Actualitatea creştină, nr. 1/2005

Mesajul de binecuvântare pentru Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor 18-25 ianuarie 2005 În Evanghelia dupã Ioan, Isus s-a rugat ca sã fim „una” aºa cum El ºi cu Tatãl sunt „una” (In 17,21). În aceastã sãptãmânã de rugãciune pentru unitatea creºtinilor, prin rugãciune, îl invocãm pe Duhul Sfânt, care este Duhul unitãþii, sã ne deschidã mintea ºi inima pentru a descoperi calea spre unitate. Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa” (In 14,6). Ceea ce este esenþial pentru noi, care purtãm numele de creºtini, este sã ne întoarcem la Isus ºi sã-l urmãm.

Cuvântul care ne cãlãuzeºte în aceastã sãptãmânã de rugãciune este luat din prima scrisoare a Sfântului Paul cãtre Corinteni. În capitolul al treilea, Apostolul aratã cã certurile ºi dezbinarea se datoreazã lipsei de maturitate spiritualã a credincioºilor din Corint. Aceasta este datoratã modului greºit de a înþelege legãtura lor cu Cristos. Se pare cã unii creºtini în loc sã ajungã la fundamentul credinþei lor, care este tocmai Cristos, s-au oprit la cei care le-au vestit Evanghelia: „Eu sunt al lui Paul…, eu al lui Apollo” (1Cor 3,4).

Pentru Sfântul Paul, punctul de plecare în restabilirea unitãþii este recunoaºterea cã Isus este temelia a toate: ”Cãci nimeni nu poate sã punã o altã temelie, în afarã de cea existentã care este Isus Cristos” (1 Cor 3,11). Noi nu putem sã inventãm, sã determinãm, sã alegem un alt început sau o altã bazã; ea este numai Cristos. Iar deasupra temeliei trebuie construit edificiul. Acest lucru cere continuitate. La realizarea acestuia îºi dau concursul nenumãrate persoane, fiecare cu rolul sãu specific. Important este „ca fiecare sã aibã grijã cum construieºte” (1Cor 3,10). Insistenþa asupra acestui „cum” ne aratã cã aceastã zidire nu poate fi fãcutã în orice fel. De altminteri ea ar putea sã se prãbuºeascã la prima intemperie: furtunã, vânt, ploaie. De „cum” se construieºte depinde ºi forma desãvârºitã sau nedesãvârºitã a edificiului. Iatã de ce e important ca fiecare din cei implicaþi în zidire sã se simtã responsabil. A fi responsabil înseamnã a împlini cu conºtiinciozitate propria slujire. ªtiind cã temelia este Cristos, ºi cã modul cum se construieºte este important, atunci ar trebui sã ne întrebãm care sunt materialele folosite pentru ridicarea edificiului, adicã a Bisericii: sunt oare aceste materiale aurul comuniunii cu Dumnezeu ºi între noi, sau paiele autoafirmãrii? Prin aceastã rugãciune, pe care împreunã o înãlþãm Domnului, în aceste zile, noi spunem implicit cã „aurul comuniunii” este adevãratul material. El poate sã reziste, sã dureze.

Temelia, modul cum se construieºte, materialele, alcãtuiesc toate împreunã Templul. Poate fi surprinzãtor cã pe de o parte fiecare credincios în parte este un templu (al Duhului Sfânt), iar pe de altã parte templul este Biserica privitã în totalitatea sa. Dar fie cã e vorba de fiecare în parte, fie de Bisericã vãzutã în ansamblu - comuniune de persoane, pentru ca totul sã fie plin de viaþã e nevoie de Duhul lui Dumnezeu, de Duhul Sfânt. ªi dacã noi dorim astãzi o Bisericã vie ºi unitã, nu putem face nimic fãrã suflul dãtãtor de viaþã al Duhului. În primele trei versete Sfântul Paul vorbeºte despre oameni spirituali ºi oameni carnali (1 Cor 3,1-3). Cei din urmã se dedau uºor certurilor, invidiilor, dezbinãrilor. Dacã privim în contextul general al Sfintei Scripturi, toate acestea nasc dintr-o dezbinare lãuntricã între carne ºi spirit, semn al unei rupturi ºi mai profunde, de Dumnezeu. De fapt, aici se descoperã adevãrata piatrã de încercare: omul spiritual este cel care îl recunoaºte pe Cristos ca model al vieþii sale, pe Cristos care a pãtimit, a murit ºi a înviat. Importantã este, deci, acceptarea lui Cristos, urmarea lui, ºi nu adeziunea la un predicator sau altul. Doar astfel de persoane pot construi în comuniune Templul care este Biserica.

Ceea ce rãmâne de sesizat în permanenþã este noutatea Evangheliei, ºi nu noutãþile predicatorului. Cei care se rezumã doar la acestea din urmã, riscã sã rãmânã membrii unei societãþi religioase ºi sã reducã Biserica la limitele propriei înþelegeri. Cel care ne poartã la Cristos, la înþelegerea Evangheliei sale, este Duhul Sfânt. Doar cu el putem dobândi adevãrata maturitate creºtinã. Doar prin el putem sã spunem „suntem ai lui Cristos”. În rest, colaboratori sau ogor, (Cf. 1Cor 3,9) suntem doar „slujitori” care tind spre deplina unitate, spre a fi „una” aºa cum Isus ºi Tatãl sunt „una”.

Cu binecuvântare, IPS IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

nr. 1/2005

1

Ca toþi sã fie una Necesitatea ecumenismului

Istoria divizãrii unicei Biserici a lui Cristos între Occident ºi Orient începe, în mod formal, cu marea schismã din 1054.

Dupã acest eveniment care a nesocotit rugãciunea-testament a lui Cristos - Ca toþi sã fie una, au existat numeroase tentative de a se ajunge la unitatea pe care Cristos o dorea pentru Biserica pe care El însuºi o întemeiase. Astfel, ecumenismul a devenit o necesitate începând cu prima rupturã în sânul Bisericii.

Când folosim termenul ecumenic pentru a califica miºcarea pentru unitatea creºtinilor, el are urmãtoarea accepþiune. „Prin „miºcarea ecumenicã” se înþeleg activitãþile ºi iniþiativele suscitate ºi organizate, în funcþie de necesitãþile diferite ale Bisericilor ºi dupã împrejurãri, în favoarea unitãþii creºtinilor” (Unitatis redintegratio, nr. 4, 2). Exigenþele ºi condiþiile pentru trãirea ecumenismului autentic sunt menþionate în decretul conciliar Unitatis redintegratio : convertirea inimii, rugãciunea în comuniune, cunoaºterea reciprocã, dialogul între teologii ºi între creºtinii aparþinând diferitelor Biserici, colaborarea între creºtini în cadrul diferitelor servicii sociale.

Încercãri de apropiere între Biserici

Chiar dacã dialogul nu a fost mereu un lucru uºor de realizat, istoria dã mãrturie despre numeroasele iniþiative care urmãreau apropierea între Biserici. Amintim doar câteva dintre ele: în anul 1835, Vincenzo Palloti, fondatorul Societãþii misionare a Apostolatului laic propune Octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor. De atunci, în fiecare an, în sãptãmâna 18-25 ianuarie, creºtinii din întreaga lume, indiferent de confesiunea cãreia îi aparþin, se roagã pentru unitate; în 1840, Reverendul Ignatius Spencer, un convertit la catolicism, sugereazã o Unire în rugãciune pentru unitate; în 1894, Papa Leon al XIII-lea încurajeazã practicarea Octavei de rugãciune pentru unitate; în 1964, apare Decretul despre ecumenism al Conciliului Vatican II, Unitatis redintegratio (Refacerea unitãþii) care subliniazã cã rugãciunea este sufletul miºcãrii ecumenice ºi încurajeazã practica Sãptãmânii de rugãciune. Acest document reprezintã punctul de vedere al Bisericii Catolice asupra problemei ecumenismului. În 1966, Comisia Credinþã ºi Constituþie ºi Secretariatul pentru Unitatea Creºtinilor (acum Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor) al Bisericii Catolice hotãrãsc sã pregãteascã împreunã textele pentru Sãptãmâna de rugãciune din fiecare an; în 1968, pentru prima datã, Rugãciunea pentru unitate este celebratã pe baza textelor elaborate în urma acestei colaborãri.

Întâlniri istorice

Papa Paul al VI-lea, urmând dorinþa sincerã a Bisericii exprimatã de Conciliu în vederea restabilirii unitãþii, a marcat cursul acestor iniþiative prin întâlnirile istorice cu Patriarhul

2

nr. 1/2005

Athenagoras al Constantinopolului. Împreunã au semnat o declaraþie prin care exprimau decizia lor de a ridica excomunicãrile reciproce dintre Biserica Romanã ºi Biserica Ortodoxã din anul 1054 ºi îndemnau Bisericile sã caute „sã reinstaureze deplina comuniune în credinþã, armonie frãþeascã ºi viaþã sacramentalã, care a existat între ele în primul mileniu al Bisericii”. Aceastã declaraþie comunã a fost cititã în sesiunea solemnã a Conciliului Vatican II ºi, în acelaºi timp, a fost cititã de cãtre secretarul Sfântului Sinod, în catedrala din Phanar. În încheierea declaraþiei se spunea: „Acest gest de dreptate ºi iertare reciprocã este conºtientizat de cãtre papa Paul al VI-lea, patriarhul Athenagoras ºi sinodul sãu ca nefiind suficient pentru a pune capãt diferendelor mai vechi sau mai noi care subzistã între Biserica romano-catolicã ºi Biserica ortodoxã ºi care, prin lucrarea Sfântului Duh, vor fi surmontate graþie purificãrii inimilor, pãrerii de rãu pentru nedreptãþile istorice ca ºi datoritã unei voinþe eficace de a ajunge la o înþelegere ºi o expresie comunã a credinþei apostolice ºi a exigenþelor sale”. Încercãri de apropiere au existat ºi între Biserica Catolicã ºi cea Anglicanã, încã din secolul al XIX-lea. O confirmare a relaþiilor dintre aceste douã Biserici a fost întâlnirea din 1966 dintre Papa Paul al VI-lea ºi Arhiepiscopul Anglican de Canterbury.

Ecumenismul sfârºitului de mileniu

Papa Ioan Paul al II-lea urmeazã aceeaºi linie trasatã de Conciliu ºi promoveazã cu consecvenþã spiritul ecumenic, reuºind sã imprime sfârºitului celui de-al doilea mileniu o dimensiune ecumenicã deosebitã. ªi dacã ne referim numai la calendarul Anului Sfânt 2000, putem observa atenþia de care se bucurã ecumenismul din partea actualului Suveran Pontif. Amintim câteva iniþiative: propune deschiderea unei „porþi sfinte” ecumenice, cea a Bazilicii San Paolo în afara zidurilor Romei, eveniment marcat printr-o „liturghie ecumenicã”; cere iertare pentru greºelile ecleziastice ale secolelor trecute; prezideazã Comemorarea ecumenicã pentru noii martiri, adicã martirii aparþinând tuturor Bisericilor; organizeazã o Zi de rugãciune pentru colaborarea între diferitele religii.

Aspiraþia ecumenicã a Bisericii Catolice poate fi rezumatã în cuvintele pe care Papa le rostea în 2001, la sfârºitul Sãptãmânii de Rugãciune pentru unitatea creºtinilor: „Trebuie sã trãim concret comuniunea care, deºi nu e deplinã, existã deja între noi. Lãsând în urmã neînþelegerile, trebuie sã ne întâlnim, sã ne cunoaºtem mai bine, sã învãþãm sã ne iubim unii pe alþii, sã colaborãm în mod fratern pe cât ne e posibil. „Ca toþi sã fie una, dupã cum Tu, Tatã, în mine ºi eu în tine, ca ºi ei sã fie una în noi, pentru ca lumea sã creadã cã Tu m-ai trimis” (Ioan 17, 21).

CRISTINA ªOICAN

O colaborare – semn al unitãþii Sora Cristiana Mareº face parte din Congregaþia lui Isus, este absolventã a Institutului TTeologic eologic Romano-Catolic din Bucureºti ºi, în prezent, este profesoarã la aceastã instituþie de învãþãmânt. Cu puþin timp în urmã ea ºi-a susþinut lucrarea de doctorat, lucrare al cãrei coordonator a fost pãrintele ortodox, Emilian Corniþescu.

Am rugat-o sã ne vorbeascã despre aceastã colaborare.

- Sorã Cristiana, predaþi Teologia biblicã la Institutul Teologic RomanoCatolic din Bucureºti. De curând v-aþi susþinut lucrarea de doctorat. Vã rog sã ne vorbiþi despre tema lucrãrii ºi sã motivaþi alegerea fãcutã!

- Tema tezei de doctorat este: Slujitorul lui Dumnezeu ºi misiunea lui în cartea Profetului Isaia – evaluare teologicã ºi patristicã . Alegerea acesteia a fost cu bucluc, pentru cã voiam sã scriu despre Cântarea Cântãrilor, pentru a continua studiul meu deja început pentru lucrarea de licenþã. Însã, cum acest titlu fusese deja preluat de o altã colegã de doctorat, în ordinea preferinþelor biblice, pe locul doi se situau cele patru Cânturi ale Slujitorului lui Dumnezeu. Aºadar, o foarte importantã temã biblicã, slujirea, încadratã în cele trei dimensiuni ale vocaþiei, mi-a motivat întreaga cercetare.

- Constanþa a fost o alegere personalã sau aþi fost determinatã de împrejurãri sã vã susþineþi lucrarea în acest oraº?

- Constanþa a fost pentru mine aºa cum avea sã devinã pentru Sfânta Fecioarã Bethleem. Începusem studiul la 1 noiembrie 1998, cu acordul Înalt Prea Fericitului Teoctist ºi al Arhiepiscopului Mitropolit Ioan Robu, la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti, sub îndrumarea pr. prof. dr.

Emilian Corniþescu ºi încheiasem în mai 2004 lucrarea, pregãtindu-mã pentru apãrarea tezei; dar pr. Emilian, tranferat la Constanþa, mi-a spus foarte deschis: „Sorã Cristiana, vã invit la Constanþa, pãmântul sfânt al martirilor din Tomis.

Unde pleacã învãþãtorul, acolo îl urmeazã ucenicul”. Invitaþia mi s-a pãrut atât de duhovniceascã, încât nu am pregetat sã-i rãspund. Apoi, Înalt Prea Sfinþitul Teodosie al Tomisului a binecuvântat acest eveniment al susþinerii tezei la Constanþa, fiind Decanul Facultãþii de Teologie din acest oraº. Din partea Bisericii Romano-Catolice au participat Monseniorul Vladimir Petercã, dânsul fiind ºi unul din membrii comisiei de evaluare a lucrãrii, ºi Monseniorul Ghenþa din Constanþa. Astfel, de la Bucureºti am ajuns în Dobrogea, tãrâmul Sfântului Ioan Cassian, un foarte cunoscut comentator al Scripturii.

Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor 18 – 25 ianuarie 2005

Program de desfãºurare Marþi, 18 ianuarie, ora 17.00 17.00: Catedrala Romano-Catolicã “Sfântul Iosif” (cuvânt din partea Bisericii Greco-Catolice) Miercuri, 19 ianuarie, ora 17.00 17.00: Biserica Evanghelicã Luteranã S.P. (cuvânt din partea Bisericii Ortodoxe Române) Joi, 20 ianuarie, ora 17.00 17.00: Biserica Greco-Catolicã (cuvânt din partea Bisericii Evanghelice Luterane) Vineri, 21 ianuarie, ora 17.00: Biserica Anglicanã (cuvânt din partea Bisericii Romano-Catolice) Sâmbãtã, 22 ianuarie, ora 17.00 17.00: Biserica Reformatã (cuvânt din partea Bisericii Anglicane) Duminicã, 23 ianuarie ianuarie, fiecare Bisericã va face rugãciuni pentru unitatea creºtinilor în cursul slujbelor duminicale obiºnuite.

Luni, 24 ianuarie, ora 17.00 17.00: Biserica Evanghelicã Luteranã (cuvânt din partea Bisericii Reformate) Marþi, 25 ianuarie, ora 17.00 17.00: Catedrala Patriarhalã (cuvânt din partea Bisericii Armene)

- Faptul cã o persoanã consacratã care aparþine Bisericii Romano-Catolice a avut coordonator de lucrare un preot ortodox poate sã parã un fapt cel puþin curios. Vedeþi aceastã colaborare ca pe un gest ecumenic sau o priviþi doar din punct de vedere profesional?

- Aº spune cã e un semn al unitãþii celor douã Biserici surori. Cãci evenimentul care a trezit dorinþa de a avea un coordonator ortodox a fost Întrunirea ecumenicã de la Graz, din 1997. Setea de unitate a fost adâncã.

Aceasta a fost exprimatã de popor când Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, a vizitat „grãdina Maicii Domnului” în mai 1999. Aºadar, Dumnezeu ne aratã calea, noi trebuie sã fim cu ochii-n patru! La nivel profesional, bogãþia biblicã a fost evidentã: am aprofundat comentariile Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii, inima exegezei ortodoxe, aº putea zice, citând spusele unui profesor ortodox: „Dupã Sfinþii Pãrinþi urmeazã Babel!”.

Cãci atât de diferite par sã fie metodele de interpretare a Bibliei în cele douã Biserici!

- Pãstrând acelaºi registru, vreau sã vã întreb cum priviþi ºi cum trãiþi Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor?

- Voi avea un rãspuns foarte scurt: am privirea îndreptatã cãtre o unitate în primul rând a rugãciunii în Tatãl ºi trãirea unui creºtin simplu, sorã cu prieteni ortodocºi, catolici, grecocatolici, dar port în rugãciunea mea ºi o dorinþã de dialog inter-religios cu musulmanii, evreii... pentru cã Dumnezeu este bogat în milostivire ºi Tatãl tuturor.

