Actualitatea creştină, nr. 1/2004

Eveniment: Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor (18-25 ianuarie)

“Pace vã las vouã, pacea mea v-o dau vouã.” (In 14,27) Cuvintele alese drept temã pentru Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor, sunt luate din concluzia discursului de dupã Cinã (In 14), discurs în care Isus îºi anunþã plecarea la Tatãl ºi îi pregãteºte pe ucenici sã poatã depãºi dificultãþile ce se vor ivi în viitor. În acest sens Isus le promite cã se va arãta celor care îl iubesc, promisiune care provoacã întrebarea apostolului Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne cum se face cã ni te vei arãta nou ºi nu lumii (v. 22)? Prin rãspunsul sãu, Isus îndepãrteazã perspectiva unei manifestãri spectaculare. De-acum înainte manifestarea sa devine prezenþã obiºnuitã în cei care îl iubesc ºi îi pãzesc poruncile.

Referitor la rolul de învãþãtor pe care l-a împlinit faþã de uceninci de-a lungul vieþii sale pãmânteºti (v. 25), Isus spune cã se va prelungi, dupã “plecarea” sa, prin lucrarea Duhului Sfânt pe care Tatãl îl trimite în numele sãu. El vã va învãþa totul ºi vã va aminti tot ce v-am spus (v. 26). În cele din urmã Isus le adreseazã salutul obiºnuit în ambientul iudaic, Pace vouã!, salut cãruia îi dã o încãrcãturã care depãºeºte cu mult simpla formulã de politeþe.

Pacea pe care o dã el este cea a darului mesianic promis de multe generaþii (Is 9,5-6; 11,1-11; Mi 5,4). Pentru a obþine aceastã pace lumea nu va avea nevoie sã recurgã la procedeele obiºnuite. Condiþia indispensabilã va fi plecarea lui Isus ºi revenirea sa în inimile celor care îl iubesc ºi îl aºteaptã (v. 28). Atunci ucenicii vor face experienþa prezenþei sale, deºi absent fizic. Iar, contrar situaþiei de durere ºi lacrimi în care se aflã ei în prezent, în timp ce lumea se bucurã, o bucurie fãrã de margini va umple inima lor pentru totdeauna în mijlocul încercãrilor ºi suferinþelor (vv. 29-31).

Aºadar, venirea lui Isus Cristos la cei care îl aºteaptã precum ºi darul pãcii mesianice, o pace cum lumea nu poate oferi, sunt condiþionate de iubirea sa ºi împlinirea poruncilor sale.

Noi cei care ne vom reuni spre a ne ruga pentru unitate, vom da dovadã de înþelepciune ºi vom face un pas mare spre unitatea voitã de Cristos, dacã în rugãciunea noastrã vom cere lumina Duhului Sfânt ca El sã trezeascã în noi iubirea sincerã faþã de Mântuitorul nostru ºi puterea de a-i împlini cu fidelitate poruncile ca sã ne facem vrednici de a descoperi chipul arãtãrii sale precum ºi pacea sa. În zilele noastre, frãmântate de transformãri profunde ºi reaºezãri dureroase pentru lumea întreagã, la pace se atenteazã în primul rând. ªi chiar dacã responsabilii politici fac eforturi mari pentru a o restabili creând alianþe, ridicând ziduri de protecþie ori izolând prin embargouri comunitãþi umane considerate ca periculoase, noi ºtim ºi suntem datori sã dãm mãrturie prin cuvânt ºi faptã cã numai trãind Evanghelia zi de zi vom imprima timpurilor noastre acele trãsãturi care mântuiesc ºi care instaureazã pacea lui Cristos.

Fie ca în mijlocul tuturor dificultãþilor pe care le traversãm, noi cei care credem în Evanghelie ºi în puterea mântuirii ei (Rm 1,16), sã redescoperim solidaritatea ºi unitatea care vor da forþã ºi credibilitate mãrturiei noastre.

Cu binecuvântare, DR. IOAN ROBU Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureºti

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 1

Pacea, tema de rugãciune pentru 2004

„Pacea este Dumnezeu, dar nu în absenþa omului; pacea este omul, dar nu în absenþa lui Dumnezeu”.

În acest an, propunerea de rugãciune pentru sãptãmâna dedicatã unitãþii creºtinilor are în centru pacea care, trãitã, este fundamentul unitãþii dintre creºtini.

Tema pãcii este strict legatã de persoana lui Isus. La Betleem îngerii cântã: „pace oamenilor”; când, dupã înviere, le apare apostolilor, Isus cel înviat le spune: „Pace vouã”; Sfântul Paul spune despre Isus cã: „El este pacea noastrã”.

Tema din acest an a fost propusã de un grup ecumenic din oraºul Aleppo (Siria), grup compus din reprezentanþi catolici, ortodocºi, precalcedonieni ºi protestanþi.

Un mozaic creºtin într-un context necreºtin, într-un mediu în care a trãi în fraternitate ºi respect reciproc presupune efort, implicare, luptã zilnicã cu intoleranþa ºi exclusivismul.

Conflictele din Orientul Mijlociu, scenariu pentru rugãciunea din acest an Nu este întâmplãtor cã propunerea temei din acest an vine din Orientul Mijlociu, de acolo unde bisericile creºtine au trãit experienþe istorice unice ºi nu lipsite de pericole continue. Vechi biserici pe pãmânturi ce au fost leagãn al creºtinãtãþii sunt, din pãcate, ocolite de cãtre pace. Au dorit pacea cu intensitate, din generaþie în generaþie ºi s-au rugat cu tãrie pentru a o obþine, iar situaþia în care se aflã acum le îndeamnã sã o doreascã mai mult ca oricând. De aceea, în acest an, au ales pacea ca temã pentru Sãptãmâna de rugãciune pentru unitate.

Grupul ecumenic din Aleppo a propus un text, o introducere teologico-pastoralã, la începutul cãreia face o consideraþie rãscolitoare prin adevãrul ei. Ne rugãm cu intensitate când este vorba de ceva la care þinem mult, care intereseazã persoane la care þinem mult sau când cerem ceva care ne priveºte direct. Cât despre pace, acesta poate sã nu ne intereseze prea mult pe noi care nu trãim pe pielea noastrã ororile rãzboiului. De

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 2

aceea grupul ecumenic din Aleppo ne propune o meditaþie a Sfântului Isac din Ninive (sec. VII) care descrie inima milostivã ca fiind acea inimã care arde cu compasiune pentru toate persoanele ºi pentru fiecare realitate existentã. E adevãrat, nu ne privesc direct conflictele din Orientul Mijlociu, suntem poate obosiþi sã auzim în fiecare zi ºtiri despre un rãzboi care nu se mai terminã, dar „a fi una”, dupã cum ºi-a dorit Isus, înseamnã compasiune ºi rugãciune pentru cei care suferã, chiar dacã sunt necunoscuþi aflaþi la mii de kilometri depãrtare.

Ce vrea sã spunã ideea de pace?

Cuvântul pace vine din latinescul pax ºi alãturã douã aspecte: absenþa rãzboiului ºi buna înþelegere. În textul propus de grupul ecumenic din Aleppo se citeazã termenul ebraic „shalom” ºi cel arab „salaam” care descriu, aºijderea, raportul vertical - cu Dumnezeu, ºi cel orizontal cu oamenii. Este un concept care implicã absenþa violenþei ºi a tensiunilor, reclamând prezenþa armoniei interioare, a limpezimii spiritului ºi a conºtiinþei curate. În viziunea celor care ne-o propun spre rugãciune pentru unitate între creºtini, pacea implicã apelul la convertirea inimii ºi la efectele acesteia: nevoia de dreptate, respectarea drepturilor umane pentru fiecare popor, naþiune, grup social sau cultural.

Unitatea dintre creºtini, ferment pentru umanitate O societate în care sã domneascã pacea este un ideal creºtin, iar unitatea dintre cei care împãrtãºesc credinþa în Cristos este fermentul care ar da viaþã acestui ideal. Conceptul unitãþii creºtinilor îºi are rãdãcinile în Evanghelia dupã Ioan, capitolul 17, unde Isus se roagã pentru ca discipolii sãi ºi toþi cei care vor crede în el, prin cuvântul lor, sã fie uniþi: „Nu mã rog numai pentru ei, ci ºi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toþi sã fie una, dupã cum tu, Tatã, eºti în mine ºi eu în tine, ca ºi ei sã fie una în noi, pentru ca lumea sã creadã cã tu mai trimis” (In 17, 20-22).

Misiunea încredinþatã de cãtre Isus nouã, care am ales sã-l urmãm, este clarã: sã vestim împreunã lumii pacea lui Cristos, destinatã întregii umanitãþi. Cultivarea pãcii este o obligaþie mai actualã ca oricând, iar sensul ei nu este doar evitarea conflictelor, ci încercarea de a fi împreunã, în respect reciproc.

Natura ºi calitatea pãcii promise de cãtre Isus - când a spus cã ne lasã pacea sa, care nu este din aceastã lume - ne avertizeazã cã nu avem voie sã ne lãsãm târâþi în rãzboaie, chiar dacã capii rãzboinici fac din numele lui Dumnezeu braþul lor armat.

Convertirea inimii, premisã a pãcii în lume Acþiunea Bisericii Catolice în favoarea pãcii se bazeazã pe douã principii.

Primul: „Cristos este pacea noastrã” (Ef 2,14), al doilea este un fragment din constituþia pastoralã Gaudium et spes: „Întrucât sunt pãcãtoºi, oamenii sunt ºi vor fi mereu ameninþaþi de primejdia rãzboiului, pânã la venirea lui Cristos. Însã întru cât, uniþi în iubire oamenii înving pãcatul, ei înving ºi violenþa pânã când se va împlini cuvântul: „κi vor preface sãbiile în pluguri ºi lãncile în seceri. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia, nici nu vor mai învãþa rãzboiul” (Is 2,4). Însã, chiar dacã pacea este prin esenþa sa escatologicã, nu înseamnã cã aceasta este irealizabilã în zilele noastre, din contra omul care tinde spre Dumnezeu are obligaþia de a face pace mai întâi în inima sa, în propria-i familie, cu vecinii ºi cunoscuþii, apoi are îndatorirea de a cultiva pacea în societatea în care trãieºte. Tocmai de aceea Papa Ioan Paul al II-lea a insistat atât de mult pe convertirea inimii fiecãruia dintre noi, ca premisã a pãcii în lume.

papilor în favoarea pãcii aº aminti: Benedict al XV-lea, care a încercat o mediere a pãrþilor implicate în primul rãzboi mondial. El este autorul faimoasei enciclici Pace Dei munus; Pius al XI-lea care s-a opus nazismului, fiind autorul enciclicei Mit brennender Sorge; Pius al XII-lea cu mesajele sale radiofonice în favoarea pãcii, rostite în momentele cele mai grele ale celui de-al doilea rãzboi mondial; Ioan al XXIII-lea cu enciclica Pacem in terris; Paul al VI-lea care a instituit în cadrul curiei Consiliul Pontifical pentru Iustitia et Pax, fiind iniþiatorul Zilei Mondiale a Pãcii, s ãr b ã tor i tã – c u înc e pe r e d i n 1968 – la începutul fiecãrui an.

Cât despre Ioan Paul al II-lea, el a fãcut în mod sistematic educaþie în favoarea pãcii prin discursurile sale cãtre corpul diplomatic de la începutul fiecãrui an, cu intervenþiile concrete ºi personale în cazuri grave, cum ar fi medierea dintre Argentina ºi Cile în legãturã cu canalul Bearle ºi Întâlnirea Mondialã pentru Pace de la Assisi.

Vã amintim cã nunþii apostolici sunt acreditaþi în 174 de þãri cu care Sfântul Scaun întreþine relaþii diplomatice. La acestea se adaugã misiunile diplomatice pe lângã Organizaþia Naþiunilor Unite la New York ºi Geneva, pe lângã UNESCO la Paris, nunþiatura de pe lângã Comunitatea Europeanã, la Bruxelles, trimisul special pe lângã Consiliul Europei la Strasbourg ºi reprezentanþii Sfântului Scaun pe lângã organizaþiile de securitate ºi cooperare în Europa.

Nu uitaþi cã în ciuda rãzboiului, Sfântul Scaun nu a închis nunþiatura apostolicã din Iraq, pentru a rãmâne alãturi de comunitatea catolicã într-un moment atât de terifiant.

Pacea în viziunea lui Ioan Paul Demersuri ale al II-lea papilor în favoarea În discursul þinut la Torino, pe 13 aprilie 1980, Papa Ioan Paul al II-lea explica pãcii cã omul are nevoie de Dumnezeu Pentru Biserica Romano-Catolicã, cele patru coloane pe care se sprijinã ideea de pace sunt: adevãrul, dreptatea, iubirea ºi libertatea (cfr. enciclica Pacem in terris, de Ioan al XXIII-lea).

Printre iniþiativele cele mai recente ale

pentru a trãi pacea, iar Dumnezeu are nevoie de colaborarea oamenilor pentru a o instaura. El spunea atunci cã: „Pacea este D umnezeu, dar nu î n ab s e nþ a omul ui; p ac e a este omul, dar nu în absenþa lui D umnezeu”.

Date importante din istoria rugãciunii pentru unitatea creºtinilor anul 1740: în Scoþia ia naºtere o miºcare penticostalã cu legãturi în America de Nord, al cãrui mesaj pentru reînnoirea credinþei chema la rugãciune cu ºi pentru toate bisericile. anul 1820: reverendul James Haldane Stewart publicã: „Sugestii pentru unitatea generalã a creºtinilor prin rãspândirea Duhului Sfânt” anul 1840: reverendul Ignatius Spencer, convertit la catolicism, propune instituirea „Uniunii în rugãciune pentru unitate”. an ul 18 67 : în preambulul concluziilor, reuniunea episcopilor anglicani de la Lambeth sublinia importanþa rugãciunii pentru unitate. a nu l 1 8 9 4: papa Leon al XIII-lea încurajeazã practica octavei de rugãciune pentru unitate, în perioada Rusaliilor. În acelaºi an, la iniþiativa reverendului Paul Wattson are loc celebrarea „Octavei pentru unitatea bisericii”. a nu l 19 2 6 : miºcarea „Credinþã ºi Constituþie” începe publicarea unor „Sugestii la octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor”. a nu l 19 3 5 : în Franþa, abatele Paul Couturier promoveazã „Sãptãmâna universalã de rugãciune pentru unitatea creºtinilor”, bazatã pe rugãciunea „pentru unitatea doritã de Cristos, prin mijloacele dorite de El”. anul 1958: centrul „Unitatea creºtinã” din Lione, Franþa, începe pregãtirea textelor pentru Sãptãmâna de rugãciune în colaborare cu comisia „Credinþã ºi Constituþie” a Consiliului ecumenic a bisericilor. anul 1964: la Ierusalim, papa Paul al VIlea ºi patriarhul Athenagoras I se roagã împreunã rugãciunea lui Isus: ”Pentru ca toþi sã fie una” (Ioan 17, 21). anul 1964: decretul despre ecumenism, al Conciliului Vatican II, subliniazã cã rugãciunea este sufletul miºcãrii ecumenice, ºi încurajeazã practicarea Sãptãmânii de rugãciune. anul 1968: pentru prima datã rugãciunea pentru unitate este celebratã în baza textului elaborat de Secretariatul pentru promovarea unitãþii creºtinilor (actualul Consiliu pontifical pentru promovarea unitãþii creºtinilor) în colaborare cu comisia „Credinþã ºi Constituþie”.

grupaj de ANCA MÃRTINAª

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 3

Ecumenismul azi, din perspectiva unui misionar verbit A vorbi astãzi despre ecumenism este foarte comun ºi necesar, acest cuvânt sugerând o mare speranþã pentru creºtinismul de azi. Ecumenismul constituie posibilitatea de a învinge în sfârºit scandalul despãrþirii seculare a creºtinismului. Totuºi, trebuie sã recunoaºtem cã acest cuvânt a primit multe interpretãri deseori dãunãtoare ºi mai ales lipsite de o profundã spiritualitate evanghelicã. În ecumenism, adevãrul ºi iubirea trebuie sã se întâlneascã, trebuie sã spunem adevãrul în iubire ºi acest drum este posibil numai prin harul Domnului. Un ecumenism adevãrat cere ca fiecare sã fie deschis faþã de adevãrul revelat, sã asculte pe celãlalt ºi mai ales sã asculte Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a învãþa ºi a corecta tot ce apare greºit sau deteriorat faþã de modelul cel mai autentic al creºtinismului. Trebuie sã ajungem la un „ecumenism al Duhului”, adicã întãriþi de Duhul, sã trãim o nouã conºtiinþã: de fii ai lui Dumnezeu ºi, în consecinþã, sã-i recunoaºtem pe ceilalþi ca fraþi. „Ecumenismul Duhului” ne face sã-i recunoaºtem ca adevãraþi creºtini pe ceilalþi, dincolo de diferenþele doctrinale, sã trãim reconciliaþi cu Dumnezeu prin cãinþã ºi credinþã autenticã personalã în Cristos, unicul Mântuitor. Credinþa care mântuieºte este încrederea personalã în Isus, mai mult decât o ortodoxie doctrinalã. Descoperim astfel forþa de a ne ruga ºi de a-l lãuda pe Dumnezeu împreunã.

