Studiu de bază: Evaularea implementării prevederilor Legii nr. 45 în rândul romilor

STUDIU DE BAZĂ Evaluarea implementării prevederilor Legii nr.45 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie în rândul romilor din Republica Moldova

Autor: Alunica Lepadatu, Magistru în Studii Diplomatice

Studiul a fost realizat în cadrul Programului de Stagiu în domeniul drepturilor omului – 2014, implementat cu suportul financiar oferit de Fundația pentru o Societate Deschisă.

Opiniile exprimate în raport aparțin autorului și nu pot reflecta sub nici o formă opinia Asociației Promo-LEX și a Fundației pentru o Societate Deschisă

Iunie 2014 Chișinău, Republica Moldova

CUPRINS Introducere………………………………………………………………………………….......2 Capitolul I. Cadrul legal și instituțional de emitere și aplicare a ordonanței de protecție….......4 Capitolul II. Percepția și gradul de cunoaștere a prevederilor ce țin de violența în familie în localitățile preponderent populate de romi…………………………………………………........6 2.1. Gradul de înțelegere de către ofițerii de poliție și victime de etnie romă a conceptului și a formelor de manifestare a violenței în familie………………….……….……..6 2.2. Percepția ofițerilor de poliție și ale victimelor de etnie romă despre importanța și frecvența fenomenului violentei in familie……………………………..…….…12 2.3. Nivelul de cunoaștere de către ofițerii de poliție și asistenții sociali a rolului și a competențelor lor în protejarea victimei, și nivelul de cunoaștere de către victime a rolului organelor de resort în protejarea lor………………………………………………………...….14 2.4 Atitudinea victimelor romi față de fenomenul violenței în familie……………………..….18 2.5 Dificultățile, cu care se confruntă victimele rome în raportarea cazurilor de violență în familie………………………………………………………………………………………..…20 2.6 Problemele, cu care se confruntă ofițerii de poliție și asistenții sociali în soluționarea cazurilor de violență în familie cu victime rome………………….……………………..……..23 Concluzii și recomandări..……………………………………………………………………25

1

INTRODUCERE Potrivit Recomandării nr. R(85)4, adoptate la reuniunea a 382-a din 26.03.1985 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei, violență în familie constituie orice acțiune sau inacțiune comisă în interiorul familiei de către unul din membrii ei și care are impact asupra vieţii, integrităţii corporale sau psihologice, sau libertăţii altui membru al acelei familii și vatămă în mod serios dezvoltarea personalităţii acestuia.

Pe data de 18.09.2008 în Republica Moldova a intrat în vigoare “Legea nr.45 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie”. Scopul acestui act este stabilirea bazelor juridice și organizatorice ale activității de prevenire și combatere a violenței în familie, autorităților și instituțiilor implicate în acest sens, și stabilirea mecanismului de sesizare și soluționare a cazurilor de violență.

Cu toate că legea a intrat în vigoare în 2008, la moment există multe probleme ce se referă la implementarea legii. Mai mulți experți în domeniu consideră că implementarea legii respective este defectuoasă din cauza lipsei unor mecanisme clare și concise de transpunerea ei în viață. Autoritățile, la rândul lor, recunosc că lipsește coordonarea între organele abilitate cu funcția de prevenire și combatere a violenței în familie.

Conform Legii 45, autoritățile implicate în prevenirea și combaterea violenței în familie sunt obligate să reacționeze prompt la orice sesizare și să informeze victimele despre drepturile lor. După sesizare, aceste organe sunt obligate să întreprindă acțiuni, necesare pentru asigurarea protecției victimei.

Respectarea drepturilor omului în raport cu persoanele de etnie romă este un subiect complex pentru țările Europene, unde locuiește un număr mare de romi. Acest subiect necesită multe eforturi din partea autorităților și organelor de resort, precum și din partea liderilor organizațiilor rome, pentru sporirea protecției drepturilor persoanelor rome.

Comunitățile de romi până în ziua de azi se bazează pe valorile patriarhale. Așadar, violență în familie din cadrul comunităților rome reprezintă un fenomen complex, datorat răspândirii structurilor patriarhale și faptului că este un subiect sensibil, asemeni identității rome1.

Astfel, femeile rome reprezintă un grup discriminat dublu: din partea societății majoritare – ca fiind de etnie romă, și din partea bărbaților romi – ca fiind femei. Structura patriarhală a comunității tradiționale de romi impune femeii rome un rol de subordonare bărbatului rom.

Astfel, de multe ori femeile și copiii romi devin victime ale violenței în familie. În acest sens, este important de analizat modul și eficiența implementării Legii cu privire la combaterea violenței în familie în cazul minorității rome din Republica Moldova cu scopul de a afla dacă nu există o aplicare discriminatorie a legislației din partea actorilor responsabili; dacă victimele rome ale violenței în familie sunt familiarizate cu prezenta lege; de asemenea, Combaterea violentei domestice împotriva femeilor rome: prevenire, depistare, recomandări de intervenție, 2012 http://www.surt.org/empow-air/docs/guia_Rumano.pdf 1

2

pentru a afla frecvența cazurilor de violență în familie în comunitățile de romi și a evalua eficiența combaterii acesteia.

Date cantitative cu privire la cazuri de violență în familie cu victime rome, raportate la organele de resort abilitate cu funcția de prevenire și combatere a violenței în familie, nu sunt, din motivul lipsei de separare a cererilor de către organele de resort după apartenența etnică. Astfel, este imposibil de comparat numărul cazurilor de violență în familie în rândul romilor și ne-romilor.

Date calitative cu privire la problema violenței în familie în comunitățile de romi din Republica Moldova sunt foarte puține. Recent a fost lansat Studiul cu privire la situația femeilor și fetelor rome din Republica Moldova2 care își propune examinarea situației fetelor și femeilor rome în Republica Moldova. Acest document conține un capitol despre violența în familie în rândul romilor. „Ceea ce relevă concluziile acestui studiu este faptul că violența domestică este resimțită destul de individual de către femeile rome. Ele abia vorbesc despre acest subiect cu alți membri ai familiei și majoritatea timpului ele nu contestă faptele din cauza fricii, rușinii sau renunțării. […] Nesiguranța financiară și îngrijorările legate de soarta copiilor lor le prind în capcana relațiilor abuzive.”3 Studiul de bază „Evaluarea implementării prevederilor Legii nr.45 ce țin de prevenirea și combaterea violenței în familie în rândul romilor din Moldova” prezintă date calitative desfășurate în domeniul violenței în familie în rândul etnicilor romi din șapte localități din Republica Moldova preponderent populate de romi.

Scopul și Obiectivele cercetării Scopul cercetării efectuate a reieșit din actualitatea problemei și a constat în evaluarea implementării prevederilor Legii nr.45 ce țin de prevenirea și combaterea violenței în familie în rândul romilor din Moldova. Cercetarea include recomandări pentru eficientizarea implementării legii privind violența în familie în comunitățile de romi.

