Revista proiectului FEMIN

- BENEFICIILE INVESTIŢIEI ÎN OAMENI participarea angajaților din sistemul sanitar din România la cursuri și activităţi gratuite finanţate din fonduri europene Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR) a accesat fonduri europene destinate dezvoltării resurselor umane (prin Fondul Social European), iar în ultimii 5 ani a oferit personalului medical din România, posibilitatea de a participa gratuit la cursuri și activităţi destinate dezvoltării competențelor profesionale.

BENEFICIILE INVESTIŢIEI ÎN OAMENI În perioada iulie 2010-

OPORTUNITĂȚILE PENTRU ASISTENȚII MEDICALI

decembrie 2013, OAMGMAMR, în calitate de Beneficiar, a implementat 3 proiecte finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 „Investește în oameni!”, în care s-au organizat cursuri şi stagii de pregătire pentru asistenţii medicali care îşi desfășoară activitatea profesională în unităţi medicale publice sau private din România.

Până la finalul anului 2015, OAMGMAMR este implicat în derularea a 4 proiecte cofinanţate din Fondul Social European, alte 3 în calitate de Beneficiar și 1 proiect în calitate de Partener.

Plecând de la nevoile identificate ale grupului ţintă, OAMGMAMR, ca Beneficiar, dar și ca furnizor de formare, a oferit personalului medical implicat în cele 3 proiecte, posibilitatea de a participa la următoarele tipuri de cursuri de calificare: baby-sitter (calificare nivel 1), îngrijitor bătrâni la domiciliu (calificare nivel 1) sau îngrijitori bolnavi la domiciliu (calificare nivel 2).

DE CE SĂ ACCESĂM FONDURI EUROPENE? 9.450 persoane din sistemul de sănătate (din care 725 elevi din şcolile sanitare) au beneficiat de cursuri de calificare și au participat la cursuri de perfecționare TIC (recunoscute de ANC), de programe de consiliere și orientare profesională, de sesiuni de training transnaționale (desfășurate în Spania şi Irlanda), de stagii de practică inovatoare, derulate în România, Spania şi în Irlanda, dar și de premii în bani.

De asemenea, persoanele din grupul-țintă au participat la evenimente organizate în cadrul proiectelor (conferinţe, conferințe regionale, work-shop-uri, sesiuni de promovare, sesiuni de informare), au primit materiale didactice (manuale de specialitate, dicționare, suporturi de curs), ghiduri de bune practici, materiale pentru stagiile practice (caiete de practică, fișe de observare, halate, manuale de practică standardizate, kit-uri/truse etc.).

Bilanţul celor 5 ani de implementare a proiectelor cofinanţate din fonduri europene, de către OAMGMAMR, este unul generos: ·

53.817.495 lei (aproximativ 12 mil. de euro) valoarea totală eligibilă a proiectelor câștigate;

·

9.450 beneficiari direcți din sectorul medical;

·

rambursarea cheltuielilor solicitate la AMPOSDRU, în proporție de 100%.

Accesarea fondurilor europene poate fi menţionată printre măsurile eficiente pe care organizaţia noastră le-a realizat în beneficiul asistenţilor medicali, în acord cu misiunea pe care ne-am asumat-o prin Statut: susţinerea unei culturi a calităţii în cadrul organizaţiei, care să ducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii practicii şi competenţei profesioniştilor, pentru a asigura dreptul pacienţilor la sănătate.

Pentru viitor, una din prioritățile OAMGMAMR rămâne identificarea nevoilor asistenţilor medicali, ale căror interese le reprezentăm: nevoile de dezvoltare profesională continuă, de cunoaştere, de relaţionare cu profesionişti din celelalte state ale Uniunii Europene, de dezvoltare a unor parteneriate profesionale cu organizaţii de profil etc.

Așteptăm cu interes lansarea noilor programe destinate angajaților din România prin POCU (Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020), în vederea accesării fondurilor destinate angajaţilor din sectorul sanitar, pentru a contribui la evoluția profesională a asistenţilor medicali din România și pentru a ne orienta spre dezvoltarea competențelor acestora, în concordanță cu aspirațiile profesionale și cu piața muncii.

Mircea Nicușor TIMOFTE,

Președinte OAMGMAMR 1

FEMIN

PORTRETUL UNUI PROIECT

Proiect. Auzim atât de des acest cuvânt în viaţa noastră de zi cu zi. Facem proiectul unei case, printr-un proiect organizăm o tabăra pentru copii; auzim despre proiecte de legi, proiecte editoriale, proiecte didactice, proiecte strategice, proiecte de infrastructură, proiecte finanţate din fonduri europene. În viaţă noastră personală şi/sau profesională iniţiem, colaborăm sau realizăm proiecte. Şi proiectul despre care scriu este la fel ca toate celelalte. Aparent. Însă, pentru toţi cei implicaţi a însemnat ceva diferit. Diferit prin trăirea şi angajamentul personal.

A fost un început brusc, agitat şi plin de energie. Potrivit cu primăvara care tocmai începuse în luna mai a anului trecut. Au fost multe telefoane, cu corespondenţă intensă, cu mulţi oameni implicaţi.

Ca în orice proiect pe care vrei să îl faci bine, au fost necesare sacrificii de timp şi multă seriozitate. Cele câteva foi scrise mărunt, cu grafice şi indicatori au devenit un ”organizator” iniţial pentru 18 luni, apoi pentru 19 luni.

Proiectele se scriu pentru oameni, despre oameni şi cu oameni. Proiectele europene şi-au propus ambiţios, acum mulţi ani în urmă, să INVESTEASCĂ ÎN OAMENI, în resursă umană, cel mai important capital pe care îl are o naţiune. Şi asta s-a făcut şi în România prin proiectele finanţate din fonduri europene.

Ceea ce defineşte un proiect este obiectivul propus. El te ghidează spre o finalitate constructivă.

Când îţi propui să implici cca. 700 de oameni din diferite zone ale ţării în activităţi diverse şi diversificate într-un timp atât de scurt, atunci da, ai un obiectiv ambiţios.

Asta şi-a propus OAMGMAMR pentru asistenţii medicali şi alte categorii de personal

2

medical la finalizarea programului POSDRU în România prin proiectul strategic FEMIN. Vorbim despre investiţia în oameni. Dar şi despre oamenii care o fac. Şi despre cei în care se investeşte.

Măsurăm, numărăm, facem cercetări, scale şi chestionare. Să aflăm satisfacţia şi beneficiile! Nu numai echipa a fost bine selectată, dar şi cei peste 50 de formatori de instruire teoretică şi practică au fost evaluaţi după criterii bine stabilite. De câţiva ani buni lucrez în echipa OAMGMAMR care implementează proiecte cu finanţare europeană.

Deja vorbim de un istoric, o experienţă din care fiecare a avut de învăţat. Fiecare proiect a avut caracteristicile lui: au fost mai grele, mai uşoare, cu bugete mai mari sau mai mici, cu parteneri naţionali şi/sau străini, cu satisfacţii, cu multe realizări, dar uneori şi cu multe probleme pentru care erau necesare soluţii corecte şi rapide. Fiecare proiect a adus plusvaloare pentru OAMGMAMR şi pentru asistenţii medicali pentru care au şi fost accesate.

Sistemul medical este un domeniu în care trebuie să fii mereu la curent cu noutăţile profesiei, să te pregăteşti permanent. Este ceea ce specialiştii numesc formare profesională continuă. Asta ne-am propus să facem. Am reuşit ca toţi cei 700 de asistenţi şi alt personal din unităţile medicale să fie implicat în cel puţin 3 activităţi care decurg din obiectivele proiectului.

Nu ştim în care latură a proiectului este mai mare satisfacţia profesională: în cursurile finalizate

cu examene încheiate onorabil cu medii mari (între 8 şi 10!), în cursurile de obţinere a competenţelor TIC atât de apreciate, în work-shop-urile pe tematică atât de interesantă a egalităţii de şanse, în vizitele de lucru transnaţionale, în conferinţele regionale. Pe oricine ai întreba va vorbi cu entuziasm despre sfera lui de competenţă şi implicare: formatorii şi coordonatorii vor spune că este cea mai importantă latură a proiectului. Experţii egalitate de şanse vor vorbi despre bucuria regăsirii multor participante în numeroasele situaţii prezentate şi dezbătute, în informaţiile şi jocurile de rol, în faptul că au contribuit la personalizarea unui Ghid de bune practici în domeniul egalităţii de şanse în domeniul medical. Dar şi despre cea mai “de efect” activitate, vizitele de lucru la partenerul transnaţional din Spania, va vorbi echipa cu mult entuziasm. Nu e puţin lucru să vezi în ochii atâtor femei bucuria de a călători pentru prima dată cu avionul (şi erau trecute de prima tinereţe) sau de a de a călători pentru prima dată într-o altă ţară, de a avea mulţumirea să schimbe informaţii profesionale cu colegii din spitalele din Spania, de a împărtăşi experienţe în domeniul reconcilierii vieţii personale cu viaţa profesională. O participantă spunea la plecarea din ţară că nu părăsise localitatea natală decât de două ori în viaţă, călătorind undeva într-un oraş apropiat şi unul situat relativ departe, dar tot în România. Acum este de înţeles de ce spun că pentru fiecare a însemnat altceva acest proiect. Aprecierea sinceră şi mulţumirile pe care le-am auzit de atâtea ori sunt de bun augur. Ele spun cât este de important ceea ce facem în aceste proiecte. Indiferent cât de dificil este să le duci la capăt, cu câtă muncă şi sacrificii, cu costuri financiare apreciabile, cu legislaţie în continuă schimbare, cu multe documente cerute ca justificare... Petrecem atât de mult timp la muncă şi este foarte importantă satisfacţia profesională. Am auzit asistenţi medicali vorbind, dând interviuri atât

în proiect, cât şi la partenerul transnaţional, scriind articole pentru site şi m-am bucurat că aceşti oameni vor deveni şi mai bine pregătiţi prin activităţi de instruire şi experienţe relevante pentru formarea lor.

Peste toate acestea rămâne cunoaşterea unor oameni desebiţi, rămân prietenii închegate, amintiri personale, lucruri concrete: diplome, certificate de calificare, subvenţii, obiecte distribuite prin proiect care ne sunt utile la muncă sau acasă (calendare, stick-uri, notes-uri, umbrele etc).

Nu voi putea face portretul final al acestui proiect. Fiecare dintre toţi cei implicaţi – staff, echipă, experţi, formatori, asistenţi medicali, parteneri, coordonatori, voluntari – toţi împreună vor putea construi portretul final al proiectului. Eu pot aduce numai contribuţia şi trăirea mea: Misiune împlinită. La final de POSDRU. Bun venit noilor proiecte POCU!

Vergilia Mădălina FLOREA Manager proiect

3

Un proiect de viitor pentru angajații din sistemul sanitar Pentru OAMGMAMR, anul 2015 reprezintă finalul unei noi etape în accesarea de fonduri europene şi implementarea de proiecte cu finanţare europeană. Putem spune, cu mândrie, că într-o perioadă de maximă concurenţă între solicitanţii de finanţări nerambursabile, când un număr foarte mare de organizaţii au intrat în competiţie pentru a-şi finanţa ideile de proiect, OAMGMAMR a contractat 3 proiecte destinate angajaţilor din sectorul sanitar.

După aproape un an şi jumătate de la demararea proiectelor, putem concluziona că activităţile finanţate şi-au atins scopul în totalitate, având un impact vizibil asupra persoanelor participante.

Femeile participante în cadrul proiectului FEMIN au beneficiat de oportunităţi deosebite: au avut ocazia să îşi actualizeze cunoştinţele sau să dobândească noi competenţe profesionale, au dezbătut problematica egalităţii de şanse pe piaţa muncii alături de profesionişti în domeniu, atât din ţară, cât şi din Spania. Impresiile împărtăşite de cursantele din cadrul proiectului au fost mereu pozitive: doamnele au considerat cursurile de calificare utile în înţelegerea aprofundată a nevoilor de îngrijire pentru persoanele vârstnice şi copii, mai ales că aceste cursuri au fost susţinute de formatori asistenţi medicali cu o vastă experienţă în exercitarea profesiei. Pe lângă cunoştinţele dobândite, multe dintre participante au considerat un plus de valoare şi faptul că au avut ocazia să iasă din rutină zilnică, să împărtăşească păreri în legătură cu

Astfel, beneficiile pe care proiectul FEMIN le-a adus angajatelor din sistemul sanitar au fost atât de ordin profesional (angajate mai bine pregătite, mai conştiente de propriile drepturi la locul de muncă şi mai competitive pe piaţa muncii), cât şi personal (angajate mai încrezătoare în propriile forţe şi cu o viziune mai amplă asupra propriilor posibilităţi de dezvoltare). Succesul proiectului FEMIN vine ca o dovadă în plus, că una dintre cele mai importante investiţii este cea în oameni: orice activitate în care sunt implicaţi angajaţi motivaţi şi bine pregătiţi va fi mai eficient gestionată, aceştia identificând mai uşor pârghiile necesare rezolvării celor mai dificile provocări. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât organizaţia noastră activează în domeniul sănătăţii, unde existenţa unui personal bine pregătit este crucială în acordarea unor servicii medicale de calitate.

OAMGMAMR va acorda, în continuare, o atenţie deosebită identificării de noi surse de finanţare pentru a veni în sprijinul dezvoltării profesionale a personalului din sistemul sanitar.

Dorim, de asemenea, să mulţumim pe această cale tuturor filialelor care s-au implicat activ în implementarea proiectului FEMIN şi au contribuit la succesul acestuia.

aspecte legate de viaţa lor personală şi profesională, să îşi întâlnească colegele într-un cadru care a încurajat discuţiile libere pe tema reconcilierii între viaţa familială şi serviciu.