- Credeþi cã o persoanã poate sã fie ecumenicã ºi, în acelaºi timp, sã rãmânã fidelã credinþei sale?

- În Casa Domnului sunt multe lãcaºuri, dacã e sã vorbim despre ecumenism, termenul ca atare înþeles, iar credinþa este mai mult ca oricând Una. Însã maturitatea fidelitãþii noastre depinde de fiecare dintre noi, deºi spun cã este ºi marele dar al Duhului Sfânt. ªi când însuºi Pãstorul este arvuna credincioºiei, îndelungã trebuie sã fie deschiderea noastrã cãtre unitate.

CRISTINA ªOICAN nr. 1/2005

3

VIAÞA CONSACRA TÃ CONSACRATÃ

Congregatio Jesu România A vorbi despre Institutul Sfânta Maria este ca ºi o adiere de aer proaspãt într-o istorie prezentã, care trezeºte amintiri duioase pentru multe generaþii de eleve ºi dã mult curaj ºi elan surorilor pentru viitor, conºtiente fiind cã istoria noastrã are rãdãcini adânci.

Istoricul Institutului Sf. Maria

În anul 1852, la invitaþia Episcopului Michel-Angelo Conte di Parsi, au sosit în Bucureºti primele cãlugãriþe din Nymphemburg-Germania care, în ciuda marilor greutãþi ºi vitregii ale timpului, au reuºit sã înceapã apostolatul, dând viaþã carismei lor – educaþia. Dupã câþiva ani de activitate, au pus piatra de temelie pentru prima ºcoalã a Institutului „Sf. Maria” din strada Pitar Moº. În Institut au funcþionat cu mult succes o ºcoalã generalã, un liceu de fete ºi un internat, în care se studiau temeinic limba ºi cultura germanã ºi francezã. Educaþia ºi grija deosebitã a surorilor pentru formarea elevelor au fãcut din Institutul „Sfânta Maria” un focar de culturã, educaþie aleasã ºi o familie. Dupã 96 de ani (1852 – 1948) de muncã rodnicã, Institutul „Sfânta Maria” avea cinci ºcoli, de la grãdiniþã pânã la bacalaureat: douã ºcoli în Bucureºti: ªcoala Pitar Moº ºi Sfântul Iosif de pe Str. G-ral Bethelot, nr. 56-58, apoi în oraºele Brãila, Turnu-Severin ºi Craiova. De asemenea, Institutul avea ºi o casã de vacanþã la Timiºul de Sus, lângã Braºov. Pentru aprovizionarea cantinei de la Liceul Pitar-Moº, Institutul a cumpãrat, în anul 1929, un teren în comuna Popeºti-Leordeni, la marginea Bucureºtiului, unde a amenajat o fermã agricolã, care astãzi a devenit sediul Congregaþiei.

Toatã aceastã operã mãreaþã, de care s-au bucurat multe generaþii de fete ale þãrii noastre, a fost distrusã într-o singurã zi, pe data de 3 august 1948. Nu se poate descrie jaful care a urmat, fiecare din cei de la putere grãbindu-se sã-ºi însuºeascã cât mai mult din bunurile agonisite timp de aproape o sutã de ani.

Pânã la sfârºitul lunii ianuarie 1949, surorile de naþionalitate strãinã au fost obligate sã pãrãseascã þara ºi, rând pe rând, au fost transportate în vagoane de marfã. Surorile românce au fost

4

obligate sã se întoarcã în familiile lor.

Din cauza vârstei ºi a bolii, câteva dintre surorile strãine nu au putut sã cãlãtoreascã ºi au fost izolate de cãtre securitate la ferma „Sf. Agnes” din Popeºti-Leordeni. Alãturi de ele au avut curajul sã rãmânã ºi câteva surori românce, care doreau cu orice risc sã rãmânã în comunitate. Cuvintele Sfântului Pãrinte Pius XII: „Dorinþa Bisericii este ca misionarii ºi misionarele sã nu pãrãseascã terenul de misiune în timpul persecuþiilor” au devenit motoul lor pentru acele timpuri de prigoanã.

La Ferma „Sf. Agnes” surorile au pãstrat ºi au dus cu curaj, timp de mai bine de 40 de ani, „fãclia” vie a Institutului „Sfânta Maria” din Bucureºti.

Institutul a supraveþuit mulþi ani în clandestinitate, însã în anul 1984 la umbra prudenþei a apãrut o razã de speranþã pentru viitor, când Excelenþa Sa, Mons. Ioan Robu, Episcop de Bucureºti, a riscat ºi a acceptat intrarea în Institut a unor tinere dornice de a îmbrãca haina religioasã ºi de a trãi dupã spiritul Sf. Ignaþiu de Loyola ºi a fondatoarei Maria Ward. Surorile tinere îºi desfãºurau activitatea în parohii, în atelierul de croitorie pentru veºminte bisericeºti ºi în atelierul de lumânãri al Arhiepiscopiei.

Din „sãmânþa” suferinþei, a rugãciunii ºi a jertfelor, udatã cu speranþã statornicã de surorile noastre în vârstã, a rãsãrit, odatã cu revoluþia, un nou

nr. 1/2005

început ºi pentru Congregaþia noastrã.

Multe surori au început studiul pentru a se pregãti în domeniul educaþiei ºi au început activitatea de educaþie a copiilor în grãdiniþe ºi ºcoli. În toamna anului 1997, surorile au început apostolatul ºi la Cãminul de bãtrâni „Refugiul Mariei”, unde sunt îngrijiþi 40 de vârstnici, care se pot bucura de multã liniºte ºi siguranþã. O necesitate acutã a timpului ºi a Bisericii locale este domeniul social, în care surorile noastre s-au implicat pentru ajutorarea copiilor ºi a familiilor sãrace.

Dumnezeu are pentru toate timpul sãu! Dupã aproape 400 de ani, ne bucurãm de numele nostru nou, Congregatio Jesu, nume dorit încã de la început de fondatoarea noastrã, Maria Ward, ºi care aparþine, în esenþã, carismei noastre. Un mare har pentru noi este ºi aprobarea ad maximum de cãtre Bisericã a Constituþiilor Sf. Ignaþiu de Loyola, reguli de viaþã ce reprezintã pentru noi tezaurul Congregaþiei.

Astãzi, dupã 152 de ani de apostolat în seviciul Bisericii din România, 148 de surori îºi desfãºoarã activitatea în 12 filiale ale Congregaþiei, în diferite forme de apostolat.

Prin dãruirea noastrã în slujba lui Dumnezeu ºi a semenilor noºtri dorim sã rãmânem deschise în permanenþã la nevoile timpului celui de-al treilea mileniu ºi sã îndeplinim voinþa Aceluia care ne-a chemat sã-L urmãm.

Domnul sã ne facã vrednice sã purtãm mereu aprinsã fãclia dãruirii!

Sr TERINA CIOBANU CJ Sr.. ECA ECATERINA Congregatio Jesu Ilfov,, Provincialat, ªos. Olteniþei 6, Jud. Ilfov POPEªTI-LEORDENI, Cod 077160, Tel. 004 021 4921194; 4920786; Tel/Fax 004 021 4920787 E-mail: cj_prov .ro@rdslink.ro cj_prov.ro@rdslink.ro

Congregatio Jesu Provincialat – Popeºti-Leordeni 1. Comunitatea Sf. Maria – 71 surori Grãdiniþa Sf. Agnes Cãminul de bãtrâni „Refugiul Mariei” (În afara acestor douã puncte de apostolat surorile sunt implicate în educaþie la: Colegiul „Sf. Iosif” – 5 surori; Grãdiniþa Bãrãþia – 3 surori; Grãdiniþa Caritas – 2 surori).

Bucureºti Bucureºti: 2. Comunitatea Sf. Iosif – 5 surori 3. Comunitatea de la Nunþiatura Apostolicã – 4 surori 4. Comunitatea Sf. Familie – 3 surori (activitate socialã) 5. Comunitatea Maria Ward – 11 surori (Grãdiniþã, Semiinternat) Timiº – Braºov Braºov: 6. Comunitatea surorilor din Timiº – 8 surori Brãila Brãila: 7. Comunitatea surorilor din Brãila – 7 surori (Grãdiniþã, ªcoalã primarã) Rãdãuþi Rãdãuþi: 8. Comunitatea surorilor din Rãdãuþi – 6 surori (Grãdiniþã, activitate socialã) Câmpulung Moldovenesc Moldovenesc: 9. Comunitatea surorilor din Câmpulung – 4 surori (Grãdiniþã) Timiºoara imiºoara: 10. Comunitatea Sf. Treime – 4 surori Luizi Cãlugãra, Bacãu Bacãu: 11. Comunitatea Sf. Anton – 4 surori (Casa de Formare, Grãdiniþã) Iaºi Iaºi: 12. Comunitatea surorilor din Iaºi – 3 surori (Centrul de plasament „Sf. Iosif”) În vederea începerii unui apostolat în Republica Moldova, din toamna aceasta douã surori învãþã acolo limba rusã, ca apoi sã activeze în domeniul social la Cupcini.

Dragi cititori, alcãtuiþi în continuare o prezenþã vie în realitatea acestei reviste, pe care o susþineþi parcurgând-o cu lectura, recomandând-o ºi altora ºi... nu în ultimul rând, împãrtãºindu-ne opinii, preocupãri ºi gânduri personale.

Fiecare scrisoare pe care o primim este valoroasã, pentru cã reflectã personalitatea autorului ºi pentru cã oglindeºte o preþioasã disponibilitate de dialog.

În orizontul misterului

Fiind un început de an, am ales o corespondenþã care exprimã misterul... începuturilor ºi profuzimile credinþei, în mereu proaspãta contemplare a Creaþiei.

Asupra acestui mister, privit cu ochii credinþei ºi în neobositã adâncire filozoficã, ºi-a concentrat studiul într-o carte un prieten al revistei noastre, profesorul universitar Dan Pavelescu Pavelescu. În scrisoarea pe care ne-a trimis-o la redacþie, însoþind volumul respectiv, autorul ne împãrtãºeºte mobilurile acestei lucrãri, speranþele ºi certitudinile care i-au însoþit inspiraþia.

Dorind sã combatã cu argumente ºtiinþifice poziþiile unor savanþi care au afirmat cã Materia Universului ºi chiar Universul, cu legile sale, fie s-a autocreat sau a apãrut din întâmplare sub o formã “multiplicabilã” – valabilã ºi în cadrul materiei vii – fie s-a produs “din nimic”, studiul profesorului Dan Pavelescu poartã un titlu incitant: “Materia ‘ex nihilo’ , dar viaþa?” , “Oamenii care locuiesc doar un ‘punct’ al cosmosului, de oricâte mijloace de investigaþie sofisticate vor dispune, fãrã mijlocirea Credinþei, nu vor putea ajunge la un înþeles corect al acestui Mister”, este una dintre concluziile cãrþii, iar câteva exemple, alese din panorama cercetãrii ºtiinþifice, trezesc ºi mai mult interes pentru parcurgerea ei. Autorul, el însuºi un om de ºtiinþã, ne împãrtãºeºte cã nu îºi propune decât sã pledeze pentru o altfel de privire asupra acestei realitãþi: “aºa cum ne apare ºi din imaginile uluitoare, obþinute de marile observatoare astronomice ºi din actualele ipoteze ale savanþilor, Universul, în ansamblul lui, constituie un mare mister al Creatorului”.

Jurnalistul – slujitorul verbului „a fi”

Un ecou la articolul „ªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristului”, publicat în urmã cu mai multã vreme în pagina „Îndreptar mediatic”, ne-a sosit chiar din lumea presei,

de la ziarista Adriana Macsut Macsut: „Am lucrat în presã în 1989 când eram o proaspãtã studentã la fizicã ºi priveam lumea prin ochi de adolescentã mioapã.

Eram tineri, plini de entuziasm ºi am scris despre scriitori puºi la index, ca ªtefan Baciu ºi Mircea Eliade.” Interogaþi ºi ameninþaþi de securitate, aceºti tineri nu s-au oprit, iar în decembrie 1989, mulþi dintre ei ºi-au dat viaþa pentru libertate. „Din 1989 – ne scrie Adriana Macsut – am pãtruns în presa cotidianã ºi independentã ºi am mâncat viaþã ºi informaþie pe pâine. Am scris chiar ºi de pe patul de spital ºi am considerat întotdeauna cã oamenii au dreptul sã fie informaþi.”

Riscuri asumate

Directorul unei regii a considerat-o vinovatã pe Adriana, pentru dezvãluirile fãcute în articolele ei. Dar criteriul de conºtiinþã a reporterului este cât se poate de limpede ºi nu se supune absolutizãrii gradului de audienþã: „Am refuzat sã fac reportaje despre violenþã de dragul audienþei. Am auzit la o televiziune, de curând, declaraþia unui prezentator, absolvent de teologie, care spunea cã oamenii participã la „spectacolul” ºtirilor. Jurnalele de ºtiri au fost transformate în filme horror, iar din pãcate, printre realizatorii lor se numãrã ºi licenþiaþi în teologie, care ºi-au cãlcat în picioare vocaþia credinþei. Audienþa are, desigur, legile ei ºi e greu sã cãutãm vinovaþi, dar nu putem sta indiferenþi. În secolul trecut, o femeie simplã din Canada a pornit o cruciadã contra jurnalelor de ºtiri violente din þara ei ºi a câºtigat – împotriva opiniei sale, televiziunile canadiene mediatizaserã cazul surorii ei care fusese violatã ºi ucisã.

O ºtire trebuie sã informeze ºi sã rãspundã la cinci întrebãri: cine, ce, unde, cum ºi de ce. O ºtire nu este doar un spectacol ci conjugã verbul „a fi” aici ºi acum. Jurnaliºtii nu sunt groparii societãþii ci câinii ei de pazã.”

Mulþumiri Adrianei Macsut , atât pentru aceste rânduri cât ºi pentru o mãrturie legatã de Monseniorul Ghika, pe care o vom publica într-o ediþie viitoare a revistei.

Tuturor celor care ne-aþi scris vã mulþumim pentru participarea la dialogul nostru, dialog în care alte scrisori îºi aºteaptã rândul…Aºadar, un spaþiu încheiat cu un permanent ºi bucuros „va urma”.

MARINA FARA nr. 1/2005

5

NE SCRIU CITITORII

La început de an

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia ºi binecuvântarea -Pãrinte Fabian, în mare parte dintre parohiile diecezei noastre, luna ianuarie este dedicatã binecuvântãrii caselor. Care este semnificaþia acestui moment pentru familiile noastre creºtine?

- Binecuvântarea familiilor, sau sfinþirea caselor, cum obiºnuim sã spunem, este un moment liturgic. Taina vieþii creºtine nu se epuizeazã în bisericã. Locul adunãrii duminicale a creºtinilor, biserica, în care se proclamã cuvântul Domnului ºi se sãvârºeºte jertfa euharisticã, este doar o parte, desigur esenþialã, a Liturghiei. O altã parte se desfãºoarã în viaþa de zi cu zi a credincioºilor. Casa este un loc privilegiat unde Liturghia continuã.

Ea, nu este doar spaþiul unde soþul ºi soþia, tatãl ºi mama, copiii, se întorc de la muncã sau de la ºcoalã pentru a se odihni. Nu numai! Casa este locul atâtor întâlniri ºi a atâtor celebrãri. Este un loc de împãrtãºire. Este un ambient vital în care se dezvoltã relaþiile umane cele mai fireºti: relaþia soþ-soþie, pãrinþi-copii, fraþisurori, bunici-nepoþi, etc… Casa este prima instanþã în care se devine om (apropos de „cei ºapte ani de acasã”!).

Binecuvântarea familiilor, sau sfinþirea caselor, prelungeºte întrun anume fel ceea ce se sãvârºeºte prin consacrarea pâinii ºi vinului în Trupul ºi Sângele lui Cristos în bisericã. Dacã prin împãrtãºire se sfinþeºte sufletul ºi trupul nostru, cu mintea, memoria, gândurile, voinþa, pasiunile ce le aparþin, prin binecuvântarea caselor aceastã sfinþire este extinsã ºi la spaþiul ºi timpul în care trãim. Preotul care viziteazã casele este purtãtorul acestei extinderi. Binecuvântarea ne aminteºte cã între viaþa lãuntricã, sufleteascã, ºi cea exterioarã, vizibilã, compusã ºi din lucrul mâinilor noastre, nu trebuie sã existe o separaþie totalã.

Aºa cum o icoanã vorbeºte despre frumuseþea lui Dumnezeu, la fel ºi casa poate vorbi despre frumuseþea unei familii… iar frumuseþea familiei vorbeºte desigur despre frumuseþea lui Dumnezeu unul ºi întreit. Vreau sã precizez un lucru. Subiectul primar al binecuvântãrii nu se referã la „lucruri”, nici chiar la casã, ci la familie, adicã la persoanele „sfinþite” care duc cu ele binecuvântarea prin chiar prezenþa lor.

-Vreþi sã spuneþi cã orice binecuvântare are în vedere persoana?

- Biserica continuã sã binecuvânteze fãpturile vizibile, deci nu numai oamenii, ci ºi lucrurile. Ritualul conþine formule speciale de binecuvântare a acestora din urmã. Ca ºi creºtini avem convingerea cã tot ceea ce Domnul a creat este bun, cã Duhul Sfânt sfinþitorul va trebui sã însufleþeascã din ce în ce mai mult lumea. Nu putem spune cã binecuvântãrile privesc în mod exclusiv persoana, deoarece în acest mod am pune la îndoialã chiar raþiunea de a fi a Ritualului. Preotul care sfinþeºte apa, de exemplu, se roagã ca utilizarea acesteia sã fie de folos spiritual. Cine se stropeºte (sau cine stropeºte) cu apã sfinþitã, se roagã, simbolic, ca rugãciunea de binecuvântare a apei sã se întoarcã ºi asupra lui.

-Existã, deci, o întâietate a persoanei asupra lucrurilor? A familiei asupra casei?