Pentru realizarea scopului cercetării, au fost stabilite următoarele obiective: 1. Studierea gradului de cunoaștere de către victimele rome a fenomenului violenței în familie și a prevederilor cadrului legal; 2. Studierea gradului de cunoaștere de către organele de resort din șapte localități din Republica Moldova preponderent populate de romi a prevederilor legale ce țin de violența în familie, precum și a competențelor organelor de resort în acest domeniu.

3. Studierea atitudinii victimelor rome față de fenomenul violenței în familie (tradiții/mituri/stereotipuri specifice), precum și studierea atitudinii lor față de cadrul legal în domeniul violenței în familie; Studiul cu privire la situația femeilor și fetelor rome din republica Moldova, 2014 file:///C:/Users/User/Downloads/Studiu_cu_privire_la_situatia_femeilor_si_fetelor_rome_din_Republica_Mold ova_ro%20(3).pdf 3 Idem 2

3

4. Identificarea problemelor și dificultăților cu care se confruntă victimele violenței în familie, în special, în procesul de raportare a cazurilor de violență cu referință la atitudinea autorităților; 5. Studierea atitudinii ofițerilor de poliție și asistenților sociali față de victimele rome, cercetarea problemelor și a dificultăților cu care se confruntă acestea în soluționarea cazurilor de violență în familie cu victime rome; Metodologia cercetării Pentru fiecare obiectiv au fost stabiliți indicatori de cercetare, care au stat la baza elaborării tehnicilor și a metodelor de cercetare.

Grupurile-țintă supuse cercetării au fost următoarele: ofițeri de sector, asistenți sociali, mediatori comunitari, victime ale violenței în familie de etnie romă, femei rome, bărbați romi.

Instrumentele sociologice aplicate în timpul cercetării au fost următoarele: 1. Interviuri cu victimele rome ale violenței în familie, ofițerii de sector, asistenții sociali și mediatorii comunitari; 2. Discuții în focus grupuri cu femeile rome și bărbații romi.

Implementarea Metodologiei de cercetare Interviuri aprofundate cu victimele violenței în familie de etnie romă, cu asistenții sociali, cu mediatori comunitari, precum și discuțiile în focus grupuri cu femei și bărbați romi au fost efectuate în următoarele localități: mun. Chișinău; or.Otaci r.Ocnița; s.Mihăileni și or.Rîșcani din r.Rîșcani; s.Ciocîlteni r.Orhei; s.Talmaza r.Ștefan-Vodă; s.Gribova r.Drochia; și s.Schinoasa r.Călărași.

Tot în cadrul cercetării date au fost intervievați ofițerii de poliție din sec. Buiucani mun.Chișinău; or.Otaci; or.Rîșcani; or.Călărași; s.Talmaza r.Ștefan-Vodă; s.Ciocîlteni din r.Orhei. Așadar, au fost intervievați 7 asistenți sociali, 6 ofițeri de poliție, 7 mediatori comunitari, 10 femei rome - victime a violenței în familie. În cadrul discuțiilor în focus grupuri au participat 20 bărbați romi și 28 femei rome din localitățile menționate mai sus.

CAPITOLUL I CADRUL LEGAL ŞI INSTITUŢIONAL DE EMITERE ŞI APLICARE A ORDONANŢELOR DE PROTECŢIE Până în anul 2008, când a intrat în vigoare Legea 45, victima violenței în familie, pentru a se apăra de agresor, putea doar să-și caute un refugiu,. În unele cazuri, agresorul era reținut de poliție pentru a fi adus în fața judecătorului, care trebuia să decidă dacă acesta este vinovat de comiterea anumitor delicte.

4

Conform art. 247 CCA, agresorul trebuia să fie reținut pentru soluționarea promptă a cauzei administrative. Pentru cazuri mai grave, putea fi inițiată urmărirea penală în temeiul art. 151 CP – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății; în temeiul art. 152 CP – vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății; art. 155 CP – amenințarea cu omor ori cu vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății; sau art. 166 al. 1 CP – privațiunea ilegală de libertate a unei persoane.

Așadar, Legea 45 a fost primul act legislativ care oferea victimelor violenței în familie măsuri de protecție contra agresorului. Pentru prima dată a fost introdusă în legislația națională noțiunea de ordonanță de protecție – instrumentul legal prin care instanța de judecată aplică măsuri de protecție victimei violenței în familie. Actul dat a fost adoptat la 01.03.2007 și publicat la 18.03.2008. Conform art. 15 al. 2 a Legii 45, cererea depusă în instanța de judecată pentru emiterea ordonanței de protecție era examinată conform CPC și CPP. Ordonanța de protecție putea fi emisă doar în cazurile prevăzute de art. 345 CPC. Astfel, putea fi solicitată eliberarea ordonanței în cazul existenței unui act autentificat notarial sau încheiat printr-un înscris simplu, sau în cazurile de încasare a pensiei de întreținere, perceperea salariului sau a unor drepturi calculate, sau alte acțiuni legate de încasare a anumitor sume de organul fiscal sau de executorul judecătoresc. Urmează să constatăm că art.

345 CPC nu prevedea posibilitatea emiterii unei ordonanțe în baza Legii 45.

Primul caz de emitere a unei ordonanțe de protecție raportate și făcute publice a fost cel al Judecătoriei raionului Anenii Noi din 25.09.2009, când a fost pronunțată o ordonanță de protecție în temeiul analogiei legii.

Conform Legii nr. 167 din 09.07.2010, care a intrat în vigoare pe data de 03.09.2010, au fost aduse modificări unui șir de acte prin care se reglementa modul de eliberare a ordonanţelor, precum și se concretiza competenta autorităţilor în vederea gestionării situaţiilor de violenţă în familie. Astfel a fost modificată Legea cu privire la poliție, conform căreia ofițerii de poliție trebuie să asigure executarea ordonanței de protecție, dar și să depună la Instanță de judecată cererea de eliberare a ordonanței. Începând cu 3 septembrie 2010 violența în familie a fost inclusă în Codul Penal al Republicii Moldova. Astfel, potrivit art. 201/1 CP violența în familie este o acţiune sau o inacţiune intenţionată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferinţă fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, suferinţă psihică ori prejudiciu material sau moral. Infracţiunea prevede o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani.

5

Aceeași infracţiune cu elemente agravante, cum ar fi săvârșirea acţiunilor asupra a doi sau mai mulţi membri ai familiei ori provocarea vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii, implică o pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 5 ani.

Cu referire la modificările operate în CPP, a fost introdus art. 215/1 CPP care reglementează măsurile de protecţie aplicate victimelor violenţei în familie în cadrul unui dosar penal. Și CPC a suferit modificări, fiind introdus un nou capitol ce viza modul de examinare a cererilor de emitere a ordonanţelor. În acest sens, ordonanţa emisă în cadrul procesului penal ar conţine aceleași elemente ca și ordonanţa emisă în procedura civilă.

