadrare în câmpul muncii, etc., ar crea un cadru juridic pentru comunitatea LGBT să-şi exercite liber drepturile şi libertăţile, să participe la viaţa socială şi politică a Moldovei. De sigur acest cadru legislativ va micşora numărul incidentelor şi le va preveni pe viitor. Parlamentul moldovean în continuare are obligaţia să execute prevederile articolului Planului Naţional cu privire la adoptarea unei legislaţii antidiscriminatorii, precum şi desfăşurarea instruirilor şi seminarelor despre problemele LGBT pentru reprezentanţii poliţiei, juriştilor, judecătorilor, procurorilor.

Retrospectiva anului 2006

95

Drepturile Omului în Moldova

13. Dreptul la un proces echitabil «Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa».293 Această prevedere are la baza sa activitatea instanţelor, ce urmează să decidă înfăptuirea justiţiei. Pe parcursul ultimilor ani au fost întreprinse un şir de măsuri îndreptate spre reformarea sistemului judiciar, în vederea perfecţionării lui continue. Aceste acţiuni sunt binevenite odată ce puterea judecătorească este una dintre cele trei ramuri ale puterii de stat, respectiv, pierderea încrederii în această putere duce, în esenţă, la pierderea încrederii faţă de stat. În 2006 au fost înregistrate numeroase probleme, în special procedurale, care, în opinia noastră, duc la încălcarea dreptului la un proces echitabil. În contiuare dorim să remarcăm şi să evidenţiem cele mai frecvente şi serioase abateri din sistemul justiţiei naţionale, care în final prejudiciază credibilitatea şi imparţialitatea acestuia şi implicit pot finaliza cu noi condamnări ale Moldovei în faţa Curţii Europene.

Pe de altă parte, situaţia rămâne foarte dificilă şi complexă la acest capitol în regiunea transnistreană. Lipsa unui elementar control din partea societăţii civile, a unor autorităţi legale şi monitorizării din partea instituţiilor internaţionale, sistemul «judecătoresc» din regiune rămâne sub controlul şi influenţa regimului Smirnov. Judecătorii regiunii nu participă la careva cursuri de instruire, seminare sau training-uri organizate pe teritoriul ţării de către instituţiile abilitate ale statului, de ONG-urile specializate sau organizaţiile internaţionale din domeniu. În mare parte, nivelul de pregătire al judecătorilor din regiune rămâne foarte slab şi nu corespunde criteriilor necesare.294 În condiţiile unui regim de dictatură şi control absolut din partea unor autorităţi ilegale, sistemul judecătoresc din regiunea transnistreană a Moldovei rămâne o verigă docilă şi, în acelaşi timp, foarte importantă în ceea ce priveşte menţinerea stării de ocupaţie a acestui teritoriu. Locuitorii regiunii nu îşi pot exprima, spre exemplu, liber opţiunile politice, deoarece imediat vor fi acuzaţi de «subminarea statului».

293 Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art.6 294 În regiune până în 1992 existau numai judecătorii locale de primă instanţă. Astfel, fără experienţa şi pregătirea necesară, persoanele loiale regimului separatist au devenit judecători ai instanţelor superioare de la Tiraspol, gen «Curtea Supremă de Justiţie a Transnistriei».

96

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova Determinarea admisibilităţii probelor de către judecători. În general, situaţia la acest capitol este una relativ normală şi judecătorii nu refuză primirea spre examinare a probelor în şedinţele de judecată. Cu toate acestea, au fost constatate cazuri în care judecătorii au restrâns dreptul părţilor de a prezenta probe. Astfel de situaţii au fost înregistrate în unele dosare în care statul, sau un organ al său, este parte în proces. În acest context exte relevant cazul lui I.M.,295 învinuit de colaboratorii poliţiei rutiere de comiterea unei contravenţii administrative. Toate probele învinuirii, de altfel acumulate în perioada dezbaterilor judecătoreşti, adică cu mult timp după întocmirea nu doar a procesului verbal, ci, şi a Deciziei de sancţionare, le-au constituit depoziţiile colaboratorilor de poliţie. Depoziţiile martorilor (soţia şi o altă persoană ce se afla în automobil în momentul presupusului incident) au fost ignorate de către instanţa de judecată pe motiv că «un martor este rudă iar al doilea – subaltern», considerând depoziţiile lor subiective. În acest fel, instanţa a admis în calitate de probe depoziţiile colaboratorilor de poliţie, aflaţi în subordine directă, pentru argumentarea unui proces-verbal întocmit cu încălcarea procedurilor legale, pe de o parte, şi nu a admis în calitate de probe depoziţiile unor martori oculari, pe de altă parte. Important este faptul că astfel de cazuri nu sunt singulare, iar persoanele bănuite devin victimele «procedurilor» juridice şi birocratice îndelungate, indiferent de decizia finală a instanţelor de judecată.296 Acest fenomen are un scop ascuns – cel de a favoriza corupţia. Astfel, persoanele reţinute de poliţia rutieră, legal sau ilegal, preferă de obicei «soluţionarea» imediată a problemelor apărute.297 Nerespectarea de către organele de urmărire penală a prezumţiei nevinovăţiei. În prezentul document am menţionat deja că este binevenită publicarea mai multor cazuri ce ţin de corupţie, depăşirea atribuţiilor de serviciu, tortura aplicată de către reprezentanţii structurilor de stat, etc. pe pagina web a procuraturii, din considerentul că în acest mod creşte nivelul de transparenţă al activităţilor efectuate de către organele de drept. În acest context, considerăm că este imperios necesară o singură condiţie: declaraţiile sau comunicatele de presă trebuie să respecte principiul prezumţiei nevinovăţiei. Drept exemplu poate servi cazul poliţistului N., mediatizat pe pagina web a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, în care este identificat colaboratorul învinuit. Credem că publicarea numelor nu este necesară la această etapă a procedurilor legale, deoarece contravine principiului prezumţiei nevinovăţiei. În opinia noastră, în aceste circumstanţe autorităţile pot utiliza abrevieri.298 Astfel, se va descrie cazul şi esenţa acestuia, fapt care în mod firesc este necesar, dar în acelaşi timp se va păstra anonimatul bănuitului pînă la pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile. Considerăm că o atitudine similară este recomandabilă şi organelor de urmărire penală în 295 Caz din practica Promo-Lex. 296 I.M. a fost lipsit de dreptul de a conduce mijloacele de transport pentru o perioadă de 1 an. Deşi nu există încă o decizie definitivă în acest sens, I.M. deja pentru o perioadă de 6 luni nu îşi poate exercita acest drept.

297 Drept dovadă acestor afirmaţii poate servi procedura şi modalitatea de întocmire a proceselor-verbale de către poliţia rutieră. Şoferii «contravenienţi» sunt rugaţi, uneori forţaţi, să urce în automobilul Poliţiei Rutiere, unde se întocmeşte procesul-verbal fiind astfel încălcat principiul elementar al publicităţii, fapt ce contribuie la creşeterea fenomenului corupţiei în rândul colaboratorilor Poliţiei Rutiere. Conform art.236 CCA RM, publicitatea examinării cazurilor cu privire la conravenţiile administrative are rol educativ şi preventiv. Însă, în realitate, toate acestea se reduc la zero deoarece «contravenientul» este invitat întrun spaţiu închis (autoturismul Poliţiei Rutiere), unde i se explică modalitatea de examinare a cazului, de regulă foarte îndelungată. Respectiv, ultimul este încurajat să recurgă la acţiuni ilegale de «soluţionare» imediată a situaţiei.