4

Alexandra Andreea TIMOFTE Coordonator proiect

DE LA POSDRU LA POCU sau de la proiecte cu oameni la proiecte pentru oameni!

Programul Operațional Sectorial-Dezvoltarea Resurselor umane (POSDRU) va fi înlocuit de Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 (POCU). Toata lumea așteaptă cu sufletul la gură lansarea efectivă a noului ciclu de finanțări. Pentru unii este șansa unui loc de muncă cu toate responsabilitățile birocratice ce decurg de aici, pentru alții o oportunitate de susținere și de continuare a unor inițiative anterioare, sau șansa de a participa ca beneficiar la diverse activități. Pentru România este posibilitatea de absorbție mai bună a fondurilor. Există și o zvonistică negativă legată de irosirea de bani pe această componentă a fondurilor europene. În ultimii ani am avut ocazia să particip în calitate de expert egalitate de șanse la câteva proiecte POSDRU cu beneficiari din domeniul sănătății sau educației. Am luat parte la o serie de cercetări legate de echilibrul dintre viața de familie și carieră pentru femeile din sănătate, de segregare sau de acces al femeilor pe piața muncii și am avut prilejul să lucrez cu sute de femei în diverse programe de pregătire pe tematica egalității de șanse – fie cu asistențe medicale și moașe, fie cu studenți de la medicină sau cu studenți postdoctorali de la Politehnică sau SNSPA. Cu mâna pe inimă spun că banii nu au fost cheltuiți degeaba, chiar dacă sumele nu pot fi cuantificate în kilometri de autostradă (în fond s-au făcut mult mai puțini kilometri de autostradă decât numărul de persoane trecute prin module de formare). Investiția în oameni – căci fie că le spunem resurse umane sau capital uman tot oameni sunt – este una benefică pe termen mediu și lung. Omul este în fond cea mai de preț bogăție a unei țări.

Cred în nevoia de investiție în oameni – făcută cu răbdare, cu profesionalism, cu respect pentru cei implicați, cu încredere în impactul ei pe termen lung. Iar atunci când este vorba de femei, argumentele sunt și mai puternice. Pentru foarte multe dintre cursantele mele, participarea la aceste cursuri de sensibilizare și informare pe probleme de egalitate de șanse a fost printre foarte puținele oportunități de a face schimb de experiențe, de a gândi critic asupra unor aspecte ale vieții lor profesionale și personale, de a înțelege diferența dintre egalitatea pe hârtie și cea de facto, de a își crește stima și încrederea de sine. În pauzele dintre cursuri majoritatea își sunau familiile să dea ultimele indicații despre treburi casnice. În vizitele transnaționale îmi spuneau că cel mai mult regretă cu nu e familia cu ele. Unele veneau la cursuri direct din turele de noapte. Altele veneau după cursuri să îmi mulțumească pentru că le-am deschis ochii cu privire la faptul că au drepturi egale, dar responsabilități și oportunități inegale. Femeile, răspunzătoare în general cu grija față de alții, au avut posibilitatea în cadrul acestor programe, să aibă în sfârșit ceva mai mult grijă și de ele!

Sigur că am și eu ”ofurile” mele legate de livrabilele, fișele și rapoartele care mi-au dat uneori senzația că organismele de finanțare sunt mai preocupate de hârtii decât de conținut. Sigur că m-a deranjat atitudinea ostilă față de experți prin tăierea constantă a salariilor, impunerea de restricții la numărul de ore lucrate și tratarea lor (en gros, la grămadă) de la centru ca potențiali profitori și nu ca specialiști care își dau timp și resurse pentru a sprijini componenta de egalitate de șanse a acestor programe. Sigur că birocrația excesivă (care am înțeles din mai multe surse că este caracteristică nouă) constrânge creativitatea și varietatea. Sigur că m-am săturat și eu de inflația de ghiduri de bune practici (deși unele dintre ele sunt foarte bune – mult mai consistente decât unele cercetări din lumea academică) dar, cei care scriu proiecte știu că aria de manevră este foarte redusă și în nici un caz nu se încurajează diversitatea de abordări.

Poate la tura următoare va fi mai bine. Sigur că atunci când citești că POCU ”urmărește integrarea nevoilor de dezvoltare a resurselor umane în ansamblul programelor și politicilor publice ale României, ca Stat Membru al UE, și are în vedere valorizarea capitalului uman, ca resursă pentru o dezvoltare sustenabilă în viitor” nu înțelegi, datorită limbajului de lemn, mare lucru despre posibila schimbare de fond. Totuși, eu presupun (și sper) că va fi o schimbare de perspectivă.

Oamenii nu vor mai fi considerați doar ”resurse umane” în cadrul unor proiecte cu oameni, ci vor fi tratați ca pioni fundamentali ai dezvoltării societății cunoașterii de azi. Sper ca viitoarele proiecte POCU să fie nu doar proiecte cu oameni, ci mai ales proiecte PENTRU oameni.

Laura Roxana GRŰNBERG Expert egalitate de șanse 5

CONTRIBUȚIA OBIECTIVELOR ORIZONTALE LA MAXIMIZAREA IMPACTULUI PROIECTULUI FEMIN Proiectul "Dezvoltarea competențelor profesionale pentru femeile din sistemul sanitar, pe o piață inclusivă a muncii-FEMIN”, având ca obiectiv general asigurarea accesului egal la ocupare și îmbunătățirea mobilității pe piața muncii pentru 700 femei din sistemul sanitar, aduce în atenție, analiză și implementare o serie de teme care devin obiective orizontale.

Acestea sunt: inovație TIC (Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor), egalitate de șanse și îmbătrânire activă. Aparent nesemnificative ca pondere a preocupărilor decidenților din domeniul sănătate, ele asigură, prin importanța pe care o au, succesul implementării și doza de durabilitate a proiectului prin conștientizarea și schimbarea de perspectivă pe care le clădesc, treptat, în mentalitatea beneficiarelor.

Dacă pe parcursul derulării activităților din proiect grupul țintă a primit noi informații cu privire la principiile egalității de șanse și gen, participarea la ateliere de lucru privind egalitatea de șanse din perspectiva dezvoltării carierei este o temă prea puțin cunoscută de beneficiare și are ca finalitate conștientizarea aspectelor privind egalitatea și identificarea de soluții concrete pentru reconcilierea vieții de familie cu viața profesională. Un rol deosebit în conturarea unei înțelegeri complete a temei, prin explorarea unei culturi în care teoria se aplică în practică, a fost schimbul de experiență organizat la Madrid, cu partenerul transnațional Consejo General de Enfermeria. Participantele au apreciat ca fiind extrem de utile toate prezentările, vizitele și discuțiile are au avut loc cu omologii organizației.

Cursurile TIC, organizate pentru dobândirea de cunoștințe și abilități IT, aduc în mentalul multora dintre beneficiare, conform mărturiilor exprimate pe chestionare, o perspectivă nouă, inovatoare privind identificarea de soluții alternative la profesia pe care o exercită; multe dintre ele mărturisesc că nu au crezut vreodată că vor putea lucra cu un computer, că această nouă abilitate le deschide perspective profesionale și le folosește practic la o mai ușoară și mai eficientă adaptare la schimbările frecvente de standarde din sistemul de sănătate.

Prin aceste noi perspective, fiecare din beneficiarele proiectului cu vârsta de peste 40 ani a căpătat o nouă atitudine în raport cu vârsta; îmbătrânirea activă a 6

devenit dintr-un simplu concept o realitate individuală asumată fără temeri, cu mai multă încredere în forțele proprii bazată pe abilitățile și cunoștințele nou dobândite și mai mult optimism privind înaintarea în vârstă și posibilitatea de a avea o viață activă în slujba pacienților, a familiei și a societății.

Concluzii Având în vedere afirmațiile făcute de beneficiarele proiectului pe chestionarele completate în cadrul activităților specifice, se poate afirma fără rezerve că obiectivele transversale contribuie într-o măsură considerabilă la succesul implementării proiectului prin maximizarea impactului fiecărui obiectiv specific.

Totodată, aspectele inovatoare, creșterea gradului de conștientizare a problemelor legate de gen și egalitate de șanse, schimbarea mentalității de la îmbătrânirea ca proces implacabil și stigmatizant la îmbătrânirea activă și sentimentul de utilitate crescută în societate, toate acestea contribuie la o nouă imagine de sine a beneficiarelor prin noi perspective asupra vieții profesionale și, în ultimă instanță, la creșterea nivelului de satisfacție privind capabilitatea de a face față dinamicii schimbărilor sociale, demografice, economice și mai ales profesionale. Și nu în ultimul rând ca importanță, se poate concluziona că obiectivele transversale ale proiectului FEMIN sunt piese fundamentale de garanție a sustenabilității proiectului, prin schimbările de mentalitate și atitudine proactivă.

Raluca Georgiana CHEPTĂNARU Expert informare și promovare Proiect FEMIN

Despre... povești de succes în 3 regiuni București-Ilfov “Oricine se opreşte din a învăţa este bătrân. Nu contează dacă ai 20 sau 80 de ani. Oricare continuă să înveţe, rămâne tânăr. Cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci în viaţă este să îţi menţii mintea mereu tânără.”

Henry Ford.

Anul acesta, 250 de femei angajate în unitățile sanitare din Municipiul București au beneficiat de cursurile organizate de OAMGMAMR, în cadrul proiectului FEMIN. Având în vedere obiectivul specific al proiectului, respectiv diversificarea abilităților și calificărilor pentru 700 de femei angajate în domeniul sanitar prin participarea acestora la cursuri de formare profesională, participantele la cursurile de Babysitter și Îngrijitoare bătrâni la domiciliu au dobândit cunoștințe și abilități necesare pentru desfășurarea, în cele mai bune condiții, a acestor calificări, nu în ultimul rând consolidându-și competențele în îngrijirea bolnavilor la locul de muncă actual.

De asemenea, acest proiect a reprezentat o provocare și pentru asistenții medicali lectori și coordonatori de practică. Ei și-au mobilizat toate cunoștințele profesionale și aptitudinile de predare, în scopul realizării unor cursuri cât mai interactive, bazate pe noutăți în domeniu, astfel încât să poată face cât mai plăcute și mai utile orele de curs.

M-am bucurat să văd că femeile din sistemul sanitar sunt deschise unor noi provocări și își doresc să participe la programe de învățare pe tot parcursul vieții, chiar și în condițiile volumului mare de muncă și a lipsei de personal din unitățile sanitare.

Trăim într-un secol în care oamenii trebuie să se adapteze constant unor noi provocări, iar pentru a le face față trebuie să le putem anticipa și valorifica. Într-o discuție cu o parte din cele 250 de cursante, acestea mi-au mărturisit că participarea la cursul de formare și la atelierele de lucru din cadrul proiectului le-a ajutat în acumularea de cunoştinţe noi, rafinarea competenţelor, schimbarea atitudinii şi a comportamentelor și și-au îmbunătăţit performanţele la locul de muncă şi în viaţa de zi cu zi. .........

Acestea au concluzionat că în urma participării la activitățile proiectului au acumulat abilităţile şi cunoştinţele necesare pentru a fi competente la locul de muncă.

O importanță deosebită în cadrul proiectului au avut și atelierele de lucru privind egalitatea de șanse din perspectiva dezvoltării carierei, în cadrul cărora au fost identificate problemele cu care se confruntă femeile privind egalitatea și reconcilierea vieții de familie cu viața profesională.

Am constatat că femeile întâmpină dificultăți în ceea ce privește locurile de muncă, remunerația și prezența în structurile de decizie.

Concilierea vieții profesionale cu cea de familie reprezintă un aspect de mare interes pentru femei. Greutățile cu care se confruntă acestea, mai ales mamele, în cautarea și păstrarea unui loc de muncă bine plătit, concepțiile prin care se perpetuează ideea că doar femeile sunt responsabile cu îngrijirea familiei/copiilor, sunt aspecte care agravează inegalitatea între femei și bărbați.

Consider că acest proiect a contribuit la sporirea gradului de cunoaștere. În cadrul atelierelor de lucru au fost vizate toate aspectele vieţii şi nu numai o listă cu probleme, artificial desprinse de contextul social şi economic al vieţilor noastre, precum creşterea copiilor sau plata egală pentru muncă egală. Schimbarea are şanse reale de a se produce dacă femeile, conştiente de drepturile şi responsabilităţile lor la toate nivelele, îşi vor expune credințele colectiv, organizându-se împreună.

Carmen Doina MAZILU Președinte Filiala București 7

Despre... povești de succes în 3 regiuni Sud-Est Desfăşurarea acestui proiect subliniază încă odată interesul sporit al asistenţilor medicali şi al personalului din sistemul sanitar pentru dezvoltarea profesională şi aprofundarea rolului semnificativ al îngrijirilor de sănătate. În cadrul proiectului au participat 75 de asistenţi medicali şi personal auxiliar din unităţile medicale publice din judeţul Constanţa. În afara obiectivelor specifice din cadrul proiectului, trebuie să subliniez avantajul pe care l-au avut persoanele selectate şi anume formarea şi educaţia profesională, aprofundarea informaţiilor acumulate pe perioada cursurilor pentru a putea deveni profesionişti în calificarea pentru care s-au pregătit.

Un alt aspect important este acela că persoanele selectate în cadrul proiectului nu au suportat nici un efort financiar, cursurile de formare profesională fiind derulate GRATUIT din fonduri europene. Mai mult, la finalizarea cursurilor, participantele au primit o subvenţie considerabilă în valoare de 1080 lei. Încă o dată trebuie să remarc preocuparea OAMGMAMR pentru dezvoltarea şi pregătirea capitalului uman din sănătate.