Prin urmare, constatăm că o procedură clară în ceea ce privește modul de emitere a ordonanţelor, atât în cadrul procedurilor penale cât și în cadrul procedurii civile, au fost introduse doar la 03.09.2010. Deci, mecanisme practice de aplicare a ordonanţelor de protecţie au fost create după doi ani de la intrarea în vigoare a Legii 45.

CAPITOLUL II PERCEPȚIA ȘI GRADUL DE CUNOAȘTERE A PREVEDERILOR CE ȚIN DE VIOLENȚA ÎN FAMILIE ÎN LOCALITĂȚILE POPULATE PREPONDERENT DE ROMI 2.1. Gradul de înțelegere de către ofițerii de poliție și victime de etnie romă a conceptului și a formelor de manifestare a violenței în familie Conceptul violenței în familie și formele de manifestare a acesteia în viziunea ofițerilor de poliție Înainte de a trece la evaluarea gradului de cunoaștere de către autorități a conceptului și a formelor de manifestare a violenței în familie, trebuie de accentuat că autoritățile sunt cei care sunt responsabili de securitatea victimei. În acest context, percepția angajaților poliției despre noțiunile de bază poate influența exercitarea atribuțiilor lor în conformitate cu Legea 45-XVI. Conform Legii 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, noțiunea violenţă în familie se explică prin orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale.

Conform Legii 45, formele de manifestare a violenței în familie sunt: violenţă fizică vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;

6

violenţă sexuală - orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mângâieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar; violenţă psihologică - impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derâdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viaţa personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţământ; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar; violenţă spirituală - subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moralspirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derâdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare; violenţă economică - privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune; refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar; Autoritățile trebuie sa cunoască definiția violenței în familie pentru a fi în stare să acorde suport informațional persoanelor care necesita ajutor și pentru a fi în stare să implementeze legislația din domeniu.

Datele prezentate în acest capitol au fost obținute din interviurile, desfășurate în cadrul cercetării date, cu victimele violenței în familie de etnie romă, cu asistenții sociali, cu mediatori comunitari, precum și în baza discuțiilor în focus grupuri cu femei și bărbați romi din următoarele localități: mun. Chișinău; or.Otaci r.Ocnița; s.Mihăileni și or.Rîșcani din r.Rîșcani; s.Ciocîlteni r.Orhei; s.Talmaza r.Ștefan-Vodă; s.Gribova r.Drochia; și s.Schinoasa r.Călărași. Tot în cadrul cercetării date au fost intervievați ofițerii de poliție din sec. Buiucani mun.Chișinău; or.Otaci; or.Rîșcani; or.Călărași; s.Talmaza r.Ștefan-Vodă; s.Ciocîlteni din r.Orhei.

Chiar dacă la toate Inspectoratele de poliție din localitățile susmenționate au fost direcționate demersuri pentru a informa organele despre interviurile preconizate în cadrul cercetării date, 7

nu toți reprezentanții legii au fost pregătiți pentru întrevederea cu intervievatorul. Astfel, 33% dintre ei au refuzat inițial sa discute cu intervievatorul fără a oferi explicații. Ulterior, în baza indicațiilor superiorilor lor, ei au fost de acord să participe la discuții.

Conform rezultatelor interviurilor cu ofițerii de sector, o treime din ei (33,3) nu pot defini clar conceptul de violență în familie (unii chiar nu au oferit niciun răspuns). Alte 33,3% au definit conceptul de violență în familie mai mult sau mai puțin aproape de conținutul legii, și cealaltă treime (33,3%) – cunosc exact definiția violenței în familie, precum este expusă în lege.

(Diagrama 1) Diagrama 1: Conceptul de violență în familie în viziunea angajaților poliției 35% 30% 25% 20% 15%

33%

33%

33%

nu pot difini clar conceptul violenței în familie

pot da o definiție aproape de conținutul legii

cunosc exact definiția

10% 5% 0%

Referitor la formele de manifestare a violenței în familie, rezultatele interviurilor indică faptul că 57% din ofițerii de poliție interpretează violența în familie ca fiind o agresiune fizică, psihologică și economică aplicată de către un membru a familiei față de altul; 42% din respondenți au adăugat agresiunea spirituală la cea fizică, psihologică și economică; 28% percep violența în familie ca fiind doar agresiune fizică; și 14% au menționat agresiune fizică și sexuală (Diagrama 2).

8

Diagrama 2: Nivelul de cunoaștere de către ofițeri de poliție a formelor de manifestare a violenței în familie 60% 50% 40% 30%

57% 42%

20%

28%

10%

14%

0% agresiune fizică, psihologică și economică

agresiune fizică, psihologică, economică și spirituală

agresiune doar fizică

agresiune fizică și sexuală

Ce ține de explicația acestor forme, 90% dintre ofițerii de poliție (întrebarea era direcționată separat) explică violența psihologică ca fiind amenințarea din partea unui membru de familie față de altul, provocarea suferințelor psihice, înjosire. 80% înțeleg prin violența economică lipsirea surselor economice pentru necesitățile de bază a unui membru de familie față de altul.

10% din respondenți asociază violența spirituală cu impunerea ori interzicerea de schimbare a religiei.

Toți ofițerii de poliție au precizat că nu există diferență între manifestarea violenței în familiile rome și ne-rome.

Conceptul violenței în familie și formele de manifestare a acesteia în viziunea victimelor de etnie romă Pentru a afla care este gradul de cunoaștere a conceptului și a formelor de manifestare a violenței în familie în rândurile victimelor de etnie romă, în cele șapte localități din eșantion au fost organizate discuții în focus grupuri cu femei rome. Femeile – victime ale violenței în familie, indiferent de etnie, nu sunt dispuse să discute despre problema violenței in familie, în cazurile lor personale, față de un om străin (intervievatorul). De aceea, în primul rând au fost desfășurate discuții în focus grupuri cu femeile rome (28 de persoane din 7 localități), unde ele se simțeau mai liber vorbind despre fenomenul violenței în familie din perspectivă generală sau prin exemple din alte familii. În atmosfera dată se putea aprecia cine din femeile prezente au suferit în urma violenței în familie. După aceste discuții unele victime, având mai mult curaj după discuția în focus grup, își declarau propria situație din familie. Atunci intervievatorul discuta cu fiecare victimă separat conform chestionarelor elaborate în cadrul cercetării date.

9

În cele șapte localități, preponderent populate de romi, au fost intervievate 10 femei – victime a violenței în familie. Răspunsurile victimelor rome la majoritatea întrebărilor au fost asemănătoare, precum și situațiile lor familiale (Diagrama 3.1).

