Ghid practic privind apărarea drepturilor omului în regiunea de est a R. Moldova

Promovarea democraţiei şi a drepturilor omului

Ghid practic pentru avocaţi şi apărători ai drepturilor omului

APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN REGIUNEA DE EST A R.MOLDOVA

Chişinău - 2013

1

Ghidul a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţilor societăţii civile de a promova şi apăra drepturile omului în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova”, proiect implementat de Asociaţia Promo-LEX cu suportul financiar oferit de Civil Rights Defenders din fondurile Agenţiei Internaţionale Suedeze de Cooperare în Dezvoltare (Sida).

Conţinutul Ghidului reflectă opinia şi poziţia autorului. Civil Rights Defenders şi Agenţia Internaţională Suedeză de Cooperare în Dezvoltare (Sida) nu poartă răspundere pentru conţinutul Ghidului.

Autor Ghid: Pavel Postica Coordonatoare de ediţie: Olga Manole Corectoare text în limba Română: Cristina Chebeş Procesare computerizată: „AP Sistem” SRL

Această ediţie a apărut într-un tiraj de 200 exemplare. Toate drepturile protejate.

Conţinutul Ghidului poate fi utilizat şi reprodus în scopuri non-profit şi fără acordul prealabil al Asociației Promo-LEX cu condiţia indicării sursei de informaţie.

SE DISTRIBUIE GRATUIT

2

CUPRINS Introducere ....................................................................................................................5

1. Importanţa respectării drepturilor omului în regiuni de conflict ..................................................................................................6

2. Utilizarea rapoartelor speciale ca surse de probe ...................................11

3. Utilizarea mecanismelor alternative de apărare a drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova . ...................15

4. Situaţia respectării drepturilor omului în regiunea de est a Moldovei, anul 2011 ..........................................................................................21

5. Utilizarea mecanismelor juridice regionale de apărare a drepturilor omului .............................................................................................27

6. Utilizarea mecanismelor juridice naţionale.

Obligaţiile şi jurisdicţia autorităţilor constituţionale . ...........................29

7. Rolul factorilor externi asupra situaţiei din regiunea transnistreană. Obligaţiile şi jurisdicţia autorităţilor Federaţiei Ruse . ......................................................................................................32 8. Sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Drepturi stipulate în Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului ............36

9. Sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Aspecte privind admisibilitatea. Alte aspecte relevante .......................50

3

Abrevieri R.Moldova CtEDO

– Republica Moldova

Convenţia Europeană

– Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului

4

– Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Introducere Prezenta lucrare este destinată persoanelor, care datorită specificului activităţilor lor, doresc sau acordă deja asistenţă juridică persoanelor ce pretind a fi victime ale regimului secesionist de la Tiraspol. Ghidul practic este destinat, în special, avocaţilor, juriştilor şi apărătorilor drepturilor omului din Republica Moldova, inclusiv celor din regiunea transnistreană. Totuşi, ghidul poate fi utilizat şi de către victime, fiind scris într-o manieră accesibilă şi pentru persoanele neiniţiate în jurisprudenţă. Ghidul descrie principalele etape şi paşii ce trebuie întreprinşi pentru apărarea unor drepturi lezate sau încălcate în regiune.

Soluţiile propuse în Ghid nu trebuie privite ca ceva obligatoriu de la ce nu se pot face abateri. Astfel, Ghidul propune anumite recomandări şi definiţii generale aplicabile în jurisprudență, care însă pot şi trebuie perfecţionate continuu. Mai mult, aceste recomandări sunt privite din perspectiva utilizării acestora în regiunea transnistreană, spaţiu aflat în afara controlului autorităţilor constituţionale şi în afara unei monitorizări sistemice de către societatea civilă locală sau instituţiile internaţionale abilitate. Recomandările sunt formulate reieşind din practica juridică şi experienţa juriştilor, în special a celor din cadrul Asociaţiei Promo-LEX, acumulată pe parcursul ultimilor 10 ani şi se bazează pe cazuri si situaţii concrete.

Un accent pronunţat al Ghidului se pune pe apărarea drepturilor omului şi acordarea asistenţei juridice la nivel internaţional, în special în faţa CtEDO. Totuşi, în Ghid se atrage atenţia şi la acţiunile care urmează a fi întreprinse la nivel regional şi naţional, precum şi a celor acţiuni care trebuie întreprinse în raport cu autorităţile Federaţiei Ruse, responsabile şi ele de violarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Înainte de publicarea Ghidului respectiv, juriştii Asociaţiei PromoLEX au organizat unele activităţi, inclusiv două traininguri cu tematica apărării drepturilor omului în regiunea transnistreană. În cadrul trainingurilor au fost prezentate participanţilor elementele principale ale Ghidului, fiind oferite şi dezbătute pe larg situaţii specifice şi deseori întâlnite în regiunea transnistreană.

5

1. Importanţa respectării drepturilor omului în regiuni de conflict Drepturile omului necesită a fi respectate într-o societate democratică, aceasta fiind de fapt una dintre condițiile și caracteristicile de bază ale unei asemenea societăţi. Asigurarea respectării drepturilor omului a fost și rămâne o problemă majoră pentru lumea civilizată, fiind identificate la nivel internațional instrumente mai mult sau mai puțin eficiente. În condițiile în care abordăm problema respectării drepturilor omului într-un stat recunoscut, cu autorități constituționale alese în mod democratic situația este una destul de previzibilă și există anumite instrumente de a determina un regim sau altul să respecte drepturile și libertățile fundamentale.

S-ar părea, la prima vedere, că, în asemenea condiții, ar exista mai multe instrumente de influențare și determinare a administrațiilor separatiste să respecte drepturile omului în spațiile pe care le controlează. Însă, datorită unor circumstanțe de natură politică și geopolitică, există situații în care normele dreptului internațional sunt totalmente ignorate de către anumiți actori, care protejează și încurajează regimuri ilegale. Cu regret, cazul R.Moldova demonstrează că în condițiile unui conflict nerezolvat/înghețat drepturile locuitorilor nu prevalează, deoarece este dificil de a atribui clar responsabilitatea.

R.Moldova, din momentul în care a obținut independența și a devenit membru al comunității internaționale, a pierdut controlul asupra unei părți din teritoriul săi și se confruntă cu o serie de grave probleme. Pe de o parte, autorităților constituționale centrale le revine obligația de a lua măsuri în vederea promovării și asigurării drepturilor și libertăților tuturor persoanelor aflate pe teritoriul său, însă nu dețin controlul asupra acestui spațiu. Totodată, autoritățile Federației Ruse care au creat și susțin în continuare un regim ilegal pe teritoriul R.Moldova evită să se implice în procesul de garantare a drepturilor civile, politice, economice sau culturale. Pe de altă parte, timp de peste 20 ani administrația separatistă a admis numeroase încălcări grave ale drepturilor și libertăților fundamentale în acest spațiu. Fiind cuprinsă de impunitate, fenomen datorat lipsei oricăror instrumente de control sau monitorizare din partea autorităților constituționale centrale sau din partea unor organizații internaționale abilitate, 6

administrația regiunii a simulat respectarea drepturilor omului și a negat orice degradare a situației la acest capitol.

Astfel, din peste 700 mii oameni care locuiau în regiune în 1992 au rămas aproximativ 500 mii în numai 20 ani, care încă nu dispun de instrumente legale și eficiente de apărare a drepturilor și intereselor lor constituționale sau fundamentale. Această tristă realitate ne impune să găsim totuşi soluţii juridice. Juriștii Asociației Promo-LEX vin în continuare cu unele propuneri, elaborate în baza experiențelor obținute pe parcursul ultimilor 10 ani de activitate în regiunea transnistreană a R.Moldova. Pentru început să răspundem la câteva întrebări esențiale.

Ce sunt drepturile omului?

Drepturile omului nu sunt nimic altceva decât condiții principale și înnăscute fiecărui om, ce-i permit acestuia să crească, să se dezvolte și să își folosească liber și eficient calitățile fizice, intelectuale și spirituale. Indiferent de culoare, etnie, sex sau religie, ființele umane se nasc și trebuie să poată beneficia de aceste condiții. Oamenii, nolens volens, au luptat constant pentru aceste drepturi având tendința de a obține ca demnitatea umană și valoarea fiecărui om să fie respectate și garantate în egală măsură. Însă, nici azi aceste valori și condiții nu sunt peste tot respectate, cunoscute și promovate, fapt ce determină într-un final diferențe, inclusiv nivel de trai, dezvoltare și stabilitate. Anume încălcarea mai mult sau mai puțin evidentă a drepturilor omului, ignorarea acestor valori și condiții au stat și încă mai stau la baza numeroaselor probleme pe pământ, precum violența, sărăcia, instabilitatea sau inegalitatea.

Deci, drepturile omului sunt acele drepturi subiective care sunt esenţiale pentru viaţa (existenţa), demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea şi pentru libera dezvoltare a fiinţei umane şi care sunt consacrate şi garantate prin normele dreptului internaţional public.

7

Esența drepturilor omului Trăsăturile drepturilor omului sunt: (a) individualitatea; (b) esenţialitatea; (c) consacrarea şi garantarea lor.

Cum pot fi grupate drepturile omului?

Majoritatea juriştilor susţin că drepturile omului sunt divizate în trei categorii mari: 1. Drepturile civile şi politice (dreptul la viaţă, libertatea religiei, libertatea exprimării, etc.); 2. Drepturile economice, culturale şi sociale (dreptul la muncă, la educaţie, etc.); 3. Drepturi de solidaritate (dreptul la pace, dreptul la un mediu sănătos, etc.).

Există posibilitatea pentru ca un stat să încalce drepturile omului?

Anumite tratate internaţionale conţin prevederi care permit statelor să facă unele derogări de la obligaţiile asumate. Totuşi aceste derogări trebuie să fie „măsurabile” pentru a fi apreciate ca atare.

Astfel, potrivit art.4 a Pactului Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice „În cazul unei situaţii de urgenţă, de ordin public, care ameninţă viaţa naţiunii şi a cărei existenţă este declarată, statele părţi la acest Pact pot lua măsuri derogatorii de la obligaţiile asumate în virtutea prezentului Pact, strict în limitele exigenţelor situaţiei, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie inconsecvente raportat la obligaţiile lor în dreptul internaţional şi să nu implice discriminare pe considerente de rasă, culoare, sex, limbă, religie sau origine socială”.

Curtea Internaţională de Justiţie în opinia consultativă din 9 iulie 2004 pe cauza Consecinţele Legale ale Construirii unui Zid în Teritoriul Ocupat Palestinian, a hotărât că: „ (...) protecţia conferită de convenţiile 8

drepturilor omului nu încetează în caz de conflict armat, dat fiind efectul dispoziţiilor de derogare de acest fel, care se regăsesc în Articolul 4 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Astfel, în alte condiții, un stat NU are dreptul de a ignora sau cu atât mai mult de a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor aflate pe teritoriul său. Dimpotrivă, acestuia îi revine obligația de a crea condiții, garanții, mecanisme și instrumente de promovare și apărare a lor.

Poate R.Moldova să se eschiveze de la respectarea drepturilor omului în regiunea sa de est?

Referitor la regiunea de est a R.Moldova şi rezervele formulate de către Guvernul ţării vis-à-vis de respectarea drepturilor omului într-un spațiu aflat în afara controlului autorităților constituționale, s-a expus CtEDO. Astfel, în instrumentul de ratificare al Convenţiei Europene depozitat de către R.Moldova la Consiliul Europei la 12 septembrie 1997 se conţin următoarele declaraţii şi rezerve:

„R.Moldova declară că nu va putea asigura respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene în ce priveşte omisiunile şi actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele până la soluţionarea definitivă a diferendului din această zonă”.

CtEDO a decis că declaraţia făcută de R.Moldova în instrumentul său de ratificare a Convenţiei la subiectul lipsei de control a autorităţilor legitime moldoveneşti asupra teritoriului transnistrean nu a constituit o rezervă valabilă în sensul articolului 57 al Convenţiei, deoarece poartă un caracter prea general.1

Sunt careva tratate internaţionale care nu oferă statelor dreptul de a face derogări?