298 Spre exemplu I.P. pentru Ion Petrescu

Retrospectiva anului 2006

97

Drepturile Omului în Moldova ceea ce priveşte anunţarea autorilor unor infracţiuni, deoarece în mijloacele mass-media, în special emisiunile de ştiri televizate, deseori sunt difuzate imagini cu identitatea persoanei, care la momentul respectiv nu este decât în calitate de bănuit sau învinuit în comiterea infracţiunii.

Responsabilitatea judecătorilor faţă de asigurarea executării acţiunii. La acest capitol dorim să menţionăm o încălcare pe larg răspîndită în cadrul examinării pricinilor civile. Ne referim, în primul rând, la modalitatea examinării de către instanţele de judecată a cererilor ce ţin de soluţionarea problemei de asigurare a acţiunii. Este relevant cazul cet.C.S.,299 care în cuprinsul cererii de chemare în judecată a solicitat, printre altele, suspendarea executării hotărîrii contestate de el. La nenumăratele sale solicitări verbale din cadrul şedinţelor de judecată, instanţa a examinat acest capăt de cerere şi a decis suspendarea executării hotărîrii contestate abia peste 6 luni de la data pornirii procesului. Este de menţionat faptul că, în conformitate cu prevederile art.177 CPC, această cerere urma a fi soluţionată în ziua depunerii cererii de chemare în judecată, adică cu 6 luni mai devreme. Chiar dacă în acest caz nu au fost înregistrate careva efecte financiare, legate de examinarea tardivă a cererii, în alte dosare au fost înregistrate situaţii în care datorită neexaminării cererii de asigurare a acţiunii în termenul stabilit de lege, executarea hotărîrii instanţei de judecată a devenit imposibilă.

Situaţia din regiune la capitolul executarea deciziilor judecătoreşti rămâne dificilă.

Dacă pe malul drept al Nistrului autorităţile constituţionale au fost nevoite să promoveze reforme pentru eficientizarea sistemului ca rezultat al numeroaselor condamnări la CEDO pentru neexecutarea deciziilor judecătoreşti irevocabile, atunci în regiunea de est a ţării situaţia a rămas practic nemodificată. Chiar dacă una dintre părţi are câştig de cauză în instanţele de judecată locale, acestea nu sunt în mare parte executate.

Nimeni nu este responsabil pentru situaţia respectivă şi astfel se recurg la o serie de acţiuni, menite să reducă la zero efectele unei hotărâri judecătoreşti.300 Respectarea termenelor rezonabile de examinare a cauzelor, continuă să rămână o serioasă problemă pentru sistemul judecătoresc din Moldova. Evident că noţiunea de «termen rezonabil» este una complexă care depinde de numeroase aspecte şi circumstanţe, necesare pentru examinarea obiectivă a unei cauze. Această prerogativă revine în mod exclusiv judecătorului şi este foarte greu de apreciat rezonabilitatea termenului. Totuşi, în opinia noastră, majoritatea plângerilor formulate de către părţile la dosare sunt justificate, deoarece de multe ori durata examinării cauzelor este în mod evident exagerată. În acest sens, drept exemplu poate servi cazul lui T.P.301 în care un litigiu de muncă este examinat deja pe parcursul a 4 ani de zile, în timp ce legislaţia prevede, examinarea unor astfel de cazuri, în cel mult 30 zile. Evident că acest caz nu este unic şi, în concluzie, putem afirma că dacă termenul este depăşit atât de mult pentru situaţiile strict reglementate, atunci situaţia este mult mai gravă pentru cauzele 299 Caz din practica Promo-Lex 300 « ... Restabilită de Judecătoria Slobozia, care a obligat întreprinderea să achite acesteia 3000 ruble ca compensare pentru prejudiciu moral. Directorul a restabilit-o pe d-na Goncear T.M. în funcţie şi imediat a trimis-o în concediu neplătit. Nu se grăbeşte să-i plătească compensaţia. Speră în anularea hotărîrii Judecătoriei Slobozia de către Curtea Supremă a RMN, la care s-a adresat cu cererea de apel. Pe frizerul Grigorovici G.G. «din acelaşi motiv» au concediat-o «din propria dorinţă…»

www.cip.nm.ru 301 Caz din practica Promo-Lex

98

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova în care termenul de examinare rămâne la discreţia judecătorilor. Unica scuză a acestora poate fi numărul deosebit de mare al dosarelor aflate pe rol, însă, în opinia noastră, aceasta nu poate fi un motiv plauzibil pentru autorităţile statului, care au obligaţiunea de a asigura funcţionarea normală a sistemului judecătoresc, inclusiv prin majorarea numărului de judecători.

Dacă problema termenului rezonabil de examinare a cauzelor rămâne una foarte serioasă pentru sistemul judecătoresc naţional, chiar şi în condiţiile în care judecătorii au fost familiarizaţi cu standardele de aplicare a normelor europene, atunci este uşor de intuit starea reală din «sistemul judecătoresc transnistrean».302 Lipsiţi de orice responsabilitate, fiind sub protecţia regimului şi ascunzându-se în spatele statutului politic al regiunii,303 judecătorii oricum încearcă să evite cazurile complexe.304 Astfel, de obicei dosarele «complicate» sunt transmise de la un judecător la altul sau de la o «instanţă» la alta.305 Evident că neexeaminarea într-un termen rezonabil a cauzelor penale afectează cel mai mult drepturile persoanelor reţinute. Astfel, în regiune au fost înregistrate cazuri în care persoanele bănuite s-au aflat în detenţie cca 5 ani, perioadă în care dosarele lor se examinau de către «instanţele de judecată».

Totodată, caracterul public al şedinţelor de judecată este una din componentele de bază pentru a asigura un proces echitabil. Din experienţa noastră, afirmăm că nici transparenţa şedinţelor judecătoreşti nu este asigurată în regiune.306 Beneficiari ai Promo-Lex, au afirmat că unii judecători adoptă un comportament agresiv la adresa persoanelor aflate în sala de judecată, interzic prezenţa acestora sau nu admit reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale pentru apărarea drepturilor omului.

Independenţa şi imparţialitatea instanţelor în Moldova rămâne în centrul atenţiei opiniei publice naţionale şi internaţionale. În acest sens, trebuie specificat faptul că noţiunea de «instanţă» este una destul de relativă. În linii mari «instanţa» este organul care ia decizia pe un anumit caz, chiar dacă nu este vorba despre instanţă de judecată.307 La momentul actual, în acest sens suntem într-o situaţie destul de ambiguă.