Formatorii din cadrul proiectului au fost asistenţi medicali – membrii ai OAMGMAMR Constanţa, oameni cu multă experienţă şi pregătire privind instruirea şi formarea profesională, care s-au implicat atât profesional, cât şi emoţional în acest proiect.

Această şansă oferită asistenţilor medicali prin participarea activă şi competentă a formatorilor la procesul de predare, reflectă încă o dată preocuparea constantă a Ordinului pentru dezvoltarea profesiei asistenţilor medicali şi poziţionarea corectă a acestora în societate. Ţin să felicit toate persoanele implicate în activităţile proiectului, să mulţumesc conducerii OAMGMAMR, echipei de implementare şi experţilor în domeniu, colegilor formatori, conducerii Spitalului Clinic Județean de Urgenţă “Sf. Apostol Andrei” Constanţa care a răspuns pozitiv la solicitările Ordinului de a găzdui derularea acestor cursuri şi, nu în ultimul rând, absolventelor acestor cursuri care au promovat cu succes.

Mari-Larisa BĂLUȘESCU Vicepreşedinte Filiala Constanţa 8

F i l i a l a Vr a n c e a m u l ţ u m e ş t e OAMGMAMR pentru iniţiativa de a demara cursuri pentru personalul din sistemul sanitar, invitând filialele să colaboreze pentru implementarea activităţilor la nivel teritorial.

Cursurile din judeţul Vrancea din cadrul proietului FEMIN au fost bine primite, participantele manifestând mult interes, lucru care se vede şi din notele bune obţinute la examinarea finală. În procesul formării profesionale continue, aceste cursuri sunt necesare şi importante, iar obţinerea unor noi competenţe dezvoltă aria de activitate a persoanlului din sectorul medical.

Plecând de la ideea importanţei Formării Profesionale Continue, filiala doreşte să amenajeze în viitorul apropiat o sală de cursuri şi conferinţe, în sediul pe care intenţionează să-l achiziţioneze.

Bine primite au fost şi vizitele transnaţionale, aşa cum s-a văzut şi din numărul mare de dosare depuse pentru selectarea participantelor. Experienţele personale şi profesionale au fost împărtăşite cu mult entuziasm de cele 4 participante la vizitele din Spania (Madrid) din luna iulie 2015.

Orice investiţie în pregătirea personalului care activează în sistemul sanitar are importanţă pentru pregătirea continuă, iar filiala Vrancea doreşte şi în viitor să se implice şi în alte activităţi oferite în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene.

Alexandru CEZAR Preşedinte Filiala Vrancea

Despre... povești de succes în 3 regiuni Sud-Est Iniţiativa OAMGMAMR de a implementa proiecte europene adresate angajaţilor din sistemul sanitar s-a bazat pe seriozitatea şi responsabilitatea decidenţilor OAMGMAMR, pe forţa morală, profesională şi financiară a acestei organizaţii şi pe determinarea şi munca neobosită a membrilor organizaţiei din filialele judeţene, care au probat aceste calităţi în toate proiectele cofinanţate din Fondul Social European, prin POSDRU 2007 – 2013 „Investeşte în oameni!”, concretizate prin rezultate remarcabile.

De aceea, atunci când am fost cooptaţi în organizarea şi desfăşurarea acestui proiect “FEMIN” în filiala Galaţi, am răspuns imediat afirmativ, pentru că ştiam, aveam încredere în expertiza OAMGMAMR de a implementa cu succes proiecte europene adresate personalului din sistemul sanitar, dar mai ştiam că am colegi deosebit de bine pregătiţi profesional şi motivaţional pentru a duce la bun sfârşit, onorabil, activitatea pornită de OAMGMAMR la nivel naţional în acest domeniu.

Consider extraordinar de bine venit acest proiect european deoarece a dat şansa femeilor (asistente medicale, infirmiere sau îngrijitoare) angajate în unităţile sanitare din judeţul Galaţi să dobândească o nouă calificare recunoscută atât la nivel naţional, cât şi pe plan european.

Ca preşedinte al organizaţiei judeţene, sunt bucuroasă că filiala Galaţi a obţinut 100 de locuri în acest proiect european pentru femeile angajate în unităţile sanitare gălăţene (1 grupă de Baby sitter şi 3 grupe de Ingrijitoare bătrâni la domiciliu, din care 2 în Municipiul Galaţi şi una în Municipiul Tecuci), femei care au venit cu încredere, cu inima deschisă, foarte motivate, gândindu-se la şansa pe care o au ca în 4 luni de curs de formare teoretică şi practică să dobândească noi competenţe profesionale.

Garanția succesului acestui proiect a fost asigurată, în primul rând, de expertiza echipei de management a proiectului “FEMIN”, dar şi de atitudinea, de profesionalismul şi disciplina echipei filialei Galaţi, de comportamentul nostru, de apropierea de cursanţii noştri și de sustenabilitatea rezultatelor acestui curs pentru 100 de colegi din sistemul de sănătate gălăţean.

Fiecare proiect reprezintă pentru noi o experienţă unică de învăţare. Am învăţat să combinăm experienţa de lucru de la nivel naţional şi local cu

dezvoltarea sentimentului de identitate şi apartenenţă profesională europeană și astfel să reușim să contribuim la creșterea calităţii vieţii şi a dezvoltării personale a colegilor cursanţi. Am fost permanent alături de cursanţii noştri în fiecare etapă a desfăşurării şi realizării acestui proiect, conștienți de faptul că acestea sunt, de fapt, şi împlinirile noastre, cartea noastră de vizită a OAMGMAMR !

Nivelul de satisfacţie al participanților la cursurile de formare din proiectul “FEMIN” este ridicat, în special cu privire la competenţele profesionale dobândite în cadrul acestora. Principala categorie motivaţională a cursanţilor, cea de natură intrinsecă şi care ţine de dorinţa de perfecţionare şi dezvoltare personală, a fost atinsă, îndeplinită cu succes. Dar poate cel mai frumos, a fost atunci când, după examenul final, ne-au spus că “au înţeles cum să se valorizeze mai mult, să se preţuiască pe sine, să se iubească pe sine, au reuşit să îşi schimbe anumite idei şi păreri despre viață, şi chiar despre propria persoană”; “Cea mai frumoasă parte a fost cea în care am început să ne împrietenim între noi; s-au format prietenii care vor dura toată viața”.

Aceasta este şi cea mai mare bucurie a noastră, a organizatorilor: le-am oferit un curs de bună calitate, gratuit, le-am dat posibilitatea de a câştiga o subvenţie consistentă la absolvire, le-am asigurat schimbul de experienţă în Spania, la Madrid, pentru a vedea cu ochii lor cum trăiesc, cum muncesc şi cum se bucură de muncă şi viaţă colegele lor de aceeaşi profesie, dar mai ales am marcat o schimbare în mintea şi sufletul lor la nivelul aspiraţiilor personale şi profesionale, la nivelul încrederii şi stimei de sine, care stau la baza satisfacţiei şi rezultatelor muncii lor şi, mai apoi, vor determina şi satisfacţia clienţilor pe care îi vor îngriji !

Iată, în câteva fraze, părerea mea despre modul în care acest proiect FEMIN, iniţiat şi organizat de către OAMGMAMR şi în Filiala Galaţi, a facilitat obţinerea de noi calificări şi competenţe, a consolidat informaţii, a schimbat atitudini, a legat prietenii dar, mai presus de toate, a făurit vise şi a transmis convingerea că visele pot deveni realitate, dacă avem încredere în forţele proprii şi acţionăm pentru transformarea lor în bucurii reale !

Prep. Univ. Daniela ARTIMOF Președinte Filiala Galați 9

Despre... povești de succes în 3 regiuni Sud-Vest În Filiala Gorj a OAMGMAMR sunt aproximativ 2.500 asistenţi medicali care exercită profesia în acest judeţ. Aceştia, la rândul lor, lucrează cu alte categorii de personal în unităţile medicale în care îşi desfăşoară activitatea. Pentru ca această echipă să funcţioneze şi mai bine, filiala Gorj a acceptat colaborarea în cadrul proiectelor strategice finanţate din fonduri europene, proiecte accesate de OAMGMAMR. Iniţial au fost repartizate filialei Gorj 100 de locuri în cadrul proiectului, iar în seria finală s-a suplimentat un număr de 25 de locuri la cursurile de calificare de ”Baby-sittter” şi “Îngrijitoare bătrâni la domiciliu”. Cea mai cerută a fost cea de “Îngrijitoare bătrâni la domiciliu”. Alături de grupele din Târgu-Jiu, am organizat cursuri şi în Bumbeşti-Jiu, plecând de la ideea că este necesar să aducem activităţi pentru personalul medical şi în alte localităţi mai mici. Pentru implicarea şi interesul faţă de aceste cursuri stau mărturie prezenţa de 100% la examene şi obţinerea mediilor mari la cele două probe, teoretică şi practică. Formatorii au reușit să răspundă interesului cursanţilor şi să comunice informaţii necesare, pentru cele două meserii pentru care s-au organizat cursurile, dar şi pentru activitatea de zi cu zi a personalului medical care s-a înscris la aceste cursuri.

Din judeţul Gorj au fost selectați, pentru vizitele transnaţionale, un număr de 10 asistenţi medicali, care au avut şansa de a cunoaşte sistemul medical spaniol, chiar de la specialiştii Consejo General de Enfermeria şi de a cunoaşte colegii care lucrează în spitalele din Madrid, de a participa activ la discuţiile privind egalitatea de şanse în sistemul medical românesc şi în cel spaniol. Pentru filiala Gorj colaborarea în acest proiect a fost foarte importantă, la fel ca şi celelalte colaborări în proiectele deja finalizate de OAMGMAMR. Pentru oportunităţile oferite asistenţilor medicali şi altor angajaţi din sistemul medical din judeţul Gorj care au fost implicaţi în proiecte, dorim să mulţumim OAMGMAMR şi cu această ocazie deschidem calea pentru noi colaborări în proiectele viitoare.

Lucian CÎRSTOIU Preşedinte Filiala GORJ 10

În cadrul proiectului, la nivelul Filialei Olt au participat 100 de femei, angajate în sistemul sanitar din care 15 cu vârste peste 45 de ani.

Participantele provin din medii sociale diferite cu nivel de educaţie diferit; începând de la studii primare, gimnaziale, până la studii universitare.

Pe parcursul desfăşurării proiectului, participantelor le-au fost prezentate o serie de concepte importante (gen, roluri de gen, socializare de gen, discriminări de gen pe piaţa muncii, echilibrul familiei-carieră) şi li s-a oferit posibilitatea de a-şi exprima în scris, anonim, poziţia referitoare la experienţele personale. În discuţiile pe care le-am avut cu participantele în cadrul atelierelor de lucru, am observat conturarea unui prototip feminizat pentru care familia şi nevoile familiale joacă un rol foarte important, dezvoltarea profesională este aproape inexistentă iar viaţa personală este lăsată pe ultimul loc din cauza gradului de informare direct proporţional cu gradul de educaţie şi vârsta dar şi a presiunii rezultate din ierarhiile existente în sistem.

Cursurile de calificare s-au desfăşurat sub atenţia deosebită a formatorilor de teorie şi practică, împreună cu aceştia am fost plăcut surprinşi de interesul participantelor în ceea ce priveşte sporirea gradului de cunoaştere dar şi familiarizarea acestora într-un timp foarte scurt cu o serie de noţiuni importante pentru înţelegerea tematicii legate de problematica discriminării şi implicit a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

Cursurile s-au încheiat prin evaluarea cunoştinţelor dobândite, participantele au fost certificate cu diplome de absolvire recunoscute la nivel naţional şi European, sporind astfel competenţă pe piaţa muncii în concordanţă cu aspiraţiile profesionale.

Emilian LICIU Preşedinte Filiala Olt

Despre FEMIN... într-o continuă acțiune

Jurnal de formator

cursuri de calificare pentru femeile din sistemul sanitar Dintotdeauna mi-a plăcut să împart cu ceilalţi cunoaşterea. Am vrut să ştiu încercând să îi fac şi pe ceilalţi să îşi dorească acelaşi lucru. Acum, mai mult ca ca oricând, oricând ee vremea vremea oamenilor care trebuie să ştie cât mai mult pentru a face faţă provocărilor timpurilor. A celor care înţeleg să nu ocolească nici o ocazie de a învăţa lucruri noi, de a deveni mai buni, de a obţine noi calificări.

Am primit propunerea de a susţine în calitate de formator cursul de calificare “Ȋngrijitoare bătrâni la domiciliu” cu toată bucuria şi cu dorinţa de a reuşi. Pentru că a forma oameni reprezintă una dintre cele mai frumoase şi mai nobile îndeletniciri, îndeletniciri dar dar poartă poartă cu cu sine sine şi şi oo sumă sumă de de responsabilităţi: aceea de a fi la înălţime ca dascăl, de a şti să îţi câştigi auditoriul şi să-l distragi (uneori) de la apăsătoarele griji cotidiene, de a scoate la iveală calităţi ale oamenilor pe care ei înşişi nu le bănuiau. Astfel că mi-am luat bagajul de speranţă şi încredere şi am pornit la drum!

Cu entuziasmul începutului de drum, cele 25 de cursante au participat la sediul din Galaţi al OAMGMAMR la ooîntâlnire întâlnireunde undeîmpreună împreunăcu cuechipa echipadedeproiect proiects-au s-au împărtăşit împărtăşit experienţe experienţe dede viaţă, viaţă, modalităţi modalităţi de împletire de împletire a vieţii a vieţii personale personale cu ceacuprofesională, cea profesională, exemple exemple de bunedepractici bune practici pentru a pentru face faţă a presiunilor face faţă presiunilor profesiei.