Evident, sunt o serie de tratate internaţionale cum ar fi spre exemplu, Convenţia Internaţională privind Eliminarea Tuturor Formelor 1 Cauza Ilascu s.a. vs. Rusia si Moldova, para 324

9

de Discriminare Rasială (1965), în Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale (1966), în Convenţia împotriva Torturii şi Altor Tratamente Crude, Inumane sau Degradante (1984) şi nici în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului (1989) nu se prevăd şi nu se oferă statelor posibilitatea efectuării unor derogări.

Concluzie Drepturile fundamentale ale omului, în conformitate cu rigorile standardelor internaţionale urmează a fi respectate mereu şi oriunde, inclusiv în regiunile de conflict. Cu referire la spațiile aflate sub controlul unor administrații lipsite de legitimitate trebuie menționat faptul că indiferent de faptul că nu sunt autorități recunoscute, acestea totuși poartă răspundere pentru situația și starea drepturilor omului în teritoriile aflate sub administrarea lor. Pe de altă parte, această situația nu eliberează deplin autoritățile constituționale de responsabilitate.

Acestora le revine obligația de a întreprinde măsuri concentrate, logice, eficiente și constante în vederea apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor aflate periodic, temporar sau permanent în această zonă.

10

2. Utilizarea rapoartelor speciale ca surse de probe Modalitatea de apărare juridică a drepturilor omului subînţelege şi faptul că alegaţiile victimei urmează a fi probate în modul corespunzător, pentru a convinge factorul de decizie referitor la veridicitatea alegaţiilor. Evident de multe ori în calitate de adversar al victimei apare statul (administrația în regiunile separatiste) sau reprezentanţii acestuia, fapt care complică cu mult obţinerea probelor directe. În regiunile de conflict este foarte dificil de obţinut probe directe din care considerent se recomandă utilizarea probelor indirecte care pot fi obţinute din rapoarte elaborate de diverse instituţii.

Cum putem diviza rapoartele luând drept punct de reper autorul?

• Rapoarte ale Guvernului; • Rapoarte ale organizaţiilor internaţionale; • Rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale.

Ce fel de rapoarte publice întocmeşte Guvernul?

Guvernul R.Moldova întocmeşte mai multe rapoarte privind situaţia drepturilor omului, inclusiv în regiunea de est a R.Moldova: 1. Raportul periodic privind implementarea Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (PIDCP).2 2. Raportul naţional al R.Moldova privind Evaluarea Periodică Universală.3

2 www.justice.gov.md/public/files/file/RAPORT%20FINAL%20PACT%20ONU%20 %5BFIN-Rom%29.doc 3 www.justice.gov.md/public/files/file/evaluarea%20periodica%20a%20drepturilor%20omului/21_07_11-UPR%20text_ro.doc

11

Care sunt cele mai relevante rapoarte ale organizaţiilor internaţionale privind situaţia din regiunea de est a R.Moldova?

Informaţii preţioase şi date factologice privind situaţia drepturilor omului în regiunea de est a ţării poate fi găsită în unele rapoarte ale Comitetului de Prevenire a Torturii (CPT),4 elaborate de experţi delegaţi de consiliul drepturilor omului de pe lângă ONU, rapoarte ale OSCE5 şi ale Departamentului de Stat al SUA.6

Ce detalii pot fi găsite în rapoartele CPT?

CPT organizează vizite la locurile de detenţie pentru a evalua situaţia persoanelor private de libertate. Delegaţiile CPT au acces nelimitat la locurile de detenţie şi dreptul de a se deplasa fără restricţii în interiorul acestor spaţii. Ei intervievează in mod confidenţial persoanele private de libertate şi comunică liber cu oricine poate le furniza informaţii. De obicei, după fiecare vizită, CPT trimite un raport detaliat autorităților ţării respective la care solicită răspuns detaliat.

Din 1998 până la momentul de faţă CPT a efectuat 12 vizite în R.Moldova dintre care 5 exclusiv privind regiunea transnistreană (2730 noiembrie 2000, 24 februarie – 1 martie 2003, 17-21 noiembrie 2003, 3-5 februarie 2004, 15-20 martie 2006).7

Ce detalii pot fi găsite în rapoartele consiliului ONU pentru Drepturile Omului?

Consiliul Drepturilor Omului este un organ inter-guvernamental permanent, subordonat Adunării Generale ONU. A fost creat în anul 2006. Are drept scop promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel global. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este constituit din 47 de state membre ONU. Ac4 5 6 7

http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-38-inf-eng.pdf http://www.osce.org/item/66000 www.state.gov/j/drl/rls/hrrpt/2010/eur/154439.htm Rapoartele CPT privind R.Moldova http://www.cpt.coe.int/en/states/mda.htm

12

tualmente R.Moldova este în componenţa Consiliului. Consiliul ONU pentru Drepturile Omului poate delega experţi care să întreprindă vizite de documentare în o ţară anume. Privitor la R.Moldova în anul 2008 delegat al Consiliului Drepturilor Omului al ONU a fost Manfred Nowak ca Raportor Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă.˝8

Care sunt cele mai relevante rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale internaţionale?

Un raport comprehensiv referitor la situaţia regiunii transnistrene şi dreptul acesteia la autodeterminare este raportul „Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova”.

Raportul a fost întocmit de către Misiunea Asociaţiei Avocaţilor din oraşul New York a fost condusă de către Mark A. Meyer. Autorul principal al raportului este Christopher J. Borgen, Profesor Asistent de Drept la Şcoala de Drept a Universităţii St. John. Raportul a fost publicat în 2006.9

Care sunt concluziile principale ale raportului „Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova”?

Din punctul nostru de vedere, Raportul are trei concluzii principale.

Prima concluzie este că, potrivit dreptului internaţional, “RMN” nu are dreptul la autodeterminare externă. Cea de-a doua concluzie ce rezultă din raport este că orice activităţi economice întreprinse de către o altă parte în comun cu separatiştii sau insurgenţii sunt pe contul și riscurile părţii respective. Şi, în final, cea de-a treia concluzie este că intervenţiile Armatei ruse în favoarea separatiştilor, asistenţa militară continuă pentru ei, suportul economic şi negocierea efectivă din numele lor cu utilizarea preţurilor la resurse energetice şi a altor 8 www.un.md/key_doc_pub/doc/romanian/A%20HRC%2010%2044%20Add%20 3%20torture%20Moldova_ROM.pdf 9 http://ong.md/index.php?page=rapoarte,

www.nycbar.org/pdf/report/NYCity%20BarTransnistriaReport.pdf

13

pârghii contra Moldovei conduce la acuzaţii credibile de responsabilitate statală de partea Rusiei pentru continuarea crizei separatiste şi rezultatele acesteia.

Care actori din regiune subordonaţi administraţiei de facto întocmesc rapoarte privind situaţia drepturilor omului?

În regiune există şi îşi desfăşoară activitatea un „ombudsman” subordonat administraţiei de facto. Acesta din 2007 elaborează rapoarte privind situaţia drepturilor omului în regiune, din perspectiva adresărilor examinate de „instituţie”. Chiar dacă aceasta nu este credibilă rapoartele elaborate oferă detalii tehnice, în special privind situaţia în centrele de detenţie din regiune.10

Concluzie Reieşind din faptul că cea mai eficientă cale de apărare judiciară a drepturilor omului pentru victimele din regiunea de est a Moldovei este adresarea către CtEDO, unde este aplicat precedentul judiciar, informațiile din rapoartele menţionate, analizate și completate pot fi extrem de prețioase în cadrul reprezentării cauzelor la Strasbourg.

Din acest considerent recomandăm utilizarea datelor din aceste rapoarte, în procesul de pregătire a argumentelor pentru instanţele de judecată naționale sau internaționale.

10 http://www.ombudsmanpmr.org/doclady_upolnomochennogo.htm

14

3. Utilizarea mecanismelor alternative de apărare a drepturilor omului în regiunea de est Apărarea drepturilor omului în instanţele de judecată este deseori o modalitate ineficientă, în special în regiunile de conflict şi mai cu seamă în regiunea transnistreană. De obicei, atunci când sunt sesizate de victime, rude sau avocați, autoritățile centrale constituționale ale R.Moldova nu depun eforturi eficiente, cel puțin vizibile, în vederea implicării lor și insistării asupra respectării procedurilor legale. Din aceste considerente, de cele mai multe ori este necesar de bătut alarma, adică sensibilizarea opiniei publice pentru a influența autorităţile să ia anumite măsuri, capabile să corecteze situaţia. Astfel, recomandăm cu insistenţă ca pe lângă necesitatea şi obligaţia profesională de a face uz de metodele judiciare de apărare a drepturilor omului să fie utilizate şi anumite metode alternative, menită să atragă atenţia publicului larg.

Care sunt principalele şi cele mai des folosite instrumente de sensibilizare a opiniei publice cu privire la un subiect sau o anumită problemă? În opinia noastră, cele mai eficiente instrumente sunt: • Comunicatele de presă; • Conferinţele de presă; • Flashmob-urile.

Ce este un comunicat de presă?

Comunicatul de presă este un scurt text prin care se transmit informaţii către media. El este apreciat de către ziarişti în raport cu noutatea informaţiei prezentate, cu interesul potenţial pentru publicul ţintă. La fel este apreciat în dependenţă de sursa media implicată dar şi în funcţie de calitatea prezentării informaţiilor.

15

Aspecte importante pentru lansarea unui comunicat de presă? Înainte de a lansa un comunicat de presă trebuie să ţinem cont de următoarele detalii: • Alegeţi ziua în care publicați comunicatul de presă (se recomandă lansarea comunicatului de presă în zilele de marţi-joi. În cazuri excepţionale în alte zile ale săptămânii); • Verificaţi ce evenimente sunt deja anunţate în ziua şi ora respectivă; • Permiteţi colegilor să citească/redacteze comunicatului înainte de a fi difuzat; • Atenţie la informaţiile de contact şi alte detalii repetitive; • Atenţie la legăturile externe (în cazul în care comunicatul de presă conţine anumite link-uri, verificaţi că ele să fie scrise corect).

Care este structura unui comunicat de presă?

• • • • • •

Titlul; Data şi locul emiterii comunicatului; Conţinut (fraze simple, scurte); Citat al unei persoane relevante; Informaţii despre entitatea care a emis comunicatul de presă; Informaţii despre persoana de contact.

Ce este conferinţa de presă?

Conferinţa de presă este instrumentul prin care transmiţi direct şi rapid informaţia către sursele media interesate şi invitate. Conferinţa de presă este organizata atunci când avem ceva de comunicat mai mult decât poate fi transmis printr-un simplu document (comunicat de presa). Conferința de presă permite jurnaliștilor să adreseze în direct întrebări sau cere explicații, argumentări ale declarațiilor făcute.

16

Ce trebuie să cunoaștem pentru etapa pregătirii unei conferinţe de presă?

• • • • • • • • • • •

Determinarea mesajului cheie; Determinarea locaţiei şi timpului; Amenajarea sălii; Anunțarea surselor mass-media; Pregătirea şi distribuirea materialelor; Trimiterea invitaţiilor şi verificarea confirmărilor; Determinarea vorbitorilor, rolul participanţilor; Scenariul și durata conferinţei şi a etapelor; Începutul conferinţei, liste; Întrebări şi răspunsuri, interviuri; Evaluarea conferinței.

Ce este un flashmob?

Flashmob este o întrunire publică spontană, organizată într-un loc public, participanţii efectuând anumite acţiuni inedite pentru o durată scurtă de timp (de obicei câteva minute), după care grupul se răspândeşte. Ideea a fost vehiculată în literatură în timpul secolului al XX-lea, fiind transpusă în realitate începând cu 2003. Aceasta a fost facilitată de larga răspândire a Internetului, e-mailul şi mesageria instant fiind principale mijloace prin care se face organizarea acestor adunări. De regulă, organizatorii înregistrează acțiunea (de regulă teatralizată) după care o transmit jurnaliștilor pentru mediatizare.

Cum trebuie pregătit un flashmob?