Conform Hotărîrii CEDO în cauza Zilberberg vs Moldova, Înalta Curte a constatat că acuzaţiile administrative aduse petiţionarului «cumulativ determină caracterul penal al «acuzaţiilor» aduse reclamantului». În această ordine de idei şi conducîndu-ne de modalitatea de examinare a cazurilor la această instituţie în baza precedentului ju302 «Nerecunoaşterea republicii complică, uneori chiar şi exclude aplicarea apărării juridice internaţionale. Simplu spus, verdictele judecătorilor transnistreni sunt practic imposibil de a fi atacate la curtea internaţională. Cu toate acestea, pe teritoriul Transnistriei nu pot fi aplicate dispoziţiile instanţelor internaţionale. Aceste acţiuni sunt determinate prin acorduri internaţionale, pe care statele nerecunoscute nu le au şi nici nu le pot avea». www.cip.nm.ru, materialul - «Ваша честь» (fără cinste).

303 Un judecător din Transnistria a declarat unui beneficiar al Promo-Lex următoarele: «niciodată şi nimeni nu ne va putea trage la răspundere pentru acţiunile noastre, deoarece suntem într-un stat inexistent, care aşteaptă recunoaşterea internaţională. Oricum, vă place sau nu – noi suntem cei care fac legea în acest teritoriu. Trebuie să vă conformaţi sau să plecaţi de aici. O altă opţiune pentru Dvs nu poate exista». Judecătorul a făcut aluzie la dosarul Ilaşcu ş.a. vs Rusia şi Moldova.

304 «Nici un verdict la dosarele cu participarea mea nu a fost bazat pe lege. Subliniez – nici unul! Numai unde nu m-am adresat pentru a demonstra aceasta. Şi, se pare că nu sunt unic. Ca răspuns – apărare solidară de nepătruns» www.cip.nm.ru, materialul - «Ваша честь» (fără cinste).

305 Ibidem, cazul lui V.K. (pensionar şi invalid de 84 ani), examinat de 5 ori în prima instanţă şi de 5 ori la «Curtea Supremă» pe parcursul a 6 ani de zile.

306 Spre exemplu cazul lui Maxim Belinski, descris în capitolul 1.5 Dreptul la libera ciruclaţie, din prezentul Raport.

307 Spre exemplu, ne putem referim la examinarea cazurilor administrative de către organele abilitate, altele decît cele judecătoreşti.

Retrospectiva anului 2006

99

Drepturile Omului în Moldova diciar, putem conchide că o mare parte din abaterile de la lege, sancţionate conform Codului cu privire la Contravenţiile Administrative (CCA), poartă caracter penal. Astfel, examinarea numeroaselor contravenţii administrative era necesară conform legislaţiei procesual penale. În acelaşi timp, există situaţii308 în care deciziile în cauze administrative sunt adoptate de către diverse organe sau comisii, şi nu de către instanţele judecătoreşti. Mai mult ca atât, în situaţiile în care deciziile sunt luate de către superiorii sau colegii celor care au perfectat actele acuzatorii, de obicei rezultatul examinărilor şi caracterul deciziilor este previzibil. Reieşind din experienţa juriştilor noştri, considerăm că aceste comisii în esenţă nu pot fi independente şi imparţiale, iar examinarea acestor cauze trebuie efectuată, în mod exclusiv, de către instanţele de judecată. În acelaşi timp, «instanţele de judecată» din regiunea transnistreană continuă să se afle în afara cadrului juridic naţional. În opinia noastră, nici nu poate fi vorba despre independenţa şi impaţialitatea judecătorilor acestor «instanţe». Acest lucru a fost confirmat de numeroase cazuri reflectate în presa locală de opoziţie, precum şi de situaţiile comunicate de către locuitorii regiunii juriştilor Promo-Lex în cadrul asistenţei oferite pe parcursul anului 2006. În primul rând, trebuie remarcat faptul că în regiune funcţionează perfect sistemul numit «dreptul telefonic». Funcţionarii influenţează direct şi indirect «deciziile judecătoreşti».309 În acelaşi timp, populaţia percepe negativ anume judecătorii, fapt demonstrat de un număr tot mai mare de persoane, care depun plângeri împotriva acţiunilor «instanţelor» de judecată şi a comportamentului judecătorilor.

Dreptul la un recurs efectiv este un drept mai rar încălcat într-un stat democratic. Din cauza problemelor legate de situaţia din regiunea transnistreană a Moldovei, PromoLex înregistrează tot mai multe cazuri de ignorare a acestui drept cetăţenilor ţării şi locuitorilor regiunii. Considerăm că majoritatea locuitorilor acestei regiuni sunt lipsiţi de acest drept fundamental, întrucât refuzul examinării plângerilor şi a cererilor lor, adresate autorităţilor constituţionale, a devenit fenomen. Adresându-se, cu diverse probleme de ordin juridic, în vederea protejării drepturilor şi intereselor lor constituţionale, cetăţenii Moldovei, locuitori ai regiunii transnistrene de regulă primesc un singur răspuns: «organele de drept nu deţin controlul asupra teritoriului de est, respectiv organele de drept şi instituţiile statului nu pot interveni». Astfel, această categorie de persoane nu beneficiază de remediile juridice fundamentale, garantate tuturor cetăţenilor ţării, fiind lipsite de posibilitatea apărării drepturilor. Considerăm că Guvernul trebuie să elaboreze o politică foarte clară în ceea ce priveşte implicarea structurilor statului în procesul de promovare şi respectare a drepturilor omului în această regiune şi să prevadă o modalitate eficientă de apărare a lor.

Credem că lipsa unui recurs efectiv pentru locuitorii regiunii transnistrene reprezintă principalul aspect negativ. De fiecare dată când drepturile omului sunt violate în regiune, victimele nu dispun de posibilitatea deplină de a face uz de un recurs intern 308 Spre exemplu, contravenţiile administrative ce ţin de încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere sunt examinate de o presupusă Comisie Administrativă, în care activează colegi sau superiori ai celor care au întocmit procesele-verbale.

309 În urma unor intervenţii şi presiuni din partea demnitarului Y., judecătorii au emis numeroase decizii contradictorii şi vădit ilegale.

Caz comunicat Asociaţiei Promo-Lex de către X, ruda unei victime decedate.

100

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova eficient. Autorităţile constituţionale neagă orice obligaţie pozitivă în vederea apărării drepturilor în regiune, iar cele locale separatiste nu sunt legal constituite, fiind lipsite de imparţialitate şi competenţa profesională adecvată. În acelaşi timp, circumstanţele mediului socio-politic şi juridic din regiune motivează locuitorii să se conformeze situaţiei. Astfel, fiindu-i sustras mijlocul de transport Z., în mod firesc, s-a adresat «organelor de drept» (miliţiei locale), care au «recomandat» victimei să achite hoţilor suma de 1000 dolari SUA în vederea recuperării automobilului.