- Înþelepciunea popularã exprimã bine acest fapt prin „omul sfinþeºte locul”, ºi nu „locul sfinþeºte omul”. Cineva devine sfânt

6

nr. 1/2005

nu prin simplul fapt cã a intrat în bisericã, ºi nici pentru simplul fapt cã a fost stropit cu apã sfinþitã. Sigur cã locul poate avea importanþa lui, poate îndemna la reculegere, pace, interiorizare, bucurie, seninãtate, sens. Îmi vin acum în minte cuvintele unui pãrinte spiritual din seminar care spunea cã „preotul trebuie sã aibã o camerã care sã-i placã ºi în care sã se simtã acasã”. Acelaºi lucru este foarte adevãrat ºi pentru o familie, ea trebuie sã aibã o casã frumoasã în care sã se simtã acasã. Dar ceea ce este în exterior serveºte la exprimarea ºi întãrirea atitudinii interioare. Binecuvântarea este un gest de contact cu harul divin. Prin binecuvântare pot fi nu doar amintite dar ºi activate, ori întãrite acele energii spirituale primite la Botez. Orice botezat este consacrat lui Dumnezeu ºi poartã în ºi cu sine forþa Celui Înviat. Iatã de ce fiecare botezat are misiunea de a sfinþi locurile în care el trãieºte.

-Privitor la binecuvântarea familiilor, aþi putea sã ne precizaþi un element aparte? Ce o distinge de alte forme de binecuvântare, sfinþire?

- Prin tainele Botezului, Mirului ºi Cãsãtoriei cei cãsãtoriþi în Domnul sunt un izvor de sfinþire a casei lor. Desigur ei binecuvânteazã casa în virtutea modului lor specific de consacrare Domnului, prin cãsãtorie, dar ºi în virtutea strãdaniei de a-l urma neîncetat pe Domnul, în virtutea rugãciunii lor.

Cristos cel Înviat este prezent în familii ºi acþioneazã prin intermediul soþilor care sunt o manifestare vizibilã a iubirii pe care El o are pentru Biserica sa. Mulþumitã acestui sacrament, iatã, soþii sunt un izvor de binecuvântare. Prin semnul apei sfinþite, preotul care viziteazã casele reînnoieºte în soþi aceastã conºtiinþã a apartenenþei lor la Cristos ºi la Biserica sa.

- Dar nu este Dumnezeu izvorul oricãrei binecuvântãri?

- Pentru a completa semnificaþia gestului binecuvântãrii aº aminti faptul cã în Sfânta Scripturã „binecuvântarea” este o urare ºi un dar al Domnului. Ca urare am putea aminti cuvintele scrise în Cartea Numerilor (6, 22-27) pe care Liturgia Cuvântului ni le propune de fiecare datã în prima zi a anului: „Domnul sã te binecuvânteze ºi sã te pãzeascã!”, „Domnul sã-ºi lumineze faþa spre tine ºi sã te miluiascã!”, „Domnul sã-ºi îndrepte faþa spre tine ºi sã-þi dãruiascã pacea!”. Ca dar, când Domnul binecuvânteazã, dãruieºte ceea ce „cuvânteazã”, ceea ce spune, umple cu harurile sale. Dupã ce a creat bãrbatul ºi femeia „Dumnezeu i-a binecuvântat!” ca sã fie stãpâni peste întreaga creaþie ºi ca sã fie rodnici. În linie cu învãþãtura Sfintei Scripturi Ritualul Binecuvântãrilor, nr. 1 spune: „Izvorul ºi începutul a toatã binecuvântarea este Dumnezeu, cel binecuvântat peste toate, el singur bun, care pe toate le-a fãcut bine, ca sã umple fãpturile sale cu binecuvântãri ºi le-a dãruit necontenit aceste binecuvântãri, ca semn de îndurare, chiar ºi dupã cãderea omului”. Aºadar orice binecuvântare vine de la Domnul ºi trebuie sã ne îndrepte spre el…

(A.C.) Inter viu cu Pr ABIAN MÃRIUÞ Interviu Pr.. FFABIAN Responsabil diecezan cu pastoraþia familiilor

Este cât se poate de firesc ca, în anul internaþional dedicat Euharistiei, toþi fiii Bisericii sã caute cu interes sã se apropie de ea ºi sã se simtã uniþi în jurul ei. Anunþat în 7 octombrie 2004, prin semnarea scrisorii apostolice Mane nobiscum, Domine! (Rãmâi cu noi, Doamne!), anul internaþional euharistic, octombrie 2004 – octombrie 2005, vrea sã fie, în intenþia Sf. Pãrinte Ioan Paul al II-lea, o nouã oportunitate pentru Bisericã de a descoperi centralitatea misterului euharistic, aºa cum a subliniat-o el în enciclica Ecclesia de Eucharistia.

Referindu-se la Euharistie, Sf. Toma de Aquino afirma cã ea este «plinãtatea vieþii spirituale» (consummatio totius vitae spiritualis), afirmaþie repusã în luminã de Conciliul Vatican II (cf. PO 5) ºi care îndreptãþeºte efortul fiecãrui membru al Bisericii de a-i descoperi valoarea ºi locul pe care aceasta trebuie sã-l ocupe în viaþa spiritualã a fiecãruia.

Aceastã plinãtate de viaþã spiritualã îºi are fundamentul în prezenþa Domnului înviat în misterul sãu pascal, în comuniunea de viaþã cu Sfânta Treime în care suntem introduºi ºi în perfecta împlinire a misterului eclezial realizatã prin Euharistie. Aceastã idee este afirmatã ºi susþinutã de Conciliu ºi sugeratã de aceste texte sugestive: „În Sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuºi, Paºtele nostru ºi Pâinea cea vie, care prin Trupul Sãu însufleþit de Duhul Sfânt ºi dãtãtor de viaþã insuflã viaþã oamenilor” (PO 5); prin intermediul Euharistiei „… creºtinii au acces la Tatãl, prin Fiul Cuvântul întrupat, care a suferit ºi a fost glorificat, prin revãrsarea Duhului Sfânt, ºi ajung la comuniunea cu Sfânta Treime” (UR 15); ºi „cu sacramentul pâinii euharistice este reprezentatã ºi realizatã unitatea credincioºilor care alcãtuiesc un singur trup în Cristos” (LG 3).

Descoperirea plinãtãþii de viaþã pe care ne-o oferã Euharistia trebuie sã fie pentru fiecare dintre noi un obiectiv important. Revista Actualitatea Creºtinã vrea sã vinã în întâmpinarea cititorilor sãi cu unele repere pentru realizarea acestui obiectiv.

Rãmâi cu noi, Doamne!

Revenind la titlul scrisorii apostolice a Sfântului Pãrinte, prin care ne anunþa deschiderea anului euharistic, revenim, de fapt, la cei doi ucenici ce coborau de la Ierusalim spre Emaus (cf. Lc 24,13-35), la ei care, parcurgând drumul cu Isus, ce li s-a alãturat fãrã sã fie cunoscut de ei, ajung sã depãºeascã tristeþea ºi decepþia, instaurate de câteva zile în sufletele lor. Isus nu mai este mort, aºa cum îl credeau ei, acum El este viu. Au parcurs împreunã cu El acel drum, i-au ascultat învãþãtura ºi l-au recunoscut „la frângerea pâinii”.

Ce schimbare radicalã a produs acea rugãminte insistentã a lor Rãmâi cu noi, Doamne!

Câtã nevoie are ºi creºtinul zilelor noastre sã se recunoascã în starea de spirit a celor doi ucenici de la Emaus!

Cât întuneric ºi câtã confuzie în sufletul sãu! Schimbarea se

poate realiza numai în mãsura în care exprimã ºi el acea dorinþã arzãtoare de a fi cu Isus: Rãmâi cu mine, Doamne!

Doar el poate sã redea lumina credinþei ºi sã refacã forþele slãbite ale spiritului cu pâinea vieþii. ªtiind bine acest lucru, Sfântul Pãrinte îi cheamã pe toþi credincioºii catolici sã-ºi gãseascã reconfortul spiritual în Euharistie. Pe parcursul acestui an euharistic trebuie sã ne oprim ºi sã învãþãm sã stãm la masã cu Domnul, pentru ca sã redescoperim bogãþia darului lui Isus fãcut Bisericii: „Pe drumul întrebãrilor ºi al neliniºtilor noastre, uneori al deziluziilor cumplite, divinul cãlãtor continuã sã devinã însoþitorul nostru pentru a ne introduce, prin interpretarea Scripturilor , în înþelegerea misterelor lui Dumnezeu” (Mane nobiscum, Domine n. 2).

Euharistia este un dar al lui Dumnezeu, dar ºi un mister.

Este darul pe care Isus l-a fãcut Bisericii înainte de a muri, fãcând sã se încheie paºtele vechi ºi deschizând era noului paºte. A substituit mielul evreilor cu propria sa viaþã, cu trupul ºi sângele sãu. Înainte de a muri însã, a realizat ceea ce anticipase în discursul de la Cafarnaum: „Cine mãnâncã Trupul meu ºi bea Sângele meu are viaþã veºnicã,” numind trupul sãu „pâine coborâtã din cer” (In 6,51).

Euharistia este ºi mister deoarece depãºeºte viziunea noastrã umanã ºi poate sã fie înþeleasã numai în lumina credinþei. Liturgia ne aminteºte acest lucru, de fiecare datã, dupã consacrare, când preotul, dupã ce a ridicat ostia ºi potirul, rosteºte cu voce tare: „Misterul credinþei”, pentru a ne aminti cã cele ce s-au petrecut sunt un mister de crezut, mai mult decât un mister de explicat. Experienþa noastrã creºtinã ne spune cã acest mister traverseazã întreaga noastrã viaþã. De la prima ºi pânã la ultima Împãrtãºanie (Viaticul), Cristos parcurge cu noi drumul vieþii noastre. Dorinþa ºi efortul de a-I descoperi prezenþa, într-o luminã cât mai clarã, ne va face sã trãim cu adevãrat prin Cristos, cu Cristos ºi în Cristos, iar acest lucru este posibil, prin excelenþã, prin intermediul sacramentului Euharistiei, darul cel mai mare pe care Domnul a putut sã ni-l facã.

Rãmâi cu noi, Doamne! Isus a rãmas cu cei doi ucenici de la Emaus, iar acum, a rãmas cu întreaga Bisericã. Prezenþa sa la fiecare Sfântã Liturghie care se celebreazã ºi în toate tabernacolele în care se pãstreazã este rãspunsul sãu afirmativ, dat fiecãrui creºtin dornic de a-L gãsi, de a sta cu El ºi de a intra în comuniune cu toþi aceia care, cu ochii credinþei, Îl descoperã „la frângerea pâinii”.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI Dacã aveþi acces la Internet nu ezitaþi sã accesaþi .episcopat.ro/anuleuharistiei/ unde http://www.episcopat.ro/anuleuharistiei/ adresa: http://www veþi gãsi multe informaþii despre Sfânta Euharistie ºi propuneri pentru a trãi acest an dedicat prezenþei Mântuitorului în Preasfânta TTainã. ainã. nr. 1/2005

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia ne uneºte pe toþi în jurul lui Cristos

SUFLET TÂNÃR

Iubeºte ºi fã ce vrei!

„La mulþi ani!” – acesta este „salutul” din aceastã perioadã, nu-i aºa? Au trecut sãrbãtorile anului 2004; l-am sãrbãtorit ºi pe el, acum a venit momentul sã ne „lansãm” în noul an. Cu siguranþã þi-ai reluat programul obiºnuit: ºcoalã (facultate - examene), prieteni… Pe lângã toate aceste lucruri, s-ar putea ca pe la urechile tale sã treacã ºi cuvântul ecumenism. ªi pentru cã un suflet tânãr trebuie sã fie mereu informat, nu am sã trec cu vederea peste acest amãnunt ºi am sã-þi împãrtãºesc câteva idei… În numãrul din luna decembrie al revistei noastre ai putut citi interviul luat Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu. Întrebat dacã este greu sã fie episcopul unei minoritãþi în mijlocul unei majoritãþi ortodoxe, Excelenþa Sa a rãspuns: „Nu, nu aº spune cã este greu. Comunitatea micã are unele avantaje: este întotdeauna mai dinamicã, îºi pãstreazã mai uºor identitatea ºi, dacã mã opresc la aceste douã aspecte, aº putea spune cã nu este greu sã fii minoritate în mijlocul

unei majoritãþi. Pe de altã parte, trebuie sã constat cã existã prin tradiþie o bunã convieþuire ºi o cooperare normalã cu majoritatea ortodoxã din România”.

Dar pentru tine? Pentru tine…suflet tânãr, cum este? Sunt convinsã cã nu de puþine ori ai fost întrebat de colegii tãi care este diferenþa dintre catolici ºi ortodocºi (România fiind o þarã majoritar ortodoxã), când sãrbãtoreºti Crãciunul, de ce sãrbãtorim Paºtele în perioade diferite ºi lista cu întrebãri ar putea continua.

Ei bine, toate aceste întrebãri ar înceta dacã Biserica ar deveni una pentru noi toþi. Uneori, trebuie sã recunoaºtem cã suntem „prea creºtini” încât uitãm cã principala poruncã este iubirea. Fãrã ea nici nu ne putem numi creºtini. („Poruncã nouã vã dau: sã vã iubiþi unii pe alþii; precum ºi Eu v-am iubit , aºa ºi voi sã vã iubiþi unii pe alþii”. – Ioan, 13, 34). Nu putem spune aproapelui: „Da! Te iubesc” ºi de fapt sã nu-l acceptãm. Iubirea înseamnã ºi comuniune!

8

nr. 1/2005

Comuniunea creºtinilor se reflectã în Trupul Mistic al Lui Cristos în care fiecare este mãdular (1 Corinteni 12, 27).

Dumnezeu nu are religie! Trebuie sã recunoaºtem cã dacã þelul nostru ar fi „Dumnezeu”, lucrurile ar sta altfel; ne-am da mâinile cu toþii ºi am fi cu adevãrat fiii Lui. Unitatea Bisericii este un vis mai vechi al creºtinilor, însã dintr-un motiv sau altul acesta nu a putut fi îndeplinit.

Ecumenismul este un pas cãtre unitate.

Dacã te întrebi cumva de unde a pornit aceastã idee, nu te las sã aºtepþi; o sã-þi rãspund numaidecât. Totul a început odatã cu miºcarea de la Oxford, din secolul al XIX-lea, când relaþiile dintre catolici ºi anglicani s-au bazat pe dialog fratern ºi recunoaºtere reciprocã. Aceastã miºcare a fost preluatã de „Colocviile din Maline” în Belgia, sub îndrumarea cardinalului Mercier.

Din 1835, în fiecare an, între 18 ºi 25 ianuarie, creºtinii din toate Bisericile se roagã pentru unitate. Cel care a inaugurat aceastã acþiune a fost Vincenzio Palloti. Mai târziu, odatã cu binecuvântarea Papei Pius al XI-lea, în Europa au fost înfiinþate numeroase centre de dialog ecumenic (Belgia, Franþa, Germania).

Aºadar, ai înþeles… ne rugãm pentru unitate! Toþi creºtinii uniþi… ce imagine frumoasã!

Biserica, „o mamã a tuturor”, ar trebui sã ne ajute sã recunoaºtem în aproapele un frate. Edificatoare în acest sens ar fi o fabulã tibetanã menþionatã de Jean Delumeau în lucrarea „Le fait religieux”: „Într-o zi am vãzut ceva miºcându-se în depãrtare. Am crezut cã era un animal. M-am apropiat ºi mi-am dat seama cã era un om. S-a apropiat ºi el ºi am vãzut cã era fratele meu”.

La începutul pontificatului sãu, Papa Ioan Paul al II-lea se întreba: „Care este soarta pe care o rezervã Domnul Bisericii Sale în urmãtorii ani? Care va fi calea pe care va merge omenirea la acest sfârºit de mileniu? La aceste întrebãri îndrãzneþe nu se poate rãspunde decât : „Dumnezeu o ºtie”… ªi pentru cã articolul meu se apropie de final, vreau sã desluºesc „misterul”.Cu siguranþã te întrebi de ce acest articol este scris în mai multe culori. Nu! Nu am vrut sã fac vreun rãu ochilor tãi! Fiecare paragraf are culoarea lui aºa cum ºi fiecare religie are convingerile sale… Important este cã pe aceeaºi paginã au fost acceptate aceste culori ºi mai presus de toate, am putea spune cã unitatea a fost conferitã de „alb”. Aºa se întâmplã ºi cu noi… Trebuie sã-l lãsãm pe Isus sã ne uneascã! paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Din nea u i c p e o l i e h t c , c în o n i lui P acest necaz bãnesc l-a scos un prieten bun, pe nume Felice Paggi, care era de profesie editor. Aflând de problema prietenului sãu, s-a oferit sã-i plãteascã datoria, cu o condiþie: Collodi trebuia sã scrie, timp de un an, un roman pentru copii. Neavând încotro, bietul Carlo a semnat contractul care a dat naºtere unei adevãrate capodopere a literaturii pentru copii. ªi dacã tot aþi aflat cum s-a nãscut Pinocchio, eroul care s-a îndreptat învãþând din propriile greºeli, cred cã sunteþi curioºi sã ºtiþi ce face el în prezent. Ei bine, însoþit de Greierele Vorbitor, colindã lumea, în lung ºi-n lat, împãrþind copiilor sfaturi bune, care sã-i þinã departe de necazuri. Mi-a spus cã citeºte pagina Micului Prinþ ºi mi-a cerut un spaþiu de câteva rânduri pentru a vã scrie douã, trei sfaturi înþelepte.