• • • • •

Acţiunea trebuie să fie spontană, teatralizată şi concomitentă; Evitați să oferiți detalii înaintea evenimentului; Participanții trebuie să joace roluri bine distribuite și învățate; Acţiunile trebuie efectuate după un scenariu pregătit din timp; Evenimentul nu trebuie să provoace reacţii agresive din partea spectatorilor; 17

• Nu încălcați prevederile legii și nu admiteți afişarea intereselor politice; • Locul unde ați organizat evenimentul trebuie să rămână curat și intact; • Toate acţiune trebuie să efectuate cu seriozitate maximă; • După finisarea flashmob-ului toţi participanţii părăsesc discret și imediat locul acţiunii.

Care sunt instrumentele și mecanismele de apărare a apărătorilor drepturilor omului?

În activitatea pe care o realizează apărătorii drepturilor omului în diferite domenii, aceştia poate fi supuşi unor riscuri care pot pune în pericol viața și sănătatea personală, a rudelor sau a colegilor, ori poate atenta la alte valori sociale, cum ar fi spre exemplu, proprietatea.

Riscurile pot fi cauzate de către agenții statului ori de către alți agenți privați, în legătură cu activitatea desfășurată de către apărători ori de către colegii acestuia. Apărătorul pentru drepturile omului poate să utilizeze instrumente și mecanisme naționale dar și internaționale pentru a se apăra. În cazul în care instrumentele și mecanismele naționale se dovedesc a fi ineficiente, apărătorul pentru drepturile omului poate utiliza mecanismele internaționale.

Instrumentele internaționale de apărare a drepturilor omului sunt fundamentate pe Declarația ONU cu privire la apărătorii drepturilor omului din anul 1998. În temeiul Declarației, Uniunea Europeană a adoptat Directive în care sunt descrise instrumente și mecanisme de apărare a apărătorilor drepturilor omului care se află în situații de risc. Ca urmare a adoptării Declarației ONU cu privire la apărătorii drepturilor omului, la nivel internațional au fost instituite următoarele mecanisme: • Raportorul special ONU cu privire la situația apărătorilor în domeniul drepturilor omului; • Raportorul special pe drepturile apărătorilor DO în cadrul Comisiei Africane; 18

• Raportorul special pe drepturile apărătorilor DO în cadrul Comisiei Inter-Americane.

Care organizații internaționale acordă asistență apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc?

Apărătorii drepturilor omului aflați în situații de risc se pot adresa organizațiilor internaționale pentru a le fi acordată asistență și consultanță în diferite domenii sub forma de consultații, asistență tehnică, etc. Pentru a fi asistat în termen cât mai restrânși, se recomandă ca apărătorul pentru drepturile omului să se adreseze la organizații specializate în domeniu. Organizațiile internaționale specializate în domeniu sunt: • Civil Rights Defenders; Locație – Suedia, Stockholm; Web - http://www.civilrightsdefenders.org/; • Frontile Defenders; Locație – Irlanda, Dublin; Web - http://www.frontlinedefenders.org; • Amnesty International; Locație – Londra, Mareea Britanie; Web - http://www.amnesty.org/en/human-rights-defenders; • Human Rights First; Locație – New York, SUA; Web - http://www.humanrightsfirst.org/ ; • International Federation for Human Rights (FIDH); Locație – Paris, Franța; Web - http://www.fidh.org; • Raportorul special al ONU cu privire la situația apărătorilor în domeniul drepturilor omului - http://www.ohchr.org/EN/Issues/SRHRDefenders/Pages/SRHRDefendersIndex.aspx.

Ce fel de asistență pot acorda organizațiile internaționale apărătorilor pentru drepturile omului?

Organizațiile internaționale pot acorda asistență apărătorilor pentru drepturile omului aflați în situații de risc sub diferite modalități. Fiecare organizație specializată acordă asistență specifică.

19

Totuşi organizaţiile menţionate, în dependenţă de specificul său, pot acorda asistenţă sub următoarele forme: • Asistență de urgență (apeluri, lobby, advocacy, etc), ex: Asistența de urgență acordată de Civil Rights Defenders - http://www. civilrightsdefenders.org/our-work/support-to-human-rightsdefenders/#emergencyfund şi de Frontline Defenders - http:// www.frontlinedefenders.org/emergency; • Granturi pentru asigurarea securității – se acordă de organizații specializate, de regulă în regim de urgență (48 de ore), în baza unui formular simplu. Granturile se acordă pentru orișice activitate care urmărește asigurarea securității apărătorului și diminuarea riscurilor. Riscurile trebuie să fie reale și iminente; • Instruiri în domeniul securității; • Stagieri, burse; • Instrumente pentru asigurarea securității digitale.

Concluzie Opinia publică trebuie informată și antrenată în activitățile de apărare a drepturilor omului. Acest lucru urmează a fi efectuat profesionist și în aşa mod încât să fim siguri că mesajul pe care dorim să îl transmitem urmează să ajungă intact. Recomandările noastre, pot ajuta ca metodele alternative de sensibilizare a opiniei publice să dea anumite rezultate fără antrenarea unor persoane specializate în relaţii publice şi comunicare. Totuşi, în activitatea de apărare a drepturilor omului, apărătorii nu trebuie să neglijeze securitatea şi libertatea lor individuală, pentru a evita necesitatea utilizării asistenţei pentru cei din urmă.

20

4. Situaţia respectării drepturilor omului în regiunea de est a Moldovei, anul 2011.

Raport Promo-LEX Periodic, Asociația Promo-LEX elaborează rapoarte anuale privind respectarea drepturilor omului în Moldova, inclusiv regiunea de est a ţării. Astfel, inclusiv pentru anul 2011 a fost elaborat un raport care reflectă cele mai evidente probleme și deficienţe pentru asigurarea drepturilor omului în regiunea transnistreană a R.Moldova.11

Care sunt constatările principale privind respectarea dreptului de a nu fi supus relelor tratamente?

Cel mai grav aspect este lipsa unui mecanism intern de prevenire a torturii, or sarcina controlului revine organelor procuraturii, iar de monitorizare a locurilor de detenție - ombudsmanului regional, care nu se bucură de încrederea populaţiei.

Potrivit statisticii locale în izolatoarele de urmărire penală (SIZO) din regiunea transnistreană în anul 2011 au fost deținute cca 762 persoane. Fenomenul de suprapopulare, este un fenomen obişnuit pentru această categorie de instituţii din regiune.

Persoanele cu dizabilități, sunt deținute în aceleași condiții ca și ceilalți deținuți și nu beneficiază de nici un fel de condiții sau ajustări speciale prevăzute de standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului. Deținuții cu disfuncții locomotorii întâmpină dificultăți la deplasare, satisfacerea necesităților vitale, baie, etc., din lipsa acomodărilor speciale.

Care sunt constatările principale privind respectarea dreptului la libertatea şi siguranţa persoanei?

Persoanelor lipsite de libertate nu le este garantat dreptul de a introduce un recurs efectiv în faţa unui tribunal, ori acesta se examinează 11 http://promolex.md/index.php?module=publications

21

în majoritatea cazurilor în lipsa apărării. Multe victime au declarat ca au plătit/li s-a solicitat sume enorme de bani atât pentru condiţii mai bune de detenţie cât şi pentru eliberarea lor din captivitatea ilegală.

O problemă foarte gravă este faptul colaborării neoficiale a poliţiei constituționale cu reprezentanţii miliţiei locale ilegale în vederea transmiterii de persoane. Aceste cazuri de regulă nu sunt documentate şi respectiv nu sunt aduse la cunoştinţa opiniei publice. În 2011 în cele 3 instituții de ispășire a pedepsei cu excepția izolatoarelor de detenție preventivă (СИЗО) și a izolatoarelor secțiilor de miliție (ИВС) erau cca 2819 deţinuţi, adică cca 508 persoane deţinute la 100000 locuitori. În restul ţării sunt cca 6300 deţinuţi în 19 penitenciare, adică cca 180 deţinuţi la 100000 locuitori.

Care sunt constatările principale privind respectarea dreptului la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil?

Locuitorii regiunii transnistrene, marea lor majoritate fiind cetățeni ai R.Moldova sunt de fapt discriminați de către autoritățile centrale constituționale, deoarece accesul lor către instanțele și instituțiile Statului sunt obstrucționate sau lipsesc cu desăvârșire. Astfel, autoritățile constituționale ale R.Moldova ignoră numeroasele probleme cu care se confruntă cetățenii și persoanele din regiunea transnistreană și nu identifică soluții pentru rezolvarea lor. În aceste condiții, locuitorii regiunii pentru a rezolva anumite litigii sau probleme birocratice, uneori sunt nevoiți să se adreseze atât în instanțele naționale constituționale cât și în cele locale ilegale.

Presupusele instanțe și structuri din regiune volens nolens produc anumite efecte juridice. Una dintre problemele evidente ale acestora ţine de utilizarea limbii în cadrul procedurilor. Deși în regiune sunt declarate 3 limbi oficiale (art.12 “Constituţia” regiunii prevede că „statut de limbi oficiale pe principii de egalitate este acordat limbilor moldovenească, rusă şi ucraineană”). Toate ședințele sau actele procedurale sunt ținute exclusiv în limba rusă, fără acordarea traducerilor. Totodată, potrivit art.11 „codul local de procedură penală” procedurile penale sunt în limba rusă. Se observă foarte clar contradicţia 22

dintre aşa zisa normă constituţională locală şi presupusa normă din „codul local de procedură penală”.

Care sunt constatările principale privind respectarea dreptului la proprietate privată?

Obţinerea unei “hotărâri judecătoreşti” favorabile este destul de previzibilă pentru administrația regiunii, în situaţia în care toţi „judecătorii” sunt numiţi şi demişi de către aşa zisul preşedinte local.

Pe parcursul anului 2011, au fost semnalate multiple cazuri de schimbare forţată a proprietarilor. În special astfel de cazuri au loc prin deposedarea proprietății unor investitori. Spre exemplu, în perioada 2008-2010 de către aşa zisele instanţe de arbitraj din stânga Nistrului au fost examinate doar 3 dosare legate de neîndeplinirea obligaţiunilor investiţionale de către cumpărători ai bunurilor de „stat sau municipale” în cadrul privatizărilor şi respectiv întoarcerea forţată a proprietăţii în proprietatea administrației de facto. În anul 2011 au fost examinate 10 astfel de solicitări, dintre care 9 au fost admise pe parcursul anului iar una la începutul anului 2012.

La fel de incertă rămâne situaţia dreptului de proprietate a asupra terenurilor agricole. Chiar dacă au protestat în mai multe localități din regiune, țăranii au rămas fără proprietatea lor principală – terenurile agricole.

Care sunt constatările principale privind respectarea dreptului la educaţie?

Pe teritoriul regiunii transnistrene continuă a fi interzisă utilizarea grafiei latine pentru limba română (moldovenească). Mai grav că acest fapt rămâne a fi stipulat expres în legislaţia locală. Cu toate acestea nu am înregistrat sesizări privind atragerea la răspundere şi sancţionarea pentru astfel de situații, existând însă un risc iminent și permanent.

Deși în regiunea transnistreană a R.Moldova locuiesc câte 1/3 de moldoveni, ucraineni şi ruşi, iar limbile lor sunt declarate „oficiale” 23

prin norma „constituţională” aici funcţionează 124 şcoli ruse, 33 şcoli moldoveneşti, 14 şcoli mixte ruso-moldoveneşti, 2 şcoli ucrainene şi 4 şcoli mixte ruso-ucrainene. Dintr-un număr total de circa 50000 copii din regiune, cca.40000 de copii învaţă în limba rusă, 8000 în limba moldovenească şi 1000 în limba ucraineană.

La fel de gravă şi discriminatorie este şi situaţia în domeniul învăţământului superior din regiune. Pentru anul de învăţământ 2011 la universitatea locală din Tiraspol, au fost prevăzute 1696 locuri preplătite din buget. Din ele, 130 erau rezervate pentru grupele cu predare în limba moldovenească, ceea ce constituie 7,67% din totalul asigurat de la buget. Mai gravă este situaţia cu predarea în limba ucraineană, fiind rezervate doar 15 locuri ceea ce constituie doar 0,89% din totalul asigurat de la buget. Restul 91% de locuri sunt pentru vorbitori de limbă rusă.