Subiectele profesiei. Subiectele au fost atâtau defost incitante atât de încât incitante la întoarcere, încât la în întoarcere, microbuz,înfetele microbuz, au continuat fetele au brainstorming-ul. continuat brainstormingŞi au uitat de ul. oboseala Şi au uitatcelor de oboseala 160 de km celor dus-întors, 160 de km sau dus-întors, de noaptea sau anterioară de noaptea nedormită anterioară (unele nedormită dintre (unele ele eraudintre dupăele gardă). erau Au după cercetat, gardă).asemenea Au cercetat copiilor asemenea care primesc copiilor daruri, care toate primesc materialele daruri toate promoţionale materialele primite promoţionale de la organizatori. primite deMila au organizatori. spus că abiaMi-au aşteaptă spusînceperea că abia aşteaptă cursului. începerea Începutul cursului. e promiţător! Începutul e promiţător!

Ne organizăm şi stabilim regulile şi le asigur că împreună vom reuşi, reuşi deşi deşiştiu ştiucă că nu nu va va fi uşor. Vor urma patru luni de efort susţinut şi de renunţări, luni în care vor avea nevoie şi de suportul familiei. De unde se vede că subiectul atelierului de lucru nu a fost ales întâmplător!

In luna februarie 2015, o viroză respiratorie îşi face de cap la Tecuci. Avem foarte multe colege bolnave în spital.

La cursuri fetele răcite stau cu măşti de protecţie. Şi vin chiar dacă nu se simt în formă maximă. Le admir!

Am descoperit Am descoperit în ele înoameni ele oameni cu calităţi cu calităţi deosebite: deosebite: seriozitate, seriozitate,dorinţa dorinţade de a cunoaşte şi de a se afirma, spirit de competiţie. Nu scap nici o ocazie să le arăt cât sunt de bune! Mi-au mărturisit că au avut temeri la început în privinţa modului în care vor face faţă cerinţelor: serviciu, familie, cursuri. Dar că le place mult ceea ce află, atmosfera din sala de curs, faptul că e " un alt fel de învăţare ".

Pacienţii s-au obişnuit şi ei cu prezenţa fetelor de la curs şi se bucură de faptul că pot beneficia de mai multă atenţie, acum că fetele îşi exersează abilităţile de comunicare. Una dintre cursante mi-a spus deunăzi: "Am înţeles mult mai bine nevoia pacientului de a fi ascultat şi înţeles". Într-adevăr, cuvintele bune alină uneori mai mult decât medicamentele.

11

Activităţile Activităţile de grupdescot grup în scot evidenţă în evidenţă dorinţadorinţa fiecăreia fiecăreia de a arăta de că a arăta e celcă puţin e cellapuţin fel delabună fel de cabună celelalte ca celelalte colege. colege.

Intervine Intervine spiritulspiritul de competiţie de competiţie, dar şi spiritul spiritulde deechipă echipăprecum şi solidaritatea şi solidaritatea de grup.de Învăţăm grup. Învăţăm să prezentăm să prezentăm liber, să ne liber, depăşim să ne depăşim inhibiţiile, inhibiţiile, să ne dovedim să ne dovedim că avem că avem calităţi calităţi pe care pe care poate poate nu nu le cunoşteam le cunoşteam sau saununuvoiam voiamsă să le recunoaştem. recunoaştem. ”Doamnă, eu nu am mai fost la cursuri de zeci de ani. Cum am să mă descurc eu la examen în faţa Comisiei? De emoţie voi uita tot ce am învăţat”. (S-a descurcat foarte bine!)...

Anunţ oportunitatea participării la vizita transnaţională din Spania şi le încurajez să se înscrie pentru selecţie. Văd în ochii lor că şi-ar dori toate acest lucru însă cele mai multe dintre ele au motive care atârna mult mai greu decât dorinţa de „a vedea şi altceva”: copiii au examen, părintele nu poate rămâne singur etc.

Iarăşi o dovadă a mentalităţii de sacrificiu a femeii în România!

Ultima săptămână de curs! Facem recapitulări, pregătire intensivă pentru examenul de final. Am intrat în linie dreaptă iar grija şi emoţia se simt în aer. Fac tot posibilul să le dau încredere în forţele lor, le repet că sunt fete de 10. Ulterior mi-am dat seama că astfel am pus mai multă presiune pe ele şi că am obţinut efectul paradoxal: teama de a nu mă dezamăgi. Va trebui să schimb abordarea!

Examenul final. Ne întâlnim la spital şi pornim către Galaţi. Stau ca nişte copii în jurul meu iar eu încerc să le liniştesc şi să le transmit doar încărcătura pozitivă. Emoţiile mi le-am ascuns într-un ungher al sufletului. Şi nu erau mărunte! Poate pentru că ale mele erau duble: atât pentru ele, cât şi pentru mine. Cumva era şi examenul meu... Desfăşurarea, rezultatele, impresiile de final m-au copleşit. Dragele mele cursante mi-au oferit o ultimă şansă de a fi mândră de ele! Simţeam că felicitările mele nu erau îndeajuns pentru a le face să înţeleagă cât de mult le apreciez pentru ceea ce sunt. Şi cât de recunoscătoare le sunt...

La rândul lor, nu ştiau cum să îşi exprime mulţumirea faţă de cei care le-au facilitat oportunitatea acestei experienţe: “Transmiteţi dumneavoastră mulţumirile noastre echipei care s-a ocupat de acest proiect. Fără aceşti oameni noi nu ne-am fi aflat astăzi aici!” O voi face cu certitudine!

Impresiile din Madrid. S-au întors fetele din vizita transnaţională de la Madrid. Suntem în focurile acreditării şi, pentru moment, nu avem cum să ne întâlnim cu toată grupa pentru a disemina impresiile (aşa cum ne-am propus). Sunt extrem de entuziasmate de tot ceea ce au văzut şi au simţit. Vizita a avut drept obiectiv schimbul de bune practici în ceea ce priveşte egalitatea de gen, cu accent pe reconcilierea vieţii profesionale cu cea personală. Sunt atât de încântate şi nu ştiu cum să exprime mulţumirea pentru această şansă oferită de proiect. Au văzut o societate diferită de a noastră, au folosit prilejul pentru a face comparaţii, au descoperit modele de urmat.

12

Iată câteva idei: „Pentru femeia spaniolă există o mare preţuire din partea societăţii. Ea se bucură de o protecţie deosebită, nu doar legislativă. Şi la noi există legi însă... Poate ar trebui ca mai întâi femeile să îşi conştientizeze ele însele valoarea.” „Situaţiile de hărţuire – de orice tip – sunt reclamate şi sancţionate corespunzător. Tăinuirea unor astfel de practici este inadmisibilă”. „Protecţia socială a angajatului este asigurată de sindicate puternice, independente şi autonome. Medierea conflictelor este autentică şi nu formală” „Sistemul de sănătate este funcţional iar din vizita efectuată am observat că spaniolii nu căutau să arate doar părţile bune – ei admiteau că există şi lucruri ce trebuie îmbunătăţite şi se lucrează în acest sens” Final de jurnal Am ajuns şi aici. Am adăugat vieţii o nouă experienţă ce ne-a îmbogăţit pe fiecare dintre noi: formator şi cursante. Experienţă ce ne-a descoperit calităţi nebănuite, ne-a redescoperit valoarea, ne-a învăţat că, pentru ca drepturile să îţi fie respectate, mai întâi trebuie să ţi le cunoşti. Închei cu remarca unei cursante: “Pe când următorul curs?”

Luminiţa Teodora MUNTEANU Formator - Tecuci, Galați

O filă din jurnalul proiectului FEMIN 9 septembrie 2014, dată la care pentru mine, în calitate de formator, dar şi pentru cele 25 de cursante, a început o nouă activitate şi altfel spus, o nouă provocare.

Grupa doamnelor cu care am lucrat a avut un singur numitor comun care ne definea: eram toate femei. Dacă mă gândesc un pic mai bine, mai era ceva: cunoşteam, parte dintre noi, aspecte din lumea medicală... în rest: reticenţe, semne de întrebare, păreri împărţite cu referire la cât de bine am putea să ne pliem pe o problemă atât de delicată cum e ÎNGRIJIREA UNUI BĂTRÂN. În ce a constat munca mea în tot acest timp?

Modulul predat a cuprins zece discipline; pentru fiecare disciplină în parte, ca şi metodă de evaluare a cunoştinţelor teoretice. Practica am efectuat-o împărţind grupa în două subgrupe de câte doisprezece şi respectiv treisprezece oameni. Orele de practică le-am desfăşurat atât în sala de curs, cât şi pe saloane, totul adecvat cerinţelor şi pliat pe programă.

13

Amintesc discipline precum: Noţiuni și tehnici de prim ajutor, unde am folosit alături de discuţiile libere, de dialogul dirijat, de expunerile pe planşă, brainstorming și „ Jocul de rol” Ce a fost interesant pentru mine? Faptul că fetele n-au ştiut niciodată cât de inspectate le sunt cunoştinţele, n-au ştiut şi au luat aceste aspecte ca pe nişte metode de relaxare.

Scopul meu era de departe altul, ţinteam la un rezultat foarte bun al pregătirii grupei; rezultat pe care l-am şi obţinut de altfel. Recunosc că mi-a fost teamă să nu fiu clasată printre cei mai exigenţi formatori... şi asta pentru că doream mult, repetam mult, lucram mult, explicam mult. Bucuria mea a fost deplină atunci când, pe la jumătatea modulului, oamenii cu care lucram mi-au zis că ei nu vor să se termine, că ceea ce fac alături de mine parcă fac deo viaţă şi nu doar de câteva săptămâni. Undeva înăuntrul fiinţei mele nici eu nu voiam să se sfârşească, le-am îndrăgit mult pe fete şi-am admirat dăruirea lor.

Patologia specifică bătrânilor, disciplină extrem de interesantă, şi nu doar din punctul meu de vedere. Când vorbim despre patologie, vorbim despre boală, când vorbim despre boala vârstnicului, e ca atunci când am vorbi despre boala unui copil. Nu degeaba aceste două segmente de vârstă se aseamănă atât de mult, trăsătura fundamentală fiind neajutorarea. În ambele situaţii fiind necesară empatia şi în egală măsură, cunoaşterea.

Am fost interesată ca, prin intermediul acestei discipline, cursantele să ştie cât mai mult despre patologia omului vârstnic, pentru că, atât eu, cât şi mulţi alţi specialişti din domeniul medical, credem că numai prin cunoaştere există înţelegere şi empatie.

Nu e o noutate acest fapt, însă abia acum au înţeles de ce comunicarea lor trebuie să fie una aparte; de ce, în comportamentul lor, trebuie să existe răbdare şi blândeţe; de ce până şi tăcerea sau poziţia vârstnicului în pat, spune mai mult decât cuvintele. După parcurgerea acestei discipline, doamnele cu care am lucrat, nu doar că şi-au schimbat mentalitatea cu privire la omul vârstnic, acum caută să-l şi înţeleagă.

Deontologie şi etică profesională, am considerat-o ca fiind cea care a pus la un loc cunoştinţele acumulate în decursul celor câteva luni din acest proiect. Fireşte, şi de această dată, am fost interesată să ating obiectivele programei, atât în teorie, cât şi în practică. Pot spune că participantele la curs au înţeles cât de importante sunt abilităţile care vizează îngrijirea unui vârstnic. Am avut, de asemenea, plăcutul prilej să împărtăşesc din cunoştinţele mele de psiholog, tot ce se cheamă aspect care configurează, în rezumat, nevoile afective ale unui vârstnic.

Mi-au plăcut doamnele pe care le-am avut în grupă. Mai exact, mi-a plăcut modul în care acestea au înţeles cât de necesar este să-ţi faci treaba bine, acolo unde e nevoie de ajutor. Ce cred eu şi le-am făcut şi pe ele să înţeleagă e faptul că îngrijirea unui vârstnic nu e doar o slujbă şi atât, e o muncă în care pui mult suflet şi respect pentru fiinţa umană.

Mi-au povestit la final că şi-au adus aminte de şcoală, că tare-şi mai doreau să fie din nou copii. Voiam să ştiu cât de mult, tot ceea ce repetam, se reflecta şi-n memoria lor de lungă durată. Rezultatul? Mai mult decât mulţumitor. Examenul final a arătat cât de frumos s-au pregătit fetele, cât de responsabil: 9, 94, media generală a grupei la examenul teoretic scris şi 9,96 media generală a grupei la examenul practic.

Eugenia SPANUDI Formator - Constanța

14

POVESTEA UNUI FORMATOR În anul 2009, când am devenit formator, am început să ţin cursuri de educaţie medicală continuă pentru colegii mei din filiala Constanța. A fost o provocare pentru mine atunci şi mi-am dat toată silinţa ca la cursurile pe care le susţineam să fac totul cât mai bine cu putinţă.

Cu fiecare curs terminat începeam să capăt curaj şi experienţă în această nouă preocupare. La un moment dat credeam că nimic nu mă mai poate intimida şi nu mă mai poate surprinde. Greşit! Şi vine momentul anului 2014 când, în urma unui CV depus, am fost cooptată în echipa proiectului FEMIN. Am primit cu bucurie această veste gândindumă că este un lucru de rutină pentru mine ca şi până acum. Nici nu ştiam ce mă aşteaptă! Dar acum pot spune cu mâna pe inima că mă aştepta o nouă provocare!