Infracţunea nici măcar nu a fost înregistrată. De asemenea, sunt înregistrate tot mai multe cazuri de spargere şi jefuire a imobilelor, în special, proprietarii cărora lipsesc, fiind plecaţi la muncă peste hotare. Organele de drept de cele mai multe ori nu reacţionează.310 Dreptul de a beneficia de o anchetă a cazurilor de tortură. Anterior, am făcut deja trimitere la cazul aplicării tratamentelor degradante în privinţa membrilor Asociaţiei «Hyde Park».311 Referindu-ne la aspectul problemei privind anchetarea acestui caz, credem că faza «pre-anchetă», aplicată de către procuratură, nu poate fi interpretată drept o anchetă efectivă. Eficienţa procedurilor prejudiciare în cazul verificării prezenţei unei infracţiuni este foarte redusă, deoarece nu sunt audiate toate persoanele implicate. Nu putem vorbi despre obiectivitatea examinării cazului de către o instituţie (Procuratura sect.Buiucani, mun.Chişinău, în cazul nostru) dacă unul din colaboratorii acestui organ este direct implicat. Mai mult ca atît, toată această fază prejudiciară este ineficientă, iar legalitatea acţiunilor organelor de resort este examinată unilateral de către judecătorul de instrucţie, fără ascultarea martorilor şi prin simpla verificare a acţiunilor întreprinse de organul de urmărire penală. În opinia noastră, pornirea urmăririi penale este necesară în fiecare caz în care plîngerea persoanei conţine semnele constitutive ale infracţiunii. În acelaşi timp, numai după desfăşurarea unei anchete complete şi obiective poate fi decisă punerea sub învinuire sau clasarea (încetarea) cauzei penale.

310 Cazuri comunicate Asociaţiei Promo-Lex 311 Deţinuţi în condiţii inumane în penitenciar pe parcursul a peste 40 ore, lipsiţi de hrană, apă şi condiţii minime de igienă personală.

Retrospectiva anului 2006

101

Drepturile Omului în Moldova

Cazurile împotriva Moldovei la CEDO, Hotărârile emise în 2006

În 2006 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a emis 18 hotărâri, constatânduse faptul că unele drepturi, prevăzute în Convenţia Europeană, au fost încălcate de către autorităţile R.Moldova. Chiar dacă anterior Moldova a mai fost recunoscută responsabilă pentru încălcarea drepturilor omului, fiind obligată să achite doar în 2006 suma totală de 311.368 Euro (prejudicii materiale şi morale, costuri şi cheltuieli), situaţia nu a înregistrat evoluţii pozitive remarcabile în vederea lichidării lacunelor juridice şi a problemelor care conduc la încălcarea frecventă şi evidentă a drepturilor omului. În continuare prezentăm hotărârile Curţii Europene pe cazurile în care a fost examinat fondul cauzei.

1. 14.02.2006 - PARTIDUL POPULAR CREŞTIN DEMOCRAT vs MOLDOVA (cererea nr.28793/02). În 2002 Ministerul Justiţiei a suspendat activitatea PPCD pentru o perioadă de timp, ca urmare a desfăşurării unor întruniri paşnice în perioada 18.01.2002 - 08.02.2002, la care au participat şi minori. Primăria mun.Chişinău nu a autorizat întrunirile. Curtea a constatat încălcarea art.11 din Convenţie (libertatea de întrunire), deoarece suspendarea activităţii PPCD nu a fost relevantă. Curtea nu a considerat necesar de a examina separat faptul dacă a avut loc o violare a art.10 (dreptul la libera exprimare) odată ce s-a expus asupra art.11 din Convenţie, fiind acordată o recompensă de 4.000 Euro în calitate de costuri şi cheltuieli.

2. 21.03.2006 - JOSAN vs MOLDOVA (nr.37431/02). În 2001 dna Josan a obţinut o decizie judecătorească favorabilă, Consiliul local Hagimus, r.Căuşeni, fiind obligat la plata unei despăgubiri în valoare de 155.868 lei pentru demolarea unei proprietăţi.

Hotărârea a devenit definitivă prin decizia Curţii de Apel la 11.07.2002. Procurorul General a depus o cerere de recurs în anulare împotriva deciziei definitive, iar Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia şi a remis la rejudecare cauza. Prin Hotărârea CEDO s-a constatat violarea art.6 §1 (securitatea raporturilor juridice) şi a art.1 al Protocolului nr.1 (protecţia proprietăţii), acordându-se prejudicii materiale în sumă de 16.000 Euro, prejudicii morale 2.000 Euro şi 1.250 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

3. 21.03.2006 - LUPĂCESCU ş.a. vs MOLDOVA (nr.3417/02 ş.a.). 8 persoane au reclamat imposibilitatea executării unor hotărâri judiciare, pronunţate în 2001 împotriva autorităţilor statului. S-a constatat violarea art.6 §1 (termen rezonabil) şi art.1 Protocolul nr.1 (protecţia proprietăţii) - neexecutarea a 15 hotărâri judecătoreşti executorii privind plata unor sume de bani de către autorităţile de stat. Curtea a dispus achitarea 102

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova prejudiciilor materiale în mărime de 2.188,64 Euro, prejudicii morale - 9.000 Euro şi 1.500 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

4. 04.04.2006 - CORSACOV vs MOLDOVA (nr.18944/02). În 1998, la vârsta de 17 ani reclamantul a fost arestat sub acuzaţia de furt. El s-a plâns de faptul că reprezentanţii au avut un comportament ostil, aplicând împotriva lui forţa fizică, care au continuat şi în incinta secţiei de poliţie, în vederea determinării la autodenunţ. În urma examenului medical s-a stabilit că reclamantului i-au fost aplicate diverse lovituri. Mama reclamantului a depus o plângere împotriva abuzurilor săvârşite de către colaboratorii poliţiei. Ulterior, în repetate rânduri, reclamantul a fost internat în spital cu diagnoza surditate de percepţie brusc instalată. Până în 2002 cercetarea penală împotriva colaboratorilor poliţiei a fost încetată în repetate rânduri. După declararea cererii ca admisibilă de către CEDO la 7.11.2005 Procurorul General a dispus reînceperea procedurii penale împotriva petiţionarului. CEDO a recunoscut violarea art.3 (interzicerea torturii) prin maltratarea unui minor de către poliţie (internarea îndelungată a reclamantului, pierderea parţială a auzului şi acordarea gradului II de invaliditate constituie tortură); violarea art.3 (investigarea plângerilor cu privire la maltratare) - plângerea cu privire la maltratare a fost examinată mai mult de 3 ani; violarea art.13 (dreptul la un recurs efectiv) combinat cu art.3 - nu au fost identificate persoanele vinovate de aplicarea torturii, iar conform Codului Civil reclamantul poate pretinde compensaţii doar pentru acţiuni ilegale. Curtea a dispus achitarea sumei de 20.000 Euro prejudicii morale şi 1.000 Euro costuri şi cheltuieli.

5. 25.04.2006 - MACOVEI ş.a. vs MOLDOVA (nr.19253/03 ş.a.). 6 reclamanţi au obţinut o decizie finală definitivă în 2001 şi 2002, prin care compania ASITO a fost obligată să achite pensiile stabilite conform unor contracte încheiate cu reclamanţii. Procurorul General a depus un demers în interesul legii la Curtea Supremă de Justiţie, care a admis recursul în favoarea ASITO. Curtea, examinând cauza, a recunoscut violarea art.6 §1 (securitatea raporturilor juridice) şi a art.1 Protocol nr.1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) - lipsirea de efecte a hotărârilor judecătoreşti irevocabile privind obligarea Companiei ASITO să execute contractele de asigurare, prin admiterea ulterioară a cererii Companiei ASITO de desfacere a acestor contracte pe motiv de hardship, ca urmare a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie pe marginea demersului Procurorului General în interesul legii. Curtea a dispus incasarea prejudicii materiale - 6.896 Euro, prejudicii morale - 12.000 şi 2.463 Euro costuri şi cheltuieli.

6. 09.05.2006 - LUNGU vs MOLDOVA (nr.3021/02). În 1997 reclamantul, fost colaborator al MAI, împreună cu alţi colegi, a depus o cerere de chemare în judecată privind incasarea raţiei alimentare. La 18.08.1997 Tribunalul Chişinău a dispus achitarea unei compensaţii de 1.407 lei. Decizia a devenit irevocabilă prin neatacare, rămasă neexecutată până în 2003 din cauza insuficenţei resurselor financiare. Curtea a constat violarea art.6 §1 (termen rezonabil) şi a art.1 Protocolul nr.1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) - neexecutarea unei hotărâri timp de mai mulţi ani, fiind dispusă achitarea prejudiciilor materiale - 98 Euro şi a prejudiciilor morale - 1.000 Euro şi 300 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

Retrospectiva anului 2006

103

Drepturile Omului în Moldova 7. 13.06.2006 - ISTRATE vs MOLDOVA (nr.53773/00). În 1998 reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată către o terţă persoană cu privire la incasarea unei sume băneşti ca urmare a neexecutării unui contract. Prin hotărârea judecătorească din 21.07.1998 s-a decis incasarea sumei de 1.500 lei în beneficiul reclamantului. Odată cu intrarea hotărârii în vigoare la 5.08.1998 reclamantul a solicitat executarea acesteia.

La o dată nedeterminată în anul 2000 hotărârea a fost parţial executată prin incasarea sumei de 500 lei. În observaţiile sale preliminare, Guvernul a comunicat că după comunicarea cazului, Tribunalul Chişinău a examinat apelul depus de către terţa persoană la 10.12.1998 şi a casat hotărârea irevocabilă din 21.07.1998. Guvernul a mai comunicat că hotărârea din 21.07.1998 a fost comunicată persoanei terţe la 27.11.1998.

Curtea a constatat că în dosar există un apel semnat de persoana terţă, datat cu 10.12.1998 ce conţine 2 ştampile - prima de origine necunoscută din 10.12.1998, dar fără număr, a doua ştampilă aparţine Judecătoriei şi este datată cu 15.05.2002 şi număr de înregistrare - 2304. Dosarul nu conţine nici o informaţie despre cauzele neexaminării în această perioadă. La 11.07.2002 Tribunalul Chişinău a examinat apelul persoanei terţe în lipsa reclamantului, casând hotărârea din 21.07.1998 cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare. La 27.12.2002 instanţa a radiat cauza de pe rol pe motiv că reclamantul nu s-a prezentat în şedinţa de judecată. Examinând cauza, Curtea a constatat violarea art.6 §1 (termen rezonabil şi securitatea raporturilor juridice) şi a art.1 Protocol nr.1 (protecţia proprietăţii) – neîndeplinirea de către instituţiile statului a obligaţiilor privind executarea unei hotărâri irevocabile; casarea hotărârii judecătoreşti executorii, pronunţate în favoarea reclamantului, prin admiterea apelului după mai mult de 3 ani de la pronunţarea hotărârii şi după ce faptul neexecutării ei a fost contestată la Curte, iar cererea comunicată Guvernului. Curtea a dispus incasarea prejudiciilor materiale - 258 Euro, prejudicii morale - 1,500 Euro şi 100 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

8. 11.07.2006 - BOICENCO vs MOLDOVA (nr.41088/05) – violarea art.3 (interzicerea torturii) - maltratarea reclamantului de către angajaţii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei; violarea art.3 (lipsa asistenţei medicale) – pe durata detenţiei (mai mult de 3 luni) reclamantului nu i-a fost acordată asistenţa medicală necesară, care se afla în stare de constipaţie; violarea art.3 (investigarea plângerilor cu privire la maltratare) - respingerea de către acelaşi procuror care instrumenta cauza penală împotriva reclamantului, a plângerilor privind cazurile de maltratare a ultimului, fără a se efectua o cercetare; violarea art.5 §1 (legalitatea deţinerii sub arest) - lipsirea de libertate a reclamantului, în perioada 23.07.2005 – 23.12.2005, fără un mandat legal, după transmiterea dosarului penal în instanţa de judecată spre examinare; violarea art.5 §3 (garanţiile în cadrul procedurilor privind lipsirea de libertate) - motivarea deciziilor de eliberare şi prelungire a mandatului de arest şi a deciziilor de respingere a recursurilor apărării la aceste decizii prin reproducerea temeiurilor legale relevante, fără a explica cum ele se aplică situaţiei reclamantului şi fără a combate argumentele invocate de apărare; violarea art.5 §3 (prezumţia de libertate) - datorită gravităţii învinuirilor, prevederile art.191 CPP obligau arestarea reclamantului; violarea art.34 (dreptul de a depune o cerere la Curte) - refuzul autorităţilor de a permite accesul avocaţilor la reclamant şi la fişa sa medicală, împiedicându-i să prezinte Curţii pretenţiile

104

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova cu privire la prejudiciul material.312 Curtea a rezervat examinarea chestiunii cu privire la incasarea prejudiciilor materiale pentru o hotărâre separată, dispunând incasarea prejudiciilor morale - 40.000 Euro şi 6.823 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

9. 11.07.2006 - GUROV vs MOLDOVA (nr.36455/02). Prin hotărârea Judecătoriei sect.Rîşcani, mun.Chişinău din 5.10.2001 reclamanta a avut câştig de cauză într-un proces intentat împotriva companiei ASITO, în vederea obligării ultimei de a îndeplini obligaţiunile contractuale de plată a pensiei. Compania a contestat hotărârea instanţei de fond şi prin decizia Tribunalului Chişinău din 27.02.2002 a respins apelul. ASITO a depus o cerere de recurs. În acelaşi timp, la o dată nedeterminată Procuratura Generală a depus un demers în interesul legii la Curtea Supremă de Justiţie cu privire la disputa dintre compania ASITO şi persoanele care au încheiat astfel de contracte. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11.03.2002 s-a decis a da câştig de cauză companiei de asigurare. La 16.04.2002, un complet al Curţii de Apel, compus din judecătorii V.D. (preşedinte), T.D. şi V.B., a casat decizia din 5.10.2001 şi hotărârea din 27.02.2002 şi a dat câştig de cauză companiei de asigurare. După ce a luat cunoştinţă cu decizia, reclamantul a constatat că judecătorului V.D., preşedinte al şedinţei, i-a expirat mandatul de judecător în 2000, fiind scos din funcţie în iulie 2002. Curtea a constatat violarea art.6 §1 (dreptul la o instanţă instituită de lege) - casarea în recurs a unei hotărâri judecătoreşti în favoarea reclamantului de către un colegiu în care participă un judecător căruia îi expirase mandatul. Curtea a dispus incasarea 1.200 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

10. 08.08.2006 - ERMICEV vs MOLDOVA (nr.42288/02). Prin hotărârea judecătoriei sect. Centru, mun. Chişinău din 11.06.2001, reclamantul a avut câştig de cauză împotriva unui terţ cu privire la evacuarea ultimului din apartamentul care l-a vândut şi a respins cererea terţului de declarare a contractului de vânzare cumpărare nul. Prin decizia Tribunalului din 17.10.2001 şi decizia Curţii de Apel din 7.02.2002 hotărârea instanţei de fond a fost menţinută, în aşa mod hotărârea devenind irevocabilă. Persoana terţă a depus numeroase plângeri şi demersuri către instituţiile de stat (Preşedinte, Parlament, Guvern, etc.) La 22.04.2002 dl V. Mişin, vice-preşedinte al Parlamentului, a cerut Procurorului General reînceperea procedurii în faţa Curţii Supreme de Justiţie. La 5.05.2002 Procurorul General a depus o cerere de recurs în anulare împotriva tuturor deciziilor menţionate anterior. La 10.07.2002 Curtea Supremă a admis recursul Procurorului General şi a remis cauza la o nouă examinare. La 4.12.2002 Judecătoria Centru a admis cererea reconvenţională a persoanei terţe şi a declarat contractul de vânzare cumpărare nul, respingând cererea de evacuare a reclamantului. Această hotărâre a fost menţinută prin decizia Tribunalului din 12.02.2003 şi decizia Curţii de Apel din 8.05.2003. Curtea a constatat violarea art.6 §1 (securitatea raporturilor juridice) şi a art.1 Protocolul nr.1 (protecţia proprietăţii) - casarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Curtea a dispus incasarea prejudiciilor materiale - 31.465 Euro, a prejudiciilor morale - 2.000 Euro şi 300 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

312 www.lhr.md

Retrospectiva anului 2006

105

Drepturile Omului în Moldova 11. 10.10.2006 - LOZAN ş.a. vs MOLDOVA (nr.20567/02). Reclamanţii, foşti angajaţi ai Academiei de Ştiinţe din Moldova, au locuit într-un cămin din perioada studiilor de doctorand (1990-1997). Prin decizia Consiliului Municipal Chişinău din 16.05.1996, statutul căminului a fost schimbat din cămin în bloc locativ. Academia de Ştiinţe a refuzat eliberarea ordinelor de repartiţie şi încheierea contractelor de chirie. Reclamanţii au depus o acţiune împotriva Academiei de Ştiinţe în vederea stabilirii statutului lor de chiriaş. Reclamanţii au continuat să locuiască în apartamente. Prin hotărârea Judecătoriei sect.Centru din 4.11.1999 Academia a fost obligată să stabilească relaţiile de chirie cu reclamanţii. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 31.01.2000 a fost admisă cererea de apel depusă de către Academia de Ştiinţe, fiind casată hotărârea din 4.11.1999 şi respinsă acţiunea reclamanţilor. Curtea de Apel la 6.06.2000 a respins recursul reclamanţilor. Ca urmare a cererii reclamanţilor, la 18.08.2000 Procurorul General a depus o cerere de recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie, care la 25.10.2000 a admis recursul Procurorului, a casat decizia Tribunalului Chişinău şi decizia Curţii de Apel, obligând Academia de Ştiinţe să emită ordin de repartiţie reclamanţilor. Ulterior, în urma unui demers al Academiei de Ştiinţe, Procurorul General înaintează la CSJ un recurs în anulare a deciziei din 25.10.2000. La 25.06.2001 Plenul CSJ a respins cererea de recurs a Procurorului General. Începând cu ianuarie 2001 reclamanţii au depus o cerere către executorul judecătoresc în vederea executării hotărârii judecătoreşti, executată abia la 4.12.2003, după ce cererea adresată Curţii a fost comunicată. Curtea a constatat violarea art.6 §1 (termen rezonabil) şi a art.1 Protocolul nr.1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) - neexecutarea de către Academia de Ştiinţe a Moldovei, mai mult de 3 ani a unei hotărâri irevocabile. Curtea a dispus achitarea despăgubirilor morale - 1.500 Euro şi 500 de Euro pentru costuri şi cheltuieli.

12. 31.10.2006 - DRAGUTA vs MOLDOVA (nr.75975/01). Printr-o hotărâre din 10.10.1995 Consiliul Municipal Chişinău (CMC) a fost obligat să îmbunătăţească condiţiile de trai ale familiei reclamantei, compuse din 5 persoane, ca urmare a distrugerii imobilului său în urma unui accident. La 21.10.1995 a solicitat executorului judecătoresc să execute hotărârea în cauză. Deoarece CMC a refuzat executarea hotărârii, reclamanta a solicitat schimbarea modului de executare prin achitarea sumei echivalente a apartamentului. În baza hotărârii din 29.09.1998 Tribunalul Chişinău a emis o nouă hotărâre prin care a obligat CMC să achite reclamantei 146.440 lei - preţul de piaţă al imobilului. La 27.10.1998 decizia a rămas irevocabilă. Reclamanta a depus cerere de executare la executorul judecătoresc, care însă, din cauza lipsei surselor financiare, nu a fost executată decât la 11 ianuarie 2002. Curtea a constatat violarea art.6 §1 (termen rezonabil) şi a art.1 Protocol nr.1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) - neexecutarea de către CMC a 2 hotărâri judecătoreşti executorii timp de 4 ani şi 3 luni. Curtea a acordat 10.724 Euro - despăgubiri materiale şi 3.000 Euro - despăgubiri morale.

13. 07.11.2006 - HOLOMIOV vs MOLDOVA (nr.30649/05).313 Începând cu 26.01.2002 reclamantul s-a aflat în custodia poliţiei ca urmare a învinuiri penale. În timpul detenţiei sale reclamantul a invocat că nu i s-a acordat ajutorul necesar având în vedere că suferea de o boală renală. Curtea a constatat violarea art.3 (interzicerea tor313 Cazul a fost reprezentat la CEDO de către juristul Asociaţiei Promo-Lex

106

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova turii) - neacordarea asistenţei medicale strict necesare unei persoane aflată în detenţie care suferă de boli renale. Curtea a ajuns la concluzia că a fost violat art.5 §1 (legalitatea deţinerii sub arest) - lipsirea de libertate a reclamantului, timp de mai bine de 3 ani fără existenţa unui mandat legal; violarea art.6 §1 (termen rezonabil) - examinarea într-o singură instanţă a unei acuzaţii în privinţa unui inculpat grav bolnav, timp de mai bine de 4 ani, cu intervale deosebit de lungi între şedinţele de judecată. Curtea a acordat reclamantului prejudicii morale - 25.000 Euro şi 800 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

