Pagina Poveste din bunici - Darius Popescu, clasa a IX-a E

Darius Popescu, clasa a IX-a E

În a doua zi din prima lună a anului, am plecat cu familia mea să îmi vizitez bunicii și diferite rude din Valea Prahovei, în Sinaia, după un revelion plin cu momente de neuitat. Când am ajuns la casa bunicilor, am văzut că a venit și mătușa mea Mariana cu unchiul Ion și vărul meu Cezar de 16 ani. Cu Cezar am o relație foarte bună și suntem apropiați de mici, făcând numai prostii și înțelegându-ne foarte bine amândoi de demult. Dimineața după sosire, m-am dus cu vărul meu pe pârtie cu sania mea veche, pe care ne dădeam când eram mici. Ne-am distrat foarte mult pe pârtie, am cunoscut și alți băieți de vârstă noastră. Am pierdut legătura cu ei când a trebuit să ne întoarcem acasă pentru a lua prânzul făcut de bunica. Când am ajuns acasă ne-am schimbat și am băut câte un ceai cald până am așteptat-o pe bunica să termine de făcut mămăligă și de încălzit sarmalele, mâncarea mea favorită dintre zecile de rețete ale familiei. După ce am mâncat, eu și Cezar am furat un morcov din frigider și doi nasturi de pe o cămașă veche din debara și ne-am dus în curte. Acolo am construit un om de zăpadă foarte mare, pentru care am stat două ore să îndurăm frigul. A meritat, deoarece a ieșit foarte frumos cu al său nas portocaliu și nasturii negri. Când am vrut să intrăm înăuntru, bunicul a ajuns acasă din pădure cu lemne și ne-a complimentat omul de zăpadă. După spusele sale arată ,,ca un om alb ca varul și gras” . Bunicul ne-a adus cadou câte o praștie amândurora. Eu o am și acum, îmi place foarte mult. Seara s-a lăsat repede și a venit ora cinei. Ne-am adunat toți și am vorbit. Unchiul povestea despre tinerețea sa și despre timpul său în armată, bunica despre nunta sa cu bunicul, tata despre excursiile sale nocturne la pescuit, mama despre creșterea mea, iar bunicul despre ce s-a mai întâmplat recent în pădure. Ceva ce a spus bunicul mi-a captat atenția, el mi-a spus că iarna, când era de vârsta mea și a lui Cezar, hoinărea des prin pădure, și vedea foarte multe lucruri. Ceva i-a atras atenția într-o dimineață, când mergea pe traseul său obișnuit dimineața. A auzit dintr-odată un cântec straniu venind din spatele copacilor deși, printre care nu intra pic de lumină. Când s-a dus să investigheze sursa cântecului a văzut o babă cum cânta ceva într-o limbă necunoscută lui. A stat și a privit-o. Baba după ce a terminat de incantat în limba stranie, a rostit ceva în maghiară și s-a uitat înspre el. Bunicul s-a speriat și a fugit spre casă. În seara aceea, eu și vărul meu Cezar ne-am gândit la ce a spus bunicul foarte mult. Când am ațipit, am început să visez exact ce a descris bunicul, doar că era vară și nu iarnă, și pe babă cum încânta. Când baba a terminat de rostit incantația sa, aceasta nu a mai rostit în maghiară, ci mi-a rostit numele meu. Când m-am trezit, m-am dus să-i spun bunicului ce am visat, în speranța că mă va sfătui destul pentru a-mi potoli curiozitatea. N-a fost de ajuns, așa că m-am gândit să merg cu

Cezar în locul în care a spus bunicul că a văzut-o pe babă.

Când am ajuns în locul pe care l-a descris bunicul am observat o cabană mică, greu de văzut iarna, când nu e soare așa mult. Ne-am dus să investigăm cu mult curaj, când ieși o fată de vârsta noastră afară. Ne-a întâmpinat cu gogoși și ne-a întrebat ce căutăm pe pământul său. I-am spus de visul meu și mi-a spus că baba era de fapt bunica ei, făcea parte dintr-un cult antic maghiar ale cărui tradiții au dispărut odată cu ea. I-am mulțumit fetei și am plecat să îi spunem și bunicului. Bunicul a fost surprins și entuziasmat de descoperirile noastre. A venit momentul să plec acasă înapoi în București și să-mi iau rămas-bun de la toată lumea.