Reînvierea 11-12/2012

revista episcopiei române unite, Greco-Catolice, de lugoj  anul Xiii  nr. 162 - 163  11-12/2012  noiembrie - decembrie

REÎNVIEREA (Sionul Românesc)

În acest număr:

fondarea mănăstirii din giroc Hirotonire de preot drumul spre unitatea creștină cristos se naște documentul q dialogul interconfesional elitele bisericii din banat

CUPRINS caseta redacţiei Preşedinte de onoare: PSS Alexandru Mesian

Pag. secţiunea

articole

3-4

PASTORALA

Pastorala de Crăciun

5-13

EVENIMENTE DIN EPISCOPIE

• Sărbătoare în parohia Belotinţ • Hirotonirea tânărului Cosmin Betea • Sfinţirea pietrei de temelie a bisericii din orţişoara • Concert extraordinar la Biserica din Periam • Instalarea noului paroh la Pădureni • Eveniment marianist la Hunedoara • Noapte de Veghe la biserica „Sfânta Maria regina Păcii” • Lansarea cărţii „Ecumenismul – drumul spre unitatea creştină” • Vizită pastorală a PS Alexandru la Ghelari • ridicarea Comunității Monastice „Preasfânta Treime” din comuna Giroc la rangul de mănăstire sui iuris de drept eparhial

13-16

EVENIMENTE DIN BISERICA NOASTRĂ

• Întâlnirea responsabililor cu pastoraţia tineretului din diecezele şi eparhiile din românia • Întrunirea Comisiei Sinodale de Drept Particular a Bru • Consfătuirea internaţională a părinţilor spirituali de la Institutele Teologice GrecoCatolice • Întâlnirea Episcopilor Bisericii Catolice de rit oriental din Europa

17

RECENZIE DE CARTE

Ecumenismul - Drumul spre unitatea creștină

18-19

SFÂNTA SCRIPTURĂ

Teoria celo două surse, Documentul Q

20-21

SPIRITUALITATE

Cristos se naște

22-23

ECUMENISM

Sărbătoarea Sfântului Andrei

24

ISTORIA NOASTRĂ

Elitele Bisericii unite din Banat: Vasile Borda și Vasile Albu

25

CULTURAL

Barrique Art Balet pe gheață ”Spărgătorul de nuci” Târguri de nuntă

Director & Redactor şef: Pr. Răzvan Oprişa Comitetul de redacţie: Raimondo-Mario Rupp, Adela Oprişa, Dan Pătrașcu-Baba Responsabil ştiri: Raimondo-Mario Rupp Colaboratori articole: Adela Oprişa, Măgerușan Ioan, Raimondo-Mario Rupp, Alexandru Paul Gherman, Vasile Anișorac, Sergiu Soica Concept grafic și tehnoredactare: Pr. Răzvan Oprişa Corectura: Lucia Oprișa Corespondenţa: Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap. 5, 300270 Timişoara, Timiş, România razvan.oprisa@gmail.com Drepturi de autor: Episcopia Română Unită cu Roma, grecocatolică, de Lugoj ISSN: 1844-8526 Tipar: S.C. Partoş SRL

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. Nu ezitaţi să ne contactați dacă aveţi nelămuriri.

Pentru a fi publicate, materialele trimise trebuie să fie structurate ca articole, să fie scrise cu diacritice românești și să fie predate în format electronic. redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor. responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor.

Le mulţumim tuturor colaboratorilor noştri pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate, înțelepciune și har!

ALEXANDRU, Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj Onoratului cler şi iubitului popor credincios har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos „Naşterea Ta Cristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei” Din Troparul sărbătorii

Iubiţii mei fraţi întru preoţie, Iubiţii mei fii sufleteşti, Celebrăm astăzi Crăciunul sau Naşterea Domnului nostru Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, Răscumprătorul neamului omenesc.

Această sărbătoare se înscrie între praznicele Bisericii şi a sărbătorilor creştinilor ca taină şi început de mântuire: „Dumnezeu s-a arătat în trup” (1 Tim 3, 16).

Acest mare eveniment îl putem defini într-o singură frază: „Lumina veşnică ce întrece toate luminile văzute, s-a coborât printre noi, a luat trup muritor, făcându-se asemenea nouă”. De ce S-a coborât Fiul lui Dumnezeu pe pământ, devenind om al durerilor? El a voit să ia asupra Sa ispăşirea păcatului săvârşit de omenire începând cu strămoşii noştri Adam şi Eva. Măreţia evenimentului trebuie să ne copleşească! Ea este acoperită de umilinţa şi simplitatea unei fecioare, de modestia şi sărăcia unui dulgher precum şi de întunericul mizer al unui grajd. Sfântul Augustin spune: „Cel care ţine Universul este culcat într-o iesle. Cel care este hrana îngerilor este nutrit de o fecioară. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune să devină putere. Un mare doctor s-a coborât din cer, pentru că pe pământ sunt infirmi grav bolnavi...”.

Naşterea Mântuitorului s-a împlinit întocmai după profeţiile Vechiului Testament.

Toate aceste profeţii s-au împlinit pe vremea împăratului Octavian August, numit şi „Pacifistul”. În anul 42 al domniei sale, fiind pace în imperiu de 12 ani, a dat edictul de recensământ al populaţiei. În această împrejurare, Maria şi Iosif se îndreaptă spre Betleem, oraşul lor de origine, unde se naşte Mântuitorul nostru Isus Cristos.

Naşterea lui Isus a fost cel mai mare eveniment din viaţa omenirii, care va schimba măsura timpului şi va stabili epoca modernă a istoriei.

Din grajdul întunecat şi lipsit de orice confort, vor ţâşni oceane de lumină şi de dragoste, transformând lumea antichităţii păgâne. Mesajul Naşterii Mântuitorului este un mesaj de dragoste şi de eliberare, ridicând la loc de cinste tot ceea ce lumea păgână dispreţuia: sărăcia, umilinţa, răbdarea, iertarea, mila, dar mai presus de toate caritatea. Această virtute izvorâtă din Dumnezeu, căci zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Dumnezeu este iubire”, va face pe sclav asemenea patricianului. Ce transformare se va produce într-o lume în care bătrânii, femeile şi copiii erau obiecte inutile la dispoziţia stăpânului! Ştim ce a însemnat sclavagismul antic. Pe vremea împăratului Claudius, în Roma, 70 % din populaţie erau sclavi, trataţi ca animalele. Învăţătura pe care o va aduce Cristos şi care ne este arătată chiar din clipa naşterii Sale, este adevărata lumină în întunericul lumii păgâne, speranţa pentru cei nefericiţi, mângâierea celor săraci şi oropsiţi, este tăria milioanelor de martiri care de-a lungul secolelor vor uda cu sângele lor arenele, temniţele şi treptele bisericilor, până la sfârşitul lumii.

Iubiţi credincioşi, — La Naşterea Domnului găsim diferite grupuri de adoratori ai Pruncului Isus care sunt exprimate atât de frumos în colindele noastre de Crăciun: „Cerul şi Pământul, în cântări răsună, Îngeri şi oameni, cântă împreună.

Cristos se naşte, Domnul coboară, Îngerii cântă, magii îl adoră.

Păstori aleargă, ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară”.

14).

— Cetele îngereşti cântă: „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună învoire” (Lc 2, — Cei care veghează şi adoră permanent Pruncul Divin sunt Fecioara Maria, mama lui Isus şi Sfântul Iosif (cf. Lc 2, 7).

— Un alt grup de adoratori pe care-l găsim la Betleem în jurul ieslei unde era Pruncul, sunt păstorii care păzeau turmele, cărora le-a fost revelată de îngeri Naşterea Domnului Isus: „Vi s-a născut astăzi mântuitor care este Cristos Domnul în oraşul lui David” (Lc 2, 11). „Şi au venit în grabă şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle...” (Lc 2, 16).

noiembrie - decembrie 2012

3

— Un alt grup de adoratori care au venit să se închine Pruncului Isus au fost Magii. Aceştia aparţineau clasei învăţate, sfetnici ai regelui, veniţi din Babilon, de la o distanţă de aproximativ 1500 km. Poate că aceştia cunoşteau Scripturile evreilor şi aveau cunoştinţă despre venirea unui Rege mesianic, despre steaua care se va arăta la naşterea Sa. Erau oameni de vază, căci au avut acces la împăratul Irod. Au fost probabil mai mulţi la număr decât trei, câţi consemnează Scriptura. Sosirea lor la Ierusalim a fost un spectacol important căci a agitat toată cetatea.

Magii au fost călăuziţi pe tot parcursul drumului de steaua călăuzitoare „ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul” (Mt. 2, 9).

Vizita magilor trebuie să fi avut loc în perioada când Isus era între vârsta de 40 de zile şi doi ani (Mt. 2, 16; Lc. 2, 22.39).

Aceşti Regi-Magi n-au găsit la Ierusalim ceea ce căutau: „Unde este împăratul iudeilor care s-a născut? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să i ne închinăm” (Mt 2, 2). La Ierusalim află totuşi adresa precisă, răspunsul dat de profetul Michea în capitolul 5, versetul 1: „în Betleemul Iudeii”. „Şi intrând în casă, l-au aflat pe Prunc cu Maria, mama Lui, şi căzând în genunchi, I s-au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, i-au dat daruri: aur şi tămâie şi smirnă” (Mt. 2, 11).

De peste două mii de ani, spre „Ieslea din Betleem” se îndreaptă milioane şi milioane de creştini pentru a-L adora şi a se închina Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos.

Iubiţi credincioşi, Betleemul (Casa Pâinii) este locul unde se focalizează cele două Testamente: Vechiul Testament, care priveşte spre Betleem ca locul unde se va naşte Mântuitorul lumii, iar Noul Testament priveşte spre locul unde s-a născut Mântuitorul.

La Betleem n-au mers numai grupuri de adoratori ai Fiului lui Dumnezeu, ci s-au îndreptat şi oameni răi, cu scopul uciderii Pruncului Isus (cf. Mt. 2, 13).

De-a lungul istoriei creştinismului, găsim aceste două categorii de oameni: unii care cred în Dumnezeu, în Isus Cristos Mântuitorul lumii, pe care-L adoră, iar alţii care contestă existenţa lui Dumnezeu şi luptă contra Fiului lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. „Noi credem cu certitudine fermă că Domnul Isus a învins răul şi moartea. Cu această încredere sigură ne încredinţăm Lui: El, prezent în mijlocul nostru, învinge puterea celui rău (cf. Luca 11,20) iar Biserica, comunitatea vizibilă a milostivirii Sale, dăinuie în El ca semn al reconcilierii definitive cu Tatăl” (Scrisoarea apostolică a Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea Porta fidei, dată în formă de motu proprio, cu care se convoacă Anul Credinţei).

Vă îndemn, iubiţii mei fii sufleteşti, să-L adoraţi pe Cristos care este prezent în viaţa noastră; să vă asociaţi îngerilor, păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniţi de la mari distanţe pentru a se închina Lui şi să nu vă asociaţi celor necredincioşi.

Isus ne aşteaptă mereu la Sfânta Liturghie în taina altarului – care este Betleemul zilelor noastre – adică în Sfânta Cuminecătură. Să-L adorăm împreună cu Prea Sfânta Sa Mamă şi să-L primim cât mai des în inimile noastre printr-o spovedanie bună şi prin cuminecare.

Să nu uitaţi nici de cei bolnavi şi de cei săraci, de cei nemângâiaţi şi de cei ce suferă.

Cu aceste îndemnuri, de ziua marelui Praznic al Naşterii Mântuitorului, Vă doresc tuturor o adevărată pace, bucurie, sănătate şi belşug de haruri.

Amin!

Harul Domnului Nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Spiritului Sfânt să fie cu voi cu toţi.

Cu arhiereşti binecuvântări,

Alexandru Mesian Episcop de Lugoj

Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Naşterii Domnului 2012

Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun 2012, iar în filii se va citi a doua zi.

4

noiembrie - decembrie 2012

EVENIMENTE IMPorTANTE

din ePiscoPia de lugoJ

4 NoieMBrie sĂrBĂtoare ÎN ParoHia BelotiNŢ Duminică, 4 noiembrie 2012, biserica parohială din localitatea Belotinţ, comuna Conop, din Protopopiatul de Arad, a îmbrăcat haine de sărbătoare. Încă din zorii dimineții, paşii bunilor creştini se îndreptau spre biserică, pentru a primi cu braţele deschise pe noul preot al parohiei din Belotinţ.

Pr. radu Vorindan, Protopop de Arad şi Consilier Eparhial a fost întâmpinat în faţa bisericii de un numeros grup de credincioşi, în frunte cu Părintele Florin Petrovan, parohul Bârzavei şi administratorul parohial al parohiei Belotinţ. Înainte de a începe slujirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a fost prezentat noul preot paroh al comunităţii locale, o parohie reactivată recent, în persoana Părintelui Ceauş Cristian Gabriel.