14. 14.11.2006 - BRAGA vs MOLDOVA (nr.74154/01). Prin decizia Curţii de Apel din 21.11.2000 reclamantului i-a fost acordată o despăgubire pentru prejudicii morale în mărime de 20.000 lei şi 951 lei în calitate de despăgubiri materiale, ca urmare a atragerii ilegale la răspundere penală. La 18.01.2001 Procurorul General s-a adresat cu o cerere de recurs în anulare cu privire la micşorarea sumei despăgubirilor morale. La 21.02.2001 CSJ a admis recursul în anulare şi a redus suma despăgubirii la 2.000 lei, hotărârea fiind executată în august 2002. Curtea a constatat violarea art.6 §1 (securitatea raporturilor juridice) prin reducerea sumei despăgubirii de la 20.000 la 2.000 lei odată cu admiterea unui recurs în anulare. Curtea a acordat prejudicii materiale - 1.767 Euro, prejudicii morale - 2.000 Euro şi 600 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

15. 14.11.2006 - MELNIC vs MOLDOVA (nr.6923/03). Printr-o hotărâre din 2.03.1999 reclamantei i-a fost dispusă achitarea sumei de 345.491 lei din contul Ministerului Finanţelor ca urmare a decesului soţului, fost judecător. Prin decizia Tribunalului Chişinău din 11.05.1999 şi deciziei Curţii de Apel din 17.08.1999 hotărârea a fost menţinută.

La 13.01.2000 Ministerul a achitat compensaţia. Executarea tardivă a hotărârii a determinat reclamanta să solicitate şi achitarea procentului de inflaţie, cerere respinsă de Minister. Reclamanta a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la incasarea procentului de inflaţie. La 14.09.2001 Ministerul a fost obligat de către instanţa de judecată să achite procentul de inflaţie în mărime de 244.953 lei. La 5.02.2002 Tribunalul a menţinut hotărârea contestată de Ministerul Finanţelor. Deoarece Ministerul nu a depus o cerere de recurs în termen de 15 zile, decizia a devenit irevocabilă. La 8.04.2002, cu 47 zile după expirarea termenului legal de depunere a cererii de recurs, Ministerul a depus recurs, solcitând repunerea cererii în termen, fără a prezenta careva temeiuri legale. La 9.07.2002 Curtea de Apel a admis recursul Ministerului şi a redus suma despăgubirilor la 118.848 lei. Curtea de Apel nu a adus careva temeiuri de repunere a recursului în termen. CEDO a constatat violarea art.6 §1 (securitatea raporturilor juridice) - admiterea, într-o cauză cu privire la recuperarea prejudiciilor, a unui recurs depus cu depăşirea termenului (47 zile întârziere), fără a se expune asupra obiecţiei reclamantului privind tardivitatea recursului. Curtea a dispus incasarea sumei de 21.007 Euro - prejudicii materiale şi 2,000 Euro - prejudicii morale.

16. 12.12.2006 - NISTAS GMBH vs MOLDOVA (30303/03). Curtea a stabilit violarea art.6 §1 (securitatea raporturilor juridice) şi a art.1 Protocol nr.1 (protecţia proprietăţii), ca urmare a admiterii a 2 recursuri în anulare prin care au fost micşorate creanţele reclamantului în temeiul a 2 hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a fost respinsă în parte pretenţia reclamantului privind incasarea în folosul său a taxei de stat plătite de el pentru examinarea cauzelor în instanţa de judecată (la data hotărârilor judecătoreşti Retrospectiva anului 2006

107

Drepturile Omului în Moldova mărimea totală a prejudiciului era de 63045 USD). Curtea a dispus incasarea prejudiciilor materiale - 60.597 Euro, prejudiciilor morale - 2.000 Euro şi 2.400 Euro - costuri şi cheltuieli.314 17. 19.12.2006 - MOISEI vs MOLDOVA (nr.14914/03). Curtea a constatat violarea art.6 §1 (termen rezonabil) şi a art.1 Protocol nr.1 (protecţia proprietăţii) - neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti executorii privind plata a 7.696,23 lei de către Ministerul Finanţelor timp de 22 luni; violarea art.13 (dreptul la un recurs efectiv) combinat cu art.6 şi art.1 Protocol nr.1 - lipsa remediilor pentru reclamant de a se opune neexecutării hotărârii judecătoreşti irevocabile şi de a obţine compensaţii pentru neexecutarea hotărârii. Curtea a dispus incasarea prejudiciilor materiale - 192 Euro, prejudiciilor morale - 500 Euro şi 600 Euro pentru costuri şi cheltuieli.

18. 19.12.2006 - OFERTA PLUS SRL vs MOLDOVA (nr.14385/04). S-a constat violarea art.6 §1 (termen rezonabil şi securitatea raporturilor juridice) şi a art.1 Protocol nr.1 (protecţia proprietăţii) - neexecutarea timp de cel puţin 38 de luni a unei hotărâri judecătoreşti executorii privind plata a 20.000.000 lei de către Ministerul Finanţelor şi casarea prin revizuire a unei hotărâri judecătoreşti, pronunţate în favoarea reclamantului de către Plenul CSJ printr-o hotărâre «abuzivă», după ce Guvernul a aflat că cererea cu privire la neexecutarea hotărârii a fost depusă la CEDO; violarea art.34 (dreptul de a depune o cerere la Curte) - intentarea unui dosar penal împotriva directorului reclamantului în baza unor circumstanţe ce contravin unor hotărâri judecătoreşti irevocabile într-o cauză civilă, pentru a-l descuraja să-şi menţină cererea la Curte; refuzul de a permite avocatului reclamantului la Curte de a avea întrevederi în incinta Izolatorului de Detenţie Provizorie al CCCEC cu directorul întreprinderii reclamante, fără a fi despărţiţi de peretele din sticlă (aceasta crează suspiciunea sigură că întrevederile nu sunt confidenţiale). Incasarea despăgubirilor a fost rezervată pentru o hotărâre separată.315 Observăm că majoritatea deciziilor pronunţate la CEDO împotriva Moldovei în 2006 se referă la problemele ce ţin de asigurarea unui proces echitabil, protecţia proprietăţii, interzicerea torturii şi dreptul la un recurs efectiv. Acestea confirmă situaţia reală, descrisă şi analizată în prezentul Raport.

Totodată, în opinia noastră, numărul condamnărilor la CEDO împotriva Moldovei va cunoaşte în următorii ani o creştere constantă. Cauza acestor condamnări este atitudinea indiferentă, uneori chiar incompetentă, a funcţionarilor publici şi lipsa reacţiei autorităţilor la astfel de fenomene. În acest context, sperăm că problemele evidenţiate în prezentul document şi recomandările noastre vor servi autorităţilor drept motivare pentru stoparea fenomenelor negative din societate şi întreprinderea măsurilor în vederea redresării situaţiei.

Trebuie menţionat faptul că Moldova are şi careva restanţe la executarea unor decizii ale CEDO, fapt ce contribuie la menţinerea unei imagini negative a statului, atât în interior, cât şi în exterior. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CoE) a discutat 314 www.lhr.md 315 www.lhr.md

108

Retrospectiva anului 2006

Drepturile Omului în Moldova problema neexecutării deciziilor CEDO Mitropolia Basarabiei vs Moldova şi Ilaşcu ş.a. vs Moldova şi Rusia. Astfel, la 1.03.2006 CM al CoE a emis o Rezoluţie interimară cu privire la executarea hotărârii Curţii Europene pentru Drepturile Omului în cazul Ilaşcu ş.a. vs Moldova şi Rusia (8.07.2004), prin care a cerut eliberarea imediată a celor 2 petiţionari rămaşi împrizonieraţi.316 Acest fapt a fost repetat şi în moţiunile pentru Rezoluţie ale Parlamentului European din 14.03.2006317 şi 15.03.2006.318 Aceeaşi situaţie este prezentă şi în cazul Mitropoliei Basarabiei vs Moldova (27.03.2002).

Moldova până în prezent nu a luat măsuri, în special nu a efectuat modificările de rigoare ale legislaţiei, în vederea conformării cu prevederile Convenţiei, precum a fost solicitat prin hotărâre.319 Menţionăm faptul că pentru prima dată în istoria CEDO nu a fost deplin executată o decizie emisă de Marea Cameră. Ultimii 2 deţinuţi politici din «grupul Ilaşcu» nu au fost eliberaţi decât după expirarea «termenului de detenţie», stabilit cu 15 ani în urmă de către o «instanţă ilegală». În opinia noastră, responsabilitatea aparţine în totalitate ambelor Guverne condamnate de către CEDO în 2004 – cele ale Rusiei şi Moldovei.

Instituţiile Europene trebuie să condamne astfel de atitudine, manifestată de către statele semnatare, pentru a preveni astfel de situaţii în viitor.

Experţii Promo-Lex reprezintă la CEDO numeroase victimele ale regimului de la Tiraspol şi speră că neexecutarea deciziei în cazul Ilaşcu ş.a. vs Rusia şi Moldova nu va influenţa în nici un mod eventualele decizii ale CEDO pentru aceste situaţii.

316

317 318 319

În 2006 Moldova şi Rusia erau doar în situaţia achitării daunelor. http://politicom.moldova.org/stiri/eng/10221/ www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=MOTION&reference=B6-2006-0178&language=EN#def1 www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=MOTION&reference=P6-RC-2006-0168&language=EN Rezoluţia interimară a CM al CoE din 28.03.2006. https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=ResDH(2006)12&Language=lanEnglish

Retrospectiva anului 2006

109

ÎNCHEIERE Din start trebuie să remarcăm faptul că fenomenul analfabetismului juridic în Moldova nu a cunoscut evoluţie pozitivă în 2006, iar situaţia privind cunoaşterea, promovarea şi apărarea drepturilor omului în Moldova a rămas practic neschimbată. Observăm aceleaşi fenomene care afectează, mai mult sau mai puţin, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Astfel, deşi în raportul precedent Asociaţia Promo-Lex a identificat fenomenul corupţiei drept unul foarte important pentru situaţia drepturilor omului în Moldova, după un an de zile suntem nevoiţi să constatăm faptul că la acest capitol lucrurile de asemenea nu au evoluat.

Alături de analfabetismul juridic şi fenomenul corupţiei, la finele unui amplu studiu, bazat pe situaţiile şi cazurile examinate de către juriştii şi experţii Asociaţiei Promo-Lex, în 2006 putem evidenţia şi următoarele aspecte negative, care în viziunea noastră, contribuie la agravarea situaţiei şi prejudiciază enorm procesul de democratizare al societăţii şi statului moldovenesc. Acestea sunt: Lipsa unor politici, strategii şi concepţii pentru diverse categorii de persoane şi domenii; lipsa unei conlucrări eficiente a autorităţilor cu organizaţiile neguvernamentale active (deseori are loc doar mimarea acestui proces); finanţarea şi dotarea tehnico-materială insuficientă, lipsa condiţiilor adecvate şi lipsa accesului pentru organizaţiile neguvernamentale în instituţiile penitenciare precum şi lipsa unor condiţii de reabilitare a deţinuţilor; managementul defectuos (lipsa unor cadre profesioniste, în special în zonele rurale) şi mentalitatea factorilor de decizie; situaţia din justiţie; lipsa unor programe de dezbateri publice, de informare şi educare a populaţiei privind drepturile omului; lipsa unor instrumente de protecţie socială a unor categorii de persoane şi salarizarea insuficientă, etc. În acelaşi timp, am constatat că locuitorii din regiunea transnistreană a Republicii Moldova practic sunt lipsiţi de orice mecanism real de apărare a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Autorităţile constituţionale evită orice responsabilitate pentru situaţia din teritoriul controlat de regimul secesionist de la Tiraspol şi evită orice efort în vederea promovării şi apărării drepturilor omului în regiune. Diverse structuri, formaţiuni şi instituţii din Federaţia Rusă desfăşoară activităţi ilegale în regiunea transnistreană, însă oficial autorităţile ruse neagă controlul asupra regiunii şi respectiv, îşi declină orice responsabilitate pentru numeroasele cazuri de încălcare a drepturilor omului. Pe de altă parte, comunitatea internaţională încearcă foarte atent să se implice în negocierile politice, însă fără a se îngriji foarte mult de protecţia şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale locuitorilor din regiunea de est a Moldovei.

Reieşind din cazurile descrise, evidenţiem o agravare a situaţiei privind dreptul la viaţă, dreptul la libera circulaţie, drepturile recruţilor, drepturile electorale. Discriminarea populaţiei pe criterii etnice, lingvistice sau naţionale au devenit situaţii frecvente în regiune. Ţinem să menţionăm faptul, că datorită circumstanţelor invocate în prezentul document o bună parte din cei cca 550000 locuitori ai regiunii transnistrene, dintre care peste 400000 sunt cetăţeni ai Moldovei, şi-au pierdut încrederea în instituţiile constituţionale ale statului, în capacitatea şi eficienţa mecanismelor naţionale şi internaţionale de apărare a drepturilor omului.

Promo-Lex consideră că eforturile societăţii civile şi ale instituţiilor de stat trebuie intensificate nu doar prin sesizarea comunităţii internaţionale, dar şi prin elaborarea unei strategii complexe de apărare şi promovare a drepturilor omului în teritoriul controlat ilegal de regimul separatist de la Tiraspol. În acest sens, Promo-Lex a inaugurat în r.Dubăsari un Centru de Resurse şi Dezvoltare pentru Transnistria, care are scopul de a contribui la acest proces, inclusiv prin informarea şi dezvoltarea societăţii civile din regiune.

Acestea fiind menţionate, dorim să încheiem într-o notă pozitivă concluziile raportului privind situaţia drepturilor omului în Moldova în anul 2006, apeciind faptul că societatea civilă pe ambele maluri ale Nistrului cunoaşte o dezvoltare rapidă şi calitativă. În 2006 activităţile organizaţiilor neguvernamentale au devenit mult mai prezente, mai profesioniste şi consistente, fapt ce reflectă speranţa într-o dezvoltare dinamică a societăţii şi ţării în întregime.

110