O caracteristicã a „ecumenismului Duhului” este ºi aceasta: creºtinii care vin din diferite tradiþii, cu diferite teologii ºi structuri ecleziastice se pot ruga ºi pot adora pe Dumnezeul lor împreunã. Al doilea pas este de a ne descoperi ca „fraþi” ºi astfel vom învãþa a fi ºi „prieteni”.

Raporturile fraterne sunt necesare ºi sunt calea obligatorie spre ecumenism.

Numai astfel vom ajunge sã fim uniþi în slujirea lui Dumnezeu.

Aceste idei au crescut puþin câte puþin în aceºti 12 ani de permanenþã în România. Înainte, pentru mine ca membru al bisericii italiene, ecumenismul a însemnat mai mult un acord doctrinal ºi un drum spre o comuniune instituþionalã.

Dar, datoritã experienþei trãitã aici, în

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 4

Calendarul creºtin catolic-ortodox 2004

România, ecumenismul a primit o semnificaþie mai profundã ºi mai spiritualã, devenind parte vie a credinþei ºi a fraternitãþii. Am cãutat astfel sã lãrgim dialogul cu preoþii ortodocºi ºi mai ales cu laicii, au fost accentuate colaborãri fraterne în domeniul social, cum ar fi: o farmacie, un program social împotriva alcoolismului, ajutor logopedic pentru copiii cu tulburãri de vorbire. Am tipãrit de asemenea diferite lucrãri în care au fost promovate dialogul ºi cunoaºterea reciprocã. Un exemplu în acest sens sunt cãrþile: „Ortodoxia ºi Catolicismul” ºi „Rugãciunile catolice ºi ortodoxe” care au avut o largã difuzare, fiind foarte cãutate de credincioºii celor douã rituri. Tot pentru promovarea cunoaºterii ºi a respectului reciproc, de câþiva ani se tipãreºte Calendarul catolic-ortodox, rãspândit ºi cunoscut deja în toatã România. Se poate face ºi mai mult, însã fundamentul trebuie sã rãmânã mereu „Ecumenismul în Duh”, care este baza ºi speranþa, singura cale pentru unitatea credincioºilor în Cristos.

Lumea de azi poate fi scepticã faþã de multe cuvinte, dar cred cã nu va rãmâne indiferentã faþã de faptele de iubire ºi de fraternitate: când creºtinii de diferite tradiþii ºi obiceiuri se iubesc ºi reuºesc sã mãrturiseascã solidaritatea gratuitã creºtinã. Astfel se va naºte speranþa ºi va creºte o lume doritã de Cristos, lumea comuniunii ºi a fraternitãþii.

PR. GIANFRANCO MARONESE svd (Traian-Roman)

Trãim într-un moment al istoriei când – fie în Europa, fie pe alte continente – limbajul oamenilor despre viitor devine din ce în ce mai mult unul al temerii, al incertitudinii absolute. Ameninþare, victime, rãzboi,..., sunt nu doar termeni luaþi dintr-un dicþionar, ci fapte cotidiene.

Dacã orice rãzboi începe prin a ne fi fricã de aproapele, orice pace se construieºte prin a ne apropia cu încredere.

Sunt de aceea bucuros sã vã vorbesc despre o iniþiativã româneascã de construire a înþelegerii, a încrederii între noi, mai precis între catolici ºi ortodocºi.

Este vorba despre apariþia Calendarului creºtin catolic-ortodox 2004, realizat de Congregaþia Misionarilor Verbiþi în colaborare cu pãrintele Mihãiþã Popovici, paroh ortodox din oraºul Roman.

Totul a început acum patru ani, din dorinþa de a oferi un semn concret dorinþei jubiliare exprimate de papa Ioan Paul al II-lea: de a fi lucrãtori de pace.

Cine ia în mânã acest calendar se opreºte cu privirea mai întâi asupra imaginii de pe copertã: o fereastrã de piatrã, fãrã geamuri, prin care se zãresc casele unui sat aflat la picioarele unei coline, deasupra cãreia se vede un petic de cer.

Imaginea împinge la un moment de reflecþie. Cel care se uitã prin fereastrã vede un sat, o comunitate. Tot astfel, cel care rãsfoieºte calendarul descoperã comunitatea Bisericii care mediteazã în fiecare zi la viaþa sfinþilor, admirând lucrarea harului lui Dumnezeu în ei.

Fiecare lunã are o imagine proprie: prima lunã, ianuarie, înfãþiºeazã icoana lui Cristos ce þine în mâna stângã cartea sacrã, iar cu dreapta binecuvânteazã.

Luna decembrie, ultima, înfãþiºeazã tot o icoanã: cea a maternitãþii Mariei. Timpul lui Dumnezeu se aflã – în optica acestui calendar – sub semnul binecuvântãrii ºi al rodirii, sub semnul vieþii împlinite.

Sub fiecare imagine sunt menþionaþi sfinþii: cei catolici ºi cei ortodocºi, ºi sãrbãtorile celor douã Biserici. De multe ori coincid, ca un semn cã nu suntem ºi nu am fost niciodatã strãini. Pe verso, fiecare paginã conþine douã texte: un gând al papei Ioan Paul al II-lea ºi un gând desprins din tradiþia ortodoxã.

Suntem diferiþi, dar suntem destinaþi sã fim una, atât în sfinþii noºtri cât ºi în spiritualitatea noastrã. Gândul de pe ultima paginã a calendarului sunã ca o axiomã ºi regulã de viaþã: „Nu poate exista Bisericã în afara iubirii”.

Sperãm ca ºi acest calendar – rod binecuvântat al dorinþei de unitate a Bisericilor – sã aducã roade de pace ºi de iubire în cât mai multe familii creºtine. „Ca toþi sã fie una!” (In 17, 21).

PR. CORNELIU BEREA SVD

Luna ianuarie a fiecãrui an este o lunã deosebitã pentru noi, surorile Institutului “Sfânta Maria”, însã în acest an ea are o conotaþie istoricã deosebitã, deoarece începând cu 30 ianuarie 2004 vom avea un nume nou: Congregatio Jesu. Dupã aproape 400 de ani s-a realizat dorinþa fondatoarei noastre, Maria Ward. În baza Decretului nr. M.10-1/2003, Biserica a aprobat noile noastre Constituþii ºi schimbarea numelui din Institutum Beatae Mariae Virginis în Congregatio Jesu.

Dar cine este aceastã luptãtoare, Maria Ward?

S-a nãscut la 23 ianuarie 1585, la Yorkshire, în nordul Angliei ºi a crescut în timpul persecuþiilor catolicilor. Din copilãrie, Maria experimenteazã convingerea de nezdruncinat cã trebuie sacrificat totul pentru credinþã: onoarea, patria, chiar ºi viaþa, asemenea primilor martiri ai Bisericii. Plinã de curaj ºi dorinþã pentru a descoperi propria vocaþie, îºi cautã ani la rând drumul.

Maria Ward a fost o pelerinã pe potecile Europei. Cãrãrile ei se pot întretãia asemenea crucii Sfântului Andrei: ele pornesc din York, trec prin Roma ºi ajung pânã la Napoli; apoi din Presburg, traverseazã Viena ºi München ºi ajung pânã la Paris. Calea ei interioarã are dimensiuni ºi mai mari. În cãutarea voinþei lui Dumnezeu ºi în dorinþa de a o împlini, Maria intrã în anul 1606 în mãnãstirea clariselor din St. Omer. Însã, descoperã în rugãciune cã Dumnezeu

«Cum sã nu ne gândim la familie ca loc predilect pentru a realiza “Civilizaþia iubirii” ? ...

are alte planuri cu ea. Dupã multe întrebãri ºi cugetãri, Maria Ward înþelege cã Dumnezeu vrea de la ea „altceva”, pentru a-i aduce slavã ºi mãrire. Împreunã cu câteva însoþitoare, pãrãseºte patria pentru a fonda un nou ordin, iar într-o viziune primeºte de la Dumnezeu lumina de a prelua pentru ordinul ei Constituþiile Sfântului Ignaþiu de Loyola, fondatorul „Societãþii lui Isus”.

Siguranþa pe care a primit-o Maria n-a fost zdruncinatã de nici un obstacol. Ea a fost pregãtitã încã din anii tinereþii pentru idealul ignaþian.

Tânãra comunitate se dedicã formãrii ºi educaþiei fetelor de pe continent, deoarece Maria vedea acest lucru ca o datorie necesarã pentru propovãduirea credinþei ºi ca o necesitate a timpului.

Doreºte sã întemeieze un Institut mare, centralizat, fãrã clauzurã, pentru ca astfel membrele sã fie unite cu Dumnezeu, dar ºi libere pentru a ajuta ºi a sluji oamenilor.

Activitatea ei se rãspândeºte, dar totodatã creºte ºi rezistenþa împotriva operei sale.

Ordinul nou, neobiºnuit pentru acea vreme, este încã necunoscut. Neînþelegerea activitãþii cãlugãriþelor care renunþã la clauzurã, devine din ce în ce mai accentuatã.

Maria Ward nu s-a îndoit de misiunea ei nici atunci când Institutul a fost desfiinþat.

S-a supus Bisericii printr-o ascultare eroicã, atunci când Papa Urban al VIIIlea, în 1631 a desfiinþat Institutul. Rãmâne fidelã scopurilor ei ºi se supune legilor Bisericii când este numitã ereticã. Nimic nu poate distruge credinþa în misiunea ei ºi iubirea pentru Bisericã.

La 30 ianuarie 1645 Maria Ward moare în patria ei, în singurãtatea specificã vieþii sale, cu nãdejdea cã „Dumnezeu are pentru toate timpul sãu”.

... Familia reprezintã spaþiul uman în care persoana, încã de la începutul existenþei sale, poate trãi cãldura afecþiunii ºi creºte într-o formã armonioasã»

(Ioan Paul al II-lea, Audienþã cu autoritãþi politice, Roma, 15 ianuarie 2004)

„Drepturile” înþelese greºit ameninþã grav familia La întâlnirea cu noul ambasador al Italiei pe lângã Sfântul Scaun, din 9 ianuarie 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat cã: „Rolul central al familiei este ameninþat astãzi, conform opiniei multor persoane, de o

VIAÞA CONSACRATÃ

Dorinþã împlinitã

Trecând prin dificultãþi mari, colaboratoarele Mariei Ward au reaprins flacãra ºi au continuat opera ei. Când fondatoarea a murit, copacul era fãrã vlãstare. Mai târziu au apãrut noi ramuri, frunze ºi flori. Abia în secolul al XVIII-lea Institutul obþine recunoaºterea papalã, sub numele de Institutum Beatae Mariae Virginis.

Dupã un drum lung ºi dificil, opera Mariei Ward se împlineºte. Abia dupã Conciliul Vatican II a existat posibilitatea de a prelua Constituþiile Sfântului Ignaþiu, dar într-o formã mai restrânsã.. În iunie 2003, dupã aproape 400 de ani se împlineºte dorinþa fondatoarei noastre, Maria Ward: Institutul ei primeºte aprobarea Constituþiilor Sfântului Ignaþiu de Loyola ad maximum ºi totodatã numele Congregatio Jesu, nume dorit de Maria Ward ºi care aparþine în esenþã carismei noastre. Opera ei se îndreaptã cãtre viitor cu denumirea Congregatio Jesu (CJ). Domnul sã ne facã vrednice sã purtãm mereu fãclia dãruirii!

SR. ECATERINA CIOBANU

greºitã înþelegere a semnificaþiei drepturilor”. Amintind cã „este de datoria guvernelor sã promoveze legi care sã favorizeze vitalitatea familiei”, papa a spus cã: „familia aºteaptã ajutoare cu caracter social ºi ecumenic care sunt necesare pentru dezvoltarea misiunii sale”. „Este important ca Statul sã presteze ajutor familiei, fãrã a sufoca vreodatã libertatea în ceea ce priveºte opþiunea educativã” a mai afirmat Sfântul Pãrinte în încheierea întâlnirii sale cu noul ambasador italian. (catholica.ro) actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 5

UNIVERSUL FAMILIEI

Sfinþirea locuinþelor sau nevoia de sacru Aºa cum am relatat în urmã cu trei ani, într-un dialog cu Pr. Prof. W. Dancã , dupã prima împãrtãºanie, al doilea moment important din viaþa mea s-a derulat în perioada celor câþiva ani cât am fost ministrant la biserica din Petroºani, unde am copilãrit, perioadã care m-a disciplinat ºi m-a învãþat cum sã-l slujesc pe Dumnezeu la nivelul meu. N-am sã uit cât trãiesc expediþiile alãturi de bãtrânul paroh de atunci, imediat dupã Boboteazã, pe timp de iarnã grea, prin zãpezi, peste dealuri ºi prin pãduri, spre cele mai îndepãrtate cãtune, pentru a aduce bucuria în casele oamenilor. Erau multe familii nevoiaºe, care se bucurau sincer cã nu sunt uitate de Dumnezeu, câtã vreme venea preotul sã le binecuvânteze locuinþele, cu apã proaspãt sfinþitã, ca o reamintire a botezului, în acele mari singurãtãþi.

Lãsam apoi, tacit, în urma noastrã, - atât preotul cât ºi ministrantul -, promisiunea sau speranþa cã Dumnezeu va proteja acele case ºi familii, de-a lungul întregului an. Acea porþiune a copilãriei mele a stat, totuºi, sub semnul unui mare mister: mi se pãrea natural, firesc, ca preotul sã marcheze cu cretã, pe uºa casei vizitate, data trecerii noastre pe acolo, pentru sfinþirea locuinþei, dar nu înþelegeam rostul celor trei litere magice (G + M + B), puse între cifrele care reprezentau ziua ºi luna. Aveam sã aflu mult mai târzuiu cã acele trei litere erau, de fapt, iniþialele celor Trei Magi de la Rãsãrit, adicã Gaºpar, Melchior ºi Baltazar, care au plecat din Babilon – cetatea persanã a magilor, cãlãuziþi de steaua de la Betleem, pentru a-i aduce ofrande Pruncului Isus (aur, tãmâie ºi smirnã), în accepþia lor acestea simbolizându-i destinul (regalitate, divinitate, moarte); aurul era metalul rege, tãmâia preþuitã la aceeaºi greutate în aur semnifica sacrul dãtãtor de credinþã ºi

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 6

divinitatea lui Isus (anticipatã chiar ºi de cultul lui Zoroastru dezvoltat în spaþiul Persiei) iar smirna preþuitã la de ºapte ori greutatea ei în aur era folositã la îmbãlsãmãri dupã moarte. Prezenþa magilor (în fapt trei astrologi ghicitori în stele) în calendarul catolic, pe 6 ianuarie, nu este deloc întâmplãtoare, cãci dupã unele surse biblice ei au ajuns la Isus în a 12-a zi de la Naºtere, dupã o lungã cãlãtorie, nemaigãsindu-l în iesle (Luca 2, 7-16), ci într-o casã (Matei 2, 1-2).

Aºadar, de ce este necesarã - mãcar simbolic, prin iniþiale - amintirea adoraþiei Magilor în fiece casã de creºtin ? Pentru cã locuinþa oricãrui c r eº t i n t r eb ui e s ã fi e ca s a l ui Cristos, ca o bisericã în miniaturã.

Pe de altã parte, în Occident, cei Trei Magi, fiind sfinþi ocrotitori sau protectori ai cãlãtoriilor, prezenþa lor simbolicã în locuinþe mai înseamnã ºi faptul cã ei protejeazã omul, în cãlãtoria sa de -a l ungul vi eþi i, d e la naº te re pânã la moarte, cãtre Dumnezeu...

Pe vremea dictaturii comuniste, în unele zone din þarã, preoþii renunþaserã sã le mai scrie numele pe uºile caselor sfinþite, pentru a evita proferarea unor batjocuri

ulterioare la adresa creºtinilor din partea a diverºi atei care le treceau pragul.

Sã mai adãugãm cã gestul celor Trei Magi de a-i aduce omagiul lui Isus este cu atât mai important cu cât ei au fost primii pãgâni care au crezut în Cristos, chiar dacã din stele au aflat de venirea Lui...

“Moaºtele lor, pãstrate cu sfinþenie întro frumoasã lãcriþã în Catedrala din Koln, au fost date de Frederick Barbarossa în 1164. El le obþinuse de la Milano ºi se credea cã fuseserã aduse de la Constantinopol, în secolul al V-lea.” ** Revenind la sfinþirea caselor, pentru mine, ca scriitor, acesta este un eveniment atât

de însemnat încât dacã n-aº avea parte de el aº suferi tot anul. Cum altfel, câtã vreme dupã plecarea preotului toþi creºtinii rãmân cu încrederea cã Dumnezeu le va dãrui puterea de a depãºi greutãþile vieþii, de-a lungul anului, în confruntãrile cu ispitele, neprevãzutul, calamitãþi, accidente, boli etc. În final, trebuie sã mãrturisesc cã în afarã de binecuvântarea locuinþei, eu consider necesarã, în funcþie de posibilitãþi, ºi sfinþirea locului de muncã, unde omul îºi petrece jumãtate din viaþã. ªi acolo trebuie sã fie o casã a lui Isus, sau o bisericã în miniaturã. E destul sã ne amintim de Sfântul Iosif Muncitorul, tatãl pãmântesc al Mântuitorului, de utilitatea muncii, indiferent în ce domeniu, pusã în slujba lui Dumnezeu, ºi vom avea imaginea completã a sfinþeniei, spre care trebuie sã nãzuiascã omul, cât trãieºte...

* “Biserica este subiect de literaturã”, în “Dialog teologic” – revista Institutului Teologic Romano-Catolic, anul IV, nr. 7/ 2001, Ed. Sapientia, Iaºi, p. 157. ** David Hugh Farmer – “Oxford / Dicþionar al sfinþilor”, traducere de Mihai C. Udma ºi Elena Burlacu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1999, p. 345, principala sursã citatã fiind Biblioteca Sanctorum (12 vol., Roma, 1960-1970).

ISIDOR CHICET (din “Familia Creºtinã” nr. 1 /2004, www. profamilia.ro)

Vreþi sã fiþi (încã o datã) pãrinþi ?

Andreea ºi Maria sunt douã surori de 15, respectiv 16 ani, care îºi vor vedea îndeplinit visul de a trãi într-o familie. Ele au fost internate la vârste mici într-o instituþie de ocrotire, dupã ce casa pãrinþilor a ars într-un incendiu. În acea instituþie, la fel ca mai mulþi alþi copii care trãiau în instituþii, fetele au fost infectate cu HIV. Dupã ce au fost transferate într-o altã instituþie, datoritã diagnosticului, pãrinþii au înterupt legãtura cu ele. În anul 2001, asistenþii sociali ai Fundaþiei Dezvoltarea Popoarelor au luat legãtura cu pãrinþii ºi astfel fetele i-au vizitat la noul lor domiciliu, dintr-un sat din nordul þãrii. Aceastã fundaþie desfãºoarã din anul 1996 activitãþi de protecþie a copilului, în special adresate copiilor seropozitivi.

Familia are o situaþie materialã foarte precarã. Fetele au fost întâmpinate cu destulã rãcealã de familie, care se temea cã vor fi respinºi de ceilalþi din sat, dacã se va afla cã au intrat în contact cu fiicele lor seropozitive. Dupã ce au revenit în instituþie, Andreea ºi Maria nu au mai þinut legãtura cu familia lor, conºtiente fiind cã acasã nu e loc pentru ele, dar au continuat sã spere cã va veni ziua în care vor putea trãi într-o familie, chiar dacã nu a lor.

Dna Silvia are 49 de ani ºi lucreazã. Este cãsãtoritã ºi are douã fete de peste 20 de ani, care petrec tot mai puþin timp cu familia lor. Din emisiunile televizate, a auzit despre existenþa profesiei de asistent maternal. S-a gândit atunci cã ar putea sã îngrijeascã un copil, pe care sã îl creascã aºa cum le-a crescut pe fiicele sale.

Prin campania de sensibilizare desfãºuratã de asistenþii sociali ai Fundaþiei Dezvoltarea Popoarelor, d-na Silvia a aflat de posibilitatea de a îngriji un copil instituþionalizat.

Astfel le-a cunoscut pe cele douã surori. A urmat o perioadã în care fetiþele au vizitat familia, la început câteva ore, apoi au rãmas pe perioade mai lungi. În prezent, se fac demersuri pentru ca d-na Silvia sã devinã asistentul maternal al celor douã surori, pentru a le lua acasã.

Atât Andreea ºi Maria, cât ºi “pãrinþii” lor ºtiu cã faptul cã sunt seropozitive nu este un obstacol pentru ca ele sã trãiascã întro familie, în comunitate, sã meargã la ºcoalã ºi în viitor sã aibã un serviciu.

Mai sunt copii asemeni acestor fetiþe, care, din cauza bolii de care suferã, au fost abandonaþi ºi þinuþi departe de o viaþã normalã. ªi ei îºi doresc o familie, îºi doresc sã aparþinã cuiva.

Familia despre care v-am vorbit este “din lumea asta”, este ca noi toþi. Ea are însã marea dorinþã -ºi ce n-am da sã se nascã în cât mai mulþi dintre noi- de a trãi alãturi de aceºti copii experienþa primirii ºi a dãruirii, acceptând cã a sta alãturi de ei, poate sã fie o experienþã care sã le îmbogãþeascã fiinþa.

Persoanele care doresc sã ofere acestor copii ºansa de a trãi în mediul securizant al unei familii, pot realiza acest lucru devenind familie de plasament sau asistent maternal al unui copil instituþionalizat. Pentru a lua acasã un copil din instituþie este nevoie în primul rând de dorinþa dvs. de a oferi afecþiune unui copil abandonat, precum ºi de minime condiþii materiale ºi garanþii morale. Prin intermediul asistenþei maternale aveþi posibilitatea de a îngriji acasã copilul, beneficiind în acelaºi timp de carte de muncã ºi susþinere financiarã din partea statului ºi a fundaþiei. Sã devii asistent maternal/pãrinte de plasament este un drum în care nu vei fi niciodatã singur: asistenþii sociali ºi psihologii te vor ajuta sã afli mai multe despre copii, sã-i înþelegi ºi sã-þi gãseºti resursele interioare necesare. În cazul în care povestea celor douã surori a nãscut un ecou în inima dumneavoastrã, fie cã sunteþi singur/ã sau aveþi propria familie, adresaþi-vã Fundaþiei Dezvoltarea Popoarelor cu sediul în Bucureºti, str. Balciului nr.2, sector 2, tel. 253.00.76 sau 0742 / 028.862. Propunerea noastrã se adreseazã cu prioritate persoanelor/familiilor care locuiesc în Bucureºti ºi judetul Ilfov.

JUSTINA HARALAMBESCU

Un risc ºi o bogãþie Acum câþiva ani am citit într-un cotidian catolic italian o listã lungã - ocupa jumãtate de paginã - cu sfinþi patroni, iar patronajul lor se extindea de la primele meserii din istoria omenirii pânã la cele mai recente. Biserica se îngrijeºte mereu sã ne propunã modele de urmat, din rândul celor care au trãit înaintea noastrã ajungând la cele mai înalte trepte ale sfinþeniei prin practicarea virtuþilor în viaþa de zi cu zi. Sfântul Francisc de Sales (15671622), de exemplu, sãrbãtorit de Bisericã la 24 ianuarie, este patronul jurnaliºtilor. Dupã ce a fost hirotonit preot, Francisc s-a oferit sã meargã ºi sã predice în Geneva, printre calvini. Vãzând cã predicarea de la amvon nu dãdea roade prea multe, a început sã publice foi volante pe care le strecura pe sub uºile caselor sau le lipea pe ziduri. Datoritã acestei activitãþi “mediatice”, Papa Pius al XI-lea l-a numit mai târziu patronul scriitorilor catolici, prin Enciclica “Rerum omnium”, din 26 ianuarie 1923.

Astãzi, ziua comemorãrii lui liturgice este marcatã în mod deosebit de Bisericã prin publicarea Mesajului pe care Sfântul Pãrinte îl adreseazã an de an cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale, celebratã în cele mai multe þãri în

duminica dinainte de sãrbãtoarea Rusaliilor.

Aceastã Zi Mondialã a fost propusã de decretul conciliar “Inter mirifica” (nr. 18), ºi a fost celebratã pentru prima oarã la 7 mai 1967.

Prin celebrarea ei, Biserica doreºte sã atragã atenþia fiilor sãi ºi tuturor oamenilor de bunãvoinþã asupra vastului ºi complexului fenomen al modernelor instrumente de comunicare socialã, care constituie una dintre trãsãturile cele mai caracteristice ale civilizaþiei de astãzi.

Mesajul pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale din acest an are ca temã: “Mass-media în familie: un risc ºi o bogãþie”, ºi “reflectã grija Sfântului Pãrinte în ce priveºte faptul cã mass-media ar trebui sã îmbogãþeascã viaþa de familie, ºi nu sã-i dãuneze”, dupã cum a arãtat Arhiepiscopul John P. Foley, Preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii Sociale, atunci când a fãcut cunoscutã tema mesajului. Massmedia oferã, într-adevãr, posibilitãþi de educare ºi de inspirare

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 7

a familiilor, dar au ºi o influenþã negativã asupra vieþii acestora, datoritã materialismului ºi a pornografiei ºi violenþei pe care le ilustreazã.

Papa Paul al VI-lea observa în 1979 cã aceste instrumente de comunicare socialã “pãtrund pânã în inima vieþii familiare”, impunând orarele lor, modificând obiºnuinþele, oferind impulsuri de discuþie, ºi influenþând puternic aspectul afectiv, intelectual, moral ºi religios al utilizatorilor. Despre efectele negative pe care le pot avea mass-media asupra persoanei - fie ea adultã ori în formare - s-a discutat ºi se discutã mult: psihologii ºi sociologii au tras deseori semnale de alarmã, îndeosebi asupra influenþei violenþei ºi a pornografiei asupra copiilor; reprezentanþii Bisericii au invitat la utilizarea cu discernãmânt ºi în mod responsabil a acestor mijloace; pe de altã parte, autoritãþile au stabilit norme de reglementare privind protecþia minorilor.

Dintre toate mass-media, televiziunea este de-acum un mijloc de comunicare inevitabil în viaþa de familie, ºi pare a fi fãcutã pe mãsura nucleului familiar. Ea, ca un interlocutor discret ºi fascinant, este în stare sã-i întreþinã în mod contemporan pe toþi membrii familiei. Activã 24 de ore din 24, adesea accesatã în mod automat ca un fundal al treburilor domestice, televiziunea continuã însã sã creeze un spaþiu nou, divers de spaþiul nostru fizic ºi interior, în care cautã mereu sã ne aspire, ambientul real, locuit de persoane concrete - soþie, soþ, fii - pierzându-se într-un plan secundar. Însã momentele tot mai îndelungate ºi sistematice trãite în acest “teritoriu ireal” sfârºesc prin a crea un gol în relaþiile dintre noi, prin a ne inhiba capacitatea de a intra în relaþie cu persoane adevãrate. Ex plozia noii comunicaþii sistematice coincide cu implozia comunicãrii familiare, care-ºi pierde valoarea ºi substanþa.

Dacã uitãm de caracterul instrumental al mijloacelor de comunicare socialã, riscãm sã ne îndepãrtãm de familie, de prieteni. Televiziunea, internetul, cele mai utilizate media, ne pot aduce în casã lumea întreagã, dar ne ºi pot îndepãrta de cei de lângã noi; pot fi un minunat instrument educativ ºi formativ, dar pot deveni ºi pricina distanþei dintre noi ºi fiii noºtri; ne pot informa asupra a ceea ce se întâmplã în alte oraºe ori în alte þãri, dar nu ne vor spune ºi bucuriile ºi reuºitele, tristeþile ºi probleme copiilor

noºtri, ori ale partenerului de viaþã.

CRISTINA GRIGORE

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 8

În mijlocul comunitãþii Duminicã, 21 decembrie, în cea de a IV-a duminicã din Advent, la liturghia de la orele 17, parohia Cioplea din Bucureºti a avut bucuria de a avea în mijlocul sãu pe episcopul auxiliar E.S. Cornel Damian.

Cioplea a fost prima parohie în care Excelenþa Sa, în urmã cu 17 ani îºi începea activitatea pastoralã ca preot. Aceastã celebrare a fost pentru Excelenþa Sa prima sfânta liturghie celebratã în aceastã parohie de când este episcop.

Dupã ce Preasfinþitul Cornel Damian a vizitat ºi a celebrat prima sa sfântã liturghie ca episcop în oraºul natal - Turnu Severin - urmãtorul pas a fost acela de a vizita ºi bineînþeles de a celebra o sfântã liturghie în parohiile sale de suflet: Sfânta Cruce ºi Cioplea. Puþine sunt parohiile care sã aibã onoarea ca unul dintre preoþii ce au slujit în comunitatea lor sã ajungã la demnitatea de a primi plinãtatea preoþiei. Comunitatea parohiei Cioplea este fericitã cã Dumnezeu a ales pe unul dintre slujitorii altarului sãu ºi i-a oferit acest dar minunat. Aceasta s-a vãzut ºi din modul în care au pregãtit sãrbãtoarea, adicã prin cântãrile ºi numãrul mare de credincioºi prezenþi. ªi cum gripa a încercat corzile vocale ale Monseniorului Cornel Damian, pãrintele paroh Veniamin Aenãºoaiei i-a venit în ajutor þinând predica de la aceastã sfântã liturghie. Plecând de la evanghelia duminicii, care ne vorbea despre vizita Sfintei Fecioare Maria la veriºoara sa Elisabeta, pãrintele Veniamin a subliniat faptul cã Maria, dupã vestirea îngerului, a pornit în grabã cãtre o cetate din þinutul muntos al Iudeii. De ce? Nu din curiozitate, ci pentru a veni în ajutorul veriºoarei sale Elisabeta, însã nu acesta a fost motivul cel mai important. Pe de o parte, Maria a mers pentru a comunica, pentru a împãrtãºi cu Elisabeta darul lucrãrii lui Dumnezeu realizat în ea ºi, pe de altã parte, de a comunica darul realizat în ruda sa. Fãcând o paralelã cu subiectul duminicii, pãrintele Veniamin spunea cã nici preasfinþitul Cornel Damian nu a venit la Cioplea din curiozitatea de vedea comunitatea dupã mai mulþi ani de zile ºi nu a venit numai pentru a face un gest de slujire în calitate de episcop, dar a venit pentru a ne comunica darul realizat de Dumnezeu în el, prin primirea

desãvârºirii vocaþiei sacerdotale.

La sfârºitul sfintei liturghii, Preasfinþitul Cornel a mulþumit comunitãþii pentru primirea fãcutã. A recunoscut cã nu a vizitat de prea multe ori aceastã parohie ºi nici nu a promis cã o va face mai des de acum înainte. Fapt care a fost speculat de pãrintele Veniamin care, invocând proverbul „ochii care nu se vãd se uitã” la îndemnat sã facã în aºa fel încât credincioºii din Cioplea sã nu-i uite chipul.

PR. LIVIU BÃLêCUÞI

De la „al nostru” la „al tuturor”

21 decembrie 2003. În biserica Sfânta Cruce domnea în inimile celor prezenþi o curiozitate neliniºtitoare. Cred cã întrebarea pe care mulþi o aveau în minte era: „Oare pãrintele Cornel, cel pe care îl ºtiam noi s-a schimbat? Aratã altfel? Cel care a mers alãturi de noi timp de 11 ani arãtându-ne calea credinþei ne va mai recunoaºte?”

Procesiunea de la începutul sfintei liturghii a fost emoþionantã! El era! Preasfinþitul Cornel a apãrut înseninându-i pe toþi!

Avea acel aer de bunãtate ºi acea putere tãcutã prin care îi fãcea pe fiecare sã zâmbeascã cu încredere! „Este pãrintele nostru la fel de emoþionat cum îl ºtiam, ba chiar ºi puþin rãcit”, îºi ºoptea lumea.

Câtã bucurie! Mulþi tremurau în inima lor de emoþie pentru cã au vãzut cum lucreazã harul lui Dumnezeu! Cel care pânã cu puþin timp în urmã era în mijlocul nostru, cãruia îi studiasem reacþiile,

În perioadã binecuvântatã a Naºterii Mântuitorului cei mai mulþi dintre noi, suntem, din pãcate, preocupaþi mai mult cu tradiþiile ºi obiceiurile din strãbuni, cu procurarea cadourilor pentru cei dragi ºi uitãm care este de fapt esenþa sãrbãtorii Crãciunului: naºterea lui Cristos în sufletul nostru. Lipsa credinþei, mândria, egoismul, trufia, orgoliul sunt doar câteva dintre elementele negative ce produc îndepãrtarea omului de pruncuºorul Isus.

Poate, de aceea copiii sunt cei care îl gãsesc mult mai repede ºi mai uºor pe Dumnezeu pentru cã prin inocenþa ºi naivitatea lor sunt mai deschiºi ºi mai binevoitori sã lucreze cu harul lui Dumnezeu.

Aºadar, Crãciunul trebuie sã fie o sãrbãtoare ce radiazã bucurie, iubire, pace, dãruire ºi tot ce poate fi mai frumos ºi sincer. Astfel de clipe magice au trãit ºi copiii din parohia Cioplea care ºi-au propus sã facã tot ce le stã în putinþã pentru ca pruncuºorul Isus sã aibã o primire cãlduroasã în aceastã parohie.

Plini de entuziasm ºi înarmaþi cu toatã rãbdarea lor, copiii au realizat o micã, dar semnificativã reprezentare scenicã pentru ca ceilalþi de vârsta lor sã înþeleagã cine este Isus, care este istoria naºterii sale, ce se întâmplã în aceastã perioadã ºi câtã bucurie poate aduce acest eveniment.

Dorind ca totul sã fie bine, cei mici au început repetiþiile cu aproximativ o lunã înainte de Crãciun. E adevãrat cã repetiþiile din ultimele zile îi cam obosiserã puþin, însã dorinþa de a crea o bucurie celor din jur i-a ajutat sã interpreteze ca niºte adevãraþi actori. Agitaþia lor, nerãbdarea de a începe cât mai repede micul spectacol, apoi adevãrata plãcere ºi

sentimentele, privirea, zâmbetul binevoitor, fantastic, deºi episcop, a rãmas acelaºi, dar în totalitate! Putem da mãrturie despre aceasta cu toþii. L-am recunoscut cu toþii de la început, dupã modul în care la predicã ne-a îndemnat cu aceeaºi bunãtate sã participãm la sfintele sacramente, dupã pietatea cu care a oferit sfânta liturghie, dupã felul în care la sfârºitul liturghiei a ieºit în curtea bisericii ºi a stat de vorbã cu fiecare în parte încurajându-i, alinându-i.

Dar ceea ce nu au realizat mulþi dintre ei este cã s-a schimbat totuºi! Ceva

bucurie ce au provocat celor din jur ºi emoþiile generate au dus la o zi minunatã de Crãciun în care credincioºii parohiei Cioplea au putut fi împreunã participând fiecare la crearea unei atmosfere plinã de bucurie.

Dorinþa copiilor de a face ceva frumos pentru cei din jur, dar mai ales pentru Isus s-a transformat intr-un adevãrat spectacol devenind astfel cel mai minunat cadou pentru Pruncuºor din partea lor. ªi pentru cã cei mici au fost cuminþi ºi au avut o contribuþie deosebitã în parohie, Isus i-a rãsplãtit dupã aºteptãri trimiþând în mijlocul lor pe Moº Crãciun.

Pentru ca plãcerea tuturor sã continue cât mai mult cei mici au avut curajul sã-i spunã Moºului poezii ºi chiar sã-i cânte colinde frumoase.

Rãmânând tot în atmosfera bucuriei Crãciunului, amintim cã ºi tinerii parohiei Cioplea au cãutat sã ducã vestea naºterii D omnului în casele bãtrânilor ºi persoanelor bolnave colindându-i ºi oferindu-le un mic cadou. ªi asta pentru cã au înþeles ca sãrbãtoarea Crãciunului inexprimabil ne fãcea sã înþelegem puþin din schimbare! Sã fi fost consacrarea ca episcop? Poate cã da, poate cã harul pe care l-a primit preasfinþitul Cornel a cuprins ºi inimile noastre! Da, prin consacrarea sa ca episcop, preasfinþitul Cornel a atras un plus de binecuvântare a lui Dumnezeu asupra noastrã! Îi mulþumim lui Dumnezeu cã a privit la noi! Îi mulþumim lui Dumnezeu cã cel pe care pânã nu de mult îl numeam „al nostru” a devenit al tuturor!

PR. ROBERT BÃLAN

înseamnã dãruire pentru cei din jur, un sacrificiu care poate aduce beneficii celorlalþi. Crãciunul înseamnã sã simþi prezenþa lui Isus în inima ta, prezenþã care îþi dã o credinþã puternicã. Crãciunul înseamnã iubire.

MONICA LUCESCU

CRÃCIUNUL LA BÃNEASA

Când au vãzut vremea din Ajun, copiii din Parohia Bãneasa aproape cã-ºi luaserã gândul de la Moº Crãciun. Dar cine n-a stat cu inima strânsã la viscolul care ne-a luat pe toþi prin surprindere?

Pânã ºi Moºul a avut oarece temeri. El însuºi a mãrturisit-o.

Dar pentru cã Moº Crãciun e un bãtrânel special, foarte curajos ºi conºtiincios, a ajuns ºi în strada Pechea, 16, la Parohia “Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul”, unde era aºteptat de copii ºi de credincioºii care asistaserã la sceneta de Crãciun : Ehe,

dragii Moºului! Iarna-i grea, omãtu-i mare, dar asta nu m-a împiedicat sã-mi îndeplinesc misiunea pe care o am de 2000 de ani. E drept cã ninsoarea ºi viscolul m-au cam pus pe gânduri, dar Cel care mã trimite în fiecare an la voi, a avut grijã sã ajung cu bine. ªi iatã-mã-s !

Prezenþa Moºului a fost prilej de bucurie pentru toþi. Cei mici, scotocind curioºi prin sacoºe, s-au bucurat de darurile primite.

Cei mari, cu nostalgie nedisimulatã, au redescopierit farmecul copilãriei.

D e Crãciun, pe lângã sceneta reprezentând Naºterea lui Isus, cei din parohie au pregãtit ºi un frumos Concert de colinde. Alãturi de farmecul inegalabil al colindelor, coriºtii au oferit ºi o imagine deosebit de grãitoare: varietatea membrilor corului - copii, tineri ºi adulþi care ºi-au unit forþele ºi glasurile pentru a vesti bucuria Naºterii Domnului ºi pentru a simboliza unitatea care existã ºi care se doreºte sã se menþinã în parohie.

CRISTINA ªOICAN

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 9

DIN VIAÞA PAROHIEI

SÃRBÃTOAREA ÎN PAROHIA CIOPLEA

ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ

CÂT DE SINCER ESTE DA-ul NOSTRU DAT SFINTEI LITURGHII? Liturghia în viaþa creºtinului este una dintre temele fundamentale ale aºa numitei «ªcoli a valorilor», dupã cum defineam Anul Pastoral în articolul precedent al acestei reviste.

Propunându-ne aceastã temã, pentru perioada primelor nouã luni ale anului, Preasfinþitul Ioan Robu îºi exprimã dorinþa ca amintindu-ne de momentele Sfintei Liturghii, de participarea activã la Sfânta Jertfã ºi înþelegând semnele, gesturile ºi simbolurile în liturghie, sã ajungem sã-l mãrturisim cu mai mult curaj pe Cristos ºi sã lãsãm generaþiilor care urmeazã un tezaur bogat în trãirea credinþei (cf.

Scrisoarea Pastoralã a Arhiepiscopului Ioan Robu, din 29 septembrie 2003). Cu alte cuvinte, atenþia sporitã pe care cu toþii trebuie sã o acordãm Sfintei Liturghii pe parcursul lunilor ianuarie – septembrie ale acestui an vizeazã o creºtere realã în ceea ce priveºte participarea activã la celebrarea euharisticã, o înþelegere adecvatã a ritului celebrãrii, care sã contribuie apoi, la o mãrturisire mai puternicã a lui Cristos, Om ºi Dumnezeu, prezent în mod real în viaþa fiecãruia dintre noi.

Aceastã temã a mai fost propusã, într-o altã formã, în anul Jubiliar 2000 întregii dieceze spre reflexie ºi aprofundare, de cãtre pãstorul arhidiecezei noastre. Prin aºa numitele «Zile Euharistice», fiecare comunitate, prin meditaþii, dezbateri ºi momente speciale de rugãciune, a avut posibilitatea sã se apropie mai mult ºi sã experimenteze mai intens prezenþa vie a lui Cristos, Rãscumpãrãtorul, în Sfânta Euharistie.

Am folosit intenþionat cuvântul Rãscumpãrãtorul pentru cã, prin Euharistie, Isus Cristos actualizeazã actul rãscumpãrãrii ºi al salvãrii neamului omenesc în acest «astãzi» al nostru. Cu câtã simplitate ºi admiraþie vorbeºte Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea enciclicã Ecclesia de Eucharistia, despre aceastã minunatã prezenþã a actului rãscumpãrãrii în viaþa

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 10

fiecãruia dintre noi, indiferent de timp ºi de spaþiu, benefic chiar pentru întreg universul: “Când mã gândesc la Euharistie, privind la viaþa mea de preot, de episcop, de succesor al lui Petru, îmi amintesc spontan numeroasele momente ºi locuri unde mi s-a oferit ocazia sã o celebrez. (…) Am putut sã celebrez Sfânta Liturghie în capelele de pe cãrãrile munþilor, de pe malurile lacurilor, de pe plajele mãrilor; am celebrat-o pe altare ridicate pe stadioane, în pieþele oraºelor… Aceste decoruri atât de diferite ale celebrãrilor mele euharistice mã fac sã simt cu putere caracterul lor universal ºi aºa-zis cosmic. (…) Fiul lui Dumnezeu s-a fãcut om pentru a restitui creaþia întreagã, într-un act suprem de laudã, aceluia care a fãcut-o din nimic. ªi astfel, el, preotul cel mare ºi veºnic, intrând prin sângele crucii sale în sanctuarul veºnic, restituie întreaga creaþie rãscumpãratã Tatãlui creator” (Ecclesia de Eucharistia nr. 8).

Cristos îl rãscumpãrã, deci, pe om ºi întreaga realitate creatã prin sacrificiul sãu, sacrificiu fãcut prezent în celebrarea Euharisticã în acest «astãzi» al nostru ºi o restituie Tatãlui Sãu ca ofrandã de laudã ºi de preamãrire. Din acest motiv este esenþial sã corectãm atitudinea de indiferenþã faþã de Sfânta Liturghie, în duminici sau sãrbãtori, ºi sã înþelegem cã mântuirea sau întoarcerea la Tatãl nu este posibilã doar pentru cã noi suntem buni, nu facem rãu, nu ucidem sau nu nedreptãþim pe nimeni, ci este posibilã dacã întreaga calitate a vieþii noastre este purificatã ºi sfinþitã prin sângele rãscumpãrãtor al lui Cristos ºi oferitã de cãtre El, prin Euharistie, lui Dumnezeu Tatãl.

Fiecare celebrare sacramentalã ne propune, ca aliment de viaþã spiritualã, un Cuvânt al lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie, în mod deosebit, vine în întâmpinarea noastrã cu acest aliment de viaþã în prima parte a fiecãrei celebrãri euharistice. ªi faþã de acest «Cuvânt al lui Dumnezeu» trebuie sã avem o dorinþã sincerã de convertire ºi de schimbare a atitudinii. Cuvântul care ne este propus

prin lecturile de la Sfânta Liturghie nu este un cuvânt oarecare, nu este un cuvânt banal, plictisitor sau deja cunoscut. Este un Cuvânt viu ºi plin de putere (cf. Ev 4,12), este un Cuvânt “inspirat de Dumnezeu ºi este de folos pentru a învãþa, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit, pe deplin pregãtit pentru orice lucrare bunã” (cf. 2 Tim 3,16-17), este un Cuvânt care trebuie ascultat, meditat ºi cãruia trebuie sã-i dãm un rãspuns cu alegerile noastre.

Pescarii care au înþeles sã dea un rãspuns just Cuvântului care le-a fost adresat de Isus i-au devenit discipoli ºi apoi Apostoli. Tânãrul bogat, care nu a fost în stare sã dea acest rãspuns, a plecat întristat (cf. Lc 18,23 ).

Mai am ºi acum prezentã în memorie o idee a Sfântului Policarp, cititã cu mai mulþi ani în urmã, cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu conþinut în Sfânta Scripturã. El îi întreba astfel pe credincioºii sãi: Cum vã veþi prezenta înaintea lui Dumnezeu fãrã a fi citit ºi meditat toatã scrisoarea pe care El v-a trimis-o din cer pentru voi? Veþi avea curajul sã vã prezentaþi astfel înaintea Lui? Iar astãzi, pentru a ne încuraja în citirea ºi cunoaºterea Cuvântului lui Dumnezeu, Biserica ne acordã indulgenþa plenarã tuturor celor care citim Sfânta Scripturã cu veneraþia cuvenitã Cuvântului lui Dumnezeu, pentru o perioadã de cel puþin jumãtate de orã. Prin aceastã favoare pe care Biserica ne-o face, cred cã putem înþelege cu toþii cã într-adevãr Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere. Dacã nu am fãcut, întru-totul, pânã acum experienþa vitalitãþii ºi forþei acestui Cuvânt, având credinþã, o putem face de acum încolo.

Suntem cu toþii fii ai Bisericii, iar Biserica este comunitatea reunitã “care ascultã cu pietate Cuvântul lui Dumnezeu” ( Dei Verbum 1), trãieºte din acest Cuvânt ºi are misiunea de a-L transmite fiecãrui om pânã la sfârºitul timpurilor.

Apropiindu-ne tot mai mult de acest Cuvânt al Vieþii ne apropiem de fapt de Isus Cristos ºi de la El vom primi viaþa cea nouã pe care o vom putea apoi comunica ºi celor din jurul nostru. În încheiere, recomand tuturor persoanelor implicate în catehezã ºi tuturor credincioºilor docili în a asculta Vocea Pãstorului Arhidiecezei noastre sã citeascã, sau sã reciteascã, scrisoarea enciclicã a Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea Ecclesia de Eucharistia. Vã va fi de mare ajutor în dorinþa de a cunoaºte ºi de a trãi Sfânta Liturghie.

PR. VENIAMIN AENêOAEI

ªi a fost la Hamburg (Germania) întâlnirea europeanã a tinerilor, organizatã în fiecare an de comunitatea ecumenicã din Taizé (Franþa). Micul nostru grup, de 49 de tineri, a plecat plin de entuziasm în dimineaþa zilei de 27 decembrie, însufleþit de gândurile bune, si de binecuvântarea pãrintelui Daniel, mentorul spiritual al tinerilor din Arhidieceza de Bucureºti.

Prima oprire de mai lungã duratã a fost la Viena, unde am ajuns duminicã, la ora 6:00. Am rãmas impresionaþi de mãreþia acestui oraº care, în ciuda faptului cã pãrea adormit, hibernând sub o mantie albã, avea aerul distins al unei venerabile capitale imperiale. Momentul cel mai important din programul vienez a fost participarea la liturghie în Catedrala „Sfântul ªtefan”, alãturi de credincioºii locului. Am plecat din Viena privind înapoi cu pãrere de rãu pentru locurile rãmase nevizitate, dar cu sufletele entuziasmate faþã de ceea ce ne aºtepta la destinaþie.

La Hamburg am ajuns luni dimineaþa, la

ora 7:00. Programul a cuprins rugãciunea comunã de dimineaþã, discuþiile în grupuri mici pe diferite teme, ºi liturghia de searã. Alãturi de numeroºi tineri europeni (aproximativ 80.000), am încercat sã ajungem – cu inima – la izvoarele bucuriei, dupã cum ne îndemna în scrisoarea sa Fratele Roger. În discuþiile noastre de grup am încercat sã descoperim legãturile interioare care ne unesc, la nivelul credinþei ºi al culturii ºi am vorbit mai în profunzime despre preocupãrile lumii contemporane, încercând sã dãm rãspunsuri la anumite întrebãri: ce este de fãcut astãzi pentru a lupta contra sãrãciei?/ cum sã recunoºti chemarea pe care D umnezeu þi-o adreseazã?/ cum sã facem pãmântul mai

SUFLET TÂNÃR

Hamburg un pelerinaj de neuitat

locuibil astãzi ºi mâine?/ cum sã ne rugãm cu inima deschisã?

Alþi tineri despre Taizé

Putem spune cã în timpul celor cinci zile am dus la Hamburg o fãrâmã din România, cu tradiþiile noastre populare, cu spiritul românesc. Am reprezentat România cu succes la festivalul popoarelor, organizat în toate parohiile unde au fost gãzduiþi tinerii participanþi. Programele artistice ale tinerilor români au fost deosebit de apreciate. Am dus cu noi ºi un steag care ne-a însoþit pretutindeni, fiind mândri de rãdãcinile noastre.

Drumul de întoarcere în þarã a însemnat o împãrtãºire a pãrerilor. În autocar

fiecare vorbea despre cum au decurs cele câteva zile care au fost, din pãcate, prea puþine, dar destule pentru a face sã rodeascã sãmânþã de comuniune între noi tinerii.

Ajunºi acasã ne-am dat seama cã o sãptãmânã la una dintre întâlnirile organizate de comunitatea din Taizé ne poate ajuta sã înþelegem legãtura strânsã dintre o viaþã de comuniune cu Dumnezeu, în rugãciune ºi în reflecþie personalã, pe de o parte, ºi încercarea de comuniune ºi de solidaritate intre popoare, pe de alta parte. Am descoperit cã putem împãrtãºi experienþa unei posibile unitãþi în diversitatea de tradiþii creºtine si culturi.

EUGEN BUTARU SI CÃTALIN GLINTA

Aici, în Hamburg, am fost fascinaþi de faptul cã Taizé-ul a reuºit sã ne întãreascã mai mult în credinþã ºi sã elimine barierele între popoare, rase sau religii.

Am fost fericiþi sã pãºim împreunã în noul an 2004, prin rugãciune, cu speranþa cã vom fi mai fericiþi ºi mult mai aproape unul de celãlalt.

ANA CUPCEA ªI IRINEL PARASCA Taizé-ul este mai mult decât un pelerinaj, este o întâlnire a tuturor popoarelor pentru ºi în numele rugãciunii. În fiecare tânãr descoperi ceva nou despre tine, despre alþii ºi despre Dumnezeu.

ALEXE MARIA-SOFIA Am participat la mai multe întâlniri de acest gen, de aceea pot spune cã Taizeul, în fiecare an, la fiecare întâlnire aduce ceva nou în sufletul fiecãruia ºi mulþi, mulþi prieteni.

ALEXE LUCIAN – CORNELIU

Fericirea supremã a vieþii este convingerea cã suntem iubiþi, spunea Victor Hugo. Acesta este un motto bun pentru orice întâlnire gen Taizé.

SIMONA POENARU

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 11

ÎNDRUMAR MEDIATIC

Viaþa, o telenovelã? Îmi amintesc cã-n urmã cu câþiva ani, în parohia noastrã programul repetiþiilor pentru cor a fost modificat în funcþie de ora de difuzare a unei telenovele. Anul acesta, mergând la sfinþirea caselor am observat cã s-au înmulþit televizoarele în casele oamenilor. Când am întrebat: „de ce?” mi s-a spus cã în felul acesta membrii familiei pot urmãri nestingheriþi programele care le sunt pe plac, fãrã certuri între soþie, care vrea telenovela, copiii care vor „Atomic” ºi soþ, care vrea un pic de ºtiri ºi fotbal cât cuprinde.

Am fãcut chiar ºi un studiu despre „fenomenul” telenovele, pe baza unui chestionar, ºi ce-am aflat? Telenovela cea mai urmãritã în prezent este: Valentina, grãsuþa mea frumoasã, iar 80% dintre intervievate au urmãrit constant telenovele în ultimii trei ani. Ele dedicã de altfel peste trei ore pe zi acestui lucru.

Ce este telenovela ?

Un serial de televiziune sau radio, în sute ºi chiar mii de episoade, în care se povesteºte viaþa mai multor familii ale cãror destine se intersecteazã într-o þesãturã greu de desluºit, cu încurcãturi teribile ºi rãsturnãri de situaþii, pericole, suspence afectiv ºi mult, mult sentimentalism.

Vã amintiþi cât succes a avut pe timpul lui Ceauºescu serialul Dallas ? Regimul comunist l-a întrerupt la un moment dat, pentru cã prezenta idealuri prea înalte pentru nivelul de trai din România, iar modelul de familie prezentat în film nu era cel potrivit doctrinei comuniste. La drept vorbind, modelul familiei Ewing nu se potrivea nici învãþãturii creºtine, dupã cum nici telenovelele nu fac casã bunã cu idealul creºtin.

Cum ºi când s-a nãscut telenovela?

Serialul fiction, melodramatic, s-a nãscut odatã cu radioul comercial, în Statele Unite ale Americii. Prototipul dramei sociale a fost reprezentat de programe zilnice cu emisiuni de 15 minute fiecare (cele de la televiziune de 30 minute) transmise în prima parte a dupã-amiezei,

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 12

a fi: patetici, sensibili faþã de femei, care vor sã trãiascã pentru dragoste, nu pentru bani sau pentru carierã. Ca ºi personajele feminine din telenovele, telespectatoarele fug de bãrbaþii rãi ºi „macho”, preferându-i pe cei buni, cu care ar vrea sã semene partenerul de viaþã.

Este rãu sã te uiþi la telenovele?

când publicul principal era format din casnice. Aceste programe au fost numite soap opera (opera de sãpun) pentru cã erau sponsorizate de marile societãþi americane producãtoare de sãpun ºi detergenþi. De exemplu, mult cunoscutul Procter & Gambel prezent ºi astãzi în reclamele de televiziune era, în 1935, dominatorul pieþei publicitare rediofonice din Statele Unite.

Prima soap opera se numea Painted Dreams (Vise pictate), având ca autoare o învãþãtoare - Irna Philipps. Aceasta a fost difuzatã în 1930.

De ce au femeile „lipici” la telenovele? În primul rând, pentru cã de cele mai multe ori le este prezentat un model de femeie puternicã, de succes ºi independentã. Aceasta provoacã admiraþie ºi determinã publicul sã se identifice cu ea. Este tipul de femeie pe care multe casnice ar vrea sã-l imite, dar nu pot pentru cã trãiesc, în general, întrun mediu familial patriarhal în care bãrbatul este cel care dominã, iar femeia trebuie sã asculte.

Telenovelele prezintã elemente de suspans ºi provoacã fanilor o serie de experienþe emotive, care devin dupã un timp nevoi tiranice, creazã dependenþã.

Se ajunge astfel la organizarea propriei vieþi în funcþie de orarul difuzãrii telenovelelor.

Multe dintre comentariile sau dialogurile din telenovele sunt însuºite de femeile care le urmãresc. Nu doar replicile, ci ºi eroii din telenovele atrag prin felul lor de

Telenovela nu este rea în sine, dependenþa de aceasta este periculoasã.

La început, în þãrile din America Latinã, telenovela a fost folositã în scop educaþional, în programe de alfabetizare, planificare familialã sau pentru a combate abuzarea femeilor ºi a copiilor în familii.

Astãzi, din pãcate, s-a ajuns la o deviere de la sensul iniþial, cãzându-se într-un fel de „telenovelomanie”, iar persoanele dependente de telenovele riscã sã lase ca viaþa sã treacã pe lângã ele în timp ce stau nedezlipite de „sticla coloratã”, trãind viaþa unor personaje fictive care nici mãcar nu ºtiu cã tu, care plângi în faþa ecranului, exiºti. Pentru producãtorii ºi eroii acestor seriale tu eºti un numãr din audienþã care le mãreºte bugetul ºi faima. ªi, în timp ce tu încerci sã uiþi de propria-þi poveste luând zilnic o porþie dintr-o istorie de viaþã care nu-þi aparþine, în lumea ta se întâmplã evenimente cãrora ar merita sã le dai cu adevãrat atenþie. Ajungi sã te intereseze mai mult ce se întâmplã în Grãsuþa mea frumoasã sau în Amor real ºi mai puþin sau deloc ce se întâmplã cu rudele, prietenii, colegii, vecinul sau vecina care locuieºte alãturi de tine.

Cred cã multe dintre simpatizantele telenovelelor au problemele lor greu de rezolvat ºi cã, sub pretextul cã se odihnesc uitându-se la câte un serial, de fapt se refugiazã într-o lume iluzorie în care, pentru 45 de minute, uitã de probleme sau cautã rezolvare la necazurile lor. Din pãcate nu este o soluþie, pentru cã „socoteala de acasã nu se potriveºte cu cea din telenovelã”, de aceea îngãduiþi-mi sã vã rog: Nu vã risipiþi în istorii fictive, fiþi eroinele propriilor voastre poveºti de viaþã, pe care nici un regizor nu ar putea fi atât de iscusit încât sã le aducã pe ecran ºi ºtiþi de ce? Pentru cã istoriile dumneavoastrã sunt viaþã adevãratã, nu baloane de sãpun!

PR. LIVIU BÃLêCUÞI

ªTIRI Papa cere recunoaºterea identitãþii creºtine a Europei Papa Ioan Paul al II-lea a insistat din nou ca viitoarea Constituþie a Uniunii Europene sã recunoascã în mod explicit rãdãcinile creºtine ale bãtrânului continent, ºi a îndemnat guvernul italian sã facã tot posibilul pentru atingerea acestui obiectiv. Aceastã cerere a fost exprimatã în data de 9 ianuarie 2004, cu ocazia prezentãrii scrisorilor de acreditare ale noului ambasador al Italiei pe lângã Sfântul Scaun – Giuseppe Balboni Acqua.

Vã reamintim cã la 13 decembrie 2003 a avut loc la Bruxelles Conferinþa Interguvernamentalã Europeanã care s-a încheiat fãrã un acord asupra sistemului de vot în luarea de decizii în cadrul Uniunii. A fost astfel blocatã aprobarea proiectului Tratatului constituþional prezentat cu aceastã ocazie.

Irlanda, care a asumat preºedinþia primului semestru din 2004, va trebui sã continue negocierile între guverne pentru stabilirea datei Conferinþei în care se va analiza noul proiect.

La stradã , prima revistã a copiilor strãzii din Bucureºti La 13 ianuarie a.c. a fost lansatã prima revistã a copiilor strãzii din capitalã. Ineditul eveniment a avut loc la Mãnãstirea „Sfânta Familie” a Surorilor contemplative ale Sfântului Ioan ºi sa desfãºurat sub înaltul patronaj al Ambasadorului Franþei în România.

Revista, realizatã de copii ai strãzii în colaborare cu voluntari români, francezi ºi belgieni, va apare lunar (pentru început întrun tiraj de 500 de exemplare) ºi va fi distribuitã gratuit copiilor strãzii. Publicaþia va conþine fotografii, cântece, poveºti, ºi idei ingenioase care sã le uºureze viaþa acestor copii. Adresa de email a revistei este: strada.ziar@laposte.net Le urãm mult succes!

Martirii mass-media În anul 2003 au fost uciºi 42 de jurnaliºti, dupã cum a informat organizaþia „Reporteri fãrã frontiere”, în bilanþul de la sfârºitul anului. Cei mai mulþi dintre ei ºi-au pierdut viaþa în Iraq, în transmisiunile din timpul rãzboiului care au devenit astãzi o activitate tot mai periculoasã pentru jurnaliºti, dupã opinia organizaþiei care militeazã pentru libertatea presei.

Raportul organizaþiei „Reporteri fãrã frontiere” informeazã cã, în lume, numãrul ziariºtilor agresaþi sau ameninþaþi a atins cifra de 1460, în timp ce numãrul ziariºtilor anchetaþi se ridicã la 766, iar a celor arestaþi fiind de 123.

P ag i n il e re l i gi o a se - l a ma r e c ã ut a r e p e nt r u n a v ig a t or i i w e b americani Un studiu recent asupra utilizãrii Internetului în Statele Unite, comentat de „The Sydney Morning Herald”, aratã cã mai mult de o treime din americanii conectaþi la Internet (126 de milioane de persoane în august 2003) au folosit reþeaua pentru a accesa situri cu informaþii religioase ºi spirituale.

Studiul mai aratã cã persoanele mai puþin interesate de informaþii religioase sunt navigatorii cu vârste între 18 ºi 29 de ani, iar cei mai interesaþi au vârste cuprinse între 30 ºi 49 de ani.

Pace în toatã lumea Cu ocazia mesajului lui Ioan Paul al II-lea transmis în momentul celebrãrii Zilei Mondiale a Pãcii pe 1 ianuarie, Comunitatea Sant’Egidio, împreunã cu alte asociaþii, miºcãri ºi comunitãþi, doreºte sã susþinã cuvintele Sfâtului Pãrinte ºi preocuparea sa pentru pace în lumea noastrã, încã dezbinatã ºi marcatã de rãzboaie, nedreptate, sãrãcie ºi violenþã. „Noi suntem convinºi cã pacea nu este imposibilã. Numeroase rãzboaie îºi pot gãsi sfârºitul. Însã pacea depinde ºi de atitudinea pe care o purtãm fiecare în sufletul nostru”, afirmã comunitatea Sant’ Egidio în comunicatul dat publicitãþii. Începând cu 1 ianuarie 2004, în toate oraºele lumii în care trãiesc membri ai Comunitãþii Sant’ Egidio se vor organiza diverse manifestãri ºi momente de rugãciune pentru pace.

„Pace pe pãmânt”: mesajul de care lumea are nevoie În dimineaþa zilei de 12 ianuarie 2004, Suveranul Pontif a primit în audienþã pe toþi membrii Corpului Diplomatic acreditaþi pe lângã Sfântul Scaun, cu ocazia tradiþionalului schimb de urãri pentru noul an.

Giovanni Galassi, Ambasadorul Republicii San Marino, a prezentat Papei urãrile pentru noul an, î n numele tuturor ambasadorilor celor 174 de naþiuni care au ambasadori acreditaþi pe lângã Sfântul Scaun, a Uniunii Europene, a Ordinului Cavalerilor de Malta ºi a douã Misiuni cu caracter special. La începutul discursului sãu,

Sfântul Pãrinte a trecut î n revistã evenimentele din scena mondialã, cu luminile ºi umbrele lor spunând cã: „Celebrarea Crãciunului ne aminteºte tandreþea lui Dumnezeu faþã de omenire, manifestatã în Isus, ºi face sã rãsune încã o datã mesajul mereu nou al Betleemului: „Pace pe pãmân t oamenilor de bunãvoinþã!”

Un minut de liniºte pentru pace Biroul CERC (Conferinþa Europeanã a Radiourilor Creºtine) a propus ca pânã la încheierea conflictului din Iraq radiourile membre sã pãstreze zilnic „un minut de liniºte pentru pace”, la orele 15.00.

La aceasta iniþiativã de rugãciune a hotãrât sã se alãture ºi „Radio Trinitas”, postul Mitropoliei ortodoxe a Moldovei ºi Bucovinei, care va transmite zilnic, de la ora 15.00, „un minut de liniºte pentru pace” cu urmãtorul conþinut: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire!

Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cautã din înãlþime ºi ne izbãveºte pe noi de toatã pãtimirea cea rea ºi de toate primejdiile ce vin asupra noastrã. Alungã din inimile oamenilor toatã rãutatea, invidia ºi spinii urii, iar în locul lor sãdeºte ºi roureazã iubirea cea curãþitoare de tot rãul ºi dãtãtoare de pace ºi de toatã fapta cea bunã ºi bineplãcutã Þie. ªi ne iartã tuturor greºelile noastre, ca împreunã sã putem petrece în pace ºi în unire, ºi pe Tine totdeauna iubindu-Te ºi poruncilor Tale urmaºi fãcându-ne, sã ne învrednicim de bunãtãþile Tale cele cereºti ºi Þie slavã sã înãlþãm în vecii vecilor. Amin.”

Asasinarea Nunþiului Apostolic din Burundi Într-un comunicat de presã dat publicitãþii înainte de trecerea în noul an, Secretariatul de Stat al Vaticanului a anunþat cã Nunþiul apostolic din Burundi, Arhiepiscopul Michael Courtney, de origine irlandezã, a fost asasinat, iar prelatul cu care cãlãtorea a fost grav rãnit.

Incidentul a avut loc în Minaga, la 50 de kilometri de capitala Bujumbura. La aflarea veºtii, Suveranul Pontif s-a retras în rugãciune, încredinþând „lui Cristos, Bunul Pastor, sufletul acestui credincios ºi generos slujitor al Bisericii, mort in timpul exercitãrii misiunii care i-a fost încredinþatã”. În telegrama de condoleanþe trimisã Arhiepiscopului Simon Ntamwana, Papa Ioan Paul al II-lea mãrturiseºte cã este „profund îndurerat de trista veste a morþii violente a Nunþiului Apostolic” ºi îºi exprimã apropierea spiritualã rugându-l pe stãpânul vieþii sã-l primeascã în împãrãþia sa de luminã ºi de pace pe slujitorul lui Dumnezeu ucis.

Grupaj de ANCA MÃRTINAª ºi EUSEBIU PIRÞAC

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 13

Redescoperirea gândirii Sfântului Toma de Aquino 1. Sensul vieþii sfântului Toma.

Sunt conºtient cã principala îndatorire a vieþii mele faþã de Dumnezeu este ca, în tot ce spun ºi gândesc, sã vorbesc despre el 1. Într-adevãr pentru sfântul Toma omul devine cu adevãrat om doar în mãsura în care îl contemplã ºi îl comunicã pe Dumnezeu, cu întreaga sa fiinþã, în mod profund religios. În contextul acestei convingeri, omul ca fiinþã raþionalã este chemat sã rãspundã cu toatã sinceritatea sa în faþa provocãrii metafizice a cunoaºterii adevãrului. Autenticitatea existenþei omului însuºi, depinde de modul în care, el reuºeºte sã-ºi asume aceastã provocare ca pe o condiþie sine qua non a vieþii sale. Mai mult, rezultatul acestei cãutãri sacre trebuie transmis ºi celorlalþi ca pe o revelaþie, cãci spune Toma, maius est illuminare quam lucere

solum.

Prin profunzimea gândirii sale sfântul Toma a reuºit sã se impunã în istoria gândirii umane, fascinând ºi uimind pe contemporanii sãi, ºi atrãgând atenþia posteritãþii asupra vieþii ºi operei sale. Din aceastã perspectivã apare cu necesitate întrebarea: în ce mãsurã mai reuºeºte astãzi sfântul Toma, sã fascineze prin personalitatea ºi gândirea sa?

2. C r i za e xi s t enþ i al ã a om ul ui actual Istoria a arãtat deviaþiile ºi erorile în care nu de puþine ori a cãzut gândirea filozoficã mai ales cea modernã. Studiul asupra acestui aspect al istoriei filozofiei are ca rezultat direct faptul cã cea mai acutã crizã existenþialã a umanitãþii este prezentã în viaþa omului actual occidental.

Prin modul lui de a fi, omul societãþii de astãzi îºi desfãºoarã existenþa în cadrul exigenþelor modernitãþii ºi postmodernitãþii. În structura celor douã fenomene sociale prevaleazã în mod substanþial o eroare fundamentalã, aceea a unei idei greºite despre Dumnezeu. Dumnezeu este conceput, în cazul în care se crede în existenþa lui, ca

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 14

o realitate absolutã care dupã ce a creat lumea s-a detaºat de ea lãsând-o sã se conducã singurã în libertatea sa, de aici efectul imediat al pierderii simþului pãcatului care se verificã astãzi.

Orice crizã existenþialã, repune în discuþie în mod esenþial problema existenþei lui Dumnezeu, a raportului omului cu Dumnezeu ºi a realitãþii lumii. Explicaþia pe care omul o dã acestor probleme metafizice, decide în exclusivitate asupra sensului existenþei sale. Certitudinea faptului cã lumea creatã nu este suficientã

sieºi, face ca orice iluzie de autonomie, care ignorã dependenþa esenþialã de Dumnezeu a oricãrei creaturi - inclusiv omul - sã conducã la drame care distrug cãutarea raþionalã a armoniei ºi a sensului existenþei umane 2.

3. Omul - cel care cautã adevãrul.

Fiinþa umanã este clãditã în mod natural cu dorinþa de a cunoaºte adevãrul, iar orientarea sa ontologicã dobândeºte o conotaþie religioasã întrucât, Dumnezeu

este cel care a pus în inima omului dorinþa de a cunoaºte adevãrul 3. În acest caz, preocupãrile umane actuale dovedesc cã omul în general riscã sã-ºi piardã identitatea ontologicã, în aºa fel încât astãzi nimeni nu mai ºtie sã spunã

direcþia ºi sensul ultim al lucrurilor 4.

Este fãrã îndoialã faptul cã uitarea lui Dumnezeu a dus la abandonarea omului 5 ºi prin urmare a produs uitarea omului de sine însuºi, ºi reducerea aspiraþiei sale cãtre transcendent la o filozofie al cãrei scop principal este de a stãpâni lumea. În aceastã ordine a datelor problemei existenþiale tot mai mulþi ajung sã se întrebe dacã mai are vreun sens sã-þi pui întrebarea despre sens. În ciuda diferitelor expresii ale scepticismului ºi nihilismului care apasã asupra spiritului uman totuºi, în interiorul sãu supravieþuieºte nostalgia unei cãutãri a profunzimilor ºi valorilor fiinþei.

Omul nu poate trãi fãrã o raportare realã la un ceva care fundamenteazã existenþa oricãrui lucru ºi în a cãrui experienþã el îºi aflã identitatea.

4. Sfântul Toma - model de cãutare a adevãrului.

Datoritã unei neîncrederi tot mai acute a persoanei în propria capacitate raþionalã de a ajunge la cunoaºterea adevãrului, Biserica în calitatea ei de îndrumãtoare cãtre Fiinþa absolutã, propune astãzi, poate mai mult ca niciodatã,

redescoperirea gândirii sfântului Toma de Aquino.

Recunoaºterea ºi aprecierea sfântului Toma ca model autentic de urmat în teologie, are ca fundament pasiunea sa pentru adevãr care este în sine, unic ºi etern, adicã Dumnezeu însuºi. El pãtrunde, spune Toma, esenþa universului creaþiei ºi istoriei fãrã a se împãrþi sau diviza ci rãspândindu-se în unitatea analogicã a conformitãþii (rectitudo) adevãrurilor singulare.

Aspectul cel mai interesant ºi original al conceptului tomist de adevãr priveºte în mod evident fiinþa. Filozofia lui Toma este prin excelenþã filozofia fiinþei. Primatul absolut al fiinþei ºi distincþia realã între actul de a fi ºi esenþa fiinþelor finite, constituie ideile principale ale tomismului.

Toma numeºte fiinþa actualitas omnium actuum º i perfectio omnium perfectionum, ea este actul prim ºi fundamental, este perfecþiunea care permite existenþa lucrurilor conferindule consistenþã ºi realitate. Dumnezeu este fiinþa supremã, este însuºi faptul de a exista, iar esenþa lui este existenþa sa ºi de aceea nici un lucru nu comportã

existenþã decât în mãsura în care existã în el participare la esenþa divinã.

Dumnezeu este existenþa tuturor lucrurilor, nu ca esenþã ci ca temei.

Scopul omului este Dumnezeu, acest scop depãºeºte clar limitele raþiunii umane. Pe de altã parte, omul trebuie sã posede o anumitã cunoaºtere referitoare la scopul sãu pentru a-ºi putea îndrepta spre acesta intenþiile ºi acþiunile.

Mântuirea omului cere, aºadar, ca revelaþia divinã sã-i facã cunoscutã un anumit numãr de adevãruri incomprehensibile pentru raþiunea lui, iar aceste cunoºtinþe revelate despre Dumnezeu, sunt propuse spre acceptare credinþei.

Credinþa în incomprehensibil conferã cunoaºterii raþionale perfecþiune ºi desãvârºire. În mod mai radical, Toma recunoaºte cã raþiunea poate contribui ºi este necesarã la înþelegerea revelaþiei divine. Lumina raþiunii ºi cea a credinþei, ambele provin de la Dumnezeu, spunea el; de aceea nu se pot contrazice între ele, pentru cã Dumnezeu nu se poate nega pe sine. În acest caz este evident cã omul prin raþiunea ºi credinþa sa gândeºte ºi trãieºte acelaºi adevãr. În lumina acestor reflecþii, se înþelege bine de ce Magisteriul continuã sã îl repropunã pe sfântul Toma ca ghid ºi model pentru studiile teologice, dar ºi

pentru toþi cei care cautã cu toatã sinceritatea adevãrul.

5.Adevãrul se impune prin însãºi forþa adevãrului Pus în faþa misterului, omul nu poate decât sã-ºi manifeste dorinþa de a-l cunoaºte ºi de a trãi în prezenþa lui, fapt care duce la sfinþirea omului. Sfinþenia este un mod de a trãi în adevãr, iar a trãi în adevãr înseamnã a trãi cu adevãrat.

Aºadar omul în fiinþa lui este marcat de nostalgia divinitãþii ºi „condamnat” la descoperirea adevãrului. Dacã vrea, el poate sã strãbatã drumul sacralizãrii sale, care porneºte de la capacitatea raþiunii de a se înãlþa deasupra contingentului pentru a merge spre infinit6.

Deºi se prezintã ca un veºnic anonim, Absolutul pe care încearcã sã-l atingã spiritul uman, redã sens ºi adevãr fiinþei, de aceea el trebuie cãutat totdeauna, în aceastã direcþie se exprimã sfântul Augustin când se intreabã: „Pentru ce sã mai cercetezi dacã ai înþeles cã nu poate fi înþeles? Pentru ce? Pentru cã nu trebuie sã încetezi a cerceta atâta timp, cât câºtigi cercetând incomprehensibilul... dupã ce l-ai cãutat pentru a-l gãsi, nu-l descoperi, tocmai pentru ca sã continui a-l cãuta”.

Aceasta este reflecþia filozoficã în care omul îºi regãseºte identitatea ontologicã de homo religiosus, dar ºi punctul unde filozofia devine teologie ºi unde harul desãvârºeºte natura.

IONUÞ CHELARU 1

Cont. Gent. I, 1

2

Ioan PAUL al II-lea,

Fides et ratio, p.60 [80] 3

Ioan PAUL al II-lea,

Fides et ratio, p.3 Ioan PAUL al II-lea, Ecclesia in Europa, p.55 [44] 5 Ibidem, p.14 [9] 6 Fides et ratio, p 22, [24] 4

Benozz o Go zzoli:

Tri u mfu l Sf ân tu l u i To ma de A qu i n o ( ap ro x. 1 4 4 9 ) M u z e u l Lu v ru , P ar i s

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 15

“Rãmâi cu mine, sã ne rugãm împreunã” O m ã r tur i e p r im i t ã r e ce nt d i n A me r i ca p ent r u “ A ct ua li t a te a creºtinã”

Am primit de la Doamna Lucia Santa, care locuieºte în Statele Unite, amintiri legate de Monseniorul Ghika.

Amintirile acestea încep într-o zi de varã a anului 1949, când autoarea a devenit catolicã. La biserica St. Vincent de Paul l-a întâlnit pe Monsenior prima datã.

Era sâmbãtã, ora 3 dupã amiaza. Eram foarte emoþionatã. Intram pentru prima datã în aceastã bisericã, deºi era foarte apropiatã de locuinþa mea. Locuiam pe strada Londra.

Statuia albã a Inimii Preasfinte a lui Isus, cu braþele desfãcute, ce pãrea gata a te îmbrãþiºa, pe fondul albastru ca cerul, al pereþilor presãraþi ici, colo cu steluþe aurii, îþi dãdea senzaþia cã te afli într-o anticamerã a Cerului. Monseniorul Ghika a apãrut cu acea figurã de patriarh, desprinsã din vechi stampe ºi cu zâmbetul lui plin de bunãtate, mi-a întins mâna ºi mi-a spus: “Vino !”

Simplu, de parcã ne-am fi cunoscut de totdeauna.

M-a luat de mânã ca pe un copil ºi amândoi am îngenunchiat în faþa Sfântului Sacrament, apoi am mers în sacristie unde am semnat, sub jurãmânt, actul “trecerii” ºi am fãcut spovada generalã. În clipa când am pãºit în altar o ceaþã, se pare, s-a ridicat de pe mine ºi m-am simþit dintr-o datã acasã.

La sfârºit, tot în faþa Sfântului Sacrament, Monseniorul a scos dintr-un buzunar al reverendei o cutiuþã rotundã, prinsã cu un ºiret de brâu. În ea, pe catifea, sub sticlã, se afla un spin lung de circa 2,5 - 3 cm. Mi-a spus: “Acesta e un spin din cununa Mântuitorului. L-am primit în ziua când am fost consacrat preot, în odaia Sfântului Dominic”. Am îngenunchiat, m-a binecuvântat ºi a pus o amprentã peste viaþa mea, mi-a dat poate tãrie în momente grele ºi înþelegerea cã aºa e normal sã fie.

“Urmãm un rege încoronat cu spini”.

Aveam 18 ani. Abia îmi dãdusem în iunie

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 16

bacalaureatul ºi în acea toamnã am început primul an la facultate. În fiecare zi, înainte de a merge la cursuri, asistam în biserica de pe str. Sofia la sfânta liturghie ºi mã împãrtãºeam.

Pe Mons. Ghika îl întâlneam mai mult în scaunul de spovadã ºi la altar.

Erau vremuri grele, din ce în ce mai apãsãtoare. Comunismul îºi pusese amprenta peste þarã. În toate bisericile, în bãnci apãreau locuri goale. Peste noapte dubele Securitãþii operau: episcopi, preoþi, cãlugãri sau simpli mireni erau ridicaþi. Nu o datã mi-a fost dat sã vãd lacrimi în ochii Monseniorului Ghika, atunci când dupã liturghie privea locurile goale din bisericã. În fiecare searã în toate bisericile se fãceau vecernii cu adoraþie în faþa Sfântului Sacrament ºi cu binecuvântare euharisticã. Rugãciunea ºi adoraþia ne susþineau sufleteºte. În vara anului 1950 am asistat la o serie de predici ale Mons. Ghika þinute în limba francezã la liturghia de duminicã de la ora 10 (sau 11, nu-mi amintesc precis), când veneau ºi membrii Legaþiei Franceze. Am ascultat multe din predicile Monseniorului, dar acestea m-au impresionat în mod deosebit. Predicile lui, în general, erau axate pe catehism. Acestea erau despre calitãþile lui Dumnezeu. Mi-au rãmas în minte pentru cã eram uimitã de entuziasmul ºi felul cum se exprima despre Bunul Dumnezeu. Se pãrea cã avea în suflet o flacãrã care rãspândea luminã în jur. Considera cã toþi trebuie sã ne cunoaºtem credinþa ºi sã fim convinºi cã e cel mai minunat lucru ce ne-a fost dãruit pe acest pãmânt. În afara zidurilor bisericii se ducea o luptã cumplitã împotriva credinþei, iar aici în interior ardea o flacãrã spre preamãrirea Celui Preaînalt. În noiembrie 1952 am fost arestaþi un grup întreg: mai mulþi preoþi ºi patru fete.

Mijlocisem corespondenþa cu Vaticanul, a celui ce avea în mod secret jurisdicþia

(episcopii erau arestaþi), prin valiza diplomaticã a Statelor Unite.

Printre noi se afla ºi Mons. Ghika, el neºtiind nimic despre aceastã corespondenþã. N-am înþeles niciodatã pentru ce a fost ridicat. Ancheta a durat un an fãrã câteva zile. Pe data de 24 octombrie 1953 a avut loc procesul, o înscenare tipic comunistã. Toþi am fost acuzaþi de spionaj cu Vaticanul - deºi Vaticanul nu are serviciu de spionaj.

Toate dosarele au fost ticluite din minciuni, tot ce putea inventa mintea bolnavã a unor oameni rãtãciþi.

La sugestia Monseniorului Ghika am respins cu toþii apãrarea din oficiu.

Avocaþii aceia stãtuserã doar 5 minute de vorbã cu noi pe culoarul sãlii de tribunal, înainte de începerea procesului. Ei, de fapt, aveau doar rolul de a te acuza: deºi i-am respins, au continuat sã mã “apere”. Când a venit rândul avocatului Monseniorului Ghika, Monseniorul s-a ridicat, a ieºit din boxã cu pumnii strânºi ºi cu o voce plinã de mânie a spus: “Nu-i permit acestui domn sã vorbeascã în numele meu. Am studii în drept ºi mã pot apãra singur.” Imediat i s-au pus cãtuºe la mâini ºi a fost scos afarã din salã, iar nouã fiecãruia paznicii ne-au pus þeava puºtii în piept.

Monseniorul a fost judecat în lipsã. N-a avut dreptul nici la “ultimul cuvânt”. Un abuz strigãtor la cer ! Nu-mi mai amintesc precis ce acuzãri i s-au adus. ªtiu doar cã i s-a dat o condamnare de trei ani.

A trecut jumãtate de secol de la proces ºi vãlul uitãrii se aºeazã încet peste toate. Însã nu mi se poate ºterge din minte figura Monseniorului cu barba pe jumãtate smulsã, cu reverenda sfâºiatã la gât ºi vreo ºase-ºapte nasturi lipsã - dar plin de curaj ºi foarte sigur pe sine.

Procesul a durat de dimineaþa pânã seara la ora 10 aproximativ. Când s-a terminat am fost duºi cu toþii într-un garaj. Acolo l-am întâlnit pe Monseniorul Ghika þinut pe un scaun cu un miliþian în spate. Am trecut pe lângã el ºi i-am ºoptit: “V-au judecat în lipsã”... - ”Cum se poate ? Totul s-a terminat ?” a fost rãspunsul lui ºoptit.

Ne-au încãrcat într-o dubã ºi am fost duºi în acea noapte la Jilava. Dupã ce am fost descãrcaþi în faþa unui birou improvizat, un fel de baracã, s-a fãcut încarcerarea. În mijlocul curþii se aflau micile noastre bagaje înghesuite într-un morman.

Era o noapte neagrã, fãrã stele. A doua zi, duminicã, era sãrbãtoarea “Cristos Rege”. Monseniorul s-a apropiat de mine, m-a luat de mânã ºi mi-a zis: “Rãmâi cu mine, sã ne rugãm împreunã”

- “Dar o sã vã ducã cu bãrbaþii ºi pe mine cu femeile”.

- “Lasã, poate nu observã!” a replicat el. În acea clipã un miliþian ne-a observat ºi cu câte un picior dat în spate ne-a proiectat în pãrþi opuse. ªi astãzi, cu lacrimi în ochi, îmi amintesc de vocea lui ºoptitã, care mã ruga sã rãmân cu el în acele momente grele. Cât de mult aº fi dorit sã pot rãmâne !...

Pentru Monseniorul Ghika, bãrbaþi, femei - cu toþii erau suflete. În acele momente eu eram cineva de acasã. Doar fusesem în fiecare dimineaþã ºi searã acolo în bisericã, la rugãciune.

Am fost duºi în niºte celule mici, situate cam la intrarea în fort. În fiecare celulã au fost puºi 2-3 preoþi iar noi, femeile, eram toate patru la un loc (Silvia Placca, Silvia Montani, Lizica Castel ºi eu). Nu ne puteam odihni deoarece celula era mult prea micã ºi nu era nimic în ea. La un moment dat ne-am dat seama cã a rãmas un singur miliþian de pazã pe coridor. Cum tineta se afla pe coridor i-am cerut voie sã mergem la tinetã. El a fost obligat sã iasã afarã iar noi ne-am repezit fiecare la câte o celulã, am deschis vizeta ºi în cea mai mare grabã am fãcut o spovadã generalã. Ne aºteptau ani mulþi de închisoare ºi nu se ºtia care va supravieþui. Am nimerit la o celulã în care era Pãrintele Haider Xaveriu cu încã doi preoþi. M-am spovedit ad-hoc ºi m-am trezit cã primesc dezlegare de la toþi trei.

Reîntoarse în mica celulã ne-am dat seama cã a început percheziþia corporalã a tuturor pe rând. Când au ajuns la celula de lângã noi am recunoscut vocea Monseniorului Ghika. Repede am pus cana de bãut cu gura pe perete ca sã aud mai bine. I se fãcea Monseniorului percheziþia corporalã aºa cum se obiºnuia, adicã deþinutul era dezbrãcat complet de haine. Am auzit vocea miliþianului batjocoritoare: - “Ce-i, popo, nu þi-au plãcut femeile ?” ªi vocea calmã ºi blândã a Monseniorului rãspunzând: “Eu în viaþa mea n-am cunoscut femeie”.

Fãrã sã vreau îmi curgeau lacrimi pe peretele celulei ascultându-i sublima mãrturisire prin care l-a preamãrit pe Dumnezeu.

Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura Monseniorului Ghika. Se împlinesc 50 de ani de atunci... Nu sunt vrednicã sã-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru toate, dupã cum nu sunt capabilã sã redau în cuvinte toate trãirile.

LUCIA SANTA

Robert Royal –

„Martirii catolici din secolul al XX-lea“

Ed. Sapientia, Iaºi, 2003; 400 p.; prefaþã de Virgil Nemoianu

Când se discutã astãzi despre întunecatul veac al XX-lea ºi înspãimântãtor de numeroasele sale victime, sunt menþionate în general douã categorii: victimele nazismului ºi ale comunismului (în aceastã ordine!), trecându-se sub tãcere o a treia categorie – c r e º t i n i i , persecutaþi, „vânaþi“, aruncaþi în închisori, torturaþi, uciºi cu egalã ferocitate de regimurile de dreapta ºi de cele de stânga din cele patru colþuri ale lumii.

De obicei, seduºi fiind de propaganda anticatolicã, autorii occidentali prezintã deformat ºi tendenþios „dosarul“ victimelor creºtine. Este la modã, în schimb, reciclarea unor „legende“ dezgustãtoare legate de inchiziþie, de creºtinarea Americii Latine sau de tãcerea Bisericii în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, ca sã nu dau decât exemplele cele mai notorii. În acest context (cultural, ideologic, politic) deloc favorabil Bisericii, credinþei ºi adevãrului, cartea lui Robert Royal – MART IRII CATOLICI DIN SECOLUL AL XX-LEA – face dreptate. Este o panoramã a ororii

care te trimite cu gândul la Infernul lui Dante, însã Dante a scris literaturã, pe când cartea de faþã surprinde realitatea (în fapt, o foarte micã parte a sa). Mii ºi mii, sute de mii, milioane de victime inocente care L-au urmat pe Mântuitorul lor ºi, ca ºi El, ºi-au dat viaþa ca mãrturie pentru Adevãr. Câteva nume ni s-au pãstrat, despre altele nu vom afla niciodatã.

Prefaþa lui Virgil Nemoianu (profesor la Catholic University of America, Washington DC) aminteºte (împotriva cliºeelor) un adevãr simplu: de când existã, creºtinismul a fost persecutat cu tenacitate, a fost urât ºi temut, calomniat ºi nedreptãþit, perspectiva triumfalistã asupra sa nefiind tocmai justificatã. Cât despre veacul al XX-lea, „departe de a fi secolul luminat pe care toþi îl aºteptau ºi care ar fi trebuit sã fie odrasla cea mai nobilã a secularismului în varianta sa materialistºtiinþificã, acest secol s-a dovedit cel mai crud ºi sângeros trãit pânã acum de omenire. […] Ireligiozitatea s-a constituit în doctrinã hegemonicã, în stãpân necruþãtor; în religie «alternativã», mult mai eficientã ºi mai necruþãtoare decât fusese vreodatã religia, chiar ºi în cazurile cele mai rele“.

Simpla enumerare a unor capitole ce alcãtuiesc prezentul volum oferã o panoramã înfricoºãtoare, fiind foarte greu de rãspuns la întrebarea «Unde ºi când nu au fost uciºi creºtinii pentru credinþa lor?». „Miguel Pro ºi tragedia mexicanã“, „În Rusia Sovieticã ºi în teritoriile ei“, „Teroarea din Ucraina“, „Fiul risipitor francez – Charles de Foucauld“, „Holocaustul spaniol“, „Maºinãria nazistã a morþii“, „Martirã pentru adevãr: viaþa ºi moartea lui Edith Stein“, „Sfântul Maximilian Kolbe ºi câteva victime poloneze ale nazismului“, „Primul stat ateu – Albania“, „O luminã statornicã în Lituania“, „Calvarul României“, „Crimã în catedralã: arhiepiscopul Oscar Arnulfo Romero de El Salvador ºi câþiva martiri latino-americani“, „Masacrul din China“, „Marºul morþii din Coreea“, „Spiritul din Vietnam“, „Din Africa“.

Când ne dã ocol gândul cã în vremea noastrã sfinþenia ºi martiriul au apus, sã ne amintim de aceastã modernã ºi crudã imitatio Christi.

Mexic: „[Iezuitul Miguel Augustin] Pro a fos ucis de un pluton de execuþie în faþa camerelor de luat vederi pe care guvernul le adusese sã înregistreze ceea ce spera cã avea sã fie spectacolul jenant oferit de un preot cerºind îndurare. Este vorba

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 17

Pã ri n t el e J erz y P o pi e u s z k o , as as i n at d e Se c u ri tate a po l o n e z ã

Ti t u s B ran d s ma, O .C .D . z i ar i s t o l an de z , m o rt l a D ac h au

A r h i ep i s c o pu l O s c a r R o mer o î m pu º c at î n ti mp u l Li tu rgh i e i , î n San Sa l vado r

despre una dintre primele încercãri moderne de utilizare a imaginii mediatizate pentru manipularea opiniei publice în scopuri antireligioase. Dar în loc sã ezite, Pro a dat dovadã de mare demnitate. S-a îndreptat cu curaj spre locul execuþiei, cerând doar sã i se permitã sã se roage înainte de a muri.

Dupã câteva minute, s-a ridicat în picioare, ºi-a întins braþele în formã de cruce, atitudinea tradiþionalã mexicanã de rugãciune, ºi cu o voce sigurã, nici sfidãtoare ºi nici disperatã, a rostit cuvintele miºcãtoare ce au devenit celebre: «Viva Cristo Rey», «Trãiascã Cristos Rege».“ Rusia Sovieticã: „Pânã în 1934, cele 3.300 de biserici catolice ºi 2.000 de capele de pe teritoriul sovietic fuseserã reduse la douã încã active, menite, în principal, sã slujeascã strãinilor ºi sã demonstreze în mod public cã catolicismul exista încã în Rusia Sovieticã.“ Spania: „Parohul de Torrijos, Liberio Gonzáles Nonvela, de pildã, pare a le fi spus miliþiilor care l-au arestat: «Vreau sã sufãr pentru Cristos». «A, chiar aºa?» i-au rãspuns ei. «Atunci ai sã ºi mori la fel cum a murit Cristos». L-au dezbrãcat ºi l-au biciuit fãrã milã. Apoi i-au legat o bârnã de lemn pe spate, i-au dat sã bea oþet ºi i-au pus o coroanã de spini. «Spune blasfemia ºi te vom ierta», a spus liderul miliþiei. «Eu vã iert ºi vã binecuvântez», a rãspuns preotul. Membrii miliþiei au discutat apoi cum sã-l ucidã. Unii voiau sã-l batã în cuie pe cruce, însã în cele din urmã l-au împuºcat.“ Rugãciunea-testament a lui Edith Stein (evreicã convertitã la catolicism, doctor în filozofie, sorã carmelitanã ucisã la Auschwitz) devenitã apoi Sf. Tereza Benedicta a Crucii, patroana Europei: „Accept dinainte cu bucurie moartea pe care mi-a hãrãzit-o Dumnezeu ºi mã supun total voinþei sale preasfinte. Fie ca Domnul sã accepte viaþa ºi moartea

mea pentru cinstea ºi gloria numelui sãu, pentru nevoile sfintei sale Biserici – mai cu seamã pentru pãstrarea, sfinþirea ºi perfecþionarea definitivã a sfântului nostru ordin, ºi mai ales pentru Carmelurile din Köln ºi Echt – pentru poporul evreu, ca Domnul sã fie primit de ai sãi ºi împãrãþia sa sã vinã în glorie, pentru eliberarea Germaniei ºi pace în întreaga lume ºi, în sfârºit, pentru toate rudele mele în viaþã ºi decedate ºi pentru toþi cei pe care mi i-a dat Dumnezeu; fie ca nici unul din ei sã nu se piardã.“ Naziºtii ºi crimele lor au îngrozit o întreagã lume. Crezul lor diabolic poate fi rezumat perfect prin cuvintele lui Rudolph Höss, comandantul lagãrului de la Auschwitz: „Nu aþi venit la bãi, ci într-un lagãr german de concentrare. Nu veþi gãsi decât o singurã ieºire – coºul crematoriului. Dacã nu vã place cum sunã aceasta, puteþi pleca de îndatã, izbindu-vã de gardurile electrificate.

Dacã printre voi sunt evrei, nu vã este permis sã trãiþi mai mult de douã sãptãmâni. Preoþii – o lunã. Restul – trei luni“. Dupã cum se poate observa, exceptându-i pe evrei, victime notorii ale nazismului, anume preoþii erau vizaþi de aceastã sceleratã ºi eficace maºinãrie a morþii. Cuvintele lui Rudolph Höss, terifiante, meritã puse în paralel cu gestul uluitor al preotului Maximilian Kolbe, „sfântul de la Auschwitz“. Prizonierul cu nr. 16.670 (Kolbe) s-a oferit de bunãvoie sã moarã în chinuri cumplite, luându-i locul prizonierului cu nr. 5.659 (sergentul Francisc Gajowniczek).

Pentru cititorii români, secþiunea dedicatã martirilor Europei Estice ºi Centrale este cea mai impresionantã: Albania ºi cel mai tânãr episcop martir – George Volaj, Polonia ºi legendarul preot ºi prieten al „Solidaritãþii“ – Jerzy Popieluszko, Lituania ºi o mãrturisitoare neînfricatã a adevãrului – Nijole Sadunaite, România ºi martiriul

unei întregi biserici locale – Biserica G re c o-C a t ol i c ã. Sã ne a m i nt i m numele episcopilor-martiri: Ioan Suciu, Valeriu Traian Frenþiu, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie, Ioan Bãlan, Iuliu Hossu. Î n C hi na a s t rã l uc i t o f i gur ã legendarã: episcopul de Shanghai, Ignatius Kung. D upã 30 de ani de închisoare, venerabilul episcop a fost adus la un banchet dat de oficialitãþile chineze în onoarea unui cardinal filipinez: „Într-unul dintre cele mai cel ebre acte de fidelitate ºi de îndrãznealã cunoscute de secolul ororilor, Kung s-a ridicat ºi a intonat imnul Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo Ecclesiam meam , c uv i nt e l e l a t i ne c e e xp r i m a u î nc r ed i nþ ar e a d e c ãt r e Cr i st os a cheilor împãrãþiei cerurilor primului papã.“ Marºul morþii din Coreea este un episod care ilustreazã legendara cruzime asiaticã: „Herbert Lord, comisar al Armatei Salvãrii, l-a implorat pe of iþe rul comandant a l m arº ului, cunoscut de prizonieri sub numele de «Tigrul»: «Oamenii aceºtia vor muri dacã vor fi siliþi sã mãrºãluiascã». Tigrul a rãspuns: «Atunci sã mãrºãluiascã pânã mor. E un ordin militar». În cele 10 zile cât a durat marºul, 92 de prizonieri au murit din pricina rigorilor cãlãtoriei, ori de gloanþe, dacã refuzau sã meargã mai departe.“ Pe continentul african, creºtinii ºi-au vãrsat sângele fie la întâlnirea cu fundamentalismul islamic (de ex., în Algeria: ºapte cãlugãri trapiºti dec api taþi de c ãtre m em bri ai Grupului Islamic Armat – GIA), fie prinºi în confruntãri tribale atroce, nãscute din rivalitãþi centenare ºi numãrând sute de mii de victime (Burundi, Rwanda). Povestea celor doi ministranþi ai parohiei Mwague este de o desãvârºitã frumuseþe, f i i nd c ã i l u s t r e a z ã p r a c t i c – º i

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 18

Rozariu început în viaþã ºi continuat în eternitate

In memoriam HELGA COSMOVICI

HELGA COSMOVICI a murit miercuri, 14 ianuarie 2004, câteva minute dupã maslu, în faþa preotului ºi a familiei strânse în jurul ei, în timpul recitãrii rozariului.

Nãscutã în 1919 la Galaþi, elevã a Institutului Notre Dame de Sion, împreunã cu pãrinþii, Apostol ºi Eliza Popa, ºi cu fraþii ei, Ervin, Valter, Arnold, au sprijinit acþiunea pãrinþilor franciscani, printre care episcopul Ioan Duma ºi pãrintele Ioan Gârleanu. În 1944 s-a cãsãtorit cu Horia Cosmovici.

Amândoi au fost activi în Bisericã, fiind alãturi de episcopii greco-catolici martiri Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu ºi de monseniorul Vladimir Ghika. ªi-a crescut cei doi fii, aºteptând 18 ani întoarcerea soþului din detenþia politicã.

Dupã 1969, Horia Cosmovici devenind preot greco-catolic, ea l-a ajutat în bunul mers al parohiei “clandestine” din locuinþa lor, ºi împreunã au rãspândit în jur credinþa ºi o profundã spiritualitate.

Din 1997, paralizatã în urma unui accident cerebral, avându-l drept duhovnic pe pãrintele Vasile Mare, ºi-a oferit suferinþa slujirii aproapelui: îi încuraja pe toþi cei care o vizitau... A rãmas în memoria noastrã ca o sfântã.

înduioºãtor – esenþa creºtinismului: „Au fost prinºi, iar un soldat i-a spus unuia dintre ei cã avea sã-l ucidã pe c el ãl alt, c a s ã- l fac ã s ã mãrturiseascã un presupus delict.

Bãiatul care a auzit aceasta s-a oferit în locul prietenului sãu: «Nu, ucideþimã pe mine!». Din fericire, un alt ofiþer c a r e t r e c e a a t unc i p e - a c ol o i - a recunoscut pe cei doi bãieþi ºi i-a eliberat. Când preotul locului, un misionar polonez, l-a întrebat pe bãiat ce anume îl determinase sã se ofere în locul prietenului sãu, acesta

Aºteptând eliberarea soþului, deþinut politic Fotografie din anii ‘50

a rãspuns: «Nu mi-aþi povestit odatã despre un preot din Polonia care ºia dat viaþa pentru altcineva…?» În v â r t e jul unui t er i b i l g e noci d d i n Af ri ca , un b ãi at r wa nd ez f us es e inspirat de istoria vieþii lui Maximilian Kolbe“. În prefaþa la „Martirii catolici din secolul al XX-lea“, profesorul Nemoianu conchide: „Caracteristic pentru aceastã carte ºi totodatã unul din marile sale merite este modul în care acoperã întregul planiglob ºi deceniile în scurgerea lor. […] Cifrele de ansamblu

se împletesc cu descrieri de cazuri individuale oferind imagini de neuitat.

Este o realizare pentru care nu putem gãsi laude suficiente“.

Cartea lui Robert Royal are meritul de a inaugura o importantã direcþie de cercetare în lumea academicã occidentalã. Ea reprezintã o mãrturie minuþios documentatã, perfect obiectivã ºi neretuºatã despre Infernul lui Dante din veacul al XX-lea.

ANA-MARIA BOTNARU

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 19

Cu sculptorul Dan Gavriº despre “Rozarii” C riti c i i de artã v - au re m arc at personalitatea ºi talentul, încã de la debut: viziune poeticã, pecete de mis ter im primatã expresivitãþii l e mnul ui . Pornim dis c uþi a noas trã de l a re c enta expoziþie pe care am vizitat-o, în octombrie 2003, la galeria Galateca, din Bucureºti, “Rozarii”.

De la icoanã la statuile gotice, de la altare la turnurile bisericilor maramureºene, lemnul a fost o materie predilectã a artei mistice. “Rozariile” Dvs surprind prin elementul de modernitate al artei abstracte, adãugat acestei tradiþii. Aº dori sã ni le “povestiþi” pe câteva dintre ele, pe care le ilustrãm în aceste pagini.

M AR I N A F A RA :

DA N G AVRI ª, 45 de ani , nãs cut î n l ocal i tate a bihoreanã Hãuceºti.

Membru al Uniunii Artiºtilor Plastici. Studii: Academia de Arte Bucureºti-Facultatea de Arte Plastice, Secþia Sculpturã.

D i n 1 986 ( Expozi þi a „O gl i nda” la I ns ti tutul de A rhi te rc turã) partic i pã c u l uc rãri de sc ul pturã l a expoziþii personale ºi de grup, în þarã ºi în strãinãtate.

Are lucrãri în colecþii de stat ºi particulare în România, Belgia, Spania, Grecia, Franþa, SUA, Germania, Israel, Anglia. În pregãtire: la Galeria „Simeza” din Bdul Magheru, în perioada 30 martie – 12 aprilie 2004 – adicã de Florii ºi de Paºti, o nouã expoziþie la care îi invitã ºi pe cititorii revistei „Actualitatea creºtinã”, care acum pot face cunoºtinþã cu câteva dintre lucrãrile sale – prezentate în aceste pagini – dar ºi cu resorturi ale vieþii interioare care îi marcheazã opera.

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 20

DAN GAVRIª: Nu ºtiu dacã sunt în stare sã-mi “povestesc” lucrãrile. Îmi place ca dezvãluirea lor sã aparþinã spectatorului.

Vreau doar sã amintesc despre cum a fost structuratã expoziþia din Bucureºti, cât ºi cea de la Oradea, în perioada 15 august - 8 septembrie 2003, la Complexul “Lotus” (un spaþiu de expunere foarte frumos ºi cu o mare afluenþã de vizitatori).

Nucleul expoziþiei a fost constituit din lucrãrile intitulate “Rozarii”, la cele patru mistere: de bucurie, de durere, de slavã ºi de luminã. Intercalat, printre “Rozarii” am mai avut o suitã de lucrãri intitulate “Duhul Sfintei Treimi”. Nu am pretenþia de a-L fi reprezentat pe Duhul Sfânt, care-i de altfel atât de plin de mister, ci doar traiectul sãu, - aº zice de sus din cer, înspre noi, pânã la noi.

O altã serie de lucrãri poartã generic numele “O lume sub semnul Crucii”. Sunt lucrãri ce pleacã de la semnul Crucii ºi am considerat cã-i important sã fie incluse în expoziþie, deoarece am toatã convingerea cã trãim într-o lume sub semnul Crucii, într-o lume “amprentatã” de Cruce.

Un loc absolut special în expoziþie l-a avut cartea: Rozarii, Vieþi ale sfinþilor, Evanghelii. În acest sens, am colaborat de minune cu editura “Pauline”.

Rozariu (la misterele de slavã)

Rozariu (la misterele de luminã)

Rozariu (la misterele de durere)

—Spuneaþi la un moment dat cã fiecare lucrare este

pentru dumneavoastrã ca o rugãciune.

—Adevãrat, se poate face aceastã paralelã. Amândouã au o desfãºurare în timp ºi apoi în profunzime, în trãire. Asemãnarea dintre rugãciune, respectiv rozariu, ºi lucrãrile mele mai constã ºi în faptul cã ambele au acea repetitivitate dar care nu înseamnã monotonie, ci consecvenþã; sau ca ºi un cui în care loveºti cu ciocanul: merge tot mai adânc, în funcþie de câte lovituri dai.

O lucrare de sculpturã poate sã înceapã de la o schiþã în desen sau din momentul în care intri în posesia materialului din care va fi realizatã (lemn, piatrã, marmorã).

Urmeazã un dialog continuu, la diferite “nivele” aº spune. Se petrece o succesiune de operaþii, de intervenþii, pânã când lucrarea se contureazã. Sunt lucrãri pe care le “simþi” din primul contact cu materialul, pe altele le descoperi foarte greu; sunt lucrãri pe care le finalizezi abia dupã câþiva ani. ªi mai existã tendinþa de a interveni mereu la o lucrare. Te opreºti efectiv atunci când pleacã din atelier, când nu mai este a ta.

Cu alte cuvinte, lucrãrile ca ºi rugãciunea, nu se terminã niciodatã...

— Aþi absolvit Artele Plastice la Bucureºti, secþia de

sculpturã. Aþi fost elev al lui George Apostu, un artist profund spiritualizat. Care este lucrul cel mai preþios pe care vi l-a dãruit ?

—Este impropriu sã spun cã am fost elevul lui Apostu. El nu a avut elevi. Eu am ucenicit efectiv în atelierul sãu aproape doi ani. ªi asta a însemnat o apropiere cu mult mai mare. Contactul cu atelierul, cu sculptorul George Apostu a fost o mare ºansã pe care mi-a dãruit-o Providenþa...Ce-aº putea sã vã spun ? În apropierea lui Apostu te contaminai efectiv de BINE ! – Un sculptor genial, ºi sunt convins, un profund credincios !

Rozariu (la misterele de bucurie)

— “R ozari i” este o e xpoziþie manifes t reli gi oas ã,

desfãºuratã într-un spaþiu “secular” prin excelenþã.

Ce anume v-a determinat la acest provocator act de curaj ?

—“Meritul” nu prea este al meu. Este rezultatul unui îndemn, rugãminþi – dacã vreþi, ce mi s-a fãcut într-un fel mai puþin obiºnuit, supranatural se poate spune.

Nu ºtiu dacã-i bine sã relatez acest lucru.

Dar de ce sã nu mai risc o datã, la fel cum am fãcut cu cele douã expoziþii purtãtoare de “Rozarii”, cu care nu de puþine ori m-am simþit ca un miel între lupi ?

Sã vã relatez, pentru cã de aici a plecat totul. Tocmai aceastã întâmplare m-a þinut în picioare, sã zic aºa, a fost ºi este un continuu reper pentru mine ºi m-a fãcut sã merg mai departe, asumându-mi orice risc, trecând peste toate ostilitãþile ºi peste tot convenþionalismul ce se practicã în materie de artã. Întâmplarea are loc pe data de 1 ianuarie 2003, dupã amiazã, spre searã. Mergând pe bulevardul Magheru, absolut întâmplãtor am intrat în biserica Italianã. Se recita Rozariul. Am fost profund impresionat. Tot la “Italianã” am auzit pentru prima oarã rugãciunea rozariului, în urmã cu câþiva ani. ªi atunci ca ºi acum am fost la fel de miºcat. Nu auzisem ceva mai special, mai profund ºi mai pios în acelaºi timp, - niciodatã. (Eu nu eram catolic).

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 21

Duhul Sfintei Treimi

În reculegere, m-am aºezat pe un scaun, în faþa “Cristului” din lemn al lui Apostu, participam oarecum pasiv la rozariu, mã lãsam dus de el.

La sfârºitul rugãciunii, când am dat sã mã ridic, am constatat cã la piciorul drept, zãpada cu care intrasem se topise ºi acum

era o dârã mare de apã, pe a cãrei “oglindã” era o imagine perfectã ! Mi-a fost uºor sã înþeleg. Era chipul Fecioarei, din profil, cu faþa înspre altar. Avea o puternicã expresie de plâns; inclusiv sub ochi era “modelatã” o lacrimã ! Eram copleºit de bucurie dar ºi bulversat în acelaºi timp. Doream sã o fotografiez.

O imagine perfectã ! Precum un desen de Leonardo, foarte viu, în acelaºi timp foarte prezent ! Înainte de a face vreo miºcare pentru a cãuta un aparat de fotografiat, sunt dezamãgit: imaginea dispare sub ochii mei...A rãmas o simplã patã de apã.

Am înþeles cã totul a fost doar pentru mine. Fecioara îmi cerea ceva, îmi cerea sã fac ceva. Ce anume ? În scurt timp am avut o revelaþie: lucrãrile mele de sculpturã cu rotunduri pe care eu le fãceam de vreo 15 ani, erau de fapt toate niºte “rozarii” ! Ce am mai înþeles foarte puternic în mine, a fost cã expoziþiile mele viitoare trebuie sã fie neapãrat “purtãtoare” de rozarii ºi de-aici a pornit totul, ca o avalanºã. Aºa cã nu eu am gãsit rozariul, - el mã gãsise pe mine de multã vreme ! ªi revin la întrebarea Dvs: de ce aceste expoziþii într-un spaþiu “secular” ? Tocmai aici e o mare nevoie de “Rozarii”, aici este nevoie de mesajul evaanghelic. E foarte trist ce se întâmplã: arta, cultura sunt aproape atee, cu toate cã nu mai este comunismul care sã le îngrãdeascã. Omul este îngrozitor de debusolat; este nefericit. ªi dacã vreþi, expoziþiile mele se vor o “mãrturie” pe care eu o dau în lume.

“O lume sub Semnul Crucii”

— ªi “l ume a” c um rãs punde ? P ânã î n ul ti m a z i ,

expoziþia Dvs a avut un public numeros. V-aþi întâlnit personal cu unii vizitatori, aþi aflat impresiile, cãutãrile lor, desigur. Care a fost ecoul “rozariilor” ?

—În expoziþia din Oradea a venit o tânãrã profesoarã de englezã ºi care nu ºtia mare lucru despre rozariu. I-am explicat cât am putut (eu nu sunt teolog), i-am dat niºte cãrþi ºi la vreo trei zile a apãrut din nou în expoziþie. Faþa îi iradia de bucurie. ªi mi-a mãrturisit cã a fãcut primul rozariu din viaþa ei, cã este minunat ºi cã abia aºteaptã sã înceapã ºcoala sã le vorbeascã ºi elevilor sãi despre rozariu.

Am observat cã anumiþi oameni sunt chemaþi parcã, sunt atraºi – pentru alþii expoziþiile au fost chiar piatrã de poticnire.

Un bun interlocutor ºi admirator al expoziþiei de la Oradea a fost de exemplu un pastor baptist sau penticostal ºi care avea o mare deschidere spre Biserica Catolicã; m-a încurajat acest lucru. ªtiu cã aceste expoziþii îºi au importanþa lor. În ceea ce mã priveºte, ele sunt expresia unei schimbãri “de 180 de grade” în opera mea. Îmi doresc doar ca ceea ce fac sã fie aºa cum Bunul Dumnezeu vrea. Rugaþi-vã ºi dumneavoastrã pentru acest lucru !

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 22

LECTURI INFIDELE:

Zbor în bãtaia sãgeþii ºi Omul recent de H.-R. Patapievici

Advocatus Dei „Singurul mod de a depãºi modernitatea este sã te situezi în negarea principiului ei fondator – «Gott ist tot». Cu adevãrat în afara modernitãþii nu se aflã decât cel pentru care afirmaþia «Viu este Domnul Dumnezeul nostru» a devenit o realitate istoricã necesarã. Aici fiecare cuvânt este important. Conteazã atât faptul cã Dumnezeu ESTE, cã Dumnezeu, care e p r i n c i p i u l universal, este VIU, cã Dumnezeu este DOMNUL ºi cã este al NOSTRU – al oamenilor vii, muritori, concreþi, irepetabili. Nu ‘zeul’ ºi nici ‘zeii’ ne mai pot salva. Ci numai DUMNEZEU.“ (O.R. 36, 124-125).

Fragmentul citat oferã un rãspuns neechivoc la dubla întrebare pe care o puneam în numãrul trecut (În ce constã frumuseþea cãrþii [Omul recent, n.m. – A.-M.B.] ºi care sã fie cauza linºajului intelectual la care a fost supus autorul?). Într-o lume (culturalã ºi academicã) în care necredinþa trufaºã sau tãcerea jena(n)tã constituie regula, iar credinþa ºi mãrturisirea ei seninã au statut de excepþie, reacþia violentã la adresa lui Horia Patapievici ºi a cãrþii sale era de aºteptat.

Dan Gavriº: Aripã

În zilele noastre, nicãieri nu se mai discutã public ºi deschis despre religie ºi credinþã. Doar la bisericã ne mai mãrturisim credinþa. Aspectele ‘tehnice’ rãmân în seama specialiºtilor, iar cele de ordin practic supravieþuiesc (în cel mai fericit caz) la nivel individual sau în familie.

O carte care diagnosticheazã fãrã cruþare boala de care suferã lumea noastrã (ºi noi împreunã cu ea) nu avea cum sã fie bine primitã de majoritate, cãci majoritatea e alcãtuitã din cei care nu cred sau a cãror „credinþã“ e simplã retoricã. Avea dreptate unul dintre comentatorii cãrþii când spunea cã ea se adreseazã acelora deja convinºi. Dar nu cred cã miza Omului recent se situeazã în vecinãtatea verbului «a convinge». Risc urmãtoarea afirmaþie: Omul recent se constituie într-o m ã r t u r i e (despre lumea în care trãim) / m ã r t u r i s i r e (de credinþã creºtinã).

D espre vocaþia mãrturisirii, Horia Patapievici scria: „În a povesti eu nu am cunoscut evocarea, ci tensiunea exigentã a mãrturisirii. Este motivul pentru care, mai târziu, mi-a fost cu neputinþã sã scriu o literaturã în care subiectul narator sã nu fie martor, adicã mãrturisitor.“ (Zbor…, 19, 28-29).

Cu atât mai importantã (ºi mai dramaticã) este mãrturisirea cu cât contextul e mai nefavorabil. Or, nu stãm prea bine. Corolarul modernitãþii clasice este secularizarea, iar modernitatea târzie merge chiar mai departe: este resentimentar anticreºtinã.Adepþii relativismului radical ºi ai corectitudinii politice (reuniþi sub umbrela postmodernismului) privesc cu îndârjitã suspiciune ºi ostilitate orice tradiþie, mai ales cea creºtinã. Pentru ei, Dumnezeu a murit ºi ar fi bine sã rãmânã aºa, fiindcã altminteri le încurcã socotelile (ideologice, politice, ºi nu numai).

Provocarea lansatã de Horia Patapievici în Omul recent nu constã doar în critica modernitãþii. În definitiv, veþi spune, au mai fãcut-o ºi alþii. Într-un timp al „diplomaþiei“, al ipocriziei ºi al spiritului fals, este cu adevãrat impresionant (ºi inacceptabil pentru unii) faptul cã scriitorul îndrãzneºte sã ofere o soluþie.

Iar soluþia nu constã defel în a îmbrãþiºa disperat ºi maniacal trecutul, oricât de glorios ar fi acesta, ci în a trãi prezentul în ºi cu Dumnezeu.

ANA-MARIA BOTNARU

Din literatura patristicã

I m a gi n e pe u n al t ar di n s e c . al X V I - l e a, G ra m bo i s - F ran þ a

Cristos este botezat nu pentru a fi el cel sfinþit prin apã, ci pentru ca apele sã fie sfinþite de el ºi pentru ca sã le purifice prin atingerea trupului sãu. Mai mult decât o consacrare a lui Cristos, este vorba despre o consacrare a materiei botezului. ªi pentru cã noi suntem ca un vas de lut, avem nevoie în primul rând sã fim purificaþi cu apã, apoi sã fim întãriþi ºi desãvârºiþi prin foc spiritual (Dumnezeu este de fapt un foc mistuitor) : ºi astfel, avem nevoie de Spiritul Sfânt pentru desãvârºirea ºi reînnoirea noastrã.

Didim din Alexandria, “Tratat asupra Sfintei Treimi”)

B e n n , Li n i a ti m pu l u i ( 1 9 7 0 , M u z e u l A rt e i M o de r n e , P ari s )

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 23

CANTEMUS DOMINO

Imagini de album “Festival de coruri” Crãciun 2003 Parohia Sfânta Tereza

... de la Sfânta Tereza

... de la Biserica Francezã

... de la Buftea

actualitatea creºtinã Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican Marina FARA (Redactor coordonator) Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan, Matei Doþe Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1 Tel. 01/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro www.arcb.ro Tehnoredactare ºi tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti Tel./fax: 255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

actualitatea creºtinã nr. 1/2004 pag. 24

Dacã doriþi sã vã abonaþi la revista „Actualitatea Creºtinã” pentru anul 2004, completaþi formularul de mai jos: Un exemplar 20.000 lei; abonament anual 240.000 lei pe adresa: Tereza Petreº, la Librãria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr 19, Bucureºti, sector 1 ABONAMENT „ACTUALITATEA CREªTINÔ 2004 Nume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Adresa: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......................................................................

Am plãtit suma de . . . . . . .lei, în data de . . . . . . . ., cu mandatul poºtal nr . . . . . . .