După oficierea Sfintei Liturghii, Părintele Protopop radu Vorindan şi-a exprimat din nou bucuria de a se afla în mijlocul enoriaşilor din Belotinţ, a mulţumit Preasfinţiei Sale Alexandru Mesian Episcopul Lugojului pentru dărnicia şi atenţia acordată parohiei din Belotinţ. În acelaşi chip, Părintele Protopop a mulţumit şi Părintelui Florin Petrovan pentru întreaga activitate pe care a depus-o ca preot în cadrul Protopopiatului de Arad, arătând totodată că, în cei opt ani de activitate în protopopiatul Aradului, ca paroh al Bârzavei, a înfiinţat o parohie în oraşul Lipova, unde a activat timp de peste trei ani, a condus spre hirotonie pe actualul preot Coman Ioan, parohul Lipovei, şi a reactivat şi a asigurat, timp de doi ani și jumătate, parohia din Belotinţ, iar acum participă la instalarea noului preot al Parohiei Belotinţ, Ceauş Cristian Gabriel.

La rândul sau, Părintele Petrovan Florin a mulţumit lui Dumnezeu şi Preasfinţitului Alexandru Mesian, dar şi Părintelui Protopop Vorindan, pentru toată dăruirea spre Belotinţ, a reamintit cu această ocazie, faptul că biserica şi casa parohială erau devastate, cu acoperişul prăbuşit, cu zidurile sprijinite cu stâlpi de lemn pentru a evita prăbuşirea pereţilor, cu zidul de împrejmuire năruit, într-un cuvânt, un loc pustiit şi intenţionat devastat, pentru a se şterge astfel de pe faţa pământului, prezenţa Bisericii Greco-Catolice din Belotinţ. „Dar, porţile iadului nu au reuşit să biruiască, iar acum”, a arătat Părintele Petrovan, „această Biserică este mult mai măreaţă, mult mai întărită, deoarece a renăscut, a reînviat”. „Prezentul şi viitorul parohiei din Belotinţ”, a conchis părintele Petrovan, „aparţin lui Dumnezeu, iar pentru un timp, şi în mâinile şi priceperea, dăruirea şi dibăcia noului preot paroh, Părintele Cristian Ceauş”.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Paroh Ceauş a vizitat şi casa parohială, refăcută şi modernizată la ultimele standarde de confort, toate acestea spre binele şi folosul Bisericii.

10 NoieMBrie ÎNtÂlNirea CoNsiliului direCtor al a.G.r.u. diN eParHia de luGoJ la tiMiŞoara În data de 10 noiembrie 2012, la Timişoara s-a desfăşurat întâlnirea Consiliului Director al AGru Eparhial Lugoj. Lucrările s-au deschis cu o rugăciune a Preasfinţiei Sale Alexandru Mesian – Episcop de Lugoj. După salutul preşedintelui AGru dna Cristina Purice, Preasfinţia Sa a adresat participanţilor un cuvânt de învăţătură şi încurajare. În cadrul întâlnirii, membrii Consiliului Director AGru au formulat două propuneri pentru ocuparea funcţiei de asistent spiritual eparhial: Părintele Daniel Muntean (Asistent spiritual AGru, Parohia „Sf. Iosif” din Timişoara), respectiv Monsenior Angelo Pop (Vicar General Eparhia de Lugoj).

Cu această ocazie a fost înmânată Preasfinţiei Sale Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, scrisoarea cuprinzând cele două propuneri, urmând ca alegerea, respectiv numirea asistentului spiritual să fie făcută de către Preasfinţia Sa Episcop de Lugoj.

De asemenea, s-a stabilit ca Adunarea generală eparhială AGru să se desfăşoare în data de 13 aprilie 2013 la Lugoj.(Prof. oana Ciobâncan, Secretar AGru Eparhial Lugoj) noiembrie - decembrie 2012

5

11 NoieMBrie HirotoNirea ÎNtru PreoŢie a tÂNĂrului CosMiN Betea În Duminica a XXV-a după rusalii, a Samariteanului milostiv, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj, la 11 noiembrie, Preasfinţitul Alexandru Mesian a hirotonit un nou lucrător în via Domnului, pe diaconul Cosmin Ciprian Betea. Este cel de-al 98-lea preot hirotonit de Preasfinţia Sa în cei 18 ani de păstorire a Eparhiei Lugojului. Tânărul nou hirotonit a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din oradea, obţinând licenţa în anul 2005. A urmat un master în Teologie Dogmatică la universitatea Pontificală „Santa Croce” din roma, pe care l-a absolvit în anul 2008. Este înscris la doctorat; a urmat cursurile şcolii doctorale la universitatea „urbaniana” între anii 2008-2010.

La Sfânta Liturghie, alături de Episcopul Alexandru Mesian, au concelebrat Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general al Eparhiei de Lugoj, pr. drd. Iuliu Muntean, Vicar judecătoresc al Eparhiei de oradea, pr. Eduard Felician Fischer, Vicerectorul Seminarului Teologic „Sfinţii Trei Ierarhi” din oradea, pr. Alexandru Ploştinaru, Vicar judecătoresc al eparhiei de Lugoj, pr. Nicolae Teodorescu, consilier eparhial şi protopop de Timişoara, pr. Davide Giuseppe Muntoni, superiorul comunităţii monastice „Preasfânta Treime” din Giroc, jud. Timiş, pr. prot. on. Ioan Pop, parohul Catedralei, pr. Cristian Chişvasi şi pr. Flavius Jurca, paroh la oţelu roşu. răspunsurile liturgice au fost date de corul „reînvierea” al catedralei, dirijat de prof. olimpia Drăgan. În cuvântul său de învăţătură, PS Alexandru a vorbit pe marginea Evangheliei zilei, apoi l-a felicitat şi încurajat pe tânărul preot nou hirotonit. Preasfinţia Sa a subliniat nevoia de preoţi din ziua de astăzi, dar mai ales nevoia de a avea preoţi sfinţi, cu o viaţă de rugăciune şi o dedicare totală pentru Dumnezeu şi oameni. „Preotul este luat din lume dintre oameni şi pus in lume pentru oameni în cele ce sunt către Dumnezeu. Preotul este un mediator între Dumnezeu şi oameni. El se roagă, predică Evanghelia, administrează Sfintele Taine şi e pus pentru serviciul oamenilor.” „Dumnezeu ne cheamă să fim misionari, să vestim Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos atât prin cuvinte cât şi prin viaţa şi comportarea noastră”, a spus PS Alexandru în încheierea cuvântului său.

Pr. Cosmin a mulţumit în primul rând bunului Dumnezeu pentru chemarea la preoţie, în al doilea rând Preasfinţitului Episcop pentru acordarea Tainei Sfintei Preoţii. un gând aparte de mulţumire şi recunoştinţă a avut pentru părinţii şi bunicii săi, precum şi faţă de soţia sa şi de cei apropiaţi. De asemenea, părintele Cosmin a mulţumit tuturor celor care au contribuit la formarea lui preoţească: profesori, formatori şi îndrumători spirituali. A mulţumit colegilor de facultate, prietenilor, precum şi altor credincioşi veniţi de la Timişoara, oradea, Peciu Nou şi din alte localităţi. A mulţumit familiei Boian care a venit din Jud. Giurgiu. Nu în ultimul rând, a mulţumit şi corului care a contribuit la solemnitatea acestui eveniment. Conform tradiţiei, preotul nou hirotonit a acordat binecuvântarea tuturor celor prezenţi, şi apoi în parte fiecăruia, începând cu ierarhul consacrator.

Părintele Cosmin este preot căsătorit şi are numire pentru parohia Pădureni, din protopopiatul de Timişoara. În final, oaspeţii au continuat bucuria la reşedinţa Episcopiei Greco-Catolice printr-o agapă fraternă.

12 NoieMBrie NuMirea PĂriNtelui aNGelo-NarCis PoP Ca asisteNt sPiritual a.G.r.u.

Prea Sfinţia Sa Episcop Alexandru Mesian a emis în această toamnă două decrete: primul emis la 29 octombrie a.c. se referă la aprobarea statutului ASTru Eparhial Lugoj, iar al doilea, emis la 12 noiembrie a.c., se referă la numirea unui nou asistent spiritual AGru la nivelul Eparhiei de Lugoj.

I. Decret: aprobarea statutului ASTRU eparhial Lugoj Nr. 534/2012 ALEXANDRU, Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop Român Unit, Greco-Catolic, de Lugoj

6

noiembrie - decembrie 2012

DECIDE: ARTICOL UNIC: Având Noi datoria de a fi purtători de grijă a credincioşilor Eparhiei Noastre, Urmare adunării generale de la Lugoj a A.S.T.R.U. eparhial Lugoj din data de 13 octombrie 2012, În urma votării Statutului acestei asociaţii în cadrul reuniunii sus-amintite, Aprobăm prezentul Statut al „Asociaţiei Tineretul Român Unit, Greco-Catolic” din Eparhia de Lugoj, anexat la prezentul decret.

Cu arhiereşti binecuvântări, + ALEXANDRU MESIAN, Episcop de Lugoj Lugoj, 29 octombrie 2012 * * * II. Decret: numire asistent spiritual AGRU la nivelul Eparhiei de Lugoj ALEXANDRU, Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop Român Unit, Greco-Catolic, de Lugoj

Nr. 533/2012

DECIDE: ARTICOL UNIC: Având Noi datoria de a fi purtători de grijă a credincioşilor Eparhiei Noastre, Urmare întâlnirii de la Timişoara a Consiliului director al A.G.R.U. eparhial Lugoj din data de 10 noiembrie 2012, În baza propunerilor formulate prin prot. nr. 1 / 10.11.2012 al A.G.R.U. eparhial Lugoj, Am aflat de bine în Domnul ca să numim pe Rvs. Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar general al Eparhiei de Lugoj, în funcţia de asistent spiritual al A.G.R.U. la nivelul Eparhiei Lugojului.

Prezenta numire se face pentru o perioadă de trei ani.

Cu arhierească binecuvântare, Lugoj, 12 noiembrie 2012

+ ALEXANDRU MESIAN, Episcop de Lugoj

18 NoieMBrie sFiNŢirea Pietrei de teMelie a BiseriCii diN orŢiŞoara În Duminica a 26-a după rusalii, la 18 noiembrie 2012, Preasfinţia Sa Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia orţişoara, Protopopiatul Timişoara, cu ocazia sfinţirii pietrei de temelie a noului lăcaş de cult cu hramul „Preasfânta Treime”.

Preasfinţia Sa a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul general al Episcopiei de Lugoj. ultima vizită pastorală a avut loc în anul 2006, mai precis la 7 mai. La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de pr. radu Vorindan, consilier eparhial şi protopop de Arad, pr. Felician Kadar, parohul locului, şi de un sobor de preoţi din protopopiat. un grup de copii i-au oferit Ierarhului buchete de flori.

Programul a început cu Sfânta Liturghie în biserica romano-catolică. Alături de PS Alexandru noiembrie - decembrie 2012

7

au concelebrat: Mons. Angelo Pop, pr. radu Vorindan, pr. Daniel Sas, pr. Ioan Dunca, paroh la Parţa, pr. Dorel Petcu (Parţa), pr. Mihai Pavel, paroh la Covaci, şi pr. Felician Kadar. răspunsurile au fost date de corul parohiei. PS Alexandru i-a conferit părintelui paroh titlul de Stavrofor (purtător de cruce), dăruindu-i crucea pectorală „ca recunoştinţă pentru râvna şi constanta mărturie a credinţei în Isus Cristos şi Biserica Sa, una, Sfântă, Catolică şi Apostolică, pentru activitatea pastorală desfăşurată în parohiile Visag, Carani şi orţişoara, pe parcursul a peste zece ani de preoţie, într-o perioadă foarte grea de refacere a Bisericii române unite cu roma, Greco-Catolică”. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit despre Evanghelia zilei. Apoi Preasfinţia Sa le-a vorbit credincioşilor despre vizita în parohie, care are mai multe semnificaţii: celebrarea Sfintei Liturghii, acordarea crucii pectorale pr. Felician şi sfinţirea locului şi a pietrei de temelie pentru construcţia noii biserici. „Iubiţi credincioşi”, a spus PS Alexandru, „este necesar să construim o biserică în această localitate, pentru a contribui la istoria frumoasă a acestei localităţi, dar mai ales pentru a asigura credincioşilor noştri posibilitatea de a se ruga în forma şi tradiţia lor”. Episcopul a mulţumit pr. Felician şi comunităţii parohiale pentru dorinţa de a avea un nou locaş de cult. A mulţumit autorităţilor locale pentru terenul oferit.

După Sfânta Liturghie, Episcopul, preoţii concelebranţi, oficialităţile locale şi credincioşii au pornit în procesiune spre locul unde se va ridica noua biserică greco-catolică. Ceremonia a început cu oficiul sfinţirii apei, urmat de sfinţirea locului de biserică, a credincioşilor, a pietrei de temelie şi implantarea crucii din lemn. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă la căminul cultural din localitate unde au fost invitaţi toţi cei care au luat parte la eveniment. În comuna orţişoara nu a existat parohie greco-catolică înainte de 1948. De-a lungul vremii în localitate s-au stabilit familii de greco-catolici venite din Ardeal şi Maramureş, care au frecventat biserica romano-catolică, datorită faptului că Biserica Greco-Catolică din românia era scoasă în afara legii. Parohia a fost înfiinţată după anul 1990.

Prin bunăvoinţa Episcopiei romano-Catolice de Timişoara, în special a ES Sebastian Krauter şi, ulterior, a ES Martin roos, Sfânta Liturghie se celebrează în biserica romano-catolică. În anul 1996, prin bunăvoinţa Mons. Heinrich Eudenbach de la Augsburg (Germania) s-a cumpărat o casă parohială, asigurându-i-se preotului paroh condiţiile necesare pentru a locui în mijlocul comunităţii.