Nu pot uita ziua de 8.09.2014 când am întâlnit pentru prima dată grupa de cursante. Aveam în faţa mea 25 de femei, fiecare cu emoţiile unui nou început, fiecare dintre ele cu zeci de întrebări ce le veneau în minte, fiecare cu temerile ei: „Oare cum o fi doamna formator? Oare voi face faţă programului? Oare cum o fi materia de studiu?”. În ziua deschiderii cursului aveam emoţii, veneau întrebări din toate părţile şi eu,

un singur om, trebuia să fac faţă tirului de întrebări. Încet, cu tact, am început să fac ordine în idei, să fac ordine în avalanşa de întrebări. Am început să ne cunoaştem cu fiecare oră de curs, cu fiecare săptămână care trecea din perioada de pregătire. Fiecare dintre ele abia aşteptau orele de pregătire teoretică, pentru a dezbate toate necunoscutele de care s-au lovit în cursul orelor de pregătire practică. În timpul pregătirii teoretice şi practice, cursantele au manifestat un interes deosebit, acesta reflectându-se şi în calificativele şi notele obţinute la testări. Unele dintre cursante au venit cu idei proprii pentru îmbunătăţirea procesului de îngrijire a pacienţilor în vârstă la domiciliu, folosindu-şi din plin experienţa profesională acumulată. Pentru majoritatea dintre cursante, cunoştinţele căpătate nu erau complet noi, dar din cauza condiţiilor de muncă, nu puteau aplica în totalitate aceste noţiuni. În timpul examenului am avut aceleaşi emoţii ca şi ele, emoţii care au dispărut atunci când am văzut pe listele finale că din 25 de cursante doar 3 au avut note de 9, iar restul numai note de 10.

Mulţumesc mult tuturor oamenilor care m-au ajutat să ajung până aici!

Daniela CÎMPAN Formator - Constanța

Cu sufletul alături de cursante Acest curs de formare “Baby Sitter” mi-e foarte drag din multe motive. Am cunoscut oameni noi, receptivi, cu care şi acum mai ţin legatura, am cunoscut o extraordinară echipă de proiect, oameni calificaţi, cei mai buni îndrumători care ne-au fost alături. Participantele au manifestat un interes deosebit pentru toate modulele cursului, aceasta reflectându-se în sacrificiul pe care l-au facut unele dintre ele, parcurgând distanţe de la domiciliu până la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde s-a ţinut cursul, între 20 Km şi 120 Km dus-întors, precum şi în calificativele şi notele obţinute la testări.

Implicarea participantelor la acest curs a fost intensă. Cursul de Baby Sitter şi-a propus să îmbunătăţească participarea femeilor de toate vârstele la implicarea lor în creşterea şi ajutorul pe care îl pot da copiilor, prin sporirea încrederii lor în forţele proprii, cu ajutorul unor ateliere de lucru bazate pe scenarii şi jocuri de rol.

In cadrul acestor dezbateri participantele au învăţat: să-şi dezvolte în mod corect încrederea în forţele proprii, să-şi îmbunăţească abilităţile de autoexprimare, să devină conştiente de importanţa aplicarii în viaţă a cunoştinţelor şi abilităţilor acumulate, să descopere cum interesele şi obiectivele comune pot crea relaţii personale de durată, să înveţe cum educaţia informală poate cultiva personalitatea şi cunoştințele fiecărei participante.

Iuliana Elena VOICILĂ Formator - Constanța 15 22

PATRU LUNI PENTRU CALIFICARE Pentru calificarea într-o cupă europeană a unei echipe îi trebuie cam un an de muncă intensivă. Dacă sportul practicat include pregătiri şi cantonamente, în total putem vorbi de o perioadă mai îndelungată de timp.

Sunt cazuri cînd muncă şi efortul depus depăşesc capacitatea de rezistenţă a sportivilor şi după ce se susţin câteva meciuri, echipa clachează. Însă, dacă staff-ul tehnic este alcătuit cu specialişti din diverse domenii, succesul este asigurat din start.

Fără a da dovadă de lipsă de modestie, acest lucru s-a întâmplat într-un mic orăşel de provincie viticolă numit Focşani. Cu experienţă minimă, dar cu o mare dorinţă de reuşită, doi antrenori, asistenţi medicali licenţiaţi şi totodată formatori, au încercat cu timiditate să califice într-un timp extrem de scurt, circa patru luni de zile, 50 de femei din sistemul sanitar.

Acţiunea s-a desfăşurat pe două planuri: “Îngrijitoare bătrâni la domiciliu” şi “Baby-sitter”. Pregătirea teoretică a fost făcută în două locaţii, sala de club a Spitalului Judeţean şi la sediul OAMGMAMR Vrancea, folosindu-se suportul de curs pus la dispoziţie de echipa de la Bucureşti.

Cantonamentele au avut loc în două secţii Neurologie pentru “Îngrijitoare bătrâni la domiciliu” şi secţia Pediatrie pentru “Baby-sitter” cu largul concurs acordat de medicii şefi şi asistenţii medicali şefi de secţie. S-au dat testări orale şi scrise atât la proba practică, cât şi la cea teoretică după fiecare capitol de curs.

Cu mândrie şi bucurie în suflet toate cele 50 de femei au obţinut calificarea cu recunoaştere europeană şi după încasarea subvenţiei şi-au exprimat dorinţa de a mai participa pe viitor la alt proiect european.

A transmis din Focşani antrenor principal al cursului Îngrijitoare bătrâni la domiciliu şi totodată formator şi corespondent local, Angela Borş.

Angela BORŞ Formator - VRANCEA

16

Nici o artă şi nici o ştiinţă nu e posibilă fără muncă Dorinţa de lărgire a orizonturilor, de perfecţionare şi nu în ultimul rând puterea de muncă, m-au determinat să particip în cadrul proiectului, în calitate de formator.

Pe parcursul celor 360 de ore (120 de ore de teorie şi 240 de ore de practică), susţinute pe o perioada de 4 luni de zile, grupul ţintă din judeţul Gorj, a beneficiat de pregătire teoretică şi practică. În cadrul proiectului, cele 25 de femei din grupa de Baby sitter al cărui formator am fost, au participat la ateliere de lucru în domeniul egalităţii de şanse şi dezvoltării carierei pentru femeile din sistemul sanitar şi au beneficiat de materiale necesare derulării cursurilor teoretice şi practice (suport de curs, trusa de prim ajutor, halate, block-notes şi pix), materiale promoţionale.

Subliniez conştiinciozitatea, seriozitatea, punctualitatea şi implicarea deosebită a cursanţilor pentru dobândirea abilităţilor teoretice şi practice din domeniu. Dovadă elocventă este media de absolvire a grupei, respectiv: 9,95.

Am avut bucuria de a întâlni oameni minunaţi, care au participat cu mare drag la acest curs şi pe lângă competenţele asimilate, am avut şansa de a socializa după orele de program. Noi, femeile, suntem mame, soţii, bunici, mereu ocupate cu serviciul şi continuăm cu activitatea de acasă şi uneori nu reuşim să mai găsim timp şi pentru noi.

Participarea la acest curs, modul cum grupa a interacţionat activ, zâmbetul de pe faţa cursanţilor care mă întâmpină de fiecare dată, relevă faptul că femeile din domeniul sanitar aşteaptă cu nerăbdare astfel de cursuri în care se prezintă noutăţi în domeniu.

Comunicarea este parte integrantă din practica de nursing. Asistentul medical trebuie să deţină cunoştinţe şi priceperi de comunicare importante pentru a stabili o relaţie eficientă atât cu pacientul, cât şi cu ceilalţi membri ai echipei de îngrijire.

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare reprezintă pentru profesionişti un ţel ce necesită preocupare permanentă şi studiu individual, dar şi cursuri speciale periodice care ajută la perfecţionare continuă în domeniu.

Participantele la vizitele transnaţionale la Madrid au afirmat că activităţile derulate au fost diversificate, instructive şi complexe, familiarizândule cu cadrul legislativ spaniol, cu bunele practici privind reconcilierea vieţii de familie, cu viaţa profesională şi cu soluţiile găsite pentru diminuarea segregării de gen în sistemul sanitar spaniol.

A fost o onoare şi o cinste deosebită pentru mine să mă aflu în mijlocul colegelor mele, care au format grupa de “Baby Sitter” în judeţul nostru.

Doresc colegilor mei să se bucure de satisfacţiile muncii lor şi să păstreze vie pasiunea profesiei pe care am îmbrăţişat-o.

Voichiţa-Gabriela STOICOIU Formator -GORJ

Între vechi şi nou

Între vechi şi nou, local şi general sau chiar universal, există căi intermediare, pe care le parcurgi fără a-ţi da seama; conştientizezi aceste fenomene dacă începi să vezi schimbările ce apar în societate şi care pe nesimțite îţi influenţează viaţa şi pe care le asimilezi în virtutea inerţiei.

Cunoştinţelor acumulate în timp trebuie să le adaugi noile influenţe şi limbaje specifice domeniului de activitate, altfel rămâi în urmă…

Accesul la internet, o unealtă foarte facilă, determină o mobilitate a informaţiei în toate domeniile de activitate. Trebuie doar să fii dornic să asimilezi noile informații! În acest context, găsesc cursul “Baby-sitter”, din cadrul proiectului FEMIN, un instrument foarte util şi benefic în uniformizarea informaţiei la nivel naţional şi european, având în vedere atât mişcarea forţei de muncă, cât şi flexibilitatea acesteia. În cadrul cursului am primit informaţii de calitate, oferite cu deosebită, cu mult profesionalism şi dedicare, informaţii de actualitate.

Un aspect interesant al cursului a constat în faptul că aici s-au creat relaţii de prietenie între participante, categoria de vârstă fiind diversă (mămici, surori, bunici), uneond în sala de curs şi mămici cu copii.ri avâ Ioana TRUȘCĂ Asistent medical principal - Gorj 17

Pasiune pentru meseria de Baby sitter Au intrat cu emoţie în sălile de curs, unele încrezătoare, altele sceptice. La început reţinute şi timide, au intrat mai apoi cu plăcere în jocul nostru, al formatorilor, au lucrat pe echipe, au gândit împreună soluţii pentru problemele ridicate de formatori, au învăţat să schimbe scutece pe bebeluşi-manechin, au învăţat să acorde primul ajutor, au descoperit cu emoţie drepturile copilului, metode de stimulare a creativităţii copiilor, jocuri educative. Fiecare cursantă a fost valorizată, fiecare a plecat acasă nu doar cu un certificat de calificare în ocupaţia de babysitter, ci şi cu sufletul mai plin şi cu prietene noi.

Pe lângă răbdare, tenacitate şi experienţă, femeile care se angajează să aibă grijă de copii trebuie să obţină o calificare, să cunoască psihologia micuţilor şi să ştie să acorde primul ajutor. Aşa îmi începeam fiecare curs. O nouă şansă pentru fiecare cursant, o nouă deschidere, o altă viziune, iată importanţa participării la programele de formare profesională.

Desigur, un alt test de care trebuie să treacă o bonă este “chimia” cu părinţii dar şi cu copilul. Este vorba de acea legătură specială, de o anume afinitate, care se crează încă de la primul contact.

Am pus accent deosebit pentru că, până la urmă, bonă nu este doar acea persoană care are grijă de copil, ci devine, cu timpul, parte din familie. Este foarte important că ea să ştie să dezvolte şi să menţină o relaţie optimă, să fie pe aceeaşi lungime de undă cu părinţii, să înţeleagă şi să asigure, încă de la început, educaţia pe care aceştia doresc să o ofere copilului/copiilor.

Să nu uităm că nici familiei nu îi este foarte uşor să integreze o persoană din exterior. Însă comunicarea şi respectul reciproc pot fi cheia succesului, aşa cum se întâmplă în orice relaţie.

Majoritatea femeilor care au absolvit aceste cursuri s-au declarat extrem de încântate atât de cunoştinţele dobândite, cât şi de mediul profesionist şi primitor în care au fost instruite.

18

Iată câteva păreri ale absolventelor: "Cu siguranţă voi fi o mama şi o bonă ca la carte! Va mulţumesc pentru tot ce ne-aţi oferit în cadrul acestui proiect” "Mi-a plăcut că am învăţat unele lucruri pe care, că părinte, le-am aplicat greşit. A fost de nota 10, formatorii au fost foarte conştiincioşi, programa a cuprins informaţii, teste aplicative, studii de caz etc. Mi-a plăcut şi modul serios de prezentare a subiectelor din manual şi seriozitatea celor care s-au ocupat de acest proiect".

"Vă mulţumesc foarte mult pentru toate informaţiile primite la acest curs. Pot să spun că mi-am schimbat complet viziunea despre creşterea şi educarea unui copil”.

Eugenia: “Căldură, atmosfera destinsă şi plăcută, ospitalitatea, subiectele interesante pe care le-aţi propus spre a fi discutate, modul de predare şi profesionalismul de excelenţă al formatorilor, interesul manifestat în privinţa pregătirii noastre profesionale, responsabilitatea de care daţi dovadă mi-au adus confortul şi determinarea de a învaţă şi studia în profunzime modul de înţelegere al copiilor, cum să ne jucăm cu ei, cum să-i indrumam. Nu în ultimul rând, temele abordate de formatori m-au ajutat să privesc lucrurile dintr-un alt punct de vedere evident, pozitiv. Pentru toate acestea: respect şi mulţumiri tuturor!”

Maria P: “Apreciez această iniţiativa atât de atractivă şi benefică. Deşi sunt mama a doi copii, am avut multe de învăţat pentru că totul evoluează într-un ritm foarte alert."

Daniela STAN Formator - Bucureşti

Cunoașterea temeinică te face util societății Există nevoi fundamentale comune tuturor fiinţelor umane care trebuie satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare. Una dintre cele 14 nevoi ale omului este de a învăţa.

Aşa m-am hotărât să mă înscriu şi la acest curs. Când m-am înscris la curs, nu am dorit decât să mă înscriu şi atât. Am crezut că este un curs ca oricare altul în care ascult, iau notiţe, obţin o diplomă şi reţin sau nu ceva. În timpul scurs de la înscriere şi până la începerea cursului m-am gândit dacă se merită, deoarece eram foarte ocupată, dacă voi învăţa ceva, deoarece durata cursului era mai lungă faţă de cursurile pe care le mai făcusem, dacă voi învăţa ceva nou, gândindu-mă că sunt asistentă medicală şi ca ştiu destul, dar niciodată nu m-am gândit să renunţ, ceva mă atrăgea.

Când am început cursul mă gândeam că nu fac faţă (serviciu, şcoală, practică, familie) dar mi-am zis, sunt atâtea fete, ele cum fac faţă? Trebuie să pot şi eu, şi asta nu pentru că sunt comodă sau totul mi se pare greu, ci pentru că timpul meu este dedicat pacienţilor.

Prietenii, familia spun să am grijă şi de mine, că dacă eu nu sunt bine, nu pot sa-i ajut pe ceilalţi, dar o forţă interioară este mereu vie, şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta, şi îi mulţumesc că m-a ales să fac această calificare, Îngrijitoare bătrâni la domiciliu.

Formatorul a realizat un curs interactiv în care toate cursantele am avut voie să intervenim, să întrerupem cursul şi să punem întrebări sau să povestim întâmplări cu bolnavii sau bătrânii noştri.

Ne-a învăţat cum să înţelegem bătrânul, să-i cunoaştem psihologia, manifestările, criticile bătrânului faţă de persoana care îl îngrijeşte, uneori nejustificate, dar cu calm, tact şi înţelegere să le facem faţă. Am consolidat cunoştinţele privind asigurarea condiţiilor optime de îngrijire a bolnavilor la domiciliu, îngrijirea medicală propriuzisă, igienico-sanitare, organizatorice, educative şi gospodăreşti.

Grijile personale, necazurile vieţii particulare nu trebuie să-mi influenţeze atitudinea, trebuie să fiu devotată, să am tărie şi curaj. Devotamentul trebuie să se manifeste egal faţă de toţi bolnavii ; dar mai ales faţă de bătrâni. Eu am considerat mereu că ei sunt o categorie mai delicată, de aceea am şi ales îngrijiri medicale la domiciliu, după ce am terminat şcoala de asistent medical.

Colegele mele de serviciu m-au întrebat la ce îmi foloseşte acest curs, deoarece eu am cunoştinţele

necesare, dar eu le-am explicat că niciodată nu eşti îndeajuns de pregătit, mai ales la domiciliu, când eşti singur cu bolnavul, trebuie să ştii să faci faţă tuturor problemelor nou apărute, să ştii să gestionezi problemele, să fii în stare să faci un plan de îngrijire, să te organizezi, să identifici problemele cu care se confruntă bătrânii.

Dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat este conversaţia: ritmul conversaţiei să fie adaptat fiecărui bătrân, să căutăm să ne punem în situaţia lui, să abordăm subiectele care îi plac, să nu aducem în discuţie prea des boala sa, batrâneţea lui, să ţinem cont de mediul socio-cultural din care provine.

O comunicare eficientă, o atitudine caldă, apropiată faţă de bătrâni poate preveni serioase complicaţii afective şi fizice, indepărtând o parte din stresul emoţional cauzat de boală. Prin cunoştinţele acumulate la acest curs dau o importanţă mult mai mare şi aparţinătorilor. Când lucrezi cu bătrânii bolnavi intâi trebuie să educi familia, deoarece în familie se produce un dezechilibru, este o suferinţă a întregii familii, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

De aceea competenţa noastră acumulată la acest curs, ne ajută la cunoaşterea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice, afective, intelecuale. Astăzi mă gândesc ce mult m-a ajutat acest curs în îngrijirea bolnavilor la domiciliu (job-ul meu de zi cu zi) şi sunt mulţumită că am reuşit să aduc la bun sfârşit acest curs. Mă simt mai pregătită, comunic mai eficient şi cu bătrânii, dar şi cu echipa de îngrijiri.

Se cuvine la sfârşit să exprim recunoştinţa mea faţă de toate cadrele care au contribuit la formarea mea profesională. „Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea.”

Camelia Ștefania VĂTAFU Asistent medical generalist - București

21 19

Despre... EGALITATE DE ȘANSE ÎN FEMIN Rățuște vs. buldogi sau despre echilibrul familie – carieră cu femei din sectorul medical Timp de 6 luni am fost în Bucureşti şi în județele Gorj, Olt, Galati, Vrancea, Constanţa, din 3 regiuni de dezvoltare pentru a susține ateliere de egalitate de șanse. Aproape 600 de femei din sectorul de sănătate (în principal asistente medicale și îngrijitoare) au participat la aceste întâlniri de lucru.

Atelierele au fost astfel concepute încât să le ofere participantelor un spațiu prietenos de dialog pe probleme de egalitate de șanse în care să se familiarizeze cu o serie de noțiuni importante pentru înțelegerea tematicii legate de egalitatea de șanse între femei și bărbați; să se informeze cu privire la progresele legislative și politicile de reconciliere ale vieții de familie cu cariera existente în România și în Europa; să interacționeze și să facă schimb de experiență cu colege dintr-un domeniu pe probleme legate de armonizarea vieții de familie cu dezvoltarea carierei profesionale la locul lor de muncă; să facă propuneri concrete pentru armonizarea celor două sfere.

Interesul pentru temele abordate a fost unul ridicat chiar și în contextul în care la câteva dintre ateliere participantele au venit direct din tura de noapte urmând să meargă după atelier direct în… tura de zi – adică acasă unde aveau de muncit nu glumă. Am încercat să le oferim un minim de informații privind domeniul. Am discutat despre: diferența între sex și gen; rolul familiei în formarea stereotipurilor de gen; diverse forme de discriminare care pot apare pe piața muncii și mai ales despre nevoia de a găsi un echilibru între responsabilitățile și nevoile de familie cu cele legate de cariera profesională.

Ne-am și ”jucat”. Am avut o cutie cu plângeri în care le-am rugat să formuleze probleme de 20

discriminare ca femei la locul de muncă și să le pună în cutie. Multe nu au reușit să identifice probleme specifice ca femei fiind nemulțumite în primul rând de salarizare, lipsa de personal, de timp sau de materiale. Foarte puține au declarat că nu au plângeri și o singură participantă ne-a declarat ceva reconfortant: ”Nu am nici o plângere. Suntem un colectiv unit. Serviciu este a doua casă pentru mine”.

Iată doar o mică mostră cu sesizările primite care dovedesc paleta largă de probleme cu care aceste femei din sănătate se confruntă în viața de zi cu zi la locul de muncă: felul de a vorbi medic – asistent este strigător la cer. Josnic! Dimensiunile mele nu sunt 90/60/90… cu asta am spus tot; discriminare între medic, asistent, infirmieră, îngrijitoare de genul ”eu sunt mai deștept, tu ești mai prost dacă nu ai învățat atunci mulțumește-te cu ce ai”; șicane și tensiuni între cei enumerați mai sus. Mi-ar plăcea ca aceste categorii enumerate mai sus să fie o echipă; perversiune sexuală; discriminare pentru locul de parcare, felul în care parchezi – medicii au locuri speciale; șefii sunt o teroare, dau ordine, vorbesc urât, ne amenință. Vorbesc foarte urât cu personalul, nu sunt un exemplu de educație, deci nu avem ce învăța, ei au nevoie de educație. Punct!

Pentru că lucrez în spital și pentru că sunt infirmieră sunt văzută la locul de muncă ca infirmieră, nu ca om; de la o femeie conducătorii unităților au mai multe pretenții decât de la un bărbat. Lucrez într-un birou și cu femei și cu bărbați. De la noi se cere mult mai mult; statul mult în picioare; se vorbește foarte mult de echipă medicală. Pot spune că această echipă medicală nu există, suntem considerați supușii medicilor, dacă încercăm să ne susținem punctul de vedere suntem catalogați ca obraznici, impertinenți; lipsa de respect a medicilor (bărbați) față de mine ca femeie și nu ca și asistentă medicală.

Participantele și-au făcut de asemenea roata vieții încercând să personalizeze discuția despre concilierea familie – carieră și să vadă cât de echilibrată sau dezechilibrată este propria lor viață.

Au realizat pe propria lor piele cum stau cu echilibrul dintre viața personală și carieră râzând amar atunci când le-am întrebat când au fost ultima dată la o ședință de masaj sau la un jogging prin parc.

Tot în joacă (dar cu relevanță pentru cercetarea din proiect) le-am rugat pe participante să asocieze un animal cu familia sau cariera și să motiveze alegerea. Familia a fost asociată cu mult mai multe animale și păsări: fluturii, pisicuțele, rațele cu pui, iepurașii fiind cele mai frecvente. În schimb ca metaforele animaliere pentru carieră au predominant: buldogii, elefanții, șerpii, caracatițele, taurii. Evident că și prin intermediul unui asemenea exercițiu s-a putut constata ruptura la nivel de percepție dintre cele două sfere (nimeni nu a asociat același animal pentru ambele sfere), interesul mai mare pentru familie și asocierea acesteia cu valori pașnice, de armonie în comparație cu asocierea carierei cu valori legate de autoritate (leu), agresivitate (tigru, buldog), periculozitate (șarpe) etc.

Când spun CARIERĂ mă gândesc la…

Când spun FAMILIE mă gândesc la…

(selecție ale desenelor participantelor)

În fond ceea ce ne-am dori după încheierea acestui proiect este ca familia și locul de muncă să fie asociate de către femeile din sănătate cu animale prietenoase de același tip, care pot conviețui împreună. O schimbare de percepție ar fi un început.

Apoi ar trebui să urmeze o rețea de creșe și grădinițe în proximitatea unităților medicale, acordarea de facilități de îngrijire pentru personalul din sistem, cartele gratuite pentru telefoane cu familia, posibilitatea luării unei mese decente la serviciu și de ce nu… facilități de relaxare pentru zilele, nu puține, atât de tensionate, contra cronometru și atât de încărcate emoțional.

Laura Roxana GRŰNBERG Expert egalitate de șanse 21

Pentru România tema hărțuirii sexuale rămâne încă una foarte controversată și din păcate aproape invizibilă la nivelul agendei publice și cu atât mai puțin a celei guvernamentale. Subiectul este adus în discuție de cele mai multe ori în emisiuni tabloide și ziare de scandal fiind astfel dus în derizoriu și accentuând stereotipurile și prejudecățile legate de persoanele (de cele mai multe ori femei) care suferă în urma unor asemenea Cred că tuturor ne este cunoscută sintagma “a făcut ea ceva” (cu referire la un fel de comportament provocator al victimei) atât de utilizată când este adusă în discuție tema hărțuirii, iar această atitudine este afișată atât de bărbați cât și de femei (am putea să ne gândim că femeile – fiind principalele victime ale hărțuirii, așa cum vom vedea din datele prezentate mai jos – ar trebuie să fie solidare mai degrabă cu victimele și nu cu agresorii). Iar lucrul acesta se întâmplă cred eu, nu pentru că cei care au aceste atitudini sunt a priorii oameni răi, ci pentru că au fost socializați într-un sistem de valori conservator, patriarhal. În caz de hărțuire, și cu atât mai mult de hărțuire sexuală, problematică nu este agresiunea în sine și comportamentul agresorului, ci mai de grabă vestimentația, atitudinea sau ora la care victima se afla pe stradă sau într-un loc “nepotrivit”.

Ne sunt la fel de familiare, din păcate,

sintagme ca:”avea fusta prea scurtă și a provocat”, “avea decolteul prea adânc”, “ce cauta la ora aceea pe stradă?”, “de ce s-a urcat în mașină cu atâția bărbați?”, “de ce râdea cu șeful”, ”de ce s-a dus la el în birou la ora aia?” și altele. Suntem socializați așadar într-un spirit în care blamăm victimele și scuzăm agresorii, iar acest lucru trebuie schimbat cât se poate de repede având în vedere gravitatea fenomenului și efectele nefaste pe care acesta le are asupra victimelor. Pornind de la această introducere, pe care doresc să o folosesc și ca argument în fructificarea oricărei oportunități de a vizibiliza și de a pune în discuție problematica hărțuirii, îmi propun în cele ce urmează să fac o prezentare generală a diverselor aspecte pe care le integrează această temă complexă cu accent pe aspectele problematice, dar și pe felul în care lucrurile pot fi îmbunătațite și pe posibilele soluții.

Ce este hărțuirea sexuală?

Nenumărate definiții au fost elaborate de-a lungul timpului pentru a descrie fenomenul hărțuirii sexuale, fapt ce nu face decât să pună în evidență complexitatea acestuia și preocupările venite din arii extrem de diverse – sociologie, antropologie, științe politice, drept sau etică. De exemplu, în directă legătură cu pragmatismul și nevoia de operaționabilitate a unei definiții, legiuitorul român a simțit nevoia ca în raport cu hărțuirea și hărțuirea sexuală să introducă în legislație și articole specifice legate de manifestarea fenomenului la nivelul celor care dețin funcții publice (art. 299 Noul Cod penal).

Importanța existenței unui cadru legal care să pedepsească hărțuirea și hărțuirea sexuală este incontestabilă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la state moderne în care unul din principiile fundamentale este statul de drept și mai exact faptul că nimeni nu este mai presus de lege. Cu toate acestea recomand o atitudine circumspectă și critică în raport cu felul în care legislația este transpusă în practică, cu felul în care acesta este sau poate fi efectiv utilizată de cei ale căror drepturi este menită să le garanteze. Altfel spus, legislația are valoare substanțială numai dacă vine în sprijinul victimelor 22

hărțuirii sexuale într-un mod accesibil – adică dacă eu, victimă a unui act de hărțuire: cunosc că există legislație care mă apără de acest fenomen; am încredere că acea legislație este funcțională și sunt simple cuvinte pe hârtie; cunosc felul pragmatic prin care pot face apel la această legislație pentru a mi se face dreptate; consider că aceste proceduri îmi sunt accesibile și beneficiile obținute în urma apelării la ele sunt mai mari decât costurile implicate (timp, resurse materiale, resurse moral-psihologice); folosesc procedurile; agresorul este pedepsit; eu primesc sprijinul necesar într-o asemenea situație.

Le propun cititorilor și citioarelor acestui articol un exercițiu de imaginație: dacă ați fi victima hățuirii sexuale, câte din elementele enumerate mai sus ar fi bifate cu DA pentru situația Dvs.? În general, hărţuirea sexuală presupune orice formă de comportament cu conotaţii sexuale, nedorit şi care are impact negativ asupra persoanei. Pornind de la definiția de mai sus am putea încerca o trecere în revistă (nici pe departe completă țin să subliniez) a situațiilor în care hărțuirea se poate manifesta, scopul fiind acela de a oferii informații utile în identificarea posibilelor situații abuzive: Glumele și comentariile legate de aspectul sau condiția sexuală a angajatei sau a angajatului; Folosirea de imagini, fotografii sau desene cu conținut sexual explicit; Comunicații (telefoane, e-mailuri, etc) cu conținut sexual și caracter ofensator; Contact fizic deliberat și nesolicitat sau o apropiere fizică excesivă sau care nu este necesară; Invitații insistente pentru a participa la activități sociale, deși persoana în cauză a lasat să se înțeleagă clar că nu sunt dorite; Invitații sau cereri de favoruri sexuale, atunci când acestea au legătură direct sau indirect cu cariera profesională, cu îmbunățirea condițiilor de muncă sau cu păstrarea locului de muncă; Comportament care caută umilirea angajatului legat de condiția sa sexuală etc.

Pornind de la această modalitate de definire şi de trasare a responsabilităţilor în România principalele instituţii abilitate de a se ocupa de cazurile de hărţuire sunt: Consiliu Naţional pentru Combaterea Discrminării; Inspectoratele Terioriale de Muncă; Instanţele judecătoreşti.

Concluzii. Cum spuneam, existenţa legislaţiei şi a instituţiilor nu asigură şi eficienţă în ceea ce priveşte combaterea hărţuirii sexuale explicaţiile puntând fi multiple printre care dinstincţia în formă şi fond, între existenţa pe hârtie a unei legi şi implementarea acesteia, pregătirea personalului din instanţe şi inspectoratele teritoriale de muncă în ceea ce priveşte modalităţile de acţiune în situaţii de hărţuire sexuală rezultă de cele mai multe ori din relaţii de putere între bărbaţi şi femei.

Mai mult decât atât, existenţa mai multor instituţii abilitate nu este în mod necesar şi benefică, dimpotrivă poate facilita pasarea responsabilităţii între acestea şi tergiversarea soluţionării cauzelor.

Diana Elena NEAGA Expert egalitate de șanse 23

Transferul de politici – o alternativă pentru promovarea egalității de șanse și a reconcilierii dintre viața de familie și carieră în România Pentru că trăim într-o lume din ce în ce mai interconectată, mai dinamică, nevoia de soluții rapide și eficiente este tot mai mare. Cu atât mai mult cu cât suntem parte a Uniunii Europene trebuie pe de o parte să ne aliniem unor standarde comune, iar pe de altă parte să facem față unor provocări noi cum ar fi cea a migrației tot mai mari a forței de muncă, cu atât mai mult cu cât vorbim de sistemul medical care este recunoscut ca domeniu în care foarte mulți specialiști pregătiți în țările de origine merg să practice medicina în alte țări.

“Preocupările cu care oamenii obişnuiţi se adresează guvernelor – educaţie, protecţie socială, asistenţă medicală, siguranţa pe străzi, un mediu curat, o economie sănătoasă – sunt comune pe multe continente. E mai uşor să observăm asemănări între politicile practicate în acelaşi domeniu în ţări diferite decât să găsim asemănări între protecţia socială şi politicile de apărare sau protecția mediului într-o anumită ţară. Confruntaţi cu o problemă comună, decidenţii din oraşe, administraţiile locale sau naţionale pot să înveţe din felul în care omologii lor au răspuns în alte părţi. Dacă lecţia este pozitivă, politicile care merg sunt transferate, cu adaptările necesare. Dacă este negativă, cei interesaţi învaţă ce să nu facă, urmărind greşelile altora. (Rose, R., 1991: p. 4)”.

Acestea sunt contextul și premisa de la care OAMGMAMR a prevăzut în cadrul proiectului FEMIN o importantă componentă transnațională prin care echipa de proiect și-a propus să faciliteze transferul de bune practici între sistemul medical din România și cel din Spania, în special în ceea ce privește aspectele legate de reconcilierea dintre viața de familie și carieră. Scopul acestei activități din proiect a fost acela de a facilita procesul prin care cunoştinţele despre politicile, structurile administrative, instituţiile şi ideile dintr-un cadru politic și social spaniol pot fi folosite pentru dezvoltarea politicilor, structurilor administrative, instituţiilor şi ideilor din cadrul politic și social din România.

Componenta transnațională s-a concretizat prin realizarea unor vizite de lucru la Madrid, sprijinul partenerului Consejo General de Enfermeria, vizite în care s-a pus accent pe actorii relevanți în elaborarea politicilor de reconciliere dintre viața de familie și carieră.

24

Studii și cercetări solide care fundamentează deciziile de la nivelul sistemului medical Un element deosebit de important care ar trebui să se concretizeze într-un transfer de politici pentru România este cel care ține de documentarea substanțială a deciziilor care se iau în sistemul medical. În urma prezentărilor realizate de partenerii din Spania a rezultat preocuparea clară pe care aceștia o au în dezvoltarea unor politici sustenabile pe termen lung și la baza cărora să existe argumente fundamentate pe cercetări detaliate ale sistemului și ale evoluției acestuia. Iată câteva aspecte amplu documentate și susținute cu date din cercetări: nevoia ca meseria de asistent medical să aibă la bază studii superioare, dreptul asistentelor medicale de a pune diagnostic, nevoie de asistente medicale/medici în funcție de numărul de pacienți, raporturile dintre medici și asistenți, eficiența intervenției medicale în funcție de numărul de asistenți și doctori angrenați în sistem etc.

Creșe și grădinițe ca facilități pentru personalul medical în incinta sau în apropierea spitalelor În cadrul vizitei realizate la un spital din apropierea Madridului am aflat că acesta beneficiază de facilități pentru angajați printre care și o creșă și o grădiniță. Oferirea de facilități de creștere și îngrijire a copiilor cât mai aproape de locul de muncă al părinților este una din soluțiile viabile menite să asigure reconcilierea dintre viața de familie și carieră. După cum știm, în România există un deficit în asigurarea necesarului de locuri în creșe și grădinițe, nemaivorbind aici de apropierea acestora de locul de muncă al părinților.

Realizarea unui protocol împotriva hărțuirii sexuale în toate ariile administrației publice Astfel, principiul egalității de șanse și nediscriminării capătă substanță și poate fi concretizat în feluri multiple în cadrul instituțiilor publice care pot să

introducă clauze de respingere și sancționare a comportamentelor discriminatorii pe criteriul sex și hărțuire sexuală în contractul colectiv de muncă; să introducă protocolul de acțiune în fața unor situații de hărțuire în contractul colectiv; să desfășoare acțiuni de informare a personalului; să introducă conținut privind egalitatea și prevenirea hărțuirii în activitățile de formare desfășurate de organizațiile sindicale; să dezvolte activități care să promoveze egalitatea și un mediu de lucru care să respecte demnitatea angajaților.

Exemple de bune practici din sistemul spaniol: Includerea protocolului de acțiune și sancționare a hărțuirii sexuale în Manualul de Primire pus la dispoziția oricărui nou angajat; dedicarea unui spațiu pe intranetul organizației pentru promovarea egalității între femei și barbați care să cuprindă informații referitoare la hărțuirea sexuală și hărțuirea pe criteriu sex; introducerea de conținut privind egalitatea între femei și bărbați la locul de muncă în cadrul orelor de formare pentru personalul nou angajat; realizarea de campanii de sensibilizare cu participarea întregii organizații și a reprezentanților sindicali.

Intervenția medicilor de familie în aspectele legate de hărțuirea sexuală – aceștia având pregătirea necesară pentru a identifica și diagnostica situațiile de hărțuire, putând în același timp să și elibereze documente care pot fi folosite mai apoi ca dovezi în instanță (concedii de odihnă). Medicii de familie, fiind mai aproape de pacienți, pot avea astfel un rol fundamental în lupta împotriva hărțuirii sexuale.

Diana Elena Neaga Expert egalitate de șanse 25

Vizitele de lucru la Madrid – file de jurnal În perioada mai-iulie 2015 în cadrul proiectului au avut loc 3 vizite de lucru la partenerul transnațional (Consejo General de Enfermeria), în Madrid, Spania. În fiecare tură au participat câte 20 de femei selectate din toate regiunile incluse în proiect. Selecția s-a făcut conform unei metodologii bine pregătite (selecție pe bază de scrisori de intenție, recomandări, plan de diseminare, păstrarea proporției de participare pe regiuni), iar agenda de lucru s-a mulat pe obiectivul cadru al proiectului: familiarizarea cu sistemul de sănătate spaniol din perspectiva politicilor publice realizate cu scopul de a asigura egalitate de șanse între bărbați și femei și, în mod particular, din perspectiva politicilor de reconciliere între viața de familie cu cariera.

Cu mici variații agenda de lucru a cuprins o serie de întâlniri și discuții cu experți spanioli și români la sediul partenerului transnațional (Consejo General de Enfermeria), o vizită la Spitalul Universitar din Torrejon, Madrid și una la un ONG, Fundația ATENEA. Participantele au primit informații cu caracter general (legate de cadrul legislativ privind organizarea sistemului sanitar spaniol și în special cel privind asigurarea egalității de șanse pe piața muncii, instituțiile cu atribuții în domeniu, strategii legate de politici de reconciliere între viața de familie – carieră), o serie de date concrete sensibile la gen privind femeile și bărbații care lucrează în sistemul de sănătate, problemele de mobbing și hărțuire sexuală. Experții pe egalitate de șanse au făcut de fiecare dată o succintă prezentare a rezultatelor cercetării efectuate cu ocazia atelierelor naționale. La spital participantele au avut oportunitatea să viziteze diverse secții de interes pentru munca lor dar și să discute cu asistenta șefă (ajunsă în această poziție la 28 de ani!) și cu reprezentanți ai sindicatelor care au prezentat organizarea spitalului, au oferit date despre personalul medical, despre activitatea sindicală, despre politicile de egalitate de șanse și de prevenire/combatere a hărțuirii la locul de muncă. În cadrul vizitei la ONG femeile au fost informate despre rolul societății civile în combaterea violenței la adresa femeilor și despre modalitățile concrete de susținere de către stat a sectorului neguvernamental din Spania.

Toate sesiunile s-au bazat pe dialog și interactivitate fiind facilitate pe de o parte de expertele egalitate de șanse din România, iar pe de altă parte de echipa tehnică și de un traducător. Pe tot parcursul vizitelor participantele au fost rugate să țină un ”Jurnal de călătorie” în care să își noteze, la sfârșitul fiecărei zile, ce le-a plăcut cel mai mult pe plan profesional și personal.

La încheierea acestei componente din proiect, putem spune că a fost de fiecare dată o experiență profesională și de viață foarte utilă pentru participante. Dincolo de dinamica diferită de la un grup la altul, participantele din toate seriile au fost foarte receptive la informațiile primite pe parcursul întregii vizite, au participat activ la sesiunile de întrebări și la dialogurile cu partenerii spanioli.

26

Au pus întrebări pertinente legate de organizarea muncii de asistent și infirmier în spital, de facilitățile oferite, de aplicarea concretă a legislației existente, de modalitățile de evaluare a asistentelor. A predominat atitudinea pozitivă (ce putem face) vs. cea victimistă/fatalistă (ce rău e la noi; nu e nimic de făcut). Dincolo de situația financiară foarte diferită (asistentele medicale din Spania fiind mult mai bine plătite), de dotările foarte bune din spitalul vizitat sau de autonomia profesională de care se bucură, de facto și de drept asistentul medical în Spania (poate lucrul care a impresionat cel mai mult), participantele au sesizat și aspecte legislative mai favorabile în România (de exemplu legislația privind concediile de maternitate). Mai mult, ca niște adevărate profesioniste, au observat și mici hibe de construcție la spital (ușile de la rezerve care nu se deschid corespunzător sau gresia de pe jos care nu corespunde standardelor cerute). Comparația între cele 2 sisteme de sănătate a fost bine sintetizată de unul din comentariile din jurnal: Partea informală a acestei vizite a fost de asemenea benefică. Participantele au avut ocazia să se cunoască între ele și să schimbe impresii, au putut să sesizeze (și datorită informațiilor primite cu ocazia modulului de egalitate de șanse la care au luat parte anterior în țară) anumite aspecte de viață cotidiană semnificative pentru problematica de gen: de exemplu stilul de viață diferit al persoanelor de vârsta a treia din oraș – majoritatea femei. În general au avut posibilitatea unui contact cu o altă cultură – ceea ce nu poate fi decât benefic.

Dincolo de răspunsurile dezirabile din evaluările formale, comentariile din jurnale au confirmat succesul acestor vizite. Majoritatea ar fi dorit o durată mai mare, ar fi dorit să discute cu asistente sau infirmiere din România care lucrează acolo, ar fi vrut să participe și cei care au putere de decizie în sistem pentru a vedea cum se organizează, din perspectiva politicilor de egalitate de șanse, un spital european. Fără excepție asistentele medicale au declarat că a fost o experiență benefică atât pe plan profesional, cât și personal. Dincolo de orice evaluare formală, răspunsurile participantelor sunt o dovadă a succesului acestei componente a proiectului FEMIN. Cu alte cuvinte, femeile din sectorul de sănătate au nevoie de asemenea oportunități de dezvoltare a carierei și știu să le fructifice cu profesionalism. Proiectul FEMIN poate fi din acest punct de vedere un bun exemplu de cum se pot folosi cu folos și responsabilitate fondurile europene.

Laura Roxana GRŰNBERG Expert egalitate de șanse 27

, ,

Jurnal de calatorie D IN MADRI

Cu prilejul schimbului de experiență din cadrul proiectului FEMIN, între partenerul transnaţional Consejo General de Enfermeria și OAMGMAMR, am aflat lucruri deosebite despre sistemul sanitar spaniol ca şi organizare şi performanţe, acesta fiind situat pe locul 2 în lume, după Japonia. Ni s-a subliniat cu mândrie, că sistemul sanitar spaniol este gratuit şi că acoperă aproape în totalitate cererea de îngrijire.

Fenomen aflat la graniţa cu discriminarea, Mobbing-ul, o altă temă de discuţie, se leagă exclusiv de locul de muncă şi implică acţiunile de constrângere psihologică efectuate de către angajator sau un grup de colegi asupra unui angajat, pentru a-l determina pe acesta să părăsească postul respectiv. Ceea ce este interesant în Spania este că angajaţii sunt încurajaţi să scoată la lumină aceste situaţii întrucât, înainte de toate, se doreşte la locul de muncă un climat de pace, prietenesc, care să crească randamentul muncii.

O altă vizită de lucru a avut loc la Fundaţia Atenea, care de 27 de ani, lucrează alături de persoane aflate în situaţie de excluziune socială. Fundaţia are misiunea de a //

După aproape 4 ore de zbor am aterizat pe pământ spaniol, în Madrid. Un autocar elegant ne-a dus la hotelul Santos Praga care pentru 5 zile a fost casa în care am făcut cunoştinţă cu celelalte membre ale grupului cât şi cu ospitalitatea spaniolă. O varietate de bucureştence, gălăţene şi vrâncene a făcut ca prietenia ce s-a legat între noi să fie interesantă .

Reforma în Spania a început acum 20 de ani şi se cunoaşte, iar faptul că sistemul lor sanitar beneficiază de aproximativ 9% din PIB nu mai necesită nici un fel de comentariu. Întâlnirea cu Diego Ayuso Murillo supervizor la Hospital Universitario de Getafe ne-a adus la cunoştinţă, în afară de legi şi situaţii similare în România dar care cred că la ei se aplică mai mult decât la noi, cel puţin două aspecte evidente. Au o oarecare independenţă în aplicarea meseriei de asistent medical, asigurată de protocoale care se respectă astfel încât medicul sau unitatea sanitară nu poate interveni cu solicitări suplimentare ,,fiecare face doar ceea ce trebuie să facă”. El susţine faptul că organizaţia 28

garanta drepturile şi a îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor aflate în situaţie de risc sau excluziune gravă, să prevină factorii favorizanţi şi să impulsioneze transformarea socială şi economică prin inovaţie, intervenţie, formare şi investigaţie socială. Există 120 de specialişti din diferite domenii (medici, personal sanitar, psihologi, antropologi, educatori, economişti, jurişti etc.) care colaborează şi aplică principiile egalităţii pentru a veni în sprijinul familiilor defavorizate, a emigranţilor, toxicomanilor şi integrarea lor în societate. Din punctul meu de vedere călătoria a avut un efect constructiv şi benefic, care a conturat şi reliefat realităţile existente în domeniul sănătăţii, atât spaniol cât şi cel românesc. Am fost impresionată de grija acordată pacientului, de devotamentul cadrelor sanitare şi mai presus de grija faţă de resursa umană. Organismele care apară interesul angajatului îşi îndeplinesc sarcinile corect, cu dedicaţie şi devotament.Totul este făcut astfel încât respectul îşi spune cuvântul peste tot.

Gazdele noastre, în expunerile lor pline de entuziasm au prezentat răspicat acest lucru. Unitatea lor în cadrul profesiei de asistent se resimte, dincolo de vorbe, în acţiunile întreprinse. Se mândresc cu spitalele ridicate și cu angajaţii lor .

Mihaela POPESCU Asistent medical farmacist Constanța

asistenţilor medicali din Spania este foarte puternică şi independentă intervenind în legislaţie şi organizarea asistenţilor din spitale alături de Colegiul medicilor şi managerii unităţilor.

Cea mai interesantă mi s-a părut prezentarea hărţuirii morale şi sexuale la locul de muncă iar surprinzător pentru tot grupul a fost exemplul hărţuirii morale a unei asistente debutante de către o infirmieră cu foarte mulţi ani de experienţă. O dovadă clară că hărţuirea poate funcţiona în amândouă sensurile şi nu numai de la forurile de conducere spre executanţi ci şi de la subordonaţi către coordonatori.

O altă vizită de lucru a fost la Spitalul Universitar din Torrejon de Ardoz, deschis în urmă cu 3 ani in apropierea Madridului. Egalitatea de gen în muncă şi politicile de conciliere între viaţa personală şi cea profesională prezentate de şefa asistenţilor din spital, sunt impresionante. La nivelul fiecărui spital există un Consiliu specializat pe aceste politici, cu reprezentanţi din toate categoriile personalului, care nu spun ,,problemele personale le laşi la uşa spitalului” ci

dimpotrivă, le analizează și găsesc soluții reale inclusiv ajutor psihologic şi pe cheltuieli special prevăzute pentru aceste situaţii. La angajare, pe lângă fişa postului, se primește un Manual în care sunt descrise posibilele riscuri, de la protecţia muncii, la egalitatea de gen şi eventualele hărţuiri morale şi sexuale de la locul de muncă inclusiv datele de contact ale instituţiilor şi organizaţiilor la care poţi apela pentru a primi ajutor. Trofeele acestui maraton „altfel” au fost diverse: de la prieteniile nou formate şi experienţele profesionale acumulate, diplome

bilingve de participare, îmbogățirea culturii generale şi experimentarea turistică, toate fiind satisfacţii ale unui efort fizic şi psihic pe care l-aş repeta oricând. În concluzie trebuie să fim caractere cât mai puternice care dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să începem cu noi înşine, cu modul nostru de gândire, să nu mai acceptăm orice de la oricine în limita atribuţiilor profesionale şi a bunului simț.

Felicia Loredana DAVID Asistent medical principal licenţiat Vrancea

Am avut oportunitatea de a participa la vizita transnaţională de anul acesta din Spania, în cadrul proiectului FEMIN. Expunerea temei „Hărţuirea la locul de muncă” prezentată de Diego Ayuso Murillo, asistent medical şi psiholog, a precizat măsurile și acţiunile întreprinse pentru prevenirea hărţuirii morale şi sexuale la locul de muncă, exemple concrete redate prin studii de caz. Dezbaterile interactive ne-au permis să ne spunem punctele de vedere, fapt ce-l consider constructiv. Ce pot spune că mi-a rămas bine întipărit în memorie şi apreciez foarte mult, este sistemul sindical bine pus la punct, lupta acestuia pentru a-şi apăra membrii şi interesele lor. Ajunsă la locul meu de muncă, am împărtăşit colegilor această experienţă şi sugerez implementarea unor astfel de măsuri și în România. Atât colegii din țară cât şi cei din Spania au fost minunaţi, fapt care ne-a făcut să ne simţim ca o adevărată echipa. Mulţumesc OAMGMAMR! Jana Adelina SIVRIU Asistent medical principal Constanța Pe parcursul celor câteva zile de participare , de întâlniri cu oameni din sistemul sanitar, din cadrul vizitei de lucru din cadrul proiectului FEMIN, am acumulat informaţii şi experienţe benefice. Paritatea medici – asistenţi este aproape egală în Spania, iar un asistent medical este deservit, ajutat de 1-2 infirmieri. Fişa postului este clară şi respectată, ca atare fiecare ştie cu precizie, conform protocoalelor, ce are de făcut. Un asistent medical, în funcţie de specificul secţiei, îngrijeşte un număr strict de pacienţi.

Pregătirea, şcolarizarea asistenţilor este de 4 ani, susţinută de statul spaniol!

Vizita la Spitalul Universitar de Torrejon a fost plină de surprize. Ni s-a dezvăluit un spital ca "o farmacie", strălucitor de curat, bine organizat pe diferite secţii, în care drepturile şi obligaţiile asistenţilor, ocrotite şi de un sindicat puternic, oglindeau şi drepturile pacienţilor la o consultaţie normală, civilizată. Sala de acordare a primului ajutor era impresionantă: aparatură de ultimă generaţie, truse la îndemână, medicaţie pe sertăraşe etichetate în culori diferite...totul purta un nume...

Un lider de sindicat şi două asistente şefe neau introdus în grupul "halatelor albe", unde am dezbătut problema egalităţii de şanse. Aici am aflat despre concediul maternal de maxim 4 luni acordat femeilor după naştere, cât şi de posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile în care statul spaniol asigură creşe şi grădiniţe, arondate locului de muncă al mamelor. În ceea ce priveşte reconcilierea dintre viaţa de familie şi cea profesională, un rol deosebit îl are femeia care va trebui să se "dezveţe" de a mai face singură pluritatea de activităţi de acasă (al doilea job). Trebuie să-i implice şi pe membrii familiei, responsabilizându-i. Înmânarea diplomelor de participare pentru cei 20 de asistenţi medicali din România a fost, de asemenea, un moment emoționant.

Daniela DRAGU Asistent medical principal BFT Constanța 29

Madridul, între treabă și relaxare Raport informal de activitate

”Lumea e o carte. Cei care nu călătoresc citesc doar o pagină din ea”. Acesta a fost motto-ul de pe prima pagină a jurnalului de călătorie pe care fiecare participantă la cele 3 vizite transnaționale din Spania a fost rugată să îl completeze. Cu sprijinul proiectului FEMIN, trei serii de câte 20 de femei (provenite din București, Olt, Gorj, Constanța, Galați, Vrancea) au luat parte la această experiență profesională și personală care a semănat cu lectura unor pagini importante pentru viață. Împreună cu partenerul din Spania (Consejo General de Enfermeria) OAMGMAMR a oferit un program dens, variat și bine structurat în jurul tematicii egalității de gen. Astfel, participantele au avut ocazia să se familiarizeze cu sistemul de sănătate spaniol din perspectiva politicilor publice realizate cu scopul de a asigura egalitate de șanse între bărbați și femei și din perspectiva politicilor de reconciliere între viața de familie și cariera, să afle detalii despre modul în care este abordată tema hărțuirii la locul de muncă și a hărțuirii sexuale, să viziteze Spitalul Universitar din Torrejón din Madrid, ocazie cu care să fie informate despre abordarea, la nivel sindical, a problemelor de egalitate de șanse; să discute cu reprezentanții Fundației ATENEA despre o serie de activități la nivel nonguvernamental legate de promovarea egalității de gen.

30

Profesional vorbind, participantele au aflat cum poate fi reglementată problematica egalității de șanse întrun sistem de sănătate cotat foarte bine la nivel european dar care pe de altă parte are și el problemele lui; care sunt instrumentele normative implementate în Spania în domeniul prevenirii și sancționării hărțuirii la locul de muncă/hărțuirii sexuale; cum sprijină sectorul nonguvernamental politicile de egalitate de șanse ale statului spaniol; cum este organizat efectiv un spital din Spania și cum se implică sindicatul în abordarea politicilor de echilibru carieră – familie. Dar vizitele au constituit și o importantă experiență pe plan personal.

Pentru unele participante a fost primul zbor cu avionul, prima ieșire din țară. Pentru altele, a fost primul contact cu un spital așa bine pus la punct. Pentru altele din contră, a fost ocazia de a realiza că nu sunt diferențe majore ca dotări ci mai ales ca mentalitate și cultură organizațională. Dincolo de asta vizitarea Muzeului de artă Prado, plimbarea prin centrul Madridului sau prin enormul parc cu miros de levănțică din spatele hotelului au constituit, de asemenea experiențe de viață importante.

Această componentă a proiectului FEMIN este un succes. Dovadă stau și evaluările foarte bune ale participantelor. Majoritatea au declarat că asemenea vizite ar trebuie să fie mai lungi și mai frecvente, că au aflat multe lucruri interesante, că sunt mai bogate spiritual, că își dau seama că trebuie să aibă mai multă inițiativă și mai multă încredere în ele. O singură ”nemulțumire” a fost des invocată în jurnalele de călătorie: dorul de famile și mai ales de copii, faptul că ar fi vrut să fie și cei dragi alături de ele. Cu alte cuvinte… altruismul femeilor s-a simțit și de astă dată. Un altruism care ar putea fi mult mai bine fructificat de sistemul de sănătate românesc !

Laura Roxana GRŰNBERG Expert egalitate de șanse

31

se a o m u i fr a m e l Ce din e t n e mom FEMIN tul c e i o r P

Atelier cursur e de lucru, vizita i de calicar de lucr e u in S , pania Ghid de bune practici Materiale pr omotionale Cur

suri TIC

Curs de c

alificare -

Curs de calificare-București

Ateliere de lucru în domeniul egalității de șanse

Olt

Mai multe amintiri sunt disponibile la adresa

www.femin.ro