Care sunt constatările principale privind respectarea dreptului de a nu fi suspus violenţei domestice?

În regiunea transnistreană violenţa în familie este tratată ca fiind o problemă privată şi nu o problemă socială, deci nu există mecanisme privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice. Dacă victimele ar dispune de o ordonanţă de protecţie emisă de către autorităţile constituţionale acestea nu vor fi executate în regiune. Aici nu există o lege specială menită să protejeze victimele violenţei în familie sau să prevină fenomenul violenţei domestice, după cum nu există nici instituţia de ocrotire şi asistenţă a victimei violenţei domestice.

Potrivit estimărilor unui ONG local, în regiunea de est a R.Moldova: • fiecare a patra femeie a fost supusă violenţei fizice şi economice în familie; • 35,7% din toate femeile chestionate au fost supuse violenţei fizice de către bărbaţi; • 79,9% din femeile supuse violenţei în familie nu au solicitat îngrijire medicală; • 75,4% din femei nu au reclamat abuzurile la miliţie; 24

• 81,5% din femei nu le-au povestit rudelor sau prietenilor

despre problemele lor; • peste 60% din toate cazurile de omor, conform datelor “poliției” locale, au loc în familie.

Care sunt constatările principale privind respectarea drepturilor copiilor?

Copiii născuți în regiunea transnistreană rămân nedocumentați și nu sunt luați la evidență de către autoritățile constituționale. Potrivit unor statistici locale, în regiune locuiesc cca 100 de mii de copii.

Dintre ei, cca 1586 sunt fără îngrijire părintească, orfani – 408, orfani social – cca 600 și copii cu dizabilități cca 1715.

Autoritățile constituționale și-au declinat responsabilitățile față de acordarea sprijinului social, prin alocații și indemnizații copiilor.

Chiar dacă toți acești copii sunt cetățeni ai R.Moldova, argumentul autorităților naţionale rămâne același: toţi copiii din regiune sunt deja protejați social de administrația regională separatistă.

O altă problemă identificată este lipsa autorităților tutelare constituționale în regiune, responsabile de organizarea tutelei, înregistrarea adopțiilor etc. Astfel, doar la Judecătoria Bender pe parcursul anului 2011 au fost examinate 57 dosare privind respectarea unor drepturi ale copilului (încuviinţarea adopţiei, determinarea locului de trai al copilului, decăderea din drepturile părinteşti şi constatarea faptului instituirii tutelei), în care era obligatorie prezenţa autorităţii tutelare. La Judecătoria Bender în calitate de autoritate tutelară pe parcursul anului 2011 a participat secţia teritorială de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din raionul Anenii Noi. În anul 2012 pe rolul judecătoriei Bender au fost alte 50 cauze de acest fel, însă secţia de Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din raionul Anenii Noi refuză să se prezinte în instanţă pe motiv de încălcare a competenţei teritoriale.

25

Care sunt constatările principale privind respectarea drepturilor recruţilor şi militarilor?

Problema înrolării forţate, nu este caracteristică doar pentru cetăţenii R.Moldova din regiunea respectivă. Legislaţia locală „permite” dubla cetăţenie, iar administrația regională consideră toţi locuitorii permanenţi ai regiunii drept „cetăţeni locali”. În așa mod, locuitorii permanenţi ai regiunii care deţin cetăţenia R.Moldova, Ucrainei, Rusiei, etc., sunt înrolați mai mult sau mai puțin forțat în structurile paramilitare ilegale locale.

Pentru eschivarea de la înrolare, tinerii cu vârsta de recrutare pot fi sancţionaţi cu privaţiune de libertate pe un termen de până la 2 ani sau amendă de cca 500 euro. Pentru încălcarea disciplinei militare “militarii” pot fi supuși arestului disciplinar pentru un termen de la 3-10 zile exclusiv la ordinul comandantului.

Mulți „militari în termen” nu rezistă tratamentului (relații neregulamentare, comportamentul ofițerilor, etc.) la care sunt supuși, din care cauză părăsesc “unitatea militară”. Numai în 2011 s-au înregistrat 276 de „dezertori”, 121 fiind atrași la “răspundere penală”.

Concluzie Constatările expuse aici nu sunt decât o mică parte a celor încălcări care au loc în regiune. Lista poate continua, dar poate şi să descrească dacă mai multe persoane vor conştientiza necesitatea apărării drepturilor sale prin toate metodele permise de lege. Avocații pot și trebuie să contribuie la promovarea și apărarea drepturilor, iar odată cu implicarea lor în astfel de dosare și cazuri, ei vor contribui la accelerarea procesului de creare și adaptare a condițiilor nediscriminatorii pentru locuitorilor regiunii transnistrene privind accesul liber la justiție și la un proces echitabil, legal și eficient.

26

5. Utilizarea mecanismelor „juridice” regionale de apărare a drepturilor omului Probabil cea mai importantă problemă cu care se confruntă juriştii atunci când este vorba de acordarea asistenţei juridice pentru locuitorii regiunii transnistrene ţine de faptul dacă este necesar de adresat în instanţele ce îşi desfăşoară de facto activitatea în regiune.

Unde putem găsi actele normative aplicate de facto în regiunea de est a Moldovei?

Prima sursă este pagina web a legislativului local (“soviet suprem”) din regiune http://vspmr.org/?Part=235

O pagină web dedicată “legislaţiei” regionale este și http://pravo. pmr-online.com/

O altă sursă este pagina de internet a presupusului “minister local al justiţiei” http://justice.idknet.com/web.nsf/664d2901186e70a5c22 574d5002acf18/3ef1e48bc7afef24c2257230004ebf03!OpenDocum ent

Unele acte pot fi găsite și pe pagina presupusului președinte local http://president.gospmr.ru/ru/zakon, precum și pe cea a așa numitei ”curți constituţionale” locale http://www.kspmr.idknet.com/

Care sunt caracteristicile sistemului procesual civil din regiune?

În mare parte sistemul procesual civil aplicat în regiune este cel din perioada sovietică, cu anumite modificări şi ajustări la legislaţia Federaţiei Ruse. Sunt două etape de examinare ordinare: judecătorii şi “curtea supremă de justiţie”. În calitate de etapă extraordinară poate fi încercată modalitatea de revizuire a hotărârilor judecătoreşti (competenţa uni colegiu a “curţii supreme de justiţie” regionale).

27

Care sunt caracteristicile sistemului procesual penal din regiune? În regiune este utilizat codul procesual penal care, de asemenea, datează din perioada sovietică, cu anumite modificări şi ajustări la legislaţia Federaţiei Ruse. Urmărirea penală este petrecută de către aşa zisul „minister al afacerilor interne” local cu toate că o categorie distinctă de infracţiuni sunt cercetate de către alte subdiviziuni (servicii de securitate, vamă etc.).

Procuratura locală are competenţa de a examina o anumită categorie de infracţiuni şi a susţine în instanţe învinuirea din partea „statului”.

Etapa judiciară la fel este din două etape: judecătorii şi curtea supremă, iar în calitate de cale extraordinară apare la fel revizuirea.

Concluzie Recomandăm utilizarea acestei căi de apărare „juridică” în instanţele ce funcţionează de facto în regiunea transnistreană, chiar dacă aceasta nu constituie un remediu efectiv. Parcurgerea acestor căi și utilizarea acestor pseudo-instrumente necesită timp și resurse semnificative, însă rezultatul final merită toate eforturile, deoarece în primul rând veți acumula direct probe privind încălcările admise. Totodată, în anumite circumstanțe poate exista o şansă, chiar dacă infimă, ca situaţia victimei să fie remediată sau rezolvată.

28

6. Utilizarea mecanismelor juridice naţionale.

Obligaţiile şi jurisdicţia autorităţilor constituţionale Regiunea transnistreană este parte integrantă a teritoriului R.Moldova, fapt recunoscut la nivel internaţional, inclusiv de către toți actorii formatului 5+2. CtEDO, de asemenea, a confirmat și constatat că Statul R.Moldova are obligații pozitive și este responsabil de situația drepturilor omului în acest spațiu al său, aflat în afara controlului efectiv.

Cu toate acestea, în realitate sunt numeroase aspecte ce urmează a fi precizate pentru a evita înţelegerea incorectă a acestora.

Care au fost constatările CtEDO referitor la jurisdicţia autorităţilor moldoveneşti?

CtEDO a constatat că Guvernul Moldovei a realizat obligaţia sa negativă, şi nu a admis prin agenţii săi încălcarea directă a drepturilor reclamanţilor.

Totuşi, CtEDO a menţionat că autorităţilor moldoveneşti le revine și obligaţia pozitivă, care se manifestă prin două aspecte: 1. Ce face Moldova pentru restabilirea controlului său asupra întregului teritoriu transnistrean? (măsuri politice, economice, juridice în vederea restabilirii controlului său în acest teritoriu); 2. Ce măsuri au fost întreprinse de autorităţi pentru a asigura respectarea drepturilor reclamanţilor? (utilizarea tuturor mijloacelor pașnice și legale).

Care au fost argumentele care au servit drept temei pentru a evita condamnarea Guvernului moldovenesc în cazul Ilaşcu? Ce acţiuni au întreprins autorităţile?

• La 9 decembrie 1993, Preşedintele R.Moldova a declarat con-

damnarea reclamanţilor ilegală, deoarece a fost decisă de către o instanţă de judecată neconstituţională; 29

• La 28 decembrie 1993, Procuratura Generală a R.Moldova a

•

•

•

•

•

iniţiat o anchetă penală împotriva „judecătorilor”, „procurorilor” şi a altor persoane implicate în anchetarea şi condamnarea reclamanţilor în Transnistria, acuzându-i de lipsire ilegală de libertate; La 3 februarie 1994, Judecătoria Supremă a R.Moldova a examinat din oficiu hotărârea din 9 decembrie 1993 a presupusei „judecătorii supreme” de la Tiraspol şi a casat-o din motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea era neconstituţională; Autorităţile moldoveneşti au iniţiat în luna aprilie şi, respectiv, în luna mai ale anului 1992 o anchetă penală cu privire la moartea dlor Gusar şi Ostapenko; Procuratura Generală a R.Moldova a ordonat deschiderea unei anchete penale împotriva şefului închisorii de la Hlinaia, acuzat de lipsirea ilegală de libertate şi de uzurparea puterii sau a titlului unei persoane oficiale; Autoritățile centrale au trimis medici pentru a examina reclamanţii deţinuţi în regiune; Autoritățile centrale au oferit ajutor financiar familiilor reclamanţilor şi sprijin pentru a vizita reclamanţii în detenția ilegală.

Care au fost argumentele care au servit drept temei pentru condamnarea Guvernului Moldovei în cazul Ilaşcu?

Declaraţia făcută de R.Moldova în instrumentul de ratificare a Convenţiei la subiectul lipsei de control a autorităţilor legitime moldoveneşti asupra teritoriului transnistrean nu a constituit o rezervă valabilă în sensul articolului 57 al Convenţiei;

În negocierile lor cu separatiştii, autorităţile moldoveneşti s-au limitat doar la punerea în discuţie a situaţiei reclamanţilor verbal, fără a încerca să ajungă la un acord care să garanteze respectarea drepturilor reclamanţilor prevăzute de Convenţie; Nu a existat un plan general cu privire la reglementarea conflictului care să fi fost adus la cunoştinţa CtEDO şi să se refere la situaţia recla30

manţilor, iar Guvernul nu a susţinut că un asemenea document ar fi existat sau că negocierile referitoare la acest subiect continuă; În relaţiile lor bilaterale cu Federaţia Rusă, autorităţile moldoveneşti nu au acordat mai multă atenţie destinului reclamanţilor;

Negocierile cu privire la reglementarea situaţiei din regiune, în care Federaţia Rusă apare ca stat garant, au loc din anul 2001 fără vreo menţionare a situaţiei reclamanţilor şi fără ca vreo măsură să fie luată sau preconizată de către autorităţile moldoveneşti.

Concluzie În cauza Ilaşcu (precum şi alte dosare: Ivanţoc, Catan ş.a.) CtEDO a menţionat clar că guvernul moldovenesc deţine jurisdicţia asupra teritoriului din stânga Nistrului. La fel, CtEDO a evidenţiat acele măsuri care fiind întreprinse de către Guvernul moldovenesc au dus la recunoaşterea faptului că nu a fost violare a drepturilor reclamanţilor de către Moldova. Totuşi CtEDO a stabilit şi acele circumstanţe care au dus la recunoaşterea violării drepturilor reclamanţilor de către autorităţile moldovenești, prin neexecutarea obligaţiilor pozitive ale Guvernului central constituțional. Respectiv, analizând atent deciziile Curții Europene, putem evidenţia aspectele importante ce urmează a fi solicitate de la autoritățile constituționale, inclusiv acţiunile ce urmează a fi luate pentru a realiza obligaţiile sale pe orice caz legat de violarea dreptului din regiunea transnistreană.

31

7. Rolul factorilor externi asupra situaţiei din regiune. Obligaţiile şi jurisdicţia autorităţilor Federaţiei Ruse CtEDO a constatat violarea de către Federaţia Rusă a drepturilor reclamanţilor Ilaşcu ş.a. În acest fel, CtEDO a statuat că de facto teritoriul regiunii transnistrene se află sub jurisdicţie dublă. Asta ar însemna că persoanele care locuiesc în regiune ar trebui să se află sub protecţie dublă (atât a autorităţilor constituţionale moldoveneşti cât şi a celor din Federaţia Rusă).

Care au fost argumentele prezentate de către Federaţia Rusă pentru a nega jurisdicţia sa?

• Federaţia Rusă a declarat că Guvernul R.Moldova este unica au-

• Numai R.Moldova este responsabilă pentru faptele săvârşite pe

toritate legitimă;

• Teritoriul regiunii transnistrene trebuie examinat ca parte

componentă şi indispensabilă a teritoriului R.Moldova; acest teritoriu;

• Faptele invocate de către reclamanţi nu cad sub jurisdicția

Federației Ruse în temeiul articolului 1 a Convenției;

• Federaţia Rusă nu a exercitat și nu exercită jurisdicția în regiu-

nea Transnistreană, acest teritoriu aparține R.Moldova;

• Federaţia Rusă niciodată nu a ocupat o parte a teritoriului

R.Moldova și forțele armate ruse se aflau acolo doar cu acordul autorităţilor moldoveneşti; • Unitățile armatei a 14-a nu au intervenit în conflictul dintre R.Moldova și Transnistria, ci au îndeplinit doar funcții de menținere a păcii; • Deoarece în privința soldaților au fost comise acte ilegale, ei au fost nevoiți să se apere; • A fost imposibilă retragerea imediată a trupelor în conformitate cu acordul din 1994, deoarece autoritățile Transnistrene au împiedicat acesta; 32

• Prezența trupelor ruse în Transnistria nu este comparabilă

•

•

•

•

cu prezența trupelor turcești din Ciprului de Nord. Principala diferență - în numărul de trupe și numărul de soldați, deoarece armata rusă număra două mii de soldați, în timp ce armata turcă în Cipru, număra mai mult de 30.000 de soldaţi; Guvernul rus categoric nega existența oricărui control politic, economic sau de altă natură asupra Transnistriei, teritoriul dat avea propriul sistem de organe, inclusiv parlament şi sistem judiciar; Federația Rusă niciodată nu a acordat sprijin militar, financiar sau de altă natură Transnistriei; Guvernul rus a recunoscut că reclamanții au fost deținuți în unitățile armatei a 14-a, cu toate acestea, a indicat că au încetat deținerea ilegală de îndată ce au fost informaţi de aceasta; Nu există nici o legătură de cauzalitate între prezența unităților militare ruse și situația reclamanților.

Cum a apreciat CtEDO argumentele Federaţiei Ruse?

• Federația Rusă este succesorul legal al URSS în dreptul

•

•

•

•

internațional. Moldova nu și-a exprimat dorința de a avea forțe armate comune în cadrul Comunității Statelor Independente.

Moldova nou formată a declarat drepturile sale asupra depozitelor militare și echipamentului militar a Armatei a 14-a, care se aflau pe teritoriul său. De asemenea, Moldova a intrat în negocieri cu Federația Rusă pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul său.

CtEDO notează că, în timpul conflictului 1991-1992 forțele fostei Armate a 14-a se aflau în Transnistria, o parte a teritoriului R.Moldova, și au luptat de partea separatiștilor transnistreni.

Un număr mare de arme din depozitele armatei a 14-a au fost transmise în mod voluntar de către soldații ruși separatiștilor transnistreni.

Din decembrie 1991, autoritățile moldovenești în mod constant s-au plâns, inclusiv în cadrul organismelor internaționale, asupra actelor de agresiune din partea fostei Armate a 14-a împo33

•

•

•

•

•

triva R.Moldova și au acuzat Rusia de susținerea separatiștilor transnistreni.

Liderii Federației Ruse au susținut separatiștii prin declarații politice.

Rusia a pregătit prevederile de bază ale acordului de încetare a focului mai mult ca atât, le-a semnat în calitate de parte (acordul din 21 iulie 1992).

CtEDO notează că, chiar și după semnarea acordului din 21 iulie 1992, Federația Rusă a continuat să acorde sprijin militar, politic și economic regimului separatist.

Din punct de vedere al Curții, toate acțiunile comise de soldații ruși în contextul susținerii regimului separatist, inclusiv acţiunile împotriva reclamanților exprimate prin transferul acestora administraţiei separatiste implică responsabilitatea Federației Ruse.

Instanța a luat în considerare sprijinul financiar semnificativ oferit Transnistriei din partea Federației Ruse: • Acordul privind distribuirea veniturilor între Federația Rusă și Transnistria din vânzarea echipamentului militar; • Reducerea datoriei Transnistrene către Federația Rusă; • Furnizarea gazului rusesc în Transnistria în condiții mai favorabile.

Cum a apreciat CtEDO faptele invocate de reclamanţi şi care a fost decizia juridică în final?

• Reclamanții s-au plâns, asupra încălcării articolului 6, în legă-

tură cu examinarea cazului în Judecătoria Supremă din Transnistria. Cu toate acestea, acest proces a avut loc înaintea ratificării Convenției de către cele două țări. Prin urmare, CtEDO nu are competentă ratione temporis de a examina această parte a plângerii; • Reclamanții au pretins că detenția lor nu a fost compatibilă cu cerințele Convenției. CtEDO notează că acțiunea a început în 1992, astfel încât competența Curții se extinde la plângerile cu privire la R.Moldova începând cu 12.09.1997 și din 05.05.1998 în privința Rusiei;

34

• CtEDO constată că faptele cauzei în ceea ce privește unii

•

•

•

•

•

•

•

reclamanți, nu implică examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 2 al Convenției, dar pot fi examinate în temeiul încălcării articolului 3; CtEDO notează că pedeapsa cu moartea, ce urma să fie executată împotriva reclamantului Ilaşcu, împreună cu condițiile în care acesta a fost deținut timp de mai mulți ani, au fost deosebit de grave și brutale, prin urmare pot fi apreciate drept tortură în sensul articolului 3 al Convenției; În consecință, CtEDO concluzionează că niciunul dintre reclamanți nu a fost condamnat de către o „instanță” în sensul Convenției, și că sentințele de privare de libertate nu pot fi apreciate drept „detenție legală”, compatibile cu cerințele articolului 5 al Convenției; Luând în considerare faptul că reclamanții erau încă în custodie în perioada când Convenția a intrat în vigoare pentru Rusia, CtEDO consideră că, în privința tuturor reclamanților Rusia a încălcat cerințele articolului 5; Luând în considerare că faptele ce vizează încălcarea articolului 3 au fost recunoscute drept violare, CtEDO nu consideră necesară examinarea separată a cererii ce vizează articolul 8; CtEDO ia în considerație amenințările la adresa reclamanților din partea administrației închisorilor din Transnistria și înrăutățirea condițiilor de detenție a acestora după depunerea plângerilor; CtEDO notează cu îngrijorare conținutul notei diplomatice din 19 aprilie 2001, îndreptată de către autoritățile moldovenești spre Rusia, în care s-a cerut retragerea memorandumului, pe care acesta l-au prezentat CtEDO la 24 octombrie 2000; Având în vedere că, reclamanții erau încă în custodie la momentul examinării cazului, CtEDO consideră că comportamentul guvernului Rusiei este o neglijare generală de tradiții politice, idealuri, libertăți și a supremației de drept, care sunt notate în preambulul Convenției, precum și o ingerință în dreptul garantat de articolul 34 al Convenției. Prin urmare, a avut loc o violarea articolului 34 al Convenției din partea Federației Ruse.

35

8. Sesizarea CtEDO. Drepturi stipulate în Convenţia Europeană Menţionam aici că cea mai eficientă cale de apărare a drepturilor omului prin intermediul unui proces judiciar (pe faptele comise în regiunea transnistreană) este adresarea către CtEDO. Totuşi, care sunt acele drepturi care pot fi invocate în faţa CtEDO şi esenţa succintă a acestora vom încerca să descriem pe scurt în continuare.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la viaţă prin prisma Convenţiei Europene?

• Impune obligația de a proteja dreptul la viață (obligația

•

•

•

•

pozitivă); Impune interdicţia de la privarea intenționată a vieții (obligația negativă); Dificilă este problema începutului și sfârșitului duratei de viață fizică, termenul „orice persoană” în genere nu include copiii nenăscuți; Problemă dificilă apare în cazul examinării procesului de apel sau recurs a persoanelor condamnate la moarte, atunci când se amână termene îndelungate executarea sentinței; Prevede trei cazuri în care privarea de viață, nu va fi considerată drept o violare a Convenţiei, permițând utilizarea forţei, dar în același timp specifică că o astfel de măsură trebuie să fie „absolut necesară”.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de a nu fi supus torturii prin prisma Convenţiei Europene?

• Diferența dintre acțiunile de tortură, pedeapsă sau tratament

inuman sau degradant constau în gradul de gravitate a acestora; • Articolul 3 se aplică atât în cazurile suferințelor fizice, cât și în cazul suferințelor psihice; • Importanţă deosebită pentru calificare are caracterul acțiunilor și a efectelor acestora asupra indivizilor;

36

• Dreptul desemnat este absolut, nu numai în sensul că

dispozițiile articolului 3 nu permite nici o limitare legală, dar, de asemenea, faptul că derogări nu sunt permise nici în caz de urgență sau extremă necesitate.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de a nu fi supus robiei sau muncii forţate prin prisma Convenţiei Europene?

• Sclavia presupune că o persoană se află în proprietatea juridică

deplină a unei alte persoane; • Starea de servitute presupune obligația de a executa lucrări sau a furniza servicii de la care persoana corespunzătoare nu se poate eschiva şi care nu le poate schimba; • Exprimarea consimțământului lipsește executarea lucrărilor sau prestarea de servicii de orice caracter forțat; • Dreptul de a nu fi supus robiei este unul absolut.

• Conține o listă exhaustivă de motive admise pentru restricția

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la libertate şi siguranţă individuală prin prisma Convenţiei Europene?

libertății persoanelor; • Enumeră garanțiile procedurale pentru a asigura un proces rapid și eficient cu privire la problema legalității detenției; • Dreptul la integritatea personală, spre deosebire de dreptul la libertate, este formulat într-un mod absolut; • Acest lucru nu înseamnă însă că autoritățile de la Strasbourg trebuie să dea interpretarea proprie a problemelor de drept intern. CtEDO poate stabili doar următoarele: 1. dacă există o bază legală pentru detenție; 2. dacă baza legală aplicată corespunde Convenției; 3. dacă decizia instanțelor locale privind privarea de libertate este vădit arbitrară.

37

• În cazul în care persoana vătămată nu a făcut nici o trimite-

re la alineatul 5 al articolului 5 atît în instanțele judecătorești naționale sau a CtEDO, aceasta va duce automat la pierderea dreptului la o compensație echitabilă.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la un proces echitabil prin prisma Convenţiei Europene?

• Este cea mai frecvent utilizată dispoziție a Convenției.

•

• Articolul se aplică numai la cazurile privind violarea drepturi-

• •

•

•

38

lor şi obligațiilor civile sau acuzațiilor penale.

Dispoziţiile articolului menţionat nu se aplică pentru drepturile politice, cât și dreptului de a participa la guvernare, luând în considerație așa instituții de stat, precum poliția, și așa mai departe (cu excepția încălcării contractului de muncă).

Nu se aplică în domeniul dreptului fiscal și al imigrației.

Acest drept cuprinde trei elemente: 1. în primul rând, este necesară existenţa instanței, instituită prin lege și care corespunde cerințelor de independență și imparțialitate.

2. în al doilea rând, instanţa trebuie să dețină o competență suficient de largă pentru a rezolva toate problemele într-un litigiu sau învinuire, la care poate fi aplicat articolul 6.

3. în al treilea rând, persoana trebuie să aibă acces la instanță.

Semnele unui organism judiciar independent ţin de: modul de numire a membrilor, durata de ocupare a funcțiilor în cadrul acestuia, existența unor garanții împotriva presiunilor externe, o garanție împotriva îndepărtării din funcție a judecătorilor de către puterea executivă.

Cerința de imparțialitate a instanței ţine de: - imparțialitatea personală a membrilor instanței se prezumă, până la proba contrară; - instanțele trebuie să inspire siguranță și încredere, în special acuzaţilor în cazuri penale.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de a nu fi pedepsit fără existenţa unei legi în acest sens, prin prisma Convenţiei Europene?

Oferă garanţia libertății persoanei de la acțiunea inversă a legii penale.

Conține două principii juridice distincte: • în primul rând, sentința se poate baza exclusiv pe norma legală în vigoare la data comiterii acțiunii sau a inacțiunii; • în al doilea rând, nu putem impune o pedeapsă mai severă decât ceea prescrisă la momentul săvârșirii crimei.

Prevede posibilitatea sancţionării oricărei persoane pentru „orice acțiune sau inacțiune care la momentul săvârșirii era considerată infracțiune penală potrivit principiilor generale de drept recunoscute de națiunile civilizate.”

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la viaţa privată şi de familie prin prisma Convenţiei Europene?

Articolul 8 din CEDO numește patru drepturi relativ independente care urmează să fie protejate în temeiul prezentului articol: 1. Dreptul la respectarea vieții private; 2. Dreptul la respectarea vieții de familie; 3. Inviolabilitatea domiciliului; 4. Secretul corespondenței.

Viața de familie este interpretată de CtEDO pe scară largă. Acesta include atât relațiile în cadrul căsătoriei cât și relațiile care există de facto, în afara căsătoriei oficiale.

Conceptul de viață de familie se extinde la relațiile dintre părinți și copii, bunici și nepoți, și, în unele cazuri, alte rude. În același timp pentru a defini o relație drept una de familie trebuie de luat în calcul gradul de intensitate a relaţiilor și de alte circumstanțe relevante. Pe baza practicii CtEDO, sub aspectul vieții de familie, au fost abordate chestiuni precum drepturile copiilor nelegitimi, problemele de divorț, drepturile tatălui divorțat de mama copilului, custodie, extrădarea în 39

cazul în care există un risc de separare de familie.

Domiciliul este locul unde persoana își are reședința permanentă, indiferent de existența unui temei juridic. Mai mult ca atât, domiciliu poate fi recunoscut locul în care o persoană exercită sau intenționează să exercite o parte din viața sa privată.

Drept locuință pot fi recunoscute spațiile comerciale și birourile de serviciu. În cadrul dreptului la inviolabilitatea locuinței s-au luat în considerare problemele distrugerii casei de către colaboratorii serviciilor de securitate, problemele securității ecologice a locuinței, problemele folosirii nestingherite a locuinței, perchezițiile.

Secretul corespondenței presupune dreptul de a stabili comunicarea (conexiunea) persoanei cu alții fără interferență sau cenzură.

Noțiunea de corespondență include trimiterile poștale, conversațiile telefonice, telex și alte tipuri de comunicare. Protecție egală se acordă atât conversațiilor de birou, cât și celor private. La ascultarea legăturii de comunicare disponibilă și altor utilizatori, nu va fi considerat drept imixtiune în dreptul garantat de art. 8.

Care sunt caracteristicile principale ale libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie prin prisma Convenţiei Europene?

Libertatea gândirii presupune că nimeni nu poate fi supus influenței, care are drept scop schimbarea procesului de gândire; Se interzice presiunea asupra persoanei,cu scopul ca acesta să-și exprime opinia, schimbe opinia sau să divulge convingerile religioase; Se interzice pedepsirea pentru posesia oricărei opinii sau pentru schimbarea religiei sau a convingerilor; Pentru aplicarea art. 9 este necesar ca opinia exprimată să reflecte convingerile persoanei căreia îi aparține această opinie.

Care sunt caracteristicile principale ale libertăţii de exprimare prin prisma Convenţiei Europene?

• Recunoaște dreptul jurnaliștilor de a nu-și dezvălui sursele lor 40

de informație;

• Nu include dreptul general și neîngrădit de acces la timpi de

emisie la radio și televiziune; • Nu există o claritate dacă libertatea primirii informației de către populaţie, stabileşte şi o obligaţie corespunzătoare a autorităților de a disemina informația respectivă; • Autoritățile trebuie să admită informații din străinătate și să permită distribuția informaţiei din interiorul ţării în străinătate; • Convenția prevede posibilitatea pentru țările membre să facă derogări de la obligațiile sale în privința dreptului la libertatea de exprimare.

Care sunt caracteristicile principale ale libertăţii de întrunire şi asociere prin prisma Convenţiei Europene?

• Cere, ca statele să asigure respectarea dreptului prin preveni-

rea încălcării lor și asigurarea posibilității de protejare în cazul încălcării dreptului de către persoane terţe; • Prin „asocieri” trebuie să avem în vedere și partidele politice; • Statul este obligat să protejeze persoanele private de eventualele abuzuri ale asociației a poziție sale dominante; • Convenția prevede posibilitatea pentru țările membre să deroge de la obligațiile sale în privința dreptului la libertatea de întrunire și asociere.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la căsătorie prin prisma Convenţiei Europene?

• Articolul conține trimitere către legislația națională, deoarece

sistemele juridice ale statelor membre pot fi diferite între ele; • Una dintre cele mai dificile probleme, de interpretare a dreptului garantat de art. 12, este problema căsătoriei între două persoane care aparțin aceluiași sex; • Art. 12 nu spune nimic despre posibilitatea de a divorța și a consecințelor juridice ale unui astfel de fenomen; • Art. 12 nu garantează drepturi socio-economice, de exemplu, la 41

un standard adecvat de viață, sau de fonduri suficiente pentru întreținerea familiei.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la un recurs efectiv prin prisma Convenţiei Europene?

• Acest articol poate fi invocat numai în combinație cu referire la

una sau mai multe dintre drepturile și libertățile garantate de Convenţie; • Art. 13 prevede că, dacă o persoană pretinde că este victima unei măsuri care ar încălca Convenția, o astfel de persoană trebuie să dispună de o cale de recurs efectivă în fața autorității naționale, atât pentru soluționarea solicitării acestuia cât și, după caz​​, pentru a primi despăgubiri; • În cazul în care CtEDO concluzionează că articolul 6 nu a fost încălcat, deoarece nu mergea vorba despre „dreptul civil”, nu este exclusă examinarea separată a posibilei încălcări a art. 13.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de a nu fi supus discriminării prin prisma Convenţiei Europene?

Nu oferă nici un drept independent, adică, libertatea de la discriminare.

Art. 14 se aplică nu numai la cazurile pretinselor încălcări, dar la toate restricțiile discriminatorii privind exercitarea drepturilor și a libertăților garantate de Convenţie. Încălcarea principiului egalității și non-discriminării apare atunci când există: a) atitudine diferită; b) la cazuri similare; c) fără o justificare obiectivă și rezonabilă; sau d) lipsește proporționalitatea între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru realizarea acesteia.

42

Care sunt caracteristicile principale ale unei stări de urgenţă prin prisma art. 15 al Convenţiei Europene? În legătură cu aplicarea art. 15, precum și restricțiilor specifice apar două întrebări principale: • în primul rând, sa creat oare în realitate pericol pentru acele valori, care trebuie protejate prin derogare de la drepturi și libertăți sau prin limitarea lor; • în al doilea rând, dacă legislația intrată în vigoare, măsurile întreprinse și sancţiunile aprobate sunt într-adevăr necesare pentru protecția acestor valori.

Definiției „stării de urgență” îi sunt caracteristice următoarele elemente: 1. Pericolul trebuie să fie real sau iminent; 2. Consecințele trebui să acopere întregul stat; 3. Cursul normal al vieții societății trebui să fie pus în pericol; 4. Criza sau pericolul trebuie să fie extreme, aşa încât măsurile obișnuite și restricțiile prevăzute de Convenție pentru menținerea ordinii publice, sunt inacceptabile.

În cazul în care autoritățile statului nu au anunțat oficial introducerea legii marțiale sau a stării de urgență, pierd dreptul de a se referi la paragraful 1 al art. 15

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de proprietate prin prisma Convenţiei Europene?

• Art. 1 din primul protocol cuprinde trei principii distincte

(dispoziții): - în primul rând, stabileşte principiul folosirii nestingherite a proprietății sale; - în al doilea rând, reglementează condițiile în care este posibilă privarea de proprietate; - în al treilea rând, conține recunoașterea dreptului statelor de a controla utilizarea proprietății, în conformitate cu interesele comune ale societăţii.

43

• Obiectul Proprietății trebuie să fie în mod clar și corect definit

în cererile depuse la CtEDO; • Se consideră încălcare dacă nu a fost acordată posibilitatea folosirii proprietății proprii; • CtEDO consideră dreptul la o compensație echitabilă drept o caracteristică integrală a dreptului de proprietate, deoarece aceasta poate fi o componentă necesară a unui echilibru echitabil între drepturile și interesele publice sau private.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la educaţie prin prisma Convenţiei Europene?

• În articol se pune un accent sporit pe dreptul la libertatea

educației, comparativ cu dreptul socio-economic la educație; • Implicarea statului, în nici într-un caz, nu trebui să posede o astfel de natură sau magnitudine, care să afecteze entitatea dreptului garantat, sau încalcă orice alte drepturi și libertăți prevăzute de Convenție; • Drepturile părinților de asigura copiilor educație în conformitate cu convingerile religioase și filosofice proprii, creează obligația statului de a respecta drepturile părinților în cadrul desfășurării oricărei activități în domeniul educației.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la alegeri libere prin prisma Convenţiei Europene?

• Constă în primul rând în obligația statelor de a „desfășura ale-

geri libere la intervale rezonabile, prin vot secret” în legătură cu formarea organelor legislative; • Ca o excepție, art. 3 este formulat nu ca un drept sau o libertate, și nu ca o obligație pentru statele membre să se abțină de a interveni în exercitarea dreptului sau a libertății, dar ca un angajament de a întreprinde anumite acțiuni; • Sistemul de stat unipartid poate fi declarat contrar art. 3 din primul protocol; • Obligația impusă statului de art. 3 din primul protocol, implică drepturile cetățenilor de a alege și de a fi ales.

44

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de a nu fi privat de libertate pentru datorii prin prisma Convenţiei Europene?

• Suplimentară (la articolul 5) limitează posibilitatea autorităților

statelor de a priva o persoană de libertate; • Instanțele nu au dreptul de a emite o astfel de decizie doar în baza faptului că persoana nu poate achita datoria sau de a efectua orice altă obligație contractuală; • Dacă debitorul este în măsură să achite datoria, dar refuză să facă acest lucru, art.1 nu exclude posibilitatea privării de libertate; • Dacă debitorul în comportamentul dă dovadă de fraudă sau înșelăciune, art. 1 admite privarea acestuia de libertate, chiar dacă ulterior se va dovedi că, nu a fost în măsură să achite datoria.

Care sunt caracteristicile principale ale libertăţii de circulaţie prin prisma Convenţiei Europene?

• Nu prevede dreptul comun de admitere pe teritoriul statelor

membre ale Convenție; • Include obligația statelor de a permite pe teritoriul său a propriilor cetățeni și interdicția expulzării acestora; • Persoana, se prezumă că se află în mod legal pe teritoriul unui stat, atâta timp cât, aceasta îndeplinește condițiile în care i-a fost permis accesul în ţara respectivă; • Include încă un motiv, pentru limitarea drepturilor - interesul public într-o societate democratică, cu toate acestea, limitarea nu se poate aplica în privinţa libertăţii de a părăsi țara.

Care sunt caracteristicile principale prin prisma Convenţiei Europene ale dreptului de a nu fi condamnat la moarte?

• Statul, care a decis să devină membru la Protocol, în primul

rând are obligația să elimine din dispozițiile Codului Penal prevederile care permit pedeapsa cu moartea; 45

• Acest articol prevede nu doar o obligație, dar și un drept: fie-

care persoană are dreptul de a nu fi condamnată la moarte, și dreptul de a nu fi executată; • Obligația de a aboli pedeapsa cu moartea se limitează doar la actele comise în timp de pace.

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului la dublă jurisdicţie în materie penală prin prisma Convenţiei Europene?

• Garanția prevăzută nu se aplică asupra infracțiunilor, examina-

te de organele, care nu au calitatea de instanțe în sensul art.6 al Convenției; • Presupune că nu pe toate cazurile trebuie revizuite și condamnarea și sentința; • Procedura apelului trebuie determinată de legislația internă. În același timp revizuirea poate adresa întrebări atât de fapt, cât și de drept, sau exclusiv doar chestiuni de drept.

Dreptul la despăgubire poate fi solicitat numai în cazul respectării a patru condiții prealabile: • în primul rând, persoană trebuie să fie condamnată pentru comiterea unei infracțiuni penale printr-o sentință definitivă; • în al doilea rând, de dreptul garantat de art. 3 se poate face uz în cazul în care sentința emisă a fost ulterior revizuită sau persoana a fost grațiată; • în al treilea rând revizuirea, sau grațierea poate avea loc ca urmare a noi probe sau nou recent descoperite. Cu toate acestea, în ultimul caz, vina pentru imposibilitatea examinării acestei circumstanțe nu poate fi atribuită în întregime sau parțial persoanei care invocă acest fapt; • în al patrulea rând, proba nouă sau recent descoperită, în baza căreia sentința a fost revizuită sau persoana a fost achitată, trebuie în mod convingător să demonstreze eroarea judiciară.

46

Care sunt caracteristicile principale ale dreptului de a nu fi judecat şi pedepsit de două ori prin prisma Convenţiei Europene?

Se numește principiul non bis in idem sau non bis in idem.

Aplicarea acestui drept implică anumite restricții: • În primul rând, art. 4 se aplică numai procedurii penale în limita jurisdicției aceluiași stat; • În al doilea rând, acțiunea principiului este limitată în cadrul proceduri penale. Acesta înseamnă că, pentru una și aceeași acțiune, persoana poate purta pe lângă răspundere penală (în sensul Convenţiei) la fel și disciplinară, sau de alt tip care nu este penală în sensul Convenţiei; • În al treilea rând, acest principiu se aplică numai în cazul în care sentința sau achitarea are un caracter definitiv.

Care sunt caracteristicile principale ale intervenţiei statului prin prisma Convenţiei Europene?

Prin intervenție se subînțeleg acțiunile sau inacțiunile statului, ce limitează drepturile persoanei garantată Convenție. De obicei, statul are două tipuri de obligații: • Obligații negative, adică obligația organelor de stat de a se abține de la acțiuni care ar încălca dreptul persoanei; • Obligații pozitive, care constau în faptul că: (1) statul, în legislația sa creează condițiile necesare pentru implementarea nestingherită a dreptului, adică stabileşte reglementarea juridică corespunzătore în acest domeniu; (2) în cazul încălcării acestui drept de către persoane private, statul oferă soluții adecvate de protecție.

Pentru a efectua constatarea încălcării dreptului, care prevede posibilitatea intervenției statului este nevoie de a efectua triplul test și a răspunde la următoarele întrebări: a) Este oare intervenția prevăzută de lege; 47

b) Urmăreşte oare intervenţia un scop legal;

c) Este oare necesară intervenţia într-o societate democratică.

a. Intervenția nu este „prevăzută de lege”

Convenția cere ca orice ingerință, să se efectueze în conformitate cu legislația națională.

Legislația națională trebuie să corespundă cerinței de „calitate”, care presupune două criterii: 1. Legea trebuie să fie accesibilă. Încălcarea poate fi considerată ingerință în dreptul garantat de Convenţie, dacă se bazează pe o normă juridică, care nu a fost publicată, sau este inaccesibilă; 2. Legea trebuie să corespundă cerinței de securitate juridică, ceea ce înseamnă că trebuie să fie formulată cu un grad suficient de precizie pentru a permite individului să anticipeze în mod rezonabil consecințele, la care pot duce o acțiune concretă.

b. Intervenția nu urmărește un „scop legal”

Dacă intervenția este compatibilă cu legea, este necesar să se ia în considerare întrebarea dacă ingerința dată a urmărit un scop legitim.

Scopuri legitime sunt: • interesele securității naționale și de siguranță publică, bunăstarea economică a țării; • prevenirea dezordinilor în masă sau a infracțiunilor; • protecția sănătății sau a moralei publice; • protecția drepturilor și libertăților altor persoane.

În fiecare caz, statul trebuie să justifice scopul intervenției.

c. Intervenția nu este „necesară într-o societate democratică” Etapa finală de testare pentru corespunderea cu cerințele articolului 8 constă în stabilirea dacă, ingerința este necesară într-o societate democratică.

48

Existența unei necesități publice sugerează că intervenția trebuie să fie necesară, și nu o acţiune aplicată de obicei, utilă și oportună.

Principiul proporționalității înseamnă că drepturile omului nu sunt absolute și că exercitarea drepturilor unei persoane individuale trebuie să fie întotdeauna puse în balanța interesului public mai larg.

Pentru a decide dacă obiectivul ingerinţei este proporțional interesului pe care acesta îl urmărește, este efectuat un proces complex care include revizuirea și luarea în considerare a mai multor factori: intereselor protejate, gradului de intervenție, nevoile generale ale societății. Cu cât mai largă și mai profundă este intervenția, cu atât mai temeinice trebuie să fie motivele pentru justificarea acesteia.

Care sunt caracteristicile principale ale unei anchete eficiente prin prisma Convenţiei Europene?

• Ancheta eficientă trebuie să fie efectuată de către un organism

•

• • •

independent; Ancheta eficientă trebuie să fie aprofundată și meticuloasă; Ancheta eficientă în final ar trebui să ofere posibilitatea stabilirii persoanelor vinovate; Ancheta eficientă trebuie să răspundă la întrebarea dacă este justificată ingerința persoanei vinovate dacă este reprezentant al statului; Ancheta eficientă trebuie să ofere posibilitatea participării reclamantului sau a rudelor acestuia în proces.

Concluzie Probabil, este imposibil să explici în câteva toate nuanţele aplicării Convenţiei Europene şi în special drepturilor garantate de aceasta. Cu toate acestea aici am încercat să scoatem în evidenţă cele mai importante aspecte ale Convenției. Sperăm că aceste rânduri despre drepturile garantate de Convenţie au trezit interesul experţilor, determinându-i să se implice în activităţi de apărare a drepturilor omului, în special în regiunea de est a Moldovei.

49

9. Sesizarea CtEDO. Aspecte privind admisibilitatea. Alte aspecte relevante Pentru R.Moldova, Convenția a intrat în vigoare la 12.09.1997, cu excepția Protocolul nr.6 care este vigoare din octombrie 1997, Protocolul 7 - în vigoare din 1 decembrie 1997 şi Protocolului nr.11 - în vigoare din 1 noiembrie 1998. În timp, Convenţia şi mecanismul ei de apărare – CtEDO au devenit un mijloc eficient de protejare a drepturilor omului, iar pentru cauzele din regiunea transnistreană a Moldovei, practic unicul mijloc efectiv de apărare.

Care sunt criteriile de admisibilitate prevăzute de Convenţie?

Criteriile de admisibilitate, în principal sunt prevăzute în articolele 34 și 35 al Convenției. Totuşi nu există o listă exhaustivă a acestor criterii, ceea ce provoacă diverse interpretări la emiterea hotărârilor CtEDO, în dependență de circumstanțele cauzelor.12 • Criteriul ratione materiae; • Criteriul ratione personae; • Criteriul ratione temporis; • Criteriul ratione loci; • Criteriul epuizării căilor de recurs interne; • Respectarea termenului de 6 luni din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii.

Alte condiții de admisibilitate: • refuzul CtEDO de a primi cereri anonime; • refuzul CtEDO de a primi o cerere examinată deja anterior sau a fost examinată de o altă instanță internațională de anchetă; • incompatibilitatea cu prevederile Convenției, vădit nefondată, abuzivă sau nu a suferit un prejudiciu important.

12 www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Applicants/Apply+to+the+Court/Checklist/

50

În ce constă esenţa criteriului ratione materiae?

Pentru a fi admisibilă, cererea trebuie să se refere la un drept protejat prin Convenţie şi protocoalele sale intrate în vigoare pentru statul pârât. Statul membru la Convenţie nu este ţinut să respecte drepturile garantate de protocoalele adiţionale la Convenţie la care nu este parte;

Dacă un drept este garantat de legislația națională, dar nu este garantate de Convenție și Protocoalele sale, o astfel de plângere nu poate fi invocată la CtEDO.

În ce constă esenţa criteriului ratione personae?

Cine se adresează la CtEDO și împotriva cui?

Pot depune cerere la Curte persoanele fizice, organizaţiile neguvernamentale, grupurile de particulari şi statele membre la Convenţie. CtEDO va examina doar cererile introduse contra statelor părţi la Convenţie. Conform art.59 alin.1 al Convenţiei, pot fi parte la Convenţie doar statele membre ale Consiliului Europei.

Articolul 34 prevede condiția ca reclamantul să se pretindă „victimă a unei încălcări”. Sunt distinse trei tipuri de victime:

victimă reală: Victimă reală este acea persoană ce a fost afectată personal de pretinsa încălcare. O persoană care a obţinut o remediere adecvată la nivel intern pentru presupusele încălcări ale Convenţiei nu poate fi considerată victimă. victimă potenţială: …persoana care este sub riscul de a fi direct afectată de către o lege sau un act administrativ.

În situaţia victimelor potenţiale există o probabilitate că persoana va fi afectată de o lege, practică sau act administrativ.

victimă indirectă: Victimă indirectă este persoana indirect afectată de pretinsele încălcări ale convenţiei. Dacă motivul cererii a fost înlăturat, persoana nu 51

mai poate invoca calitatea de victimă a pretinselor încălcări.

• nu se admit cereri din numele unui număr nedeterminat de persoane; • în cazul în care cererea este prezentată de către o organizaţie neguvernamentală sau de către un grup de persoane fizice, ea trebuie semnată de către persoanele abilitate să reprezinte organizaţia sau grupul respectiv.

• CtEDO poate decide asupra oricărui aspect referitor la faptul de a şti dacă persoanele, care au semnat cererea, erau împuternicite să o facă.

În ce constă esenţa criteriului ratione temporis?

Convenţia nu se aplică retroactiv: plângerile trebuie să vizeze pretenţiile ce se referă la situaţii care au avut loc după ce Convenţia a intrat în vigoare pentru Statul respectiv.

Violarea continuă: CtEDO va examina totuşi situaţiile litigioase care au avut loc până la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv, dacă procedurile judiciare cu privire la contestarea acestor acte s-au sfârşit după intrarea în vigoare a Convenţiei.

De exemplu: • Cauza Gorizdra c. Moldovei, dec. 02.07.2002, CtEDO a examinat temeinicia pretenţiei cu privire la echitatea procedurilor judiciare, privind contestarea legalităţii alegerilor municipale din 1995, care s-au finalizat cu o hotărâre judecătorească din 1998; • Cauza Ilașcu ș.a. c. RM și FR, unde CtEDO a constatat că nu are competenţă ratione temporis de a examina pretenţia în temeiul articolului 6 al Convenţiei deoarece procedurile care au avut loc în faţa instanţei judecătoreşti respective au sfârşit cu hotărârea din 9 decembrie 1993, înainte de data la care Convenţia a fost ratificată de Moldova şi Rusia, iar procesul de judecată al reclamanţilor nu reprezintă o situaţie continuă.

52

În ce constă criteriul ratione loci?

Conform art. 1 al Convenţiei, statele părţi recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa drepturile garantate de Convenţie.

CtEDO nu a dat o definiţie exhaustivă conceptului de „jurisdicţie”, însă l-a asimilat cu controlul efectiv de facto asupra unui teritoriu, indiferent dacă acest control este legitim sau nu conform dreptului internaţional (a se vedea Loizidou c. Turciei, hot. 23.03.1995).

Acest principiu a fost reconfirmat și în cauzele Ilașcu ș.a. Vs Moldova şi Rusia, Hotărârea din 8 iulie 2004 și Decizia de admisibilitate Catan ș.a. vs Rusia și Moldova din 25 octombrie 2004.

În baza precedentelor Ilaşcu ş.a., Ivanţoc ş.a., Catan ş.a. putem afirma cu certitudine că în privinţa teritoriului de est al Moldovei, jurisdicţia este exercitată atât de către Guvernul R.Moldova cât şi Guvernul Federaţiei Ruse.

În ce constă epuizarea prealabilă a căilor de recurs interne?

CtEDO nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne a unei cereri. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fi sesizat cea mai înaltă jurisdicţie competentă, cu respectarea regulilor şi a termenelor de procedură.

CtEDO a interpretat atât extensiv cât şi limitativ această noțiune: • pe de o parte, prin cale de atac se înţelege orice mijloc prin care recurentul poate să obţină recunoaşterea încălcării drepturilor sale şi repararea prejudiciului, indiferent dacă constă într-o acţiune în justiţie sau într-o acţiune în faţa autorităţilor administrative; • pe de altă parte, nu intră în această noţiune căile extraordinare de atac sau alte mijloace prin care se solicită bună-voinţa unor organele ale statului, precum cererea de graţiere.

Calea de atac trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative, în lipsa oricăreia dintre ele recurentului nefiindu-i impusă această 53

obligaţie: 1) existenţa unei căi de atac; 2) accesibilitatea căii de atac; 3) utilitatea căii de atac; 4) eficacitatea căii de atac.

Atenţie!

Reclamantul este scutit de a epuiza calea de recurs, în cazul în care este evident că nu există absolut nici o perspectivă că un apel sau o altă cale de recurs să fie eficientă sau încununată cu succes. De cele mai dese ori aceasta se referă la epuizarea căilor de recurs prevăzute de „legislaţia” aplicată de facto în regiunea de est a Moldovei.

Atenţie la recursurile administrative!

O plângere adresată unui minister (organ central administrativ) sau avocatului parlamentar nu reprezintă o cale de recurs efectivă.

În ce constă respectarea termenului de 6 luni?

Potrivit art.35 al Convenţiei, introducerea unei plângeri este posibilă doar într-un termen de 6 luni de la data ultimei decizii interne.

După ce instanţa națională superioară a pronunțat o decizie devenită definitivă aveţi un termen de maximum șase luni pentru a sesiza CtEDO. Acest interval începe sa curgă de la data la care s-a luat cunoștință personal sau avocatul de decizia finala în ordinea normală a instanțelor sau de la data pronunţării deciziei irevocabile, dacă reclamantul a fost prezent sau de la data comunicării dacă a absentat.

Atenţie!

• Dacă se depăşeşte acest termen, CtEDO nu mai poate examina plângerea; • Dacă reclamantul prezintă mai multe capete de plângere, termenul de adresare la CtEDO curge pentru fiecare capăt de acuzare în mod separat; • Dacă între capetele de cerere există o anumită legătură – spre exemplu, o plângere vizând arestarea şi una vizând procedura 54

penală pe fond soluţionate în dreptul intern la date diferite, se ia în considerare doar ultima decizie definitivă; • Termenul pentru adresare la Curte se calculează în luni calendaristice.

Cum încetează curgerea termenului de 6 luni?

Curgerea termenului de şase luni încetează la data introducerii cererii la CtEDO.

Cum se întrerupe termenul de 6 luni?

Termenul de șase luni este întrerupt de prima scrisoare pe care o adresați CtEDO, in care expuneți cu claritate, chiar dacă în mod sumar, obiectul plângerii şi trimiteți apoi formularul de cerere completat. Examinaţi cu atenţie fiecare capăt de acuzare, deoarece termenul de 6 luni curge pentru fiecare capăt de acuzare în parte.

Atenție!

O simpla cerere de informaţii nu este suficientă pentru a întrerupe termenul de şase luni.

Cum se procedează în situaţiile continue de violare?

Condiţia privind adresarea la Curte înăuntrul termenului de 6 luni nu se aplică în cazul situaţiilor continue. Sunt situaţii continue - o violare continuă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Convenţie (neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti devenită irevocabilă).

Un act ilicit poate fi calificat drept continuu dacă el se extinde pe întreaga perioadă în care comportamentul are loc şi rămâne în contradicţie cu obligaţia internaţională (vezi cauza Ilașcu ș.a.). În cauza Ilașcu ș.a. vs. Moldova și Rusia, CtEDO a stabilit caracterul continuu al violărilor art.5 al Convenţiei, deoarece reţinerea ilegală a reclamanţilor de la început a caracterizat ca atare şi detenţia ulterioară a reclamanţilor.

55

Care sunt alte condiţii de admisibilitate?

CtEDO nu acceptă cereri anonime Reclamantul poate solicita ca identitatea sa să nu fie dezvăluită. Formularul de cerere conţine opţiunea pentru o astfel de solicitare.

Cereri deja examinate Conform articolului 35 paragraful 2p. b: CtEDO nu reţine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art.34, dacă ...ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către CtEDO sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi. Principiul non bis in idem este unul de aplicaţie generală. Potrivit acestui principiu o faptă săvârşită cu vinovăţie de către o persoană nu poate fi sancţionată de două ori.

Această condiţie de admisibilitate are ca scop împiedicarea adresării unor cereri ale aceluiaşi reclamant cu privire la aceleaşi fapte.

Va fi cerere “în mod esenţial aceeaşi” dacă are aceleaşi părţi, se referă la acelaşi obiect şi fond. Cererea nu trebuie să nu conţină un litigiu care a fost deja examinat de Curte sau de către o instanţă internaţionale de anchetă sau de reglementare (Comitetul pentru Drepturile Omului). Totuşi cererea poate fi retrimisă din nou la Curte în cazul apariţiei unor fapte noi: a) cererea a fost respinsă pentru neepuizarea recursului intern.

După epuizarea de căii de recurs intern, reclamantul mai adresează o a doua cerere, astfel întrunind condiţia epuizării căilor de recurs interne; b) dacă s-a introdus o cerere la Curte referitor la durata excesivă de examinare a unei cauze într-o procedură judiciară internă, (ceea ce contravine art. 6(1) al Convenţiei), însă CtEDO a respins această cerere, motivând că instanţa nu a depăşit termenul rezonabil.

Pretenţia vădit nefondată CtEDO declară inadmisibilă cererea dacă o va găsi nefondată…

Această situație poate consta fie într-o lipsă de probe care să susţină starea de fapt expusă de către reclamant – situaţie care apare frecvent 56

în materia tratamentelor inumane sau degradante, fie într-o lipsă de justificare juridică.

Cererea abuziva CtEDO declară inadmisibilă cererea dacă o va găsi abuzivă...

Cereri relativ rare declarate inadmisibile pe acest criteriu. Cu toate acestea, acest lucru poate fi cauzat, de exemplu de utilizarea unui limbaj grosolan, abuziv, în special în adresa Curții, secțiilor sale și (sau) a judecătorilor, inducerea intenționată în eroare a Curții etc.

Reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important CtEDO declară inadmisibilă cererea dacă reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important.

Admisibilitatea cererii poate fi condiționată de existenţă a unui “prejudiciu semnificativ” care poate fi angajat prin întrunirea următoarelor condiții: 1. prejudiciul însemnat (înţeles adesea sub aspect pecuniar); 2. atingerea adusă dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului; 3. absenţa unei judecăţi corespunzătoare realizata la nivel național.

Acest criteriu este unul relativ nou, introdus prin Protocolul 14 al Convenției și a început acțiunea sa de la 1 iunie 2010.

CtEDO a aplicat pentru prima dată acest nou criteriu de admisibilitate în cauza Adrian Mihai Ionescu vs. Romania, a cărei hotărâre a fost pronunțată la data de 1 iunie 2010. Reclamantul solicita despăgubiri în cuantum de 90 euro pentru încălcarea de către o companie de transport a condițiilor de securitate şi confort precizate în oferta sa publicitară.

Analizând cauza sub aspectul noului criteriu de admisibilitate introdus prin Protocolul nr.14, CtEDO a reținut următoarele: suma de 90 euro nu reprezintă un prejudiciu important cu efecte directe asupra vieții personale a petentului;

57

Care este modul de adresare la CtEDO? CtEDO urmează a fi sesizată prin cerere. Formularul standardizat de cerere este disponibil pe pagina web a CtEDO. La primirea primei scrisori sau a formularului de cerere, Grefa CtEDO vă va răspunde informându-vă de deschiderea, în numele dumneavoastră, a unui dosar provizoriu al cărui număr trebuie menţionat în orice corespondenţă ulterioară. În continuare vi se poate solicita, documente, informații sau explicaţii suplimentare referitoare la plângere. Orice întârziere sau absenţa răspunsului este susceptibilă să fie considerată ca o manifestare de dezinteres cu privire la continuarea examinării dosarului.

Dacă nu trimiteţi formularul de cerere în decurs de un an sau daca după ce l-aţi trimis nu răspundeţi în timp util la orice corespondenţă pe care Grefa v-a adresat-o ulterior, dosarul provizoriu va fi distrus.

Anexaţi la scrisoare o copie completă de pe aceste decizii. Nu trimiteţi originale, fiindcă aceste documente nu va vor fi returnate.

Formularul de cerere trebuie semnat de dumneavoastră personal în calitate de reclamant sau de reprezentantul dumneavoastră.

Daca nu doriţi ca identitatea să vă fie dezvăluită, trebuie sa precizaţi acest lucru şi să expuneţi motivele ce justifică o derogare de la regula normala de procedura publică.

CtEDO poate autoriza anonimatul în cazuri excepţionale şi motivate.

Unde pot fi găsite informaţii utile despre adresarea la CtEDO?

1. Ghid practic cu privire la admisibilitate; Consiliul Europei / Curtea Europeana a Drepturilor Omului, 2011 2. Обращение в Европейский Суд по правам человека / Под общ. ред. Ф. Лича. — М.: МОО ПЦ «Мемориал», 2006. - 528с.

3. Европейский суд по правам человека: правила обращения и судопроизводства: Сб. ст. и док. / Под общей ред. А. В.

58

Деменевой, Б. Петранова. – Екатеринбург: Изд-во Урал. унта, 2001.– 200 с.

4. Применение Европейской Конвенции о защите прав человека в судах России. А. Л. Бурков 2006

Concluzie Informaţia din acest ghid este un minim necesar şi suficient pentru a expedia o cerere la CtEDO, dar totuşi în cazul în care nu sunteţi specializat în litigare în faţa CtEDO, recomandăm să consultaţi un avocat specializat în acest domeniu.

Reţineţi! Nu aveţi dreptul la o eroare în cazul în care adresarea la CtEDO este unică şi, poate ultima soluţie/șansă pentru victimă.

59