Diagrama 3.1 Starea civilă a victimelor rome – respondente

30% Divorțate Căsătorite

70%

70% dintre femei-victime sunt divorțate; 30% sunt căsătorite. Toate femeile victime au copii: 20% au câte un copil, 20% - câte 4 copii, 60% - câte 2 copii. (Diagrama 3.2 ) Diagrama 3.2: Starea familială a victimelor rome – respondente. Copiii 70% 60% 50% 40%

60%

30% 20% 10%

20%

20%

0% 1 copil

2 copii

4 copii

Conceptul violenței în familie este înțeles de către victime rome ca fiind un act de agresiune fizică și morală aplicat de către soț față de soția sa.

10

Cauzele violenței în familie, conform părerilor victimelor de etnie romă sunt: 10% au identificat una din cauze – educația în familie: „Violența față de femei era percepută ca normă”. 20% - din cauza bârfelor, agresorul este influențat de opiniile altor oameni care locuiesc în comunitate. 30% din victime intervievate au suferit de violența în familie din partea soților lor din cauza apariției unor alte femei în viața bărbaților-agresori. 40% - sărăcia, starea financiară dificilă a familiei (Diagrama 4).

Diagrama 4: Cauzele violenței în familie în viziunea victimelor de etnie romă 45% 40% 35% 30% 25%

40%

20%

30%

15%

20%

10% 5%

10%

0% educația în familia insfluența opiniilor apariția unei alte agresorului publice, bîrfe femei

sărăcia

Din discuții în focus grupuri cu cele 28 de femei rome, două treimi din respondenți (66%) au confirmat că fenomenul violenței în familie există în cadrul familiilor rome în localitățile lor.

O treime a negat acest fapt (Diagrama 5).

Diagrama 5: Existența fenomenului violenței în familie de romi, în percepția femeilor rome – participante ale focus grupurilor

34% nu există există

66%

11

100% din cei care au confirmat existenta agresiunii în familie au declarat că agresorii sunt soții, și victimele – soțiile acestora. După părerea participantelor din cadrul focus grupurilor, cauzele principale ale violenței în familie, care apar în familiile cunoscute de respondente, sunt: 65% - starea financiară dificilă a familiei, sărăcia. 25% - bârfe, opiniile publice; 10% educația în familie (Diagrama 6).

Diagrama 6: Cauzele a violenței în familie în viziunea femeilor rome participante la focus grupuri 70% 60% 50% 40%

65%

30% 20%

25%

10%

10% 0% educația în familie

opinii publice, bîrfe

sărăcia

CONCLUZIE În urma analizei interviurilor, s-a constatat că nu toți ofițerii de poliție sunt bine familiarizați despre conceptul violenței în familie și a formelor de manifestare a acesteia. Doar o treime (33%) din polițiștii intervievați cunosc bine definiția violenței în familie, potrivit legislației. În ceea ce privește victimele de etnie romă, ele sunt prost informate despre conceptul și formele de manifestare a violenței în familie.

Cauza principală a violenței în familie, expusă de către victime dar și de către femeile participante in cadrul focus grupurilor, este sărăcia. Când starea financiară în familie este precară, apar mai multe probleme. Este greu de găsit un loc de muncă, acest fapt influențează psihologic agresorii, care nu se simt în stare de a-și întreține familia. Ca urmare, bărbatul – capul familiei rome, încearcă să se impună prin agresiune fizică, psihologică sau alte forme de manifestare a violenței în familie.

2.2. Percepția ofițerilor de poliție și ale victimelor de etnie romă despre importanța și frecvența fenomenului violentei in familie Acest subcapitol prezintă opinia ofițerilor de poliție precum și ale victimelor de etnie romă despre importanța și frecvența violenței în familie în localitățile lor în cazurile romilor si neromilor.

12

Ofițerii poliției consideră că problema violenței în familie este foarte importantă, deoarece în urma conflictelor dintre părinți suferă copiii, viitorul cărora depinde de bunăstarea relațiilor părinților în sens moral, psihologic si spiritual. Frecvența acestui fenomen este diferită în rândul familiilor rome si ne-rome. 80% din ofițerii de sector consideră că violența în familie se produce mai des în familiile ne-rome și doar 20 la suta evidențiază că violența în familie se întâmplă mai des în familiile rome (reieșind din faptul că romii reprezintă o parte mai mică din populația localităților din eșantion, în comparație cu restul populației). Părerile ofițerilor de poliție despre frecvența fenomenului violenței în familie nu se bazează pe numărul cazurilor raportate din partea victimelor rome și ne-rome, deoarece cazurile în Inspectoratele Generale a Poliției nu sunt segregate pe etnii. Însă, în localitățile rurale mici ofițerii de sector cunosc bine situația reală și locuitorii comunității. Astfel, răspunsurile lor se bazează pe părerea și observațiile personale.

Din discuțiile în focus grupuri cu femeile rome din cele șapte localități din eșantionul studiului 50% susțin că violența în familiile rome există. La întrebarea în ce familii (rome sau ne-rome) se manifestă mai frecvent violența în familie, participanții nu au putut răspunde, deoarece duc un mod de viața mai izolat și nu cunosc ce se petrece în interiorul familiilor nerome. Alte 50% au declarat că nu cunosc cazuri de violență în familie în rândul romilor din localitățile sale, așadar violența în familie este observată de ei mai mult in rândul ne-romilor din localitățile respective.

70% dintre femeile rome – victime consideră că dinamica violenței în familie în ultimul timp a scăzut, deoarece generațiile sunt diferite și, în ziua de azi, tineretul vede altfel viața de familie. 30% consideră că nivelul violentei în familie de romi nu a scăzut. Cu toate acestea, nici o victimă nu consideră că dinamica violenței în familie a crescut.

CONCLUZIE Chiar dacă 80 % din ofițerii de sector consideră că numărul de cazuri de violență în familie este mai mic în rândul romilor, 50% femei rome din focus grupuri spun că această problemă persistă în comunitățile lor. Concluzia este că victimele rome nu sesizează organele de resort și nu solicită ajutor. Dar și organele de resort, la rândul lor, nu se autosesizează.

2.3. Nivelul de cunoaștere de către ofițerii de poliție și asistenții sociali a rolului și a competențelor lor în protejarea victimei, și nivelul de cunoaștere de către victime a rolului organelor de resort în protejarea lor Conform prevederilor Legii 45 a Republicii Moldova (Art.8, al.6), competențele organelor afacerilor interne în prevenirea și combaterea violenței în familie sunt: a) identificarea, înregistrarea şi raportarea cazurilor de violenţă în familie; b) asigurarea evidenţei nominale a agresorilor; c) sesizarea, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie, autorităţilor tutelare; d) examinarea cererilor şi sesizărilor parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale, centrelor medico-legale şi a altor instituţii referitor la conflicte familiale, la acte de violenţă, la ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor.

13

Potrivit interviurilor cu ofițerii de poliție, aceștia consideră că victima, în caz de abuz, trebuie în primul rând să să se adreseze organelor de drept. Însă părerile victimelor sunt diferite de cele ale polițiștilor. 60% dintre victime rome consideră că, în primul rând, o persoană abuzată trebuie să se adreseze unui membru a familiei. Unele respondente au declarat: „înainte de a apela la poliție, trebuie să discuți problema cu un membru mai în vârstă din familie”. Doar 40% - consideră că victimele trebuie să se adreseze direct la poliție. O altă victimă a menționat: „Dacă victima este o fetiță mai tânără – ea poate sa-i spună mamei, dar dacă una matură, care n-are părinți – doar poliția o poate apăra”. În acest context putem evalua și cunoștințele organelor de resort în ceea ce privește competențele lor în protejarea victimei. Așadar 80% din respondenții reprezentanți ai poliției își cunosc bine atribuțiile lor și măsurile care trebuie luate pentru protejarea victimelor. 30% au menționat că au participat la instruiri adiționale pentru îmbunătățirea cunoștințelor sale în domeniul violenței în familie, organizate de diferite ONG-uri din Moldova. 15% au participat la instruiri despre specificul tradițiilor și culturii etniei rome, organizate de ONG-uri rome.

Victimele de etnie romă au fost rugate să enumere atribuțiile poliției pentru protejarea lor.

40% din respondente consideră că ofițerul de sector trebuie să discute cu agresorul și victima pentru a încerca de a-i aduce la împăcare și de a evita repetarea cazului. 30% nu au putut răspunde iar 20% au spus că poliția trebuie să aresteze agresorul și să inițieze procesul de judecată. 10% consideră că ofițerul de sector, când află de violență în familie, trebuie să-l informeze pe președintele romilor din localitate și, în colaborare, să rezolve situația conform legii dar și respectând tradițiile rome (Diagrama 7).

Diagrama 7: Viziunea victimelor cu privire la atribuțiile poliției pentru apărarea victimelor violenței în familie 45% 40% 35% 30% 25% 20%

40% 30%

15%

20%

10%

10%

5% 0% dicuții și împăcarea părților

nu știu

arest, proces de judecată

colaborarea cu președintele romilor

Toți asistenții sociali își cunosc atribuțiile în caz când trebuie să acorde ajutor unei victime de violență în familie. Cu toate acestea, 28% din asistenții sociali intervievați au spus că ei se

14

implică în soluționarea cazurilor de violență în familie, doar dacă sunt solicitați de către poliție. 44% au menționat, că la solicitarea victimei îi pot acorda plasament în centre speciale.

Colaborarea organelor de resort în prevenirea și combaterea violenței în familie Eficiența prevenirii și combaterii violenței în familie depinde de colaborarea organelor de resort. Legea 45 a RM (Art.7, al.1): Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie sânt: a) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei); b) autorităţile administraţiei publice locale de specialitate: - secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei; - direcţiile generale de învățământ, tineret şi sport; - organele ocrotirii sănătăţii; - organele afacerilor interne; c) comisiile pentru probleme sociale pe lângă autorităţile administraţiei publice locale; d) centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor; e) alte organizaţii cu activităţi specializate în domeniu.

Ofițerii de poliție au fost întrebați cine și ce fel de asistență poate acorda victimelor violenței în familie în localitatea lor și dacă există vreun mecanism de colaborare între aceste organe.

Toți reprezentanții poliției au menționat că în combaterea violenței în familie ei colaborează cu APL, asistenții sociali, medicul de familie și, la necesite, cu alte organe. Suplimentar, respondenții au menționat și mediatorul comunitar rom, care este responsabil de medierea diferitor întrebări care apar dintre comunitățile de romi și autoritățile locale. Polițiștii intervievați consideră că între organele de resort din localitate există o colaborare eficientă în ceea ce privește combaterea violenței în familie. Conform spuselor polițiștilor, ei colaborează cel mai frecvent cu Direcția de Asistență Socială, Administrația Publică Locală și Medicul de familie – 50% din respondenți. 25% au menționat mediatorul comunitar rom și 25% - instanța de judecată (din instituțiile existente în localitate) (Diagrama 8).

15

Diagrama 8: Organele, cu care colaborează poliția pentru a combate violența în familie 60% 50% 40% 30%

50% 20% 10%

25%

25%

Mediatorul comunitar

Judecătoria

0% Asistența Socială, APL, Medicul de familie

Toate victimele cunosc că, în caz de violență în familie, ele se pot adresa la poliție. Însă, nu toate victimele procedează astfel. Ele preferă să se adreseze la rude sau mediatorii comunitari romi – persoanele în care au încredere. Cunoștințele victimelor despre situațiile în care trebuie să se adreseze la Direcția de Asistență Socială și la Primărie și atribuțiile acestora în prevenirea și combaterea violenței în familie sunt diferite. 40% din femei consideră că trebuie să se adreseze la Primărie în orice caz, cu orice problemă. 40% consideră că Primăria nu le poate acorda ajutor relevant în cazuri de violență în familie. 20% spune că primarul, în cazuri de violență în familie, are aceiași putere și aceleași posibilități ca și ofițerul de poliție (Diagrama 9.1).

Diagrama 9.1: Cunoștințele victimelor rome despre atribuțiile Administrației Publice Locală (Primăriei) în combaterea violenței domestice 45% 40% 35% 30% 25% 20% 15% 10% 5% 0% Administrația publică Administrația publică locală poate ajuta în orice locală nu poate acorda caz ajutor relevant în cazuri de violență în familie

16

Administrația publică locală are atribuțiile ofițerului de poliție

Referitor la atribuțiile asistentului social, 30% dintre victime nu le cunosc și 70% declară că la asistentul social trebuie să se adreseze în caz de probleme financiare, probleme cu școlarizarea copiilor, șomaj, insuficiența hranei și hainelor pentru membrii familiei.

Asistenții sociali din cele șapte localități au fost întrebați în ce măsură ei consideră că victimele rome ale violenței în familie cunosc că se pot adresa la asistentul social după ajutor.

58% dintre aceștia consideră că victimele rome nu cunosc că asistentul social le poate acorda ajutor în cazuri de violență în familie. Surse de informații suficiente și eficiente nu sunt, mai mult se informează din discuții între ei. Un asistent social a numit această modalitate de informare „poșta țigănească”. Alți respondenți spun că romii se adresează cu orice problemă la poliție. 28% declară că victimele violenței în familie de etnie romă cunosc că trebuie să se adreseze la asistenții sociali și apelează la aceștia permanent. 14 % din asistenții sociali spun că victimele rome cunosc, dar nu vor să se adreseze la asistenții sociali (Diagrama 9.2).

Diagrama 9.2: Gradul de cunoaștere de către victime a atribuțiilor asistentului social în prevenirea și combaterea violenței în familie, în viziunea asistenților sociali.

70% 60% 50% 40% 30%

58%

20%

28%

10%

14%

0% nu cunosc

cunosc și se adresează cunosc și nu se adresează

CONCLUZIE Chiar dacă toate victimele și femeile participante la focus grupuri cunosc că pot să se adreseze la poliție în caz de violență în familie, o mare parte din ele nu se adresează, preferând solicitarea susținerii din partea familiei.

80% dintre polițiștii intervievați își cunosc exact atribuțiile cu privire la combaterea violenței în familie prevăzute de Legea 45. Însă, victimele nu sunt bine informate despre măsurile care trebuie luate de către un polițist pentru a proteja victima de violență în familie. Tot din cauza insuficienței de informație victimele rome nu cunosc în ce condiții o persoană abuzată în familie trebuie și poate sa se adreseze la primărie și la asistență socială. În cadrul discuției în focus grup cu mediatorii comunitari o respondentă a spus: „În general romii nu sunt obișnuiți să se adreseze direct la primărie sau la asistentul social din mai multe motive (atitudinea autorităților față de persoanele de etnie romă, neîncrederea, necunoașterea drepturilor sale).

17

Mai frecvent romii se adresează la APL și DAS prin intermediul mediatorului comunitar. Însă sunt multe comunități de romi unde nu este angajat un mediator. Acolo e mai greu, pentru că victimele violenței în familie sunt nevoite să se adreseze în mod direct către organele de stat”.

Cu certitudine putem constata faptul că persoanele de etnie romă - victime ale violenței în familie nu cunosc ce fel de ajutor le poate acorda asistentul social în cazuri de violență în familie. Cu toate acestea, 42% din asistenții sociali consideră că romii cunosc că pot să se adreseze la ei referitor la cazuri de violență în familie.

2.4 Atitudinea victimelor roma față de fenomenul violenței în familie Familiile rome se bazează pe principii patriarhale. Fetele în familii rome din copilărie sunt educate să respecte bărbatul și sa-l perceapă ca fiind capul familiei. Este greu de vorbit despre existența egalității de gen în majoritatea familiilor rome. Femeile însele acceptă faptul că ele trebuie să se supună soțului, deoarece el este acela care întreține familia și „…așa este tradiția noastră”.

Date oficiale privind numărul cazurilor de violența în familii rome, solicitate de la Inspectoratele Generale ale Poliției și Judecătoriile Raionale a localităților din eșantionul cercetării, nu există, din cauza nesegregării datelor pe apartenență etnică. Din această cauză este greu de estimat fenomenul violenței în familie rome și dinamica acestuia. Unii ofițeri de poliție spun că în localitățile lor nu există problema dată în rândul romilor, însă rezultatele discuțiilor în focus grupuri de femei și bărbați romi arată o altă imagine.

Din șapte localități din eșantionul cercetării date a fost depistat că aproape jumătate din femeile – participante a focus grupurilor (14 femei) au suferit de violența în familie. Însă doar zece femei au fost de acord să vorbească mai detaliat despre faptele de violență din familiile lor.

Conform rezultatelor interviurilor, 40% dintre cele 10 persoane au afirmat că sunt supuse violenței în familie (fizică, psihologică, spirituală și financiară) de 2-3 ori pe lună; 30 % – 1 dată pe lună; 20% - de 2-3 ori pe săptămână; și 10% - în fiecare zi (Diagrama 10).

18

Digrama 10: Frecvența cazurilor de violență în familie 45% 40% 35% 30% 25% 20%

40% 30%

15%

20%

10%

10%

5% 0% 2-3 ori pe lună

1 dată pe lună

2-3 ori pe săptămână

fiecare zi

În 70% din cazuri de abuz fizic în familie agresorul nu a utilizat nici o armă atunci când se producea actul de violență. Și în 30% din cazuri – era folosită o armă (cuțit, obiecte de uz casnic ) (Diagrama 11).

Digrama 11: Utilizarea armei de către agresor

30% nu a utilizat arma a utilizat: cuțit, obiecte de uz casnic

70%

Femeile rome, care au participat la discuții în focus grup, au fost întrebate despre existența unor prejudecăți și tradiții în comunitatea romă conform cărora victimelor de violență în familie le este dificil de a raporta sau combate cazuri de violență. 40% au răspuns – nu există prejudecăți și tradiții, și 60% a confirmat influența tradițiilor. Unele victime spuneau: „Așa-i dat la romi că bărbatu-i mai mare iar femeia trebuie să plece capul. Femeile mai mult iartă la romi, și-s răbdătoare”; „Eu nu trebuia să spun cuiva că mă bătea ca să nu fac familia de rușine”; „Așa era tradiția înainte, generația actuală nu are așa ceva”.

19

CONCLUZIE 60% din persoanele intervievate consideră că în comunitatea romă există prejudecăți care au o influență asupra raportării cazurilor violenței în familie. Însă faptul că 40% din respondente neagă existența prejudecăților, confirmă că situația dată depinde de comunitate (tradițională sau netradițională) și percepția fiecărei femei asupra valorilor familiale. În comunitățile tradiționale de romi, unde patriarhatul este mai evidențiat și obiceiurile rome sunt respectate și urmărite, există tabu-uri în ceea ce privește violența în familie.

Mediator comunitar: „Petru romi instituția familiei este foarte importantă și femeile rome fac orice pentru a salva familia, pentru ca copiii să fie crescuți de ambii părinți”. Bărbatul își asumă responsabilitatea de a întreține familia financiar, iar femeia – să aibă grijă de copiii și gospodărie. Într-o măsură femeile rome în comunitățile tradiționale sunt nevoite să rabde și să ascundă abuzul în familie.

2.5 Dificultățile, cu care se confruntă victimele rome în raportarea cazurilor de violență în familie.

Femeile rome reprezintă unul dintre grupurile cele mai vulnerabile din Republica Moldova.

De obicei, acestea au un nivel mai scăzut de studii, rate mult mai ridicate ale șomajului, nivel semnificativ inferior de venit și sănătate mai proastă decât restul populației. […] Femeile rome sunt expuse discriminării multiple în multe domenii, confruntându-se cu amenințări complexe de excludere din cauza că sunt femei și rome4. În urma cercetării date, a fost depistată o rată înaltă a violenței în familie față de femeile rome - jumătate din femeile rome care au participat la discuții în focus grupuri sunt victime a violenței domestice. Însă este foarte greu de identificat numărul adresărilor din partea victimelor rome la organele de resort. Din această cauză este imposibil de comparat numărul cazurilor, frecvența și dinamica violenței în familiile de romi și ne-romi. Cercetarea dată și-a pus drept scop să identifice, în baza interviurilor cu victime, cauzele neraportării cazurilor de violență.

60% din victimele intervievate au declarat că nu s-au adresat după ajutor la polițistul de sector în cazuri de violență în familie, iar 40% – s-au adresat. 50% din persoanele care s-au adresat la ofițerul de poliție după ajutor au fost mulțumite de rezultatul obținut, deoarece problemele cu care ele s-au adresat au fost rezolvate. Alte 50% au declarat că în urma adresării lor la poliție situația a rămas neschimbată (Diagrama 12).