Primul preot care a asigurat serviciile religioase pentru comunitatea unită din orţişoara a fost pr. Daniel Sas, actualmente paroh la biserica Ss. Ap. Petru şi Pavel din Timişoara. Alţi preoţi care au contribuit la bunul mers al parohiei au fost: pr. Nicolae Teodorescu, consilier eparhial şi protopop de Timişoara, şi pr. Ioan Chişărău, paroh la biserica Sfânta Maria regina Păcii din Timişoara. În anul 2003, pr. Felician Kadar a fost instalat ca paroh al comunităţii din orţişoara, stabilindu-se totodată în localitate. Anul acesta, primăria din orţişoara a acordat un teren de 788 m2, cu dare în folosinţă gratuită pe o perioadă de 49 de ani, pentru construirea noului locaş de cult.

18 NoieMBrie CoNCert eXtraordiNar la BiseriCa diN PeriaM Pe data de 18 noiembrie 2012 a avut loc în parohia Periam un concert extraordinar de muzică sacră și colinde. Este al doilea concert de acest fel, iar acesta a fost mai reușit și datorită faptului că orga din biserică a fost adaptată la un compresor și sunetele fiind astfel mai omogene. Au participat credincioși de toate confesiunile. La început pr. Paroh Ardelean Gheorghe Traian a prezentat un scurt istoric al Bisericii, remarcându-se faptul că Biserica are peste 150 de ani, este închinată Sfintei Fecioare Maria având hramul „Adormirea Maicii Domnului” și că acest lăcaş de cult este monument istoric, cupola pe schelet de lemn este a doua ca mărime după Ateneul român, prezentând atât interes local cât și național. Au fost prezenți și Părintele protopop de Sânnicolau Mare, Marius Pârvu, și Pr. Crișan Dumitru. Părintele protopop a ținut și un cuvânt de învățătură despre muzica bisericească și sacră și rolul ei în Biserică și Mântuirea omului.

21 NoieMBrie iNstalarea Noului ParoH la PĂdureNi În ziua de 21 noiembrie, la orele 10:00, în ziua praznicului „Prezentării Maicii Domnului în Biserică”, în parohia grecocatolică din localitatea Pădureni, protopopiatul de Timișoara, jud. Timiș, a avut loc luarea canonică în posesie a acestei parohii de către pr. Cosmin Betea.

La eveniment au participat Vicarul Foraneu și Prototpop de Timișoara rev. Pr. Nicolae Teodorescu, pr. Gheorghe Berciu (preotul care a deschis comunitatea greco-catolică între anii 1995-1997), actualmente paroh de Cenad, pr. Ioan Dunca, paroh

8

noiembrie - decembrie 2012

la Parța (cel care s-a ocupat în perioada 1997-2012 de Pădureni), pr. Dorel Petcu, pr. Vasile Borda, paroh la Jebel și pr. Alexandru Ploștinaru, paroh la Peciul Nou. Pr. Protopop Nicolae Teodorescu a citit public decretul de numire în funcție a noului paroh, căruia i-a înmânat Sfânta Evanghelie, Crucea și Cheia Bisericii. Cuvântul de învățătură a fost rostit de noul paroh care a subliniat două aspecte foarte importante din viața noastră: primul este legat de găsirea unui echilibru între viața activă și cea contemplativă, evitând exacerbarea unei singure laturi, încercând și o punere în practică ținând cont de ritmul vieții noastre cotidiene; al doilea aspect este legat de exemplul vieții de familie pe care ni-l oferă Ioachim și Ana și fiica lor Maria, subliniind importanța rolului familiei și educației familiale în viața copiilor, care reprezintă viitorul societății.

La Sfânta Liturghie a participat un număr reprezentativ de credincioși din Timișoara, Jebel, Parța, Peciu Nou și Pădureni.

21 NoieMBrie eVeNiMeNt MariaNist la BiseriCa „sF. treiMe” diN HuNedoara Sărbătoarea „Intrării în biserică a Maicii Domnului” a avut o semnificaţie deosebită pentru credincioșii parohiei „Sfânta Treime” din Hunedoara: primirea de noi membri în „reuniunea Mariană” (înfiinţată în parohie la 20 aprilie 2009). Prin primirea noilor membri: Andraș Valeria, Cheţe Adriana, Păcurar Ana și Tătar Maria, numărul marianistelor a ajuns la 41. Acest eveniment a fost posibil datorită iniţiativei Părintelui Paroh Protopop onorific Damian Eugen, părintele spiritual al reuniunii Mariane. Evenimentul este o acţiune concretă a Anului Credinţei care a început în data de 11 octombrie 2012 în Biserica Catolică din întreaga lume. Fie ca acest măreţ eveniment să conștientizeze în sufletele noilor marianiste și a celorlalţi credincioși o viaţă creștină mai intensă sub ocrotirea deosebită a Sfintei Fecioare Maria.

23-24 NoieMBrie NoaPte de VeGHe la BiseriCa „sFÂNta Maria reGiNa PĂCii” Comunitatea parohiei „Sfânta Maria regina Păcii şi a unităţii” din Timişoara a organizat, pe 23 şi 24 noiembrie 2012, o noapte specială de veghe şi de rugăciune. Acest eveniment, devenit o tradiţie pentru această parohie, a fost realizat cu scopul de a-i mulţumi bunului Dumnezeu şi Prea Curatei Fecioare Maria pentru toate bunurile primite. Cu această ocazie, în biserică s-au aflat şi relicvele Sf. Tereza de Lisieux. Printre invitaţi au fost: roland şi Melinda (Međugorje), Madre rozalia (Italia) şi Sora Emanuelle din Comunitatea „Fericirilor” Paris.

Autocare întregi au venit din Deva, Baia Mare, Tg. Mureş, alte grupuri din oradea, Arad, Bucureşti, Zalău, Cluj, roman, Lugoj, Buziaş, Bistriţa, reghin, Brăila, Galaţi, Alba Iulia, Băile Herculane, Dej, Bacău ş.a. un grup de 22 de tineri au depus un angajament pentru trăirea castităţii, unii dintre ei l-au reînnoit – spre bucuria tuturor celor prezenți care au înțeles că Biserica noastră întinerește și prinde vigoare prin fiecare decizie a câte unui tânăr de a-l urma de Cristos! noiembrie - decembrie 2012

9

Părintele Hans Kohler, liderul spiritual de la Misiunea Kwasizabantu din Voiteni, a împărtăşit un cuvânt de învăţătură care a ridicat la mulţi un semn de întrebare referitor la viaţa spirituală.

Două călugăriţe din Comunitatea Fericirilor au venit tocmai din Paris nu numai pentru a ne vorbi de Consacrarea la Inimă Neprihănită a Mariei, ci şi pentru a o face împreună cu comunitatea. Surorile au adus şi moaştele Sfintei Tereza de Lisieux – neştiind că în parohia noastră există deja Fraternitatea Scapularului Maicii Domnului de pe Muntele Carmel, cu peste 200 de membri.

Ca de obicei, deliciul nopţii a fost vioara fermecătoare a Melindei Dumitrescu din Međugorje, care a ţinut aprins focul inimilor şi literalmente a încălzit atmosfera. După Adoraţie a urmat o procesiune euharistică prin Parc, spre binecuvântarea locuitorilor întregului oraș. În acelaşi timp, evenimentul a fost şi o întâlnire (anuală) de mulţumire a pelerinilor care au fost la Međugorje.

Experienţa comună (paradoxală și de neînțeles pentru unii) a celor care au stat până dimineaţa a fost că rugăciunea este cel mai eficient mijloc de alungare a oboselii şi faptul că prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său se face simţită în mod special la astfel de evenimente. Întregul eveniment a fost transmis în direct şi pe radio Maria. reamintim că, la cererea comunității Bisericii Sf. Maria regina Păcii din Timișoara, în această biserică se țin lunar Nopți de Veghe de ispășire.

26 NoieMBrie laNsarea CĂrŢii „eCuMeNisMul – druMul sPre uNitatea CreŞtiNĂ” Episcopia Greco-Catolică de Lugoj, în colaborare cu Muzeul de Istorie, Etnografie şi Artă Plastică Lugoj, a organizat la galeria „Pro Arte” din Lugoj, luni, 26 noiembrie 2012, lansarea cărţii „Ecumenismul – drumul spre unitatea creştină” scrisă de Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj. Lucrarea, apărută cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, s-a tipărit de curând la Editura Surorilor Lauretane din Baia-Mare. În deschiderea evenimentului a luat cuvântul PS Alexandru care a prezentat auditoriului structura şi conţinutul cărţii. Preasfinţia Sa a dorit să sublinieze faptul că lucrarea este rod al multor evenimente ecumenice la care a luat parte în calitate de membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea unităţii Creştine şi membru al Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic dintre Biserica Catolică şi Bisericile ortodoxe în cei 18 ani de când este Episcop.

La eveniment au participat reprezentanţii comunităţilor religioase din Lugoj, respectiv: pr. Nicolae Borduz, de la parohia ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”; pr. Ilie Albiciuc, protopopul ortodox ucrainean al Lugojului; pr. Mihai Sidei, parohia ortodoxă „Învierea Domnului” şi pastorul Cadmiel Paveloni – de la Biserica Penticostală. De asemenea, din partea Bisericii Greco-Catolice au participat pr. dr. Marius-Petru Pop, consilier eparhial şi secretar episcopal, pr. Alexandru Ploştinaru, Vicar judecătoresc, pr. Teodor Baba, consilier eparhial şi protopop de Lugoj, preoţi din Lugoj şi din împrejurimi, teologi, credincioşi de la Catedrală dar şi credincioşi de alte confesiuni. În desfăşurarea evenimentului a luat cuvântul, Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, care a fost și moderatorul evenimentului. răzvan Pinca, directorul Muzeului de Istorie, Etnografie şi Artă Plastică Lugoj, a prezentat o sinteză despre ce înseamnă ecumenismul şi cum e privit prin ochii unui laic. Prof. ing. Francisc Constantin Boldea, primarul Municipiului Lugoj, a vorbit despre starea de armonie şi de pace care există între confesiuni la nivel local, iar deputatul Sorin Stragea a amintit că nu întâmplător această carte a fost scrisă la Lugoj pentru că oraşul este recunoscut pentru spiritul de tolerantă şi de frăţietate între confesiuni.

Au fost şi intervenţii din public: au luat cuvântul profesori, teologi, jurnalişti, preoţi ortodocşi şi credincioşi greco-catolici.

Ziua de 26 noiembrie 2012 coincide cu aniversarea a 159 de ani de la întemeierea Eparhiei de Lugoj de către Papa Pius al IXlea, prin bula „Apostolicum Ministerium”.

2 deCeMBrie ViZitĂ PastoralĂ a Ps aleXaNdru ÎN ParoHia GHelari În duminica a XXXI-a după rusalii, la 2 decembrie a.c. Preasfinţitul Episcop Alexandru Mesian s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia Ghelari, protopopiatul Deva, jud. Hunedoara. Motivele principale ale acestei vizite pastorale au fost binecuvântarea bisericii în urma lucrărilor de restaurare în exterior şi celebrarea hramului „Sf. Varvara”, patroana minerilor.

Episcopul a fost însoţit de Mons. Angelo Pop, Vicarul General al Episcopiei de Lugoj. ultima vizită pastorală aici a avut loc în anul 2001. Încă din anul 1733 parohia Ghelari număra în jur de 90 de familii cu biserică şi trei preoţi. Primii parohi ai acestei comunităţi au fost: PP. Tonya, P. Petru, P. Ioan (1733). În anul 1856 comunitatea greco-catolică a slujit alternativ în biserica romanocatolică „Sf. Varvara” ridicată în anul 1780. În anul 1903, în parohia Ghelari existau 108 credincioşi greco-catolici. În anul 1940,

10

noiembrie - decembrie 2012

Arhiepiscopia romano-Catolică de AlbaIulia a donat lăcaşul de cult Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj. Este cunoscut faptul că între 1948 şi 1990 Biserica GrecoCatolică din românia a fost suprimată şi interzisă cât timp puterea comunistă a guvernat ţara prin dictatură. Preoţii şi Episcopii au fost încarceraţi şi omorâţi prin închisori, iar bunurile materiale confiscate de către stat. reactivarea parohiei s-a făcut în anul 1997. Cel care s-a ocupat de această parohie timp de 13 ani a fost pr. prot. on. Eugen Damian, paroh la biserica „Sf. Treime” din Hunedoara. În anul 2010, pr. Vasile Pascu a fost instalat ca paroh al comunităţii din Ghelari, stabilindu-se totodată în această localitate, mai întâi în chirie. În anul 2011 s-a cumpărat o casă parohială, asigurându-i-se preotului

paroh condiţiile necesare pentru a locui în mijlocul comunităţii.

La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat în faţa bisericii de pr. Micu Ceciliu, protopopul de Deva, de pr. Adrian Nicolae Didi, paroh la Turdaş, şi de pr. Vasile Pascu, parohul locului. De asemenea a fost întâmpinat de credincioşi cu tradiţionala pâine şi sare precum şi cu buchete de flori. Ceremonia religioasă a început la orele 11.00 cu oficiul sfinţirii apei, după care a urmat binecuvântarea zidurilor bisericii prin stropirea cu apă sfinţită amestecată cu sfântul şi marele mir. După ceremonia de sfinţire, a urmat Sfânta Liturghie arhierească. Alături de PS Alexandru s-au aflat: Mons. Angelo Pop, pr. prot. Micu Ceciliu, pr.