Aºa cã, urmãtoarele rânduri au fost scrise pentru voi, dragi cititori, de cãtre Pinocchio în persoanã: Copile dragã, Învaþã sã deosebeºti binele de rãu ºi nu te însoþi de prieteni rãuvoitori! De vocea conºtiinþei sã asculþi mereu, iar pe prieteni sã-i ajuþi la greu! Fugi de ispite, fii înþelept ºi pe pãrinþi sã îi cinsteºti! Fii curajos ºi bun ºi darnic, iar la ºcoalã sã fii harnic! ªi, mai ales, nu uita cã minciuna are picioare scurte ºi, uneori, nasul lung! ( Pinocchio ) ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI nr. 1/2005

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

Î n t r- u n a d i n s e r i l e trecute, aud bãtãi în poarta gândului. Întreb cine este ºi mare-mi fu mirarea când vocea neaºteptatului oaspete îmi rãspunse: „Sunt Pinocchio. Deschide fãrã de zãbavã, prietenã dragã!”.

Nu stau prea mult pe gânduri ºi, lãsând sã cadã zãvoarele realitãþii prezente, deschid poarta ce dã înspre lumea istorisirilor minunate ce mi-au legãnat copilãria. În faþa mea stãtea un bãieþandru cu ochi zglobii ºi chip prietenos. „Din câte îmi amintesc, Pinocchio nu era un puºti ci o pãpuºã de lemn, foc de încãpãþânatã ºi neascultãtoare, care nu ieºea bine dintr-un necaz cã iar îºi fãcea rost de vreo aventurã cu bucluc”, îi spun eu micului vizitator. Înãlþând degetul arãtãtor, Pinocchio îmi rãspunse cu dojanã: „Ei, prietenã dragã, vezi ce se întâmplã dacã nu citeºti cãrþile pânã la capãt? Dacã ai fi ajuns la ultima paginã din Aventurile lui Pinocchio ai fi aflat cã am devenit un copil adevãrat, datoritã schimbãrii comportamentului meu. De altfel, tãtuca Geppetto spune la sfârºitul cãrþii: ‘Când copiii obraznici ºi neascultãtori devin buni, capãtã un aspect nou ºi aduc bucurie în familiile lor.’

Dar ce faci, nu mã pofteºti înãuntru?”

Bucuroasã de noua identitate a lui Pinocchio, îl invit în casa gândurilor mele pentru a-i asculta istorisirile ºi sfaturile pregãtite anume pentru cititorii paginii Micului Prinþ. Fosta pãpuºã îmi dezvãlui, printre altele, secretul venirii sale pe lume, tainã pe care, cu permisiunea lui Pinocchio, o voi destãinui ºi cititorilor revistei noastre. Cum a ajuns Carlo Collodi, pe numele sãu adevãrat Carlo Lorenzini (1831-1890), sã scrie Aventurile lui Pinocchio ?

Collodi, scriitor ºi ziarist italian, era el însuºi un P i n o c c h i o : c a r t o f o r, a d i c ã împãtimit al jocurilor de cãrþi, avea impresia cã banii se pot înmulþi „semãnându-i” pe masa de joc, aºa cum Pinocchio credea cã ar putea culege roadele celor patru galbeni semãnaþi pe „Câmpul minunilor”. Într-o searã, Carlo Collodi a pierdut, la jocul de cãrþi, o mare sumã de bani. Din

Dobrogea catolicã Acestã paginã a revistei va reflecta activitatea ºi viaþa de credinþã a Dumneavoastrã, a celor care faceþi parte din comunitãþile catolice dobrogene: Parohia “Sfântul Anton de Padova” Constanþa, Techirghiol; Costineºti; Agigea; Cumpãna; Valul lui Traian; Basarabi-Ovidiu.

Parohia “Adormirea Maicii Domnului” Oituz Parohia “Sfântul Anton de Padova” Mihail Kogãlniceanu, Pantelimonul de Sus; Nistoreºti; Gãlbiori; N. Bãlcescu; Dorobanþu; Bãltãgeºti; Criºan; Hârºova; I.A.S. Mihail Kogãlniceanu; I.A.S.Sibioara; Târguºor; Cheia; Grãdina.

Parohia “Fericitul Ieremia V alahul” Nãvodari Valahul” Nãvodari,, Mihai

Viteazu; Sinoe; Corbu; Sibioara; Nãzarea; Lumina.

Parohia “Sfânta Elena” Medgidia; Tortomanu; Siliºtea; Þepeº Vodã.

Parohia “Sfântul Apostol Andrei” Mangalia; Pecinginea; Chirnogeni; Biruinþa; Topraisar.

Parohia “Sfântul Mihail Arhanghelul” TTulcea; ulcea; Malcoci; Sulina Parohia “Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul” — Cernavodã; Cohirleni; Seimenii Mici; Fãclia; Mircea Vodã-Garã.

Corespondent special ºi responsabil de paginã este pr pr.. Vicar de la Constanþa.

RESTITUIRI

Distincþie citadinã

Apropierea zilelor Crãciunului a sporit în fiecare o stare de spirit deosebitã. Zilele timpului au fost la fel, orele timpului au fost la fel, numai sufletele oamenilor au încercat o bucurie ascunsã, o pace interioarã ce s-a aºternut încet. Pentru toþi, sfârºitul de an a însemnat timpul bilanþului împlinirilor, realizãrilor, a însemnat un timp al meditãrii la ce lucruri bune am fãcut, cui i-am greºit, pe cine am neglijat, sau cui a trebuit sã-i mulþumim pentru toate câte le-am trecut peste an. Au fost cele mai pline zile în manifestãri ale apropierii între oameni, ale compasiunii, ale recunoºtinþei, toate puse sub semnul pregãtirii fiecãrui suflet cât mai bine pentru sãrbãtoarea Naºterii Domnului. Într-un astfel de timp, la o astfel de manifestare, am avut bucuria sã-l vedem pe Pãrintele Paroh de la biserica Adormirea Maicii Domnului din Drumul Taberei, pe pãrintele Dominic Hîrja. În data de 20 decembrie, într-un cadru festiv ºi impunãtor, s-au decernat Premiile Personalitãþilor sectorului 6, sau, cu alte cuvinte, au fost prezentaþi cei care au avut, pe parcursul anului 2004 o contribuþie deosebitã la prosperitatea urbei, în speþã a sectorului 6. Primarul sectorului a þinut sã le mulþumeascã public ºi personal celor care, prin activitatea lor de zi cu zi, au fost un

10

exemplu de urmat pentru toþi. Printre distinºi profesori, printre doctori de seamã, printre prestigioase personalitãþi ale culturii, printre prosperi oameni de afaceri sau cunoscuþi oameni de presã, prezenþa pãrintelui Dominic ºi recunoaºterea de cãtre autoritãþile locale într-un astfel de mod, a faptului cã munca sa a fost pentru oameni ºi în folosul oamenilor, a reprezentat pentru noi, enoriaºii, o imensã fericire ºi satisfacþie. În momentul primirii distincþiei de onoare, pãrintele Dominic, deºi obiºnuit sã vorbeascã unei mulþimi de oameni, a pãrut uºor emoþionat . Se vedea cã parcã se simþea mai bine în penumbra confesionalului decât pe scenã în lumina reflectoarelor. A mulþumit simplu organizatorilor pentru acordarea premiului, apoi a surprins asistenþa mulþumind Arhiepiscopului nostru, Excelenþei Sale Dr. Ioan Robu care, ascultând de glasul Duhului Sfânt, l-a trimis în pastoraþie într-un loc unde lãcaºul de cult exista doar în proiecte.

Amintind cã dupã anii plini de greutãþi în ridicarea aºezãmântului, acum locuitorii cartierului se pot mândri cã au o aºa frumoasã ºi impunãtoare bisericã, a urat întregii asistenþe un Crãciun fericit ºi binecuvântat în Domnul, invitându-i pe toþi la contemplarea în liniºte ºi pace a miracolului Întrupãrii Domnului. A coborât apoi de pe scenã la fel de simplu ca vorbele-i rostite, însoþit însã de aplauzele celor prezenþi.

Cuvintele lui mi-au amintit de bucuria noastrã, a tuturor, când în anii trecuþi, sub soarele dogoritor de

nr. 1/2005

August, printre gropile fundaþiei, sau chiar mai apoi printre zidurile neterminate încã, primeam vizita Arhiepiscopului nostru Ioan Robu , care ne îndemna sã credem cã munca noastrã va da roade mai târziu. ªi a fost iatã, ziua de 20 decembrie 2004, una din zilele în care recunoaºterea muncii pãrintelui Dominic a ieºit în evidenþã ºi pentru cei care doar auziserã de el sau nu îl cunoºteau aºa de bine. L-au putut vedea acum ºi i-au putut aprecia oficial realizãrile. În tot timpul Crãciunului am fãcut urãri. Se va supãra oare cineva dacã vom continua ºi dincolo de acest timp sã dãm drumul glasului inimilor? Sã spunem cãtre pãrintele Dominic : «Sã ne trãieºti întru mulþi ani cu sãnãtate, pãrinte!». Sã ºtii cã înãlþãm rugã cãtre Sfânta Fecioarã Maria ca ea sã-þi fie mereu purtãtoare de grijã în biserica în care cu atâta drag ºi trudã îþi duci jertfa de zi cu zi. Fie ca Harul Domnului, pe care cu braþele deschise îl invoci de atâtea ori asupra credincioºilor, sã poposeascã mai întâi asupra ta, sã te rãsplãteascã pentru tot binele ce ni-l faci ºi sã te bucure cu bucuria inimilor noastre în clipele de fericire. Sã-þi fie inima larg deschisã ºi prin Lumina Naºterii Mântuitorului ce ºtim cã te-a pãtruns ºi te-a inundat cu gingãºia Pruncuºorului în pace ºi binecuvântare, sã împãrþi tot timpul din prinosul tãu de bunãtate tuturor acelora ce-þi vor trece pragul bisericii.

La mulþi ani cu sãnãtate!

GELU COV ACI COVACI

Bãrãganul ccatolic atolic Poate cã parohiile din Decanatul de Brãila nu se pot include toate în spaþiul Bãrãganului, dar noi pentru acestea am dedicat o paginã în revistã. Astfel cã fiecare dintre Dumneavoastrã veþi avea un loc de exprimare în aceastã paginã dacã vã trãiþi credinþa în una dintre urmãtoarele comunitãþi: Parohia “Adormirea Maicii Domnului” - Brãila.

Parohia “Sfântul Iosif” – Buzãu; Nehoiu; Zãrneºti; Vãcãreasca; Glodeanu Siliºtea; Stâlpu; Cândeºti; Valea Sibieºului; Pitulicea; Sãhãteni; Pietroasele.

Parohia “Bunavestire “Bunavestire”” - Râmnicu Sãrat; Balta Albã; Livada Micã; Puieºti; Sihlea.

Parohia “Sfânta Lucia” — Greci; Mãcin.

Parohia “Vizita Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta” — Cãlãraºi Cãlãraºi; Drum Subþire, Feteºti, Dragoº Vodã, Cosâmbeºti ºi Mãrculeºti.

Parohia “Fericitul Ieremia V alahul” Slobozia; Urziceni; Valahul” Þãndãrei; Gura Ialomiþei; Albeºti.

Parohia “Inima Neprihãnitã a Sfintei Fecioare Maria Maria” — Romanu; Parohia “Înãlþarea Sfintei Cruci” - Þepeº V odã; Urleasca.

Vodã; Corespondent special ºi responsabil de paginã este pr pr.. Vicar de la Brãila.

Pentru jubileul de 125 de ani de la punerea pietrei fundamentale a Catedralei romano-catolice din Bucureºti, s-a turnat în bronz o plachetã aniversarã cu dimensiunile 50/ 60 cm. Lucrarea a fost realizatã de cunoscutul artist gravor Vasile Gabar de la Monetãria Statului din Bucureºti ºi donatã de Domnul Col. (r) Ioan Dogaru.

Iatã scrisoarea adresatã donatorului de cãtre Arhiepiscopul Ioan Robu, la data de 13 decembrie 2004:

ASOCIA TIA ASOCIATIA DON ORIONE în doliu “Ne-am adunat în numãr mare în jurul altarului pentru a ne ruga ºi pentru a ne aminti de cel care a fost don Lazzarin, cel care a stat cu noi, a muncit cu noi ºi pentru noi, ºi-a consumat ultimii zece ani din viaþã în România, fiind mereu atent la nevoile celorlalþi”. Confraþii din Asociaþia Don Orione, prietenii ºi toþi cei care l-au cunoscut au fost uniþi de aceeaºi durere, de a fi pierdut un punct stabil de referinþã.

Don Belisario Lazzarin s-a nãscut la Agna (Padova), la 15 iunie 1928; avea 78 de ani, 54 de ani de viaþã cãlugãreascã ºi 44 de ani de preoþie.

Cu câtva timp în urmã suferise o intervenþie chirurgicalã din cauza unei tumori grave la ficat.

Pãrea sã-ºi fi revenit, de vreme ce hotãrâse sã mai facã o vizitã în România unde-ºi petrecuse ultimii zece ani. Dar la întoarcere, prãbuºirea lui a fost rapidã.

“Era un tip vulcanic, nu mereu ordonat ºi linear în proiectele lui, dar cu o inimã dreaptã ºi foarte corect în intenþiile lui. Terminându-ºi mandatul de Superior provincial nu a ezitat nici un moment ºi a plecat spre România...Un pionier de stil vechi, generos ºi imprevizibil, cu un entuziasm puþin anarhic dar care vine din perceperea nevoii celuilalt ºi din impulsul pe care þi-l dã generozitatea autenticã izvorâtã din iubirea lui Dumnezeu” (Don FLAVIO PELOSO).

ASOCIAÞIA DON ORIONE nr. 1/2005

11

RESTITUIRI

Plachetã comemorativã

Parohia Sfântul Anton Biserica Sfântul Anton de Padova, din cartierul Colentina, a fost consacratã în data de 8 noiembrie 1936, de Excelenþa Sa Mitropolitul Alexandru Cisar. Lucrãrile au început ºi au fost finalizate sub îndrumarea pãrintelui Gheorghe Horvat care, în acea vreme, era paroh al Bisericii Bãrãþia. Din anul 1985, prin grija Excelenþei Sale Arhiepiscop Ioan Robu, Biserica Sfântul Anton de Padova a devenit parohie. Comunitatea, al cãrei paroh este pãrintele Petru Dâm, numãrã aproximativ 350 de familii, cu aproximativ 800 de suflete. În parohia Sfântul Anton de Padova activeazã: Congregatio Jesu (cu o grãdiniþã), Mica Operã a Divinei Providenþe - Don Orione (cu un complex pentru 300 de persoane marginalizate), Surorile franciscane ale Preasfintei Inimi ºi asociaþia Sfântul Vincenþiu de Paul.

Scurt istoric

Sfântul Anton, „biserica mea de suflet”

Era în duminica Botezului Domnului când am decis sã scriu un reportaj despre parohia Sfântul Anton de Padova , din cartierul Colentina.

Mi-am propus sã ajung la Sfânta Liturghie de la orele 10.30, în timpul distribuirii Sfintei Împãrtãºanii, aºa încât sã nu deranjez prea mult cu blitzul aparatului de fotografiat. Când ajung, biserica era plinã ochi de lume, încât abia reuºesc sã mã strecor prin mulþimea de credincioºi. Mã întreb: „sunt aºa de mulþi fiindcã-i cald afarã sau pentru cã-i sãrbãtoare?” Astfel de întrebãri sunt justificate de faptul cã biserica Sfântul Anton este cam „peste mânã”, într-o zonã defavorizatã în ceea ce priveºte mijloacele de transport în comun. Aveam sã aflu însã, de la credincioºi, cã biserica este la fel de neîncãpãtoare în fiecare duminicã, chiar ºi atunci când plouã ºi drumurile devin impracticabile.

Doamna Veronica Dragne, o credincioasã care vine de 27 ani la aceastã bisericã, ne spune: „De multe ori eram nevoiþi sã ne descãlþam la uºã ca sã putem intra în bisericã, dar este biserica noastrã, este o bisericã de suflet.

Poate cã ar fi mai comod pentru

12

nr. 1/2005

noi sã ne urcãm într-un tramvai ºi sã mergem la o altã bisericã, dar nu putem, aici este biserica noastrã, aici ne simþim noi bine”.

Credincioºii cu cizme de cauciuc

Pãrintele paroh, Petru Dâm, adaugã: „Au fost ani în care condiþiile au fost mult mai dificile. Îmi amintesc cã într-un an am cerut, de la Caritas, 200 de perechi de cizme de cauciuc pentru a facilita venirea credincioºilor la bisericã. Unii au fãcut ºi fac eforturi mari pentru a participa la Liturghia de duminicã.

De exemplu, cei care vin din localitatea Voluntari sunt nevoiþi sã schimbe douã sau trei mijloace de transport ca sã ajungã la Sfânta Liturghie. Ar trebui sã-i premiem în fiecare duminicã pentru acest efort”.

O comunitate a caritãþii

Domnul Adrian Grigoriu îºi aminteºte de timpurile în care, deºi nu erau calorifere în bisericã, nu simþea frigul, datoritã cãldurii sufleteºti din bisericã.

Doamna Ana Ghiujan, sositã în acest cartier în urma demolãrilor de pe timpul comunismului, considerã cã aceastã bisericã este un loc de mare har, pe care îl

descoperã doar acei credincioºi care au curajul sã vinã duminicã de duminicã, înfruntând toate obstacolele. Dumneaiei spune: „Aceastã bisericã m-a ajutat sã descopãr ce înseamnã sã fii cu adevãrat creºtin. Nu mã mai gândesc la necazurile mele, când descopãr necazurile altora. Aici am simþit ce înseamnã sã fii ajutat ºi sã-i ajuþi pe alþii.

Caracteristica predominantã a comunitãþii noastre este caritatea”.