Studiul cu privire la situația femeilor și fetelor rome din republica Moldova, 2014 (UN Women, OHCHR și PNUD Moldova) 4

20

Diagrama 12: Adresarea victimelor la ofițerul de poliție 70% 60% 50% 40% 30%

50% au primit ajutorul necesar, care le-a ajutat la rezolvarea problemei

60% 40%

20% 10%

50% au rămas nemulțumiți de lucrul poliției

0% nu s-au adresat

s-au adresat

Din numărul persoanelor, care nu s-au adresat după ajutor la ofițerului de poliție, 50% au spus că poliția din localitatea respectivă refuză (din experiența personală) să acorde ajutor romilor, justificând ca romii au tradițiile lor. Ei au mai declarat că pentru soluționarea problemei prin instanțe oficiale reprezentanții poliției au solicitat bani de la romii care s-au adresat la ei. 32% din persoane care nu s-au adresat după ajutor la poliție au spus că amenda ar însemna cheltuirea banilor din familie, iar 18% - din cauza rușinii. Din interviurile cu victime: „Nu m-am adresat la poliție. E rușine pentru mine și pentru familia soțului”, „Doar ultima dată m-am adresat când am hotărât sa mă despart de soț”.

Toate victimele au spus că vor să păstreze familia pentru ca copiii săi să aibă un viitor mai fericit, de aceia preferă să tacă. (Diagrama 13).

Diagrama 13: Cauzele neadresării victimelor la poliție, conform spuselor victimelor 60% 50% 40% 30%

50% 20%

32% 10%

18%

0% refuzul din partea ofițerilor de poliție

lipsa banilor, în caz de amendă

21

rușinea

Jumătate din respondente s-au adresat după ajutor la medicul de familie. Celelalte 50% care nu s-au adresat, au explicat acest fapt prin rușine, ”…ca să nu afle lumea”.

Nici o victimă romă a violenței în familie nu s-a adresat asistentului social pentru combaterea/soluționarea problemei, considerând că asistentul social nu le poate acorda ajutor în astfel de cazuri. În același timp, romii se adresează asistenților sociali cu alt gen de întrebări ce se referă la ajutor material, școlarizarea copiilor, șomaj.

60% dintre victime nu s-au adresat în Instanța de Judecată. Aceștia nu văd rostul adresării în instanță: „Totuna nu o să facă nimic, noi suntem romi și nu știm care e procesul. Ei ne duc de cap doar ca să-și facă lucrul așa cum le trebuie lor” (declarație ce se bazează pe experiența anterioară a victimei).

Din cele 40% din victime, care s-au adresat la Judecătorie, jumătate din cereri priveau cazuri pentru achitarea pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor de către soț (în urma separării concubinilor), și altă jumătate - cereri privind violența în familie. Însă în toate cazurile victimele ș-au retras cererile (s-au împăcat) (Diagrama 14).

Diagrama 14: Adresarea victimelor roma la Judecătorie 70% 60% 50% 40% 30%

50% cazuri privind achitarea pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor

60% 40%

20% 10% 0% nu s-au adresat

s-au adresat

50% cazuri privind violența în familie

CONCLUZIE Persoanele de etnie romă se adresează la organele de resort doar dacă nu au o altă ieșire din situație. De exemplu, cazurile de violență în familie se raportează la poliție doar dacă victima a hotărât să divorțeze, sau dacă nu poate beneficia de suport din partea rudelor.

Majoritatea victimelor rome preferă să se adreseze, în caz de violență în familie, unei rude, chiar dacă știu că trebuie să se adreseze la organele de resort. Victimele nu se adresează autorităților din motive de neîncredere față de aceste organe (din experiența de comunicare cu ofițerii de poliție, după spusele respondenților), frica de a nu fi tratați cu neglijență și de a nu fi mințiți (căci victimele nu au cunoștințe în domeniu), probleme financiare ale familiei, 22

rușinea față de rude și vecini (dacă cazul e cercetat de poliție sunt anchetați mai multe persoane din localitate și cazul este auzit de mai mulți) și încercări de corupere din partea organelor de apărare a drepturilor pentru a soluționa problema (în localitățile urbane, mai des).

2.6 Problemele, cu care se confruntă ofițerii de poliție și asistenții sociali în soluționarea cazurilor de violență în familie cu victime rome Conform interviurilor cu victimele violenței în familie de etnie romă, jumătate dintre ele consideră că organele de resort au o atitudine negativă față de etnicii romi în comparație cu reprezentanții altor etnii. Ofițerii de sector și asistenții sociali, la rândul său, neagă această afirmație, accentuând egalitatea tuturor cetățenilor Moldovei în fața legii. La întrebarea către asistenții sociali dacă ei s-au confruntat cu dificultăți în acordarea ajutorului victimelor violenței în familie de etnie romă, 42% dintre aceștia au răspuns că nu s-au confruntat cu probleme; 29% au spus că romii au probleme cu documentele (lipsa actelor de identitate) și nu cunosc procedurile elementare legale (cum să îndeplinească un formular). Alte 29% consideră că unica problemă este că romii sunt obișnuiți să-și rezolve problemele în comunitatea sa, fără intervenția autorităților și organelor de stat (Diagrama 15.1).

Diagrama 15.1: Problemele cu care se confruntă asistenții sociali în acordarea ajutorului victimelor rome a violenței în familie 45% 40% 35% 30% 25% 20%

42%

15%

29% 29%

10% 5% 0% nu sunt probleme

sunt probleme cu documente și analfabetismul juridic

nu au nevoie de intervenția autorităților

La întrebarea dacă ofițerii poliției s-au confruntat cu dificultăți în combaterea violenței în familie în rândul romilor, 17% afirmă că nu au întâmpinat dificultăți. 33%– sunt probleme, dar nu se referă doar la romi, ci la situația generală – în localitate nu există centre de plasament pentru victime. Și 50% din respondenți confirmă existența problemelor, specifice pentru comunitatea romă. 75% dintre aceștia 50% menționează probleme de comunicare: „Sunt izolați, nu prea vor să discute. Eu încerc de mai multe ori să vorbesc personal cu victima […], dar ei nici nu vor să vină la discuții sau spun că deja s-au împăcat”. O pătrime din ofițerii de poliție, care au confirmat existența dificultăților în soluționarea violenței în familie la romi, vorbesc despre existența unei „legi a romilor”, conform căreia romii singuri își rezolvă problemele în comunitate (Diagrama 15.2).

23

Diagrama 15.2: Dificultățile, cu care se confruntă ofițerii de poliție în soluționarea problemelor violenței domestice în rândul romilor 60%

50% 50% 40%

33%

30% 75% - probleme de comunicare 20%

17%

25% - ”legea romilor”

10% 0% nu sunt probleme sunt probleme, care sunt probleme în se referă la toate conlucrarea cu victimele romii

25% dintre ofițerii de poliție au menționat „legea romilor” ca fiind o problemă specifică romilor în combaterea violenței în familie. Subiectul „legii romilor” a fost abordat în discuțiile din focus grupuri cu femeile și bărbați de etnie romă. În urma discuțiilor s-a aflat că în comunitățile tradiționale de romi există așa numit „Sfat al Bătrânilor”, în cadrul căruia se discută problemele din comunitate și se dau sfaturi pentru rezolvarea acestora. Însă, problema violenței în familie nu se abordează la „Sfatul al Bătrânilor”.

CONCLUZIE Opinia victimelor violenței în familie de etnie roma și a reprezentanților organelor de resort despre o atitudine negativă din partea ultimelor față de romi este absolut diferită. Romii afirmă că organele de resort deseori au o atitudine negativă față de romi, care se bazează pe prejudecăți. Reprezentanții poliției și asistenții sociali, la rândul lor, spun despre egalitatea tuturor cetățenilor Moldovei în fața legii. Însă mulți dintre ei afirmă ca se confruntă cu dificultăți când trebuie sa le acorde ajutor romilor. Majoritatea ofițerilor de poliție, care se confruntă cu dificultăți specifice romilor, evidențiază probleme de comunicare. Cauza acestei probleme este segregarea romilor și lipsa de încredere față de organele de resort. Asistenții sociali de asemenea consideră problematică izolarea comunității rome, problemele cu documentele și analfabetismul juridic.

Faptul că 60% dintre femeile, care au participat la discuții în focus grup, au recunoscut existența unor prejudecăți și tradiții, conform cărora victimelor de violență în familie le este dificil să raporteze sau să combată cazuri de abuz în familie. Ele confirmă că această temă rămâne a fi un tabu în comunitatea romă. Despre violența în familie nu se vorbește.

Sfatul Bătrânilor există doar în comunitățile tradiționale de romi. Însă întâlnirile în cadrul Sfatului Bătrânilor au un caracter mai mult familial (oamenii discută cazul și dau sfaturi) și are scopul de împăcare a părților. Este important că problema violenței în familie nu se abordează la Sfatul Bătrânilor.

24

Participanții focus-grupurilor de bărbați romi din celelalte 5 localități au spus că ar prefera ca problemele romilor în comunitățile lor să fie rezolvate prin intermediul Sfatului Bătrânilor, căci e bazată pe valori Creștine și tradiții rome, și împacă cei implicați în conflict.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI Scopul principal a studiului dat a constat în evaluarea implementării prevederilor Legii nr.45 ce țin de prevenirea și combaterea violenței în familie în rândul romilor din Moldova. În acest context au fost desfășurate interviuri cu victimele rome a violenței în familie, asistenții sociali, ofițerii de poliție și mediatorii comunitari din localitățile din eșantion.

Reieșind din analiza interviurilor efectuate este evident că violența în familie există în comunitățile rome. Însă nu este posibil de făcut o comparație între formele de manifestare a violenței în familie la romi și ne-romi, între frecvența cazurilor și dinamica acestora la romi și ne-romi. Cauza este nesegregarea datelor de către autorități conform etniei.

Pentru femeile rome subiectul violenței în familie este unul sensibil, deoarece se consideră un tabu în familiile rome. Femeilor, participante în focus grupuri, le-a fost greu să discute despre această problemă, iar victimele rome uneori se temeau să vorbească despre agresor.

Conform părerii victimelor rome și femeilor care au participat la focus grupuri, una din cauzele principale a violenței în familie este sărăcia. Nu sunt resurse financiare pentru rezolvarea problemelor de fiecare zi, inclusiv achitarea impozitelor sau școlarizarea copiilor sau pentru asigurarea necesitaților de bază ale omului, precum mâncarea, îmbrăcămintea, încălțămintea, îngrijirea sănătății, etc. În așa condiții vulnerabile, soții sau partenerii suferă de neînțelegere și, în unele cazuri, situația dată să transformă în violență în familie.

De multe ori femeile rome – victimele violenței în familie, acceptă abuzul din partea soților/concubinilor, cu scopul menținerii întregimii familiei pentru copiii săi.

Dacă persoana abuzată hotărăște că nu mai poate suferi în urma violenței în familie, atunci, în primul rând, se adresează după ajutor sau sfat la rude. Dacă nu are rude, sau rudele nu pot rezolva problema acestei familii, victima se adresează la poliție – ca fiind ultima instanță de a rezolva problema. Însă, adresarea la poliție înseamnă și despărțirea soților. Unele victime ale violenței în familie, care au fost intervievate în cadrul acestei cercetări și au apelat la ajutorul poliției, și-au retras cererile și s-au împăcat cu agresorul.

Pe de altă parte, femeile rome abuzate în familie, nu se adresează la poliție din cauza neîncrederii în organele de resort (reieșind din experiența precedent de comunicare cu ofițerii de poliție) și fricii de a nu fi tratate cu neglijență de polițiști, sau fricii de a nu fi mințite (cazuri de corupere).

Opinia victimelor violenței în familie de etnie roma diferă de cea a reprezentanților organelor de resort, referitor la existența unei atitudini negative din partea celor din urmă. Romii afirmă că organele de resort deseori au o atitudine negativă față de romi, care se bazează pe 25

prejudecăți. Reprezentanții poliției și asistenții sociali, la rândul lor, spun despre egalitatea tuturor cetățenilor Moldovei în fața legii.

Victimele rome, dar și persoanele din focus grupuri, nu sunt familiarizate cu atribuțiile asistentului social și a Primăriei în prevenirea și combaterea violenței în familie. Acestea nu sunt bine informate nici despre măsurile ce urmează a fi luate de către un polițist pentru a proteja victima de violență în familie.

60% dintre femeile participante ale focus grupurilor consideră că în comunitatea romă există prejudecăți care au o influență asupra raportării cazurilor și combaterii violenței în familie.

Această situație se referă, în special, comunităților tradiționale de romi.

Recomandări:    



Ofițerii de poliție, asistenții sociali și colaboratorii primăriilor trebuie să fie instruiți în domeniul nediscriminării și în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie; Informarea și sensibilizarea populației de etnie romă din localitățile preponderent populate de romi în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie; Angajarea para-juristului în comunitățile populate preponderent de romi sau instruirea mediatorilor comunitari în domeniul juridic; Prezentarea unor modele clare privind stabilirea colaborării eficiente între organele de resort pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, și precizarea atribuțiilor acestor organe.

Crearea relațiilor dintre organele de drept, prestatorii de servicii sociale, organizațiile romilor și liderii comunităților rome, pentru a îmbunătăți măsurile de prevenire a violenței în familie în localitățile populate preponderent de romi.

26