Eugen Damian, pr. Didi Adrian Nicolae, şi pr. Vasile Pascu. răspunsurile au fost date de grupul coral din parohia „Sf. Treime” Hunedoara. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit despre evanghelia zilei (a vindecării orbului din Ierihon) şi despre Sf. Varvara, patroana şi apărătoarea minerilor. Preasfinţia Sa a subliniat faptul că a dorit să efectueze această vizită pastorală deoarece „e important să ne rugăm împreună, să ne cunoaştem mai îndeaproape, să vedem care sunt problemele şi dificultăţile care apar, ce s-a mai realizat de-a lungul vremii în parohie”.

Părintele Vasile a mulţumit Preasfinţitului pentru frumoasele gânduri adresate în cuvântul de învăţătură. A mulţumit Mons. Angelo şi preoţilor care au concelebrat, oficialităţilor locale prezente, l Ioan Bulbucan, primarul comunei şi Bogdan Iancu Lăscuţoni. A mulţumit corului de la Hunedoara şi credincioşilor din parohie care au contribuit la buna organizare a evenimentului. La final, pr.

Vasile a oferit PS Alexandru, preoţilor prezenţi şi oficialităţilor locale, câte o mică amintire: un semn de carte pe pânză cu motive folclorice pe care este scris „Sfânta Varvara”. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă fraternă la căminul cultural din localitate unde au fost invitaţi toţi cei care au luat parte la eveniment.

6 deCeMBrie ridiCarea CoMuNitĂȚii MoNastiCe „PreasFÂNta treiMe” diN CoMuNa GiroC la raNGul de MĂNĂstire sui iuris de drePt eParHial De sărbătoarea Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul de la Mira Liciei, la 6 decembrie, Comunitatea Monastică „Preasfânta Treime” din Giroc, jud. Timiş, a fost ridicată la rangul de mănăstire sui iuris de drept eparhial de către Preasfinția Sa Alexandru Mesian, episcop de Lugoj. Cu această ocazie, pr. Davide Giuseppe Muntoni şi pr. Jose refugio Vela au primit înveşmântarea monahală şi au depus voturile solemne perpetue, primind numele de călugări: Atanasie şi Isaac.

Sfânta Liturghie a fost pontificată de Prea Sfinţitul Alexandru. Alături de Prea Sfinţia Sa au concelebrat: pr. Alexandru Ploştinaru, vicar judecătoresc al Eparhiei de Lugoj, pr. Nicolae Teodorescu, consilier eparhial şi protopop de Timişoara, conf. univ. pr. dr. Ioan Mitrofan, Econom al Bisericii române unită cu roma, Greco-Catolică, Pr. Jean-Baptiste robin, ieromonah la schitul din Cărbunari (de lângă Blaj), diacon roberto Starace (Bari, Italia), pr. dr. Eugen Jurca, (Timişoara IV), pr. răzvan oprişa (Timişoara IV), pr. Cristian Chişvasi (Lugoj), pr. George rădulescu, paroh la Sânandrei, pr. Mihai Gheorghe Pavel, paroh la Covaci, pr. Alin Taichiș paroh la Izvin, respectiv cei doi fraţi ai mănăstirii Preasfânta Treime: pr. Atanasie (Davide G.) şi pr. Isaac (Jose V.), iar ierodiaconul Grigore Teodor Borzoș (oradea) a diaconat. noiembrie - decembrie 2012

11

După Intratul cel mic, pr Atanasie (Davide Muntoni) şi pr. Isaac (Jose Vela) au fost conduşi de către pr. Jean Baptiste robin, pentru a depune voturile perpetue în faţa Prea Sfințitului Alexandru. răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Memorial” ce reuneşte în componenţa sa membri din diferite parohii catolice din Timişoara și de tinerii Iulian Bogluţ şi Andrei Duma, care se pregătesc să devină călugări ai acestei comunităţi.

După cântarea „Să se umple gurile noastre”, candidatul Ieromonah Atanasie a fost hirotesit Stareţ şi Păstor al Mănăstirii „Preasfânta Treime” de către Prea Sfinţia Sa Episcop Alexandru. În Cuvântul de învăţătură, P.S. Alexandru a vorbit pelerinilor despre realizările celor doi fraţi preoţi în cei 20 de ani de când au venit în românia, fiind hirotoniţi întru preoţie de ÎPS Ioan Ploscaru la Sărbătoarea Sf. Nicolae în urmă cu 20 de ani. Prea Sfinţia Sa, a subliniat bogata activitate pastorală a celor doi preoţi călugări care au depus-o de-a lungul acestui timp: exerciţii spirituale cu preoţii eparhiei de Lugoj, exerciţii spirituale cu candidaţii la preoţie, spovedanii, activităţi cu tinerii, încurajarea și sprijinirea credincioşilor care le-au cerut ajutor şi sfaturi spirituale.

P.S. Alexandru a vorbit şi despre Sfântul sărbătorit, felicitându-i pe cei care poartă numele Sf. Nicolae. În continuare, pr. Atanasie, stareţul mănăstirii, a mulţumit înainte de toate Preasfintei Treimi, care „de acum înainte, prin pecetea pe care a dat-o Prea Sfinţitul Alexandru, va ocroti în mod special mica mănăstire”; Preasfinţitului episcop Alexandru, care „este întâistătătorul Eparhiei de Lugoj şi primul Avva, deoarece mănăstirea noastră a fost ridicată la rangul de mănăstire Sui Iuris de drept eparhial şi acest lucru înseamnă că noi depindem direct de episcop şi colaborăm printr-un dialog continuu, frumos, familial, sub ascultarea Lui”; părintelui diacon roberto Starace care a adus „mana” Sfântului Nicolae, un lichid de consistenţa apei care este extras din mormântul Sfântului Nicolae aflat la Bari; lui Franco Muntoni şi Francesco Siega, reprezentanţii familiilor celor doi călugări, veniţi special din Italia; părintelui Jean Baptiste care i-a adus în faţa altarului; preoţilor concelebranţi, persoanelor consacrate prezente, corului care a cântat la Sfânta Liturghie, şi nu în ultimul rând, pelerinilor: „Mulţumesc din suflet că aveţi încredere în noi”, a spus în încheiere pr. Atanasie „pentru că voi sunteţi un fel de barometru al vieţii spirituale a acestei mănăstiri”.

La final a avut loc o agapă frăţească în aer liber.

12

noiembrie - decembrie 2012

DIN AGENDA VIIToArE

a ePiscoPiei de lugoJ

15 iaNuarie luGoJ reuniunea lărgită a Colegiului consultorilor eparhiali al Eparhiei de Lugoj 18-25 iaNuarie octava de rugăciune pentru unitatea Creștinilor 2 FeBruarie Ziua Mondială a persoanelor consacrate

6-9 FeBruarie roMa (italia) Participarea PS Alexandru la întâlnirea anuală a Comunității

„Sant Egidio”

16 Martie luGoJ Campionatul de fotbal pentru tineret la nivel eprahial 25 Martie Ziua reuniunii Mariane (Bunavestire) 9 aPrilie Ziua ASTru Eparhial

EVENIMENTE IMPorTANTE

din biserica romÂnĂ unitĂ

10 NoieMBrie ÎNtÂlNirea resPoNsaBililor Cu PastoraŢia tiNeretului diN dieCeZele Şi eParHiile diN roMÂNia responsabilii diecezani şi eparhiali cu pastoraţia tineretului s-au întâlnit la Cluj-Napoca, în 10 noiembrie 2012, pentru a analiza trei aspecte ale pastoraţiei tineretului la nivel naţional: evaluarea Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic(INTC) de la Iaşi, perspective ale INTC şi pregătirea pentru Ziua Mondială a Tineretului (ZMT) de la rio de Janeiro. Întâlnirea s-a desfăşurat cu sprijinul Departamentului pentru Tineret al Episcopiei române unite cu roma, Greco-Catolică de Cluj-Gherla şi Asociaţia Tineretului român unit, ASTru Cluj. Din partea Eparhiei de Lugoj a participat pr. ovidiu Neiconi, responsabil eparhial cu pastorația tineretului.

Lucrările reuniunii au fost conduse de PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de oradea şi responsabil cu pastoraţia tineretului în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din românia. În deschiderea lucrărilor PS Virgil Bercea a transmis aprecierea episcopilor pentru munca ce se desfăşoară spre binele tinerilor şi a evidenţiat viziunea Sinodului episcopilor, noiembrie - decembrie 2012

13

recent încheiat la roma, care nu îi consideră pe tineri doar ca destinatari ai operei de evanghelizare, ci ca protagonişti, colaboratori şi co-responsabili. „Noua evanghelizare are în lumea tinerilor un ogor angajant dar şi deosebit de promiţător, aşa cum arată numeroasele experienţe, de la cele mai populare, cum sunt Zilele Mondiale ale Tineretului, la cele mai ascunse, dar nu mai puţin puternice, cum ar fi diferitele experienţe de spiritualitate, de slujire şi de misionaritate. Tinerilor trebuie să li se recunoască un rol activ în opera de evanghelizare mai ales faţă de lumea lor.” (Mesajul adresat Poporului lui Dumnezeu de participanţii la a XIII-a Adunare Generală ordinară a Sinodului Episcopilor, pe tema “noii evanghelizări”, nr. 9). În evaluarea INTC Iaşi 2012 s-au luat în considerare aspectele pozitive şi elementele care au nevoie de îmbunătăţire.

Din discuţii a reieşit că INTC Iaşi 2012 a fost o reuşită datorită calităţii organizării, implicării exemplare a voluntarilor şi a participării majorităţii tinerilor la programele propuse. Prezenţa tinerilor a fost o mărturie de credinţă pentru oraşul Iaşi, considerând faptul că întregul eveniment s-a desfăşurat în spaţii publice. În pregătirea viitoarelor ediţii ale INTC va trebui să se ţină cont de schimbările care intervin cu rapiditate în lumea tinerilor.

Cei prezenţi au fost de acord că formatul acestor întâlniri are nevoie de o analiză amănunţită şi de o eventuală schimbare pentru ca INTC să fie în mai mare măsură în slujba creşterii în credinţă a tinerilor şi să îi conducă la Cristos. Locul şi perioada următoarei ediţii INTC urmează să fie stabilite ulterior.

Al treilea punct pe ordinea de zi a vizat pregătirea participării tinerilor din românia la ZMT rio de Janeiro, care se va desfăşura în perioada 23-28 iulie 2013. Tema ZMT rio 2013 este: „Mergeţi şi faceţi ucenici toate popoarele!” (Mt 28,19). Au fost transmise informaţiile primite de la Consiliul Pontifical pentru Laici – Secţiunea tineri şi de la Comitetul de organizare Local de la rio. S-a luat decizia ca tinerii care vor participa la acest eveniment să fie organizaţi într-un singur grup, coordonat la nivel naţional. Informaţii necesare vor fi oferite de oficiile diecezane şi eparhiale pentru pastoraţia tineretului, care în următoarea perioadă vor deschide şi înscrierile pentru participarea la ZMT rio 2013. (pr. Felix roca pentru ZMTromania.ro) 15 NoieMBrie ÎNtruNirea CoMisiei siNodale de drePt PartiCular a Bru În data de 15 noiembrie 2012, la sediul Curiei Arhiepiscopale Majore din Blaj, a avut loc întrunirea Comisiei Sinodale de Drept Particular a Bru, în vederea continuării elaborării normelor de drept particular prevăzute de canoanele CCEo. La întrunire au fost prezenţi: PS. Alexandru Mesian, Președintele Comisiei pentru redactarea Dreptului Particular; PS. Claudiu Pop, Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore; Pr. Alexandru Ploştinaru, secretarul comisiei; Pr. Drd. Iuliu V. Muntean, vicar judecătoresc al eparhiei de oradea; Pr. William A. Bleiziffer, vicar judecătoresc al arhieparihiei de Făgăraș şi Alba-Iulia; Pr. Augustin Butica, cancelar al eparhiei de Maramureș și Pr. Ioan A. Pop, reprezentant al Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative din Vatican.

Lucrările au început prin cuvântul de salut adresat de PS. Alexandru Mesian, apoi au fost aduse amendamente unor articole din Statutul Curiei Arhiepiscopale Majore cât și regulamentului de Funcționare al Curiei Arhiepiscopale Majore.

Totodată, au fost elaborate norme de drept particular pentru canoanele din Titlul X al CCCEo, Clericii. Aceste norme au fost discutate, în plen urmând ca în ședința din martie 2013, să fie definitivate alături de alte legi ecleziastice. (Pr. Alexandru Ploștinaru, Secretar al Comisiei de Drept Particular al Bru).

23-24 NoieMBrie CoNsFĂtuirea iNterNaŢioNalĂ a PĂriNŢilor sPirituali de la iNstitutele teoloGiCe GreCo-CatoliCe În perioada 23-24 noiembrie 2012 a avut loc, la Institutul Teologic Greco-Catolic „Bunavestire” din Blaj, Consfătuirea internaţională a părinţilor spirituali şi a confesorilor de la Institutele Teologice greco-catolice, la care au participat părinţii

14

noiembrie - decembrie 2012

spirituali şi confesorii Institutelor Teologice Greco-Catolice de la Blaj (pr. Anton I. rus şi pr. Jean-Baptiste robin), oradea (pr.

Anton rus şi pr. Iuliu Muntean), Cluj (pr. Marcelin rotaru şi pr. Cristian Langa), Baia Mare (pr. Angel Zareczki, pr. Ioan Fârte şi pr. Vasile Trifoi), directorii spirituali de la Institutele Teologice romano-catolice de la Iaşi (pr. Cristinel Fodor) şi Alba Iulia (pr.

Koncsag László). Participanţii au abordat problematici care ţin de formarea spirituală a candidaţilor la preoţie din Seminarele teologice ale Bisericii, teme referitoare la figura şi rolul părintelui spiritual din Seminar, dar şi aspecte legate de conţinutul efectiv al formării, precum programul liturgico-spiritual din Seminarele teologice.

Pentru fundamentele teologice ale îndrumării spirituale au fost invitaţi din străinătate preoţi-profesori care lucrează în câmpul carismei paternităţii şi îndrumării spirituale a candidaţilor la preoţie: pr. dr. Jaime Emilio Magana S.J., profesor de Direcţiune spirituală şi director al Centrului de Formare a Formatorilor la Preoţie din cadrul Institutului de Spiritualitate al universităţii Gregoriana din roma; pr. dr. Natale Loda, profesor de Drept Canonic oriental la diferite universităţi romane pontificale şi părinte spiritual la Colegiul Grec „Sant Atanasio” din roma; pr. Vincenzo Lai, părintele spiritual al Colegiului Pio romeno din roma; şi don renzo Lavatori, îndrumătorul atâtor generaţii de studenţi români de la universitatea Pontificală urbaniana din roma.

Scopul întâlnirii, organizată în contextul Anului Credinţei, a fost acela de a contura cât mai bine profilul şi misiunea unui părinte spiritual într-un seminar teologic şi de a căuta mijloacele cele mai potrivite pentru ca părinţii spirituali să îi susţină pe seminarişti în discernerea vocaţiei şi în îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu în propria viaţă, în contextul actual al exigenţelor lumii în care trăim şi care are nevoie de seminarişti şi preoţi care să dea o mărturie autentică şi convingătoare despre viaţa lor în Cristos. În acelaşi timp, s-a reînnoit convingerea că părinţii spirituali trebuie ei înşişi să fie, la rândul lor, pilde de sfinţenie, întrucât oamenii de astăzi au mult mai mare nevoie de autentici mărturisitori, decât de învăţători.

Consfătuirea, desfăşurată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Lucian Cardinal Mureşan, condusă de Preasfinţitul Claudiu Pop, cu avizul favorabil al părinţilor rectori ai Seminarelor Teologice, susţinută financiar de Swiss Catholic organisation for Eastern Churches Catholica unio (Lucerna, Elveţia), a fost de un real folos tuturor celor implicaţi în formarea spirituală a candidaţilor la preoţie din Institutele teologice, formarea spirituală fiind considerată inima întregii formări integrale a seminaristului, seminariştii de astăzi fiind părinţii spirituali de mâine ai parohiilor Bisericii lui Cristos. (A consemnat: Pr. Anton rus) 22-25 NoieMBrie ÎNtÂlNirea ePisCoPilor BiseriCii CatoliCe de rit orieNtal diN euroPa „Împreună în Hristos, în Anul Credinţei” este tema sub care s-a desfăşurat, la Zagreb – Croaţia, Întâlnirea Episcopilor Bisericii Catolice de rit oriental din Europa, în perioada 22-25 noiembrie 2012. Întâlnirea a marcat şi o aniversare jubiliară – împlinirea a 400 de ani de existenţă a Bisericii Greco-Catolice Croate. Evenimentul a reunit Episcopi din 14 Biserici Catolice de rit oriental. Biserica Greco-Catolică din românia a fost reprezentată de PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, PS Virgil Bercea, Episcop de oradea, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla şi PS Vasile Bizău, Episcop de Maramureş. P.S. Alexandru Mesian a fost însoţit de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj.

Programul a început în după-amiaza de joi, 22 nov., cu întâlnirea Episcopilor participanţi, urmată de Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Zagreb. Celebrarea Liturgică în rit latin a fost prezidată de Eminenţa Sa Cardinal Josip Bozanić, Arhiepiscop de Zagreb. Vineri dimineaţa, la reşedinţa Conferinţei Episcopale croate din Zagreb, au noiembrie - decembrie 2012

15

fost deschise lucrările întâlnirii prin salutul Excelenţei Sale Mons Nikola Kekić, Episcop de Križevci, şi a Excelenţei Sale Mons.

Alessandro d’Errico, Nunţiul Apostolic în Croaţia. În prima sesiune de lucru, ES Mons. Dimitrios Salachas, Exarh apostolic pentru catolicii de rit bizantin din Grecia, a vorbit despre Contribuţia Părinţilor Conciliari orientali la Conciliul Vatican II, după care, în a doua sesiune, PF Sviatoslav Shevchuk Arhiepiscop Major de de Kiev-Halyč, ucraina, a prezentat Catehismul Bisericii Greco-Catolice ucrainene, „Hristos, Paştele nostru”. După-amiază, Episcopii au vizitat obiective semnificative din capitala croată, de la ora 19.00 celebrând Sfânta Liturghie în co-Catedrala „Sfinţii Ciril şi Metodiu” din Zagreb, celebrant principal fiind PF Sviatoslav Shevchuk, Arhiepiscop Major de de Kiev-Halyč, ucraina.

Sâmbătă, 24 noiembrie 2012, a avut loc întâlnirea cu preşedintele Croaţiei, Ivo Josipović, care şi-a exprimat bucuria pentru prezenţa Episcopilor şi Arhiepiscopilor greco-catolici în Croaţia, „o ţară a libertăţii religioase”, adăugând că orice astfel de eveniment „contribuie la înţelegerea între oameni, la răspândirea dragostei şi prieteniei”. A urmat a treia sesiune de lucru, cu o conferinţă despre Codul Canoanelor Bisericilor orientale după Conciliul Vatican II, susţinută de Arhiepiscopul Cyril Vasyl, Secretarul Congregaţiei pentru Bisericile orientale. În continuare, PS Virgil Bercea, Episcop de oradea-Mare, a prezentat tema: „Anul Credinţei şi Sinodul Episcopilor despre Noua Evanghelizare”. Programul a continuat după-amiază cu pelerinajul la Sanctuarul naţional croat al Sfintei Fecioare de la Marija Bistrica. Aici, în biserica „Sf. Ioan Hrisostomul”, Arhiepiscopul Cyril Vasyl a prezidat Sfânta Liturghie, care a fost celebrată în limbile slavonă, croată, italiană şi română.

Duminică, 25 nov. 2012 – ultima zi a întâlnirii, Episcopii au avut ocazia să viziteze oraşul Križevci şi, în continuare, de la ora 10.30, a fost celebrată Sfânta Liturghie solemnă (a Sf. Ioan Hrisostomul), în Catedrala greco-catolică „Sfânta Treime” din Križevci. Celebrarea a încheiat şi aniversarea jubiliară a celor 400 de ani de existenţă a Bisericii Greco-Catolice croate şi a fost prezidată de Mons Nikola Kekić, Episcop de Križevci. La încheierea momentelor de rugăciune şi împărtăşire între ierarhii de rit oriental din Europa, reuniţi în lumina Jubileului Bisericii Greco-Catolice din Croaţia, Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu a descris, în câteva cuvinte, amploarea evenimentului şi impresia creată: „În aceste zile am concelebrat cu 37 Episcopi şi 20-40 preoţi. Am ascultat coruri foarte frumoase şi oamenii au fost foarte primitori. o dată în plus am trăit din plin bucuria catolicităţii Bisericii una Sfânta Apostolică”. (Biroul de presă CCEE)

16

noiembrie - decembrie 2012

DruMuL SPrE uNITATEA CrEșTINă

ecumenismul

Cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, la Editura Surorilor Lauretane din Baia-Mare a apărut cartea cu titlul “Ecumenismul – drumul spre unitatea creştină” scrisă de Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj.

Monseniorul Angelo-Narcis Pop, Vicar general al Eparhiei de Lugoj, prezintă în prefaţă valoarea acestei lucrări prin care autorul “ne arată în paginile sale cât de simplu se poate trece de la partea teoretică la cea practică a ecumenismului, sau, mai simplu spus, cât de mult se poate scurta distanţa de la vorbe la fapte atunci când se doreşte din adâncul sufletului acest lucru”.

Domnului nostru Isus Cristos, întâlnite pe drumul ce duce spre deplina unitate creştină.” Autorul doreşte prin prezenta lucrare să reliefeze învăţătura Bisericii cu privire la unitatea creştină şi să evidenţieze eforturile pe care le fac creştinii de diferite confesiuni pentru împlinirea dorinţei Mântuitorului “ca toţi să fie una”.

Volumul este structurat în 5 capitole. Capitolul I – Ecumenismul: drumul spre unitatea creştină, prezintă o trecere în revistă a mişcării ecumenice mondiale: colaborarea între Consiliul Ecumenic al Bisericilor, cu sediul la Geneva, şi Consiliul Pontifical pentru unitatea Creştină, cu sediul la roma. De asemenea, cuprinde fragmente din Decretul “unitatis redintegratio”, decretul despre ecumenism al Conciliului Vatican II şi alte documente. Capitolul II – Biserica, “Trupul lui Cristos”: Biserica română unită, Trupul Mistic al lui Cristos; Cum a fost ocupată Catedrala unită din Lugoj; Prima Sfântă Liturghie la 21 ianuarie 1990; Vocaţia Bisericii române unite. Capitolul III – omagiu adresat IPS dr. Nicolae Corneanu, Arhiepiscop al Timişoarei, la aniversarea a 50 de ani ca Mitropolit al Banatului. Acest capitol conţine o parte din cuvântările IPS dr. Nicolae Corneanu referitoare la Bru: articole, corespondenţă, fotografii şi referiri la alte evenimente. Capitolul IV – Diferite întâlniri ecumenice naţionale şi internaţionale. Capitolul V – Corespondenţa dintre IPS dr. Nicolae Mitropolitul Banatului şi PS Alexandru, Episcopul Lugojului. raimondo-Mario rupp

Dorinţa de unitate creştină este o preocupare tot mai mare între creştinii de toate confesiunile. PS Alexandru subliniază scopul acestei cărţi în primele fraze din introducerea lucrării, afirmând că “nu este un tratat de ştiinţe ecumenice, aşa cum la ora actuală se studiază în diferite universităţi catolice”. Conţinutul cărţii cuprinde mai mult evenimente de pe “drumul ecumenic”, în special din perioada de după decembrie 1989, când au avut loc mari schimbări, odată cu prăbuşirea sistemului ateo-comunist în ţările din răsăritul Europei. La foarte multe dintre aceste evenimente ecumenice Episcopul Alexandru a luat parte, atât în ţară cât şi în străinătate, toate acestea făcând parte din aşa-numita mişcare ecumenică, ce include toate confesiunile creştine din întreaga lume. un loc central al acestei cărţi, capitolul III, spune PS Alexandru, “este destinat raportului ecumenic dintre Arhiepiscopia ortodoxă română a Timişoarei şi Episcopia română unită a Lugojului, adică între IPS dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului şi PS Alexandru Mesian, Episcopul Lugojului. Am simţit ca o datorie să consemnez unele din cele mai frumoase evenimente din viaţa Bisericii noiembrie - decembrie 2012

17

teoria celor două surse

documentul q

Cea mai cunoscută teorie referitoare la sursele de inspiraţie a celor trei evanghelii sinoptice datează din secolul XIX, când exegeţii protestanţi Christian Hermann Weiss şi Cristian Gottlob Wilke au publicat în anul 1838 o teză cunoscută sub numele de teoria celor două izvoare.

Fără îndoială, această teorie a devenit teoria cea mai larg acceptată printre cercetătorii Noului Testament de astăzi.

Ea susţine în principiu că Marcu ar fi fost prima scriere evanghelică de la care s-au inspirat atât Matei cât şi Luca.

Cu alte cuvinte, Marcu ar fi fost primul izvor. Experţii în Noul Testament şi-au dat seama că Evanghelia după Marcu a fost prima Evanghelie, scrisă probabil în anul 75 sau 70 d. Cr., şi că Matei şi Luca au scris Evangheliile lor la numai 10 ani după Marcu, a cărui Evanghelie au folosit-o, luând din ea multe dintre pildele despre Isus. Dar Matei şi Luca au în comun şi alte versete, care nu apar în Marcu, iar acestea sunt luate dintr-o evanghelie care astăzi este pierdută, documentul Q. Acesta ar fi cel de-al doilea izvor. Astfel, Evanghelia după Marcu şi documentul Q ar fi cele două izvoare de la care pornesc Evangheliile după Matei şi Luca.

Litera Q este prescurtarea cuvântului german Quelle, care înseamnă „sursă”. Acest document rămâne unul ipotetic deoarece nu s-a descoperit nici o copie intactă a lui, iar în scrierile creştine timpurii nu s-a găsit nici o referinţă la el.

Existenţa lui se deduce din analiza amănunţită a Evangheliei după Matei şi a Evangheliei după Luca, textul documentului regăsindu-se în versetele comune celor două evanghelii care nu se găsesc şi în Evanghelia după Marcu. Q diferă de Evangheliile canonice deoarece el nu prezintă evenimentele cronologice din viaţa lui Isus, ci mai degrabă este o colecţie de pilde. Nu prezintă naşterea lui Isus din Fecioara Maria, alegerea celor 12 apostoli, patima, moartea şi învierea Mântuitorului, etc., ci ne oferă unele învăţături ale lui Isus Cristos care sunt amintite de urmaşii lui la aproximativ 20 de ani după moartea lui, deoarece Quelle a fost scris probabil după anul 50, după Cristos. Limba textului pare să fie greaca veche deoarece majoritatea referinţelor din Vechiul Testament au fost luate din LXX (Septuaginta) şi nu din originalul text ebraic. De asemenea, a fost scrisă într-un interval relativ scurt de timp, de 35 de ani, spre deosebire de Evangheliile canonice. Pentru a înţelege legătura dintre Evangheliile după Matei şi după Luca, trebuie să analizăm textul acestei evanghelii pierdute, a documentului Q. Ipoteza existenţei a două surse arată că Matei şi Luca au copiat independent după Marcu şi au adăugat în mod independent material dintr-o colecţie numită Quelle sau iniţiala Q. Nu se exclude nici posibilitatea ca cei doi să fi fost în posesia unei revizii neatestate a lui Marcu.

Sursa Q, sau documentul Q, reprezintă o sursă ipotetică pentru Evangheliile după Matei şi după Luca. Documentul Q defineşte materialul comun găsit în Matei şi Luca, dar care nu se găseşte în Marcu. Acest text străvechi ar conţine spusele lui Isus, minunile sale, însă nu aminteşte deloc de moartea şi învierea sa. Deoarece scrierile biblice sunt inspirate, autorii lor scriindu-le sub lumina Spiritului Sfânt, nu este nici o problemă în acceptarea existenţei documentului Q şi a inspiraţiei din el a evangheliştilor Matei şi Luca.

18

noiembrie - decembrie 2012

Să încercăm a prezenta teoria celor două surse, punând accent pe Evanghelia pierdută, Documentul Q, al cărui text l-am analizat, structurat şi comparat cu cele două evanghelii, după Matei şi după Luca. La sfârşitul lucrării am adăugat şi o anexă în care sunt puse toate segmentele asemănătoare dintre evanghelia Q şi evanghelia după Luca, notate cu QS, la care le-am adăugat câte un număr pentru o cât mai bună structurare.

Acest document Q, sau Evanghelia pierdută, s-a format de-a lungul a 35 de ani pornind de la un text incipient, Q1, care a fost utilizat în comunitatea creştină de la începutul creştinismului, la care s-au adăugat mai apoi Q2 şi Q3, completând textul Evangheliei.

Q1 îl prezintă pe Isus Cristos ca un învăţător mare, carismatic, care are convingere şi are puterea de a-şi impune voinţa în societate. Această primă parte reprezintă ceea ce s-a transmis oral până aproximativ în anul 50. Însă cuvintele originale ale lui Isus nu s-au păstrat în întregime în perioada tradiţiei orale din cauza transmiterii repetate din partea a mai multor surse, dar şi din cauza erorilor de memorie.

Prima parte conţine următoarele teme: • Cine este vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu; • Porunca de aur: Iubirea reciprocă; • Interdicţia de a judeca injust: • Slujirea Împărăţiei lui Dumnezeu; • Cererea ajutorului din partea lui Dumnezeu; • Mărturia neînfricată; • Neglijarea celor lumeşti: îmbrăcăminte, alimente, posesiuni; • Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu este aproape; • Costul urmării lui Dumnezeu; • Costul respingerii mesajului; Din aceste teme rezultă o preocupare a comunităţii asupra relaţiei personale cu Dumnezeu şi cu aproapele, precum şi pregătirea pentru venirea iminentă a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Viaţa spirituală prezentată în această evanghelie nu se aseamănă cu concepţia contemporană creştină a vieţii religioase. Isus Cristos este prezentat ca fiind

un om înzestrat cu haruri speciale, un învăţător, un filosof, dar nu Dumnezeu. De asemenea, Împărăţia lui Dumnezeu este caracterizată ca o societate terestră, utopică, care va fi creată de credincioşi şi nu este o locaţie în cer, după moarte. Dumnezeu este un Tată iubitor care se preocupă de bunăstarea intimă a credincioşilor, iar Spiritul Sfânt este un dar oferit de Dumnezeu, dar nu este o persoană a Sfintei Treimi.

Q2 schimbă un pic mentalitatea despre Isus Cristos, el fiind caracterizat ca un Profet Apocaliptic. După câteva decenii, textul Q1 a devenit textul standard al învăţăturii comunităţii. Acestuia i s-a adăugat un text nou, ca răspuns la tulburările civile şi la revoltele ce au apărut în Palestina datorită războiului romano-evreiesc şi datorită neacceptării textului din partea unor evrei. Astfel, Q2 include unele blesteme şi pedepse pentru cei care nu ascultă mesajul lui Isus. Această parte a fost adăugată între anii 60-70 şi aminteşte despre Ioan Botezătorul şi despre apostoli, fiind atribuită direct lui Isus şi apostolului Ioan.

Q3 propune o temă nouă şi anume retragerea din lume.

Se pare că acest text a fost introdus în corpul Q la mijlocul anilor 70 după Cristos. În acea perioadă, războiul dintre romani şi evrei s-a încheiat, evreii fiind izgoniţi din Palestina.

Textul descrie retragerea discipolilor lui Isus din mijlocul violenţei şi al tulburării societăţii şi aşteptarea momentului de glorie ce va urma, la sfârşitul istoriei umane. Aici, Isus este prezentat ca o zeitate care vorbeşte direct cu Dumnezeu şi cu Satana.

Descoperirea documentului Q a făcut posibilă identificarea unor obiceiuri şi ideologii din primele decenii ale unui grup restrâns de persoane, care au avut legătură cu Isus. Această sursă îl prezenta pe Isus ca un înţelept cinic, a cărui filosofie a fost acceptată de un grup de oameni, schimbând vieţile lor. La început nu s-a analizat legitimitatea acestor tradiţii.

Lucrul remarcabil al acestei evanghelii este faptul că poporul prezentat în aceasta nu este un popor creştin. Isus Cristos este prezentat asemenea unui învăţător carismatic, unui vindecător, unui om plin de har, personificarea înţelepciunii.

El nu este prezentat ca un Mesia, învăţătura lui nu se opune în nici un sens iudaismului, iar moartea lui nu este văzută ca un eveniment tragic, divin, salvator. De asemenea, nu se precizează despre învierea lui şi despre răscumpărarea lumii, fapt ce duce la o lipsă a cultului adus lui Isus Cristos, aşa cum se cuvine lui Dumnezeu. În cele ce urmează am să enumăr câteva temele teologale de bază ale creştinismului care lipsesc cu desăvârşire din această evanghelie: adulter, îngeri, apostoli, botez, biserică, cler, crucificare, demoni, ucenici, divorţ, Sfânta Euharistie, rai, iad, întrupare, Ioan Botezătorul, Cina cea de Taină, viaţa de după moarte, Maria şi Iosif, magii, minunile lui Isus, căsătorie, Mesia, restricţiile cu privire la sexualitate, învierea lui Isus, Sabatul, răscumpărarea prin moartea lui Isus, Satana, a doua venire, semnele de la sfârşitul timpurilor, despre păcat, procesul şi moartea lui Isus, trinitate, naşterea din fecioară, etc. . În Evangheliile după Matei şi după Luca se întâlnesc în total 225 versete din această sursă. Am întocmit un tabel cu referinţele din Evanghelia după Luca, dar şi din scrierea apocrifă Evanghelia lui Toma, ce se găsesc în Evanghelia Q, în anexă. Această paralelă a întocmit-o John Kloppenborg în anul 1988 după textul original grec, ea fiind textul standard de referinţă pentru studiile documentului Q din America.

Deşi asemănările dintre Evanghelia după Matei şi a evangheliei după Luca au fost observate de câteva secole,

abea în urmă cu 150 de ani s-a început studiul şi analiza asupra lor. Este interesant cum trei autori creştini din primele veacuri au compus în mod similar trei evanghelii. Explicaţia asupra acestui fapt poate fi dedusă din două puncte de vedere contrare: • Au fost martori oculari ai ministerului lui Cristos; • La câteva decenii după moartea lui Isus Cristos au scris pe baza unei tradiţii orale comune.

Totuşi, observăm că există unele versete identice, nu doar similare, ca de exemplu: Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? (cf. Mt 9, 14; Mc 2, 18; Lc 5, 33).

Existenţa acestui document este de o importanţă majoră deoarece conţine cele mai vechi mărturii ale credinţei creştine, ale ritului Bisericii primare. Deoarece scrierile biblice sunt inspirate, autorii lor scriindu-le sub lumina Spiritului Sfânt, nu este nici o problemă în acceptarea existenţei documentului Q şi a inspiraţiei din el a evangheliştilor Matei şi Luca. Teologia creştină a propus unele teorii asupra existenţei sau non-existenţei acestui document Q şi anume, dacă ar fi existat nu este important pentru credinţă, deoarece nu se crede a fi o evanghelie inspirată asemenea evangheliilor după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Asemănarea între Evangheliile sinoptice, în special cea după Matei şi cea după Luca, nu dovedesc în mod necesar existenţa unei Evanghelii Q, ci este o dovadă a inspiraţiei lui Dumnezeu asupra evangheliştilor de a relata spusele lui Isus fără eroare.

Chiar dacă Matei şi Luca au folosit ca inspiraţie Evanghelia Q, Dumnezeu ar fi împiedicat autorii să includă orice material incorect. Însă există şi multe critici asupra acestui document Q. Alături de cele patru evanghelii canonice s-au descoperit, de-a lungul veacurilor, şi textele unor alte evanghelii necanonice sau apocrife dar a documentului Q nu s-a păstrat nici o copie intactă. De asemenea, această formă narativă a spuselor lui Isus sau zicerile lui Isus nu s-a mai întâlnit până în anul 1945, când s-a descoperit Evanghelia lui Toma la Nag Hummadi în Egipt, care este o colecţie de loghia (spusele lui Isus) fără o structură narativă. Putem afirma că Evanghelia lui Toma a utilizat ca inspiraţie documentul Q. Deşi au lucrat independent unul faţă de celălalt, autorii evangheliilor după Matei şi Luca, conform teoriei celor două surse, au adăugat la scrierile lor materialul celor două Evanghelii (Marcu şi Q), uneori cuvânt cu cuvânt. În primele secole nu a existat restricţia copierii, ci, mai mult, ea era o practică comună şi benefică, nefiind considerată lipsită de etică.

Teoria celor două izvoare, apărută în Germania şi susţinută de teologii germani, a primit un refuz radical din partea francezilor care au adus soluţii alternative prin teologi ca Leon Vaganay, Marie-Emile Boismard, Jean Carmignac, etc. Preluând sugestiile şi indicaţiile teologului american, raymond E. Brown, pare că cei mai mulţi acceptă ipoteza celor două izvoare ca fiind o rezolvare pentru problema sinoptică .

Deşi teoria celor două surse a fost criticată şi s-au încercat alternative cum sunt teoria Farrer, teoria Griesbach sau alte teorii în care apar trei sau patru surse, totuşi aceasta a câştigat cel mai mult teren, fiind cea mai apreciată. Motivul popularităţii acestei teorii este acela că ea rezolvă problema priorităţii evangheliei după Matei ca sursă.

Alexandru Paul Gherman

noiembrie - decembrie 2012

19

cristos

se naște

Cristos se naşte, măriţi-L! Cristos din ceruri, întâmpinati-L! Cristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul; Şi cu veselie lăudaţi-L popoare că S-a preamărit!

Acesta este imnul, de mare bucurie, cu care întâmpină, o bună parte a creştinătăţii, naşterea după trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Cristos se naşte. Da „Cristos se naşte” şi nu „Cristos s-a născut”, deoarece naşterea Domnului Isus este nu numai unică, dar, din punct de vedere spiritual este şi continuă pentru că Biserica Fecioară îl naşte permanent pe Cristos prin învăţătura ei curată, care este Evanghelia, şi în acest fel, Cuvântul să poată lua trup în copiii ei. Întreaga creştinătate sărbătoreşte în fiecare an Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. Dar la slujba care se oficiază cu prilejul acestei mari sărbători, printre altele, se spune „Cristos se naşte” pentru că Naşterea Sa nu a fost odată pentru totdeauna, ci ea este într-o continuă actualizare, aşa cum continuă este prezenţa Lui, prin Sfânta Euharistie, alături de noi şi de urmaşii urmaşilor noştri, în veci. Întruparea continuă a lui Cristos are loc în Biserică. În acest sens, Biserica este un profund mister de credinţă şi mântuire şi participă la tensiunea puternică dintre sfinţenia dumnezeiască şi eşecul uman determinat de păcătoşenie şi de nestatornicie. Nu numai în jurul, ci chiar în sânul Bisericii sau în fiecare din credincioşi, se dă o luptă dramatică dintre divin şi uman, dintre sfinţenie şi păcat, dintre mântuire şi fatalitate. Mântuirea şi sfinţenia omenirii este programul obligatoriu pe care Cristos l-a încredinţat Bisericii Sale pentru drum. După modul şi disponibilitatea cu care îşi transmite în viață această misiune divină se poate măsura starea ei la un moment dat în istorie. Numai continuând lucrarea mântuitoare a lui Cristos prin cuvântul şi sacramentul Său se poate înfăptui pătrunderea şi aducerea lumii la El. Această mare sărbătoare a creştinătăţii este nu numai o aniversare şi o comemorare a Naşterii Mântuitorului, ci şi o actualizare şi o reînnoire a acestui eveniment, care are menirea să aducă, mereu, o primenire a inimilor, a cugetelor şi simţirilor, dar mai ales, a sufletelor noastre, de aceea noi mărim pe Cristos pentru că mărit este între toţi sfinţii.

Aşa cum fiecare zi începe cu răsăritul soarelui, tot aşa şi mântuirea neamului omenesc începe cu Naşterea lui Isus.

Isus este soarele mântuirii, El străluceşte pretutindeni şi alungă umbra şi întunerecul morţii veşnice cauzate de păcat, deschizând calea către adevărata fericire veşnică. „Iată de acum nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Isus Cristos”(Gl.4.7). Dar dacă fiecare zi începe cu răsăritul, tot aşa fiecare zi sfârşeşte cu asfinţitul.

Isus, Soarele dreptăţii şi Lumina lumii, a răsărit şi se menţine pe bolta cerească a mântuirii noastre atâta timp cât va exista neamul omenesc. „Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mt.28.20).

Cristos din ceruri. Isus Cristos fiind unicul Fiu al Dumnezeului preaînalt S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat, „chipul robului luând”, pentru ca să restabilească legătura dintre Dumnezeu şi om, dintre cer şi pământ, legătură întreruptă ca urmare a păcatului adamic. Dumnezeu s-a făcut om în Isus Cristos pentru a reuni omenirea cu sine şi a-i

20

noiembrie - decembrie 2012

fi aproape. Însă venirea lui Isus în lume nu a fost un eveniment întâmplător, ci „la plinirea vremii”, atunci când omenirea era pregătită să întâmpine pe Mesia. Mesajul mesianic se degajă din aproape toate scrierile Vechiului Testament. Astfel, Geneza (49.10), ne vorbeşte despre sceptrul şi toiagul care nu se vor depărta de la Iuda „Până va veni Şilo” ( adică Mesia). „Si de El vor asculta popoarele”. Acest mesaj este accentuat mai cu seamă în prorociri. „Iată, fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is.7.14).

„Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”(In. 3.17). Dar cel mai mare dintre prorocii Vechiului Testament, Ioan Botezătorul, a pregătit calea venirii lui Isus în lume şi a chemat lumea la pocăinţă. „Iată trimit înaintea feţei Tale pe solul meu care Îţi va pregăti calea. Glasul celui care strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”(Mr.1.2). „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia – Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr”(In.1,14). Să întâmpinăm venirea din ceruri a Mântuitorului nostru aşa cum se cuvine, ca a unui Împărat al măririi.

Cristos pe pământ. Isus nu numai că a luat „chipul robului”, dar a parcurs toate etapele vieţii: naştere, existenţă, moarte, asemenea oricărui muritor. El S-a asemănat întru toate omului, în afară de păcat. Este Dumnezeu şi om. A venit să

ridice pe om din robia păcatului strămoşesc şi să-l facă „Fiu” şi „moştenitor al lui Dumnezeu”. Înainte de naşterea lui Isus, din porunca lui Ptolemeu al II – lea (285-247), regele Egiptului, a fost tradus Vechiul Testament din limba ebraică în limba greacă. Această traducere este cunoscută în istorie sub numele de „Septuaginta”. Legenda transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas şi de Philon din Alexandria spune că această traducere este opera comună a 72 de înţelepţi evrei, aleşi câte 6 din fiecare din cele 12 seminţii a lui Israel şi s-a realizat în Alexandria timp de 72 de zile. Între aceşti înţelepţi s-a numărat şi Simeon. Când Simeon a ajuns cu traducerea la cuvintele profetului Isaia: „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu” (7.14), s-a îndoit gândind că nu este cu putinţă ca o fecioară să poată naşte. A vrut să şteargă, din textul traducerii, aceste cuvinte, însă un înger al Domnului l-a oprit şi i-a zis să nu fie necredincios. „Şi lui i se vestise de către Spiritul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Cristosul Domnului”(Lc.2,26). Dând crezare, de data aceasta, cuvintelor sfinte, Simeon a aşteptat venirea lui Cristos în lume. Era foarte bătrân şi nu putea muri. La patruzeci de zile după naştere, pruncul Isus a fost dus la templul din Ierusalim de către Fecioara Maria şi de către Sfântul Iosif, după obiceiul Legii vechi. Atunci Dreptul Simeon, îndemnat de Sfântul Spirit, a luat pe braţele sale Pruncul şi a zis: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului Tău Israel” (Lc.2,29-32). Tradiţia ne spune că Dreptul Simeon a murit la vârsta de 360 de ani.

Cântaţi Domnului tot pământul. Să întâmpinăm naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos cu imn de bucurie: îngeri în ceruri cântă, noi pe pământ cântăm colinde în biserici, pe străzi, la casele bunilor gospodari. În case este bradul împodobit sărbătoreşte ca simbol al perenităţii omenirii pe acest pământ şi un extraordinar exemplu al statorniciei şi al verticalităţii.„Brazii se frâng, dar nu se îndoaie”.

Aceasta este metafora statorniciei de care are nevoie fiecare creştin pe calea sa spre mântuire, cale luminată de naşterea

Domnului Isus. Moş Crăciun împarte daruri copiilor ca simbol al dărniciei lui Cristos; El s-a născut pentru a Se dărui pe sine pentru iertarea păcatelor noastre. Şi cu veselie lăudaţi-L popoare că S-a preamărit! Dacă îngerii în ceruri cântă şi preamăresc naşterea Mântuirii tuturor popoarelor, şi noi cântăm pe pământ, iar magii cu steaua călătoresc aducând o veste bună, la tot neamul dimpreună.

Pe bolta cerească apare steaua mântuirii care-i călăuzeşte pe magi spre ieslea sărăcăcioasă în care S-a născut Isus şi când au văzut Pruncul, lui I s-au închinat şi I-au adus daruri împărăteşti: aur, tămâie şi smirnă.

La naşterea Mântuitorului nostru participă întregul univers; cerurile îmbrăţişează pământul iar darul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl au împodobit omenirea cu podoaba nestricăciunii: ieri eram robi, azi suntem fii; ieri eram în întuneric, azi suntem în lumină; ieri eram sortiţi morţii, azi suntem sortiţi vieţii veşnice; ieri umblam pe căi necunoscute, azi umblăm pe calea cea adevărată, Isus Cristos. Naşterea, patimile. răstignirea, moartea şi învierea lui Isus şi prin El viaţa veşnică, le-am primit în dar, fără nici o plată.

Acum se împlinesc prorocirile: vechea Lege face loc Legii noi. Acum începe Evanghelia Mântuirii. unde s-a sfârşit călătoria Mariei, de acolo începe Calea Veşniciei. Acum se întâlneşte Întâiul Adam cu Noul Adam, Isus Cristos. Strămoaşa noastră Eva, acum s-a văzut cu Maica Vieţii, Preacurata Fecioară. Acum începe zădărnicia puterii diavolului şi viclenia şarpelui. Acum se zdruncină temeliile păcatului.

Acum începe îmblânzirea tiraniei morţii. Acum răsare Soarele Dreptăţii şi Lumina lumii. Acum începe împăcarea omenirii cu Dumnezeu, prin Isus Cristos, Fiul omului. Ce vedere minunată! Vino, Doamne Isuse Cristoase, cu raza strălucirii tale şi luminează calea sufletelor noastre acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Măgeruşan Ioan

noiembrie - decembrie 2012

21

sărbătoarea sf. ap. andrei și

dialogul interconfesional

Dialogul dintre cele două confesiuni, ortodoxă şi catolică, în perioada contemporană s-a derulat pe mai multe etape, prin diferite metode si oportunităţi de întâlnire, începând cu a doua jumătate a secolului XX, sau, mai exact, prin intermediul deschiderii aduse de Conciliul II Vatican (19621965). Una dintre aceste modalităţi de întâlnire o putem considera și prilejul de sărbătorire a Sf. Apostol Andrei.

Astăzi, ca şi în trecut, Patriarhatul Ecumenic îl consideră pe Sf. Andrei drept patron al Bisericii din Constantinopol, Biserică „protos” sau „prima in slujire” intre Bisericile Ortodoxe, sfântul bucurându-se de o cinstire deosebită şi în bisericile ruseşti, greceşti şi româneşti, datorită faptului că a predicat în teritorii care aparţin azi Rusiei, Greciei şi României.

Conform tradiţiei, Sf. Apostol Andrei a încreştinat Bizanţul, care va deveni „scaun apostolic” doar după venirea lui Constantin cel Mare ca împărat al Imperiului Roman de Răsărit şi după ce Constantinopolul este ridicat la rangul celorlalte patru patriarhate de către hotărârile canonice ale sinoadelor ecumenice.

Moaștele Sf. Andrei au fost aduse la Constantinopol în anul 357 și depuse în Biserica Apostolilor.

La începutul secolului XIII, când trupele franceze ocupau Constantinopolul, cardinalul Petru din Capua a luat moaștele Sf. Andrei și le-a depus în catedrala din Amalfi. În 1462, în timpul papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei a fost dus la Roma. Pe 30 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a predat prețioasa relicvă a capului Sf. Andrei Bisericii patrimoniului Bisericii bizantine ca semn al aceluiași drum spre unitatea creștinilor si spre împăcarea Bisericilor surori, Catolică și Ortodoxă.

Datorită martiriului şi a mormântului celui considerat întâiul dintre apostoli pe colinele Vaticanului, episcopul Romei îşi va lua încă din primele secole titulatura de „urmaş al Sf. Apostol Petru”. Astfel fraternitatea dintre Sf. Apostoli Andrei și Simon, supranumit şi „Chefa„ sau Petru, se doreşte motiv şi model de urmat în dialogul dintre Roma şi Constantinopol, deşi adevăratul dialog teologic se poartă între comisiile specializate, formate din reprezentanţi ai tuturor Bisericilor ortodoxe calcedoniene și o comisie a Bisericii catolice formată de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor . Această

22

noiembrie - decembrie 2012

oportunitate de conversaţie frăţească, precum şi momentele de rugăciune, sunt deschise de sărbătorile a doi fraţi, a doi apostoli. În ultimele decenii, pe 29 iunie când este sărbătorit martiriul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, s-a format obiceiul ca Patriarhul de Constantinopol să îl viziteze pe episcopul Romei, sau să-i trimită o scrisoare irenică. Schimbul de vizită al papei la Constantinopol, deşi nu este anual, are loc pe 30 noiembrie, când se sărbătoreşte patronul scaunului bizantin.

Acest schimb periodic de delegaţii oferă un instrument util pentru conversaţiile directe dintre cei doi episcopi .

Mai întâi trebuie să evocăm raporturile iniţiale începute între Papa Paul al VI-lea şi patriarhul Atenagoras, care au făcut primii paşi într-un dialog al fraternităţii întâlninduse la Ierusalim între decembrie 1963 şi ianuarie 1964. Îmbrăţişarea celor doi de pe Muntele Măslinilor dorește să reamintească dragostea fraternă a Sfinţilor Apostoli Petru şi Andrei.

Discursul lui Ioan Paul al II-lea adresat patriarhului Dimitrios I în catedrala Sfântul Gheorghe din Fanar cu ocazia sărbătoririi Sfântului Andrei din 1979, începe prin al numi pe cel de-al doilea „preasfinţite şi preaiubite frate”, spunând asemenea psalmistului „iată ce frumos şi bine este ca fraţii să locuiască împreună”.

Mărturisind că sunt reuniţi pentru a-l celebra pe Sfântul Apostol Andrei, primul chemat la apostolie, Ioan Paul al IIlea menţionează că acesta este frate cu corifeul apostolilor.

Se spune că această sărbătoare aminteşte de exigenţa fundamentală a apostolatului de a anunţa Vestea cea Bună (Evanghelia), o vocaţie ce va rămâne a întregii Biserici. Cu siguranţă toţi apostolii sunt legaţi între ei de noua fraternitate testamentară ce-i uneşte pe toţi, al cărei fundament este renovat de Spiritul Sfânt, lor fiindu-le încredinţată slujirea reconcilierii (cf. 2Cor.5,18), dar aceasta nu anulează legăturile specifice create prin naştere şi educaţie în aceeaşi familie.

Andrei şi Petru erau fraţi şi, în sânul colegiului apostolic, trebuia să îi unească o legătură mult mai mare şi o colaborare mai strânsă în acţiunile lor apostolice. Mai departe Ioan Paul al II-lea utilizează acelaşi discurs axându-se pe particularitățile fiecăruia. Astfel Papa mărturiseşte : „aici cu atât mai mult, această celebrare ne relevă că între biserica Romei şi biserica

Constantinopolului există legături particulare de fraternitate şi de intimitate şi că o strânsă colaborare este naturală între cele două Biserici”, iar apoi amintește de faptul că Sfântul Apostol Petru, conform Matei 16,18, a fost însărcinat să asigure armonia propovăduirii apostolice; fiind frate între fraţi el este cel care a primit misiunea de a-i întări pe ceilalți în credinţă (cf. Luca 22,32), parafrazând și articolul 3 din Gaudium et spes al Conciliului Vatican II, în care se menţionează că Apostolul Petru este primul care are responsabilitatea de a veghea asupra unirii tuturor, asigurând armonia Sfintei Biserici a lui Dumnezeu.

Animat de aceste sentimente, „succesorul lui Petru” îşi explică vizita în Biserica care îl are ca patron pe Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie 1979, arătând că voinţa întregii Biserici Catolice este de-a merge înainte pe drumul unirii credinţei, considerând că restabilirea comuniunii depline cu Biserica ortodoxă este o etapă fundamentală pe acest drum.

Este interesant de văzut modul diferit de a privi raportarea la statutele celor doi episcopi, corelate cu raportarea la cei doi fraţi apostoli, Ioan Paul al II-lea numindu-se succesor a lui Petru, iar Sfântul Apostol Andrei fiind patronul Bisericii al cărui slujitor este Patriarhul de Constantinopol. Putem aminti însă că acelaşi patron îl au şi Bisericile ortodoxe română şi rusă, și, deşi Constantinopolul are o valoare simbolică de necontestat între Bisericile ortodoxe calcedoniene, fiind capitala fostului Imperiu roman de răsărit, Biserica ortodoxă rusă cuprinde jumătate din toţi ortodocşii de pe mapamond. oare ce raporturi de „fraternitate apostolică” ar trebui abordate atunci cu aceasta? „Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei este una din premisele viitorului dialog teologic între cele două biserici, acest dialog ce precede îl putem numi un dialog al iubirii ce a permis conştientizarea profundei comuniuni care deja ne

uneşte şi care face să ne privim ca şi biserici surori”, spune acelaşi suveran pontif, urmând ca mai apoi să se discute asupra punctelor divergente. Aceste idei vor fi considerate de specialiştii catolici principiile dialogului catolic – ortodox, însă o parte din teologii ortodocși nu au acceptat această terminologie. În 2004 prin vizita lui Bartolomeu I la roma, pe 29 iunie de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se cer suveranului pontif moaştele Sf. Ioan Hrisostom şi ale Sf. Grigorie de Nazians, patriarhi ai Constantinopolului, moaşte ce se aflau în Bazilica San Pietro. restituirea lor, mărturiseşte Secretarul Consiliului Pontifical, Walter Kasper, a fost o ocazie pentru o nouă întâlnire, pentru o mai bună cunoaştere personală reciprocă, căci armonizându-se iniţiativele va creşte speranţa pentru un viitor mai bun între cele două confesiuni. În 2006 vizita apostolică a noului papă Benedict al XVIlea în Turcia se înscrie în programul ecumenic al pontifului, Dumnezeiasca Liturghie din 30 Noiembrie devenind centrul întregii vizite de dialog interconfesional şi interreligios. oficiul de celebrări liturgice declară participarea Papei la săvârşirea acestei memorii liturgice a Apostolului Andrei, dar, neexistând comuniune euharistică, termenul de participare (în sensul de Koinonie) poate fi pus la îndoială, existând eventual o asistare sau o prezenţă, participarea efectivă fiind doar mai apoi, prin rugăciunile comune spuse de ortodocşi şi catolici, rugăciuni inspirate din Troparul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei . Discursul papei este îndreptat încă o dată spere o comuniune asemănătoare celor doi fraţi, o reamintire a relaţiilor predecesorilor lor şi o accentuare a evenimentului ridicării anatemelor din 1965. Drumul Sfântului Apostol Petru este pus alături de drumul Sf. Apostol Andrei, acesta, prin pastoraţia sa, a deschis întâlnirea dintre creştinătatea primară şi cultura greacă şi a dus la apariţia sfinţilor părinţi greci, care ne-au lăsat o preţioasă comoară din care Biserica continuă să emane bogăţii vechi şi noi. Cât despre tema slujirii universale a lui Petru şi a succesorilor săi, papa Benedict recunoaşte că aceasta a dat origine, din nefericire, deosebirilor de opinie între cele două Biserici, dar speră într-o viitoare depăşire a lor prin dialogul teologic recent .

Trebuie să desprindem anumite consecinţe din această redescoperire reciprocă prin bucuria sărbătorii, care depăşeşte diferenţele de nivel teologic, sărbătoarea devenind un loc privilegiat pentru crearea şi întărirea legăturilor sociale. Deşi astăzi obiceiurile şi nevoile oamenilor sunt diferite, importanţa socializării şi a comuniunii a rămas neschimbată. Atunci când se sărbătoreşte se intră într-un nou tip de relaţie de bucurie, de speranţă şi de libertate deoarece aceasta este o ieşire din cotidian, din viaţa de zi cu zi. În primul rând, nevoia de celalalt, în viziunea creştină, este fundamentală în procesul mântuirii. Să ne rugăm ca viaţa şi spiritualitatea Sfântului Apostol Andrei să ne călăuzească astăzi în orice dialog inter confesional.

Vasile Anişorac

noiembrie - decembrie 2012

23

elitele bisericii unite din banat

vasile borda și vasile albu

Preotul Vasile Borda Prima fişă matricolă penală a preotului Vasile Borda, din Timişoara, a fost făcută de penitenciarul Timişoara la da de 22 iulie 1953. A doua fișă matricolă penală a fost făcută de penitenciarul Jilava la data de 4 septembrie 1954. A treia fișă matricolă penală a fost făcută de penitenciarul Timişoara la data de 17 decembrie 1957 .

Vasile Borda s-a născut în 5 aprilie 1902 în Bistriţa, din părinţii Vasile şi Maria, căsătorit cu Tănase Cornelia. La data arestării locuia în Timişoara şi era preot. A fost arestat la data de 22 august 1953 de către Miliţia Timiş cu mandatul de arestare nr.

1398/1953 cu acuzaţia de instigare publică. Descrierea acestei fapte: a vorbit în cadrul Bisericii ca preot împotriva regimului.

A fost internat de către M.S.S. Timişoara cu ordinul nr. 1000/1953 .

Din a doua fişă matricolă penală cu nr. 2463 al dosarului personal din data de 4 septembrie 1954 de la Jilava aflăm următoarele: are un mandat de arestare nr. 929/1954 cu acuzaţia de crimă de uneltire contra ordinii sociale. Este judecat de Tribunalul Militar Bucureşti, hotărârea judecătorească nr. 2094/1954, pentru faptul că a ştiut de complotul unei organizaţii legionare şi nu l-a denunţat. A fost condamnat la 1 an şi 6 luni cu începerea pedepsei din 19 februarie 1954 până în 17 august 1955 .

A treia fisă matricolă penală cu nr. dosarului personal 355 din 17 decembrie 1957, este arestat cu mandatul 65868 din 1957 cu acuzaţia de agitaţie. Este judecat de Tribunalul Militar Timişoara nr. hotărârii judecătoreşti 52/1958 şi acuzat de uneltire conform art. 209. Durata pedepsei a fost de şapte ani, cu începere din 30 septembrie 1957 până în 27 septembrie 1964 .

Itinerarul Preotului Vasile Borda în închisorile comuniste: - Arestat în 22 august 1953 la Timişoara.

- 18 iunie 1955 ordin de transfer din penitenciarul Timişoara.

- Conform fişelor matricole penale a fost închis în închisori în următoarea ordine: Timişoara, Oradea, Gherla, Jilava, Timişoara, Oradea, Cluj-Napoca, Gherla şi Timişoara .

- Graţiat şi eliberat în 15 aprilie 1964.

Preotul Albu Vasile

Preotul Vasile Albu s-a născut în comuna Firiza de Sus, judeţul Satu Mare, la data de 18 ianuarie 1907, din părinţii Rozalia şi Vasile. După hirotonire a primit parohia Fârliug din judeţul Caras-Severin .

Din Fişa matricolă penală nr. 4538, scrisă la Unitatea C. T. Văcăreşti, aflăm că a fost reţinut la data de 21 decembrie 1950 de către Direcţia Regională de Securitate Timişoara, pentru durata de 24 de luni, cu începere din 1 martie 1951 până la 1 martie 1953. Următoarea fişă matricolă penală, completată în Lagărul Galeş; observăm că în 27 martie 1953 este transferat la acest lagăr, cu toate că în prima fişă matricolă penală scria că în martie 1953 îi expiră pedeapsa. Preotul Vasile Albu a fost transferat la acest lagăr prin ordinul Ministerului Securităţii Statului nr. 023132 / 29 februarie 1953. În Lagărul Galeş a stat 5 luni, până la data de 28 august 1953, dată la care a fost transferat la C.T.B. , prin hotărârea judecătorească nr. 206628 din 1953, apoi se pare eliberat .

Itinerarul preotului Vasile Albu în închisorile comuniste: - - - - -

Arestat 21 decembrie 1950 la Timişoara C.T. Văcăreşti Lagărul Galeş: 27 martie 1953 – 14 august 1953 C.T. Bucureşti: 14 august 1953 – 28 august 1953 Eliberat prin ordinul DLCN nr. 0219659 din 1953.

Sergiu Soica (...seria va continua în numărul următor)

24

noiembrie - decembrie 2012

EVENIMENTE CuLTurALE

ianuarie - februarie

laNsare alBuM ”BarriQue art”

de

artĂ Se va întâmpla la jumătatea lunii ianuarie 2013, în timpul unui turneu al celei mai faimoase trupe de balet pe Sala Barocă a Muzeului de Artă gheaţă din lume.

Timişoara va fi gazda a 3 evenimente culturale în perioada 29 februarie - 2 martie a.c.

Astfel, miercuri, 29 februarie, de la ora 19, publicul este invitat la lansarea albumului de artă Barrique Art. Artă şi Vin. De Gustibus.

Albumul este realizat în urma expoziţiei cu acelaşi nume, vernisată în toamna anului 2011 la Muzeul de Artă Timişoara, atunci când se puteau admira 22 de butoaie de vin transfigurate de artişti din românia şi Franţa.

Acum, o parte dintre artişti vă vor întâmpina în Sala Barocă alături de iniţiatorii proiectului Barrique Art: Andrei Herczeg şi Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă Timişoara.

Ansamblul de Stat al Baletului pe Gheaţă din Sankt Petersburg vine la Timișoara într-un turneu național care mai include orașele Cluj, Sibiu, București. Evenimentul este sprijinit de Ambasada Federaţiei ruse la Bucureşti și de Primăria Timişoara.

Spectacolul de la Timișoara va avea loc la Sala „Constantin Jude”, pe 15 ianuarie, și va deschide turneul național. Datorită succesului înregistrat la reprezentaţiile precedente, de fiecare dată cu casa închisă, baletul „Spărgătorul de nuci”, pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski, va fi pus în scenă de două ori în aceeași zi, de la ora 18, respectiv ora 21.

Ansamblul de Stat al Baletului pe Gheaţă din St. Petersburg este considerat una dintre bijuteriile rusiei, turneele sale internaţionale fiind întotdeauna încununate de succes.

Producţiile sale au fost găzduite de peste 7.000 de scene din toată lumea. Înfiinţat în 1967, combinând pentru prima dată în lume baletul clasic cu

patinajul artistic, acest ansamblu numără zeci de balerini patinatori, majoritatea câştigători ai multor medalii internaţionale la patinaj artistic. tÂrGuri de NuNtĂ Târgurile de nunți sunt evenimente fascinante, pentru că sunt pătrunse de febra planurilor pentru pregătirea unuia dintre cele mai importante evenimente din viața fiecăruia dintre noi, nunta.

Se întâlnesc aici expozanții, oameni care și-au ales ca vocație să vină în întâmpinarea tinerilor îndrăgostiți cu idei și produse deosebite, care să facă din ziua nunții lor cea mai specială zi din viață. În Timișoara, în luna ianuarie au loc mai multe târguri de nuntă: între 4-6 ianuarie 2013 la Casa Tineretului ale loc târgul de nuntă ”Planifică-ți nunta într-o zi”; iar între 11-13 ianuarie 2013 vor avea loc două târguri: unul la Teatrul National Timișoara (clădirea operei, piața Victoriei ) – ”Zile de nuntă 2013 Timișoara - ediția a V-a”, celălalt la Centrul regional de Afaceri (bulevardul Eroilor de la Tisa 22) – ”Târg pentru mirese”.

Adela oprișa (surse: primariatm.ro, debanat.ro, lemariage.ro)

Balet Pe GHeaȚĂ ”sPĂrGĂtorul de NuCi” Timișorenii vor putea intra în atmosfera magică a faimoaselor spectacole rusești de balet pe gheață. noiembrie - decembrie 2012

25

26

noiembrie - decembrie 2012

un an nou fericit și cu multe împliniri spirituale! La mulți ani!

aBoNaMeNte: Abonamentele se fac prin responsabilii cu revista din PAROHII, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin MANDAT POŞTAL la adresa: OPRIŞA Mihai Răzvan Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.

Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament Reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.

Contribuţia recomandată pentru abonament este de 5 RON pe exemplar (30 RON pentru 6 numere / 60 RON pentru 12 numere). Dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

susŢiNerea reVistei: În momentul de faţă, 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi prin contribuţia pentru revistă. Rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă un gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

Dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze! Toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta Liturghie.

CoNtriBuŢia reCoMaNdatĂ: Pentru a sprijini revista, contribuţia minimă recomandată pentru fiecare număr cumpărat din parohie este de 3 roN.

botezul domnului