Spiritualitatea vincentinã este la ea acasã în parohia Sfântul Anton

Doamna Georgeta Rãchiþeanu a propus, în urmã cu 15 ani, înfiinþarea în parohie a asociaþiei Sfântul Vincenþiu de Paul, care funcþioneazã ºi astãzi graþie parohului comunitãþii. Aºa cum afirmã interlocutoarea noastrã: „Pãrintele Dâm a fost ºi este un bun conducãtor, un excelent gospodar care a ºtiut sã se implice în rezolvarea problemelor noastre. Nu cred cã existã persoanã în aceastã parohie care sã nu fi fost ajutatã de dânsul”.

De ce venim la aceastã bisericã?

Rãspunsurile la aceastã întrebare ar putea fi sintetizate într-un singur rãspuns: „Ne simþim bine, ca acasã; aici suntem ca într-o familie în care ne regãsim pe noi înºine”.

De exemplu, doamna Maria Plãvan spune: „Nu mã duc la altã bisericã pentru cã aici m-am obiºnuit cu pãrintele, cu ceilalþi credincioºi; am mai fost ºi la alte biserici, dar aici este ceva aparte, care nu se poate explica în cuvinte; pot spune doar cã aici mã simt bine”.

Deºi prezenþi la discuþie în cuplu, soþ ºi soþie, interlocutorii (bãrbaþi) ºi-au delegat soþiile ca purtãtoare de cuvânt, de aceea declaraþiile din reportaj aparþin, aproape în exclusivitate, doamnelor care, se pare, au o mai mare uºurinþã în a comunica. ªi doamna Felicia Radu a trebuit sã vorbeascã în numele familiei sale. Mutatã din Vrancea în Bucureºti, familia Radu frecventeazã parohia Sfântul Anton din 1990.

„Oamenii – spune dânsa – mi se pãreau cunoscuþi, parcã erau din sat, apropiaþi.

A c e a s t ã bisericuþã ne adunã pe toþi, ca într-o familie.

Mergem ºi la alte biserici, dar aici ne simþim cel mai bine, pentru cã este la

noi acasã”.

Domnul Ieronim Frâncu ne mãrturiseºte cã se simte fiu al acestei comunitãþi pe care o considerã ca o a doua familie.

Din familia comunitãþii Sfântul Anton face parte ºi pãrintele vicar Florin Buhalea, despre care am aflat, de la familia Tamaº, cã este un bun predicator ºi cã face echipã bunã cu pãrintele Dâm.

În loc de concluzie

În satele catolice din Moldova este obiceiul ca sãtenii sã se salute între ei cu o întrebare care se referã la acþiunea pe care persoana o desfãºoarã în acel moment. De exemplu, dacã persoana se aflã la fântânã, cel care salutã îl întreabã: „La apã?”; dacã persoana merge cu sapa pe spate, cel care salutã îl întreabã: „La câmp?”.

Dupã ce am vorbit cu credincioºii din parohia Sfântul Anton, cred cã dacã ei s-ar saluta precum sãtenii catolici din Moldova, când s-ar întâlni la bisericã, ºi-ar spune: „Acasã?”; iar rãspunsul ar fi: „Da, acasã”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 1/2005

13

PAROHIEI DIN VIAÞA P AROHIEI

- Colentina (Bucureºti)

Muntenia catolicã

RESTITUIRI

Suntem siguri cã Dumneavoastrã, cei care sunteþi arondaþi decanatului din Ploieºti, sunteþi interesaþi de ceea ce se va scrie în aceastã paginã ce vã este dedicatã. Aºadar acesta este un loc special pentru comunitãþile din: Parohia “Cristos Rege” – Ploieºti Ploieºti;; Mizil; Boldeºti Scãieni; Brazi; Pleaºa-Bucov.

Parohia “Sfinþii Îngeri Pãzitori” Ploieºti Ploieºti;; Plopeni; Gãgeni; Bãicoi.

Parohia “Sfântul Anton de Padova” Câmpina; Filipeºtii de Pãdure.

Parohia “Preasfânta Inimã a lui Isus” Sinaia Sinaia;; Azuga; Predeal.

Parohia “Sfântul Fran cisc de Assisi” Târgoviºte Târgoviºte;; Viforâta; Francisc Lucieni; Moreni; I. L. Caragiale; Gura Ocniþei; Aninoasa; Valea Voievozilor; Titu.

Parohia “Sfântul Luca” – Pucioasa; Doiceºti, Berevoieºti; Runcu.

Parohia “Sfântul Apostol Iacob” Câmpulung – Muscel; Dragoslavele; Rucãr; Bughea de Jos; Nãmãieºti; Schitu Goleºti.

Parohia “Sfântul Nicolae” Curtea de Argeº Argeº;; Pãmânteni.

Corespondent special ºi responsabil de paginã este pr pr.. Vicar de la Ploieºti.

Dreptul la educaþie ºi instruire Seminarul purtând acest titlu a fost un eveniment al anului 2004. Aflat la a X-a ediþie, acest seminar de „formare a formatorilor” se înscrie în concertul eforturilor depuse de Secretariatul Naþional al Învãþãmântului Catolic (S.N.E.C.) de a edifica, prin contribuþia specialiºtilor spanioli din cadrul Federaþiei Educatorilor Religioºi din Spania ( F.E.R.E.), un model european al ºcolii contemporane.

S-a desfãºurat la Oradea, în perioada 28-31 octombrie 2004, survenind la scurt timp dupã jubileul a 250 de ani de credinþã ºi de culturã la Blaj, când s-au deschis primele ºcoli sistematice româneºti.

Punctual, seminarul de formare a formatorilor a fost modalitatea prin care ºcoala pune în practicã restaurarea ºi conservarea patrimoniului religios ºi cultural naþional, formarea de competenþe, racordarea la pulsul educaþional european.

Cei doi specialiºti în formare din Spania, preot - profesor Angel Miranda ºi dr. Lorenzo Tebar Belmonte, frate marist, au fost secondaþi de dr. Octavia Costea, cercetãtor ºtiinþific la Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei din Bucureºti.

Intervenþiile pregãtite ºi traduse, ca de fiecare datã, în limba românã au probat o metodologie didacticã realistã, coerentã ºi eficientã, o viziune cognitivã, integrabilã în sistemul indicatorilor europeni de deschidere culturalã.

Cu certitudine, întâlnirea aceasta a fost o experienþã de cunoaºtere, din perspectiva miracolului despre „cum e cu putinþã ceva nou”, cum spune Constantin Noica.

14

Am fost cu toþii onoraþi de intervenþia Excelenþei sale, Mons.

Jean Claude-Perisset, Nunþiu Apostolic în România, care, în mesajul adresat participanþilor, evidenþia importanþa activitãþii de formare în câmpul educaþiei. Adresându-se educatorilor – preoþi ºi laici, Nunþiul Apostolic sublinia cã “umilinþa educatorului este foarte importantã nu pentru cã abdicã de la misiunea sa – aceasta trebuie sã fie mereu afirmatã – ci pentru a fi în slujba aceluia care primeºte educaþia, pentru binele lui, ºi nu pentru slava voastrã.

Aceeaºi fermitate a educatorului, care menþine cu o perseverenþã solidã aceastã linie de a conduce cu umilinþã, devine un mijloc foarte eficace pentru a scoate ce este mai bun din tinerii încredinþaþi grijii voastre educative.”

Credem cã este eficient sã repetãm: pentru a se pãstra un anumit echilibru al lumii, oamenii sunt binecuvântaþi cu prezenþa preotului ºi a educatorului, persoane de staturã moralã impecabilã, modele spirituale. Urmându-i pe preoþi, profesorii sunt datori sã transmitã tradiþia vie a Bisericii. Profesorul este, prin excelenþã, acela care dã sentimentul apartenenþei, informaþia culturalã a memoriei creºtine în care intrã patrimoniul cultural ºi artistic.

Toma de Aquino spune cã omul îºi trãieºte adevãrata viaþã datoritã culturii, iar Karol Wojityla ( Sfântul Pãrinte Papa

nr. 1/2005

Ioan Paul al II-lea) scrie în Cugetãri cã sarcina primordialã a culturii în general ºi a oricãrei culturi este de a educa.

Fiecare nuanþã a anotimpului oglindeºte o stare a sufletului. Suntem datori, noi profesorii, sã-i determinãm pe elevi sã strãbatã toate culorile spiritului, de la febra cercetãrii la neliniºtea creatoare, de la preocupare la fericire, la vis, pânã când aceºtia ating pragul maturitãþii.

Adevãrata culturã, operã a iubirii, cultura animi , este umanizatoare, creatoare de libertate, acea libertas major despre care vorbeºte Sfântul Augustin, maturã din punct de vedere moral, capabilã de alegere autonomã.

De aceea, ne-am dorit ca manifestarea de faþã sã devinã, prin excelenþã, un epicentru al libertãþii spiritului, al împlinirilor în plan conceptual, acþionalpragmatic, evaluativ.

Carta drepturilor omului precizeazã importanþa majorã a educaþiei pentru ca omul sã aibã libertatea de a-ºi exercita ºi celelalte drepturi. ªcoala româneascã, aflatã în plin proces de

Oltenia Catolicã Sub acest nume am inclus parohiile din vestul Arhidiecezei. Dumneavoastrã, cei care daþi mãrturia credinþei în aceastã parte a þãrii aveþi rezer vatã aceastã rezervatã paginã pentru a face cunoscut tuturor cititorilor ceea ce faceþi în comunitãþile pe care le alcãtuiþi: Parohia “T oþi Sfinþii” – Craiova; Izvorul Rece.

“Toþi Parohia “Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” Piteºti; Mioveni; Cãlineºti.

Parohia “Sfântul Anton de Padova” Râmnicu Vâlcea; Parohia “Sfântul Anton de Padova” Brezoi; Cinget.

Parohia “Sfânta Fecioarã Neprihãnit Zãmislitã”- DrobetaTurnu Severin; Schela; Gura Vãii; Ostrov-Porþile de Fier II. Parohia “Sfântul Anton de Padova” Slatina; Parohia “Sfântul Ioan de Capistrano” Târgu Jiu; Rovinari Parohia “Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul” – Motru; Mãtãsari Parohia “Inima Neprihãnitã a Mariei” Caracal Caracal;; Corabia; Roºiori; Drãgãneºti; Cilieni; Studina.

Corespondent special ºi responsabil de paginã este pr pr.. Vicar de la Craiova.

aderare europeanã, trebuie sã rãspundã prin educaþia pentru valori.

Dorim ca, într-un viitor apropiat, sã putem vorbi de comparabilitate ºi de compatibilitate în spaþiul preuniversitar european.

Problema educaþiei reprezintã, pentru societatea româneascã actualã, un punct vital în derularea proiectelor de integrare europeanã. Reforma învãþãmântului românesc a deschis calea alternativelor educaþionale ºi a determinat restructurarea programelor pentru diferitele obiecte de studiu, în condiþiile adecvãrii ºcolii la imperativele societãþii, cu accent pe inserþia socialã a individului. Paradigma învãþãmântului preuniversitar presupune implicarea decidenþilor, a directorului, a profesorului – metodist, a educatorului în vederea identificãrii unor particularitãþi, a unor rigori pe care le presupune caracterul propriu al ºcolii catolice.

Specialiºtii spanioli au abordat o serie de aspecte cu privire la educaþia

creºtinã ca misiune comunã, motivaþii ºi atitudini ale educatorului, dinamica proiectului educativ, sensul eclezial al misiunii educative, nuclee de identitate a educatorului creºtin, dimensiunile ºcolii creºtine etc. Dr. Octavia Costea a prezentat conferinþa / atelierul de lucru despre Metacogniþie ºi gestiune participativã; sintaxa rolurilor.

Momentul a însemnat ºi posibilitatea de a polemiza pentru o idee, de a declanºa o dezbatere despre caracterul propriu al ºcolii pe care o reprezentãm, despre sensul ºcolii noastre, despre rolul disciplinelor, în condiþiile în care, pe alocuri, asistãm la o disoluþie a culturii în civilizaþia strãzii, la o prãbuºire a valorilor spiritului. Toate acestea ne obligã sã luãm atitudine.

Nu în cele din urmã, activitatea a fost un eveniment purtãtor de memorie. Oradea, oraºul universitar din tâmpla þãrii, ne-a oferit mãrturia tradiþiei ºi a modernitãþii în culturã, dar ºi a credinþei profunde. Ne-a fãcut plãcere sã vedem în profesorii acestui loc pe intelectualii cu o viaþã exemplarã, reputaþi în arta prieteniei, adevãrate modele catedratice. În numele colegilor mei, se cuvine sã-i aducem mulþumiri Excelenþei sale, dr.

Virgil Bercea, decan al Facultãþii de Teologie a Universitãþii ,,BabeºBolyai’’, episcop greco-

catolic care a acceptat sã organizeze aceastã întâlnire ºi care ne-a primit cu braþele deschise la Oradea. Cu aceeaºi cãldurã, îi mulþumim Excelenþei sale, Aurel Percã – Episcop auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Iaºi, responsabil cu învãþãmântul catolic în cadrul Conferinþei Episcopale Catolice – necontenit preocupat de bunul mers al ºcolii noastre ºi interesat în demersul de formare a profesorilor. Un cuvânt de felicitare, însoþit de recunoºtinþã – Excelenþei sale, Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti.

Specialiºtilor spanioli, Angel Miranda ºi Lorenzo Tebar, doamnei dr.

Octavia Costea – mulþumirile noastre, la fel, autoritãþilor locale – pentru participare. Aceeaºi recunoºtinþã, fratelui Antonio (Anxon) I. Andueza – director administrativ al Asociaþiei ,,Institutul Sf. Ioan de La Salle’’. ªcoala profesionalã ,,La Salle’’, Pildeºti – pentru ireproºabilul serviciu de traducãtor/ interpret.

Sã fim noi, profesorii, ceea ce Excelenþa sa Jean-Claude Périsset evidenþia, citând un paragraf din Exortaþia Apostolicã “Evangelii nuntiandi”, n.4, a Sfântului Pãrinte Papa Paul al VI-lea: “ omul contemporan ascultã cu mai multã plãcere pe mãrturisitori decât pe învãþãtori, ºi dacã îi ascultã pe învãþãtori o face pentru cã ei sunt mãrturisitori.”

Prof. dr dr.. MIORIÞA GOT preºedinte S.N.E.C. - România

nr. 1/2005

15

RESTITUIRI

Profilul educatorului catolic

CÃRÞI PENTRU NEUIT ARE NEUITARE

Bukovski la Sighet Fundaþia Academia Civicã, 2002; 224 p.

Aleksandr Soljeniþân, Andrei Saharov, Vladimir Bukovski... Nume intrate în legendã pentru lupta lor formidabilã – eroicã ºi nebuneascã – cu un regim care pãrea de neînvins: comunismul sovietic. Opoziþia fãþiºã la regimul sovietic ºi angajamentul ferm în favoarea drepturilor omului te puteau face sã dispari pur ºi simplu, fãrã ca vecinii tãi sã remarce acest lucru. Prin urmare, laºitatea era regula jocului. Bukovski citeazã amar un exemplu, altfel savuros: „La al XX-lea Congres al PCUS, lui Hruºciov i s-a trimis o notã din public, notã pe care acesta a citit-o la microfon, ºi în care se spunea: «Unde ai fost, tovarãºe Hruºciov, când s-au întâmplat toate astea?» (40 de milioane de morþi din timpul represiunii lui Stalin – n.m., A-MB). Hruºciov a cerut persoanei care a scris nota sã se ridice în picioare. Nu s-a ridicat nimeni. La care Hruºciov a rãspuns: «Stãteam exact unde stai dumneata acum!»“. Spre deosebire de acela – ºi de multe milioane asemenea lui, – Vladimir Bukovski nu s-a temut: a îndrãznit ºi a biruit, în ciuda faptului cã el crede cã biruinþa sa nu e decât parþialã.

Cine este Vladimir Bukovski? Omul care „a trãit doisprezece ani în gulagul lui Hruºciov ºi Brejnev, iar apoi, de la jumãtatea vieþii, ºi-a gãsit ºansa unui nou destin în Occident“ ºi „este astãzi cel mai avizat în problemele comunismului. Este cel mai avizat pentru cã a trãit comunismul în ipostaza cea mai criticã, de om care s-a încãpãþânat sã fie normal într-o lume anormalã; de om care a preferat sã fie liber interior, fãcând abstracþie de închisoarea – mai mare sau mai micã – în care s-a nãscut ºi s-a format“ scrie Romulus Rusan, editorul volumului BUKOVSKI LA SIGHET, publicat de Centrul Internaþional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundaþiei Academia Civicã.

Cuvintele Anei Blandiana lumineazã pe deplin rostul acestui triplu demers – editorial, civic ºi moral: „Chipul lui Vladimir Bukovski trece ca un simbol al gândirii libere ºi al normalitãþii invincibile.

Ne-am bucurat sã ne fie oaspete la Memorialul Sighet, iar cartea aceasta sã rãmânã ca o inefabilã dovadã a victoriei, prin memorie, a victimelor asupra cãlãilor, între zidurile bãtrânei închisori“.

Cartea este structuratã în trei secþiuni: a) comunicãri ºi conferinþe þinute de Vladimir Bukovski în cadrul Simpozioanelor de la Memorialul Sighet („Evenimentele care ne-au format“, „Spre deosebire de nazism, comunismul nu a fost dezmembrat, liderii nu au fost judecaþi, iar arhivele au rãmas secrete“, „Sistemul dublelor structuri, dublului limbaj, dublei conºtiinþe“); b) rãspunsurile lui Bukovski la întrebãrile (foarte interesante) adresate de participanþii la ªcoala de Varã de la Sighet; c) douã dialoguri purtate cu Vladimir Bukovski de Anatol Petrencu („Scopul nostru este nu de a pedepsi, ci de a-i face pe oameni sã se întrebe: «Ce am fãcut noi?», «Cum am trãit?»“) ºi de Armand Goºu („Noi n-am câºtigat niciodatã rãzboiul rece“ – autoportret de disident); d) anexele (pp. 209223) care conþin documente cutremurãtoare pe care vã invit sã le studiaþi cu mare atenþie – sunt o formidabilã lecþie de istorie, cu totul alta decât cea „servitã“ de manualele comuniste!

Citind volumul „Bukovski la Sighet“ veþi afla mai multe despre crimele monstruoase comise în timpul lui Stalin, despre preocuparea obsesivã a sovieticilor de a „exporta“ sistemul comunist, despre „începutul sfârºitului“ (Afganistan, Polonia), despre criza inevitabilã a sistemului sovietic ºi despre faptul cã era nereformabil, despre utilizarea psihiatriei ca armã de represiune politicã împotriva opozanþilor regimului din URSS, despre naivitatea (uneori) ºi jocul dublu, cinic (alteori), al oamenilor politici occidentali în relaþia cu defuncta Uniune Sovieticã, despre „dubla mãsurã“ a occidentalilor când judecã crimele nazismului ºi pe ale comunismului (manifestând oroare faþã de primele ºi o oarecare simpatie ºi înþelegere faþã de cele din urmã), precum ºi amãnunte din culisele regimurilor Gorbaciov ºi Elþân. „Bukovski la Sighet“ – o carte care te pune serios pe gânduri, un avertisment împotriva amneziei convenabile convenabile, un volum captivant, ce are câteodatã ritmul ºi ingredientele unui roman poliþist de cea mai bunã calitate (vezi, de pildã, relatarea scanãrii ºi scoaterii din þarã a mii de documente secrete aparþinând KGB).

ANA-MARIA BOTNARU

16

nr. 1/2005

In fiecare an, au loc, în intreaga lume, sute de festivaluri de film.

Aceste festivaluri îºi desemneazã un juriu oficial alãturi de care este abilitat si un juriu desemnat de Organizaþia Internaþionalã de Presa (FIPRESCI). În multe din festivaluri, Asociatia catolicã mondialã pentru comunicare SIGNIS este prezentã cu un juriu propriu sau în cadrul unui juriu ecumenic. Aceasta a devenit deja o tradiþie, care la festivalul de la Cannes a inceput din 1947. Doar aceste trei jurii - juriul oficial, juriul Fipresci ºi juriul ecumenic (sau SIGNIS) sunt abilitate sã acorde premii unor filme din competiþiile oficiale. Un privilegiu care implicã o mare rãspundere pentru cei aleºi sã judece un film.

Unul dintre filmele care a marcat anul 2004, fiind premiat cu Leul de aur la Veneþia, remarcat de asociaþiile criticilor din Toronto, Seattle, San Diego, New York si Los Angeles, distins cu 6 premii ale Filmului britanic independent ºi, nu în cele din urmã, reuºind sã obþinã ºi premiul Academiei europene de film pentru cea mai bunã actriþã, Imelda Staunton, a fost “Vera Drake” realizat de Mike Leigh. Vera Drake trãieºte în mediul muncitoresc din Anglia anilor ‘50. Este o femeie devotatã ºi iubitã de familia ei. Dar, în secret, Vera ajutã femei sã practice avorturi.

Descoperitã de poliþie, ea trebuie sã suporte consecinþele gestului ei, pe care îl susþine pânã la capãt. Filmul nu este anunþat încã în România, dar ne putem întreba de ce a avut un impact atât de puternic la nivel european. Subiectul pare sã fie încã de actualitate, deºi în nici una din þãrile europene avortul nu mai este interzis. Numai Biserica Catolicã, în numele Evangheliei ºi al respectului pentru dreptul la viaþã al oricãrei fiinþe umane, condamnã aceastã practicã. ªi rãmâne încã o întrebare deschisã, o ranã dureroasã, cum poate sã fie justificat avortul de atâþia oameni?! E interesant faptul cã, în timpul filmãrilor, nici unul dintre actori înafarã de actriþa principalã - nu a ºtiut cã filmul dezbate problematica avortului, pânã în momentul în care personajele lor aflau despre asta.

Tuturor li s-a interzis sã dezvãluie presei sau chiar familiei lor despre ce e vorba în film pe durata filmarilor. În ciuda calitãþii artistice evidente , juriul Signis nu l-ar fi putut include ºi nici nu l-a inclus în propriul palmares.

Premiul ecumenic înseamnã o garanþie atât a valorii artistice dar ºi a mesajului pe care îl transmite filmul. Care sunt valorile pe care le promoveazã? Corespund cu mesajul Evangheliei ? În anul 2004, în juriul Signis de la Festivalul din Veneþia a participat ºi Marius ªopterean, profesor la Universitatea de Teatru ºi Film, Bucureºti, ºi vice-preºedinte al Asociaþiei SIGNIS Romania.

La început de an, el transmite câteva gânduri despre filmele care au marcat anul ºi despre cele care ne pot marca viaþa.

O întrebare cinematograficã

Un festival cum este cel de la Veneþia are în program prea multe filme pentru le vedea pe toate. Cred cã este imposibil.

Inclusiv de cãtre organizatori. ªi atunci, pentru a te descurca, îþi foloseºti fie cunoºtinþele pe care le ai în materie de film, fie intuiþia – ceea ce este acelaºi lucru – fie sugestiile unor prieteni pe care þi-i faci ad-hoc. Spune-mi ce filme vezi pentru a putea spune ce fel de om eºti – este o reconvert-zicalã adevãratã. Cineva a spus cã aceastã a 61-a mostrã cinematograficã italianã a fost cea mai spiritual-creºtinã ediþie. Altcineva – în acelaºi Corriere di Venezia – a spus cã a fost cel mai erotic festival.

Iar confratele nostru român a spus cã a fost un festival bolnav.

Din acest motiv am aºteptat cu interes gala Premiilor Academiei Europene de Film de la sfârºitul anului ce abia s-a încheiat. Vroiam sã vãd dacã filmele cele mai lãudat-premiate se vor menþine ºi aici. ªi, aºa cum am bãnuit, nici de aceastã datã nu putea lipsi din aceastã galã numele unor Mike Leigh sau Amenabar: marii câºtigãtori de la Veneþia. Cineva a spus cã ediþia de anul acesta a Galei europene de la Barcelona a reprezentat spiritul european al actualului cinematograf european. Undeva – într-un interviu, de acum celebrul regizor spaniol, Alejandro Amenabar – spunea : Imi place sã fac acele filme pe care aº vrea sã le vãd într-o salã de cinema. Iar despre alegerea subiectului din Vera Drake, Mike Leigh spunea cã odatã cu trecerea anilor, îl preocupã nu ceea ce crede el despre personajele lui ci, invers, ceea ce pot afirma eroii lui cã vãd în viaþa realã, în viaþa de toate zilele.

Cel mai aºteptat ºi mai nerecompensat eveniment al galei veneþiene a fost filmul lui Gianni Amelio, Le chiavi di casa despre care autorul crede cã spune multe despre o anume lume europeanã, despre o anume cronicizare a relaþiilor interumane, despre o anume lipsã de sinceritate a raporturilor umane silite sã trãiascã înghesuite într-o grilã socialã bolnavã. (Notã: Filmul trateazã relaþia pe care un tatã încercã sã o înnoade cu fiul sãu handicapat, pe care îl întâlneºte pentru prima oara la vârsta adolescenþei). Acest film nu a fost recompensat nici la Veneþia, nici la Barcelona, deºi în Italia nu au lipsit criticii entuziaºti sau un public record. Într-un interviu – mulþi cronicari credeau cã acest film va reedita succesul din 1998 cu acel splendid Cosi ridevano - acordat în Corriere de la sera Amelio crede ºi el cã lumea europeanã este bolnavã ºi cã a face filme este un fel de a radiografia o anumitã stare de spirit europeanã. Asta crede el acum ºi tot asta credea atunci când a realizat, în 1992, primul lui mare succes, Il ladro di bambini .

Poate cã cel mai frumos film prezent la Veneþia, dar nu în galã ci într-o proiecþie privatã, a fost filmul Chi è Dio? realizat în 1942 de celebrul Mario Soldati. La invitaþia ºi din iniþiativa arhiepiscopului Veneþiei, Cardinalul Scola - unul dintre cei mai mari iubitori de film pe care i-am întâlnit pânã acum - , juriul SIGNIS din acest an de la Veneþia, juriu din care am avut onoarea sã fac ºi eu parte, a fost invitat la sediul arhiepiscopal, pentru a vedea acest film restaurat dupã mulþi ani de muncã, un film catehezã gândit a fi dat ca material didactic în ºcolile primare italiene din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial.

Filmul – de nici 20 de minute – este o bijuterie cinematograficã.

Un grup de copii îl descoperã pe un maidan pe Dumnezeu. îi pun întrebãri ºi acesta le rãspune.

Nimic nu este forþat, nimic nu este artificial. Tocmai de aceea parabola cinematograficã þâºneºte la luminã cu o incredibilã forþã spiritualã. În numãrul 144 din Ciemme, scos cu ocazia prezentãrii în premierã mondialã a acestei pelicule reconstruite ºi curãþite fotogramã cu fotogramã, Soldati afirma, în plin rãzboi mondial, cã din când în când pãmântul se îmbolnãveºte iar singura terapie miraculoasã este dorinþa de a ne pune aceastã întrebare: Chi è Dio?.

Veneþia este un cimitir maritim imperial. Podul ce leagã Mestre de Veneþia, neverosimil de lung, pare o poezie de Bacovia. Tristeþea gondolelor negre-roºii-aurii te poate arunca pe o scenã de teatru imaginarã. Podul, gondolele, monumentele veneþiene par simptomele unei boli ce sapã civilizaþia europeanã. Sublimul poate ucide ºi el. Cineaºtii clipei vãd apa care atunci când este prea multã este simptomul bolii.

Care atunci când nu este deloc este simptomul aceleiaºi boli.

O boalã a lipsei. A lipsei rãspunsului dat la întrebarea lui Soldati pusã cu mai bine de 60 de ani în urmã.

De aceea, dacã voi fi întrebat care a fost cel mai frumos film european al Galei de la Veneþia voi spune simplu: filmul american Colateral. Semn cã boala se întinde ºi dincolo de ocean, semn cã nicãieri nu te poþi ascunde, semn cã raportul dintre pãmânt ºi apã este, totuºi, un raport injust. La fel de injust ca cel dintre valoarea întrebãrii cineastului Soldati ºi rãspunsul pe care întârziem, noi cu toþii, sã-l dãm.

MARIUS ªOPTEREAN În cadrul festivalului, juriul Signis a decernat premiul sãu filmului Toate iernile din lume realizat de Greg Zglinski (A Whole Winter without Fire). Juriul a considerat cã în acest film tematica suferinþei împãrtãºite de elveþieni ºi de refugiaþii din Kosovo a fost prezentatã cu o stilisticã riguroasã ºi clarã. Filmul aratã posibilitatea unui nou început datorat unor valori autentice ºi profunde.

Juriul a acordat ºi o menþiune filmului BINJIP realizat de Kim Ki-Duk (Coreea), o poveste simbolicã a unui tânãr care locuieºte în case pãrãsite. Tema depãºirii limitelor lumii fizice pentru ca oamenii sã atingã dimensiunea spiritualã este tratatã cu delicateþe ºi frumuseþe.

Membrii juriului de la Venetia au fost: Peter Malone (Australia, Preºedinte), Augusto Orsi (Elveþia), Marius ªopterean (Romania), Nils Helander (Uruguay), Patrick Keppel (Monaco), Carlo Tagliabue (Italia), Marina Sanna (Italia). nr. 1/2005

17

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

SIGNIS la V eneþia Veneþia

Statuia care „povesteºte” Statuia Monseniorului Ghika, „Cãrturarul”, realizatã de sculptorul Gheorghe Anghel, în semn de recunoºtinþã pentru ajutorul pe care l-a primit de la Monsenior în timp ce studia la Paris, poate fi admiratã la Muzeul Naþional de Artã. De asemenea, aceastã operã strãjuieºte monumental piaþeta alãturatã bisericii Sacré Coeur. Se ºtie cã numele „Cãrturarul”, pe care l-a primit statuia, a avut menirea de a o salva de distrugere, în timpul comunismului. Gheorghe Anghel a încredinþat spre pãstrare mulajul de ipsos al operei unui discipol al sãu, arhitectul Anghel Marcu.

Se cuvine sã zãbovim puþin asupra personalitãþii acestui arhitect care îºi aborda profesiunea în interferenþele sale cu celelalte arte, în special sculpura, ºi în mai multe ipostaze decât cea utilitarã.

A fost înainte de toate un gânditor, un artist reflexiv, concepând proiecte inspirate de filozofie, spiritualitate, istorie: Cina cea de Tainã, mitologia dacilor, motivele þãrãneºti.

De exemplu, a aprofundat simbolistica scaunelor ºi a mesei în diferite momente ale istoriei culturii, inclusiv în anii de dictaturã comunistã. „Pentru cã sufeream de lipsa dialogului – declara el - în 1986 am vrut sã fac un monument asemãnãtor Mesei Tãcerii”.

Imaginând un monument al Unirii românilor – pentru sãrbãtoarea naþionalã de la 1 Decembrie - Anghel Marcu a proiectat un imens arc de triumf în piatrã care degajã o forþã impresionantã, aceea a sentimentului unitãþii. Arhitectul ºi-a explicat lucrarea astfel: „în orice unire se face simþitã Forþa Divinã. Pentru cã, de la unirea în cãsnicie la unirea statelor, întregirea unui „tot” se face sub semnul divinitãþii.”

Sondând graniþa dintre etern ºi efemer, a realizat un întreg ciclu de monumente funerare, la cãpãtâiul mormintelor unor prieteni, precum: Octav Onicescu, Cella Delavrancea, Fory Eterle, Anatol Bakonsky, Dimitrie Paciurea. Aceste monumente sunt inspirate de crucile duble, de mici dimensiuni, din zona BuzãuPrahova, sondând, „în cãutarea Absolutului divin”, semnificaþia înfrãþirii (observã comentatorul Raluca Barac).

Victoria pe plan spiritual în care îºi gãsesc mângâiere ºi odihnã victimele puterii discreþionare a regimului comunist este ideea pe care se bazeazã alt ciclu monumental: „Crucea de la Sâmbãta”, „Calvarul Aiudului”, „Panteonul Morþilor”, ”Mormântul celor fãrã de mormânt” (acesta din urmã cu simbolistica scaunelor în spaþiul sanctuarului).

Monumentul funerar al Monseniorului Ghika, realizat pe baza unui proiect al arhitectului Anghel Marcu, se aflã la cimitirul Bellu ortodox.

Constrânsã, în timpul comunismului, sã-ºi ducã existenþa într-o singurã camerã, familia arhitectului a „locuit” împreunã cu statuia Monseniorului Ghika încredinþatã lor de autorul ei,

18

nr. 1/2005

sculptorul Gheorghe Anghel, venerând-o, pânã când statuia a fost dãruitã bisericii Sacré Coeur, aºa cum îºi dorea arhitectul. Momentul în care aceastã statuie a ajuns în biserica întemeiatã de Monseniorul Ghika a fost un semn al Providenþei: evenimentul se petrecea în ziua de 18 noiembrie 1998, când se împlineau exact 46 de ani de cînd Monseniorul celebrase ultima sa Liturghie aici, cãci în aceeaºi zi avea sã fie arestat.

(M.F (M.F.).)

M-am nãscut în casa în care ghipsul Monseniorului Ghika a fost „ocrotit”

Elena Marcu, fiica arhitectului, îºi aminteºte: Locuiam cu pãrinþii într-o camerã, la vremea aceea…Pãtuþul meu, copil de 2-3 ani, era aºezat în aºa fel încât eu mã culcam ºi mã trezeam sub privirile Monseniorului Ghika. Mai târziu, întrebând cine era, mi s-a rãspuns simplu: un sfânt.

Pe la 14-15 ani, tatãl meu mi-a pus la dispoziþie cãrþi – interzise atunci – aparþinând surorilor Delavrancea, fiicele scriitorului, profesorului Paulescu, din care am aflat cine era „cãrturarul”.

Sculptorul Gheorghe Anghel, un obiºnuit al casei noastre, ne povestea despre personalitãþile care îi marcaserã viaþa. În fruntea lor se aflau Monseniorul Ghika ºi poetul Mihai Eminescu.

Tot în acea vreme, pentru cã Biserica Ortodoxã nu permitea, pãrinþii mei m-au trimis la biserica Sf.Iosif, la ore de catehism. Acolo am mai aflat câte ceva despre Monsenior.

Dupã 1989, tatãl meu a fost solicitat de Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici. Atunci aveam sã aflu multe despre suferinþele românilor, chiar de la unii dintre ei, oameni sfinþi, care ºi-au petrecut zeci de ani în temniþã. Tatãl meu a lucrat gratuit pentru ei, spunând cã nu poate sã ia bani acestor oameni care ºi-au jertfit viaþa pentru români.

Dar nici tata nu trãia grozav, fusese dat afarã din serviciu de cinci ori, pentru simplul motiv cã a refuzat sã construiascã blocuri de locuinþe, pe care le considera inumane. A construit în schimb spitale, inclusiv la Zimnicea, unde Monseniorul ºi-a petrecut o parte a vieþii. „Fortul 13 Jilava”, unul din ultimele proiecte ale tatãlui meu, rãmas neterminat, conþine ºi localizarea celulei Monseniorului Ghika.

Mulþi oameni, tineri în special, au aflat despre existenþa Monseniorului Ghika prin faptul cã, privind statuia, îl întrebau pe tatãl meu pe cine reprezintã, iar el a avut astfel meritul, mai bine zis ºansa de a putea povesti despre „cãrturar”, spunându-i pe nume: Monseniorul Vladimir Ghika.

în dificultate: bãtrâni, familii cu mulþi copii, persoane cu handicap ºi bolnave. Iniþiativa s-a nãscut în urmã cu trei ani, când s-a început cu asigurarea hranei zilnice unui numãr de 30 de bãtrâni, aducându-se O razã de luminã acestor persoane care nu au condiþii uºoare de viaþã. Fondurile necesare demarãrii proiectului au fost obþinute de la organizaþii catolice din Austria, Germania, Franþa ºi de la persoane particulare din þarã. De mare ajutor ar fi dacã ºi pe mai departe persoane generoase ar susþine proiectul, indiferent de modalitate, pentru ca bãtrânii sã gãseascã aceastã oazã de liniºte, mediu cald ºi prietenos.

Pentru orice fel de contribuþie o puteþi contacta pe Doamna Dr. Cornelia Zita Dragoste, preºedintele conferinþei, la telefon 021 3274545. Pentru recomandãri, veþi gãsi în pãrintele paroh Ionel Pojum un sprijin de nãdejde.

Invitaþie!

Invitaþie!

Marþi, 28 decembrie 2004, Asociaþia de caritate Sfântul Vincenþiu de Paul, Conferinþa Sfintei Maria, care activeazã la parohia Sfânta Cruce, a inaugurat un club pentru persoane vârstnice. La binecuvântarea noului lãcaº au participat: ES Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, preoþii parohiei ºi cei cãrora li se adreseazã proiectul. Tinerii parohiei Sfânta Cruce au oferit celor prezenþi un mic program de colinde. În cuvântul sãu, doamna doctor Cornelia Zita Dragoste, preºedintele asociaþiei, a mulþumit tuturor celor care au contribuit la realizarea proiectului ºi a fãcut apel la toþi cei care au posibilitatea sã sprijine proiectul, pentru a reuºi menþinerea în funcþiune a acestei oaze de liniºte în care bãtrânii pot gãsi un sprijin, un mediu cald ºi prietenesc. Proiectul acesta se constituie într-o realizare a obiectivelor asociaþiei de a ajuta persoanele aflate

Doamnele ºi Domnii medici, cu domiciliul în Bucureºti, aparþinând sau nu Asociaþiei Medicilor Catolici, ca ºi Asistentele ºi Asistenþii medicali sunt invitaþi la inaugurarea tehnicã a Centrului de asistenþã medicalã al Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucureºti situat la Parohia Bãrãþia.

Pe data de 27 ianuarie 2004, la ora 16.00, va fi întâlnirea Asistenþilor Asistenþilor..

Pe data de 28 ianuarie 2004, la ora 16.00, va fi întâlnirea Medicilor Medicilor..

COMUNICA COMUNICATT

“Creaþia întreagã suferã, ºi nu numai ea, dar chiar ºi noi suferim în noi, pentru cã aºteptãm ca Dumnezeu, eliberându-ne pe deplin, sã arate cã suntem fiii sãi” (Romani 8, 19-23)

Urgenþã în Oceanul Indian

Caritas Bucureºti aderã la apelul Conferinþei Episcopale Române ºi al Caritasului România, al Bisericii Catolice ºi al Caritasului Internaþional.

Biserica Catolicã Românã participã la durerea popoarelor lovite de catastrofa care a devastat coastele statelor asiatice ºi a cauzat sute de mii de victime.

Conferinþa Episcopalã Românã, în acord cu apelul Sfântului Pãrinte, invitã comunitãþile bisericeºti sã se roage pentru victime ºi sã susþinã iniþiativele Caritasurilor ºi ale altor organizaþii creºtine, în vederea uºurãrii suferinþelor populaþiei afectate de tragedie.

Pentru a rãspunde urgenþelor ºi pentru prima intervenþie, Conferinþa Episcopalã a decis ca duminica din 23 ianuarie sã fie o zi de rugãciune, atât în memoria victimelor cât ºi pentru reînvierea speranþelor supravieþuitorilor, iar colectele sã fie pentru sprijinirea celor rãmaºi orfani, fãrã adãpost, etc.

Reþeaua Caritas este deja la lucru în þãrile devastate de dezastru. Un delegat al Caritasului India cerceteazã Insula

Sumatra, Indonezia, pentru evaluarea situaþiei. În India, diecezele de pe coastã au deschis ºcolile ºi bisericile pentru primirea victimelor ºi pentru organizarea centrelor de distribuþie de ajutoare. ªi în Sri Lanka existã riscul izbucnirii unei epidemii. Caritasurile locale sunt în curs de organizare a distribuirii medicamentelor ºi dezinfectãrii apei potabile.

Pentru Sri Lanka ºi India, Caritas Internationalis activeazã cu douã echipe care rãspund primelor urgenþe.

Asociaþia Caritas Bucureºti aderã la aceste eforturi de intervenþie ºi ajutor ºi pune la dispoziþie structura sa. Face apel la toþi cei cu bunãvoinþã ca sã îndeplineascã ºi ei un gest de caritate ºi de solidaritate.

Aceste intervenþii de susþinere a popoarelor lovite pot fi fãcute printr-un ordin de platã în contul curent al Asociaþiei Caritas Bucureºti Banca Comerciala Ion Þiriac, Sucursala Victoria; swift code: CBIT ROBU Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL; RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD; RO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURO sau consemnând suma decisã direct la sediul Asociaþiei Caritas Bucureºti din Str. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucureºti Vã mulþumim în numele tuturor celor care vor beneficia de sprijinul dumneavoastrã.

Dumnezeu sã vã binecuvânteze ºi sã vã rãsplãteascã!

Pr Pr.. ALEXANDRU COBZARU Director Asociaþia Caritas Bucureºti nr. 1/2005

19

SOCIAL

O razã de luminã

Gânduri pentru cel plecat departe …Un spectacol de Crãciun

„Mi-am decorat sala de cancelarie cu plante amintind de vegetaþia Ierusalimului antic, am folosit autocolante pentru a sugera poarta de intrare în oraºul Sfânt, zidul plângerii, am astupat geamurile cu hârtie înstelatã ºi cer întunecat, am ornamentat-o cu ghirlande de luminiþe, mi-am ales figuranþii: Maria, Iosif, ciobanii ºi pruncul din iesle, o pãpuºã de porþelan din 1906, am adus costume din garderoba personalã pentru a încerca sã reconstitui cât mai fidel începutul erei noastre, am folosit ca mixaj muzical un CD cu psalmii în ebraicã, am avut o cortinã înstelatã ºi transparentã, un spaþiu real ºi altul – virtual (tabla din cancelarie) mi-am cumpãrat chiar ºi o clepsidrã pentru a sugera întoarcerea în timpul originar al naºterii lui Isus Cristos…”

Acesta este decorul în care, într-o valoroasã instituþie de învãþãmânt bucureºteanã, Grupul ªcolar Economic Administrativ Mircea Vulcãnescu a avut loc un deosebit spectacol de Crãciun.

La sugestia Monseniorului Ilie Sociu, care s-a numãrat printre invitaþi, organizatoarea spectacolului, profesoara de limba ºi literatura românã DANA ANDREEA NEAGOE-FOC NEAGOE-FOCªª ne-a încredinþat câteva detalii. „Cu doi ani în urmã i-am promis doamnei Mãriuca Vulcãnescu sã-i îndeplinesc dorinþa de a revedea spectacolul de „Vicleim„ scris ºi regizat de tatãl sãu în 1941, destinat sãrbãtorilor de Crãciun din mijlocul familei, în care dânsa, copil fiind, jucase rolul lui Melchior iar Sandra pe cel al lui Gaspar. Tot atunci i-am prezentat proiectul primei reviste ºcolare pe care aveam de gând s-o public ºi al cãrei numãr omagial avea sã fie dedicat lui Mircea Vulcãnescu, cu prilejul centenarului naºterii sale, în 2004. Cãci liceul în care predau de peste 24 de ani poartã numele acestui ilustru reprezentant al sociologiei ºi filozofiei interbelice, dar ºi remarcabil economist, a cãrui viaþã, aºa cum mãrturisea scriitorul ªtefan J. Fay, se aflã sub semnul „Singurãtãþii”, al iubirii de Dumnezeu, al credinþei în Adevãr ºi Dreptate, dar care rãmâne pentru noi cei de astãzi un model, poate un arhetip al Jertfei de sine spre binele celor mulþi ºi umili. Cu sprijinul doamnei director Ecaterina ªtefãnescu ºi al colegilor mei din cadrul catedrei de limba ºi literatura românã, profesor Monica Stanciu, al Catedrei de religie, profesor Cristina Pop ºi al profesorului de muzicã Ionuþ Petre am reuºit sã-mi respect aceste promisiuni.

La manifestare au participat invitaþi de onoare, personalitãþi ale culturii ºi ºtiinþei româneºti, profesori universitari, cercetãtori, etnografi, sociologi, specialiºti în literaturã ºi folclor literar, foºti elevi ai lui Mircea Vulcãnescu, membri ai unor fundaþii, reprezentanþi ai Muzeului Satului Dimitrie Gusti, ai Patriarhiei Române, ai F.C.E.R, ai Bisericii Romano-Catolice ºi ai Bisericii Ortodoxe Armene, ai Institutului de Studii Sud-Est Europene, oameni de culturã ºi artã, profesori din capitalã, elevii ºcolii.

Intervenþii deosebit de interesante au avut domnul prof. dr. Silviu Angelescu, directorul Institutului de Istoria Artei George Oprescu al Academiei, care a vorbit despre Vicleim, pãrintele Gheorghe Holbea de la Biserica Broºteanu, domnul Mircea Nicolau, fost elev al lui Mircea Vulcãnescu. Domnul Marin Diaconu a prezentat cartea Gânduri pentru fratele rãmas departe, de Mircea Vulcãnescu, iar Mãriuca ne-a povestit din amintirile legate de anul 1941 când alãturi de veri ºi veriºoare au jucat Vicleimul în ajun de Crãciun.

Piesa, scrisã în versuri, are mult farmec ºi transmite indirect mesajul cã nu este niciodatã prea târziu pentru cãinþã. Elevii mei au fost actorii „Vicleimului” scris de Mircea Vulcãnescu ºi tipãrit de editura Crater, într-o ediþie îngrijitã de Marin Diaconu. ªi-au dat concursul la violoncel ºi orgã electronicã doi profesioniºti de la Teatrul Naþional de Operetã Ion Dacian, Gabriel Joiþoiu ºi Alexandru Solonaru, interpretând piese adecvate momentului jubiliar.

Eu însãmi am venit din trecut ca „Veritas”, spiritul lui Mircea Vulcãnescu, mi-am prezentat personajele ºi actorii ca autor ºi regizor. Îi mulþumim doamnei profesoare Dana Andreea Neagoe-Focº nu numai pentru aceastã corespondenþã, dar ºi pentru prilejul oferit de a ne bucura de existenþa unei iniþiative atât de frumoase ºi de mult folos pentru tineri ºi pentru continuarea unei valoroase tradiþii culturale. Îi mulþumim, de asemenea, ºi pentru gândurile pe care le-a adresat cititorilor revistei noastre: „sãrbãtorile ºi noul an sã vã aducã bucurii, sãnãtate ºi liniºte sufleteascã”, adãugând rugãmintea „de a pãstra un gând pios pentru Cel plecat departe, al cãrui spirit Veritas continuã sã rãmânã viu în inima celor care l-au cunoscut sau care l-au citit.”

A.C.

20

nr. 1/2005

Este obiceiul ca la început de An nou, sã se arunce o privire înapoi asupra anului care a trecut, ºi sã se ia o serie de hotãrâri. Menirea acestor hotãrâri este de a face ca anul care vine sã fie mai bun decât cel care se încheie. ªi poate cea mai bunã hotãrâre pe care o putem lua în acest sens este aceea de a trãi în caritate caritate faþã de celilaþi, ca ºi faþã de noi înºine. Iar primul act de caritate constã chiar în gândurile noastre, în ceea ce gândim despre noi înºine, despre ceilalþi.

Vitamine pentru început de an Am gãsit, în seria «Vitamine zilnice pentru suflet» publicatã la Editura Pauline în 2004, o meditaþie foarte scurtã, dar care se preteazã foarte bine ca program de început de an:

Ai grijã la ce gândeºti (1) Ai grijã de gândurile tale, pentru cã se vor transforma în vorbe.

Ai grijã de vorbele tale, pentru cã se vor transforma în fapte.

Ai grijã de faptele tale, pentru cã se vor transforma în obiceiuri.

Ai grijã de obiceiurile tale, pentru cã vor fi caracterul tãu.

Ai grijã de caracterul tãu, pentru cã va fi destinul tãu, va fi viaþa ta...

(Frank Outlaw) (1) Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol.

1, pg. 23, traducere de Simona Tãnãsescu, Ed. Pauline, Bucureºti 2004. Din aceastã serie au apãrut deja primele patru volume; se pot procura de la librãria Sf. Iosif ºi de la librãria Pauline (lângã biserica Bãrãþia).

LIANA GEHL

”O Dumnezeule, când tu ieºeai în faþa poporului tãu, când tu înaintai prin pustiu; Pãmântul se cutremura, chiar ºi cerurile se scuturau de rouã înaintea ta, Dumnezeule, ca ºi acest Sinai, în faþa lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel!”

(Ps 68,8-9)

Ce sunt eu…?

În duminica a II-a de peste an câteva expresii ale sfântului Paul din a doua lecturã ne atrag atenþia în mod inevitabil: Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint… vouã, celor sfinþiþi în Cristos Isus, chemaþi sã fiþi sfinþi…, etc. (1 Cor 1,2) ªtiind cã aceastã comunitate era marcatã de certuri ºi dispute interminabile, ghicim cã insistenþa apostolului asupra titlurilor de nobleþe ale noilor creºtini (cãrora le cunoºtea, dealtfel, toate defectele) ar putea fi voitã. Reamintindu-le demnitatea creºtinã, sfântul Paul încearcã sã-i împiedice sã mai cadã în atitudini nedemne de botezul pe care l-au primit.

Salutându-i, aºadar, cu mult respect, apostolul vede în ei poporul sfânt. Cãci poporul creºtin este chemat sã fie în lume germenul noii umanitãþi, cea care va fi într-o zi reunitã în har ºi pace în jurul lui Isus Cristos.

Când va veni ultima zi, întreaga omenire, înviatã, se va ridica «ca un singur om», cum se spune, iar acest om se va numi «Isus Cristos».

Pr. TARCIZIU ªERBAN nr. 1/2005

... pic ... pic ... picãturi de Revelaþie...

Poporul evreu ºi-a amintit întotdeauna de marile momente ale istoriei sale, mai ales prin intermediul marilor sãrbãtori de Paºti, pãstrând în scris asemenea tradiþii care þin de memoria lui colectivã. Este vorba despre douã evenimente care îºi vor lãsa amprenta pentru totdeauna: legãmântul de pe Sinai ºi Cele Zece Porunci, despre care voi vorbi data viitoare.

Dupã ce au trecut prin atâtea încercãri, dupã ce au fost supuºi la fel de fel de cazne, dupã ce au trecut prin Marea Roºie ºi au luat contact cu deºertul necruþãtor, pentru evrei a sosit ziua cea mare a întâlnirii lor cu Dumnezeu pe Muntele Sinai. Despre acest lucru ni se relateazã în cartea Ieºirii sau a Exodului, capitolul 19. Dumnezeu aminteºte mai întâi poporului minunile mari ºi multe sãvârºite de El cu ocazia eliberãrii lor din Egipt, þara sclaviei. Ne reþine metafora deosebit de frumoasã pe care Dumnezeu o face în favoarea poporului sãu scoþându-l pe aripi de vultur: ”Voi aþi vãzut cele ce am fãcut Egiptenilor ºi cum v-am purtat pe voi ca pe aripi de vultur ºi v-am adus la mine! Acum, de veþi asculta întocmai de glasul meu ºi veþi pãzi descoperirile legãmântului meu, dintre toate popoarele veþi fi al meu, cãci al meu este tot pãmântul!”(Ex 19,4-5).

Pentru aceasta, Domnul se adreseazã întregului popor ºi-i cere sã se pregãteascã pentru marea ºi solemna clipã.

Poporul ºi locul unde se afla erau sacre începând din acest moment, de aceea Dumnezeu cere ca fiecare sã se pregãteascã, cum se cuvine: ”Mergi la popor ºi ai de grijã ca astãzi ºi mâine sã se sfinþeascã, sã-ºi spele veºmintele ºi sã fie gata pe poimâine, cãci poimâine se va coborî Domnul, în vãzul întregului popor, pe muntele Sinai. ªi sã pui poporului hotar împrejurul muntelui spunându-i:«Feriþi-vã sã vã suiþi pe acest munte, nici sã vã atingeþi de poalele lui! Oricine se va atinge de munte, va muri!». . . ªi a sfinþit poporul ºi ei ºi-au spãlat veºmintele!” (Ex 19,10-12).

Poporul a înþeles cã va fi martorul unui moment solemn petrecut pe Muntele Sinai, al unei întâlniri directe cu Dumnezeu, al unei teofanii unice. Era un moment de fricã pe care poporul îl trãia din plin. Întrebuinþez în mod intenþionat cuvântul fricã sau teamã, luat din limbajul scripturistic curent (cf. Prov 1,7), tocmai pentru cã el descrie sentimentele tainice cu care omul se prezintã întotdeauna în faþa divinitãþii. Ceea ce pentru om înseamnã teamã sau fricã, pentru Dumnezeu este glorie sau mãrire. Este doar o diferenþã de limbaj ºi de

percepere a sa: ”muntele Sinai fumega tot, cãci Domnul se coborâse în foc pe munte ºi fum se ridica de pe el, ca fumul dintr-un cuptor, ºi tot muntele se cutremura cu putere. Sunetul cornului rãzbãtea ºi clocotea puternic! Atunci Moise vorbea iar Dumnezeu îi rãspundea cu glas puternic!”(Ex 19,18-19).

Când Dumnezeu vorbeºte, omul se retrage într-o ascultare tainicã ºi reverenþioasã, este un moment extraordinar. De fapt, omul nici nu-l poate vedea pe Dumnezeu în mod direct, adicã fatã în faþã, fãrã ca el sã nu moarã. De aceea, poporul a rãmas undeva mai departe, în aºteptare ºi tãcere, pânã se va întoarce Moise. Avea atâta dreptate Evanghelistul Ioan, când pronunþa la sfârºitul prologului sãu aceste cuvinte memorabile: ”pe Dumnezeu nimeni nu l-a vãzut vreodatã!”.

Acum înþelegem insistenþa lui Dumnezeu pe lângã Moise: ”pune hotar în jurul muntelui, ca sã nu se poatã apropia nimeni de mine!”.

Dumnezeu este Cel unic ºi atotputernic, Cel sfânt ºi veºnic, Cel bun ºi iubitor, este totul în toate, iar omul-creaturã nu este absolut nimic. Înaintea lui Dumnezeu omul trebuie sã-ºi plece genunchii în semn de respect ºi recunoºtinþã ºi sã-i cearã întruna iertare pentru tot ce a greºit. Aºa au procedat marii sfinþi ai Bisericii, aºa trebuie sã procedãm ºi noi, pentru cã Dumnezeu pe acela pe care îl iubeºte, îl cheamã ºi îi dãruieºte harul ºi puterea sã ducã la bun sfârºit, tot ceea ce el a început.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ ereza Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza

21

MOMENTE DE CREDINÞÃ

Momente de neuitat: legãmântul din Sinai

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

de la BREZOI

Sfintele sãrbãtori ale Crãciunului au fost pregãtite cu grijã deosebitã ºi de mica comunitate catolicã din Brezoi. Astfel sâmbãtã 11 decembrie 2004, tineri din Brezoi împreunã cu tineri din Râmnicu Vâlcea au organizat o zi de reculegere la grãdiniþa surorilor Ioanei Antida din Vâlcea. Reculegerea a început cu o meditaþie þinutã de pãrintele paroh Ioan Balint, care a vorbit despre Euharistie, urmatã de Sfânta Liturghie la care au participat tinerii cu surorile din comunitãþile lor ºi preoþi parohi din Vâlcea ºi Brezoi. Ziua a continuat cu un moment de împãrtãºire ºi dialog asupra temei propuse la meditaþie. În acelaºi spirit al sãrbãtorilor Crãciunului, prima duminicã dupã Crãciun fiind sãrbãtoarea Sfintei Familii din Nazaret, în cadrul Sfintei Liturghii duminicale, cele trei surori din congregaþia Sfintei Familii, din Spoleto, sr. Sandra, sr. Patrizia ºi sr. Maria, care activeazã în cadrul parohiei de mai bine de 8 ani, au reînnoit în faþa preotului paroh ºi a comunitãþi din Brezoi voturile lor de a-l urma pe Cristos sãrac, cast ºi ascultãtor. În cadrul aceleiaºi Liturghii, ºase perechi, tineri ºi vârstnici, au reînnoit fãgãduinþele de la Sfânta Cãsãtorie în faþa preotului ºi a comunitãþii. Aceastã zi deosebitã s-a încheiat cu o micã agapã în salonul parohial, moment la care a participat toatã comunitatea.

A consemnat P Prr. GILBERT S.I.

de la Catedralã

Sãrbãtoarea Sfântului Ioan

Ziua de 27 decembrie este ziua în care calendarul liturgic romano-catolic propune spre sãrbãtorire pe Sfântul Ioan, Apostol ºi Evanghelist. Este ucenicul care, la Cina de Tainã, s-a apropiat cel mai mult de Învãþãtorul sãu, iar prin Evanghelia sa a aprofundat misterul lui Cristos: Cuvântul Tatãlui, Lumina ce lumineazã lumea, Adevãrul cunoscut ºi mântuitor ºi Iubirea care uneºte cu Tatãl. În aceastã zi, preoþii Arhidiecezei Romano-catolice de Bucureºti s-au reunit în Catedrala Romano-catolicã din Bucureºti ºi, alãturi de credincioºii deja prezenþi, au concelebrat o Liturghie solemnã, prezidatã de Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureºti, Dr. Ioan Robu, care îºi sãrbãtorea onomastica. Episcopul Auxiliar, Mons. Cornel Damian, a adresat, în omilia sa, câteva cuvinte celor prezenþi apropiindu-i de personalitatea ºi mesajul pe care Ioan Evanghelistul ni-l transmite prin scrierile sale. La finalul Liturghiei, cei prezenþi i-au urat pãstorului lor ani mulþi în pãstorirea Arhidiecezei. Arhiepiscopul Ioan Robu a mulþumit tuturor, ºi celor care nu au fost prezenþi în catedralã dar în aceastã zi au celebrat sãrbãtoarea Sfântului Ioan, pentru rugãciunile lor. Apoi a urmat o întrevedere cu toþi preoþii Arhidiecezei. La ceremonii a fost prezent ºi Nunþiul Apostolic la Bucureºti, pentru România ºi Republica Moldova, E.S. Jean Claude Périsset.

de la Cioplea

de la Sf. TTereza ereza Deja cu multe zile înainte, credincioºii care intrau la Bellu era avizaþi cã duminica de pe 9 ianuarie avea sã fie una specialã.

La liturghia de la ora 11 era aºteptat fratele Marie Jacques de la Comunitatea Sfântul Ioan.

Cine ar fi ajuns mai târziu, ºi au fost câþiva, cu greu ar fi putut intra în bisericã.

Mulþi credincioºi au venit sã-l asculte pe pãrintele ioanit vorbind despre importanþa adoraþiei Euharistice. Fratele Dan a tradus cuvântul fostului superior de la Bucureºti dar a ºi dat mãrturie prin prezenþa sa cã viaþa contemplativã are încã mulþi adepþi.

Cei mai interesaþi i-au înconjurat pe cãlugãri ºi dupã Sfânta Liturghie, în una dintre sãlile Colegiului Catolic, punându-le întrebãri ºi ascultându-le rãspunsurile. Bucuroºi de cele învãþate, cei prezenþi s-au arãtat entuziaºti ºi se roagã pentru fraþi ca sã ducã bucuria adoraþiei multora.

De Crãciun, nimeni nu trebuie sã fie singur…

Este numele programului iniþiat în parohia Cioplea, sub îndrumarea preoþilor comunitãþii . Acesta se adreseazã în mod special bolnavilor singuri, care nu se pot deplasa ºi sunt vizitaþi de tinerii ºi preoþii parohiei, care le oferã daruri ºi colinde. Pentru cei care au fãcut pentru prima datã acest pelerinaj cãtre cei care aºteaptã, a devenit o motivaþie profundã bucuria pe care o arãtau bolnavii. Acest program a continuat ºi pentru familiile cu mari dificultãþi financiare.

22

nr. 1/2005

de la V ATICAN VA

Anul 2005 a debutat cu un îndemn la pace: Sã luptãm împotriva rãului, cu binele, aceasta a fost tema Mesajului Papei pentru Ziua Mondialã a Pãcii de anul acesta. Conform tradiþiei, 1 ianuarie este, în Biserica Catolicã, Sãrbãtoarea Sfintei Fecioare Maria Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Ziua Mondialã a Pãcii. Sã fie pace în toatã lumea! Sub aceastã devizã, în solidaritate cu Mesajul Papei, Comunitatea Sant’Egidio organizeazã o serie de manifestãri în mai multe pãrþi ale lumii, printre care ºi în România, la Bucureºti ºi Cluj-Napoca. Alte asemenea evenimente au avut loc la Ploieºti, Pucheni Moºneni, satul Odãile, Satu-Mare. Una din ideile care patroneazã manifestarea pe tema pãcii este Suntem convinºi cã pacea depinde în primul rând de atitudinea inimii.

Respectarea libertãþii religioase

Pledând pentru suspendarea embargoului comercial impus Cubei de cãtre SUA, Papa Ioan Paul al II-lea face un apel la guvernul Cubei pentru respectarea libertãþii religioase, apel lansat cu ocazia primirii scrisorilor de acreditare ale noului ambasador al acestei þãri. Sfântul Pãrinte a cerut sã se permitã misionarilor din alte þãri sã intre în Cuba ºi sã dea libertate Bisericii de a se implica în viaþa socialã. În mesajul sãu a criticat ºi embargoul comercial impus de Statele Unite ºi a îndemnat la solidaritate internaþionalã în favoarea Cubei. Pentru ca acþiunea Bisericii sã fie mai eficace în mijlocul poporului cubanez în promovarea binelui comun, este nevoie de o atmosferã de libertate religioasã pentru ca sã fie posibilã ºi o întãrire a legãturilor deja existente cu Bisericile din afara acestui stat, a spus Sfântul Pãrinte. În Cuba numãrul de preoþi este foarte scãzut, un preot trebuind sã slujeascã pentru 37 063 de locuitori.

Mesajul din ziua Sfântului Francisc de Sales

Tema Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale 2005 este: Mijloacele de comunicare în serviciul înþelegerii între popoare. Mesajul Papei va fi publicat pe 24 ianuarie, în sãrbãtoarea Sf. Francisc de Sales, patronul ziariºtilor. Tema aleasã anul acesta reflectã dorinþa Papei ca mijloacele de comunicare sã contribuie la un adevãrat dialog ºi la cunoaºtere între popoare, pentru a exista înþelegere, dreptate, pace. Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale are loc în duminica anterioarã Rusaliilor, anul acesta pe 8 mai, ce coincide cu altã sãrbãtoare importantã pentru români, cea a Fericitului Ieremia Valahul.

Al ºaizecilea aniversar al eliberãrii lagãrului Birkenau-Auschwitz

Papa Ioan Paul al II-lea l-a desemnat pe cardinalul Jean-Marie Lustiger ca delegat special la comemorãrile celui de-al ºaizecilea aniversar al eliberãrii lagãrului BierkenauAuschwitz din Polonia. Aproximativ 10.000 de oameni vor participa la comemorarea din data de 27 ianuarie, conform organizatorilor polonezi. Vor fi prezenþi deportaþi de peste tot, în mod special din Rusia, Ucraina, Belarus ºi Ungaria. Jean-Marie Lustiger s-a nãscut la Paris în 1926 dintr-o familie evreiascã polonezã. Mama sa a fost deportatã în timpul ocupaþiei naziste ºi a murit la Bierkenau-Auschwitz. El s-a convertit la catolicism în 1940 ºi este un promotor al dialogului dintre catolici ºi evrei.

viaþa, hrana, pacea ºi libertatea

Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II – lea a enumerat ieri aceste provocãri într-o analizã completã a situaþiei internaþionale, în cursul reuniunii tradiþionale de an nou cu ambasadorii þãrilor care au raporturi diplomatice cu Vaticanul. În mesajul sãu, Papa a accentuat în primul rând „provocarea vieþii… primul dar pe care Dumnezeu l-a dat”, pe care trebuie sã-l pãstrãm ºi sã-l promovãm. A continuat cu problema hranei în lume, amintind de milioanele de oameni care suferã de foame ºi de sutele de mii de copii lipsiþi de hranã. Pacea este o condiþie fundamentalã pentru dezvoltarea unei lumi sãnãtoase – a spus Sf. Pãrinte în mesajul sãu. De aceea nici un efort nu este prea mare pentru a o face posibilã ºi durabilã în orice parte a lumii. Libertatea este o condiþie fundamentalã pentru om, mai ales cea religioasã, a celebrãrii crezului sãu, „este un bun indivizibil, o prerogativã a persoanei umane ºi a demnitãþii sale”. I-a îndemnat pe toþi sã ducã o continuã luptã pentru a rãspunde provocãrilor secolului nostru. Aceasta este obligaþia fiecãrui stat ºi a fiecãrei persoane. Dreptul la viaþã, la hranã, pace ºi libertate sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru toþi oameni.

17 misionari uciºi în 2004

Cel puþin cincisprezece misionari catolici au suferit o moarte violentã, iar alþi doi au fost uciºi de rãpitorii lor, în decursul anului care a trecut, conform unei statistici publicate de Congregaþia pentru Evanghelizarea Popoarelor. Aceastã listã anualã include preoþi, persoane consacrate ºi cateheþi laici care au fost uciºi în diferite circumstanþe, în timp ce încercau sã rãspândeascã Evanghelia. În unele cazuri, moartea a fost clasificatã iniþial ca accidentalã sau atribuitã unor jefuitori, dar în fiecare caz misionarul a refuzat sã renunþe la eforturile sale evanghelice în ciuda unei situaþii periculoase. Lista nu include evanghelizatorii care au murit în Irak, deoarece circumstanþele conflictului de aici fac dificilã stabilirea numãrului de misionari care au murit, sau motivaþiile ucigaºilor lor. Cei uciºi au plãtit un preþ mare al sângelui... pentru creºterea Bisericii în lume, un preþ despre care rar se vorbeºte în ºtiri, a spus Cardinalul Crescenzio Sepe, prefectul Congregaþiei. Nu ºtim toate motivaþiile care au cauzat moartea lor, dar la unii dintre ei cauzele pentru credinþã au fost foarte clare, ele determinând mãrturia pe care au dat-o, a adãugat Cardinalul. www .arcb.ro; www .catholica.ro www.arcb.ro; www.catholica.ro nr. 1/2005

23

SFÂNTUL LUNII

Sfântul Francisc de Sales, Episcop ºi Doctor al Bisericii (1567 – 1622) Nobil prin naºtere, preot prin vocaþie

În ziua de 28 august a anului 1567, venea pe lume primul nãscut al familiei Thorens, în castelul din Sales, din ducatul de Savoia, regiune din sud-estul Franþei, la frontiera cu Italia.

A fost botezat a doua zi, cu numele de Francisc Bonaventura.

Pentru mai mulþi ani, Francisc a rãmas unicul fiu, ceilalþi copii, care s-au nãscut dupã el, murind fie imediat dupã naºtere, fie la doar câteva luni, însã, cu timpul, familia a devenit destul de numeroasã. Tatãl sãu, descendent al unei vechi familii nobiliare, îºi conducea familia cu severitate, strãduindu-se sã cultive în fiii sãi spiritul militãresc pe care-l avea el însuºi ºi pe care spera sã-l transmitã urmaºilor sãi, mai ales fiului mai mare.

Francisc ºi-a urmat studiile, mai întâi în particular, apoi la Universitatea din Paris, unde a învãþat retorica, filosofia ºi teologia. În 1591 devine doctor în drept la Padova. Deºi a avut, în egalã mãsurã, ocazii pentru o cãsãtorie fericitã ºi pentru cariera lumeascã de senator de Savoia, Francisc le-a refuzat pe amândouã, pentru cã, mai mult decât orice, îºi dorea sã devinã preot.

La drum, cu forþa cuvântului ºi bunãtatea inimii

Dupã ce obþine consimþãmântul tatãlui, este hirotonisit preot în anul 1593, remarcându-se curând prin ajutorarea sãracilor ºi prin talentul sãu de predicator. În anul urmãtor îºi asumã dificila sarcinã de a converti regiunea Chablais de la calvinism. În pofida pericolelor care îi ameninþau viaþa, atât din partea asasinilor ºi a frigului, cât ºi din partea lupilor, el a supravieþuit. În cele din urmã, a reuºit sã-i converteascã pe locuitorii din Chablais, prin predicarea cu dragoste a doctrinei catolice, cu înþelegere, rãbdare ºi blândeþe, caracteristici deosebite pe care le-a avut toatã viaþa.

Sfântul Francisc de Sales obiºnuia sã spunã: „Dacã greºesc, vreau mai degrabã sã greºesc din prea multã bunãtate decât din prea multã asprime”.

Primul ziarist catolic

Pentru cã nu reuºea sã ajungã la toþi locuitorii din regiune, Francisc a scris foi volante, în care prezenta clar dogmele

24

nr. 1/2005

credinþei catolice, pe care le strecura sub uºile caselor sau le afiºa pe pereþi. Datoritã acestei activitãþi îºi meritã titlul de patron al ziariºtilor ºi al tuturor acelora care vor sã rãspândeascã adevãrul creºtin, slujindu-se de mijloacele de comunicare socialã. Aceste foi volante, scrise pe înþelesul tuturor, au fost mai târziu adunate ºi publicate cu titlul: Les controverses (Controversele).

Arma sa principalã a fost condeiul, mânuit cu credinþã ºi pus în slujba lui Dumnezeu. În aproape patru ani, circa douã treimi din populaþia regiunii Chablais s-a întors la credinþa pe care o abandonase.

Francisc a devenit, în anul 1602, episcop de Geneva dovedind aptitudini excelente în administraþie, în predicarea Evangheliei, în îndrumarea spiritualã ºi în catehism. Cele mai cunoscute scrieri ale sale, Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu ºi Introducere în viaþa religioasã, aparþin acestor ani.

Printre prietenii Sfântului Francisc de Sales se numãra ºi Ioana Francisca de Chantal, pe care a cãlãuzit-o în opera de întemeiere, în 1610, a ordinului Vizita Sfintei Fecioare Maria (ordinul Vizitaþiunii).

Vorba dulce mult aduce

Extrem de influent ca îndrumãtor, a reuºit sã îndrepte sufletele cucernice cãtre limitele sacrificiului de sine ºi ale iubirii de Dumnezeu. Una dintre expresiile sale preferate, care rezumã întreaga sa filosofie de viaþã, era: „un roi de muºte este mai curând atras de o singurã lingurã de miere decât de un întreg butoi de oþet”, zicalã care, în limba românã, are echivalentul: „vorba dulce mult aduce”. Faptul cã avea un mod plãcut de a îndruma spiritual nu însemna, însã, abdicarea de la propovãduirea unor idealuri riguroase.

Sfântul Francisc de Sales a murit la Lyon, pe 28 decembrie 1622, într-o mãnãstire a ordinului Vizitaþiunii. În 1665 a fost canonizat ºi, douã secole mai târziu, în 1877, a fost declarat Doctor al Bisericii. În 1923 a fost proclamat protector al scriitorilor, jurnaliºtilor ºi al presei catolice.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI