Actualitatea creştină, nr. 1/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Aderarea la UE: între speranþe ºi temeri La 26 decembrie 2006 am adresat cãtre toate parohiile din Arhidiecezã urmãtoarea scrisoare: “Cu ocazia aderãrii noastre la Uniunea Europeanã începand cu 1 ianuarie 2007, eveniment care plaseazã þara noastrã într-o nouã ºi promiþãtoare ipostazã, cu gând de recunoºtinþa faþã de Dumnezeu, Stãpânul timpului ºi al istoriei, dispunem urmãtoarele: 1) La orele 24.00 din 31 decembrie 2006 se vor trage clopotele în toate bisericile timp de 3-5 minute, pentru a marca aderarea României la Uniunea Europeanã. 2) La toate Sfintele Liturghii din prima zi a anului 2007, la rugãciunea credincioºilor specificã Solemnitãþii Sfintei Fecioare Maria Nãscãtoare de Dumnezeu, se vor adãuga ºi rugãciunile “Pentru patrie ºi popor” (pag. 958) din Liturghierul Roman, precedate de aceastã invocaþie: “Ca sã binevoieºti a binecuvânta, a ocroti ºi a pãzi þara noastrã ºi întreaga Uniune Europeanã în cãutarea ºi realizarea binelui comun, întru pace ºi bunãstare”. Comunitãþile care se întrunesc pentru rugãciune în biserici sau capele în noaptea de Anul Nou, vor putea anticipa cele recomandate la pct.2, reluând însã rugãciunile la Sfintele Liturghii din prima zi a Anului Nou 2007".

Am dorit în acest fel ca împreunã cu toate comunitãþile noastre, împreunã cu celelalte dieceze catolice, împreunã cu credincioºii Bisericii Ortodoxe din România, sã încredinþãm ocrotirii dumnezeieºti nu numai momentul aderãrii þãrii noastre la Uniunea Europeanã, dar întregul nostru drum de integrare. L-am invocat împreunã pe Dumnezeu sã binecuvânteze, sã ocroteascã ºi sã pãzeascã þara noastrã ºi întreaga Uniune Europeanã în efortul de cãutare ºi de realizare a binelui comun. Am pus în centrul rugãciunilor noastre aceastã dorinþã de identificare ºi de realizare a binelui comun, dându-ne seama cã nu se poate închega o adevãratã uniune a naþiunilor dacã nu se are în vedere binele comun, „adicã ansamblul condiþiilor de viaþã socialã care permit grupurilor ºi indivizilor sã-ºi atingã mai deplin ºi mai uºor perfecþiunea… Orice grup trebuie sã þinã seama de necesitãþile ºi de aspiraþiile celorlalte grupuri ºi, mai mult, de binele comun al întregii familii umane” (Gaudium et spes, nr. 26).

Bucuria aderãrii la Uniunea Europeanã trebuie sã întãreascã în noi toþi determinarea de a participa cu ceva la binele comun al acestei familii europene din care facem parte ºi noi, înaintând cu prudenþã ºi înþelepciune pe aceastã cale de experienþã nouã, plinã de promisiuni, dar ºi de capcane. Redau, în acest sens, cuvântul Pãrintelui Patriarh Teoctist din Pastorala de Crãciun: „Suntem datori sã pãstrãm ºi sã transmitem tuturor, cu bucurie, valorile noastre fiinþiale ºi tradiþionale, care au stat la temelia plãmãdirii ºi creºterii noastre în culturã, unitate ºi ospitalitate ºi faþã de alþi semeni, de altã credinþã religioasã. Din pãcate, acest amplu proces de integrare, la care participãm, este înþeles uneori greºit, în sensul unei uniformizãri impuse în mod artificial. Iatã de ce ne mâhnesc unele iniþiative, strãine de testamentul sfânt al înaintaºilor noºtri, cum ar fi cea a îndepãrtãrii icoanelor ºi a simbolurilor religioase din locaºurile de învãþãmânt”.

Aceeaºi preocupare am gãsit-o ºi în Pastorala Arhiepiscopului Major de Blaj, Mons. Lucian: „Observãm cu toþii cum fel ºi fel de curente ideologice sau de opinie scurtcircuiteazã normalitatea vieþii creºtine. Neliniºti, începând de la multele lipsuri, pânã la convulsii întreþinute de cine ºtie cine, toate atenteazã la pacea ºi liniºtea pe care ne-o dã credinþa în Domnul Cristos ºi în Biserica Sa. Dacã, într-adevãr, chipul lui Cristos ar prinde contur în viaþa tuturor, nu s-ar mai porni campanii de izgonire a imaginilor sfinte, de rãsturnare a veºnicului sens al cãsãtoriei ºi al familiei, de otrãvire a sufletelor copiilor ºi tinerilor, de violenþe ºi de ucideri”.

Nici Scrisoarea pastoralã a Arhiepiscopului de Alba Iulia, Mons. Jakubinyi, nu uitã sã menþioneze aderarea: „Prima zi a noului an marcheazã intrarea României ºi a Bulgariei în Uniunea Europeanã. Nu aº vrea sã cântãresc avantajele sau dezavantajele economico-politice ale acestui pas, dar analiza laturii spirituale ne revine întocmai nouã: în ce mãsurã rãmânem ºi putem rãmâne creºtini, noi, enoriaºii catolici, în aceastã mare familie a popoarelor europene? Întrebarea este justificatã, deoarece unii, înþelegând greºit în febra aderãrii semnificaþia acestui pas, nu s-au sfiit a se exprima în favoarea unor legi contra naturii ºi a creºtinismului: de exemplu legiferarea, dupã model apusean, a concubinajului dintre persoane de acelaºi sex. Nu au inclus în Constituþia Europei acel paragraf care pomeneºte de Dumnezeu ºi despre rãdãcinile creºtine ale Europei, cu toate cã acest continent este creºtin din temelii”.

Am dat aceste citate din diferiþi Pãstori sufleteºti pentru a vedea împreunã cã existã în Bisericile noastre, Ortodoxã ºi Catolicã, o preocupare adâncã pentru viitorul þãrii noastre, pentru viitorul credinþei.

1

2

Actualitate

Suntem convinºi cã procesul integrãrii noastre va continua îndelung în timp. Sã stabileºti ºi sã aprofundezi tot felul de relaþii cu celelalte state ale Uniunii, sã ajungi sã te simþi parte vie ºi activã în acest mare complex de oameni ºi valori, toate acestea nu se pot realiza cât ai bate din palme. Cea mai mare parte dintre noi, românii, sperã sã se bucure cât mai repede de o mai bunã situaþie economicã, însã cu siguranþã cã acest lucru nu se va realiza curând.

Biserica Ortodoxã, Biserica Catolicã ºi celelalte culte religioase din România nu-ºi ascund perplexitatea atunci când vãd cã nu sunt menþionate în Constituþia europeanã rãdãcinile creºtine ale Europei. Departe însã de a ne descuraja de complexitatea proiectului european, credem cã România va fi capabilã sã vinã în Casa Europei cu ceva care sã îmbogãþeascã posibilitãþile de creºtere a binelui comun european.

Aderare, integrare, înseamnã pasiune pentru binele comun, participare la realizarea acestuia, încredere, fidelitate faþã de Dumnezeu, dragoste faþã de El ºi faþã de toþi fraþii din marea familie a lumii.

Ca ºi în prima zi a anului, încredinþãm Domnului noua etapã de creºtere a Europei ºi a noastrã, având multe speranþe în suflet , dar ºi nu puþine temeri.

Vatican, 29 dec. 2006 Excelenþa Voastrã, Împreunã cu Episcopul Auxiliar, cu preoþii, cu membrii congregaþiilor religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºii Arhidiecezei de Bucureºti, cu prilejul fericitului eveniment al sãrbãtorii Naºterii Mântuitorului, i-aþi dorit Sfântului Pãrinte cu aleasã generozitate toate cele cuvenite, mãrturisindu-vã simþãmintele de filialã afecþiune, de comuniune ºi de ascultare, mulþumindu-i pentru grija pãrinteascã faþã de poporul român.

Sfântul Pãrinte a primit cu mare plãcere aceastã dovadã frumoasã de iubire ºi, la rândul sãu, fãcându-vã bune urãri, cere de la Cuvântul Întrupat, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, sãnãtate, prosperitate ºi pace pentru voi toþi.

Iar ca o confirmare a acestora ºi ca o nouã dovadã a bunãvoinþei Sale, cu bucurie Vã acordã Binecuvântarea Apostolicã cerutã.

Exprimându-vã toate acestea ca o datorie încredinþatã mie, vã salut cu dragoste frãþeascã întru Emanuel, pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar, cu profund respect, + Leonardus Sandri Substitut la Secretariatul de Stat Excelenþei Sale Reverendisime, Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Va fi invazie de români în teritoriile Uniunii Europene?

Temeri nejustificate

Dupã 1 ianuarie 2007, data aderãrii României ºi a Bulgariei la Uniunea Europeanã, se prevede o creºtere a fluxului migrator spre Italia.

Potrivit Fundaþiei Iniþiative ºi studii privind multietnicitatea, anual, ar putea ajunge în Italia circa 105 mii de români, existând chiar pericolul unei aºa-zise invazii. Dar, în opinia monseniorului Agostino Marchetto, secretarul Consiliului Pontifical pentru Migranþi ºi Itineranþi, aceste temeri sunt nejustificate.

Odatã cu începutul anului curent, românii ºi bulgarii pot intra ºi ieºi din teritoriul italian în mod liber, fãrã a fi necesarã viza de intrare ºi paºaportul, ci doar cartea de identitate. ªederea în Italia este liberã pentru trei luni; însã, pentru o perioadã care depãºeºte trei luni, va fi necesarã obþinerea cãrþii de ºedere pe motive de studiu sau de muncã ºi care este valabilã pentru cinci ani. Cine doreºte sã angajeze un muncitor român sau bulgar va trebui sã trimitã la ghiºeul unic pentru imigraþie o scrisoare recomandatã prin care cere permisul de muncã.

Aderarea României ºi a Bulgariei la Uniunea Europeanã este, potrivit Confederaþiei Italiene a Sindicatelor de Muncitori, un fapt pozitiv care va duce la regularizarea situaþiei cetãþenilor români ºi bulgari care lucreazã ca agricultori sau muncitori, ca menajere ºi îngrijitoare dar, se specificã, numãrul acestora trebuie sã corespundã exigenþelor pieþei muncii din Italia.

Odatã cu aderarea la UE, mai puþinã criminalitate

Dupã pãrerea responsabilului naþional pentru imigranþi, din cadrul confederaþiei sindicale italiene, normalizarea situaþiei lucrãtorilor români ºi bulgari va avea ºi un alt rezultat pozitiv, spunând: „Cu cât se contribuie mai mult la regularizarea muncitorilor, cu atât mai puþini vor fi acei imigranþi care se alãturã asociaþiilor mafiote ºi grupurilor criminale organizate.” ªi românii ale cãror permise de ºedere în Italia nu mai sunt valabile au motive sã se bucure cãci nu mai sunt pândiþi de riscul de a fi trimiºi acasã; desigur Italia îºi rezervã dreptul de a expulza persoanele care pun în pericol ordinea, siguranþa ºi sãnãtatea publicã.

În aºteptarea normalizãrii situaþiei

Opinia Asociaþiei Caritas din Italia cu privire la posibilul nou val de imigranþi din România ºi Bulgaria a fost exprimatã de Oliviero Forti, de la Oficiul pentru Imigraþie al cunoscutei asociaþii de caritate, care a spus: „Ca ºi în trecut, Caritas-ul refuzã conceptul de invazie, atunci când este vorba de fenomenul imigraþiei. Desigur, libertatea de a circula în spaþiul european, deci ºi în Italia, ar putea determina o creºtere a fluxului migrator, dar credem cã pe termen mediu sau lung situaþia va înregistra un proces de reechilibrare care va duce la o ordine normalã a Uniunii, aºa cum s-a întâmplat ºi în alte þãri”.

Cât despre cetãþenii rromi originari din România, adeseori lipsiþi de documente de identitate, guvernul italian lucreazã la un proiect de lege care le va da acestora un statut ce le va permite sã munceascã în mod legal.

Actualitate

În drum spre integrarea europeanã În urma aderãrii celor 10 “noi” state europene la UE, la data de 1 mai 2004, Comisia Conferinþelor Episcopale Europene (ComECE) a emis, la 9 mai 2005, un document intitulat “Devenirea Uniunii Europene ºi responsabilitatea creºtinilor catolici”.

Deoarece acest document este considerat important pentru întelegerea responsabilitãþii pe care noi creºtinii, nu numai catolici, o avem pentru realizarea acestui mare proiect continental, consider cã ar fi util sã redãm câteva pasaje mai importante, în care se ilustreazã angajamentul comun, la care suntem chemaþi cu toþii în calitate de cetãþeni ºi creºtini ai Uniunii: Nr Nr.. 20 20: Metoda solidaritãþii ºi a împãrþirii suveranitãþii Impulsul fundamental pentru înfiinþarea Uniunii Europene a fost legat de concepul unei “solidaritãþi faptice”. Prin conceptul de solidaritate se înþelege aici realizarea unei unitãþi prin respectarea binelui comun ºi a egalitãþii partenerilor… Pentru Biserica Catolicã rãdãcinile solidaritãþii sunt ancorate în acest sens în chiar centrul credinþei creºtine. Solidaritate nu înseamnã însã doar o “atitudine binevoitoare” a bogaþilor faþã de sãraci. În contextul specific al epocii, “Declaraþia Schuman” avea în vedere: o solidaritate care sã depãºeascã graniþele naþionale ºi sã facã posibilã depãºirea blocadelor naþionale pentru statele europene; îmbunãtãþirea condiþiilor de muncã ºi a standardelor de viaþã în toate statele membre ale Uniunii; o solidaritate care sã nu se opreascã numai la stalele semnatare (ale convenþiei/declaraþiei Schuman), ci sã aibã curajul solidaritãþii Europei ºi cu celelalte popoare..

Insitituþiile comunitãþii europene nu se sprijinã, în primul rând, pe principiul puterii, dar pe cel al unei solidaritãþi care oferã naþiunilor mai mici acelaºi drept la existenþã ca ºi celor mari. Metoda integrãrii europene este cea a solidaritãþii. Iar acest lucru presupune ºi urmãtorul aspect: ca statele mai mari, în procesul împãrþirii voturilor în cadrul instituþiilor europene, sã renunþe la împãrþirea strictã potrivit principiului proporþionalitãþii, astfel încât statelor mai mici sã li se poatã oferi posibilitatea de a participa la luarea deciziilor comunitare… ªi invers, statete mici se obligã sã nu blocheze procesul luãrii deciziilor. ….

Nr Nr.. 33 33: Cum pot creºtinii (catolici) sã contribuie la construirea împreunã a Europei?

Mai ales astãzi, dupã aderarea noilor state membre, proiectul Uniunii Europene ar trebui revitalizat, în acelaºi spirit creºtin care a fãcut posibil procesul începutului, iar mai apoi a contribuit substanþial la schimbãrile din anii ’90… Dupã ce am reflectat la cele douã puncte centrale ale coeziunii europene, a venit timpul sã ne întrebãm: Care

este misiunea Uniunii astãzi? Noua sa definire nu poate fi responsabilitatea doar a unor anumiþi reprezentanþi politici, la un anumit nivel. Aceasta însã e misiunea tututor cetãþenilor, a instituþiilor ºi a asociaþiilor din þãrile noastre membre. În primul rând e nevoie sã fie depãºite diviziunile apãrute între elite ºi masa cetãþenilor…

Creºtinii catolici nu pot avea “soluþii de-a gata”, pe care sã le poatã oferi vizavi de provocãrile arãtate mai sus. Însã ei se ºtiu moºtenitori ai unei tradiþii creºtine foarte vechi, care a marcat în mod deosebit continentul european. De aceea se simt chemaþi sã facã vizibilã responsabilitatea creºtinã la toate nivelurile vieþii sociale, politice ºi religioase, desigur împreunã cu ceilalþi creºtini ºi cetãþeni ai continentului. ….

Nr Nr.. 34 34: În urma bilanþului istoric fãcut mai sus, rezultã cã Uniunea Europeanã se bazeazã pe un fundament spiritual ale cãrui componente esenþiale sunt: reconcilierea, angajamentul personal ºi comunitar, renunþarea la forþã ºi violenþã.

Acestea sunt atitudinile de bazã necesare vieþii comunitare…

Atunci când noi am devenit ucenici ai lui Isus din Nazaret, nu am intrat în vreun partid politic sau în vreo asociaþie cetãþeneascã ce urmãrea doar scopuri culturale. Am devenit ucenicii sãi, deoarece am recunoscut în El pe Mesia, cel aºteptat de poporul lui Israel, cel proclamat de Ioan Botezãtorul drept Mântuitor, cel Rãstignit ºi Înviat ºi pe care apostolii l-au vestit în întreaga lume. Credinþa creºtinã ne cheamã aºadar pe toþi la o experienþã de convertire. Însã, dacã trãim aceastã chemare ºi încercãm sã intrãm în dinamica Duhului Sfânt, aceasta nu face nicidecum din noi „cetãþeni fãrã de patrie”. Rãmânem în continuare cetãþenii þãrii noastre de origine sau ai celei care ne-a adoptat. Identitatea creºtinã, ce are un caracter sacramental, aparþine unei alte ordini decât cea civilã, însã nu se aflã în controversã cu aceasta din urmã. Noi vrem, în calitate de creºtini, sã trãim potrivit învãþãturii apostolului Paul care a zis: „De aceea trebuie sã vã supuneþi nu numai din cauza pedepsei, ci ºi din conºtiinþã” (Rom 13,5). Aceasta însã nu face din noi niºte cetãþeni docili ºi fãrã spirit critic, deoarece ºtim cã orice lege omeneascã trebuie sã slujeascã dreptãþii. Cu alte cuvinte: credinþa creºtinã nu cere de la noi nicidecum sã închidem ochii în faþa realitãþii cotidiene, ci dimpotrivã: ne obligã sa reacþionãm, influenþând-o în bine,cât de mult putem. Cãci orice ucenic al Domnului este chemat sã-ºi punã talanþii în slujirea celorlalþi (cf. Mt 25,15ss), în mijlocul comunitãþii în care se aflã.

*** TText ext tradus ºi adaptat de pr pr.. dr dr.. VASILE CIOBANU din publicaþia: OST -WEST OST-WEST -WEST.. Europäische Perspektiven, 2/2006, 153-155 (Renovabis & ZdK)

3

4

Actualitate

Uniunea Europeanã Istorie

Tentative de unificare a naþiunilor europene au existat încã dinaintea apariþiei statelor naþionale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominatã de celþi, iar mai târziu a fost cuceritã ºi condusã de Imperiul Roman, centrat în Mediteranã. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forþa. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare ºi Sfântul Imperiu Roman au unit, pentru sute ani zone întinse, sub o singurã administraþie. Uniunea vamalã a lui Napoleon ºi mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din 1940 au avut doar o existenþã tranzitorie.

Datã fiind diversitatea lingvisticã ºi culturalã a Europei, aceste încercãri au implicat, de obicei, ocupaþia militarã a naþiunilor, conducând la instabilitate; unele încercãri, însã, au durat mii de ani ºi au fost însoþite de progrese economice ºi tehnologice, aºa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman în timpul aºa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri de unificare paºnicã, prin cooperare ºi egalitatea statutului de membru, a fost fãcutã de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul ºi al doilea rãzboi mondial, necesitatea formãrii unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, datoritã determinãrii de a reconstrui Europa ºi de a elimina posibilitatea unui nou rãzboi.

Acest sentiment a dus, în cele din urmã, la formarea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului de cãtre Germania (de vest), Franþa, Italia ºi þãrile din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea, în aprilie 1951, a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.

Uniunea Europeanã (UE) este o entitate politicã, socialã ºi economicã, dezvoltatã în Europa, ce este compusã din 27 þãri. Este consideratã a fi o construcþie sui generis, situându-se între federaþie ºi confederaþie.

Instituþii

Sub prevederile articolului 7 al Tratatului de instituire a Comunitãþii Europene, revizuit ulterior prin tratatele de integrare europeanã, principalele instituþii ale Uniunii Europene sunt: Parlamentul European European, care îi reprezintã pe cetãþenii Uniunii Europene, ºi care este ales prin vot direct de cãtre aceºtia.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniºtri), care reprezintã fiecare stat membru.

Comisia Europeanã Europeanã, care reprezintã interesele generale ale UE. Curtea de Justiþie a Comunitãþi Comunitãþiii Europene Europene, care se îngrijeºte de respectarea legilor europene.

Curtea Europeanã de Conturi, care verificã finanþarea activitãþilor UE.

Sistemul politic al Uniunii Europene

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o serie de tratate. Acestea urmeazã sã fie înlocuite de un document unic,

Constituþia Europei. Tratatele actuale ºi viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene, o serie de instituþii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflectã, prin structura sa, principiul democratic al separãrii puterilor în stat (puterea legislativã, executivã ºi juridicã), iar în ce priveºte procesul legislativ urmãreºte principiile subsidiaritãþii ºi proporþionalitãþii.

Membri Membriii

În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care ºase membri fondatori, din 1952: Franþa, Germania, Italia, Þãrile de Jos, Belgia, Luxemburg . Alte 19 state au aderat succesiv: în 1973: Irlanda, Regatul Unit, Danemarca; în 1981: Grecia; în 1986: Spania, Portugalia; în 1995: Finlanda, Suedia, Austria; în 2004: Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Republica Cehã, Slovacia; în 2007: România ºi Bulgaria .

Alte trei þãri, Croaþia, Republica Macedonia ºi Turcia (asociatã din 1963 ºi în uniune vamalã din 1996), sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeanã.

România ºi Bulgaria au devenit state membre cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. Cele douã state au îndeplinit criteriile de aderare, iar Tratatul de aderare a Republicii Bulgare ºi a României, semnat de reprezentanþii statelor membre UE ºi de cei ai României ºi Bulgariei la Abaþia Neumünster din Luxemburg, la 25 aprilie 2005, a fost ratificat de parlamentele naþionale ale tuturor statelor membre ale UE. Trei dintre statele AELS (EFTA), Islanda, Liechtenstein ºi Norvegia sunt membre ale Spaþiului Economic European (SEE/EEA), statut care le permite acestora participarea la piaþa unicã a EU, fãrã obligaþia de a adera. Elveþia, cel de-al patrulea stat EFTA, a respins printr-un referendum participarea în EEA, dar a stabilit mai multe tratate bilaterale care au un rol similar.

Pentru a putea adapta instituþiile europene la o uniune cu 25 de state, au fost prevãzute câteva modificãri în Tratatul de la Nisa, intrat în vigoare în 2003.

Teritoriul ºi populaþia UE au crescut, printre altele, ºi dupã reunificarea germanã din 1990, în timp ce înainte fuseserã diminuate (mai ales suprafaþa) prin retragerea Groenlandei (parte a Danemarcei), în 1985, dupã un referendum negativ.

Actualitate

Structura UE

Consiliul European (funcþional ºi juridic este supraordonat organelor UE, nefiind un organ UE) - ia decizii fundamentale ºi stabileºte liniile ºi obiectivele generale.

Comisia Europeanã - propune legi, aplicã planul bugetar ºi vegheazã la aplicarea legilor europene, a bugetului ºi a programelor uniunii.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniºtri) - decide asupra proiectelor de lege ale Comisiei, stabileºte bugetul ºi încheie tratate internaþionale.

Parlamentul European - voteazã legile privind bugetul.

Însemnele Uniunii Europene

Simbolurile Uniunii Europene se referã la drapelul, imnul, deviza ºi moneda acesteia, conform Articolului IV-1 din proiectul de constituþie europeanã. Potrivit constituþiei (care nu a intrat încã în vigoare) drapelul Uniunii este un cerc format din douãsprezece stele, pe fond albastru, imnul este extras din Simfonia a 9-a, Odã Bucuriei de Ludwig van Beethoven, deviza este Unitate în diversitate, iar moneda acesteia este euro.

Ziua de 9 mai este sãrbãtoritã în întreaga Uniune drept Ziua Europei.

Steagul Europei

Steagul european a fost adoptat iniþial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câºtigãtor aparþinându-i lui Arsène Heitz. De la început, Consiliul Europei a dorit ca acest steag sã fie folosit de alte organizaþii regionale care doreau integrarea europeanã.

Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum ºi pe permisele de conducere ºi plãcuþele de înmatriculare eliberate în þãrile membre ale UE. Numãrul de stele de pe steag este fix (12), ºi nu are legãturã cu numãrul de state membre ale Uniunii. Acestui numãr i s-au atribuit mai multe semnificaþii: lunile anului, semnele zodiacale, apostolii lui Isus, doisprezece cezari menþionaþi de istoricul Suetonius, cele douãsprezece table ale Legii romane. Dar, de fapt, cel care a conceput steagul UE aratã cã el s-a inspirat din descrierea Sfintei Fecioare Maria care poartã pe cap o coroanã de douãsprezece stele (Ap 12,1). Numãrul 12 este considerat simbol al perfecþiunii ºi nu are conotaþii politice.

Integrarea României în Uniunea Europeanã

România a fost prima þarã din Europa centralã ºi de est care a avut relaþii oficiale cu Comunitatea Europeanã. În 1974, o înþelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferinþe al Comunitãþii, iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980.

Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria ºi a României s-a desfãºurat pe 25 aprilie 2005 la Abaþia

Neumünster din Luxemburg.

Relaþiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeanã dateazã din 1990, în 1991 fiind semnat un Acord de Comerþ ºi Cooperare. Acordul european a intrat în vigoare în februarie 1995.

Prevederile comerciale au fost puse în aplicare, începând din 1993, printr-un “Acord Interimar”. România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. În iulie 1997, Comisia ºi-a publicat “Opinia asupra solicitãrii României de a deveni membrã a Uniunii Europene”. În anul urmãtor, a fost întocmit un “Raport privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeanã”. În urmãtorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiþia îmbunãtãþirii situaþiei copiilor instituþionalizaþi ºi pregãtirea unei strategii economice pe termen mediu). Dupã decizia Consiliului European de la Helsinki, din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.

Obiectivul României era de a obþine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat cã Uniunea Europeanã sprijinã acest obiectiv. În Raportul de þarã din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentarã europeanã în grupul popularilor creºtindemocraþi, se menþioneazã cã „Finalizarea negocierilor de aderare, la sfârºitul lui 2004, ºi integrarea în 2007 sunt imposibile dacã România nu rezolvã douã probleme structurale endemice: eradicarea corupþiei ºi punerea în aplicare a reformei”.

Recomandãrile destinate autoritãþilor române privesc: mãsurile anticorupþie, independenþa ºi funcþionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor poliþiei.

Amendamentul 19 al aceluiaºi raport a dat cele mai multe emoþii la Bucureºti, deoarece în acesta se propunea iniþial suspendarea negocierilor cu România. „Parlamentul European cere Comisiei o analizã detaliatã ºi o monitorizare permanentã a problemelor menþionate în raport ºi raportarea acestora cãtre parlament. Prin urmare, recomandã Comisiei ºi Consiliului sã reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma aceastã þarã cãtre un stat de drept. (...) Cere Comisiei sã stabileascã de urgenþã un plan pentru o monitorizare mai bunã ºi mai eficientã a implementãrii acelei pãrþi a legislaþiei europene deja adoptate de România, în special în ceea ce priveºte justiþia ºi afacerile interne”, se aratã în amendament.

Dupã dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câºtig de cauzã, însã s-au realizat câteva schimbãri care au moderat tonul acestuia. România a reacþionat imediat prin realizarea unui plan de acþiune pentru anii dinaintea aderãrii. Pânã la sfârºitul anului ºi pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeanã a dat semnale bune în privinþa României, iar la summit-ul de la Bruxelles, din 2004, primul al uniunii lãrgite, România a primit asigurãri cã face parte din primul val al extinderii alãturi de Bulgaria ºi celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune ºi cã Uniunea Europeanã are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului.

România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnã de la Bruxelles, din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat, pe 25 aprilie 2005 la Abaþia Neumünster din Luxemburg, iar cele douã þãri au aderat la 1 ianuarie 2007.

5

6

Anul pastoral

Binecuvântarea familiilor - Pãrinte Fabian, luna ianuarie este dedicatã binecuvântãrii familiilor. Care sunt semnificaþiile acestui gest?

- Semnificaþiile sunt multiple. Aº pleca mai întâi de la cea etimologicã. Verbul românesc a binecuvânta traduce în fapt latinescul benedicere: a vorbi de bine. El este în opoziþie cu a vorbi de rãu, cu a blestema, cu a calomnia. Când Dumnezeu ne binecuvânteazã, ne vorbeºte de bine, îºi aratã mulþumirea, aprobã binele pe care îl înfãptuim. De fapt „când Domnul e cu noi cine-i împotriva noastrã” (Rm 8,31). Binecuvântarea face ca Dumnezeu sã fie de partea noastrã.

Sfânta Scripturã ne prezintã un episod interesant. În cer are loc un dialog între Dumnezeu ºi Cel rãu. Dumnezeu spune: „Te-ai uitat la robul meu Iob, cã nu este nici unul ca el pe pãmânt fãrã prihanã ºi drept ºi temãtor de Dumnezeu ºi care sã se fereascã de ce este rãu?” ( Iob 1,8). În aceste cuvinte descoperim o frumoasã binecuvântare. Dumnezeu îºi vorbeºte de bine slujitorul, ba mai mult, se mândreºte cu el în faþa adversarului. E ca ºi cum un tatã s-ar mândri cu propriul fiu vorbindu-l de bine, dar, desigur, aici este vorba de infinit mai mult.

Astfel, momentul binecuvântãrii familiilor poate fi pentru noi ocazia unui examen de conºtiinþã. Mã vorbeºte Dumnezeu de bine? Se mândreºte cu mine? Întrebãrile se pot referi ºi la legãturile familiale, la cuvintele pe care le spun despre celãlat. Pot privi cuvintele spuse despre cunoscuþi, ºi de ce nu chiar ºi atitudinea de fond a unei persoane: dacã prin cuvântul sãu zideºte sau distruge. Þinând seama de tema anului pastoral „Familia ºi educaþia”, putem conºtientiza necesitatea unei educaþii la adevãr în familie. A vorbi de bine face parte din adevãr. A vorbi de bine înseamnã sã pui în valoare calitãþile celuilalt, ca bazã a comuniunii trainice. Se cuvine sã amintim, ca exemplu negativ, acele cazuri în care unul sau altul din familie îºi vorbeºte fãrã nici o noimã soþul, soþia, copilul.

Am putea vorbi de familie ºi în sens mai larg, dacã e sã ne referim la un grup, la o comunitate de credinþã. Bârfa, cu greutatea sa veninoasã, coboarã nivelul stimei faþã de persoana ºi demnitatea aproapelui. Un bun remediu este chiar binecuvântarea. O terapie sigurã, cãci Domnul lucreazã ºi vindecã în chiar actul vorbirii de bine.

- În mod obiºnuit înþelegem binecuvântarea ca o modalitate de transferare a unui bine de la o persoanã la alta, de la Dumnezeu la om...

- În Vechiul Testament, tatãl, înainte de a muri, îºi binecuvânta copiii (Gn 27,1). Punându-ºi mâinile asupra fiului îi dãdea drept nu numai asupra averii, dar ºi moºtenirea spiriutalã, adevãratul tezaur

al trecutului poporului ales: fãgãduinþele fãcute lui Abraham, rãsplata patriarhilor, memoria, tradiþiile... Binecuvântarea priveºte puterea înfãptuitoare a lui Dumnezeu care face ceea ce spune. Dumnezeu spune binele ºi-l realizeazã.

Binecuvântarea familiilor devine momentul participãrii la aceastã putere mântuitoare dar ºi a transmiterii acesteia. Pentru creºtin este vorba de participare la viaþa lui Cristos. Preotul, în calitatea sa de ministru al Bisericii, aminteºte fiecãrui creºtin cã vocaþia sa este aceea de a-l urma pe Cristos, de a-l purta lumii...

- Aºa se explicã legãtura dintre apa binecuvântatã ºi Botezul primit odinioarã? Care este aºadar rolul apei? Care este rolul obiectelor binecuvântate sau sfinþite?

- Prin aceste întrebãri se desluºesc ºi alte semnificaþii ale binecuvântãrii. Binecuvântatea caselor este o bunã ocazie sã ne amintim de propriul botez. Prin unele locuri se foloseºte expresia „a merge cu iordanul”, aluzie clarã la botezul Mântuitorului în râul Iordan, dar ºi la binecuvântatea apei, devenitã apã de botez. Cred cã s-ar cuveni sã ne aducem aminte cu uimire cum prin câteva picãturi de apã ºi prin cuvintele „eu te botez în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Duhului Sfânt” Cristos s-a legat pentru totdeauna ºi absolut gratuit de fiinþa celui botezat, cã a intrat în viaþa sa.

Stropirea cu apã sfinþitã are menirea sã ne aminteascã acest eveniment minunat.

Partea a doua a întrebãrii, cu privire la rolul apei, ar putea fi formulatã ºi astfel: cum poate fi exprimatã eficacitatea apei sfinþite?

Preotul, care sfinþeºte apa, se roagã ca utilizarea acesteia sã fie de folos spiritual. Cine stropeºte, sau se stropeºte cu apã sfinþitã, se roagã, simbolic, ca rugãciunea de binecuvântare a apei sã se întoarcã asupra lui ºi a celorlalþi. Apa, ca ºi alte lucruri binecuvântate, nu se transformã prin binecuvântare într-o soluþie magicã. Ea rãmâne expresie a comuniunii ecleziale, a rugãciunii. În lipsa spiritului de rugãciune este inutil sã pãstrãm apa sfinþitã în casã, sau o iconiþã pe parbrizul maºinii, ori o statuetã în geantã.

Pe scurt, gestul binecuvântãrii este un apel la comuniune cu Cristos ºi aproapele. Eficacitatea sa depinde de rugãciunea care izvorãºte din credinþa Bisericii, dar ºi din dorinþa unirii în rugãciune a celor ce au numele de creºtini, iar în cazul familiei, a membrilor acesteia. În final, insist asupra sensului profund de comuniune al binecuvântãrii. Un soþ ºi tatã de familie mi-a povestit urmãtoarele: „Mã trezesc înaintea tuturor pentru a pleca la lucru. Înainte de a lãsa casa îmi binecuvântez soþia ºi copiii fãcând semnul crucii pe fruntea lor”. Ce frumos! Binecuvântarea este o expresie a iubirii pe care Dumnezeu a revãrsat-o în inimile noastre.... (AC)

Gânduri cãlãuze

Duminica a III-a dpa Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

TTradiþii radiþii în parohia “Sfântul Anton” Ne aflãm într-o lume în plin progres, în care marea majoritate a devenit dependentã de tehnologie, uitând, în cele mai mult cazuri, sã se ocupe ºi de suflet. Nu acelaºi lucru se poate spune despre copiii ºi tinerii din parohia „Sfântul Anton” din Colentina.

De Sãrbãtoarea Crãciunului ei au avut ocazia sã-ºi hrãneascã sufletul, fapt care i-a ajutat sã trãiascã din plin bucuria Naºterii lui Isus. Aici am respectat o mai veche tradiþie despre care cred cã ne este proprie nouã, celor din comunitatea “Sfântul Anton”. În ieslea Pruncului, în care trebuiau sã aparã personajele binecunoscute ale acestei sãrbãtori, au apãrut copii ºi tineri care au animat ieslea. Ideea aparþine unor tineri din parohie ºi se realizeazã de câþiva ani buni. La Liturghia din noaptea de Crãciun a fost o atmosferã deosebitã, de liniºte ºi pace, la care a contribuit ºi micul concert de colinde pregãtit de corul bisericii. În ziua de Crãciun, dupã Liturghie, copiii au prezentat o scenetã despre Naºterea lui Isus. Nu putea sã lipseascã Moº Crãciun care a avut un rol important ºi la scenetã ºi care, la final, a împãrþit daruri copiilor.

Tinerii ºi copiii din parohie îºi propun sã nu uite bucuria sufleteascã pe care au trãit-o în acele zile de sãrbãtoare ºi, cu generozitate, sã o împartã ºi altora. Ei sunt convinºi cã dacã vor reuºi sã facã acest lucru, lumea va fi mai bunã pentru toþi.

MAL VINA ISABELA LELECCIU MALVINA

În ziua întâi a lunii a ºaptea, Ezdra preotul a dus Cartea Legii în faþa adunãrii de bãrbaþi ºi de femei ºi a tuturor celor care puteau sã înþeleagã ceea ce aud… Se citea din carte, din Legea lui Dumnezeu, desluºit ºi se lãmurea înþelesul ºi astfel oamenii înþelegeau cele citite (Neh 8,2.8).

Fãrã a putea preciza cu exactitate când a avut loc evenimentul relatat de cartea lui Nehemia, el este totuºi de o importanþã covârºitoare. În cadrul unei celebrãri liturgice se citeºte cu toatã solemnitatea Cartea Legii care tocmai fusese redactatã de un grup de preoþi condus de preotul cãrturar Ezdra.

Cartea Legii, despre care se vorbeºte în text, nu este un simplu Cod Legislativ care ar reuni întreaga legislaþie a unui popor, ci, în cazul nostru, Ea evocã naºterea Poporului Ales prin grija ºi prin intervenþiile salvatoare ale lui Dumnezeu, pe de-o parte, ºi, pe de altã parte, enumerã condiþiile ce trebuiau respectate pentru a rãmâne un popor liber.

Prin lectura acestor texte fondatoare, întreg poporul era invitat sã-ºi re-viziteze (ºi sã devinã, oarecum, contemporan cu) istoria devenirii sale ºi sã-ºi asume, cu angajament reînnoit, împlinirea fidelã a condiþiilor libertãþii lui.

Isus s-a întors, întru puterea Duhului, în Galileea… ªi a venit la Nazaret, unde fusese crescut ºi a intrat, dupã obiceiul sãu, în ziua sâmbetei în sinagogã ºi s-a ridicat sã citeascã…

Deschizând cartea a gãsit locul unde e scris: „Duhul Domnului este asupra mea, cãci El m-a uns sã duc vestea cea bunã sãracilor, sã-i vindec pe cei cu inima zdrobitã; sã propovãduiesc prinºilor în rãzboi eliberarea ºi orbilor vederea; sã-i izbãvesc pe cei striviþi ºi sã vestesc un an de îndurare a Domnului”. Închizând cartea, a dat-o slujitorului… Apoi a început sã le vorbeascã: „Astãzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre” (Lc 4,14-21).

Libertatea, Poporul Ales nu ºi-a putut-o pãstra. Textul evanghelic care se citeºte în a treia duminicã de peste an ne pune în faþa unei realitãþi teribile. E suficient sã remarcãm descrierea pe care ne-o face citatul din cartea lui Isaia: Mulþi sãraci au nevoie de ajutor, cei cu inima zdrobitã de o consolare, prizonierii de eliberare, bolnavii de vindecare, cei copleºiþi de greutãþi de momente de respiro, etc. Fãcând referinþã la acest text profetic, Isus aratã cã situaþia din timpul profetului nu s-a schimbat deloc în bine. A rãmas, din pãcate, aceeaºi.

Raza de speranþã care se iveºte în aceastã situaþie este însãºi venirea lui Mesia, cel anunþat, de altfel, de Isaia. ªi Mesia nu este altul decât Isus cel asupra cãruia, cu ocazia botezului de la Iordan, a coborât Duhul Sfânt, Duh în virtutea cãruia El îºi va pune în aplicare programul mesianic. Seria de vindecãri, de eliberãri de sub stãpânirea diavolului ºi mai ales a predicilor care vor provoca nenumãrate convertiri, ºi pe care noi le vom auzi în duminicile viitoare, vor confirma cã acel „Astãzi s-au împlinit…” indicã într-adevãr actualitatea acestei lucrãri.

7

8

Oameni ai credinþei

Cine a fost Psalmistul Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Cântaþi Domnului, preamãriþi numele lui . . .

Domnul este numele lui, bucuraþi-vã înaintea lui” (Ps 68,5).

Nu voi încerca sã prezint în rândurile care urmeazã imaginea celui sau celor care au compus cei 150 de psalmi din Biblie. Este un lucru imposibil sã identifici care ar fi autorii psalmilor. Tradiþia atribuie psalmii regelui David, pentru faptul cã el cânta la harpã încã din tinereþile sale. În rândurile care urmeazã, mã voi strãdui sã creionez portretul comun al celor care s-au rugat lui Dumnezeu la vreme de restriºte sau i-au adus laude pentru mãrinimia ºi puterea sa. Cei 150 de psalmi sunt ca 150 de trepte în drumul nostru faþã de Cel Atotputernic ºi Sfânt. La psalmi putem admira în mod deosebit limbajul de imagini în care ei au fost scriºi. Ei sunt ca o gradinã plinã de metafore ºi simboluri, care ne sugereazã tot ce trebuie sã ºtim despre Dumnezeu, despre lume ºi despre om. Avem în faþa ochilor o adevãratã frescã de culori ºi imagini, prin care autorii sacri ne sugereazã diferite stãri sufleteºti. Omul zilelor noastre, la lectura psalmilor, este gata sã transmitã mai departe adevãrata vibraþie a sufletului. Avem psalmi în formã de imn, avem cântãri în cinstea Sionului, avem psalmi dedicaþi Împãrãþiei, avem psalmi de cult, avem psalmi de cerere sau de mulþumire etc. În aceºti psalmi ne este prezentatã viziunea psalmiºtilor despre Dumnezeu, despre lume ºi despre om. Dumnezeu are ochi, faþã, gurã, buze, urechi, mâini, braþe etc. El acþioneazã mânat de sentimente umane, cum ar fi: bucurie, tristeþe, mânie, indignare, dragoste etc. Alteori, în baza aceloraºi principii, autorii sacri îl identificã pe Dumnezeu cu elemente ale naturii, cum ar fi: tunet, vânt, ploaie, stâncã, munte etc. sau chiar cu anumite realizãri umane: cetate, scut, sabie. Pe scurt, trebuie spus cã acest limbaj metaforic este ales cu mare grijã de autorii sacri, ei folosesc numai acele elemente care favorizeazã ideea cã toate acþiunile divine sunt fãcute numai pentru om ºi pentru a-l cunoaºte pe Creatorul sãu. Psalmii sunt o provocare, ei vorbesc despre problema rãsplãþii ºi a vieþii de dincolo de mormânt. Psalmii sunt, în egalã mãsurã, adevãrate perle ale poeziei ebraice: “Fie ca cei ce seamãnã cu lacrimi, sa secere cu bucurie!

Semãnãtorul merge înainte plângând ºi aruncând în valuri sãmânþa, iar când vine seceriºul, adunã snopii, hãulind de voie bunã!”

(Ps 126,6).

Psalmii au fost, înainte de toate, rugãciunea evreului pios din Vechiul Testament care, la umbra zidurilor Templului de la Ierusalim, îngâna psalmii pentru a-i mulþumi Stãpânului a toate. Îl lãudau pe Domnul prin cuvintele voite de însuºi Dumnezeu. Mai târziu, s-a rugat psalmii ºi Mântuitorul nostru, s-a rugat Sfânta Fecioarã, s-au rugat apostolii ºi s-au rugat ºi primii creºtini. De

fapt, tânãra Bisericã creºtinã a fãcut din psalmi rugãciunea ei preferarã ºi oficialã. Sã luãm doar un exemplu din Noul Testament din cartea Faptele Apostolilor: ”Stãpâne, tu creatorul cerului ºi al pãmântului, al mãrii ºi al tuturor celor ce se aflã în ele.

Tu ai spus prin Duhul Sfânt ºi prin gura pãrintelui nostru David, slujitorul tãu: «Pentru ce s-au întãrâtat naþiunile ºi popoarele au cugetat cele nedrepte?

Au sosit regii pãmântului ºi s-au întrunit laolaltã stãpânitorii, împotriva Domnului ºi împotriva Unsului Sãu?»

(4,24-26) În psalmi nu numai Dumnezeu este preamãrit ºi lãudat pentru faptele sale mântuitoare. ªi omul, pentru care Dumnezeu a creat cerul ºi pãmântul ºi tot pentru om, aflat în centrul atenþiei sale, Dumnezeu a sãvârºit atâtea lucruri minunate. Pentru om ºi pentru mântuirea sa, Dumnezeu, “la împlinirea vremii” (Gal 4,4) l-a trimis pe Isus, Fiul sãu, în lume. Omul, care este cântat cu atâta pasiune în psalmi, omul, pentru care Dumnezeu a fãcut atâtea lucruri minunate, omul, el este coroana întregii creaþii, iar acum este chemat sã-l laude pe Dumnezeu cu înseºi cuvintele lui. Marele teolog ºi om de ºtiinþã francez, Teilhard de Chardin, scria la adresa omului urmãtoarele cuvinte pline de speranþã. “Omul, nu ca centru al universului, aºa cum am crezut cu naivitate, ci, ceea ce este ºi mai frumos, omul, sãgeatã care urcã din marea sintezã biologicã... Omul, cheia, frontul avansat al vieþii... o energie capabilã sã reînnoiascã însãºi faþa vieþii.”

Psalmii au fost scriºi pentru noi, ca, folosindu-ne de ei, sã meditãm ºi sã ne rugãm mereu.

Catehezã

Sãptãmâna de rugãciune pentru unirea în credinþã Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Dupã cum se ºtie, în perioada 18-25 ianuarie au loc întâlniri între diferitele Biserici creºtine ºi se fac rugãciuni pentru unirea lor în credinþã. Cu ocazia acestor întâlniri ºi rugãciuni se fac paºi, mai mari sau mai mici, pentru cunoaºterea reciprocã, pentru favorizarea ecumenismului ºi nu în ultimul rând, pentru a înãlþa la Dumnezeu rugãciuni „ca toþi sã fie una” realizând astfel dorinþa Mântuitorului Isus Cristos exprimatã înainte de Patima Sa. Dar în tot acest timp nu trebuie sã uitãm ºi dialogul care s-a deschis chiar dupã Conciliul Vatican II cu ocazia promulgãrii documentului conciliar Nostra aetate care promoveazã relaþiile dintre creºtini ºi evrei. Sf. Pãrinte Benedict al XVI-lea, în Sinagoga din Köln, spunea: “adulþii au responsabilitatea de a trece celor tineri flacãra speranþei, flacãrã ce a fost datã evreilor ca ºi creºtinilor, de cãtre Dumnezeu.

Ca sã nu mai stãpâneascã niciodatã forþele rãului ºi generaþiile viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã poatã construi o lume mai dreaptã ºi mai paºnicã în care toþi oamenii sã aibã dreptul egal de cetãþean”. Aceste cuvinte pronunþate de Sf. Pãrinte constituie o invitaþie utilã care poate fi pusã la baza unui dialog ebraicocreºtin. De fapt, se înregistreazã câteva schimbãri în bine, în reflecþia teologicã creºtinã despre ebraism. În multe Biserici, mai ales în Italia, existã o zi din ianuarie (17) dedicatã aprofundãrii ºi dezvoltãrii dialogului religios ebraico-creºtin.

Aceste aprofundãri ºi aceste întâlniri au fost inspirate, cum scriam mai înainte, de documentul Nostra aetate, ºi care pune bazele legãturilor de solidaritate spiritualã cu cei care sunt „fraþii mai mari”, aºa cum i-a definit papa Ioan Paul al II-lea, de pioasã amintire.

Chiar ºi în lumea ebraicã existã unii care au început sã se întrebe, cu mai puþinã neîncredere, asupra creºtinismului, iar din partea Bisericii noastre, unii teologi au început sã emitã anumite pãreri creºtine despre ebraism în sensul cã înþelegerea neunidirecþionalã a raportului dintre cele douã religii are implicaþii evidente pentru gândirea creºtinã, pentru reflecþia teologicã ºi perspectivele pastorale.

Pe baza relatãrii din Cartea Numerilor 13 care-i prezintã pe cei doi exploratori care se întorc din Þara Canaanului ducând pe umeri o prãjinã de care era agãþatã o viþã de vie cu struguri, Tradiþia patristicã a elaborat o imagine care îi menþine nealteratã semnificaþia chiar ºi pentru timpul nostru. De exemplu: Evagrius (sec. V) vede în prãjinã lemnul crucii ºi pe cei doi care o purtau, uniþi ºi separaþi de acel lemn, Israel ºi Biserica. De fapt, cel care merge în faþã priveºte numai înainte ºi este, de aceea, imaginea lui Israel care aºteaptã lucruri noi, promise de Dumnezeu; cel care urmeazã îl vede pe cel care îi precede, dar în vederea sa înþelege ºi prãjina cu viþa-de-vie, pentru cã este figura Bisericii care în Cristos Rãstignit contemplã ermeneutica vechiului Israel ºi împlinirea

„amen”-ului tuturor promisiunilor. Aºadar, dacã existã o diferenþã permanentã între cele douã realitãþi, nu este uitatã continuitatea lor. Se evitã astfel orice formã de extremism exclusivist care ar face imposibil un drum al Bisericii care sã trezeascã ºi sã întãreascã conºtiinþa legãturii cu fiii lui Abraham într-un climat frãþesc însemnat de dorinþa unei cunoaºteri reciproce.

Cardinalul Carlo Maria Martini scria: „Este necesar ca Biserica sã-ºi înþeleagã natura ºi misiunea în relaþiile cu poporul ebraic. ªi, de aceea, se cere o mare atenþie la ceea ce poporul ebraic gândeºte ºi spune despre sine”.

Un câºtig, poate nu imediat, dar sigur, în aceastã perspectivã de dialog sincer ºi amical, care ºtie sã culeagã în celãlalt gândurile comune ºi sã defineascã limitele diferenþelor pentru cã ele nu produc conflict sau separare, este apropierea ideii dialectice ºi escatologice a Revelaþiei. „A arãta divinul în contrariul sãu... aceasta înseamnã cã dacã în revelaþie Dumnezeu se aratã în Cuvânt, dincolo de acest Cuvânt, autocomunicarea divinã autenticã stã ºi rãmâne o tãcere divinã” spune teologul de astãzi Bruno Forte. A fost întreprins un drum rodnic, dar se cere dus pânã la capãt. Este dificilã ucenicia diversitãþilor sau, mai bine spus, descoperirea sacramentului alteritãþii, care trebuie sã desemneze drumurile împreunã ale creºtinilor ºi evreilor. Convertirea ºi sfinþirea inimii sunt cele necesare pentru ca aceasta sã aibã loc ºi sã aducã rod ºi în dialogul cu alte religii în favoarea umanitãþii.

Creºtinii ºi evreii sunt chemaþi sã facã Sfânt „numele lui Dumnezeu”, sã povesteascã fãcând prezentã sfinþenia lui Dumnezeu în spaþiile istoriei omului de astãzi pentru ca sã fie pace, shalom, în dreptate. „Cu cât mai intens evreii ºi creºtinii, în respectul diversitãþii conþinutului specific al credinþei lor, actualizeazã aceastã colaborare frãþeascã, cu atât mai mult prezenþa lor va avea o semnificaþie pentru Europa celui de-al III-lea mileniu ºi pentru misiunea pe care Europa o are faþã de restul lumii”, scria cardinalul mai sus amintit, Carlo Maria Martini.

Comunitatea creºtinã este chematã, în timpurile de astãzi ale istoriei noastre, sã continue lucrarea lui Isus: trebuie sã continue sã-i facã pe cei surzi sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã. Noi creºtinii de astãzi, noi care prin botez am devenit capabili sã ascultãm Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã-l comunicãm, noi care putem auzi ºi vorbi fãrã probleme, noi creºtinii suntem chemaþi sã aducem împreunã mãrturia iubirii ºi a milostivirii lui Dumnezeu. „Este un singur trup ºi un singur Duh, dupã cum aþi fost chemaþi la o singurã speranþã, aceea a chemãrii voastre. Este un singur Domn, o singurã credinþã, un singur botez, un singur Dumnezeu ºi Tatã al tuturor, care este peste toate, prin toþi ºi în toþi” (Ef 4,5-6).

9

10

Pelerinaj

„Pelerinaj de încredere Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

În perioada 28 decembrie - 1 ianuarie, la Zagreb (Croaþia), 40 000 de tineri din toatã Europa ºi reprezentanþi de pe alte continente au participat la cea de a 28-a întâlnire europeanã animatã de comunitatea de la Taizé. Pe lângã Polonia (8 000 de participanþi), Italia (2 000), Franþa (1 700), România, cu cei 1 300 de participanþi, s-a numãrat printre primele þãri.

Dupã Calcutta, Milano, Hamburg ºi Paris, întâlnirea de la Zagreb a marcat o nouã etapã a „pelerinajului de încredere pe pãmânt”, lansat de fratele Roger, care adunã, an de an, tineri de diferite confesiuni ºi din numeroase þãri, fãcându-i „mereu mai conºtienþi de importanþa fraternitãþii între oameni ºi de deschiderea cãtre toate persoanele care îi înconjoarã”, dupã cum spune Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea în mesajul transmis cu aceastã ocazie. Mesaje de încurajare cãtre participanþi au venit ºi din partea Patriarhului Bartolomeu de Constantinopol, Patriarhului Alexie al II-lea de Moscova, Arhiepiscopului de Canterbury, Rowan Williams, ºi din partea secretarului Naþiunilor Unite, Kofi Annan.

Acum 30 de ani, fratele Roger, însoþit de fraþi ºi tineri de pe diverse continente, a fãcut un sejur la Calcutta, locuind într-un cartier sãrac ºi participând la munca maicii Tereza cu copiii abandonaþi ºi cu muribunzii. Aceastã prezenþã din 1976 a fost sãmânþa unei lungi relaþii între comunitatea din Taizé ºi creºtinii din India, Calcutta continuând sã evoce, pentru fraþii din Taizé, nu doar suferinþele umane ci ºi persoanele care îºi oferã viaþa sãracilor. Aceastã legãturã l-a determinat pe fratele Alois sã se întoarcã la Calcutta. Anul trecut, între 5 ºi 9 octombrie, s-a întâlnit cu 6 000 de tineri, mai ales asiatici, la Calcutta. „Era vorba, spune fratele Alois, de o nouã dimensiune a „pelerinajului de încredere”, aceea de a însoþi tinerii asiatici în India, de a-i asculta, de a le susþine speranþa”. În urma acestei întâlniri, fratele Alois, succesorul fratelui Roger, a compus Scrisoarea de la Calcutta pe care fiecare participant de la Întâlnirea europeanã de la Zagreb a primit-o în ziua sosirii, tradusã în limba proprie.

Un alt mod de a petrece sãrbãtorile

Am ajuns la Zagreb joi, 28 decembrie, dimineaþa. Imediat am fost repartizaþi fie în parohiile din acest oraº ºi din împrejurimi, fie în familii. În organizarea evenimentului s-au implicat 160 de parohii ºi nenumãrate familii, tinerii fiind cazaþi, în mare parte, în familii.

Din mãrturiile lor am aflat cã au fost primiþi cu multã cãldurã ºi, chiar dacã uneori întâmpinau probleme din cauza limbii, comunicau foarte bine cu ajutorul „limbajului iubirii”. În fiecare dimineaþã, ne întâlneam în biserica din parohie pentru rugãciunea de dimineaþã, compusã din psalmi, lecturi din Sfânta Scripturã ºi cântece specifice comunitãþii din Taizé. Aceastã orã de rugãciune era urmatã de o întâlnire în grupuri mici, în care se citeau fragmente din Scrisoarea de la Calcutta ºi din Sfânta Scripturã, dupã care se împãrtãºeau impresii. În jurul amiezii plecam spre halele din Zagrebackèki Velesajam, unde luam prânzul urmat de o rugãciune comunã ºi workshop-uri pe diferite teme ca, de exemplu, „cum sã reacþionãm în faþa inegalitãþilor ºi a situaþiilor de sãrãcie din lume?”. Nu au lipsit nici vizitele ghidate prin oraºul vechi. Cina era urmatã de un alt moment de rugãciune, dupã care ne întorceam în parohii. Fratele Alois s-a adresat în fiecare searã tinerilor, în cadrul momentelor de rugãciune. Noaptea dintre ani a fost precedatã de o rugãciune pentru pace, în comuniune cu popoarele care suferã, urmatã de un „festival al popoarelor”, care a avut loc în parohiile în care am fost gãzduiþi.

Chiar dacã în locul bucatelor tradiþionale de sãrbãtori, tinerii s-au înfruptat dintr-o cutie de fasole cu cârnaþi sau de gulaº, nimeni nu s-a lamentat. Ziua de 1 ianuarie a fost cea mai tristã, atât pentru gazde cât ºi pentru oaspeþi, deoarece despãrþirea a fãcut sã curgã multe lacrimi.

„La Zagreb mi-am încãrcat bateriile cu toleranþã, sete de viaþã ºi de Dumnezeu”

În drumul spre casã, le-am cerut tinerilor care au participat la program sã ne împãrtãºeascã câteva impresii. „Ar trebui sã fim recunoscãtori, spunea Nicoleta Duþescu, tânãrã ortodoxã din Piteºti, pentru aceste minunate clipe, pentru cã am putut participa la aceste momente de rugãciune alãturi de fraþii din Taizé.

Pe mine m-au impresionat foarte mult persoanele cu dizabilitãþi motorii care fãceau eforturi foarte mari pentru a asculta rugãciunile sau pentru a aplauda. Sperãm sã ne putem revedea anul viitor, dar pânã atunci va trebui sã ducem mai departe „pelerinajul de încredere pe pãmânt”.

Pelerinaj

pe pãmânt”, la Zagreb

„Taizé înseamnã pentru mine, spunea Cezara Centurianu de la Biserica Italianã din Bucureºti, un prilej de bucurie nespusã: prietenia, toleranþa, deschiderea cãtre atâtea naþionalitãþi, împãrtãºirea obiceiurilor din fiecare þarã. M-a impresionat profund, continuã Cezara, ospitalitatea croaþilor; o doamnã, care se afla în acelaºi tramvai cu mine, s-a oferit sã ne conducã printr-o suburbie a Zagrebului, vorbindu-ne despre atrocitãþile rãzboiului pe care l-au avut de trecut; doamna la care am fost gãzduiþi a fost foarte atentã cu noi deºi se aflã într-o suferinþã continuã: fiul sãu, de doar 21 de ani, s-a prãpãdit în acelaºi cumplit rãzboi. La Zagreb mi-am încãrcat bateriile cu toleranþã, sete de viaþã ºi de Dumnezeu”.

La TTaizé aizé se vorbeºte „limba iubirii”

Pentru Malvina Isac, din parohia Bãrãþia, întâlnirea de la Zagreb a însemnat o comuniune în credinþã, speranþã ºi iubire. E minunat sã vezi cum, fãrã sã vorbim aceeaºi limbã, am fost capabili sã împãrtãºim sentimente ºi aºteptãri comune. Aici, la Zagreb, am învãþat sã oferim îmbrãcãminte, mâncare ºi bãuturã unui Cristos dezbrãcat, înfometat ºi însetat dupã iubirea noastrã. Sperãm ca ºi pe viitor sã fim la fel de uniþi”. „În aceastã cãlãtorie, spuneau Silvia Grozea ºi Claudia Ciobanu, din Ploieºti, am avut ocazia sã vedem oameni, de diferite naþionalitãþi, de diferite culturi, vorbind aceeaºi limbã, limba iubirii”. „Cred cã fiecare

dintre noi, mãrturisea Ana Buzã din parohia Bisericii Franceze din Bucureºti, ne-am atins scopul acestei întâlniri, adicã ne-am gãsit liniºtea interioarã. A fost o experienþã unicã, aºa cum ºi noi suntem în ochii Domnului, unici”. „Noi, oamenii, credem cã întâmplãtor ajungem sã facem anumite lucruri..., însã, în ceea ce mã priveºte, spunea Daniela Petrache, tânãrã ortodoxã din Tulcea, am ajuns la Întâlnirea europeanã de la Taizé numai din voinþa Domnului.

Dumnezeu a vrut ca eu sã-L descopãr, sã-mi arate cã mã iubeºte.

L-am simþit mereu în preajma mea... i-am simþit mâna pe umãrul meu... îi mulþumesc Domnului cã mi-a cãlãuzit paºii spre a-l cunoaºte mai bine, cã a lucrat în aºa fel încât sã înþeleg motivul prezenþei mele la Zagreb. Totul se întâmplã cu un motiv”. „Impresionant a fost, spune Laura Trifaº, din parohia bucureºteanã “Sfânta Cruce”, cã limba, cultura, naþionalitatea ºi chiar confesiunea nu au constituit o barierã în calea comunicãrii dintre participanþi.

Cãldura cu care am fost primiþi a demonstrat cã Isus este prezent în fiecare ºi cã El a reuºit sã ne adune un jurul unui þel comun, acela de a fi mai buni ºi mai disponibili. Roadele acestei întâlniri vor fi vizibile în viaþa fiecãruia, în funcþie de pãmântul în care a fost aruncatã sãmânþa”.

Din pãcate, aceastã sãmânþã nu a putut ajunge în sufletul tuturor participanþilor; unii au preferat sã viziteze Zagrebul sau sã facã târguieli prin acest oraº, neglijând momentele de rugãciune dar, aºa cum spunea un preot croat, Duhul Sfânt lucreazã ºi cu puþin. În urmã cu câþiva ani, un tânãr a participat doar la un singur moment de rugãciune, dupã care ºi-a petrecut nouã luni alãturi de Maica Tereza, îngrijind muribunzii ºi copiii abandonaþi.

11

12

Suflet tânãr

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene,

Gândul meu pentru tine(ri)

Fii atent la glasul limpede din adâncul fiinþei tale care-þi spune: Cunosc lumea în care trãieºti!

Te întâlneºti zilnic cu zgomot ºi neînþelegeri.

Te regãseºti, de multe ori, fãrã sã vrei, pe un drum necunoscut.

Eºti cucerit de tehnici ºi aºtepþi cu nerãbdare noi descoperiri.

Nu eºti indiferent atunci când vezi o lume prea sãracã ºi una prea bogatã!

Te înspãimânþi pentru cã în lume nu este pace.

Ti-e teamã pentru cã lumea este ameninþatã de terorism.

Apoi, ºtiu bine cine eºti tu!

Eºti copilul de acum 16 ani - când România a început sã pãºeascã pe un drum nou.

Eºti copilul pãrinþilor care atunci nu ºtiau în ce direcþie se va îndrepta politica, economia, întreaga societate româneascã.

Eºti copilul care, în cele mai multe cazuri, a fost lãsat liber, fãrã a fi supravegheat, pentru cã pãrinþii erau preocupaþi de un loc de muncã mai bun ºi mai sigur.

Eºti copilul care a pãºit în cei ºapte ani de acasã cu telecomanda televizorului în mânã sau ai fost lãsat singur în faþa computerului pentru ca sã fii liniºtit ºi sã nu deranjezi.

Dacã suntem la început de an, bãnuim cã nu ai apucat sã îþi faci încã prieteni, aºa cã ne-am gândit sã îþi prezentam noi unul...sau mai bine zis, mai mulþi... E vorba de www.tic.ro. El a fost alãturi de noi încã din 1999 sau ceva mai devreme.

Cu o nouã interfaþã ºi cu noi capitole, te aºteaptã sã-l descoperi ºi odatã cu el ºi alþi prieteni care îþi sar în ajutor, atât pentru orele de catehezã, cât ºi pentru timpul liber petrecut cu prietenii din parohie.

Unde mai pui cã tot www.tic.ro îþi oferã cele mai “calde” ºtiri. Iatã ce “butoane” cuprinde mai exact site-ul nostru...

“Catehezã” - scrisoarea ÎPS Ioan Robu adresatã tinerilor la început de an pastoral, planul catehetic pentru anul pastoral 2006-2007 “Popas spiritual” - meditaþii, texte cu învãþãturã, power-point meditativ “Pagina animatorului” - metode de animare, metode de evaluare a activitãþii, jocuri de cunoaºtere ºi jocuri de energizare a grupului “În vizitã la...” - sunt prezentate diverse parohii din Arhidieceza de Bucureºti

Eºti elevul care a asistat în tãcere, în cele opt clase primare, la confruntãri politice dure, la schimbãri radicale în economia româneascã, la neglijarea valorilor culturale.

Eºti omul care a început sã creascã alãturi de pãrinþii trimiºi în ºomaj, alãturi de profesorii care, atunci când erau nemulþumiþi fãceau greve, alãturi de alþi intelectuali cu diferenþe materiale esenþiale.

Eºti persoana aflatã în perioada cea mai delicatã a vieþii.

Vrei sã cunoºti…

Vrei sã experimentezi…

Vrei sã fii mereu altcineva...

Acelaºi glas profund din suflet îþi ºopteºte cã este important sã te întâlneºti cu Isus. Îþi ºopteºte cã meritã sã-l întâlneºti pe Dumnezeu. Îþi ºopteºte sã treci cât mai des pragul bisericii. Îþi ºopteºte cã acolo, în tãcere, este Isus, prietenul de încredere.

Acelaºi glas îþi vorbeºte despre Maria ºi Iosif: Maria ºi Iosif au avut grijã sã îl prezinte pe Isus la Templu când era mic.

El, în copilãria ºi tinereþea lui, mergea la Templu.

Acolo era casa Lui…

“Cântece” - cântece religioase, despre formaþia “Suflet tânãr”, download cântece “Sport” - fotbal (campionat inter-parohial, campionat interdiecezan), alte activitãþi “Album foto”, “Despre noi” ºi...Pluguºorul pentru tine(ri) 2007.

Aºadar, îþi sugerãm sã accesezi site-ul ºi cu siguranþã te vei alege cu un nou prieten pentru un nou an.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Micul Prinþ Dragi copii!

Aº vrea sã-mi spuneþi care dintre voi încã mai are bradul de Crãciun în casã? A reuºit vreunul din voi sã-ºi convingã pãrinþii sã mai þinã bradul ºi dupã ce s-a încheiat timpul Crãciunului? Eu unul, cât am fost mic, n-am reuºit ºi mã întrista foarte tare momentul când bradul trebuia sã plece. Cred cã ºi voi aþi fost triºti,... Ca sã vã înveselesc puþin, vã voi spune cum era cu bradul în copilãria mea.

Copii, era odatã, nu ca azi, era înainte de ‘89, pe timpul lui Ceauºescu! Pe atunci brazii se gãseau greu. De fapt se gãseau mai mult molizi decât brazi. Nu erau nici prea arãtoºi. Ba unii erau chiar slãbuþi rãu de tot. Dar ce conta? Veneau purtând un semn magic. Erau cu toþii sortiþi unei Zile: ziua sfântã de Crãciun. ªi uite aºa, într-o zi de decembrie, unul dintre molizii ãºtia apãrea ºi în balconul nostru. Picat parcã din cer. Mi se spunea cã trecuse un om oarecare, necunoscut în cartier, ºi cã lãsase bradu’ anume pentru MINE, din porunca Moºului. Hm! Auziþi! Mã minunam de fiece datã: Moºul ºtia de Mine! Nu mã uita! Trebuiau pregãtite poeziile.

Reparate lanþurile din hârtie coloratã.

Hârtia coloratã, din cea bunã ºi lucioasã, se gãsea cu greu. Trebuia cãutatã dinainte. Globuri ºi lumânãrele.

Teama, nedesluºitã, se îneca în bucuria aºteptãrii. Apoi venea în sfârºit ºi Crãciunul. ªi odatã cu el ºi.... Moºii!

Daaa, aþi citit bine, copii! Soseau...

Moºii! Ce-i drept, am povestit numai de unul, dar de fapt veneau doi, cã aºa era pe vremea aia. Primul venea Moºul creºtin. Apoi, la numai câteva zile, venea ºi Moºul ceauºist. Treceau amândoi, dar fãrã sã se întâlneascã vreodatã. În ordine. Primul se chema Moº Crãciun. Venea pe întuneric, de-a dreptul acasã. Chiar în seara de Crãciun. Al doilea, un fel de rudã mai îndepãrtatã, se ducea în fabricã. Deºi cu mult mai tânãr decât Moº Crãciun, al doilea Moº, mai plãpând, chema copiii sã-l întâlneascã în uzine. ªi cum nici nu prea vedea bine, sosea mai mult ziua. Cei mari îi spuneau Moº Gerilã. ªi mai avea o ciudãþenie. Spunea cã-i plac toþi copiii în afarã de unul, de care nici nu voia sã audã ºi care dormea într-o iesle: Pruncul Isus. În fine! Pe vremea mea, erau ei: Moº Crãciun ºi Moº Gerilã.

Doi Moºi pentru un bãieþel ºi un Molid cuminte. De fapt, pe Molidul

Copiii se î ntreabã… în

. . . e t s e Pov pã d u iun c ã r C

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

meu nu-l vedea decât Moº Crãciun. Era un Moº bun ºi îl iubea deopotrivã ºi pe Pruncul Isus. Aºteptând Moºul, Molidul îºi vedea liniºtit de treabã. Încãrcat de podoabe rãspândea miros de cetinã în toatã casa. Nu spunea nimic nici când, de dorul pãdurii, la început mai încet apoi tot mai repede, plângea tãcut pierzându-ºi acele.

Deºi din cu totul alte motive, mama nu era nici ea prea fericitã de plânsul cu ace, dar nu spunea nimic pentru cã Molidul era mereu atât de cuminte! Asculta poezii, se minuna tãcut de jucãriile din lemn lãsate de Moºu’, oglindindu-ºi verdele ramurilor ºi licãririle de lumânãrele în globurile colorate. Eu mã strecuram lângã ramurile lui ºi mã legãnam în visuri...

Trecea Crãciunul. Trecea ºi Anul Nou, cu sfinþii, sãrbãtorile ºi vizitele lor. Într-o zi, mereu neaºteptatã, venea porunca tristã: Molidul Moºului trebuia dezgolit! ªi aruncat! Adio timp fermecat al bradului de Crãciun!

Adio micul meu Molid... ºi din nou, înºirate pe jos, lanþuri din hârtie, globuri, lumânãrele. ªi nenumãrate ace dãruite-n graba despãrþirii ºi strecurate printre lamele parchetului. Câteva clipe mai apoi, alãturi de mulþime de alþi fraþi ca ºi el, în curtea din spatele blocului, zãcea gol, cu ramurile frânte, ºi sãrmanul meu Molid.

Copii, ºtiþi voi cã lumea adulþilor este o lume ciudatã? Nu vã grãbiþi în ea! Nu am priceput niciodatã de ce pomul minunat ce dãruise unui copil ca ºi voi bucuria Crãciunului trebuia tratat astfel.

Dar acum nu mai sunt trist! ªtiu unde se duc ºi azi brazii de Crãciun, aºa cum s-au dus ºi toþi molizii copilãriei mele: la Pruncul Isus!

De ce sunt mai multe feluri de biserici?

Deºi Dumnezeu este unul singur, existã mai multe feluri de biserici din cauzã cã oamenii care alcãtuiau Biserica s-au supãrat unii pe alþii ºi s-au despãrþit. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori în istorie. De atunci a trecut ceva timp, aºa încât unii oameni nici nu mai ºtiu bine care a fost cauza supãrãrii, dar s-au obiºnuit fiecare cu biserica sa ºi de multe ori cred cã ceilalþi sunt rãi. Tu însã probabil cã ai prieteni care sunt ortodocºi, sau reformaþi, sau baptiºti, ºi ºtii cã nu sunt rãi. Dumnezeu nu se bucurã sã vadã separarea dintre creºtini, ci doreºte ca toþi sã fie una.

De aceea, roagã-te ºi tu în aceastã lunã când se fac rugãciuni speciale pentru unirea tuturor creºtinilor într-o singurã credinþã. Dacã au timp, roagã-i pe pãrinþi sã te ia cu ei la aceste rugãciuni.

13

14

Mica Operã a Di D “Sã facem binele întotdeauna, bin

CRISTINA ªOICAN

Don Luigi Orione (1872-1940) este cunoscut lumii ca un campion al sfinþeniei creºtine ºi fondator al „Micii Opere a Divinei Providenþe” Providenþe”, Congregaþie aprobatã în 1903. „Mica Operã a Divinei Providenþei” este tot ceea ce a prins viaþã din iniþiativa directã a pãrintelui Luigi Orione (1872-1940) sau, dupã moartea sa, ca o materializare a indicaþiilor sale precedente. Au existat voci care spuneau cã Don Orione ar fi vrut ca numele Congregaþiei sã fie „Compania Papei”. Conform Scrierilor Congregaþiei, acest lucru nu este adevãrat, dar nici nu poate fi eliminat din discuþie, deoarece ataºamentul faþã de Sfântul Pãrinte rãmâne un important punct de referinþã al carismei acestei Familii religioase.

Instaurare omnia in Christo – expresia folositã de Sfântul Paul în Scrisoarea cãtre Efeseni (1,10) care a devenit motto-ul Congregaþiei ºi apoi iaculatorie, era foarte dragã ºi convingãtoare pentru Don Orione, deoarece o considera sinteza ºi programul „Micii Opere a Divinei Providenþe”.

Viaþa lui Don Orione, omul despre care s-a spus cã „era într-o permanentã stare de beþie spiritualã”, a fost marcatã în mod vizibil de patru mari iubiri: Isus, Maria, Papa ºi Sufletele. Aceste valori l-au inspirat sã „trãiascã ºi sã rãspândeascã cunoaºterea ºi iubirea faþã de Isus Cristos, faþã de Bisericã ºi faþã de Papa, în mod special în popor ºi între sãracii care erau departe de Dumnezeu ºi între cei mai abandonaþi”, pentru ca fiecare persoanã sã poatã gãsi demnitatea ºi libertatea proprii fiilor lui Dumnezeu.

Pentru Luigi Orione, iubirea faþã de Isus se exprima printr-o enormã iubire caritabilã ºi activã faþã de cei umili ºi sãraci, pentru a-i purta pe toþi la unirea cu Papa ºi cu Biserica, pentru Instaurare omnia in Christo. El considera cã iubirea necondiþionatã faþã de Dumnezeu trebuie tradusã prin respectul faþã de fiinþa umanã: ”a sluji în oameni pe Fiul Omului. Sã facem binele întotdeauna, bine tuturor, rãul niciodatã, nimãnui”.

Carisma Congregaþiei este evanghelizarea ºi promovarea umanã umanã, în particular a celor sãraci, având ca scop ultim apropierea tuturor de Vicarul lui Cristos ºi de Bisericã.

Acþiunile caritabile ale Congregaþiei se îndreaptã într-un mod cu totul deosebit cãtre cei mai sãraci, cãtre cei marginalizaþi ºi cãtre persoanele cu handicap. Fãrã frontiere, fãrã prejudecãþi ºi fãrã sã þinã cont de obosealã: aceste caracteristici îi conferã operei de caritate instituitã de Don

Orione o largã deschidere spre întreaga lume ºi unde ajunge clãdeºte biserici, ºcoli, case pentru orfani, sãraci, bãtrâni, persoane cu dizabilitãþi.

Astãzi Congregaþia cuprinde: preoþi, cãlugãri, laici ºi eremiþi, care trãiesc în liniºtea mãnãstirilor, fiind dedicaþi întru totul rugãciunii ºi muncii lor: „Micile Surori ale Caritãtii”, „Surorile Sacramentine” nevãzãtoare, de inspiraþie contemplativã, „Surorile de Clauzurã Contemplative ale lui Isus Rãstignit”, ºi Institutul Secular „Orionin”, format din laici ºi consacraþi cu voturi. Înainte de Sãrbãtoarea Crãciunului, când în case începuse deja sã miroasã a cetinã, la Azilul din Voluntari mai mirosea încã a casã nouã ºi meºterii mai aveau câte ceva de fãcut. Preoþii, bãtrânii îngrijiþi în azil ºi personalul îi trecuserã pragul abia de trei sãptãmâni. Acompaniat de lovituri de ciocan ºi de zgomotul maºinii de gãurit, pãrintele Valeriano Giacomelli, un italian care vorbea o românã frumos curgãtoare, cu influenþe moldoveneºti, ne-a povestit despre prezenþa Congregaþiei în România.

L-a completat cu dragoste frãþeascã un român, pãrintele Sas Dan care vorbea cu evident accent italienesc, în urma anilor de slujire în Italia.

- Cum a început misiunea în România?

- În þara dumneavoastrã am venit în urma invitaþiei pe care am pri-mit-o de la Episcopul Hossu, de la Oradea. Ne-a cerut sã venim în România ºi sã activãm în dieceza de acolo. Am început cu un Oratoriu în care fãceam cursuri de italianã, cateheze, reculegeri spirituale, pregãteam corul pentru a anima Liturghia ºi multe altele. Asta se întâmpla în 1991. Dupã doi ani de activitate, am primit câþiva tineri care doreau sã devinã cãlugãri, fapt pentru care am deschis ºi un mic Seminar.

Având în vedere carisma noastrã care are ºi un al patrulea vot, acela de fidelitate faþã de Sfântul Pãrinte, o caracteristicã a Congregaþiei noastre este disponibilitatea totalã faþã de dorinþele ºi nevoile epsicopilor locali, care sunt în comuniune cu Papa ºi care, pentru noi, au o importanþã deosebitã. ªi dorinþa episcopului de Oradea era ca noi sã înfiinþãm o ºcoalã. În felul acesta a luat naºtere un liceu de informaticã ºi electrotehnicã, dotat cu laboratoare ºi material didactic modern, care astãzi, dupã 11 ani de la deschidere, este recunoscut oficial de Ministerul Educaþiei. Ca urmare a trãirii carismei noastre, care ne îndeamnã sã-i aducem la Cristos, la Bisericã, la Papa pe cei care sunt departe de viaþa

15

ivinei Providenþe ne tuturor; rãul niciodatã, nimãnui!” de credinþã, am început cu tinerii angajaþi în ºcolile noastre ºi acþiuni caritative. Încercãm sã-i sensibilizãm pe elevii noºtri în aceastã direcþie, ºi nu mã refer doar la sãrãcia materialã, dar ºi la cea moralã ºi spiritualã. Astfel, lunar, mergem împreunã la diferite familii nevoiaºe, ducându-le câteva bunuri materiale la care contribuie ºi tinerii cu ceea ce aduc de acasã. Acum, la Oradea, Congregaþia construieºte o bisericã, cerutã de episcopul greco-catolic sã devinã parohie greco-catolicã.

- De la Oradea aþi în ajuns Arhidieceza de Bucureºti. În ce împrejurãri?

- În 1994, pãrintele Belisario Lazzarin (1928- 2004) care-ºi încheiase mandatul sãu de Provincial, a venit în România cu un entuziasm extraordinar ºi dornic sã facã ceva dupã trista experienþã comunistã. Cu aprobarea ºi binecuvântarea Arhiepiscopului Ioan Robu a înfiinþat o comunitate în Bucureºti. La început ne-am ocupat de bãtrâni ºi ni s-a cerut sã avem în grijã ºi Biserica Italianã. ªi aici au venit sã ne caute tineri care doreau sã facã o experineþã de viaþã consacratã ºi de aceea a trebuit sã cumpãrãm o casã pentru ei.

Ulterior am cumpãrat terenul acesta din Voluntari, care a fost o groapã de gunoi.

Pãrintele Belisario dorea sã realizeze un mare edificiu, o clinicã-azil, dotatã cu aparaturã ºi tehnologie de ultimã generaþie, în care sã poatã fi îngrijiþi bãtrânii.

- Congregaþia este prezentã ºi în Moldova?

- Da, sigur. În 1998 am cerut episcopului Petru Gherghel încuviinþarea sã mergem la Institutul Teologic din Iaºi cu seminariºtii noºtri care trebuiau sã urmeze filosofia. Primind aprobarea de la Excelenþa Sa, Seminarul nostru s-a mutat acolo ºi, în felul acesta, am ajuns ºi în Dieceza de Iaºi.

Am deschis aici un Oratoriu ºi o Casã de reculegere, care este folositã pentru exerciþii spirituale de viitorii preoþi ºi nu numai.

De asemenea, aici am iniþiat un proiect dedicat alcoolicilor, de fapt recuperãrii persoanelor care se confruntã cu astfel de probleme. Din fericire, merge foarte bine. Am vrea sã iniþiem acest proiect ºi la Bucureºti, dar este destul de greu sã gãseºti colaboratori laici; în astfel de condiþii, omul se deschide mult mai uºor în faþa laicilor, decât în faþa unui preot.

- ªtim cã aveþi în grijã ºi câteva tinere orfane. Cum s-a întâmplat?

- Aici, în Bucureºti, am avut în 2000 o experienþã cu un grup de aproximativ 50 de tinere care împliniserã 18 ani ºi, conform regulilor de aici, trebuiau sã pãrãseascã orfelinatul. Ramura femininã a Congregaþiei noastre s-a ocupat de ele ºi împreunã am încercat sã le ajutãm sã se

integreze în societate, sã depãºeascã problemele comportamentale cu care se confruntau unele dintre ele, sã-ºi gãseascã un loc de muncã ºi sã devinã autonome. În momentul de faþã locuiesc în câteva garsoniere pe care am reuºit sã le punem la dispoziþie ºi continuãm sã veghem asupra lor, pânã vor reuºi sã se reabiliteze complet.

- În Voluntari aþi realizat visul pãrintelui Belisario Lazzarin - un azil la standarde europene. Vorbiþi-ne despre acest proiect!

- În anul 2000 am început sã construim pe acest teren o bisericã pe care am inaugurat-o deja în 2001 ºi care încearcã sã vinã în sprijinul credincioºilor din parohia „Sfântul Anton” care locuiesc mai departe de biserica lor parohialã. Imediat dupã terminarea lucrãrilor la bisericã s-au început lucrãrile la aceastã clãdire al cãrei scop principal este îngrijirea persoanelor în vârstã. ªi chiar dacã s-a ºtiut de la început cã aceastã clãdire va fi azil pentru bãtrâni, am amenajat aici ºi un pavilion dedicat copiilor mici, purtãtori de handicap. Clãdirea dispune de o capelã, de o salã mare pentru diferite întâlniri, de cabinet stomatologic, de salã pentru fizioterapie, ºi de tot ceea ce este necesar pentru asigurarea unui trai decent bãtrânilor pe îi îngrijim.

De asemenea, avem în vedere ºi viaþa de credinþã a bãtrânilor. În fiecare dupã-amiazã ne rugãm Sfântul Rozariu ºi avem Liturghie în capelã. Participarea rãmâne la latitudinea lor, având în vedere cã majoritatea sunt de confesiune ortodoxã.

Azilul ºi-a început activitatea având în grijã 27 de bãtrâni. În primãvarã, când sperãm cã vom avea ºi personalul necesar, se vor ocupa toate cele 60 de locuri disponibile. Acum, pe lângã surorile din Congregaþia noastrã care lucreazã aici, ne ajutã ºi 14 laici, toþi angajaþi cu acte în regulã, pe care îi plãtim din fonduri proprii. În viitor, atunci când vom avea suficienþi bani ca sã terminãm mansarda, vom pune la dispoziþie încã 50 de locuri pentru bãtrâni.

Tot ce este în clãdire s-a fãcut la ultimele standarde europene.

Mã refer aici la calitatea instalaþiei de ventilare a aerului, la instalaþiile fonice, la tot ce înseamnã tehnologie. Totul este de ultimã generaþie.

16

Interviu

Vremea seceriºului în Kenia Inter viu realizat de SAMUEL ºi LIANA GEHL Interviu

În timpul Crãciunului, parohia Bucureºtii Noi a avut ca oaspete un tânãr diacon, Cristian Piºta din Bacãu. Pãrintele Cãbãlaº a avut ideea ca unul din copiii din parohie sã-i ia un interviu. Diaconul Cristian ne-a povestit cu simplitate, dar ºi cu profunzime, despre realitãþi cu care suntem mai puþin familiarizaþi, care ne-au uimit ºi ne-au dat de gândit. Cristian Piºta a petrecut 6 luni, alãturi de pãrintele Eugen Blaj, în Kenia, un loc unde la douã mii de ani de la venirea lui Cristos, Biserica abia se naºte.

- Cum v-a venit ideea sã deveniþi misionar?

- Pãi, tot citind într-o revistã. Eram la liceu, la seminarul mic, ºi am citit într-un articol o mãrturie misionarã. A fost o primã impresie, puternicã. Apoi, pentru o vreme, am uitat. În 2004 – eram la seminar - pãrintele Eugen Blaj a venit sã dea o mãrturie. Atunci mi s-a aprins iar beculeþul. Toatã conducerea seminarului era entuziasmatã; am cerut ºi eu sã merg. La început am fost refuzat, apoi, dupã o perioadã de gândire, mi s-a dat voie sã plec pentru o lunã în Kenia.

- V–aþi pregãtit?

- Mai mult psihic. Pentru cã dacã mergi timorat, gândindu-te la ºerpi, scorpioni, cãldurã etc., nu-þi vine a pãrãsi þara. Un coleg de-al meu, de exemplu, dupã prima noapte s-a trezit cu doi scorpioni în aºternut. Am plecat foarte conºtient de probleme, dar cu gândul cã Dumnezeu va avea grijã de toate.

- Cum a primit familia decizia dumneavoastrã?

- Mai greu, cu destulã durere. Dar nu a fost o decizie luatã peste noapte. Vreo douã luni m-am gândit, m-am sfãtuit cu duhovnicul, cu alþi preoþi... Apoi, mama mi-a spus: „Dacã tu asta vrei, eu sunt alãturi de tine.”

- Ce aþi fãcut acolo?

- Activitatea mea a cuprins o mare varietate de acþiuni, de la sãparea unei fose septice la aranjarea unei biblioteci cu peste 2 000 de volume, primitã de pãrintele Blaj din Mexic. Am mers apoi cu clinica ambulatorie în deºert, sã vaccinãm nomazii. Cu aceastã ocazie, am luat cu noi ºi cateheþii. Cu creºtinii au fãcut catehezã, celor necreºtini le-au vorbit despre Dumnezeu.

- Când aþi ajuns acolo, v-aþi simþit puþin respins?

- Respins în nici un caz. A fi alb acolo înseamnã a fi pe jumãtate zeu. Copilaºii te întâmpinã cu cuvintele: „Albule, te iubesc. Îmi dai dulciuri?” O fetiþã neagrã mi-a luat mâna ºi încerca sã mi-o ºteargã, credea cã sunt vopsit cu ceva. Nu, am fost foarte bine primiþi. La plecare, bucãtãreasa, o femeie în vârstã care este ºi prima botezatã a parohiei, a plâns ºi mi-a mulþumit cã am învãþat-o sã gãteascã bucate româneºti. Deºi sãrãcia e mare ºi cu toþii duc lipsã, spiritul misionar e foarte cald. Seara stãteam afarã, aºezaþi pe pietre, cu pãrintele Blaj, ºi fãceam programul pentru a doua zi...

- Vã mai întoarceþi în misiuni?

- Da. Poate nu neapãrat în Kenia, dar oricum într-un teritoriu de misiune. Se lucreazã foarte frumos cu pãrintele Blaj, cu multe rezultate. Dupã ce a stat 9 ani în Mexic, de 7 ani e în Africa, la graniþa dintre Kenia ºi Etiopia. Pãrintele Eugen a îndrãgit locurile ºi a primit permisiunea episcopului local de a rãmâne acolo.

Lucreazã cu un trib în parte nomad, Gabrab, de circa 30.000 de suflete. Misiunea se aflã într-o zonã de deºert pietros, iar enoriaºii sunt practic nomazi, împãrþiþi între parohia Maikona, cu câteva filiale fixe (cu biserici), ºi circa 20 de cãtune mobile. Casa lor e pe cãmile, cãmila fiind cea mai mare bogãþie. (Fetele de mãritat, pânã nu demult, erau vândute pe 3 cãmile, adicã circa 15 euro.) A doua bogãþie este capra; la o sãrbãtoare mai mare, în semn de bucurie, se sacrificã o caprã, pe care o împart cu toatã familia. Familiile pot fi foarte mari, ajungând pânã la o sutã de copii, pentru cã în unele locuri încã se mai practicã poligamia. Primul cardinal al Keniei provine dintr-o astfel de familie. Deºertul e plin de iepuri (pe care nu-i vâneazã nimeni) ºi struþi. Pãrintele Blaj primeºte de la oameni lãzi întregi cu ouã de struþ; din pãcate nu le poate trimite în Europa, unde ar câºtiga bani buni. Cât despre infrastructurã, aceasta a rãmas la nivelul anilor ’60, când englezii s-au retras din þarã. Pãrintele Blaj, primul preot care a reuºit sã punã un catehet în cea mai mare comunitate, ºi a putut vorbi în consiliul local, acum se gândeºte sã introducã electricitatea în sat.

- Acolo sunt oameni împotriva religiei, care vor sã scape de misionari?

- Nu neapãrat împotriva religiei, ci din interese financiare ºi politice. Pentru a atrage mai mulþi membri, unii lideri îi forþeazã pe oameni sã pãrãseascã Biserica, pentru cã misionarii nu sprijinã aceste interese. A fost, de exemplu, un incident în care un lider politic, dorind sã-ºi atragã simpatia musulmanilor, a început sã persecute comunitatea creºtinã. Preotul a vrut sã plece pentru cã

Gânduri cãlãuze oamenii pãreau cã nu-l mai doresc (de fapt, le era fricã). Dar liderul a murit într-un accident de avion – piloþii, surprinzãtor, au scãpat oamenii din sat au baricadat drumurile ºi nu i-au mai dat voie preotului sã plece. Dupã acest incident, credinþa ºi entuziasmul lor s-au întãrit.

Mai dureroase pentru noi sunt luptele intertribale, foarte crude ºi sângeroase, în care mor sute de oameni.

- Pentru ce se luptã?

- Pentru apã. Nomazi fiind, triburile merg cu turmele de capre unde gãsesc apã ºi se luptã pentru aceste zone. Au existat înþelegeri de pace, cu despãgubiri (atâtea cãmile ºi capre pentru atâþia morþi etc.), dar ele au recidivat o datã cu venirea secetei. N-a mai plouat în Kenia din 2005, dispar localitãþi întregi...

- Nu se pot face foraje, pentru apã?

- Un foraj costã 100.000 de euro, ºi nici nu e sigur cã dai de apã.

Mai practic ar fi sã se construiascã rezervoare.

- Care este relaþia cu musulmanii? Mai sunt ºi alte credinþe, cum ar fi animiºtii?

- Colaborarea cu persoanele musulmane e foarte frumoasã – asistenta medicalã din clinica noastrã mobilã, de exemplu, este musulmanã. Mai existã ºi foarte puþini animiºti, care au preoþii lor tradiþionali (unii dintre ei botezaþi catolic!), foarte respectaþi. Societatea este de tip patriarhal: femeile, chiar ºi fetiþele de 10 ani, fac toate muncile grele, pe când bãrbaþii se ocupã mai mult cu... statul. Preoþii animiºti mai ales nu au absolut nici o tangenþã cu grijile de zi cu zi. În sudul Keniei mai sunt copþi, ºi o Bisericã kenianã desprinsã din protestanþi. Dar foarte mulþi sunt fãrã nici o religie. În satul Tokana, din sud, de exemplu, este un trib foarte sãrac, nu au nici mãcar o cârpã sã-ºi acopere mijlocul. Musulmanii, care dispun de mulþi bani, au început sã-i educe, le-au scris limba în alfabet arab etc.

- Poligamie, pluralism religios, o culturã patriarhalã unde bãrbatul e rege ºi femeia sclavã...

Pentru un misionar, a propune mesajul creºtin într-un astfel de mediu trebuie sã fie o provocare imensã...

- Da, sunt multe de îndreptat. De exemplu, unele persoane, dupã ce se boteazã, trec o vreme la musulmani, apoi revin în Bisericã... Creºtinarea nu e un lucru care se întâmplã peste noapte, trebuie multã rãbdare ºi tenacitate. Un misionar italian, pãrintele Tablino, a umblat trei ani nomad cu un trib, a învãþat limba lor, le-a fãcut un dispensar ºi câteva grãdiniþe (grãdiniþele, acolo, sunt un copac de care se atârnã o tablã de scris cu creta; de curând pãrintele Eugen a fãcut rost de încã o tablã ºi se bucura cã mai poate deschide o grãdiniþã). Dupã 5 ani, pãrintele Tablino le-a spus: „Am un mesaj pentru voi. Existã un Dumnezeu pe care vreau sã vi-l prezint”. Comunitatea a þinut sfat timp de trei ore, apoi l-au chemat înãuntru ºi i-au spus: „Te primim sã ne înveþi, dar cu condiþia sã nu ne impui nimic”. Pãrintele le-a tradus lecþionarul, le-a pregãtit cateheþi, s-a format un grup al femeilor catolice, ºi încet-încet lucrurile încep sã se schimbe. Dar Biserica este încã foarte tânãrã, dieceza a fost înfiinþatã acum 40 de ani, ºi mentalitãþile, creºtinã ºi necreºtinã, continuã sã coexiste...

Duminica a IV -a dpa IV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

În zilele lui Iosia a fost cuvântul Domnului cãtre mine spunând: „Înainte sã te plãsmuiesc în sânul mamei tale te-am cunoscut ºi înainte sã ieºi din pântece te-am sfinþit ºi te-am pus profet pentru neamuri. Iar tu încinge-þi coapsele ºi scoalãte ºi spune-le ce-þi voi porunci Eu. Nu tremura înaintea lor, ca sã nu te fac Eu sã tremuri înaintea lor… Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, cãci Eu sunt cu tine, ca sã te izbãvesc”, spune Domnul (Ier 1,4-5.17-19).

Chemarea profetului Ieremia este una dintre cele mai „omeneºti” chemãri profetice, chemare despre care s-ar putea spune cã este exemplarã.

Fiecare om are o chemare. Simte cã are de îndeplinit ceva anume ºi cã în împlinirea acestei misiuni rezidã propria împlinire ca persoanã. E adevãrat, aceastã chemare se poate configura altfel decât ºi-ar fi dorit cineva sau decât ar corespunde temperamentului sãu. În astfel de situaþii e importantã aproprierea reflecþiei pe care Dumnezeu i-o inspirã lui Ieremia: Dumnezeu m-a ales; El m-a pregãtit ca sã particip la planul sãu divin.

Misiunea profeticã a lui Ieremia l-a condus sã nu mai pronunþe propriile sale cuvinte, ci pe cele ale lui Dumnezeu chiar ºi atunci când aceste atitudini au avut drept consecinþã marginalizarea ºi persecuþia. În sinagogã, toþi îl lãudau [pe Isus] ºi se mirau de vorbele pline de har care ieºeau din gura lui ºi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?” Iar El le-a zis: „Fãrã îndoialã îmi veþi spune zicala: Doctore, vindecã-te pe tine însuþi. Câte am auzit cã s-au petrecut în Cafarnaum fã-le ºi aici în patria ta.” ªi a mai zis: „Adevãr vã spun cã nici un profet nu e bine primit în patria sa…” Auzind acestea, toþi cei din sinagogã s-au umplut de mânie. ªi, sãrind în picioare, l-au scos afarã din cetate ºi l-au dus pânã pe sprânceana muntelui… ca sã-l arunce jos. Dar Isus, trecând printre ei, ºi-a vãzut de drum (Lc 4, 21-30).

Ca ºi Ieremia, Isus a fost nevoit sã împãrtãºeascã condiþia de profet, condiþie care, pentru a rãmâne fidel lui Dumnezeu ºi misiunii încredinþate de El, a atras ostilitatea nu doar a conaþionalilor sãi, ci ºi pe a concitadinilor ºi chiar a rudelor sale.

Aceastã opoziþie, amorsatã încã de la începutul activitãþii sale publice, va creºte cu fiecare predicã ori gest eliberator sãvârºit în favoarea sãracilor, a posedaþilor, a bolnavilor ºi infirmilor. Misiunea lui mesianicã presupunea, aºadar, repunerea creaþiei în armonia ei primordialã, iar pentru împlinirea ei Isus s-a arãtat dispus sã înfrunte orice opoziþie, sã înfrunte chiar moartea. Aceastã determinare va fi încununatã cu acea restaurare adusã de Învierea sa glorioasã.

17

18

Pelerinaj

În Turcia, alãturi de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea «În aceastã celebrare euharisticã vrem sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru misterul maternitãþii divine a Mariei». Cu aceste cuvinte a început predica Sfântului Pãrinte la Efes, la Liturghia celebratã pe 29 noiembrie 2006, la casa Fecioarei Maria, cu ocazia pelerinajului efectuat de Sanctitatea Sa în Turcia. Aº dori sã vã împãrtãºesc în aceste rânduri câteva din harurile pe care le-am primit de-a lungul acestor zile în care ne-am regãsit atât de aproape de Sfântul Pãrinte, în acele locuri atât de importante pentru începuturile creºtinãtãþii ºi pentru creºtinismul rãsãritean.

Am plecat la drum sub ocrotirea Fecioarei Maria, nouã copii ai ei (ºase fraþi ºi surori ai sfântului Ioan ºi trei prieteni ortodocºi: doi preoþi ºi o sorã), cu dorinþa de a purta în rugãciunea noastrã vizita papei într-o þarã cu foarte puþini creºtini. Aceastã vizitã, pe care Sfântul Pãrinte aºtepta de mai bine de un an sã o poatã împlini, se anunþa importantã, dar ºi dificilã sau, cel puþin, delicatã.

Doream, aºadar, sã fim alãturi de el la Efes ºi la Istanbul, pentru întâlnirea cu Patriarhul Ecumenic. Desigur, venirea noastrã împreunã, catolici ºi ortodocºi, a fost remarcatã ca o mãrturie simplã, dar elocventã, cã «se poate», cã iubirea frãþeascã a celor consacraþi din cele douã Biserici poate fi biruitoare.

Trei zile mai târziu, dis-de-dimineaþã, sub un cer senin fãrã nici un nor, urcam spre «Meryem Ana», casa în care o tradiþie veche spune cã Sfânta Fecioarã ºi-a petrecut ultima perioadã a vieþii ei, alãturi de sfântul apostol Ioan. Locul era impresionant prin simplitatea ºi frumuseþea sa: o cãsuþã singuraticã, aflatã sub vârful unui munte, la douã ore de mers pe jos de ruinele cetãþii Efes (unde Ioan ºi Paul au vestit evanghelia efesenilor ºi unde, mai târziu, au avut loc douã concilii ecumenice). Casa Mariei, transformatã azi într-o capelã micã de piatrã, ne îndemna la tãcere ºi la rugãciune. Gândurile ni se îndreptau spre Sfânta Fecioarã, spre tãcerea ei, spre ultimele zile pe care le-a petrecut pe pãmânt înainte de înãlþarea ei la cer. Ne aflam în acest loc în care dorinþa pentru Cer a Fecioarei Maria a fost mai mare ca oricând ºi unde a trãit împreunã cu Ioan legãtura misterioasã pe care Isus a vrut-o pentru ei pe Cruce: «Iatã fiul tãu !...

Iatã mama ta!» (In 19,26-27).

Aceeaºi impresie de simplitate ºi de profunzime a continuat ºi dupã sosirea papei Benedict, în timpul Liturghiei. Din cauza numãrului mic al celor veniþi (aproximativ 25 de preoþi ºi 250 de

credincioºi), ne-am regãsit mai aproape de Sfântul Pãrinte decât ne-am fi putut aºtepta... Cum spunea un frate, Biserica ni se pãrea dintr-o datã foarte simplã: «o comunitate adâncitã în rugãciune împreunã cu urmaºul lui Petru, sub privirile Fecioarei Maria, unitã în celebrarea jertfei Trupului ºi Sângelui lui Cristos».

La sfârºitul Liturghiei, fiecare preot concelebrant trecând prin faþa papei pentru a primi binecuvântarea sa, i-am prezentat în douã cuvinte micul nostru grup venit de la Bucureºti. Când auzit de unde eram, Sanctitatea Sa s-a interesat spontan de Catedrala de la Bucureºti ºi de clãdirea care se construieºte lângã ea. Apoi ne-a binecuvântat spunând: «Sunt alãturi de voi toþi!».

Am pãrãsit Efesul cu sufletele pline de mulþumire ºi de bucurie, întãriþi, cãci ne ºtiam însoþiþi de rugãciunea pãrinteascã a papei ºi binecuvântaþi de Maria.

A doua zi, în sãrbãtoarea sfântului apostol Andrei, Sfântul Pãrinte a asistat la Liturghia ortodoxã celebratã la Patriarhia Ecumenicã din Fanar, întâlnindu-l astfel pe patriarhul Bartolomeu. Privindu-i pe cei doi urmaºi ai apostolilor Petru ºi Andrei rugân-du-se împreunã ca fraþi ºi ca pãstori ai Bisericilor lor, auzindu-i declarându-ºi reciproc dorinþa de a ajunge la unitatea deplinã a Bisericii, presimþeam ceva din importanþa ºi gravitatea momentului. În spatele acestei întâlniri erau prezenþi cei o mie de ani de la schismã ºi numeroasele rãni reciproce adunate în toatã aceastã perioadã. ªi, în acelaºi timp, prin legãtura frãþeascã a papei Paul al VI-lea cu patriarhul Athenagoras, prin intâlnirile papei Ioan-Paul al II-lea cu mai mulþi întâistãtãtori ai bisericilor ortodoxe, iar acum, prin aceastã vizitã a Sfântului Pãrinte Benedict pentru a-l întâlni pe patriarhul Bartolomeu, o nouã suflare a Duhului Sfânt vine parcã sã vindece aceste rãni ale Bisericii, ale Trupului lui Cristos. Închei cu câteva cuvinte rostite de Sfântul Pãrinte, care mi se par a fi mesajul esenþial pe care l-a transmis cu aceastã ocazie: «Prezenþa mea astãzi aici doreºte sã reînnoiascã angajamentul nostru de a înainta pe drumul care merge la restabilirea – prin harul lui Dumnezeu – a comuniunii depline dintre Biserica Romei ºi Biserica Constantinopolului. Vã pot asigura cã Biserica catolicã doreºte sã facã tot ce-i stã în putinþã pentru a depãºi obstacolele ºi a cãuta, împreunã cu fraþii ºi surorile noastre ortodocºi, mijloace mereu mai eficiente de cooperare pastoralã în acest scop».

Fratele DAN DAN,, Comunitatea Sfântul Ioan

Diverse

Poºta Redacþiei

Inaugurare doctoralã la Institutul „Sf. TTereza“ ereza“

În ziua de 11 decembrie 2006 doctorandul dl Robert Marian Puiescu din Târgoveºte a susþinut examenul de doctorat cu tema Specificul paulin al desãvârºirii în operele Sfântului Ioan Gurã de Aur. Din comisia de examinare a fãcut parte Excelenþa Sa dr. Ioan Robu, Înalt Preasfinþitul dr. Nifon, pr. Petre Semen ºi pr. dr.

Isidor Mãrtincã. Conducerea ºtiinþificã a lucrãrii de doctorat a aparþinut mons. dr.

Vladimir Petercã, care cu competenþã ºi cu rãbdare l-a introdus pe doctorandul Puiescu în tainele cele înalte ale ºtiinþei teologice. Membrii comisiei au apreciat curajul, dãruirea ºi pregãtirea doctorandului. Putem afirma cã apãrarea tezei a fost o adevãratã lecþie de ecumenism practic. Ne-a impresionat modul în care ºi-a prezentat lucrarea de doctorat, reuºind sã tragã concluziile cele mai adecvate plasându-ºi reflecþiile sale pe o notã de absolutã actualitate, ceea ce a dãruit o notã de prospeþime ºi de interes faþã de bogãþia teologiei Sfântului Ioan Gurã de Aur, un sfânt de la a cãrui moarte (†407) se împlinesc anul acesta 1600 de ani, prilej cu care Patriarhia Ortodoxã Românã a þinut sã-l onoreze organizând chiar în aceste zile un congres dedicat Sfântului Ioan Gurã de Aur. Printre gândurile teologice de mare actualitate ale dlui Puiescu, care au fost ca un fir roºu de-a lungul întregii sale lucrãri, aº menþiona un citat luat din lucrarea sa: ”Important pentru noi astãzi nu este copierea modalitãþii concrete de acþiune a apostolului ºi nici repetarea la nesfârºit a rezolvãrilor istorice pauline, ci gãsirea unor soluþii noi ºi actuale adecvate condiþiilor noastre sociale, istorice ºi culturale, astfel încât sã se regãseascã în acestea spiritul paulin, adicã primatul lui Dumnezeu în viaþa noastrã, umanismul profund, cãci iubind ºi servind omul, îl iubim ºi îl servim pe Isus Cristos, care s-a întrupat ºi s-a fãcut om, spiritul sãu de reconciliere, concordie, armonie, pace ºi unitate!”

Este pentru prima oarã când Institutul Teologic Romano-Catolic acordã titlul de doctor în teologie, în colaborare cu Universitatea din Bucureºti, unui creºtin ortodox. Acest lucru ne face cinste, dar ne ºi obligã sã ne facem pe mai departe datoria, dupã cum însuºi Isus Cristos ne învãþã. Citându-l pe regretatul Papã Ioan Paul al II-lea, dl Puiescu continuã: ”trãirea în iubire devine... veste plinã de bucurie pentru fiecare persoanã, fãcând vizibilã iubirea lui Dumnezeu, care nu abandoneazã pe nimeni” (Ecclesia in Europa, 97). Atât Sfântul Paul, apostolul Neamurilor, cât ºi Sfântul Ioan Gurã de Aur, au acelaºi obiectiv, ”sã scotã omul din marasmul greºelii ºi al pãcatului ºi sã-l ducã la treptele desãvârºirii absolute, adicã la mântuire”. Cred cã acesta este ºi mesajul generos al lucrãri de doctorat pe care dl Marian Puiescu a þinut sã-l transmitã mai departe.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

Primesc periodic în cutia de scrisori revista Turnul de veghe publicatã de martorii lui Iehova.

De câteva ori au sunat ºi la poartã, spunând cã vor sã-mi vorbeascã despre Biblie.

Nu ºtiu ce atitudine sã adopt. Pe de o parte, campania lor mi se pare agresivã ºi arogantã: oare noi nu suntem tot creºtini, noi nu tot Biblia o citim în Bisericã?

Pe de altã parte, mã întreb: oare nu cautã ºi ei sã-i slujeascã lui Dumnezeu, ºi poate cu mai mult zel decât mine? Cine are dreptate? (Maria P.) Nu ºtiu dacã problema e cine are dreptate. Mai degrabã e vorba de o lipsã de comunicare. Circulã între diversele confesiuni creºtine multe prejudecãþi care le despart, ºi doar dialogul sincer, bazat pe iubirea faþã de acelaºi Dumnezeu ne poate apropia. Zelul martorilor lui Iehova în a da mãrturie despre Dumnezeu e de admirat, ºi trebuie sã ne stimuleze ºi pe noi. Sã nu uitãm cã Isus, prin apostoli, a dat aceastã misiune tuturor creºtinilor: „ªi îmi veþi fi martori pânã la marginile pãmântului.” Dar sã nu uitãm nici cã facem parte din Biserica întemeiatã de Isus Cristos pe stânca lui Petru, unde se pãstreazã toate sacramentele ºi învãþãtura neºtirbitã încredinþatã Apostolilor. Cât despre impresia de aroganþã pe care v-o inspirã intervenþiile martorilor lui Iehova, gândiþi-vã cã atunci când sunã la o poartã, ei nu ºtiu cum vor fi primiþi ºi dacã cel care le va rãspunde cunoaºte Biblia sau nu. Puteþi sã le spuneþi simplu cã ºi dumneavoastrã cunoaºteþi învãþãtura Bibliei, ºi cã vã veþi ruga pentru ei, cerându-le ºi lor sã se roage pentru dumneavoastrã.

O prietenã de-a mea s-a cãsãtorit cu ceva timp în urmã. La început ea ºi soþul ei erau foarte îndrãgostiþi, acum relaþia parcã s-a rãcit. De ce se întâmplã mereu aºa, cã în timpul logodnei dragostea pare atât de puternicã, iar dupã cãsãtorie se stinge? (Claudia) E un subiect delicat ºi complex, nu se poate rãspunde în câteva rânduri. Iatã doar unele idei orientative. În primul rând, nu „se întâmplã mereu aºa”. Existã ºi perechi a cãror dragoste nu „se stinge”, ci creºte constant, hrãnitã de bucurii ºi întãritã de greutãþile vieþii.

E adevãrat însã cã majoritatea tinerilor intrã în viaþa de cãsãtorie insuficient pregãtiþi ºi abia dupã ce au spus „da” încep sã descopere lecþiile pe care ar fi trebuit sã le ºtie încã din timpul logodnei. Dacã sunt tineri de caracter, le vor învãþa - dar nu fãrã suferinþã ºi cãsnicia lor va creºte. Dacã nu... În al doilea rând, nici nu e întotdeauna posibil sã înveþi totul dinainte.

Logodna e o perioadã privilegiatã, când cei doi îºi rezervã o parte din timp anume ca sã iasã împreunã, petrec ore frumose plimbându-se, visând. Dupã cãsãtorie, gata cu visarea, încep grijile, alergãtura, stresul. Bine fac acei tineri care, încã din timpul logodnei, încep sã rezolve împreunã probleme practice, iar dupã cãsãtorie îºi rezervã regulat un timp în care sã viseze împreunã.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Mons. Vladimir Ghika – martir al Bisericii locale

Dupã nenumãrate solicitãri din partea conducerii Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, SRI a pus la dispoziþia CNSAS dosarul Penal 1109 în care a fost judecat în 1953 Mons. Vladimir Ghika, alãturi de un numeros grup de preoþi ºi laici. Dosarul fusese încadrat în ultimii ani la „siguranþã naþionalã”, ceea ce i-a fãcut pe istorici sã emitã tot felul de ipoteze fanteziste cu privire la conþinutul acestuia, ipoteze contrazise însã de citirea, fie ºi sumarã, a celor 26 de volume ale dosarului (cca 8500 file).

Prima impresie este aceea cã s-a dorit sã fie ascunsã opiniei publice o crimã sãvârºitã de regimul comunist în deceniul al ºaselea, prin uneltele sale – Securitatea ºi Procuratura militarã, deoarece dosarul Penal 1109 reprezintã, de la un capãt la altul, o farsã sinistrã ºi o ilegalitate judiciarã. Avem de-a face cu un scenariu de spionaj plãsmuit în laboratoarele Securitãþii ºi cu un proces stalinist, lipsit de orice urmã de probatoriu, dar presãrat cu crime (preotul iezuit Cornel Chira, mort în 1953 ºi Mons. Vladimir Ghika, mort în 1954), precum ºi multe alte abuzuri ºi ilegalitãþi judiciare ce au frânt destine ºi vieþi. În cazul Mons. Ghika, revista Pro memoria a publicat în 2004 un extras din sentinþa nr. 1234 din 24 octombrie 1953, prin care Monseniorul era condamnat pentru „complicitate la trãdare”, aºteptându-ne ca dosarul penal „de siguranþã naþionalã” sã ne dezvãluie cine ºtie ce fapte ºi „crime” teribile. Adevãrul este însã cu totul altul. Se confirmã faptul cã Mons. Ghika a fost condamnat în 1953 pentru cele trei scrisori trimise fratelui sãu Dimitrie, în care fãcea referire la starea sa de sãnãtate ºi la activitatea preoþeascã, dar ºi pentru faptul de a fi intermediat primirea de cãtre pr. H. Menges, ordinarius substitut, a unei scrisori trimise de Sf. Scaun, ºi de a fi primit el însuºi o scrisoare apreciatã ca având „conþinut duºmãnos” la adresa regimului.

Pe baza acestor „probe” – primele patru scrisori lipseau de fapt de la probatoriu – Mons. Ghika a fost judecat ºi condamnat pentru „crimã de complicitate la înaltã trãdare”.

Se cuvine menþionat faptul cã rechizitoriul se baza pe concluziile unei Sinteze a cercetãrilor, document întocmit de ofiþerii de Securitate anchetatori, în care Mons. Ghika era acuzat de „nesinceritate” ºi de a se fi dovedit „un element fanatic, conºtient cã a sãvârºit crime contra Statului” (!) De asemenea, ofiþerii menþionau faptul cã „nu s-a putut face cu el o anchetã încontinuu, ci numai câteva ore pe zi ºi aceasta foarte rar, întrucât este foarte slãbit cu inima, ºi nu a putut sã suporte anchetele”.

Prin decizia nr. 870 din 15 iunie 1954, Tribunalul Militar pentru

Unitãþile MAI i-a redus pedeapsa de la trei ani temniþã grea la doi ani închisoare corecþionalã, pentru „omisiune de denunþ”, instanþa apreciind cã scrisorile în cauzã nu puteau fi încadrate la „complicitate la crima de înaltã trãdare”. De asemenea, instanþa apreciase faptul cã nu rezulta din dosar implicarea Mons. Ghika într-o presupusã „activitate de spionaj” coordonatã de pr. H. Menges.

La data pronunþãrii acestei decizii, Mons. Ghika nu mai era însã în viaþã. Astfel, potrivit certificatului medical nr.4 din 16 mai 1954 semnat de medicul penitenciarului Jilava, Monseniorul Ghika murise la 16 mai 1954, orele 17:30, cauza decesului fiind „debilitate senilã”. Decesul a fost consemnat o zi mai târziu în registrul deceselor al Sfatului Popular al comunei Jilava. Dosarul penitenciar al Mons. Ghika, ataºat la cel penal, dezvãluie faptul cã în perioada 18 noiembrie 1952 – 10 noiembrie 1953, Monseniorul a fost întemniþat în închisoarea centralã a Securitãþii din Bucureºti, iar în perioada 11 noiembrie 1953 – 16 mai 1954, fusese prizonier la Penitenciarul Jilava, celulele 37, 38 ºi 145. În perioada 19 noiembrie 1952 – 7 martie 1953, Mons. Ghika a fost supus unor interogatorii chinuitoare, consemnate în 19 procese verbale. Declaraþiile au fost date în faþa ofiþerului anchetator Gh. Mihãescu, acestea conþinând date sumare privitoare la unii inculpaþi din lotul Menges – Ghika, despre legãturile Monseniorului cu unele legaþii strãine din Bucureºti, în special cu Nunþiatura apostolicã, cu unii membri ai familiei sale, dar ºi cu preoþi din þarã ºi strãinãtate. În legãturã cu acuzaþia privitoare la faptul cã Mons. Ghika i-ar fi transmis ordinariului substitut H. Menges o scrisoare provenitã de la Sf. Scaun, Mons. Ghika l-a exasperat pe anchetator prin refuzul sãu prelungit de a face cunoscut numele intermediarului care îi predase scrisoarea în sacristia capelei „Sf. Vincenþiu de Paul”.

La sfârºitul anchetei, ofiþerii de Securitate D. Marinache, Marin Constantin ºi Fr. Butyka consemnau urmãtoarele în referatul privind cercetãrile în cazul Mons. Ghika: „Cercetat cu privire la discuþiile ce le-a avut cu diplomaþii Legaþiei Franþei, Ghika Vladimir declara: „Vorbeam cu ei ceea

Istorie ºi Spiritualitate

ce ei voiau”, însã acesta nu vroia sã arate ce anume discutau.

Fiind în etate de 80 de ani, nu s-a putut face o anchetã continuã ºi atunci când a fost cercetat nu a voit sã rãspundã la întrebãri [...] În concluzie, cu Ghika Vladimir nu s-a putu face o anchetã continuã, întrucât este în etate de 80 de ani ºi bolnav, iar atunci când s-a fãcut anchetã cu el a refuzat sã rãspundã la întrebãrile puse în legãturã cu discuþiile ce le-a avut cu diplomaþii strãini”.

Suntem de pãrere cã acest caz nu poate fi lãmurit pe deplin în absenþa dosarului de urmãrire informativã creat pe numele Mons. Ghika, dosar pe care SRI „a uitat” sã-l predea CNSAS. Acest dosar ar putea dezvãlui „liniile informative” prin care a fost urmãrit operativ ºi informativ Mons. Ghika în perioada 19491952, precum ºi condiþiile în care a avut loc arestarea sa la 18 noiembrie 1952. În ceea ce priveºte dosarul Penal 1109, Procuratura Generalã a României dispune de suficiente probe pentru a proceda la gãsirea unei cãi de atac în vederea anulãrii sentinþei nr.1234 din 24 octombrie 1953 ºi a deciziei nr.870 din 15 iunie 1954.

Prin acest act, s-ar ºterge o patã ruºinoasã din analele justiþiei române ºi s-ar condamna o crimã comisã de organele comuniste de represiune din deceniul al ºaselea.

Chiar ºi în absenþa unor astfel de acte reparatorii din partea statului român, Mons. Ghika rãmâne un erou ºi un martir al Bisericii Catolice din România în anii prigoanei comuniste, cel care prin faptele ºi acþiunile sale a contribuit imens la consolidarea legãturilor de prietenie dintre România ºi Franþa.

Dar cât timp va continua statul român sã-l considere „trãdãtor” pe martirul Mons. Ghika?

Figuri ilustre – Emil Frollo (1864 – 1944) Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

S-a nãscut în 1864 la Brãila, tatãl sãu fiind ilustrul profesor universitar Gian Luigi Frollo, organizatorul primului pelerinaj românesc la Lourdes, în 1885. În 1891, E. Frollo a fost ales prefect al Congregaþiei Mariane a Bãrbaþilor din Bucureºti, funcþie deþinutã pânã la moarte.

S-a distins prin multiplele activitãþi organizate de Congregaþie, fiind cel mai apropiat colaborator al preoþilor Joseph D‘Ester ºi Anton Durcovici, preºedinþii Congregaþiei. Ca un adevãrat slujitor al Sfintei Fecioare Maria, a avut parte de o moarte linã, în urma bolii de miocarditã de care suferea. Întãrit cu Sfintele Taine a primit maslul, lucid ºi cu multã evlavie, din mâna Mons. Anton Durcovici. Cronica Congregaþiei Mariane a Bãrbaþilor din Bucureºti consemna astfel ultima sa activitate: ”Cel din urmã scris al lui Emil Frollo a fost punerea iscãliturii sale pe procesul– verbal nr. 66 al ºedinþei Congregaþiei din 26 noiembrie 1944. Scrierea tremurândã (...) dovedeºte efortul pe care îl fãcuse bolnavul spre a-ºi împlini pânã la sfârºit obligaþiile de prefect al Congregaþiei”.

Semne...

Prinºi în vâltoarea grijilor de zi cu zi, se întâmplã uneori sã uitãm de virtuþile care ar trebui sã ne susþinã tocmai în lupta noastrã cotidianã: credinþa, dragostea ºi speranþa speranþa. ªi atunci Dumnezeu, care nu ne pãrãseºte niciodatã, ne trimite mici semne pentru a ne întãri în fiecare dintre aceste virtuþi: Credinþa. Cu puþin timp în urmã, ne-am adunat la o masã în familie în amintirea bunicii, plecatã dintre noi de Crãciun, acum doi ani. Cu aceastã ocazie, mama ne-a amintit un episod din viaþa ei.

Era 4 martie 1977, în primele minute imediat urmãtoare teribilului cutremur. Ne aflam cu toþii afarã: atât noi cât ºi vecinii fugiserãm din case ºi cãutam refugiu în spaþiul deschis din mijlocul strãzii. Doar bunica rãmãsese la colþul casei ºi se ruga. „Fugi de acolo – i-a strigat mama -, sã nu cadã casa peste dumneata!” Atunci bunica ne-a rãspuns, cu glasul ei liniºtit ºi matern: „Unde sã fugi, mamã, din faþa lui Dumnezeu?”

Dragostea. Eram micã atunci. Acum sunt „la casa mea”, am trei copii, ºi uneori când merg la bisericã mi se întâmplã acest mic lucru pe care la început nu am ºtiut cum sã-l interpretez. Se întâmplã ca doamnele lângã care ne aºezãm la slujbã - persoane necunoscute -, sã le ofere copiilor mei bomboane, ciocolatã, ba chiar ºi bani. La început, am fost derutatã: „De ce o fac, doar nu suntem sãraci?!” Apoi am înþeles cã acest gest izvorât din dragostea inimii lor este un apostolat deloc neglijabil („apostolatul bombonelelor”, l-am numit eu în glumã), care atinge cu siguranþã inimile de copil.

Speranþa. De mai multe ori, cu ocazia unor celebrãri deosebite, cum a fost de curând sãrbãtoarea Sfântului evanghelist Ioan, patronul Arhiepiscopului nostru, am remarcat în catedralã prezenþa discretã a unui preot ortodox. Deºi dãruit de Dumnezeu cu o figurã impunãtoare, intrã smerit pe uºa lateralã pe unde intrã toþi credincioºii. Rãmâne în picioare pe tot parcursul slujbei pe care o ascultã cu atenþie. Ce îl aduce aici?, m-am întrebat. Prietenia, cred, ºi - cu siguranþã - speranþa, acea speranþã care nu poate lipsi din nici un suflet de bunãvoinþã. Speranþa ameþitoare cã într-o zi toþi creºtinii vor fi una, într-o singurã Bisericã, aºa cum s-a rugat Isus la cina cea de tainã.

Taine, semne... Dumnezeu este cu noi. (LG)

21

22

Lecturi

„O chestiune de stil de viaþã: de la dezechilibrele mondiale la comportamente coerente pentru o nouã lume” Asociaþia Caritas Bucureºti, 2006; 57 p.

Broºura publicatã de Asociaþia Caritas Bucureºti, în traducerea pr. Alexandru Cobzaru, este structuratã în trei capitole care prezintã, succint, dezechilibrele lumii moderne dar ºi posibile soluþii, grupate sub genericul „Ce putem face?”.

Primul capitol este dedicat Dezechilibrului social, economic ºi tehnologic. Probleme: foamete, sãrãcie, boli, conflicte locale ºi internaþionale, exodul creierelor, „digital divide”. Soluþii: adopþii reale sau la distanþã, proiecte de autodezvoltare, comerþ echitabil ºi solidar, boicotarea companiilor multinaþionale prin decizia de a nu cumpãra produsele lor, educaþia, voluntariatul comunitar, intercomunitar sau internaþional, consumul raþional, diplomaþia popularã.

Capitolul al II-lea este consacrat Dezechilibrului ecologic.

Probleme: poluarea, despãduririle, efectul de serã, deºeurile, traficul intens, organismele modificate genetic ºi biotehnologiile, poluarea electromagneticã. Soluþii: transportul în comun, depozitarea diferenþiatã ºi reducerea deºeurilor, reducerea consumului de energie, educaþia ambientalã, folosirea surselor de energie alternativã.

Capitolul al III-lea abordeazã Dezechilibrul existenþial.

Probleme: condiþionarea prin mass-media, noile tehnologii care izoleazã ºi devin scop în sine, criza cãsãtoriei ºi a familiei, tulburãrile de comportament în rândul tinerilor, dezechilibrul mintal. Soluþii: sobrietatea fericitã (la o sãrbãtoare, cel mai important lucru nu e cadoul, ci bucuria…), familii primitoare, stiluri de viaþã ºi alegeri educative pentru copii, informaþii alternative (discernãmântul: nu trebuie sã luãm de bun tot ce scriu ziarele sau ce vedem la TV), voluntariatul în teritoriu.

Broºura „O chestiune de stil de viaþã: de la dezechilibrele mondiale la comportamente coerente pentru o nouã lume“ este un excelent ghid pentru a exterioriza sentimentele noastre creºtine într-o lume tot mai strãinã de Dumnezeu. Este o colecþie de sugestii pentru mici gesturi cotidiene ce rimeazã bine cu smerenia, discernãmântul, caritatea ºi cumpãtarea. ***

J. M. De la Croix – „Mic manual de bioeticã” Asociaþia Caritas Bucureºti, 2006; 95 p.

Cãrticica lui J. M. De la Croix abordeazã un domeniu extrem de fragil ºi controversat: bioetica. Lumea contemporanã se joacã periculos cu viaþa ºi cu moartea. Ispita ºi înºelãciunea supremã („veþi fi ca Dumnezeu“) se aratã aici în toatã puterea sa. Pragul dintre bine (ex: transplantul) ºi rãu (ex: manipularea geneticã) este extrem de fragil. Avem nevoie de informaþii clare ºi de discernãmânt. Amândouã pretind cã servesc omului, dar diferenþa e colosalã. Organele unui cadavru, în loc sã putrezeascã în pãmânt, vor salva o viaþã. În schimb, manipularea

geneticã ne-ar putea oferi în curând copii „la cheie“. Rezonanþa nazistã a acestui ideal scapã multora. Hitler ºi-a dorit sã creeze rasa purã, arianã. Ce a urmat ºtim cu toþii... Manipularea geneticã a embrionului uman i-ar putea satisface visul demonic. Aici intrã în scenã manipularea prin mass-media: se proclamã „binele suprem“ (fecundarea in vitro pentru pãrinþii care nu pot avea copii, terapia geneticã pentru vindecarea unor boli grave, eutanasia ca formã „umanã“ de a curma suferinþele unui pacient), dar rãul suprem planeazã asupra lumii în care trãim. Tendinþa civilizaþiei occidentale este cãtre o culturã a morþii: avortul ºi eutanasia sunt, deocamdatã, opþionale. Semne ale „libertãþii“ ºi „demnitãþii“ omului. Prea mulþi copii pun în pericol luxul pãrinþilor. Le stricã distracþia. Sunt un sacrificiu prea mare pentru omul modern, tot mai infantilizat, tot mai reticent când vine vorba sã-ºi asume responsabilitãþi. La rândul lor, bãtrânii, bolnavii, handicapaþii sunt „neproductivi”. Consumã „inutil” resurse care ar putea fi orientate cãtre alte destinaþii. Dar v-aþi gândit vreodatã cã, în viitor, e posibil ca avortul ºi eutanasia sã devinã, într-un fel sau altul, obligatorii (adicã legiferate de stat)? Iatã o perspectivã înfricoºãtoare: viaþa, atributul suprem al lui Dumnezeu, ajunsã la bunul plac al omului... Sã ne fereascã Dumnezeu pe toþi!

Publicarea în limba românã a „Micului tratat de bioeticã“ este un demers necesar în climatul de confuzie (educativã ºi mediaticã) în care trãim. Expunerea simplã ºi clarã a unor chestiuni grave, cu implicaþii catastrofale, ne ajutã sã înþelegem cã nu e de glumit cu viaþa ºi cu moartea. Medicina ºi ºtiinþa nu sunt, în sine, nici rele, nici bune. Orientarea lor poate fi beneficã sau maleficã.

Gesturi aparent banale, cum ar fi testul genetic prenatal sau folosirea anticoncepþionalelor, au consecinþe mult mai adânci.

Sunt un prim pas. Credem cã astfel consimþim la „rãul cel mai mic“. Însã rãul cel mare ne înghite: renunþãm la Dumnezeu ºi suntem, pentru noi înºine sau pentru copilul nostru, dumnezeu.

Sunã cumplit, dar asta e...

ANA-MARIA BOTNARU

Magisteriu

“Cristos s-a nãscut pe pãmânt pentru ca oamenii sã se poatã naºte pentru cer”

Din inter venþiile Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia festivitãþilor liturgice ale Naºterii Domnului intervenþiile Intervenþiile Sfântului Pãrinte prin care s-a adresat credincioºilor în perioada Crãciunului s-au bazat pe o catehezã legatã strict de Naºterea Mântuitorului. La predica din noaptea de Crãciun Crãciun, Benedict al XVI-lea afirma: ”El nu vine cu putere ºi mãreþii exterioare. El vine ca un copil – lipsit de apãrare ºi având nevoie de ajutorul nostru. Nu vrea sã ni se impunã cu forþa. Nu ne face sã ne fie fricã de mãreþia sa. El cere iubirea noastrã, de aceea se face copil. Nimic altceva nu vrea de la noi decât iubirea noastrã, prin care învãþãm spontan sã intrãm în sentimentele sale, în gândirea ºi voinþa sa, învãþãm sã trãim împreunã cu el ºi sã practicãm alãturi de El ºi umilinþa renunþãrii care face parte din esenþa iubirii”. În ziua de Crãciun Crãciun, Sfântul Pãrinte spunea: ”Se moare încã de foame ºi de sete, de boalã ºi de sãrãcie în acest timp de abundenþã ºi de consumism fãrã frâu.

Mai existã încã sclavi, exploataþi ºi ofensaþi în demnitatea lor; mai existã încã victime ale urii rasiale ºi religioase, ºi sunt împiedicate de intoleranþe ºi discriminãri, de condiþii politice ºi constrângeri fizice sau morale, în libera profesare a propriei credinþe. Mai existã oameni care-ºi vãd propriul trup sau pe al celor dragi ai lor, mai ales copii, chinuit de folosirea armelor, de terorism ºi de orice gen de violenþã într-o epocã în care toþi invocã ºi proclamã progresul, solidaritatea ºi pacea pentru toþi. Crãciunul are o prelungire naturalã în sãrbãtoarea sfântului ªtefan. De ce Biserica aminteºte sângele unui martir dupã bucuria Naºterii lui Isus? Se înþelege astfel legãtura care existã între ‘dies natalis’ (ziua de naºtere) a lui Cristos ºi dies natalis a sfântului ªtefan.

Dacã Isus nu s-ar fi nãscut pe pãmânt, oamenii nu s-ar fi putut naºte pentru cer. Tocmai pentru cã Isus s-a nãscut, noi putem ‘renaºte’!”. În Sãrbãtoarea Sfintei Familii Familii, Papa amintea cã “Sfânta Familie din Nazaret este cu adevãrat „prototipul” fiecãrei familii creºtine care, unitã în Sacramentul cãsãtoriei ºi hrãnitã din Cuvânt ºi din Euharistie, este chematã sã realizeze minunata vocaþie ºi misiune de a fi celula vie nu numai a societãþii, dar a Bisericii, semn ºi instrument de unitate pentru tot neamul omenesc. Sã invocãm acum împreunã ocrotirea Preasfintei Maria ºi a sfântului Iosif pentru fiecare familie, în special pentru cele în dificultate. Sã le susþinã pentru a putea rezista tendinþelor de dezagregare din partea unei anumite culturi contemporane care submineazã bazele instituþiei familiale”.

Pe 1 ianuarie, în Solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria Pãcii, Sfântul Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Ziua Mondialã a Pãcii Pãrinte adresa credincioºilor aceste cuvinte: „La începutul noului an sunt bucuros sã adresez vouã, tuturor celor prezenþi în Piaþa San Pietro, ºi celor uniþi cu noi prin intermediul radioului ºi al televiziunii, cele mai cordiale urãri de pace ºi de bine! Lumina lui Cristos, Soare apãrut la orizontul omenirii, sã lumineze drumul vostru ºi sã vã însoþeascã de-a lungul întregului 2007. Printr-o fericitã intuiþie, veneratul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea a voit ca anul sã se deschidã sub protecþia Preasfintei Maria, veneratã ca Mamã a lui Dumnezeu (...)

Astãzi îl contemplãm pe Isus nãscut din Maria Fecioarã, în prerogativa Lui de adevãrat “Principe al Pãcii” (Isaia 9,5). De aceea, tot Papa Paul al VI-lea, de veneratã memorie, a dorit ca 1 ianuarie sã fie ºi Ziua Mondialã a Pãcii: pentru ca fiecare nou an sã înceapã în lumina lui Cristos, marele pacificator al omenirii. Reînnoiesc în aceastã zi urarea mea de pace guvernanþilor ºi responsabililor Naþiunilor ºi Organismelor Internaþionale ºi tuturor bãrbaþilor ºi femeilor de bunãvoinþã. O fac îndeosebi prin Mesajul special pe care l-am pregãtit împreunã cu colaboratorii mei de la Consiliul Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, ºi care anul acesta are ca temã: “Persoana umanã, inima pãcii”. În Sãrbãtoarea Epifaniei Epifaniei, Papa a spus “Dragi fraþi ºi surori, solemnitatea de azi a Epifaniei celebreazã manifestarea lui Cristos Magilor (...) care s-au închinat înaintea lui ºi ca omagiu adus demnitãþii sale regale, i-au oferit aur, smirnã ºi tãmâie. De ce acest eveniment atât de important? Pentru cã prin el începe sã se realizeze aderarea popoarelor pãgâne la credinþa în Cristos, dupã fãgãduinþa fãcutã de Dumnezeu lui Abraham, despre care ne relateazã cartea Genezei: “În tine vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului” (Gn 12,3). Dacã, aºadar, Maria, Iosif ºi pãstorii de la Betleem reprezentau poporul lui Israel care l-a primit pe Domnul, Magii sunt, în schimb, primiþia neamurilor, chemate ºi ele sã facã parte din Bisericã, noul popor al lui Dumnezeu, bazat nu atât pe omogenitatea etnicã, lingvisticã sau culturalã, ci numai pe credinþa comunã în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Epifania lui Cristos, prin urmare, este în acelaºi timp epifania Bisericii, adicã manifestarea vocaþiei ºi misiunii sale universale. În acest context sunt bucuros sã îndrept salutul meu cordial iubiþilor fraþi ºi surori ai Bisericilor Orientale care urmând calendarul iulian, celebreazã mâine Sfânta Naºtere a Domnului: le urez cu afecþiune belºug de pace ºi de prosperitate creºtinã (...)”.

23

24

ªtiri

Biserica Catolicã se opune pedepsei cu moartea

Referindu-se la execuþia capitalã a lui Saddam Hussein, Vaticanul ºi-a reafirmat, prin vocea pãrintelui Federico Lombardi, directorul Biroului de Presã al Sfântului Scaun, poziþia legatã de pedeapsa cu moartea: „O execuþie capitalã este întotdeauna o ºtire tragicã, motiv de tristeþe, chiar ºi atunci când este vorba de o persoanã care s-a fãcut vinovatã de delicte grave. Poziþia Bisericii Catolice - contrarã pedepsei cu moartea - a fost subliniatã deja în repetate rânduri. Uciderea celui vinovat nu este calea pentru reconstrucþia justiþiei ºi reconcilierea societãþii. Dimpotrivã, existã riscul sã se alimenteze spiritul de rãzbunare ºi germeni de noi violenþe...”.

Aceeaºi poziþie a fost exprimatã ºi de Cardinalul Renato Raffaele Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace: “Sperasem zilele trecute cã se va considera oportun sã nu fie executatã pedeapsa capitalã pentru Saddam Hussein. Sper ºi înalþ rugãciuni pentru ca acest ultim act sã nu contribuie la agravarea situaþiei deja criticã în Irak, þarã atât de încercatã de dezbinãri ºi lupte fratricide (...)

Este bine cunoscutã poziþia Bisericii cu privire la darul vieþii, de care omul nu dispune complet ºi care trebuie apãratã din momentul conceperii pânã la sfârºitul ei natural. Aceastã poziþie exclude, aºadar, atât avortul, cât ºi experimentarea asupra embrionilor, eutanasia ºi pedeapsa cu moartea, care sunt o negare a demnitãþii transcendente a demnitãþii persoanei umane, creatã dupã imaginea lui Dumnezeu”.

Copiii – „mãrturisitori ai tandreþei lui Dumnezeu”

Având ca motto „Copiii îi ajutã pe copii”, pe 6 ianuarie a fost celebratã Ziua Mondialã a Copilãriei Misionare, instituitã de Papa Pius al XII-lea. Aceastã zi se celebreazã, la nivel mondial, cu ocazia Solemnitãþii Epifaniei Domnului ºi se adreseazã tuturor „copiilor creºtini care trãiesc cu bucurie darul credinþei ºi se roagã pentru ca lumina lui Cristos sã ajungã la toþi copiii lumii”.

Sfântul Pãrinte, adresându-se credincioºilor din Piaþa “San Pietro” a mulþumit copiilor din “Sfânta Copilãrie”, prezentã în 110 þãri, pentru cã sunt cooperatori preþioºi ai Evangheliei ºi apostoli ai solidaritãþii creºtine faþã de cei mai nevoiaºi. De asemenea, i-a încurajat pe educatori sã cultive în cei mici spiritul misionar “pentru ca sã se nascã dintre ei misionari pasionaþi, mãrturisitori ai tandreþei lui Dumnezeu ºi

vestitori ai iubirii sale”. „Copilãria Misionarã” sau „Sfânta copilãrie” este una din cele patru Opere Pontificale Misionare ºi îºi propune sã trezeascã în copii dorinþa de a fi misionari ºi de a ajuta alþi copii prin rugãciune ºi prin mici contribuþii economice. Ea este formatã din milioane de „mici misionari” pânã la 14 ani angajaþi în parohii, ºcoli ºi miºcãri de pe toate continentele. Copiii oferã o parte din economiile lor în favoarea celor aproape 4000 de proiecte pe care „Copilãria misionarã” le finanþeazã anual pentru cei mai nevoiaºi copii ai lumii.

Vizita Papei la cantina Caritas din Roma

Joi, 4 ianuarie, Sfântul Pãrinte a vizitat un aºezãmânt condus de organizaþia Caritas a Diecezei de Roma în Colle Oppio. Dupã aceastã vizitã, aºezãmântul care funcþioneazã din 1983 se va chema “Cantina Ioan Paul al II-lea”. Papa Woitila trecuse pragul acestei cantine cu 15 ani în urmã, când erau gãzduite persoane din peste 40 de þãri. Benedict al XVI-lea i-a salutat cu afecþiune pe operatorii ºi voluntarii cantinei, cât ºi pe cei care beneficiazã zi de zi de aceastã slujire. “În aceastã cantinã (...) e posibil sã atingi cu mâna prezenþa lui Cristos în fratele cãruia îi este foame ºi în cel care oferã de mâncare. Aici se poate experimenta faptul cã atunci când îl iubim pe aproapele, îl cunoaºtem mai bine pe Dumnezeu: în Grota Betleemului, de fapt, El ni s-a manifestat nouã în sãrãcia unui nou-nãscut ce are nevoie de toate (...) Betleem înseamnã Casa Pâinii. Isus este Pâinea din Cer, venit pentru fiecare om: El este cel care se face vãzut într-un anumit fel în fiecare zi în aceastã cantinã, fãrã deosebire de rasã, religie ºi culturã (...) Omul care suferã ne aparþine, spunea neuitatul meu predecesor, Ioan Paul al II-lea. Din Grota Betleemului, din orice reprezentare a Naºterii lui Isus se rãspândeºte o veste pentru toþi: Isus ne iubeºte ºi ne învaþã sã iubim. Responsabilii, voluntarii ºi toþi cei care frecventeazã cantina pot experimenta frumuseþea acestei iubiri. Fie ca ei sã poatã simþi profunzimea bucuriei care derivã din aceasta, o bucurie cu siguranþã diferitã de cea amãgitoare reclamatã de publicitate”.

Apostolatul Rugãciunii – suport spiritual pentru Bisericã

În scrisoarea pontificalã prin care Sfântul Pãrinte a stabilit Apostolatul Rugãciunii pentru anul 2007, se cere credincioºilor ca în luna ianuarie sã se roage, în mod special, pentru ca pãstorii Bisericii sã ºtie sã arate calea pãcii într-o lume marcatã de violenþe: “Pentru ca în timpul nostru, din nefericire marcat de nenumãrate acte de violenþã, Pãstorii Bisericii sã contiune sã descopere inimii oricãrui om calea pãcii ºi a înþelegerii între popoare” .

De asemenea, în fiecare lunã Sfântul Pãrinte cere rugãciuni pentru o intenþie misionarã.

Apostolatul Rugãciunii este o iniþiativã la care participã aproximativ cincizeci de milioane de persoane de pe cele cinci continente. Prin aceastã iniþiativã, laici, persoane consacrate, preoþi ºi episcopi din întreaga lume îºi oferã rugãciunile ºi sacrificiile pentru intenþiile pe care Sfântul Pãrinte le sugereazã în fiecare lunã, la nivel universal.

ªtiri

“Fiecare copil care se naºte ne aduce zâmbetu zâmbetull lui Dumnezeu”

“Copiii nou-nãscuþi ne aduc „zâmbetul lui Dumnezeu” ºi de aceea trebuie primiþi cu iubire”, a afirmat Sfântul Pãrinte pe 7 ianuarie, când a botezat ºase fetiþe ºi ºapte bãieþi. Evenimentul a avut loc în Capela Sixtinã, în sãrbãtoarea Botezului Domnului. În felul acesta Papa a continuat tradiþia iniþiatã de Papa Ioan Paul al II-lea. La celebrare au participat circa 300 de familii, pãrinþi ºi rude ale noilor botezaþi. “Fiecare copil care se naºte ne aduce zâmbetul lui Dumnezeu ºi ne invitã sã recunoaºtem faptul cã viaþa este un dar, un dar care trebuie primit cu iubire ºi pãstrat pentru totdeauna”, a afirmat Papa în predica la Liturghie. “Fiecare copil nãscut este încredinþat de Dumnezeu pãrinþilor lui. Cât de importantã este deci familia întemeiatã prin cãsãtorie, leagãn al vieþii ºi iubirii!”. Renunþând de multe ori la discursul scris, Papa Benedict al XVI-lea a explicat în timpul predicii faptul cã odatã cu botezul, creºtinul rãmâne unit cu “Tatãl ceresc” în marea “familie a lui Dumnezeu” care este Biserica. “Creºtinismul nu este doar ceva spiritual sau individual, o poziþie pe care ºi-o asumã cineva, dar ceva real, concret ºi material; familia lui Dumnezeu este concretizatã în familia realã, concretã a Bisericii”.

Papa i-a îndemnat pe pãrinþii noilor botezaþi sã îi înveþe sã se roage ºi sã fie membri activi ai comunitãþii ecleziale. Le-a oferit câte un exemplar din Catehismul Bisericii Catolice ca instrument de creºtere în credinþã ºi de transmitere a credinþei cãtre copii.

Papa cere respectarea rãdãcinilor creºtine ale Europei

Papa Benedict al XVI-lea cheamã la reflecþie asupra valorilor care stau la baza tratatului constituþional al Uniunii Europene. Când s-a întâlnit luni, 8 ianuarie 2007, cu ambasadorii acreditaþi pe lângã Sfântul Scaun, Papa le-a reamintit faptul cã moºtenirea creºtinã a modelat continentul european. Sfântul Pãrinte a salutat intrarea Bulgariei ºi a României în Uniunea Europeanã la 1 ianuarie, douã “noi þãri cu o îndelungatã tradiþie creºtinã”. Pontiful a arãtat cã este oportunã reflecþia asupra tratatului constituþional având în vedere apropiata aniversare de 50 de ani de la Tratatul de la Roma, din 25 martie. În prezent, acest tratat este blocat dupã ce a fost respins în 2005 de Franþa ºi Olanda.

“Sper cã valorile fundamentale care se aflã la baza demnitãþii umane vor fi pe deplin protejate, în particular libertatea religioasã în toate dimensiunile sale ºi drepturile instituþionale ale Bisericilor (…) Nu putem ignora incontestabila moºtenire creºtinã a continentului, care a contribuit enorm la formarea naþiunilor ºi a popoarelor europene. A 50-a aniversare a insurecþiei maghiare împotriva regimului comunist, de la Budapesta, celebratã în luna octombrie a anului trecut, ne reaminteºte dramaticele evenimente ale secolului al XX-lea, ºi îi îndeamnã pe toþi europenii sã construiascã un viitor liber de opresiune ºi de condiþionare ideologicã, sã stabileascã legãturi de prietenie ºi fraternitate, ºi sã manifeste grijã ºi solidaritate faþã de cei sãraci ºi slabi”.

“De asemenea, tensiunile trecutului trebuie sã fie purificate prin promovarea reconcilierii la toate nivelurile, doar aceasta deschide calea spre viitor ºi dã speranþã”. Sfântul Pãrinte s-a adresat “tuturor celor de pe pãmânt european care sunt tentaþi de terorism, sã înceteze aceastã activitate: acþiunile de acest gen conduc doar la mai multã violenþã ºi creeazã teamã în rândul populaþiilor”.

Noutate editorialã

În prima lunã a anului a apãrut la Editura Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureºti volumul de meditaþii ºi cugetãri Uniþi de aceeaºi iubire de Louisa Jaques, cu o prefaþã de Hans Urs von Balthasar ºi biografie de François Duboin o.f.m. Fiicã de misionari protestanþi, înzestratã cu multe daruri, dar ºi cu un temperament tumultuos ºi sensibil, Louisa Jaques devine în cele din urmã cãlugãriþã de clauzurã în mãnãstirea Sfintei Clara din Ierusalim dedicându-se rugãciunii pentru unitate între creºtini. Ultimii ani ai vieþii coincid cu anii celui de-al doilea rãzboi mondial: presimþindu-ºi sfârºitul, dar ºi marile schimbãri pe cale sã se producã, Louisa începe sã scrie... Asemenea Imitaþiunii lui Cristos ori Istoriei unui suflet a Sfintei Tereza de Lisieux, Uniþi de aceeaºi iubire este o carte care poate schimba viaþa.

(Louisa Jaques, Uniþi de aceeaºi iubire, EARCB 2006, 240 pag.)

COMUNICA COMUNICATT DE PRESÃ al Bisericii Catolice din România referitor la noua Lege a cultelor ºi a libertãþii religioase Promulgarea Legii cultelor ºi a libertãþii religioase poate fi consideratã un moment important pentru Bisericile ºi Cultele din România, þinând cont cã pânã la aceastã datã normele legislative în aceastã privinþã se bazau pe legea din 1948, lege promulgatã de un stat ateu.

Biserica Catolicã din România salutã promulgarea noii Legi a cultelor. Aceasta reflectã efortul autoritãþilor, cât ºi dialogul interreligios din ultimii ani al tuturor Bisericilor ºi Cultelor din România. Este clar cã noua lege este perfectibilã ºi cã fiecare cult ar dori sã o mai cizeleze conform propriilor statute ºi canoane. Forma actualã, însã, manifestã echilibrul recunoaºtem, încã imperfect - al unui cadru legislativ pentru

cultele care reprezintã marea majoritate a populaþiei din România ce se declarã credincioasã.

Suntem, însã, alãturi de Biserica Greco-Catolicã, care nu a semnat proiectul de lege din cauza nerezolvãrii încã a situaþiei proprietãþilor confiscate, cât ºi a delicatei probleme a cimitirelor.

Recenta aderare a României la Uniunea Europeanã reflectã pentru noi ca Bisericã nu numai o unitate socio-politicã, ci ºi o unitate spiritualã a diferitelor religii promotoare ale comuniunii.

Noua lege se încadreazã ºi în contextul efortului constant al creºtinãtãþii de dialog ºi unitate, dar ºi de respect faþã de celelalte religii.

Biroul de presã al Conferinþei Episcopilor Catolici din România

25

26

Bilanþ

Cum a fost 2006 pentru Biserica universalã?

Ce au spus documentele vaticane

O privire panoramicã asupra Bisericii Catolice, în anul 2006, impune o împãrþire a evenimentelor din Biserica universalã fie dintr-o perspectivã cronologicã, fie dintr-una tematicã, aceasta din urmã având calitatea de a arãta imaginea multitudinii ºi diversitãþii operelor pe care le-a înfãptuit Biserica în anul care s-a încheiat.

Oprindu-ne mai întâi la documentele vaticane, anul 2006 stã sub semnul scrisorii enciclice Deus caritas est, primul document pontifical de acest fel al Papei Benedict al XVI-lea, purtând data 25 decembrie 2005 ºi dat publicitãþii în data de 25 ianuarie 2006, care a înregistrat un record editorial fãrã precedent pentru o enciclicã; de exemplu, doar în Italia, au fost vândute peste un milion de exemplare, din care 500.000 în primele cinci zile ale apariþiei broºurii în librãrii.

Deus caritas est , enciclicã ce proclamã un adevãr ce constituie esenþa creºtinismului, ºi anume, cã Dumnezeu este iubire, a indicat tonul ºi conþinutul discursurilor pontifului în 2006; de exemplu, întâlnind, la începutul lunii ianuarie, corpul diplomatic acreditat pe lângã Sfântul Scaun, Papa Benedict al XVI-lea a spus cã „cine se pune în slujba adevãrului nu poate admite legea celui mai puternic, lege care trãieºte din minciunã ºi care, de nenumãrate ori, a marcat cu semnul tragediei istoria omului”. În documentele vaticane din anul precedent, un loc central l-a ocupat familia ºi problemele pe care aceasta le are de înfruntat, Consiliului Pontifical pentru familie difuzând în luna iunie documentul Familia ºi procrearea umanã, în care se reafirmã convingerea cã numai familia întemeiatã pe cãsãtorie este locul adecvat pentru a procrea în mod responsabil.

Dar leitmotivul documentelor vaticane din 2006 a fost îndemnul la rugãciune, prezent în mod stãruitor în mesajul pentru Ziua Mondialã a Vocaþiilor, celebratã în duminica a IV-a a Paºtelui, Duminica Bunului Pãstor, mesaj în care Benedict al XVI-lea afirmã cã secretul pentru a face sã încolþeascã noi vocaþii la preoþie ºi la viaþa consacratã a fost ºi rãmâne rugãciunea, amintind cã Biserica are nevoie de preoþi ºi de persoane consacrate pentru misiunea de sfinþire a lumii.

Anul apelurilor în favoarea pãcii

Anul 2006 a fost umbrit de numeroase conflicte urmãrite cu solicitudine de cãtre Sfântul Scaun, soarta populaþiilor care suferã din cauza rãzboaielor fiind o preocupare pentru Suveranul Pontif care a fixat, pe 23 iulie 2006, o zi specialã de rugãciune ºi de pocãinþã, invitând pe pãstorii ºi pe credincioºii tuturor Bisericilor particulare precum ºi pe toþi credincioºii din lume sã implore de la Dumnezeu darul preþios al pãcii. Nu o datã a invocat Sfântul Pãrinte, în discursurile ºi mesajele sale, respectul demnitãþii persoanei umane, ca o condiþie esenþialã pentru pacea familiei umane. De altfel, mesajul Sanctitãþii Sale Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 40-a Zi Mondialã a Pãcii, care s-a celebrat la 1 ianuarie 2007, a fost dedicatã temei: „Persoana umanã: inima pãcii”.

Paºi siguri pe calea ecumenismului

În plan ecumenic, 2006 a fost un an rodnic, data de 14 decembrie intrând în istorie graþie întâlnirii, la Vatican, dintre Benedict al XVI-lea ºi arhiepiscopul ortodox al Atenei ºi al întregii Grecii, care l-a vizitat pentru prima datã pe Papã ºi Biserica Romei. Într-o Declaraþie comunã, pontiful ºi arhiepiscopul Hristodoulos au subscris la necesitatea de a persevera pe calea unui dialog teologic constructiv pentru a restabili deplina unitate a creºtinilor.

Printre gesturile ecumenice din anul 2006, care se leagã de numele Papei Benedict al XVI-lea, se numãrã ºi primirea, la Vatican, a arhiepiscopului de Canterbury, Rowan Williams, ºi nu poate fi uitatã reuniunea din luna septembrie de la Belgrad, în Serbia, a Comisiei mixte internaþionale pentru Dialogul teologic dintre Biserica catolicã ºi Biserica ortodoxã, un eveniment important, dupã o întrerupere care a durat ºase ani. ªi cum ar putea fi uitatã îmbrãþiºare fraternã cu patriarhul Bartolomeu I, la Istanbul, pecete a valorii ecumenice pe care a avut-o cãlãtoria apostolicã în Turcia? Nu poate fi lãsat uitãrii cum la Fanar, sediul patriarhatului ecumenic, papa i-a invitat pe catolici

Bilanþ ºi pe ortodocºi sã colaboreze pentru „comuniunea în caritate ºi adevãr”.

Tot la capitolul ecumenism se înscrie audienþa la Sfântul Pãrinte a Comisiei de pregãtire a celei de-a III-a Adunãri Ecumenice Europene reunite la Roma, între 24 ºi 27 ianuarie 2006, într-o primã etapã a unui itinerar spiritual care va culmina la Sibiu, în luna septembrie a anului curent.

Privirea Bisericii spre Africa

În anul ce s-a încheiat, Biserica ºi-a îndreptat atenþia, în mod special, spre Africa, în luna iunie fiind prezentate în Sala de presã a Sfântului Scaun temele de reflecþie în vederea celei de-a II-a Adunãri speciale a Sinodului episcopilor pentru Africa, continent care, în ciuda dramelor care continuã sã-l loveascã, cautã sã construiascã dreptatea ºi reconcilierea dupã care sã ajungã la pace, la progres ºi la prosperitate. Adeseori „uitate” de potenþele lumii, statele Africii sunt în atenþia Bisericii, Benedict al XVI-lea definind Africa drept “marea speranþã a Bisericii”.

Martirologiul Bisericii pe 2006

ªi în anul ce tocmai s-a încheiat sângele martirilor a udat câmpul Bisericii, fãcând sã creascã nu doar sãmânþa creºtinilor dar ºi pe aceea a speranþei de a putea construi „o adevãratã fraternitate între popoare, în respectul reciproc al convingerilor religioase ale fiecãruia”. Printre aceºti „martori curajoºi ai Evangheliei în Caritate” s-a aflat preotul Andrea Santoro, din clerul „fidei donum” al diecezei de Roma, asasinat în Turcia ºi sora Leonella Sgorbati, din congregaþia Misionarele Consolatei, „ucisã în mod barbar” la Mogadishu, capitala Somaliei.

Problema Ca tedralei „Sfântul Iosif”, Catedralei pe masa de lucru a Sfântului Pãrinte

Pastoraþia þiganilor þiganilor,, pe agenda de lucru din 2006

Grija Bisericii s-a manifestat ºi în privinþa þiganilor, un popor nomad lovit adesea, în decursul secolelor, de persecuþii ºi pus la colþ într-un context de discriminãri ºi de prejudecãþi, în mare parte rod al unei necunoaºteri ºi neînþelegeri culturale. Acestei populaþii, Biserica, prin Consiliul Pontifical al Pastoraþiei pentru Migranþi ºi Itineranþi, i-a dedicat, în februarie 2006, un document ce conþine o viziune globalã a lucrãrii Bisericii pentru evanghelizarea nomazilor, document intitulat „Orientãri pentru o pastoraþie a þiganilor”.

Pe unde a ccãlãtori ãlãtori ãlãtoritt Papa în anul ce a trecut

Din vederea panoramicã a anului 2006 nu pot lipsi cãlãtoriile apostolice ale Sfântului Pãrinte: cea din Polonia, în luna mai; apoi la Valencia, la Întâlnirea Mondialã a Familiilor, în luna iulie, urmatã, în septembrie, de vizita în Germania ºi ultima, istorica vizitã în Turcia, între 28 noiembrie ºi 1 decembrie 2006.

La acestea se adaugã vizitele pastorale în Italia, la Verona, în octombrie, cu ocazia celei de-a patra Reuniuni naþionale a Bisericii din Italia ºi pelerinajul la Sanctuarul Sfintei Feþe de la Manoppello, din luna septembrie.

ªi, mutându-ne privirea de la martorii curajoºi ai Evangheliei spre România, anul 2006 a fost unul în care credincioºii catolici au fost martorii indiferenþei autoritãþilor rãmase surde la apelurile de salvare a Catedralei din Bucureºti, apeluri ajunse ºi de la Sfântul Scaun, care a urmãrit ºi care continuã sã urmãreascã de aproape situaþia, „în speranþa cã se va gãsi o soluþie rapidã ºi satisfãcãtoare la aceastã chestiune spinoasã”, dupã cum se spune în comunicatul transmis de Sala de Presã a Sfântului Scaun, la începutul lunii decembrie, în care se aminteºte autoritãþilor din România cã protejând Catedrala din Bucureºti, se protejeazã nu doar patrimoniul istoric pe care aceasta îl constituie ºi valorile de credinþã pe care aceasta le reprezintã, ci ºi patrimoniul de valori al întregii populaþii româneºti.

Sub semnul indurãrii Bunului Dumnezeu

Revenind la cum a fost pentru Bisericã anul de la care ne-am luat rãmas bun, nu putem sã nu vedem cã tot ceea ce s-a întreprins a stat sub semnul privirii pline de încredere ºi de speranþã în milostivirea divinã, singurul izvor de la care rãdãcinile omenirii îºi pot trage seva binelui.

Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

27

28

Sfântul lunii

21 ianuarie – Sfânta Agneza, fecioarã ºi martirã Sfânta Agneza a fost martirizatã la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 12 ani, în timpul prigoanei iniþiate de împãratul Diocliþian. Urmând o tradiþie greacã, Papa Damasus afirmã cã Sfânta Agneza ar fi fost arsã pe rug, dar este mai verosimilã afirmaþia poetului Prudenþiu ºi, împreunã cu el, a întregii tradiþii latine, cã tânãra Agneza, dupã ce a refuzat sã aducã jertfã zeiþei Vesta, a fost dusã cu forþa într-un local rãu famat ºi expusã bãtãii de joc a celor de acolo, apoi decapitatã cu o loviturã de spadã.

Sfântul Ambroziu, care a compus în cinstea ei imnul Agnes beatae virgini, comenteazã astfel martiriul ei: „Într-un trup atât de mic, se gãseºte oare un loc sã fie lovit?

Fetele de vârsta ei nu reuºesc sã suporte privirea încruntatã a pãrinþilor ºi înþepãtura unui ac le face sã plângã, dar Agneza îºi oferã întreaga fiinþã tãiºului spadei pe care cãlãul o îndreaptã cu furie spre ea”.

Sfânta cãreia i s-a dedicat un imn al puritãþii

În legãturã cu puritatea ei sufleteascã ºi statornicia în credinþã, tradiþia a þesut întâmplãri ºi despre alte tinere martire, cum ar fi sfintele Agata, Lucia, Cecilia, menþionate, în Canonul Roman, împreunã cu Sfânta Agneza. Dupã tradiþia popularã, însuºi fiul prefectului Romei a încercat s-o determine pe Agneza sã-ºi schimbe hotãrârea de a rãmâne fecioarã. Respins în încercãrile sale, tânãrul a denunþat-o cã este creºtinã, prefectul Sinfronius în persoanã poruncindu-i sã aducã sacrificii zeiþei Vesta ºi, fiindcã a refuzat, a trimis-o pe tânãra fecioarã într-un lupanar. Ajutatã de puterea lui Dumnezeu, Agneza scãpã nevãtãmatã din aceastã înjositoare osândã, iar bãrbatul care a încercat sã se apropie de ea a cãzut mort la picioarele ei. Pe locul unde s-a petrecut acest fapt, loc identificat cu Circul lui Domiþian, s-a ridicat mai târziu biserica Sfânta Agneza în Arenã. Îndârjirea prefectului nu s-a înmuiat în faþa miracolului, iar Agneza a dat suprema mãrturie pentru Cristos prin jertfa vieþii sale, ca un gingaº ºi nepãtat miel oferit în dar lui Dumnezeu.

Exemplu de nevinovãþie, reprezentat prin imaginea unui miel

Datoritã asemãnãrii numelui sãu, Agnes, cu agnus (miel), simbolul prin care se obiºnuia reprezentarea Sfintei Agneza, începând cu mozaicurile din secolul al VI-lea din biserica San Apollinare Nuovo (Ravenna), a fost mielul. Un ritual din vechime

pãstreazã amintirea acestui exemplu de nevinovãþie. În dimineaþa zilei de 21 ianuarie se binecuvânteazã doi miei, care sunt oferiþi Sfântului Pãrinte, din lâna cãrora vor fi þesute palium-urile oferite arhiepiscopilor. Aceastã foarte veche ceremonie se desfãºoarã în bazilica Sfânta Agnesa, bazilicã ce a fost construitã pe Calea Nomentanã de cãtre Constantina, fiica împãratului Constantin, în jurul anului 354. Cea mai veche mãrturie, legatã de martiriul ºi de cultul Sfintei Agneza, este Depositio Martyrum, apãrut în aceeaºi epocã în care a fost construitã ºi biserica mai sus amintitã.

Sfânta Agneza a fost veneratã în mai multe biserici, atât în Rãsãrit, cât ºi în Apus, din cele mai vechi timpuri, frecvenþa apariþiilor sale în calendare ºi în martirologii dovedind cã era una dintre figurile cele mai cunoscute între primii martiri creºtini. Pe lângã Sfântul Ambroziu, poetul Prudenþiu ºi Papa Damasus, ºi Sfântul Iernonim a cinstit-o pe Sfânta Agneza prin scrierile sale.

S-au pãstrat mai multe reprezentãri ale ei, din diferite secole, inclusiv picturi renascentiste, de la Duccio la Tintoretto. De asemenea, apare reprezentatã frecvent pe vitralii de la sfârºitul Evului Mediu, chiar ºi în Anglia, unde i-au fost închinate cinci biserici foarte vechi. Sunt renumite imaginile Sfintei Agneza de pe cupa de aur ºi email care i-a aparþinut ducelui de Berry, apoi ducelui Bedford ºi regelui Henric al VI-lea, ºi care se aflã acum la British Museum.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI