Actualitatea creştină, nr. 01/2009

Pãstorul Arhidiecezei

„Combaterea sãrãciei înseamnã construirea pãcii”

În fiecare an, la 1 ianuarie, Sfântul Pãrinte transmite un mesaj pe tema pãcii. Anul acesta, pentru Cea de-a XLII-a Zi Mondialã a Pãcii, Papa ne-a propus tema „Combaterea sãrãciei înseamnã construirea pãcii”. Sãrãcia se numãrã adesea printre factorii care favorizeazã sau agraveazã conflictele, chiar ºi pe cele armate. Dar despre ce sãrãcie este vorba? Iatã ce spune documentul papal: „În aceastã perspectivã e nevoie de o viziune amplã ºi articulatã despre sãrãcie. Dacã sãrãcia ar fi doar materialã, ºtiinþele sociale [...] ar fi suficiente pentru a clarifica principalele ei caracteristici. ªtim însã cã existã sãrãcii materiale care nu sunt o consecinþã directã ºi automatã a lipsurilor materiale. [...] În societãþile bogate ºi avansate existã fenomene de marginalizare, sãrãcie relaþionalã, moralã ºi spiritualã: este vorba despre persoane dezordonate în interiorul lor, care trãiesc diferite forme de neajunsuri în ciuda bunãstãrii economice. Mã gândesc, pe de o parte, la aºa-zisa „subdezvoltare moralã” ºi, pe de altã parte, la consecinþele negative ale „supradezvoltãrii”. Nu uit apoi cã, în societãþile zise „sãrace”, creºterea economicã este adesea frânatã de piedici culturale, care nu permit o utilizare adecvatã a resurselor.

Este totuºi adevãrat faptul cã orice formã de sãrãcie impusã are la rãdãcinã lipsa de respect a demnitãþii transcendente a persoanei umane. Când omul nu este considerat în integralitatea vocaþiei sale ºi nu respectã exigenþele unei adevãrate „ecologii umane”, se declanºeazã ºi dinamicile perverse ale sãrãciei” (nr.2). De prea multe ori dezvoltarea demograficã a fost prezentatã drept cauzã a sãrãciei. În consecinþã, s-au derulat campanii de reducere a naºterilor, cu metode care nu respectã nici demnitatea femeii, nici dreptul soþilor de a alege în mod responsabil numãrul fiilor, nici dreptul la viaþã. „Exterminarea a milioane de copii nenãscuþi, în numele luptei împotriva sãrãciei, constituie în realitate eliminarea celor mai sãrace dintre fiinþele umane” (nr.3). Se ºtie însã foarte bine cã populaþia numeroasã se dovedeºte a fi o bogãþie ºi nu un factor de sãrãcie.

Bolile pandemice (malaria, tuberculoza, SIDA) trebuie combãtute cu mijloace care sã stea departe de acel ºantaj ce condiþioneazã ajutoarele economice de punerea în practicã a unor politici contrare vieþii.

Obiect de analizã în programele de luptã împotriva sãrãciei este ºi sãrãcia copiilor, precum ºi legãtura care existã între dezarmare ºi dezvoltare ºi actuala crizã alimentarã. „Una dintre principalele cãi pentru zidirea pãcii este o globalizare care sã aibã ca scop interesele marii familii umane. Pentru a gestiona globalizarea este necesarã însã o puternicã solidaritate globalã între þãrile bogate ºi þãrile sãrace, ºi în interiorul fiecãrei þãri, chiar dacã acestea sunt bogate. Este necesar un „cod etic comun”, ale cãrui norme sã nu aibã doar un caracter convenþional, ci sã fie înrãdãcinate în legea naturalã înscrisã de Creator în conºtiinþa fiecãrei fiinþe umane (cf. Rom 2,14-15). [...] Globalizarea eliminã anumite bariere, dar acest lucru nu înseamnã cã nu poate construi altele noi; apropie popoarele, dar apropierea în spaþiu ºi timp nu creeazã în mod automat condiþiile necesare pentru o adevãratã comuniune ºi o pace autenticã. Marginalizarea sãracilor de pe planetã poate gãsi mijloace valide de eliberare în globalizare numai dacã fiecare om se va simþi personal rãnit de nedreptãþile existente în lume ºi de violãrile drepturilor umane legate de acestea. Biserica, „semn ºi instrument al unirii intime cu Dumnezeu ºi al unitãþii întregului neam omenesc”, va continua sã lucreze pânã când vor fi depãºite nedreptãþile ºi neînþelegerile ºi se va ajunge la zidirea unei lumi mai paºnice ºi solidare” (nr. 8).

O importanþã deosebitã o are ºi sectorul comerþului internaþional ºi al tranzacþiilor financiare: ar trebui ca toate þãrile sã aibã aceleaºi posibilitãþi de acces la piaþa mondialã, evitând excluderile ºi marginalizãrile. „Din toate acestea rezultã cã lupta împotriva sãrãciei cere o cooperare atât pe plan economic cât ºi pe cel juridic, care sã permitã comunitãþii internaþionale ºi în particular þãrilor sãrace sã individualizeze ºi sã punã în practicã soluþii coordonate pentru înfruntarea acestor probleme, realizând un cadru juridic eficient pentru economie. Pe lângã aceasta este nevoie de stimulente pentru crearea de instituþii eficiente ºi participative, cât ºi de sprijin pentru lupta împotriva criminalitãþii ºi pentru promovarea unei culturi a legalitãþii. Pe de altã parte, nu se poate nega faptul cã politicile îndeosebi asistenþialiste sunt la originea multor falimente în ajutorarea þãrilor sãrace. Investirea în formarea persoanelor ºi dezvoltarea în mod integrat a unei culturi specifice a iniþiativei pare în momentul de faþã adevãratul proiect pe termen mediu ºi lung” (nr.11). În finalul mesajului, Suveranul Pontif observã cã ne oprim adesea la cauzele superficiale ale sãrãciei, fãrã sã le atingem pe cele care sãlãºluiesc în inima omului, precum aviditatea ºi îngustimea orizonturilor. Problemele dezvoltãrii, ajutoarelor ºi cooperãrii internaþionale sunt abordate uneori fãrã o implicare realã a persoanelor, doar ca niºte chestiuni tehnice, care sfârºesc în stabilirea de structuri, în organizarea de acorduri tarifare, în alocarea de finanþãri anonime. Dar lupta împotriva sãrãciei are nevoie de oameni care sã trãiascã în profunzime fraternitatea ºi sã fie gata sã însoþeascã persoanele, familiile ºi comunitãþile pe cãile unei autentice dezvoltãri umane. „De aceea Biserica [...] indicã noile aspecte ale problemei sociale, nu doar în extensie, dar ºi în profunzime, întrucât privesc identitatea omului ºi a relaþiei lui cu Dumnezeu. Sunt principii ale doctrinei sociale care tind sã clarifice legãturile dintre sãrãcie ºi globalizare ºi sã orienteze acþiunea spre edificarea pãcii. Între aceste principii amintim aici, în mod deosebit, iubirea „preferenþialã pentru cei sãraci”, în lumina primatului caritãþii, mãrturisit de întreaga tradiþie creºtinã, începând de la cea a Bisericii primare” (nr.15).

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus „Dragi familii, nu lãsaþi sã slãbeascã iubirea voastrã voastrã”” (28 decembrie 2008)

“Sã ne lãsãm cuceriþi ºi transformaþi de Emanuel, Dumnezeu venit între noi” (6 ianuarie 2009)

În aceastã duminicã, ce urmeazã Naºterii Domnului, celebrãm cu bucurie Sfânta Familie din Nazaret. Contextul este cel mai potrivit, deoarece Crãciunul este, prin excelenþã, sãrbãtoarea familiei. O dovedesc atâtea tradiþii ºi obiceiuri sociale, mai ales uzanþa de a se reuni, tocmai în familie, pentru mesele festive ºi pentru urãrile ºi schimbul de daruri; ºi, cum sã nu observãm faptul cã în aceste împrejurãri, necazul ºi durerea cauzate de anumite rãni familiale sunt amplificate? Isus a vrut sã se nascã ºi sã creascã într-o familie; a avut-o pe Fecioara Maria ca mamã ºi pe Iosif care l-a îngrijit ca tatã; ei l-au crescut ºi educat cu imensã iubire. Familia lui Isus meritã într-adevãr titlul de sfântã deoarece este cuprinsã toatã de dorinþa de a îndeplini voinþa lui Dumnezeu, întrupatã în prezenþa minunatã a lui Isus.

Pe de o parte este o familie la fel ca toate ºi, drept urmare, este model de iubire conjugalã, de colaborare, de sacrificiu, de încredinþare Providenþei divine, de hãrnicie ºi de solidaritate, adicã, al tuturor acelor valori pe care familia le pãzeºte ºi le promoveazã, contribuind în mod primar la formarea þesutului fiecãrei societãþi. În acelaºi timp, Familia din Nazaret este unicã, diferitã de toate, pentru vocaþia ei singularã legatã de misiunea Fiului lui Dumnezeu.

Tocmai cu aceastã unicitate a sa este indicatã fiecãrei familii, ºi în primul rând familiilor creºtine, deschizându-le orizontul lui Dumnezeu, primatul dulce ºi exigent al voinþei sale, perspectiva Cerului la care suntem destinaþi (...).

Dragi familii, nu lãsaþi sã slãbeascã iubirea, deschiderea spre viaþã ºi legãturile speciale care unesc cãminul vostru. Cereþi aceasta constant de la Domnul, rugaþi-vã uniþi, pentru ca propunerile voastre sã fie luminate de credinþã ºi întãrite de harul divin pe calea spre sfinþenie. În felul acesta, prin bucuria voastrã de a împãrtãºi totul în iubire, veþi da lumii o frumoasã mãrturie despre cât este de importantã familia pentru persoana umanã ºi pentru societate. Papa stã alãturi de voi, rugându-se Domnului mai ales pentru toþi cei care în fiecare familie au probleme majore de sãnãtate, de muncã ºi de singurãtate.

Celebrãm astãzi solemnitatea Epifaniei, manifestarea Domnului. Sfântul Matei relateazã episodul Magilor care au ajuns din Rãsãrit cãlãuziþi de o stea, pentru a aduce omagiu regelui nou-nãscut al iudeilor. De fiecare datã când ascultãm aceastã relatare suntem impresionaþi de contrastul clar dintre atitudinea magilor, pe de o parte, ºi cea a lui Irod ºi a iudeilor, pe de alta.

Evanghelia ne spune cã, auzind cuvintele magilor, “regele Irod s-a tulburat ºi tot Ierusalimul împreunã cu el” (Mt 2,3). (...) Pentru ce oare Ierusalimul s-a tulburat? Se pare cã evanghelistul vrea aproape sã anticipeze care va fi apoi poziþia mai-marilor preoþilor ºi a sinedriului, dar ºi a poporului în parte, faþã de Isus, în timpul vieþii sale publice. În mod cert, iese în evidenþã faptul cã cunoaºterea Scripturilor ºi a profeþiilor mesianice nu îi face pe toþi sã se deschidã Lui ºi cuvântului Sãu. Ne vine în minte faptul cã, în preajma pãtimirii, Isus a plâns Ierusalimul pentru cã nu a cunoscut timpul în care fusese vizitat (cf. Lc 19,44).

Atingem aici unul din punctele cruciale ale teologiei istoriei: drama iubirii fidele a lui Dumnezeu în persoana lui Isus, care “a venit la ai sãi ºi ai sãi nu l-au primit” (In 11,11). În lumina întregii Biblii, aceastã atitudine de ostilitate, sau ambiguitate, sau superficialitate o reprezintã pe cea a fiecãrui om ºi a “lumii” - în sens spiritual - când se închide în faþa misterului adevãratului Dumnezeu, care ne vine în întâmpinare în dezarmanta blândeþe a iubirii Sale. Isus, “regele iudeilor” (cf. In 18,37), este Dumnezeul milostivirii ºi al fidelitãþii. El vrea sã domneascã în iubire ºi în adevãr ºi ne cere sã ne convertim, sã abandonãm faptele rele ºi sã parcurgem cu hotãrâre calea binelui.

Aºadar, în acest sens, “Ierusalim” suntem noi toþi! Sã ne ajute Fecioara Maria, care l-a primit cu credinþã pe Isus, sã nu ne închidem inima în faþa Evangheliei mântuirii. Sã ne lãsãm mai degrabã cuceriþi ºi transformaþi de El, “Emanuel”, Dumnezeu venit între noi pentru a ne dãrui pacea sa ºi iubirea sa.

Pelerin la Vatican

Cum va fi 2009, în viziunea lui Benedict al XVI-lea „Numai dacã vom rãmâne uniþi cu Isus, noul an va fi bun ºi fericit”, astfel a subliniat Benedict al XVI-lea condiþia sine qua non a unui 2009 „plin de bucurie ºi pace”, în ciuda „dificultãþilor sale inevitabile”. Aceastã urare–povaþã a fost reînnoitã cu ocazia primei audienþe generale de miercuri, 7 ianuarie, când Sfântul Pãrinte a îndemnat la un reînnoit legãmânt cu Mântuitorul, la reînsufleþirea în noi a angajamentului de a-i deschide lui Cristos mintea ºi inima, pentru a fi cu adevãrat prietenii sãi.

Mai multã sobrietate ºi solidaritate

Aceeaºi povaþã ºi în ultima zi a anului, la recitarea Primelor Vespere pentru solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria Nãscãtoare de Dumnezeu, când a amintit de criza socialã ºi economicã mondialã despre care a spus cã „cere de la toþi mai multã sobrietate ºi solidaritate spre a veni în ajutor mai ales persoanelor ºi familiilor aflate în dificultãþi mai mari”. „ªtiu” – a adãugat – „cã organizaþia Caritas diecezanã ºi celelalte organizaþii de binefacere fac tot posibilul, dar este necesarã colaborarea tuturor, pentru cã nimeni nu se poate gândi cã ºi-ar putea construi singur fericirea”.

Dar, a continuat Sfântul Pãrinte referindu-se la preocupãrile legate de viitor, „chiar dacã la orizont apar nu puþine umbre asupra viitorului nostru, nu trebuie sã ne fie teamã”, deoarece „marea noastrã speranþã de credincioºi este viaþa veºnicã, în comuniunea lui Cristos ºi a întregii familii a lui Dumnezeu”. O speranþã care ne dã forþa „de a înfrunta ºi depãºi toate dificultãþile lumii”.

Cristos, steaua care risipeºte umbrele crizei ºi ale violenþei

ªi în solemnitatea Epifaniei Domnului, Benedict al XVI-lea ne-a indicat steaua pe care trebuie s-o urmãm pentru a nu ne pierde în hãþiºurile actuale, presãrate de capcanele conflictelor, ale violenþelor ºi ale crizei economice mondiale, amintindu-ne cã „nu existã umbrã, oricât de densã ar fi, care sã poatã întuneca lumina lui Cristos”. „De aceea” – a continuat – „cei care cred în Cristos nu pierd niciodatã speranþa, nici în acest timp, în faþa marii crize sociale ºi economice care frãmântã umanitatea, în faþa urii ºi a violenþei distrugãtoare care nu înceteazã sã însângereze multe regiuni ale pãmântului, în faþa egoismului ºi a pretenþiei omului de a se erija drept propriul sãu dumnezeu, care duce uneori la rãsturnãri periculoase ale planului divin cu privire la viaþã ºi la demnitatea fiinþei umane, cu privire la familie ºi la armonia creaþiei”.

Însãnãtoºirea economiei necesitã o nouã încredere

Referindu-se la actuala situaþie internaþionalã, Papa s-a adresat nu doar credincioºilor, ci ºi conducãtorilor de state. Mai exact, în discursul rostit pe 8 ianuarie, la întâlnirea cu membrii Corpului Diplomatic acreditat pe lângã Sfântul Scaun, Suveranul Pontif a insistat asupra necesitãþii de a le reda speranþa celor sãraci, „prea multor sãraci ai planetei noastre”, spunându-le diplomaþilor: „Cum sã nu ne gândim la atâtea persoane ºi familii afectate de dificultãþi ºi de incertitudinile cauzate de actuala crizã financiarã ºi economicã la nivel mondial?

Cum sã nu evocãm criza alimentarã ºi supraîncãlzirea climei, ce fac ºi mai anevoios accesul la hranã ºi apã pentru locuitorii celor mai sãrace regiuni ale planetei? Este urgent ca de acum înainte sã se adopte o strategie eficace pentru a combate foametea ºi a facilita dezvoltarea agricolã localã. (…)

Aceasta se poate realiza numai prin punerea în practicã a unei etici bazate pe demnitatea înnãscutã a persoanei umane”. „ªtiu” – a continuat Papa – „cât este de exigent, dar nu este o utopie!

Astãzi, mai mult decât ieri, viitorul nostru este în joc, dupã cum ºi destinul însuºi al planetei noastre ºi al locuitorilor ei, în primul rând al generaþiilor tinere care moºtenesc un sistem economic ºi un þesut social foarte compromis”.

În genunchi, lângã Pruncul din iesle

În ultima zi a lui 2008, seara, dupã terminarea Vesperelor ºi a imnului Te Deum de mulþumire, Papa a ieºit din bazilicã pentru a vizita monumentala iesle amenajatã în piaþa Sfântul Petru. Acolo, îngenuncheat, s-a rugat îndelung, iar cine a voit sã înþeleagã, a vãzut în gestul Papei atitudinea pe care omenirea ar trebui s-o adopte în anul care a sosit ºi în cei care vor veni, pentru ca soarta lumii sã fie în mâinile sigure ale Domnului.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

3

4

Actualitate

Bruxelles: o nouã etapã a pelerinajului de încredere pe pãmânt Aproximativ 40.000 de tineri din toatã Europa ºi din alte continente s-au reunit la Bruxelles, în perioada 29 decembrie 2008 - 2 ianuarie 2009, la invitaþia comunitãþii din Taizé, pentru a construi – prin rugãciune ºi meditarea textelor sfinte – o Europã plinã de încredere.

Dupã Geneva, Zagreb, Milano, Lisabona, Hamburg, a venit rândul Bruxellesului sã gãzduiascã cea de-a XXXI-a întâlnire europeanã a tinerilor, animatã de comunitatea din Taizé. Întâlnirea de la Bruxelles a fost o nouã etapã din “Pelerinajul de încredere pe pãmânt” început acum treizeci de ani de fratele Roger, fondatorul comunitãþii din Taizé.

Aceastã etapã a pelerinajului urmeazã unei recente întâlniri din Africa, la Nairobi (Kenya), în perioada 26-30 noiembrie, care a adunat aproximativ 7000 de tineri din 15 þãri africane. Scopul întâlnirii din Africa a fost acela de a „contribui la construirea unor relaþii de fraternitate mai puternice ºi de a trece peste falsele idei despre ceilalþi, idei întreþinute de lipsa de contact dintre popoare ºi de rãnile istoriei”, cum spunea fratele Alois, în Scrisoarea din Kenya. În cãutarea scopului existenþei Scopul întâlnirii de la Bruxelles a fost descoperirea unui sens mai profund al

existenþei noastre. În faþa lehamitei ºi a sentimentului de abandon pe care îl experimenteazã atât de mulþi oameni, care este izvorul de unde ne putem adãpa cu viaþã? Tinerii au cãutat „izvorul unei speranþe pentru ei înºiºi ºi pentru lumea întreagã, deschizându-se lui Cristos prin rugãciune ºi prin ascultarea Cuvântului Sãu, împãrtãºindu-ºi aspiraþiile ºi fãcând experienþa Bisericii ca loc de comuniune ºi prietenie”, aºa cum i-a îndemnat Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, în mesajul transmis cu aceastã ocazie.

Fiecare zi începea cu o orã de rugãciune în bisericile sau capelele din comunitãþile unde tinerii au fost gãzduiþi, urmatã de un moment de împãrtãºire a experienþelor. Apoi, grupurile se îndreptau spre Bruxelles Expo pentru prânz ºi alte douã momente de rugãciune. Seara, pe parcursul celei de-a doua pãrþi a rugãciunii, avea loc o meditaþie a fratelui Alois ºi rugãciunea în jurul crucii.

România, pe locul II În dupã-amiaza zilelor de 30 ºi 31 decembrie, tinerii au avut posibilitatea de a alege între participarea la un seminar pe teme teologice sau despre societate, ºi vizita în partea veche a oraºului Bruxelles sau în Cartierul European. Nici arta ºi nici muzica nu au fost uitate. „Cum vãd artiºtii belgieni fiinþa umanã?” a fost o altã temã de discuþii, iar corurile de musulmani ºi creºtini din Congo, America Latinã, ca ºi cele de rromi au cântat împreunã.

Din arhidieceza de Bucureºti au participat circa 150 de tineri. Centrul Diecezan pentru Pastoraþia tinerilor a organizat douã autocare, iar Colegiul Sfântul Iosif un altul. România s-a clasat, ºi anul acesta, pe locul doi, cât priveºte numãrul de participanþi. Din România au fost prezenþi la aceastã întâlnire circa 1800 de tineri. În timpul întâlnirii de la Bruxelles, fratele Alois a anunþat cã viitoarea întâlnire europeanã va avea loc la Poznan (Polonia( în perioada 28 decembrie 2009 - 1 ianuarie 2010.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Actualitate Mã bucur în mod deosebit cã aceastã comunitate organizeazã anual astfel de întâlniri, care au menirea de a ne provoca sã reflectãm asupra vieþii noastre, la ceea ce suntem, pentru a ne conforma învãþãturilor evanghelice. O parte integrantã din vocaþia comunitãþii din Taizé este cãutarea pãcii ºi a împãcãrii familiei umane. Uniþi în rugãciune, ne-am rugat pentru creºtini, pentru slujitorii Bisericii, pentru pace în lume, pentru cei care trãiesc în sãrãcie ºi pentru cei care suferã de foame. În scrisoarea pe care ne-a adresat-o nouã, tinerilor, fratele Alois ne îndeamnã sã ne asumãm responsabilitatea propriei vieþi, sã ne lãsãm cãlãuziþi de Duhul Sfânt, iar puþinul bine pe care-l putem face, sã-l facem.

Pe mine, personal, m-au marcat ºi m-au miºcat în acelaºi timp meditaþiile ºi învãþãturile, trãite ºi ascultate. Mã consider norocos cã am avut ocazia sã particip la aceastã întâlnire; pentru acest lucru îi mulþumesc lui Dumnezeu!

Mãrturii

PAUL BALINT

Pentru mine a fost prima participare la o întâlnire europeanã alãturi de Comunitatea Taizé, iar prima impresie este legatã de începutul momentul de rugãciune comunã. Speram sã gãsesc aceeaºi liniºte ca ºi la întâlnirile de rugãciune în stil Taizé la care am participat la Bucureºti, dar era o forfotã continuã, un zumzet în zeci de limbi, semne necontenite între tinerii ce se cunoºteau de mult sau abia se cunoscuserã. Îmi era imposibil sã fac o rugãciune profund interioarã, profund personalã. Am renunþat … ºi am privit în jur… deodatã mi-am dat seama cã in jurul meu era o pace activã, ce depãºea marginile liniºtii, ce mã inunda fãrã sã vreau. ªoaptele din jur au devenit insesizabile ºi miºcarea din întreaga salã a devenit atât de palidã, parcã miile de suflete trãiau aceeaºi viaþã, vorbeau aceeaºi limbã, aveau aceleaºi emoþii.

Pentru mine, la Bruxelles, Taizé a devenit un sentiment, o lecþie de viaþã ºi de deschidere.

M-am întors acasã un om bogat, dincolo de experienþa culturalã ºi de prieteniile legate trãisem pacea, o pace accesibilã tuturor, o liniºte ce ºi astãzi cântã în mine.

MARIA LUNGU

Întâlnirile de iarnã de la Taizé sunt momente speciale ºi unice, în care redescoperi ceea ce ai mai bun în tine: credinþa, speranþa, ca o luminã care nu se stinge niciodatã. Înveþi sã fii mai bun cu cei din jurul tãu, apreciezi ceea ce ai ºi înveþi sã preþuieºti. Cea mai mare provocare pentru mine o reprezintã sã fiu un mesager al credinþei ºi speranþei, sã duc mai departe pelerinajul “de încredere pe pãmânt”, descoperit la Zagreb, continuat la Geneva ºi Bruxelles.

NICOLET A DUÞESCU NICOLETA DUÞESCU,, Piteº Piteºtiti

5

6

Din viaþa Arhidiecezei

PS Cornel Damian a celebrat Naºterea Domnului în parohia Sfântul Anton din Bucureºti Miercuri, 24 decembrie, Preasfinþitul Cornel Damian a celebrat Sfânta Liturghie a Naºterii Domnului în parohia romano-catolicã Sfântul Anton din Bucureºti. Alãturi de Excelenþa Sa au concelebrat pãrintele Gabriel Popa, secretarul Înaltpreasfinþitului Ioan Robu, pãrintele Petru Dâm ºi parohul comunitãþii, pãrintele Liviu Bãlãºcuþi. În procesiunea de la începutul Sfintei Liturghii, o fetiþã de cinci ani a purtat statueta Pruncului Isus pe care i-a înmânat-o Preasfinþitului Cornel în momentul în care a ajuns în faþa ieslei, iar episcopul l-a aºezat pe Pruncul Isus în iesle. Apoi, episcopul ºi preoþii s-au îndreptat spre altar ºi au început Sfânta Liturghie. În timpul predicii, Preasfinþitul Cornel ne-a vorbit despre naºterea istoricã a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, naºtere ce s-a petrecut acum 2000 de ani la Betleem, insistând asupra faptului cã noi nu celebrãm ziua de naºtere a lui Cristos, ci misterul naºterii sale. O altã temã abordatã de episcop pe timpul predicii a fost lumina. „Lumina adusã de Cristos prin naºterea sa, spunea Preasfinþitul, nu este o luminã ornamentalã pe care o vedem în brazii de Crãciun sau pe strãzile din oraº, ci este lumina ºi pacea din sufletele noastre, care ne face sã gustãm bucuria Crãciunului”.

La sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele paroh Liviu Bãlãºcuþi a mulþumit Excelenþei Sale pentru cã a ales sã celebreze sãrbãtoarea Naºterii Domnului în parohia Sfântul Anton, subliniind cã prezenþa episcopului este un frumos dar de Crãciun pentru întreaga comunitate.

Pr Pr.. PETRU DÂM

Misionari pentru Kenya Miercuri, 14 ianuarie, trei preoþi din Arhidieceza de Bucureºti au plecat în misiunea românã din Maikona (Kenya) din dieceza de Marsabit.

Pãrintele Cristian Piºta, care a fost vicar în parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bãrãþia), va sta pânã în luna mai în Tanzania pentru a se familiariza cu limba swahili. Dupã aceastã perioadã va rãmâne pentru un timp nedeterminat în misiunea românã din Maikona.

Pãrintele Liviu Marian Bulai, vicar în parohia Sacré Coeur, ºi pãrintele Eusebiu Gabor, vicar la Catedrala Sfântul Iosif, au plecat pentru trei luni într-o experienþã misionarã, în aceeaºi diecezã din Kenya.

Pãrinþii misionari ne-au asigurat cã ne vor trimite veºti despre activitatea lor de acolo. Celor trei le dorim tot harul ºi binecuvântarea Celui care i-a chemat la apostolatul misionar.

(A.C.)

Comunitatea Sant’Egidio, la 40 de ani de la fondare Vineri, 9 ianuarie, Biblioteca Academiei Române din Bucureºti a gãzduit o conferinþã organizatã de Comunitatea Sant’Egidio prezentã în România, cu prilejul aniversãrii a 40 de ani de la fondarea Comunitãþii, la Roma, în 1968. Manifestarea a avut ca temã: „Cãile unei prietenii fãrã frontiere: imagini, mãrturii ºi perspective ale unor bãrbaþi ºi femei, prieteni ai celor sãraci ºi cãutãtori ai pãcii, într-o lume complexã”.

Domnul Albero Quattrucci, din partea Comunitãþii Sant’Egidio, prezentând câteva din acþiunile Comunitãþii, a amintit de cea de-a XXII-a Întâlnire Internaþionalã „Oameni ºi religii” care a avut loc la Bucureºti în 1998, precum ºi de tradiþionalul „Prânz de Crãciun”. De 26 de ani, în ziua de Crãciun, uºile bazilicii Santa Maria in Trastevere din Roma se deschid pentru a gãzdui

„Prânzul de Crãciun” oferit de membrii Comunitãþii Sant’Egidio celor singuri ºi sãraci. „Crãciunul este o sãrbãtoare a familiei, iar prin acest prânz Comunitatea noastrã vrea sã devinã o familie pentru cei care nu mai au una”, a explicat domnul Quattrucci. La primul “Prânz de Crãciun”, din 1982, bazilica Santa Maria in Trastevere a gãzduit doar douãzeci de persoane. La Crãciunul din 2008, au participat circa 900 de persoane, a mai arãtat domnul Quattrucci.

Astãzi, Comunitatea Sant’Egidio este o miºcare de laici la care aderã peste 60.000 de persoane ºi este implicatã în vestirea Evangheliei ºi în opere de caritate la Roma (Italia) ºi în peste 70 de þãri de pe diferite continente. Diferitele comunitãþi, rãspândite în lume, împãrtãºesc aceeaºi spiritualitate ºi aceleaºi fundamente: rugãciunea, solidaritatea cu sãracii, trãitã ca serviciu voluntar ºi gratuit; ecumenismul, trãit ca prietenie; dialogul, ca drum al pãcii ºi al colaborãrii între religii.

Din viaþa Arhidiecezei

O delegaþie a Arhidiecezei participã la Cea de a VI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor de la Ciudad de Mexico În perioada 14-18 ianuarie are loc, la Ciudad de Mexico, ediþia a ºasea a Întâlnirii Mondiale a Familiilor. La aceastã Întâlnire Biserica Catolicã din România va fi reprezentatã de o delegaþie a Arhidiecezei noastre împreunã cu o familie din Oradea. Delegaþia Arhiepiscopiei de Bucureºti este formatã din douã familii – una din Bucureºti ºi una din Brãila -, însoþite de trei preoþi. Delegaþia este condusã de episcopul auxiliar al Arhidiecezei, Preasfinþitul Cornel Damian, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul Conferinþei Episcopilor din România.

Prima Întâlnire Mondialã a Familiilor a avut loc la Roma în anul 1984. Din anul 1997 Întâlnirile au fost reluate, desfãºurându-se o datã la trei ani: la Rio de Janiero (1997), la Roma (2000), cu ocazia Marelui jubileu), la Manila (2003), la Valencia (2006), la Ciudad de Mexico (2009).

Moto-ul întâlnirii din capitala Mexicului este „Familia, formatoare a valorilor umane ºi creºtine”, ºi aratã atenþia Bisericii Catolice faþã de familie ºi cãsãtorie. Întâlnirea se desfãºoarã în trei etape: un congres teologico-pastoral, un festival al mãrturiilor ºi Sfânta Liturghie de încheiere, la sanctuarul Maicii Domnului de la Guadalupe. La congresul teologico-pastoral vor fi abordate „luminile ºi umbrele” familiei în lumea contemporanã, precum ºi politicile familiale, cu aspectele lor pozitive ºi negative.

Logo-ul oficial al întâlnirii este format din patru siluete umane, simbol al unei familii, siluete ce traseazã conturul a trei inimi. Logo-ul mai conþine simbolul unei cruci ºi al unui glob pãmântesc. Organizatorii au explicat cã prin acest logo au dorit sã reprezinte iubirea ce izvorãºte din familie, simbolizatã de cele trei inimi, ºi care este luminatã de credinþã, reprezentatã de cruce. Crucea este semn al prezenþei lui Dumnezeu care susþine unitatea familiei, semnul prezenþei lui Cristos care dã forþã, luminã ºi viaþã. Cele trei inimi reprezintã familia unitã de iubire ºi de relaþii. Atitudinea membrilor familiei este una de încredere ºi de bucurie în Domnul.

Cele trei elemente – familia, inima, crucea – au ca bazã o elipsã care înfãþiºeazã lumea, cu scopul de a reprezenta o fraternitate globalã.

Unitã de iubire ºi de credinþã, aºa cum este reprezentatã în logo, familia este temelie a dezvoltãrii autentice a tuturor valorilor umane ºi creºtine, respectiv a dezvoltãrii integrale a persoanei.

Familia este în lume, dar o depãºeºte, tocmai pentru cã trãieºte valorile umane ºi creºtine. Un detaliu care meritã menþionat: mama din logo este însãrcinatã, ceea ce reprezintã viaþa, prima din valorile fundamentale promovate, protejate ºi celebrate de familie. Culoarea verde care compune imaginea semnificã speranþa în viitorul familiei, fiind ºi ºi culoarea oficialã a Mexicului.

Icoana întâlnirii a fost prezentatã întâia oarã la Valencia, în 2006, ºi înfãþiºeazã Familia din Nazaret, ca model pentru familiile creºtine. În ea este reprezentat episodul biblic al întoarcerii de la Ierusalim la Nazaret, dupã regãsirea lui Isus în templu, pe când avea vârsta de 12 ani. Sfântul Iosif îl poartã pe umeri pe Isus, care priveºte la Mama sa, Fecioara Maria. În timpul cãlãtoriei Maria desfãºoarã sulul pe care sunt scrise cuvintele care desemneazã misunea Fiului sãu: „Duhul Domnului este peste mine, cã Domnul m-a trimis sã vestesc...” (Is 61,1-2).

Pe chipul sfântului Iosif se oglidesc trãsãturile slujitorului lui Yahve, fiind o pregãtire simbolicã la ceea ce avea sã se împlineascã în Isus, Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa pãcatele lumii Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Celebrare ecumenic ã în Catedrala Sfântul Iosif ecumenicã Sâmbãtã, 24 ianuarie, ora 16.00, va avea loc în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti o celebrare ecumenicã, în cadrul Octavei de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor. În timpul acestei celebrãri, va lua cuvântul un reprezentant al Bisericii Reformate din Bucureºti.

Octava de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor va începe, conform tradiþiei, la 18 ianuarie, ºi se va încheia la 25 ianuarie. În acest an, Sãptãmâna de rugãciune are ca temã „Sã fie una în mâna ta” (Ez 37,17). Textul broºurii dedicate acestui eveniment a fost tradus ºi publicat la Editura Presa Bunã a Episcopiei de Iaºi ºi este disponibil ºi în format electronic, pe site-ul Episcopiei de Iaºi, la adresa www.ercis.ro/biblioteca/sruc2009.asp . În aceastã Sãptãmânã, creºtinii sunt invitaþi ca prin rugãciune, dialog ºi iniþiative ecumenice, sã se îndrepte tot mai mult spre unitatea pe care Cristos a voit-o pentru Biserica sa: „Ca toþi sã fie una, precum tu, Tatã eºti în mine ºi eu în tine” (In 17,21).

(A. C.) (A.C

7

8

Biserica în lume

Criza economicã „cere de la toþi mai multã cumpãtare ºi solidaritate” În ultima zi a anului trecut, în cadrul unei ceremonii din Bazilica Sfântul Petru care a inclus primele vespere pentru sãrbãtoarea din 1 ianuarie a Mariei, Mama lui Dumnezeu, ºi intonarea unui Te Deum ca recunoºtinþã pentru harurile din 2008, Sfântul Pãrinte i-a invitat pe creºtini sã nu se teamã, în ciuda umbrelor economice care planeazã asupra anului 2009. „Acest an se încheie cu conºtientizarea unei crize sociale ºi economice în creºtere, care acum afecteazã o lume întreagã. Deºi la orizont se întrevãd nu puþine umbre asupra viitorului nostru, nu trebuie sã ne fie fricã”, a spus Sfântul Pãrinte. „Marea noastrã speranþã, ca persoane care cred, este viaþa veºnicã în comuniune cu Cristos ºi cu întreaga familie a lui Dumnezeu. Aceastã mare speranþã ne dã tãria sã înfruntãm ºi sã depãºim dificultãþile vieþii din aceastã lume”.

Papa a amintit cã „prezenþa maternã a Mariei ne asigurã cã Dumnezeu nu ne abandoneazã niciodatã, dacã noi ne încredinþãm Lui ºi urmãm învãþãturile Sale. Mariei, aºadar, cu afecþiune ºi încredere filialã, îi prezentãm aºteptãrile ºi speranþele, precum ºi temerile ºi dificultãþile pe care le purtãm în inimã, în timp ce ne luãm rãmas bun de la anul 2008 ºi ne pregãtim sã primim anul 2009".

Suveranul Pontif a mai afirmat cã actuala crizã economicã „cere de la toþi mai multã cumpãtare ºi solidaritate pentru a veni în ajutor în special persoanelor ºi familiilor mai greu încercate”.

Contracep tivele cauzeazã avort ºi cancer Contraceptivele

L‘Osservatore Romano, ziarul Vaticanului, a provocat o adevãratã furtunã în mass-media europeanã printr-un articol în care prezintã efectele abortive ºi cancerigene ale contraceptivelor hormonale. Articolul prezintã un raport al Federaþiei Internaþionale a Asociaþiilor Medicale Catolice (FIAMC), realizat pentru a 40-a aniversare a Enciclicei Humanae vitae, document al Papei Paul al VI-lea care a reafirmat învãþãtura catolicã despre controlul artificial al naºterilor.

Pedro Jose Maria Simon Castellvi, preºedintele FIAMC, a scris cã „mijloacele contraceptive violeazã cel puþin cinci drepturi importante: dreptul la viaþã, dreptul la sãnãtate, dreptul la educaþie, dreptul la informare (rãspândirea lor se face în detrimentul informaþiei privind resursele naturale) ºi dreptul la egalitate între sexe (povara contracepþiei cade mai ales asupra femeilor)”.

Raportul este o analizã a datelor ºtiinþifice asupra efectelor pilulei ºi include trei sute de citaþii bibliografice, majoritatea din reviste medicale de specialitate. Raportul „demonstreazã clar” cã pilulele hormonale de control al naºterilor, anovulatoare, cu dozã scãzutã, acþioneazã nu doar prin prevenirea ovulaþiei ci ºi prin provocarea morþii unui copil existent deja pe peretele uterin”.

Raportul mai aratã cã Agenþia Internaþionalã pentru Cercetarea Cancerului, o agenþie a Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, declara în iulie 2005 cã preparatele orale combinate cu estrogeni ºi progesteroni întâlnite în pilulele de control al naºterilor sunt clasificate într-un grup de agenþi cancerigeni. „... dacã se pune problema reglãrii fertilitãþii, nu acestea sunt produsele necesare. Mijloacele naturale de reglare a fertilitãþii, PFN sau Planificarea Familialã Naturalã, sunt la fel de eficiente ºi, în acelaºi timp, respectã persoana”, a scris Castelvi.

Ca sã aibã viaþã, iniþiativa pro-life a Episcopului Sgreccia Episcopul Elio Sgreccia este una dintre personalitãþile de seamã în domeniul bioeticii. A scris cãrþi de bioeticã ºi a fondat Institutul de Bioeticã din cadrul Universitãþii Catolice din Roma. Pânã la 17 iunie 2008 a fost preºedinte al Academiei Pontificale pentru Viaþã, când, pe motive de vârstã, ºi-a prezentat demisia din aceastã funcþie.

Dupã retragerea din lumea academicã, a pus bazele fundaþiei Ut Vitam Habeant (Ca sã aibã viaþã cf. In 10,10), al cãrei scop este „rãspândirea adevãrului în slujirea pastoralã a vieþii. Este o iniþiativã spiritualã, pastoralã, nu politicã, dar indirect, scopul ei este educarea conºtiinþelor”. Fundaþia reuneºte experþi în legislaþie, în bioeticã ºi filozofie care sã-i sprijine pe preoþi ºi pe laici în munca lor educaþionalã în parohii ºi în comunitãþile creºtine, ºi pe toþi aceia care au “motivaþii profunde pentru un proiect de viaþã, de iubire ºi de dãruire de sine”.

Fundaþia, care are sediul în Dieceza de Roma, va rãspândi informaþii despre “numeroasele probleme complexe ale bioeticii, ce ating toate vârstele ºi diferite situaþii: comportament de risc în adolescenþã, recurgerea la avort chirurgical sau chimic, rãspândirea pornografiei, drogurile, alcoolismul ºi comportamentul violent”. Se urmãreºte de asemenea “asigurarea unei slujiri particulare” pentru cuplurile de logodnici care se pregãtesc pentru cãsãtorie, pentru a-i informa despre problemele legate de procreare “în lumina ºtiinþei ºi a adevãrului despre om, ºi a credinþei revelate”. Cu privire la eutanasie, munca fundaþiei va urmãri creºterea conºtiinþei privind datoria de a asigura o îngrijire adecvatã bolnavilor, bãtrânilor ºi muribunzilor, ºi opunerea la tendinþa spre “o mentalitate utilitaristã de izolare ºi abandon” care caracterizeazã miºcarea în favoarea eutanasiei.

Biserica în lume

20 de misionari uciºi în 2008 Agenþia Fides a Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor informeazã cã faþã de cele 21 de morþi violente înregistrate în 2007, numãrul misionarilor uciºi în 2008 a scãzut. Lista celor 20 de misionari uciºi în 2008 include un arhiepiscop, câþiva preoþi, precum ºi persoane consacrate ºi laici.

Persoanele din aceastã listã nu sunt catalogate ca martiri dat fiind cã doar unele au fost victimele urii faþã de credinþã, iar celelalte au murit din alte motive; în plus, decizia identificãrii martirilor nu þine de acest dicaster. Fides afirmã cã trebuie sã ne rugãm pentru cei care au murit „ [...] fãrã sã le fie teamã sã îºi riºte zilnic vieþile, adesea în situaþii de suferinþã, sãrãcie ºi tensiune, pentru a oferi celor din jurul lor forþa vitalã a speranþei creºtine”.

Asia a fost continentul cu cele mai multe morþi violente în 2008, inclusiv a Arhiepiscopului Paulos Faraj Rahho de Mosul, ucis în Irak. De asemenea, trei preoþi ºi un laic au murit în India ºi câte un preot a fost ucis în Sri Lanka, Filipine ºi Nepal. Cinci preoþi au fost uciºi în Americi: doi în Mexic, unul în Venezuela, unul în Columbia ºi unul în Brazilia. Africa a pierdut cinci misionari prin morþi violente. Doi preoþi iezuiþi ºi-au pierdut vieþile în Rusia la sfârºitul anului trecut.

Referindu-se la semnificaþia Anului Paulin 2008-2009 pentru misionari, Fides afirmã cã „aceeaºi iubire care l-a condus pe Paul sã sufere în atâtea circumstanþe pe care doar printr-un eufemism le-am putea descrie ca neconfortabile [...] acum continuã sã inspire bãrbaþi ºi femei de pe tot globul în întâlnirea cu semenii lor, în numele lui Cristos, Mântuitorul ºi Rãscumpãrãtorul omenirii”.

Ziua Copilãriei Misionare În fiecare an, în solemnitatea Epifaniei, se celebreazã Ziua Copilãriei Misionare, care este o bunã ocazie de a evidenþia rolul important al copiilor ºi al adolescenþilor în rãspândirea Evangheliei ºi în gesturile de solidaritate faþã de semenii lor mai nevoiaºi, a spus pe 6 ianuarie Sfântul Pãrinte.

Episcopul francez Charles de Forbin Janson, iniþiatorul Zilei Copilãriei Misionare, le cerea copiilor doar atât: sã recite zilnic rugãciunea Bucurã-te, Marie ºi sã dea un bãnuþ pe lunã. De atunci, miracolul solidaritãþii din lumea copilãriei se repetã an de an, iar Opera Pontificalã a Copilãriei Misionare a ajuns în nu mai puþin de 110 þãri.

Sora Maria Teresa Crescini, timp de 25 de ani responsabilã cu animaþia misionarã la Opera Pontificalã a Copilãriei Misionare, a spus cã solidaritatea copiilor transmite mesajul “cã în lume, în ciuda rãzboaielor, a urii ºi distrugerilor, existã copii minunaþi care se intereseazã, zi de zi, de alþi copii pe care nu îi cunosc, pentru cã sunt departe. Opera Sfintei Copilãrii a primit în acest an 28 de milioane de dolari de la copii, pe care aceºtia i-au obþinut prin mijloace pe care ei înºiºi le-au inventat. În Africa, de exemplu, copiii au decojit arahide ºi din ceea ce au câºtigat, au trimis 370.000 de euro. Cei din Asia, apoi, au adunat împreunã un milion de dolari”.

Ea a arãtat cum se poate explica celor mici importanþa misiunii: „Pãrinþii, învãþãtorii, animatorii de pe lângã parohii, cateheþii în special, trebuie sã dezvolte în copii deschiderea la solidaritate, care în cele din urmã îºi are rãdãcinile în Sacramentul Botezului: odatã cu Botezul, noi toþi am fost altoiþi pe solidaritatea lui Cristos care s-a jertfit pe sine pentru noi. A-i educa pe copii la spiritul misionar înseamnã a face sã înfloreascã sãmânþa care a fost sãditã la Botez în inima lor”.

Operaþiunea Speranþa Superiorul Comunitãþii din Taizé a anunþat cã în anul 2009 va tipãri ºi va distribui 1 milion de Biblii catolice în China. Aceastã iniþiativã a fost fãcutã cunoscutã de fratele Alois Loser la încheierea celei de-a 31-a Întâlniri europene de tineret organizatã de aceastã Comunitate, care s-a desfãºurat în perioada 28 decembrie 2008 - 1 ianuarie 2009, la Bruxelles. Comunitatea va tipãri 200.000 de Biblii complete ºi 800.000 de cãrþi cuprinzând Noul Testament ºi Psalmii.

Pentru aceasta se va folosi traducerea catolicã a Bibliei, încheiatã de Studium Biblicum Franciscanum din Hong Kong în 1968.

Textele vor fi tipãrite la Nanjing, China, ºi de acolo vor fi distribuite în mai multe etape în întreaga þarã. “Cuvântul lui Dumnezeu ne uneºte mai puternic decât ne despart diviziunile, a spus fratele Alois. Comunitatea din Taizé va suporta costurile tipãririi, numind aceastã acþiune Operaþiunea Speranþa. Nu este pentru prima oarã când Comunitatea din Taizé suportã costurile tipãririi ºi distribuirii de Biblii.

La sfârºitul Conciliului Vatican II, Comunitatea, rãspunzând unei cereri din partea Episcopilor din America Latinã, a tipãrit 1 milion de Biblii în spaniolã ºi 500.000 în portughezã. În 1989, comunitatea a tipãrit de asemenea în 1 milion de exemplare ale Noului Testament în limba rusã, pentru Biserica Ortodoxã Rusã.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Sfânta Scripturã

Duminica a II-a de peste an Ioan stãtea cu doi dintre ucenicii sãi. Îndreptându-ºi privirea spre Isus, care trecea, a zis: „Iatã Mielul lui Dumnezeu”. Cei doi ucenici… l-au urmat pe Isus. Isus, întorcându-se ºi vãzându-i cã merg dupã el, le-a zis: „Pe cine cãutaþi?” Iar ei au rãspuns: „Rabbi, unde locuieºti?”

El le-a zis: „Veniþi ºi vedeþi”. Au mers deci ºi au vãzut unde locuia; ºi au rãmas la el în ziua aceea. Andrei… l-a întâlnit pe fratele sãu, Simon, cãruia i-a zis: „L-am aflat pe Mesia, ceea ce înseamnã Cristos”. Andrei l-a dus pe fratele sãu la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu eºti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa, adicã Petru” (In 1,35-42).

Botezul pe care Isus l-a primit în râul Iordan a însemnat pentru El recunoaºterea publicã a mesianitãþii cu care a fost învestit, mesianitate care obþinea, cu preþul jertfirii de sine a Fiului Preaiubit, eliberarea fiecãrui om de orice fel de sclavie. Cei doi ucenici ai lui Ioan trebuie sã fi înþeles acest lucru în momentul în care ºi-au auzit învãþãtorul proclamându-L pe Cel care trecea, drept Mielul lui Dumnezeu. Ceea ce a urmat este definit în cele trei verbe, a veni, a vedea ºi a rãmâne cu El. Mai precis, doar atunci când cei doi ucenici ai lui Ioan au mers împreunã cu El, au vãzut unde locuia ºi au rãmas cu El, le-a fost permis sã descopere cã este Mesia. Aºadar, nimeni nu poate descoperi cine este Isus dacã nu merge împreunã cu El, dacã nu vede unde locuieºte ºi dacã nu rãmâne cu El. Dar, pentru a-L întâlni pe Isus ºi a descoperi mesianitatea sa eliberatoare, este necesarã de multe ori o mediere. Într-adevãr, cei doi ucenici au mers cãtre Isus doar în urma mãrturiei lui Ioan Botezãtorul, iar Petru a venit la Isus doar în urma mãrturiei date de fratele sãu, Andrei. Aceastã remarcã ne permite sã scoatem în evidenþã un aspect important al dinamicii vieþii religioase – O!, cât de important pentru timpurile noastre – ºi anume: întâlnirea celor din jurul nostru cu Isus Cristos depinde de cele mai multe ori de mãrturia pe care noi o dãm cu privire la El. Abia acum înþelegem cât de importantã este mãrturia vieþii noastre creºtine. O bunã mãrturie atrage oamenii cãtre Cristos, în timp ce o mãrturie negativã venitã din partea unui creºtin îi îndepãrteazã pe oameni de Cristos. În lectura a doua a acestei duminici sfântul Pavel (Paul) ne Fraþilor, trupul nu este pentru desfrânare; el este pentru Domnul ºi indicã una din sclaviile de care Moartea ºi Învierea glorioasã a Domnul pentru trup. Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul Isus, ne va lui Isus Cristos ne-a eliberat. Este vorba de sclavia pornirilor învia ºi pe noi cu puterea sa. Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt (instinctelor) dezordonate ale trupului. Apostolul a înþeles bine cã mãdulare ale lui Cristos? Cine e unit cu Domnul formeazã un singur în instinctele trupului se aflã o putere de „înrobire”, de „moarte”, duh cu el... Nu ºtiþi voi cã trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care putere pe care doar Duhul lui Cristos înviat o poate transforma în locuieºte în voi, care v-a fost dat de Dumnezeu, ºi cã voi nu sunteþi ai cauzã de preamãrire a lui Dumnezeu. Într-adevãr, un trup care voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Preamãriþi-l, aºadar, altãdatã era „sclav” al desfrânãrilor poate, prin lucrarea Duhului pe Dumnezeu în trupul vostru (1Cor 6,13-15.19-20). de înviere a lui Isus Cristos ºi prin supunerea faþã de Dumnezeu, sã ajungã sã rãspundã vocaþiei sale cu toatã libertatea ºi sfinþenia. Mai mult, o astfel de trãire în libertate ºi sfinþenie a vocaþiei trupului este în sine o laudã pe care omul o aduce Creatorului, iar pentru cei din jur este o bunã mãrturie care orienteazã cãtre Cristos.

Duminica a III-a de peste an Dupã ce l-au arestat pe Ioan Botezãtorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împãrãþiei lui Dumnezeu. El spunea: „Timpul s-a împlinit; împãrãþia lui Dumnezeu este aproape: convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie!” Trecând pe malul Lacului Galileii, a vãzut pe Simon ºi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, cãci erau pescari. Isus lea zis: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”. Lãsându-ºi îndatã mrejele, ei l-au urmat… (Mc 1,14-20).

Sfântul evanghelist Marcu ne prezintã, imediat dupã Botezul lui Isus în râul Iordan ºi dupã ispitirea sa în pustiu, un foarte scurt rezumat al începutului activitãþii sale publice în calitatea sa de Mesia (Cristos). Activitatea publicã a debutat imediat dupã „ieºirea din scenã” a lui Ioan Botezãtorul ºi a constat în vestirea sosirii, în persoana sa, a Împãrãþiei lui Dumnezeu, Împãrãþie din care poate face parte oricine se converteºte ºi crede în evanghelie. Chemarea primilor ucenici, care a urmat acestei vestiri, impresioneazã prin spontaneitatea cu care cei patru fraþi – Petru ºi Andrei ºi respectiv Iacob ºi Ioan – rãspund apelului lui Isus. Faptul de a-ºi lãsa îndatã mrejele ºi a-l urma pe Cristos poate însemna, pe de-o parte, cã ei sunt dispuºi sã înceapã munca de convertire ºi sã creadã în evanghelie ºi, pe de altã parte, sã devinã împreunã cu Isus

Sfânta Scripturã

pescari de oameni, adicã sã participe la lucrarea de vestire a Împãrãþiei lui Dumnezeu astfel încât tot mai mulþi oameni sã aibã parte de Ea. Astfel, atât chemarea cât ºi rãspunsul acestor primi ucenici au caracter exemplar pentru oricare ucenic al lui Cristos.

Cele câteva fraze care alcãtuiesc lectura a doua a acestei duminici sunt Fraþilor, trebuie sã vã spun: timpul este scurt. Pe viitor, marcate de un ton alert care nu doar impresioneazã pe cititor (ascultãtor) ci cei ce au soþii sã trãiascã în aºa fel ca ºi cum nu le-ar chiar îl ºi deruteazã puþin. Cheia de înþelegere a acestui fragment este propoziþia avea; cei ce plâng ca ºi cum n-ar plânge, cei ce se din versetul 29, timpul este scurt, ºi îi avertizeazã pe destinatarii mesajului sã bucurã ca ºi cum nu s-ar bucura, cei ce cumpãrã ca ºi adopte o distanþare faþã de orice realitate pãmânteascã de vreme ce se aflã cum n-ar stãpâni, cei ce se folosesc de aceastã lume ca în ajunul (în preajma) unui eveniment de rãscruce pentru viaþa lor. (Distanþarea ºi cum nu s-ar folosi de ea, cãci lumea, aºa cum o vedem de realitãþile pãmânteºti nu înseamnã în acest caz desconsiderarea lor, de noi, este trecãtoare (1 Cor 7,29-31). vreme ce în capitolele precedente sfântul Pavel se pronunþa clar asupra, de exemplu, valorii vieþii de familie etc.) Evenimentul presupus de apostol este întâlnirea cu Domnul sau cu Împãrãþia Lui, întâlnire care îl aºeazã pe ucenic în contextul acelei realitãþi care îi desãvârºeºte existenþa ºi, mai mult, o face sã transceandã temporalitatea.

Duminica a IV -a de peste an IV-a Însoþit de ucenicii sãi, Isus a sosit la Cafarnaum. Aici, fiind zi de sâmbãtã, a intrat în sinagogã ºi a început sã înveþe… În sinagoga lor era un om stãpânit de un duh necurat, care a început sã strige: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne pierzi? Eu ºtiu cine eºti: Sfântul lui Dumnezeu!”

Atunci, Isus l-a dojenit cu asprime: „Taci ºi ieºi din omul acesta!” Duhul necurat l-a scuturat cu putere ºi a ieºit din el, scoþând un strigãt puternic. Toþi au rãmas înmãrmuriþi ºi au început sã se întrebe unii pe alþii: „Ce înseamnã aceasta? Iatã o învãþãturã nouã, vestitã cu autoritate, el porunceºte pânã ºi duhurilor necurate ºi ele i se supun!” ªi faima lui s-a rãspândit cu repeziciune în toate împrejurimile Galileii (Mc 1,21-28).

Textul evanghelic al acestei duminici se aflã într-o fireascã continuitate cu cel de duminica trecutã. Dacã atunci Isus Cristos vestea ºi actualiza prin persoana sa prezenþa Împãrãþiei lui Dumnezeu în lume, acum, prin gestul eliberãrii unui posedat de diavolul care îl înrobea, El începe sã punã în aplicare programul mesianic. Acest program presupune îndepãrtarea oricãrei realitãþi înrobitoare (demonice) ºi instaurarea Împãrãþiei lui Dumnezeu. Semnificativ, pentru episodul nostru, este faptul cã exorcismul înfãptuit de Isus Cristos este precedat de învãþãtura pe care El o dã în sinagogã. Or, atât învãþãtura cât ºi exorcismul sunt percepute de cei de faþã ca fiind înfãptuite cu autoritate. Prin urmare, însãºi evanghelia predicatã de Isus comportã în sine o forþã eliberatoare câtã vreme este asumatã ºi trãitã. ªi mai semnificativ este faptul cã evenimentul relatat are loc în zi de sâmbãtã. Or, semnificaþia profundã acestei zile în care Dumnezeu ºi-a încheiat creaþia ºi s-a odihnit, constã în aceea cã, odatã cu instaurarea Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi a eliberãrii de orice înrobire demoniacã, Isus Cristos le oferã tuturor membrilor Împãrãþiei Sale acea odihnã ºi pace de care au nevoie.

Interpretarea clasicã a acestui fragment al epistolei pauline are tendinþa sã Fraþilor, eu aº vrea sã vã vãd fãrã de griji. Cel prezinte cãsãtoria ca pe un obstacol în calea unirii desãvârºite cu Dumnezeu. necãsãtorit se îngrijeºte de cele ce sunt ale Domnului, Soþul ºi soþia ar fi împãrþiþi: ei nu se pot dãrui în întregime lui Dumnezeu atâta cum sã-i placã Domnului. Cel cãsãtorit însã se vreme cât trebuie sã se ocupe de lucrurile pãmânteºti datorate celuilalt. Curentele îngrijeºte de cele lumeºti, cum sã-i placã femeii. Astfel recente ale spiritualitãþii conjugale au început sã conteste aceastã interpretare. el este împãrþit. Tot aºa femeia nemãritatã ºi fecioara Într-adevãr, fãcând o comparaþie între 1Cor 7 ºi Ef 5 nu mai putem interpreta se îngrijesc de cele ce sunt ale Domnului, sã fie sfinte fragmentul nostru în sensul cã viaþa de cãsãtorie ar fi un obstacol în calea cu trupul ºi cu sufletul, pe când femeia cãsãtoritã se perfecþiunii iubirii faþã de Domnul. Pentru un soþ preocuparea faþã de lucrurile îngrijeºte de cele lumeºti, cum sã-i placã bãrbatului. pãmânteºti cu scopul de a plãcea soþiei nu este un rãu. Este o datorie; este un Aceasta o spun în interesul vostru, nu ca sã vã întind o mod de a-l iubi pe Domnul. Alãturi, însã, de viaþa de cãsãtorie trebuie acceptat ºi cursã, dar vã învãþ ceea ce este bine ºi ca sã-i puteþi respectat celibatul ca fiind un dar al lui Dumnezeu întocmai ca ºi cãsãtoria. sluji Domnului fãrã piedici (1Cor 7,32-35).

Motivele pe care apostolul le dã cu privire la caracterul privilegiat al celibatului rezidã atât în situaþia escatologicã, cât ºi în prezent, cãci, încã de pe acum, a fost inauguratã de cãtre Cristos viaþa cea nouã, noua creaþie, unde fecunditatea cãsãtoriei nu este unica. Alãturi de ea mai existã fecunditatea Evangheliei, care este o putere a lui Dumnezeu pentru mântuirea oricãruia care crede (Rm 1,16). Disponibilitatea totalã în slujba Evangheliei face din celibat un har pe care Paul îl doreºte trãit de cât mai mulþi creºtini.

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

11

12

Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XIII) Pro choice Pro-choice La sfârºitul anilor ‘60, apãrea pe tãrâm american aºa-zisa ideologie pro-choice, ai cãrei promotori intenþionau astfel sã dea o nouã justificare avortului. În anii ‘80, s-a mers pânã la punctul de a-i nega fãtului statutul de fiinþã umanã. În paralel, s-a recurs la noi interpretãri asupra libertãþii, adevãrului, alegerii morale, iubirii.

Pro-choice – dreptul de a alege Exponenþii ideologiei pro-choice (în favoarea alegerii, dreptul de a alege) fac uz de aceastã expresie fãrã a se declara pentru sau împotriva avortului, din dorinþa de a da o evaluare cu totul pozitivã liberei alegeri, trecând sub totalã tãcere crima odioasã a avortului ºi a distrugerii vieþii în sânul matern. Cãutarea plãcerii ºi afirmarea personalã devin prioritare în detrimentul iubirii, înþeleasã ca dar ºi slujire a vieþii. Punând accentul pe „alegere”, se tinde tot mai mult spre eliminarea termenului “avort”.

Distorsiunile semantice continuã. Locul unde se practicã avortul e desemnat de exponenþii acestei ideologii drept „centru de sãnãtate reproductivã” sau „centru de planificare familialã”. Copilul nenãscut e redus la un „ceva”, un lucru, un „produs al conceperii” sau chiar la „conþinutul uterului”. Uciderea nenãscutului devine un simplu procedeu medical: încheierea unei sarcini sau, aºa cum am arãtat în numãrul trecut, o “întrerupere” voluntarã de sarcinã.

Fãtul devine un non individ, un apendice al mamei, ba chiar o parte parazitarã a sa, mama fiind singura care are drept de control asupra propriului trup. În plus, embrionul sau fãtul nu aparþin rasei umane.

Semantica evolueazã în favoarea avortului, eliminând paradoxal termenul ca atare. În jurul sãu se coalizeazã forþe dornice sã schimbe percepþia asupra avortului, a pruncuciderii.

Industria avortivã (medicalã sau nu), cu sprijinul mass-media, îi stigmatizeazã pe cei hotãrâþi sã rãmânã de partea vieþii ca fiind împotriva dreptului de a alege. Însã, de aici descoperim de unde provine marea eroare a ideologiei pro- choice.

O concepþie eronatã despre libertate Considerarea libertãþii ca bine absolut, nelimitat ºi autonom, e problematicã. Dacã se poate susþine cã niciodatã nu va fi dreptate îndeajuns, adevãr îndeajuns, bunãtate îndeajuns,

deoarece dreptatea, adevãrul, bunãtatea sunt nesfârºite, nu se poate afirma însã cã libertatea e un bine nelimitat. În toate sistemele legale din lume persoanele sunt libere sã aleagã pânã la punctul în care nu întineazã sau limiteazã libertatea aproapelui. Când libertatea unei persoane sau a unui individ ar prevala asupra libertãþii altuia, se alunecã spre tiranie. Cum ar putea deci exista “libertatea legalã de a avorta”?

Aºa s-a ajuns ca în anii ’80, din dorinþa de a salva imaginea lor publicã, adepþii pro-choice sã nege cã fãtul ar putea fi ucis, deoarece nu e nici viu, nici individ, nici membru al rasei umane.

Toate acestea se petreceau în ciuda evidenþelor. Faptul cã fãtul e viu îl demonstreazã însãºi dezvoltarea sa. Cã e un individ o aratã nu o opinie, ci bãtãile inimii, undele cerebrale, amprentele degetelor, fluxul sanguin distinct de al mamei, structura sa organicã. Cã e parte din specia umanã, nu e o opinie filosoficã, ci un dat de fapt, ºi anume cei 46 de cromozomi ai speciei umane. În faþa acestor evidenþe, în anii ’90 s-a fãcut un pas înapoi.

S-a ajuns pânã la punctul de a accepta cã avortul e uciderea

Universul familiei unui fapt, a unei acþiuni este subiectivã, este relativã la diferite puncte de vedere. În cuvinte simple: fiecare cu adevãrul sãu ori cu precepþia sa despre adevãr. Nu rareori ne e dat sã auzim din gura unor persoane: „aºa sunt eu”, „fac ce vreau cu viaþa mea”. În fapt, ele sunt semn al bolii societãþii care, în numele unei libertãþi greºit înþelese, „tolereazã” dezordinea ºi chiar propria ruinã.

Cum se vede, relativismul loveºte la temelia existenþei umane. Ce pare a fi mai important este îndeplinirea propriei pofte, nerecunoscând existenþa unei ordini obiective.

În slujba cui e iubirea?

legalizatã a unei fiinþe nevinovate. Totuºi, uciderea e justificatã de faptul cã dreptul de a alege are o valoare mai mare decât viaþa biologicã, fizicã a celui nenãscut. Astfel accentul cade pe o calitate a mamei (sãnãtate, bunãstare personalã, carierã) ºi nu pe binele obiectiv al vieþii nenãscutului.

Pentru adepþii pro-choice, exerciþiul nelimitat al libertãþii este calea de a ajunge stãpâni ai vieþii ºi ai morþii altuia. E, de fapt, un mod greºit de înþelegere a libertãþii.

Evangelium vitae Enciclica Evangelium vitae, a venerabilului papã Ioan Paul al II-lea, prezintã o învãþãturã clarã pe aceastã temã. ”Libertatea se reneagã pe sine însãºi, se autodistruge ºi se dispune la eliminarea celuilalt atunci când nu-ºi mai recunoaºte ºi nu-ºi mai respectã legãtura constitutivã cu adevãrul. De fiecare datã când libertatea vrea sã se emancipeze de orice tradiþie ºi autoritate, când se închide pânã ºi în faþa evidenþelor primare ale unui adevãr obiectiv ºi comun, fundament al vieþii personale ºi sociale, persoana ajunge sã ia ca referinþã unicã ºi indiscutabilã, pentru propriile alegeri, nu adevãrul în privinþa binelui ºi a rãului, ci numai opinia sa subiectivã ºi schimbãtoare sau, pur ºi simplu, interesul sãu egosist ºi capriciul sãu” (nr. 19).

Dictatura relativismului Expresia „dictatura relativismului”aparþine actualului pontif, Benedict al XVI-lea, ºi aduce lãmuriri privitor la ce înseamnã opinie subiectivã. Dacã, în sens strict, relativismul se referã la neputinþa omului de a cunoaºte adevãrul obiectiv, peren, în sens larg relativismul atinge domeniul eticii, al moralei. Relativism înseamnã a nu recunoaºte nimic ca definitiv ºi a pune ca mãsurã a realitãþii propriul eu ºi poftele sale. De exemplu, dacã cineva doreºte sã producã un copil în eprubetã sau sã avorteze ori sã conveþuiascã fãrã nici un angajament civil ºi bisericesc, nici o lege nu l-ar putea împiedica, deoarece evaluarea moralitãþii

Imaginea pe care o promoveazã miºcarea pro-choice este aceea a omului ca vânãtor de plãceri. Procurarea propriei plãceri e preferatã iubirii altruiste ºi jertfelnice. În aceastã opticã, o sarcinã neaºteptatã este întotdeauna un eveniment neplãcut. ªi cum cea mai mare parte a sarcinilor neaºteptate vin din legãturi înainte de cãsãtorie sau din afara cãsãtoriei sau din promiscuitate, miºcarea pro-choice nu rãspunde prin a propune o mai mare responsabilitate ºi respect faþã de fiinþa umanã, nici prin a propune o moralitate, o bunãtate ºi o iubire autentice. Dimpotrivã, propune contracepþia, sterilizarea, avortul.

Principiul moral cel mai înalt nu e libertatea ºi nici pofta sau egoismul, ci iubirea. Iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele (Mt 22,37-40) e atât de mãreaþã încât nimic – libertate, putere, plãcere, bani, prestigiu – nu-i poate trece înainte. ªi cum Dumnezeu e mai presus de toate iubire, chiar înainte de a fi libertate, nemãrginire, fericire, ºi cum noi suntem dupã chipul sãu, ca sã dobândim desãvârºirea, trebuie sã respectãm acestã ordine. Aºa vom înþelege cã iubirea e în slujba vieþii.

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

13

14 Foarte multe naþiuni ale Europei au dorit ca în Constituþia Uniunii Europene sã fie menþionate rãdãcinile creºtine ale bãtrânului continent. Dar alte multe þãri, aºa-zis „creºtine”, au negat acest adevãr argumentând cã Europa este laicizatã. Vechiul continent traverseazã o crizã eticã de proporþii nemaiauzite, cu riscuri foarte mari pentru civilizaþia, cultura ºi credinþa sa, precum deseori ne aminteºte Sf. Pãrinte Benedict al XVI-lea.

Creºtinismul în Europa, conform textelor sacre În mod natural, cel care doreºte sã cerceteze acest subiect nu poate sã nu întâlneascã figura giganticã a lui Paul din Tars ºi sã nu foloseascã relatarea din Faptele Apostolilor unde se trateazã despre orizontul rãspândirii creºtinismului „pânã la marginile pãmântului”: „Însã, când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului” (Fapte 1,8), ºi unde este relatatã intrarea creºtinismului în Europa. Evanghelia pãtrunde în vechiul continent dupã ce Paul, la Troas, în vis, a primit invitaþia unui macedonean sã vinã ºi pe pãmântul sãu: „În timpul nopþii, Paul a avut o viziune: un bãrbat macedonean stãtea în picioare ºi îl ruga: Treci în Macedonia1, ajutã-ne! Dupã ce am avut vedenia, am cãutat sã plecãm îndatã în Macedonia, convinºi cã Dumnezeu ne-a chemat sã le predicãm evanghelia” (Fapte 16,9-10).

Opoziþia întâmpinatã de Paul în alte pãrþi îl va determina pe apostol sã se îndrepte spre Ahaia: „În timp ce Paul îi aºtepta în Atena2, i s-a umplut sufletul de indignare vãzând cã cetatea era plinã de idoli... Paul a rãmas încã multe zile acolo. Dupã ce ºi-a luat rãmas bun de la fraþi, s-a îmbarcat spre Siria împreunã cu Priscila ºi Acvila. La Cancreea ºi-a tuns pãrul pentru cã fãcuse un vot” (Fapte 17,16; 18,17) înainte de a se întoarce la Antiohia, trecând prin Efes (Fapte 18,18-22). Filipi, Tesalonic, Bereia, Atena ºi Corint sunt etapele acestei incursiuni în Europa. Dar intenþia lui Paul se îndreaptã spre cetatea Romei care devine un punct crucial pentru Paul în Europa (vezi Fapte 27-28). Ultimul capitol al Faptelor Apostolilor descrie sosirea acestuia la Roma dupã nenumãrate peripeþii ºi astfel se închid cãrþile sfântului Luca (Evanghelia dupã Luca ºi Faptele Apostolilor), un complex omogen ºi complementar. În realitate, exista deja o comunitate creºtinã în capitala Imperiului Roman înainte ca Paul sã ajungã aici, aºa cum rezultã implicit din Faptele Apostolilor 28,15: „Fraþii de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastrã pânã la Forul lui Appius3 ºi Trei Taverne4. Când i-a vãzut, Paul i-a mulþumit lui Dumnezeu ºi a prins curaj”. Relatarea este preþioasã din punct de vedere cultural, ºi anume schimbarea epocalã de valori pe care creºtinismul îl va aduce în vechiul continent. Fãrã a nega istoricitatea evenimentelor, vom cãuta sã extragem sensul acestor prime momente ºi succesivele cãlãtorii ale apostolului la Roma.

Activitatea misionarã a lui Paul în Europa Dupã cum ºtim din Faptele Apostolilor, relatarea intrãrii creºtinismului în vechiul continent se insereazã dupã „Sinodul de la Ierusalim” (Fapte 15,5) ale cãrui hotãrâri îi permit lui Paul sã

Sfântu ºi rãdãcinile creº

Prin autoritatea pe care o primeºte de la Domnu de-al treilea mileniu (...), nu te descuraja, nu te resem care nu au viitor, pentru cã nu se întemeiazã pe Deschide-i porþile lui Cristos! Fii tu însãþi! Redesco Paul al II-lea, Ecclesia in Europa, nr. 120). urmeze cu un nou elan propovãduirea evangheliei între ne-evrei. În Fapte 15,1.5 se scoate în evidenþã tentativa iudaizanþilor de a impune circumcizia convertiþilor veniþi din naþiuni pãgâne: „Unii dintre cei care coborâserã din Iudeea îi învãþau pe fraþi: Dacã nu primiþi circumcizia, dupã obiceiul care vine de la Moise, nu puteþi sã vã mântuiþi. Dar unii din gruparea fariseilor, care au primit credinþa, le-au spus: Trebuie sã primeascã circumcizia ºi sã li se porunceascã sã þinã Legea lui Moise”.

Paul refuzã aceastã impunere ºi Conciliul de la Ierusalim îi dã dreptate: „Cãci Duhul Sfânt ºi noi am hotãrât sã nu vã impunem nici o povarã în afarã de acestea care sunt necesare: sã vã feriþi de carnea jertfitã idolilor, de sânge, de animale sufocate ºi de desfrânare; dacã vã veþi feri de acestea, bine veþi face. Cu bine!”

(Fapte 15,28-29). Discuþia importantã avutã în cetatea sfântã a Ierusalimului e urmatã de confruntarea ºi separarea dintre Paul ºi Barnaba. În timp ce Barnaba îºi urmeazã opera de evanghelizare cu Marcu, Paul îi alege pe Sila ºi Timotei, fiul unei evreice ºi al unui tatã grec. Paul, împreunã cu Timotei, va traversa Frigia ºi Galatia, va ajunge la Mizia ºi nu poate sã evanghelizeze Bitinia pentru cã spiritul lui Isus nu îi dã voie (Fapte 16,1-17). La

15

ul Paul ºtine ale Europei

l, Biserica repetã Europei de astãzi: Europã a celui mna în faþa unor mentalitãþi ºi a unor stiluri de viaþã siguranþa solidã a cuvântului lui Dumnezeu! (...) operã originile tale! Reînvie rãdãcinile tale!" (Ioan Troas are loc visul despre care am vorbit ºi acesta va fi punctul de intrare în teritoriul european.

Europa în antichitate Informaþiile disponibile despre naºterea conceptului „Europa” nu sunt prea multe. Opinia care considerã cã numele „Europa” ar deriva din cuvântul semitic „ereb-occident” introdus de fenicieni, pare abandonatã. Ei, rãspândindu-se din Siria în bazinul mediteraneean, au arãtat în general ca occidentalii, fiind prezenþi în toate þãrile pe care le-au descoperit pânã la strâmtoarea Gibraltar. În contradicþie cu Asia care, conform cuvântului semitic açu, înseamnã orientul. Alþii spun cã „Europa” ar veni de la “oamenii cu faþa albã” ºi înseamnã “lumina pãmântului”. Cea mai veche menþionare a cuvântului „Europa” apare în „Imnul lui Apollo” de Homer, dar unde nu se indicã decât Grecia centralã ºi nordul Tracia-Macedoniei. Cu Herodot va apãrea ideea de Europa ca o realitate de sine stãtãtoare: „perºii considerã ca proprietate a lor Asia ºi popoarele barbare care trãiesc acolo. În timp ce Europa ºi lumea greacã sunt o þarã aparte”.

Cum se vede, concepþia aceasta nu implica toate þãrile din Europa occidentalã de astãzi. Mai târziu, statele elenistice ºi Imperiul Roman vor vorbi de un continent Europa al cãrui litoral era la Marea Mediteranã. În sec. I d.C. aºadar, Europa era consideratã perimetrul Imperiului Roman care începea sã se rãspândeascã în Africa de nord ºi în Orientul apropiat. În ceea ce priveºte revelaþia biblicã, numele „Europa” nu apare nici în cãrþile sacre ale lui Israel ºi nici în Noul Testament. Totuºi se gãsesc ºi în Vechiul Testament anumite referiri la entitatea geograficã a Europei conþinute în aluziile profetice de „insule” menþionate în Oracolele lui Isaia. Mai târziu, numele de „Europa” se va aminti mai des în operele lui Iosif Flavius. În Noul Testament, fraza din Faptele Apostolilor 16,9 se insereazã într-un cadru care pare sã aibã un sens foarte precis ºi care meritã sã fie analizat: „În timpul nopþii, Paul a avut o viziune: un bãrbat macedonean stãtea în picioare ºi îl ruga: Treci în Macedonia, ajutã-ne!” Prima evanghelizare europeanã o face Paul la Filipi. În Europa, la Filipi, primele destinatare ale evanghelizãrii sunt femeile. Dintre ele, Lidia cea bogatã, o simpatizantã a iudaismului – „pentru cã deja îl adora pe Dumnezeu” (Fapte 16,14) se va boteza, împreunã cu toatã familia, îl va gãzdui pe Paul ºi pe ai sãi ºi va primi în casa sa mica comunitate creºtinã. Chiar Scrisoarea cãtre Filipeni va confirma viziunea Bisericii locale creºtine ca o comunitate fidelã din prima zi: „Îi aduc mulþumire Dumnezeului meu... pentru participarea voastrã la evanghelie din prima zi ºi pânã acum” (Fil 1,5), ºi va scoate în evidenþã rolul activ al celor douã femei, Evodia ºi Sintiche, în prima propovãduire a Evangheliei in loco alãturi de ceilalþi colaboratori bãrbaþi: „O rog pe Evodia ºi o rog ºi pe Sintiche sã trãiascã în bunã înþelegere în Domnul. ªi te rog ºi pe tine, cinstite Sizigos, sã le ajuþi pe ele care au luptat împreunã cu mine pentru evanghelie ºi împreunã cu Clement ºi ceilalþi colaboratori ai mei, ale cãror nume sunt în cartea vieþii” (Fil 4,2-3).

Alte amãnunte referitoare la activitatea lui Paul în Filipi le gãsim în Faptele Apsotolilor 16,16-24, unde se scoate în evidenþã rolul femeilor în casa lor - uneori un rol hotãrâtor -, munca lor ºi condiþiile în care lucrau viitorii creºtini; confruntarea cu pãgânismul ºi cu sclavia; nobilimea, educaþia ºi faptele bune. De aici Paul va pleca la Tesalonic.

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Macedonia este regiunea de nord a Greciei, consideratã în vechime o zonã locuitã de barbari. A devenit importantã o datã cu regele Filip, cuceritorul Greciei, ºi mai ales cu Alexandru cel Mare.

Pe timpul Noului Testament, era provincie romanã cu capitala la Tesalonic.

2 Pe timpul sfântului Paul, Atena era un orãºel de provincie cu o populaþie de 5.000 de locuitori. Era însã un centru cultural cunoscut, loc de întâlnire a filosofiilor ºi artelor.

3 Forul lui Appius este o localitate la 65 km de Roma. Pânã aici ajungea canalul pe care erau transportate mãrfurile.

4 Trei Taverne era o staþie de poºtã, la 40 km de Roma.

1

16

Oameni ai credinþei

Filemon, un convertit din Colose Scrisoarea cãtre Filemon este cea mai scurtã, dar cea mai tensionatã din punct de vedere al conþinutului, însã cea mai umanã dintre toate scrisorile lui Paul. Prin aceastã scrisoare ne vorbeºte inima mare a apostolului, care-i ia apãrarea lui Onesim,”pe care l-a nãscut în lanþuri pentru evanghelie!” (Fil 13).

Cine era acest Filemon?

Originar din oraºul Colose (provincia de Frigia), Filemon era proaspãt convertit la religia creºtinã. Lui îi adreseazã apostolul Paul o scrisoare din inimã, aºa cum se vede din conþinutul ei. Dintre toate scrisorile lui Paul, aceasta este ºi cea mai vioaie ºi mai animatã.

Filemon, un personaj cunoscut, era un creºtin de vazã ºi cu multã influenþã în comunitatea creºtinã din Colose ºi este de presupus cã îndeplinea în acelaºi timp o funcþie de prim rang în administraþia cetãþii. În casa sa, spre marea lui laudã, se întruneau creºtinii pentru a se ruga ºi pentru a celebra frângerea pâinii, dupã cum era obiceiul creºtinilor, imediat dupã înãlþarea lui Cristos.

Convertirea lui Filemon la creºtinism a avut loc cu toatã probabilitatea la Efes (cf. v. 9), unde apostolul Paul a rãmas vreme de trei ani. Probabil, Paul se afla arestat în închisoare, când i se adreseazã lui Filemon, în legãturã cu sclavul Onesim. Paul îi adreseazã aceastã scrisoare direct lui Filemon, pe care îl numeºte “iubitul nostru colaborator” (cf. v. 1). În cuvântul sãu de salut, Paul menþioneazã, de asemenea, ºi alte nume, care ar trebui sã-i fie bine cunoscute lui Filemon. Este vorba despre Apfia, pe care o numeºte ”sora noastrã” fiind vorba foarte probabil despre soþia lui Filemon ºi despre Arhip, un posibil fiu al sãu.

Cine a fost Onesim?

El este personajul-cheie al întregii scrisori a lui Paul cãtre Filemon ºi sclavul acestuia din urmã. Aºa cum reiese din versetele 18-19, Onesim a fugit de la stãpânul sãu cu o importantã sumã de bani, pe care Paul promite cã o va înapoia personal. Din aceste cuvinte ale sale, se vede mãreþia de caracter ºi generozitatea de suflet ale apostolului Paul. Întâlnirea lui Paul cu Onesim trebuie sã fi fost cu totul întâmplãtoare, însã Paul a fost cãutat, iar întâlnirea a fost voitã de Onesim. Pe de altã parte, faptul cã Paul se afla, sub escortã, în drum spre Roma, pare a fi un lucru cunoscut de populaþia creºtinã din Colose.

Dupã convertirea sa la creºtinism, Onesim este retrimis la vechiul stãpân. Între timp, foaia cu scrisoarea apostolului Paul trebuia sã pregãteascã ºi sã-l anunþe pe Filemon de întoarcerea lui Onesim. Paul cunoºtea prea bine cât de crunte erau pedepsele prevãzute de legea romanã împotriva sclavilor fugari de la stãpânii lor, în special pentru hoþi sau criminali. Apostolul Paul este încrezãtor însã în spiritul de toleranþã ºi îngãduinþã, dar ºi în sentimentele creºtine ale lui Filemon. Pentru aceasta, el îl trimite pe Onesim înapoi la Filemon cu scrisoarea din partea lui. Onesim este ca un fiu pentru Filemon; acesta este sensul cuvintelor din v. 10: “Te rog pentru copilul meu, pentru Onesim, pe care l-am nãscut în lanþuri!”

De asemenea, Onesim este prezentat pur ºi simplu ca fratele drag, care sã nu mai fie considerat pe viitor sclav, ci un om liber în acþiunile ºi gândurile sale de fiecare zi. Onesim a pãºit pragul casei lui Filemon cu o conºtiinþã nouã, convins fiind cã de acum încolo va fi sclavul dragostei lui Cristos: “ Sã-l primeºti înapoi pentru veºnicie, dar nu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât un sclav, ca pe un frate iubit mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât ca om, cât ºi ca frate în Domnul!” (vv. 15b-16).

Filemon are ocazia unicã de a se achita de toate obligaþiile morale faþã de Paul, fãcându-i o primire de dragoste creºtinã lui Onesim care, de data aceasta, revine acasã ca un frate în Cristos ºi nu, ca pânã acum, ca un sclav. Paul nu relateazã mai departe în scrisoarea sa despre alte reacþii din partea lui Filemon, dar un lucru este sigur: Onesim a schimbat viaþa mizerã de sclav cu una de iubire în Cristos.

Scrisoarea cãtre Filemon ne oferã atitudinea concretã a lui Paul ºi, cu toatã probabilitatea, pe cea a comunitãþilor creºtine faþã de problema înjositoare a sclaviei încã în vigoare.

Conform unor tradiþii vechi, Filemon ar fi devenit episcop în oraºul Colose, murind ca martir pentru Cristos. Biserica Catolicã îl considerã ca aparþinând cetelor de sfinþi care continuã sã-i aducã preamãrire lui Dumnezeu în veºnicie.

Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul lunii

27 ianuarie, sfântul Bretanion, episcop de Tomis Sfântul Bretanion (Vetarion) era originar din Capadocia ºi, probabil, ucenic al sfântului Vasile cel Mare. Informaþiile despre viaþa ºi activitatea sfântului Bretanion, episcop, sunt destul de sumare. Se ºtie, însã, în mod sigur, cã el pãstorea Biserica Tomisului (Constanþa de astãzi) ºi a întregii provincii Scythia Minor (Dobrogea), în vremea când pe tronul imperial al Constantinopolului se afla împãratul Valens.

Venit în pãrþile Dunãrii de Jos cu prilejul unor rãzboaie purtate cu barbarii goþi, împãratul Valens a poposit, în anul 369, la Tomis ºi a fost întâmpinat de ierarhul tomitan în catedrala cetãþii. Întâlnirea aceasta este relatatã de istoricii Sozomen ºi Teodoret al Cirului.

Iubirea poporului îl scapã de exil Împãratul Valens, aprig susþinãtor al ereziei ariene, a încercat sã-l convingã pe episcopul Bretanion sã îmbrãþiºeze credinþa rãtãcitã a arienilor, prin participarea la Sfintele Taine alãturi de credincioºii arieni. Arienii erau urmaºii preotului Arie, care nega natura divinã a lui Cristos. Episcopul Bretanion a refuzat sã se lase înduplecat, invocând hotãrârile Conciliului ecumenic de la Niceea (325), care condamnase arianismul, ºi a pãrãsit catedrala mutându-se într-o altã bisericã împreunã cu credincioºii sãi. Împãratul s-a mâniat foarte tare ºi a încercat sã-l alunge în exil, dar în cele din urmã nu a luat nici o mãsurã, temându-se de rãscularea credincioºilor tomitani, al cãror pãstor era sfântul Bretanion, cãci aceºti credincioºi aveau un rol important în apãrarea graniþelor imperiului de nãvãlirile barbare. Curajul ºi virtuþile care-i împodobeau viaþa l-au impus în faþa poporului în aºa mãsurã încât nici chiar împãratul bizantin n-a putut sã-l persecute prea mult timp.

“Postulatorul” Sfântului Sava Se pare cã sfântul Bretanion a avut un rol important în redactarea ºi trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaºte ale sfântului Sava Gotul (Buzoianul) în Capadocia, þara sa de origine, la cererea sfântului Vasile cel Mare. Acest fapt se desprinde mai cu seamã din Scrisoarea nr.

164 a Sfântului Vasile cãtre Bretanion, în care se aratã cã destinatarul acestei scrisori este vrednic de laudã datoritã luptei sale pentru apãrarea credinþei. Totodatã, sfântul Vasile mulþumeºte pentru ajutorul dat de Bretanion cu privire la mutarea sfintelor moaºte în Capadocia.

O altã epistolã a sfântului Vasile, Scrisoarea nr. 165, sugereazã faptul cã sfântul Bretanion este cel care ar fi redactat actul martiric al Sfântului Sava. Sfântul Vasile laudã sfinþenia,

evlavia ºi darurile duhovniceºti ale lui Bretanion dar, din pãcate, nu s-au pãstrat scrisorile de rãspuns ale acestuia, ca sã apreciem pregãtirea teologicã ºi toate darurile sufleteºti ale episcopului tomitan. Nu cunoaºtem nici alte aspecte ale activitãþii sale, practice ori spirituale. Este sigur cã ele l-au impus în faþa poporului, iar virtuþile sale l-au ajutat sã înfrunte tot felul de pericole.

Sfântul Bretanion a condus Biserica Tomisului pânã aproape de anul 381, când a pãrãsit viaþa pãmânteascã pentru a primi cununa vieþii veºnice, iar cel care i-a urmat pe scaunul episcopal – probabil un ucenic de-al sãu – a mers la Constantinopol (381), la cel dea-l doilea Conciliu ecumenic, pentru a apãra, ca ºi predecesorul sãu, dreapta credinþã.

Sfântul Bretanion a încurajat mult viaþa asceticã în peºteri mici ºi bisericuþe rupestre, dupã modelul asceþilor din Capadocia. El l-a cãlãuzit spre viaþa monahalã pe sfântul Ioan Casian, în copilãria acestuia, ºi probabil tot el a înãlþat o bazilicã pe cripta cu moaºtele celor patru martiri de la Niculiþel, ale cãrei ruine au fost descoperite în anul 1971.

Apãrãtorii sfintei credinþe În lumina acestor consideraþii, putem afirma cã sfântul Bretanion a fost în strânsã legãturã cu sfântul Vasile cel Mare.

Activitatea misionarã la Dunãre – de care sfântul Vasile se interesa, iar Bretanion era direct implicat – i-a apropiat. În plus, amândoi erau capadocieni ºi apãrãtori ai sfintei credinþe, aºa cum fusese stabilitã la primul sinod ecumenic de la Niceea.

Obiectivele comune ºi afinitãþile sufleteºti i-au legat într-o strânsã colaborare ºi prietenie. Sfântul Bretanion apare ca primul episcop din Tomis care a fãcut legãtura cu unul dintre cei mai mari pãrinþi ai creºtinãtãþii.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

17

18

Istorie ºi spiritualitate

Umanitatea Monseniorului Vladimir Ghika Dacã martiriul din timpul comunismului este de obicei evocat în România cu o gravitate mai curând sumbrã ºi îndoliatã, fiind asociat cu închisori cu aspect horror, cu persecuþia politicã cea mai sãlbaticã ºi cu întunericul coborât ca o fatalitate asupra unor oameni lipsiþi de orice alegere ºi apãrare, este semnificativ faptul cã figura Monseniorului Ghika reuºeºte sã rupã cercul acestei „fatalitãþi”. Motivul principal pare sã fie acela cã, spre deosebire de cei care au fost persecutaþi ºi arestaþi din ceea ce poate pãrea o fatalitate kafkianã a sistemului comunist, Monseniorul Ghika a ales de bunãvoie, în 1948, sã rãmânã în România aservitã de stalinism. Alegerea sa a reprezentat gestul de libertate spiritualã a unui copil al lui Dumnezeu, care alege sã facã Voia Tatãlui. El nu a fost constrâns sã rãmânã în România în 1948 (de unde ar fi putut pleca împreunã cu fratele sãu), ci a ales în mod liber sã dea mãrturie despre iubirea lui Dumnezeu în Gulagul românesc confruntat cu misterul rãului (mysterium iniquitatis) ºi cu ispita pierderii speranþei creºtine. Prin simpla sa prezenþã în România stalinizatã, Vladimir Ghika a reuºit astfel sã dea o mãrturie convingãtoare despre iubirea tãcutã ºi profundã a lui Dumnezeu, care însoþeºte toate durerile omeneºti. În locul în care „tãcerea striga”, cum scria un poet rus despre

un loc în care se petrecuse un masacru, Dumnezeu era intens prezent prin acest slujitor al sãu credincios.

Monseniorul Ghika ºtia cã simpla sa prezenþã în România acelor ani reuºea sã însenineze atmosfera sumbrã ºi apãsãtoare din jur ºi sã redea celor greu încercaþi calmul, încrederea ºi seninãtatea. Totuºi, putem observa cã prezenþa Monseniorului Ghika era atât de reconfortantã nu numai prin sfinþenia sa, ci ºi prin farmecul umanitãþii sale ºi prin umorul sãu. Cel care scrisese cã „[n]umim civilizaþie drumul parcurs de omenire de la omul cavernelor la omul tavernelor” avea sã ironizeze cu calm ºi cu o speranþã fermã în biruinþa finalã a lui Cristos ºi distrugerea stalinistã a civilizaþiei est-europene. Într-un climat în care se urmãrea pe toate cãile distrugerea tuturor mecanismelor psihice de rezistenþã a omului, Monseniorul reuºea sã-ºi pãstreze demnitatea ºi libertatea ºi prin curajul de a lua în derâdere fãrã milã realitatea comunistã pe care alesese sã o împãrtãºeascã cu ceilalþi. El ne învaþã astfel, alãturi de alþi sfinþi, cã diavolul poate fi þinut la distanþã ºi prin curajul de a-i batjocori strategiile, râzând copios de ele, chiar ºi din adâncul infernului stalinist.

Umorul Monseniorului Ghika, despre care se ºtie cã viza cu generozitate ºi propria lui persoanã, presupunea o ironie tãioasã ºi realistã – dar întotdeauna vie ºi întotdeauna autenticã –, o culturã umanã care se întâlnea într-un mod aproape natural cu credinþa ºi speranþa creºtinã, o luciditate psihologicã ºi politicã ieºitã din comun ºi, în fine, un farmec personal în care bunãtatea creºtinã ºi spiritul (în sensul sãu uman, de inteligenþã sclipitoare) se acompaniau reciproc, fãrã a se putea exclude.

Monseniorul Ghika ºtia cã „orice pace [inclusiv pacea Domnului] se bazeazã pe armonie ºi orice armonie pe un mister”.

Pentru a putea pãstra pacea Domnului în inima lui, ºtia cã are nevoie de echilibrul tuturor facultãþilor sale, de la cele spirituale, pânã la cele sensibile. În epoca stalinismului, pãstrarea acestui echilibru interior presupunea o viguroasã capacitate de a rezista politicii agresive de reducere a omului la o fiinþã terorizatã, dependentã ºi servilã. Rezistenþa psihicã la teroarea stalinistã presupunea nu numai o luciditate politicã ºi psihologicã activã, ci ºi o sfântã detaºare ironicã faþã de mediul politic ºi social ostil al democraþiei populare. Aceastã umanitate armonioasã a Monseniorului, conservatã cu putere în acei ani de persecuþie, se conjugã cu forþa spiritului sãu. Harul perfecþioneazã natura, dar pentru ca aceastã cooperare între naturã ºi har sã poatã conduce omul la desãvârºire, toate facultãþile sufletului trebuie sã fie menþinute active, pentru a putea lucra în armonie.

Atunci când evocãm astãzi sfinþenia Monseniorului Ghika, avem de multe ori tentaþia sã omitem acest echilibru al naturii sale umane ºi sã exaltãm mai curând o sfinþenie desprinsã de personalitatea lui realã. În cazul sãu, aceastã imagine idealizatã a sfinþeniei poate constitui o mare pierdere, pentru cã ne poate conduce la o construcþie oarecum artificialã a unui „ideal de sfinþenie”, ca ºi cum sfinþenia nu ar fi pentru oameni concreþi ºi, în loc de a mântui oameni reali, Cristos ar fi mântuit fãpturi impersonale ºi fantomatice. Pe de altã parte, dacã cedãm acestei tentaþii, putem risca sã pierdem ºi umanitatea propriu-zisã a unui sfânt – o pierdere care nu este compatibilã nici cu spiritul creºtin: Cristos nu este numai Dumnezeu adevãrat,

Istorie ºi spiritualitate ci este ºi Fiul Omului. Nu este numai Fiul lui Dumnezeu, a cãrui înþelepciune ºi luminã sunt de necuprins pentru mintea omeneascã, ci este ºi prietenul nostru, fratele nostru ºi aproapele nostru. Iar dacã, a fortiori, Cristos însuºi este prietenul ºi fratele nostru, desigur cã ºi sfinþii, care sunt slujitorii lui Cristos, sunt la rândul lor prietenii ºi fraþii noºtri. În cuvintele Monseniorului Ghika, „eroul este un om care alege. ªi care alege bine”. Prin urmare, eroismul care îl face pe un sfânt sã biruie, cu puterea Învierii lui Cristos, asupra rãului, este rodul libertãþii unui om.

Monseniorul Ghika nu avea, în fapt, îndoieli cu privire la slãbiciunile omului, care includeau ºi propria lui slãbiciune. Era conºtient de faptul cã existã infinite moduri de a greºi împotriva voinþei lui Dumnezeu ºi un singur mod de a alege bine ºi de a practica virtutea. „Omul îºi petrece întreaga viaþã triºând ºi încercând sã triºeze mereu, pretutindeni ºi cu oricine.” El ºtia însã ºi cã numai în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa morþii omul nu poate triºa. Acesta este motivul (inteligent) pentru care ºi-a petrecut întreaga viaþã trãind în lumina lui Dumnezeu. ªtia foarte bine cã simpla lui

umanitate era insuficientã pentru a putea alege bine. Dar ºtia ºi cã nu putea alege bine ºi nu putea practica, prin aceastã alegere, virtutea eroicã decât dacã alegea ca un om.

Persoana umanã, cu libertatea ei – acesta este subiectul soteriologiei creºtine ºi a filosofiei creºtine a libertãþii spirituale.

Sfinþii sunt persoane umane care au ales bine. Monseniorul Ghika este un sfânt ºi pentru cã a reuºit sã rãmânã, chiar în condiþiile unui sistem represiv care distrugea în mod programatic omul, un om echilibrat care a ales bine.

TEREZA-BRÎNDUªA PALADE

File de istorie

Leopold Hohnecker

Carol Kozlowski

S-a nãscut la Rãdãuþi, la 2 ianuarie 1909, ºi a urmat studiile seminariale la Bucureºti ºi Genova (Ialia), fiind sfinþit preot la 19 mai 1932, la Genova.

Reîntors în þarã a activat ca profesor la Seminarul Sfântul Duh, Liceul Sfântul Andrei, Liceul Sfântul Iosif, precum ºi în parohiile Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin, Vatra Dornei, Bãrãþia (Bucureºti), Câmpina ºi Craiova.

A fost arestat de Securitatea din Bucureºti la 9 ianuarie 1959 ºi condamnat la cinci ani închisoare corecþionalã, trecând prin închisorile de la Jilava, Botoºani ºi Gherla. A fost eliberat pe 7 ianuarie 1964, fiind tot restul vieþii pus sub urmãrire informativã.

Motivul real al persecuþiei sale a fost acela cã activase pe Frontul de Est în timpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, în calitate de traducãtor ºi de confesor militar, cât ºi faptul cã a refuzat propunerea de a rupe „legãturile” cu Sfântul Scaun.

Moare la 11 iulie 1992.

S-a nãscut la 12 ianuarie 1909 la Rãdãuþi ºi a urmat cursurile Seminarului ºi Academiei Teologice Sfântul Duh din Bucureºti, fiind sfinþit preot la 24 iunie 1934, la Bucureºti. A activat la Catedrala Sfântul Iosif ºi în parohiile Câmpulung Muscel, Ploieºti ºi Sinaia, fiind apreciat drept un preot zelos ºi extrem de apropiat de credincioºi. A fost arestat de Securitate la 21 mai 1950 ºi condamnat un an mai târziu la 15 ani de temniþã grea. Ulterior pedeapsa i-a fost redusã la 10 ani închisoare, fiind graþiat prin Decretul 372/1956.

A fost o victimã a înscenãrilor judiciare comuniste, fiind acuzat de spionaj în favoarea Franþei ºi de a-i fi ajutat pe preotul erou Dumitru Sandu Matei ºi pe colonelul Gheorghe Braºoveanu, arestaþi la rândul lor ºi condamnaþi în procesul „Legaþia Franþei”.

Preotul Carol Kozlowski a fost toatã viaþa pus sub urmãrire informativã, fiind lãsat în pace de Securitate de-abia în anul 1977, când era deja bãtrân ºi foarte bolnav.

Moare la 21 aprilie 1979.

Rubricã realizatã de Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

19

20

Arta de a trãi

A naºte un copil este un act natural, a adopta este un act divin Pentru fiecare om, copilãria este prima parte a istoriei sale, este etapa cea mai frumoasã, dar ºi cea mai importantã a vieþii. Este vârsta de la care un adult poate sã înveþe cum sã se bucure chiar ºi pentru cel mai mic dar, ºi cum sã cearã cu insistenþã ceea ce-ºi doreºte. Din pãcate, însã, nu toþi copiii se pot bucura de aceastã lume a neîntreruptei uimiri ºi curiozitãþi. Sunt copii care, în lipsa unei familii naturale, sunt nevoiþi sã stea într-o casã de copii sau într-un centru de plasament, ori pe stradã. Cum se ajunge la aceastã situaþie de abandon?

Criza familiei

Familia este singurul mediu favorabil dezvoltãrii copilului. În ultimii ani asistãm la o deteriorare a valorilor tradiþionale ale familiei în confruntarea cu modele noi (familia de tip monoparental, uniunea liberã, familii care nu vor copii), ori din cauza unei sãrãcii tot mai extinse. Aceastã stare de lucruri are consecinþe grave, prima fiind numãrul mare de copii, mulþi dintre ei nedoriþi, nãscuþi fãrã ca apoi sã li se ofere un mediu adecvat dezvoltãrii. Mulþi dintre aceºtia sunt abandonaþi ºi ajung în casele de copii sau pe strãzi.

Monseniorul Sergio Nicolli, directorul Oficiului Naþional pentru Pastorala Familiei al Conferinþei Episcopale Italiene, sublinia necesitatea aprofundãrii – de cãtre comunitatea creºtinã – a temei dramatice a abandonului: „În spatele actului de abandon al fiilor, existã deseori abandonul pe care tatãl îl manifestã faþã de mamã: slãbirea relaþiilor de iubire faþã de propria soþie – care este ºi mamã – creeazã în aceasta o asemenea singurãtate, o asemenea descurajare ºi depresie, încât provoacã în ea hotãrârea de a-ºi abandona copilul, sau de a face avort. Aºadar, discursul asupra abandonului trebuie sã se extindã ºi la nivelul relaþiilor dintre persoane adulte, gestul traducându-se apoi, deseori, în abandonarea fiilor”.

Atunci când lipseºte cadrul familial, sau în familia de origine nu sunt îndeplinite condiþiile pentru buna dezvoltare a copilului, instituþiile statului ºi societatea intervin, încercând sã ofere acestor copii condiþii cât mai asemãnãtoare celor familiale. Dar chiar ºi aºa, aceºti copii rãmân lipsiþi de dragostea pãrinþilor.

O soluþie existã

Din fericire, la aceastã problemã a copiilor abandonaþi existã o posibilã rezolvare: adopþia. Unii copii au ºansa sã fie adoptaþi de o familie care sã le ofere un cadru familial armonios, în care sã se poatã dezvolta din punct de vedere moral, afectiv, psihic ºi fizic. În România, Oficiul Român pentru Adopþii aduce la îndeplinire obligaþiile prevãzute în Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiei internaþionale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993, precum ºi obligaþiile asumate de statul român în materia adopþiei prin convenþiile ºi tratatele internaþionale la care România este parte.

Legea care reglementeazã adopþia, Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopþiei, prevede cã adopþia este o mãsura specialã de protecþie a drepturilor copilului prin care se stabileºte filiaþia dintre cel care adoptã ºi copil, precum ºi rudenia dintre copil ºi rudele pãrintelui adoptiv.

Arta de a trãi Adopþia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. Prin adopþie, copilul care este lipsit de pãrinþi sau de o îngrijire corespunzãtoare este primit în familia adoptatorilor, unde urmeazã sã fie crescut ca un copil natural al acestora. În cazul adopþiei, rudenia nu se mai întemeiazã pe faptul biologic al conceperii ºi al naºterii copilului de cãtre mama ºi, respectiv, de cãtre tatãl sãu, ci îºi are fundamentul în voinþa persoanelor care, potrivit legii, consimt sã creeze o legãturã de filiaþie civilã, sociologicã. Adopþia îºi produce efectele de la data pronunþãrii irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti. Din acel moment, filiaþia dintre copil ºi pãrinþii sãi naturali înceteazã.

Adopþia poate fi de douã tipuri: internã ºi internaþionalã.

Adopþia internã prevede ca persoana sau familia care doreºte sã adopte ºi copilul adoptat sã aibã domiciliul în România, iar adopþia internaþionalã este adopþia care, în condiþiile actualei legi, nu este adopþie internã.

Procedura adopþiei în România

În prezent, adopþia în România este reglementatã de o legislaþie în concordanþã cu tratatele internaþionale ratificate de România ºi cu practicile europene în domeniul adopþiei. Trecutul în acest domeniu este foarte tumultuos; adopþia internaþionalã în România a fost consideratã, în anii ‘90, un fenomen asociat corupþiei ºi criminalitãþii. Comunitatea internaþionalã a semnalat în multe rânduri aceste neregularitãþi. Au fost elaborate rapoarte, atât de experþi români, cât ºi strãini, care atrãgeau atenþia asupra nenumãratelor ilegalitãþi care aveau loc în sistemul adopþiilor internaþionale din România. În plus, adopþiile internaþionale erau considerate prioritare în detrimentul celor naþionale, ceea ce a dus la nedezvoltarea sistemului de adopþie naþionalã. În anul 2002 s-a început elaborarea unei noi legislaþii în domeniul protecþiei drepturilor copiilor ºi adopþiei, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Conform acesteia, adopþia poate fi consideratã o soluþie alternativã pentru copiii din sistemul de protecþie pentru care nu s-a reuºit reintegrarea sau integrarea în familie. Se iau în considerare în permanenþã drepturile pe care le au pãrinþii biologici în raport cu propriii copii, chiar ºi în situaþia în care copiii nu locuiesc împreunã cu pãrinþii ºi se promoveazã menþinerea relaþiei dintre copii ºi pãrinþi. „Statul, în ceea ce priveºte încredinþarea sau adopþia, trebuie sã prevadã o legislaþie care sã faciliteze familiile capabile sã primeascã în casele lor copii care au nevoie de o asistenþã permanentã sau temporarã ºi care, în acelaºi timp, sã respecte drepturile naturale ale pãrinþilor” (Carta drepturilor familiei, art.4,f).

Persoane care au trecut prin aceastã experienþã spun cã în România procedurile de adopþie sunt greoaie ºi de lungã duratã.

Dar chiar ºi aºa, familiile care doresc cu adevãrat sã adopte un copil nu se descurajeazã ºi merg pânã la capãt în acest demers. În anul 2007, 1294 de copii au fost primiþi în familii adoptive, iar pentru 1497 de copii s-a încuviinþat deschiderea procedurii adopþiei interne.

Pot fi pãrinþi adoptivi persoanele sau familiile care prezintã condiþii materiale ºi garanþii morale necesare asigurãrii dezvoltãrii armonioase a copilului. Pentru îndeplinirea scopului moral al adopþiei, familia trebuie sã facã dovada cã are garanþii de ordin

moral ºi material, indispensabile dezvoltãrii armonioase a copilului adoptat.

Procedura adopþiei internaþionale

În 2001, Guvernul României a impus un moratoriu privind adopþiile internaþionale. Aceastã mãsurã a fost luatã ca reacþie la preocuparea mai multor state privind sistemul de adopþii din România, în forma pe care o avea acesta înainte de 2001. Atunci se menþiona într-un Raport: “Natura sistemului de protecþie a copilului din România... a fost supusã unor practici corupte ºi... multe dintre resursele financiare alocate programelor de protecþie a copilului, prin intermediul procesului de adopþie internaþionalã, au fost folosite în alte scopuri”.

Noua lege, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, a adus reglementãrile necesare pentru reluarea adopþiilor internaþionale dupã o suspendare de peste trei ani. Prin aceasta se acceptã ca adoptatori din strãinãtate doar rude de gradul doi ale copiilor, fiind introduse restricþii referitoare la factorii care se pot implica în acest proces. Deci, legea interzice efectiv adopþiile internaþionale din România, prin restricþionarea unor astfel de adopþii la bunicii biologici ai copilului. Familia sau persoana adoptatoare sunt monitorizate dupã încheierea adopþiei pe o perioadã de 2 ani.

Efectele adopþiei

Copilul dobândeºte, prin adopþie, numele celui care adoptã.

Pe baza hotãrârii irevocabile de încuviinþare a adopþiei, Serviciul de Stare Civilã competent va întocmi, în condiþiile legii, un nou act de naºtere al copilului în care adoptatorii vor fi trecuþi ca fiind pãrinþii fireºti. Pãrinþii adoptivi preiau drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor naturali, iar copiii adoptaþi au toate drepturile ºi obligaþiile copiilor naturali.

Trebuie spus cã existã ºi un aspect negativ al adopþiei. Copilul adoptat vine cu un anumit bagaj genetic ºi cu o anumitã educaþie, în funcþie de vârsta pe care o are. Pãrinþii adoptatori trebuie sã fie pregãtiþi sã abordeze constructiv aceste aspecte, sã se adapteze la personalitatea copilului adoptat ºi sã o formeze, în sens pozitiv, învãþând sã-ºi iubeascã copilul. Problema are implicaþii în timp.

Cei care se hotãrãsc sã facã acest pas trebuie sã se gândeascã cu seriozitate ºi sinceritate la posibilitatea realizãrii unui climat de afecþiune ºi apropiere cu copilul adoptat.

Adopþiile sunt un lucru necesar ºi benefic din cel puþin trei motive: oferã copiilor abandonaþi posibilitatea sã se bucure de cãldura ºi dragostea unei familii, iar familiilor care nu pot avea copii li se dã posibilitatea sã-ºi manifeste dragostea pãrinteascã.

De asemenea, adopþiile pot fi un mijloc moral care sã substituie procrearea artificialã (fertilizarea in vitro, înseminarea artificialã, recurgerea la mame surogat). „Pentru a veni în întâmpinarea dorinþei multor perechi sterile de a avea un copil, ar mai fi de dorit sã se încurajeze, sã se promoveze ºi sã se faciliteze, cu mãsuri legislative oportune, procedura de adopþie a numeroºilor copii orfani, care au nevoie, pentru dezvoltarea lor umanã corespunzãtoare, de o familie” (Dignitas personae, 13).

CRISTINA ªOICAN

21

22

Anunþuri Asociaþia pentru psihologie ºi psihoterapie adlerianã din România organizeazã între 26-28 februarie 2009, în Bucureºti, workshop-ul TRAUMA ªI VINDECAREA COPILULUI INTERIOR Formator: Patrick Dimitrios Akrivos, din Grecia.

Workshop-ul oferã o înþelegere mai adâncã a traumei ºi abuzului, ca ºi tehnici ºi sugestii de intervenþii pentru a începe procesul de recuperare.

Workshop-ul conþine, pe lângã partea teoreticã, ºi o parte de împãrtãºire a experienþelor pentru a sprijini învãþarea activã dar ºi vindecarea, într-un cadru securizant, de grup.

Locul de desfãºurare: Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza, str. G-ral Berthelot 19, sector 1, lângã Catedrala Sfântul Iosif.

Program: 26 februarie - 14.00-20.00; 27 februarie -14.00-20.00; 28 februarie-10.00-14.00 Înscrieri ºi informaþii: Andrei Ramona, formator APPAR, tel.: 0721235056, email: andreiramona0101@yahoo.com

viciul Iezuiþilor pentru Refugiaþi din România (JRS Romania) selecteazã în vederea angajãrii: asistent social.

Ser Serviciul Persoanele interesate sunt rugate sã trimitã scrisoare de intenþie ºi CV-ul actualizat la adresa de e-mail: jrsromania@gmail.com, pânã la data de 21 ianuarie 2009. Persoanele selectate vor fi anunþate telefonic.

Descrierea organizatiei: JRS Romania este o organizaþie non-guvernamentalã umanitarã, independentã, non-profit, apoliticã ºi democraticã care sprijinã ºi promoveazã drepturile fundamentale ale refugiaþilor ºi ale persoanelor dezrãdãcinate.

Misiunea noastrã este de a însoþi refugiaþii ºi persoanele dezrãdãcinate, de a-i servi în orice situaþie ºi de a pleda pentru cauza lor în faþa autoritãþilor ºi a societãþii civile.

Descrierea postului: - atribuþii specifice asistentului social punând mare accent pe lucrul direct cu beneficiarii în vederea integrãrii lor socio-profesionale prin programele specifice; - consilierea ºi acompanierea acestora, activitaþi de educaþie, informare, culturale ºi recreaþionale, implicarea în activitaþi de advocacy.

Cerinþe candidat: - absolvent de studii superioare - diplomã de licenþã (Facultatea de Sociologie/Teologie ºi Asistenþã Socialã); - experienþã anterioarã pe un post similar ºi cunoºtinþe în domeniul azilului ºi migraþiei reprezintã un avantaj; - capacitate de coordonare ºi administrare proiect; - foarte bune cunoºtinþe de limbã englezã (scris ºi vorbit), preferabil ºi limba francezã; - cunoºtinþe solide de operare PC; - rigurozitate, seriozitate ºi disciplinã în stabilirea ºi atingerea obiectivelor profesionale; - rezistent la stres; - capacitatea de a lucra în echipã; - atitudine proactivã, dinamicã; - aptitudine de comunicare cu oameni de diferite limbi, culturi ºi religii; - capacitate de a socializa ºi dorinþa de a lucra cu persoane vulnerabile; - nivel motivaþional ridicat ºi dorinþã de creºtere din punct de vedere profesional; - disponibilitate de a se deplasa pe teren.

Oferta: - Mediu de lucru internaþional; - Oportunitãþi de dezvoltare profesionalã ºi de participare la cursuri de perfecþionare; - Pachet salarial competitiv; - Transport.

Informaþii suplimentare la adresa: www.jrsromania.org .

Social

Psihologul rãspunde Sunt studentã în anul III, la Facultatea de Litere. Sunt o persoanã conºtiincioasã ºi serioasã, mai ales atunci când este vorba de pregãtirea mea. Învãþ cu seriozitate înainte de fiecare examen ºi totuºi, când sunt în faþa foii albe sau a examinatorului, în mintea mea e un haos total. Mã simt nesigurã, nu reuºesc sã „mã adun” ºi mi se pare cã nu mai ºtiu nimic din ce-am învãþat.

Din acest motiv rezultatele mele la învãþãturã nu sunt dintre cele mai grozave. Ce aº putea sã fac ca sã fiu mai sigurã pe mine ºi sã-mi schimb atitudinea?

Aceastã siguranþã apare atunci când materia este foarte bine cunoscutã, chiar dacã ºi în acest caz poate interveni frica de a primi un subiect mai complicat, astfel încât efortul depus sã nu se materializeze printr-o notã maximã. Este vorba, desigur, de o dorinþã puternicã ºi permanentã de a avea note mari. Motivele pot fi diverse: obþinerea unei burse, dorinþa de confirmare ºi recunoaºtere a capacitãþii intelectuale, ambiþia de a avea una dintre cele mai mari medii... Aceste motive (analiza o puteþi face singurã pentru a constata care se regãsesc în cazul dumneavoastrã), dar ºi multe altele, pot determina un blocaj în momentul examenului.

De asemenea, mã gândesc ºi la varianta în care, cu tot efortul fãcut, nu reuºiþi sã asimilaþi suficient materia, fapt care vã îngrijoreazã prin consecinþele ce decurg de aici. Dacã veþi constata cã aceasta este problema, v-aº sfãtui sã parcurgeþi un manual care prezintã modul de învãþare eficient, cu tehnici de asimilare ºi de verificare a cunoºtinþelor. Veþi putea alege de acolo acea metodã care vi se potriveºte cel mai bine. Fiºele de studiu, spre exemplu, sunt extrem de eficiente. Uneori nu este suficient sã citeºti un material pentru a asimila toate informaþiile prezentate acolo. În cazul materiilor complexe, cu un grad de dificultate crescut, cum sunt cele de lingvisticã, semanticã, sintaxã ºi altele, pot fi necesare scheme care sã structureze informaþia în aºa fel încât sã poatã fi cuprinsã mai uºor. Fiind vorba de un volum mare de concepte noi, numai prin buna organizare ºi prin repetiþie se poate ajunge la înþelegerea ºi stãpânirea lor.

Pe lângã aceste aspecte mai poate interveni ºi cel al unei timiditãþi care ar putea sã împiedice manifestarea dezinvoltã, spontanã, entuziastã, atât de necesarã în cazul unui examen, indiferent de forma de examinare.

Sfatul meu este sã vã analizaþi mai întâi, pentru a afla cauza acestor blocaje. Odatã identificat motivul sau motivele, puteþi alege un remediu din manualul de muncã intelectualã, iar dacã tot nu sunteþi mulþumitã de randamentul de la examene, consultaþi un psiholog, care probabil vã va propune niºte ºedinþe de dezvoltare personalã.

MARIUS ANTÃLUÞE

Sfatul medicului FUMA TUL FUMATUL Fumatul ca plagã socialã este o temã abordatã în întreaga lume. Pericolul acestui obicei nociv a atins acum vârste mici, copii de 12-14 ani încep sã fumeze, poate din joacã ori din accese de teribilism frecvente în epoca pubertãþii, atât la fete cât ºi la bãieþi.

S-au iniþiat tot felul de campanii antifumat, dar interzicerea fumatului în instituþii, spitale ºi locuri publice nu atinge rãdãcina rãului, pentru cã s-au creat ºi locuri speciale „de fumat”.

Problema de bazã constã în educaþia care sã promoveze conºtientizarea nocivitãþii privind sãnãtatea atât a individului cât ºi a mediului în care trãieºte. Se începe cu consilierea gravidelor. Pentru a naºte un copil sãnãtos, normal dezvoltat, gravida este sfãtuitã sã renunþe la fumat.

Copilul în familie imitã exemplul pãrinþilor, astfel nici tatãl ºi nici mama nu trebuie sã fie exemplu negativ în aceastã privinþã. Se va folosi orice ocazie pentru a atrage atenþia adolescenþilor cât de nesãnãtos este fumatul.

Fumãtorii sunt tuºitori cronici. Bronºita tabagicã duce prin evoluþia sa la emfizem pulmonar, bronºectazie ºi va afecta în final ºi inima. Intoxicaþia nicotinicã se rãsfrânge ºi asupra sistemului circulator prin arterita care se instaleazã insidios cu deosebire la membrele inferioare. Ea determinã tulburãri ale mersului, insuficienta irigare a picioarelor poate ajunge la gangrenã ºi chiar la necesitatea de amputare a segmentelor respective.

Fumãtorii suferã de gastritã cu tulburãri de secreþie ale glandelor digestive ºi dureri. Spectrul sumbru al cancerului pulmonar la marii fumãtori este o motivaþie serioasã pentru un tânãr, pentru un tatã de familie care îºi doreºte o viaþã sãnãtoasã.

Unele femei fumeazã pentru a-ºi menþine silueta. Prin inapetenþa creatã de nicotinã ele cred cã pot controla greutatea corporalã. Ca soþii ºi mame, aceste femei ar putea gãsi în stãpânirea de sine un mijloc eficient de pãstrare a echilibrului ponderal.

O altã categorie de fumãtori sunt cei care în sãrãcia lor compenseazã prin þigãri lipsa unei alimentaþii corecte sau insuficiente. Este cazul mai ales al copiilor instituþionalizaþi ºi al oamenilor strãzii. În aceste situaþii este importantã intervenþia asistenþei sociale. În actuala viaþã trepidantã, stresul poate duce la iluzia cã o þigarã ar calma, ar uºura suportarea stãrilor neplãcute sau conflictuale. În programul Ministerului Sãnãtãþii sunt indicate o serie de mãsuri pentru combaterea fumatului. Astfel sunt consilierea medicalã ºi monitorizarea persoanelor fumãtoare, stabilirea gradului de dependenþã nicotinicã. Sunt de asemenea prezentate produse farmaceutice care diminueazã dorinþa de a fuma ºi atenueazã simptomatologia de renunþare la fumat.

Un exemplu este produsul Champix care poate fi obþinut pe bazã de reþetã ºi se utilizeazã numai sub supraveghere medicalã.

Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

23

24

Micul prinþ

S, ti e Dumnezeu tie a i b in e! ce e m ma ine Într-o zi mohorâtã de toamnã, un om, împreuna cu soþia sa, cãlãtorea pe un drum de þarã. Obosiþi de drum ºi vãzând cã se lasã înserarea, cei doi drumeþi au vrut sã se opreascã peste noapte la un han. Însã hangiul, nu foarte prietenos de felul lui, nu i-a primit, spunându-le ca nu mai are camere libere. Soþia a fost foarte nemulþumitã ºi s-a necãjit.

- Ei, nu te necãji – a vrut sã o liniºteascã bãrbatul – lasã, cã ºtie Dumnezeu ce e mai bine!

- Cum poate sã fie bine, mãi, omule? Tu nu te gândeºti cã nu avem unde sã ne adãpostim peste noapte ?! ªi-au continuat drumul ºi, spre bucuria lor, au întâlnit un om sãrac, dar bun la suflet. Acesta, vãzându-i pe cei doi oameni atât de abãtuþi, i-a primit cu drag peste noapte în cãsuþa lui.

A doua zi dimineaþa, când se pregãteau sã plece mai departe, omul care-i gãzduise le-a dat o veste care i-a uimit foarte tare pe cei doi soþi: peste noapte, hanul fusese atacat de hoþi, care luaserã cãlãtorilor tot ce aveau aceºtia.

- Vezi, trebuie sã avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieºte pe toate, a spus bãrbatul soþiei sale. Aminteºte-þi ce þi-am spus asearã: „Lasã, ºtie Dumnezeu ce e mai bine!”

Cu siguranþã cã Dumnezeu rânduieºte întotdeauna faptele noastre mai bine decât o facem noi înºine. ªi chiar dacã nu suntem de acord sau nu ne convine, trebuie sã ne gândim cã El ne vrea mereu binele!

Adaptare de CRISTINA ªOICAN

Copiii se î ntreabã… în

Când o sã fiu în rai, o sã vinã Isus sã mã vadã ºi pe mine?

Isus vine întotdeauna la cei care vor sã-l primeascã. Pe pãmânt, Isus i-a vizitat deseori pe prietenii sãi din Betania: Maria, Marta ºi Lazãr. Prima minune pe care a fãcut-o a fost la nunta unor cunoscuþi. ªi cu puþin timp înainte de a muri, Isus le-a spus ucenicilor sãi cã va sta din nou la masã cu ei, dar numai dupã ce va ajunge în rai.

Când vom fi în cer, ne vom bucura mereu de prezenþa lui Isus, pentru cã acolo nu vor mai exista toate piedicile ºi limitãrile de care ne lovim aici, pe pãmânt. Atunci îl vom vedea în sfârºit pe Isus faþã în faþã.

Versete cheie: „Cu ºase zile înainte de Paºti, Isus a venit în Betania, unde era Lazãr, pe care îl înviase din morþi. ªi i-au fãcut acolo cina ºi Marta slujea. Iar Lazãr era unul dintre cei ce ºedeau cu El la masã. Deci Maria, luând o litrã cu mir de nard curat, de mare preþ, a uns picioarele lui Isus ºi le-a ºters cu pãrul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului” (In 12,1-3).

Versete ajutãtoare: Mt 26,29; In 14,2; Ap 3,20 (adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri

Concertul Christus Natus Est, la a 11-a ediþie

Dragã prietene, dupã ce la Crãciun am primit în dar Cuvântul fãcut Trup, cu toþii am mai primit încã un dar de la Dumnezeu: sã începem un nou an. Primind acest dar avem ocazia sã descoperim cã timpul este preþios, unic ºi nu se mai întoarce niciodatã la ziua care a trecut. Deºi ne-am propus ca în acest an sã realizãm cât mai multe, planurile sã fie duse la îndeplinire cu succes ºi obiectivele sã nu ne scape de sub control, sã nu uitãm pentru ce am primit acest dar valoros: sã-l cunoaºtem, sã-l iubim ºi sã-l slujim pe Dumnezeu! Sã ne propunem ca în acest an sã-l cunoaºtem, sã-l iubim ºi sã-l slujim pe Dumnezeu nu numai la Bisericã, dar ºi în familie, la ºcoalã, la locul de muncã, în cartier, în grupul de prieteni, în zilele întunecate ale vieþii, prin tot ce gândim ºi facem...

Pr Pr.. Daniel BULAI

Întâlnirea Naþionalã a TTinerilor inerilor Catolici Baia Mare 2009 În perioada 22.07.2009-26.07.2009 se va desfãºura, în oraºul Baia Mare, Întâlnirea Naþionalã a Tinerilor Catolici având tema “Un foc care aprinde alte focuri” iar ca moto: “Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21).

Devenitã deja o tradiþie, aceastã întâlnire are loc, din trei în trei ani, într-o diecezã sau eparhie din þarã. La ediþia din acest an, organizatorii sunt pregãtiþi sã întâmpine aproximativ 2.000 de tineri din România. Din Arhidieceza noastrã vor participa aproximativ 200 de tineri, din care 15 voluntari ºi 15 animatori.

Cazarea se va face în cãminele Universitãþii ºi ale liceelor din Baia Mare, iar activitãþile se vor desfãºura pe Câmpia Tineretului, situatã lângã Stadion, ºi în faþa Muzeului Etnografic.

Programul zilnic va cuprinde Rugãciunea de dimineaþã, Sfânta Liturghie, o scurtã catehezã urmatã de discuþii în grupuri mici, conferinþe, mese rotunde, concurs de imnuri, pe dieceze, ºi program artistic. În programul de conferinþe, tinerii vor putea alege între prezentãri ale diferitor asociaþii, concerte de muzicã (printre care ºi cel al formaþiei Suflet Tânãr din Arhidieceza noastrã), vizite la muzeu etc. În curând se vor stabili toate detaliile legate de înscriere, taxã ºi transport ºi vor fi comunicate în timp util. Pentru informaþii curente, sunteþi invitaþi sã accesaþi www.tic.ro la rubrica Întâlniri ale Tineretului/ Întâlniri Naþionale ale Tineretului. Aici veþi putea gãsi informaþii legate ºi de alte ediþii ale INTC, de teme, puteþi chiar descãrca ºi câteva versiuni MP3 ale imnurilor sau textele lor.

CLAUDIU ROZNOVSKY

Sâmbãtã, 20 decembrie 2008, a avut loc cea de-a 11-a ediþie a concertului de colinde Christus Natus Est. Devenit deja o tradiþie ºi adresându-se mai ales tinerilor, în 2008 concertul a fost gãzduit de parohia Sfânta Fecioara Maria, Regina Sfânta Rozariu din Popeºti Leordeni (Ilfov).

Corurile care anul acesta au dorit sa împartã cu ceilalþi bucuria naºterii Mântuitorului au fost, în ordinea prezentãrii pe scenã, de la urmãtoarele parohii din Arhidieceza noastrã: Sfânta Fecioara Maria Regina (Cioplea - Bucureºti), Sfântul Francisc (Bucureºti), Sfânta Fecioara Maria, Regina Sfântului Rozariu (Popesti-Leordeni - Ilfov), Sfânta Tereza (Bucureºti), Cristos Rege (Ploieºti), Sfânta Elena (Bucureºti), Sfinþii Petru ºi Paul (Bãneasa – Bucureºti)), Maica Îndureratã (Bucureºtii Noi), Adormirea Maicii Domnului (Bucureºti), Bãrãþia (Bucureºti), Toþi Sfinþii (Craiova) ºi Catedrala Sfântul Iosif.

A fost primul an în care nu a mai existat colindul obligatoriu, fiecare cor cântând douã sau trei colinde la alegere. Aºa cum a anunþat prezentatorul la început, surpriza a constat în apariþia formaþiei ‘Suflet tânãr‘, care a completat concertul.

Totul s-a încheiat cu felicitãrile ºi încurajãrile adresate de Preasfinþitul Cornel Damian ºi de Pr. Daniel Bulai.

(Sursa: www .tic.ro) www.tic.ro)

25

26

Lecturi

Giuseppe Pulcinelli – Pentru a-l cunoaºte pe Apostolul Paul

Librãria Sf. Iosif recomandã

(Ed. Sapientia, 2008) Cine era Paul cu adevãrat? Ce credea despre Isus din Nazaret ºi despre adepþii sãi?

Ce rol a avut Biserica ce se nãºtea? ªi viaþa lui oglinditã, mai ales, în scrierile sale - poate sã ne spunã ceva ºi nouã, creºtini ºi necreºtini, bãrbaþi ºi femei din secolul al XXI-lea, cãutãtori ai adevãrului?

Intenþia acestei cãrþi este aceea de a încerca sã rãspundã la aceste întrebãri în stilul care este propriu colecþiei: sã furnizeze noþiunile fundamentale, coordonatele indispensabile pentru a ne introduce în lumea lui Paul, Apostolul neamurilor. În acest sens, ABC pentru a-l cunoaºte pe apostolul Paul a fost gândit atât pentru cel care abia a auzit vorbindu-se despre el (lucru destul de rar, cred), cât ºi pentru cel care a auzit vorbindu-se de el sau a citit texte din scrisorile lui, dar nu a avut niciodatã în mânã o biografie a lui.

Autorul a încercat sã spunã lucruri esenþiale în mod simplu, dar nu superficial, cu un limbaj curgãtor, clar ºi concis. De asemenea, oferã cititorului prilejul de a intra în contact cu scrierile apostolului Paul. În prezentarea cãrþii, autorul mãrturiseºte cã a dorit ca acest instrument sã poatã fi o modestã contribuþie la bogata reflecþie despre Apostolul neamurilor pe care a inaugurat-o anul paulin (29 iunie 2008 – 29 iunie 2009).

Giuseppe Pulcinelli A obþinut Doctoratul în teologie la Universitatea Pontificalã din Lateran, dupã ce s-a specializat în Sfânta Scripturã la Institutul Biblic din Roma.

Autor a câtorva publicaþii apãrute în Lateranum ºi al volumului Moartea lui Isus ca ispãºire. Concepþia paulinã (San Paolo 2007), predã materii biblice la facultatea de teologie ºi la ISSR Ecclesia Mater din Universitatea Lateran.

Preot al Diecezei de Roma, actualmente face parte din echipa de formatori a Seminarului Mare Pontifical din Roma.

(A.C.)

A. Holenstein ncurajãri Încurajãri pentru o viaþã creºtinã Ed. Sapientia, Iaºi, 2008

Fr. B. BonnetEymard Sfânta Fecioarã de Guadalupe Miracolul din Mexic Ed. MeteorPress, 2008 Filme DVD cu subtitrare în limba românã

C ã r þ i l e º i fimele DVD s u n t disponibile la Librãria Sf. Iosif - str str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti; - tel. 021 2015457; 021 2015475; - e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro; - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e

Noutãþi editoriale În curând va apãrea la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti traducerea în limba românã a cãrþii “Lupta cea bunã a creºtinului împotriva diavolului”, a cãlugãrului dominican Giovanni Cavalcoli. Cartea se structureaza ca un eseu teologic care analizeaza acþiunea diavolului în lume ºi modurile în care creºtinul i se poate opune, pe principiul proverbului italian: Omul avizat este pe jumãtate salvat. Elaboratã în perioada de mijloc a carierei lui Giovanni Cavalcoli, cartea a cunoscut în Italia mai multe ediþii succesive, iar acum, prin intermediul traducerii ºi adaptãrii pãrintelui Pal Vincenþiu, devine accesibilã ºi publicului român.

Educaþie media

Noi tehnologii, noi relaþii, acelaºi mesaj

În fiecare an, la 24 ianuarie, în sãrbãtoarea sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor, Suveranul Pontif transmite un Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale. Ajunsã la cea de-a 43-a ediþie, Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale va fi celebratã în acest an în duminica Rusaliilor, la 31 mai. Mesajul din acest an are ca temã „Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã a respectului, dialogului ºi prieteniei”.

Într-o lume puternic marcatã de rapiditatea progreselor tehnologice, îndeosebi în sectorul comunicaþiilor, Biserica catolicã nu ezitã sã priveascã în mod pozitiv ºi sã utilizeze noile mijloace de comunicare. Astãzi, multe dieceze ºi comunitãþi au pagini proprii de internet, preoþi ºi chiar episcopi comunicã prin intermediul blog-urilor personale, centre catolice de informare transmit prin podcast. Însuºi Papa, la Ziua Mondialã a Tineretului organizatã la Sidney în vara anului trecut, le-a transmis tinerilor participanþi un mesaj prin SMS. Într-un interviu acordat postului Radio Vatican, Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, Preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii Sociale, sublinia cã mijloacele moderne de comunicare pot sã ofere un ajutor important pentru favorizarea unui climat de dialog ºi încredere în lumea de astãzi.

Mons. Celli – Înainte de toate, Suveranul Pontif oferã o lecturã pozitivã a ceea ce se întâmplã. ªi anume, cã noile tehnologii sunt în mod substanþial utile pentru instaurarea, pentru sporirea relaþiilor noastre sociale. Însã, pe lângã aceasta, existã ºi un fenomen care rezultã cu o oarecare certitudine: pe de o parte, aceste mijloace vor duce la pierderea tradiþionalelor graniþe geografice ºi culturale, pe de altã parte, aceste mijloace fac pe utilizatori sã piardã sensul teritoriului în care locuiesc sau al grupului social în care acþioneazã.

Gândiþi-vã, de exemplu, la telefonul mobil: acesta a devenit de fapt o condiþie aproape indispensabilã a vieþii noastre. Existã o frenezie de a fi în contact cu alþii. În acelaºi timp, însã, suntem mai preocupaþi de conexiune decât de conþinutul pe care îl putem oferi prin aceste relaþii care se instaureazã. Iatã, aºadar, de ce Papa, fãrã a vorbi de riscuri sau limitãri, propune aceastã temã cu un ton pozitiv ºi ne spune cã tocmai aceste relaþii, care ne sunt oferite din plin de noile mijloace de comunicare, trebuie sã promoveze o culturã a dialogului, a respectului, a prieteniei.

A lipsit pânã acum o reflecþie serioasã asupra acestor noi tehnologii din partea specialiºtilor ºi chiar a operatorilor din comunicaþii?

Mons. Celli - Da. Biserica însãºi este foarte atentã la acest fenomen. Ne-am gândit ca în luna martie din 2009 sã-i invitãm pe toþi responsabilii pentru pastoraþia mijloacelor de comunicare ai Conferinþelor episcopale pentru o sãptãmânã de studiu, de aprofundare, pentru a vedea împreunã cu profesori din lumea academicã ºi chiar ºi cu operatori din mass-media, pe lângã bogãþia ºi oportunitãþile pe care le oferã, ºi problemele pe care le presupune noua tehnologie. Biserica, fiind învãþãtoare a omenirii, se va întreba ce e de fãcut, cum poate fi prezentã ºi, deci, cum pot fi trasate noile perspective ale unei pastoraþii ecleziale a mijloacelor de comunicare.

Excelenþã, credeþi cã este necesar ºi sã învingem o oarecare teamã faþã de noile mijloace de comunicare?

Mons. Celli - Papa aruncã asupra mijloacelor de comunicare o privire pozitivã, de profundã apreciere. Apoi, e de netãgãduit cã va trebui sã vedem cum aceste mijloace influenþeazã comportamentul nostru; ºi de aici rezultã dimensiunile antropologice ºi etice ale acestei prezenþe a Bisericii în sectorul mijloacelor de comunicare.

CRISTINA GRIGORE

27

28

Din istoria Bisericii

Octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor 2009 În mod tradiþional, Octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor este celebratã în perioada 18-25 ianuarie. Aceastã perioadã a fost propusã în 1908 de Paul Wattson. Este, de fapt, perioada cuprinsã între sãrbãtoarea Catedrei Sfântului Petru ºi cea a Convertirii Sfântului Paul. Aºadar, aceastã alegere are o semnificaþie simbolicã. În emisfera sudicã, unde luna ianuarie este o perioadã de vacanþã, se preferã sã se adopte o datã în jurul sãrbãtorii Rusaliilor (dupã cum este sugerat de miºcarea “Credinþã ºi Constituþie” în 1962), care reprezintã de asemenea o datã simbolicã pentru unitatea Bisericii.

Textele pentru Octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor din 2009 provin din experienþa Bisericilor din Coreea. În faþa despãrþirii þãrii lor, Bisericile au cãutat inspiraþie în profetul Ezechiel, care a trãit ºi el într-o þarã tragic dezbinatã ºi care dorea unitatea pentru poporul sãu.

Tema aleasã în acest an, “Sã fie una în mâna ta” (Ez 37,17) , porneºte de la a doua viziune a lui Ezechiel, în care douã bucãþi de lemn simbolizeazã cele douã regate în care a fost împãrþit Israelul. Numele triburilor din fiecare regat (douã din cele douãsprezece triburi în Nord ºi zece în Sud) sunt înscrise pe aceste bucãþi de lemn care apoi sunt unite pentru a forma una singurã (Ez 37,15-23).

Pornind de la textul central din Ezechiel, reflecþiile de pe parcursul celor opt zile de rugãciune pentru unitatea creºtinilor ne fac sã conºtientizãm cã unitatea Bisericii contribuie ºi la reînnoirea întregii comunitãþi umane. Aceasta comportã o responsabilitate importantã: toþi cei care îl mãrturisesc pe Cristos ca Domn trebuie sã se strãduiascã sã facã rugãciunea lor “ca toþi sã fie una... ºi lumea sã creadã cã tu m-ai trimis” (In 17,21).

Sintezã realizatã dupã broºura “Sãptmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor 2009”, tradusã ºi publicatã de editura Presa Bunã (Iaºi)

Definiþii Ecumenism = vine din grecescul oikouméne, care se traduce în româneºte prin pãmânt locuit. De fapt, sensul general acceptat al ecumenismului este cel de miºcare mondialã în rândul creºtinilor care, inspiraþi de Duhul Sfânt, cautã, prin rugãciune, dialog ºi iniþiative, sã elimine barierele care îi despart ºi sã se îndrepte spre unitatea pe care Cristos a voit-o pentru Biserica sa: „Ca toþi sã fie una, precum tu, Tatã eºti în mine ºi eu în tine” (Ioan 17,21).

Miºcare ecumenicã = se referã la activitãþile ºi iniþiativele suscitate ºi organizate, în funcþie de diferitele necesitãþi ale Bisericii ºi dupã împrejurãri, în favoarea unitãþii creºtinilor, conform decretului despre ecumenism Unitatis redintegratio (nr. 4), al Conciliului al II-lea din Vatican.

Irenism = termenul se traduce din greacã prin pace ºi se referã la o tendinþã a confesiunilor creºtine de a cãuta ºi de a ajunge

la unitatea mult doritã, analizând cu seninãtate probleme controversate, dar cu riscul de a subestima diferenþele reale dintre creºtini sau de a promova o înþelegere în defavoarea adevãrului. Aceastã atitudine a fost condamnatã de magisteriul Bisericii Catolice.

Unitatea Bisericii = este prima calitate din cele patru (alãturi de sfinþenie, catolicitate ºi apostolicitate) care permite oricui sã recunoascã adevãrata Bisericã.

Biserica lui Cristos este una pentru cã: are un singur Domn, mãrturiseºte o singurã credinþã, se naºte dintr-un singur Botez, formeazã un singur trup, însufleþit de un singur Duh, în vederea unei unice speranþe (gloria cereascã), la capãtul cãreia vor fi depãºite toate dezbinãrile. Suprema legãturã a unitãþii Bisericii este iubirea (Coloseni 3,14).

D ate istorice importante 1740 - În Scoþia ia fiinþã o miºcare penticostalã cu legãturi în America de Nord, al cãrei mesaj pentru reînnoirea credinþei cheamã la rugãciune pentru ºi împreunã cu toate Bisericile.

1894 - Papa Leon al XIII-lea încurajeazã practicarea Octavei de rugãciune pentru unitate în contextul Rusaliilor.

1908 - Celebrarea Octavei pentru unitatea Bisericii, la iniþiativa reverendului pãrinte Paul Wattson.

1964 - La Ierusalim, papa Paul al VI-lea ºi patriarhul Athenagora I au recitat împreunã rugãciunea lui Cristos “ca toþi sã fie una” (In 17).

1965 - Decretul despre ecumenism al Conciliului Vatican II subliniazã cã rugãciunea este sufletul miºcãrii ecumenice ºi încurajeazã practica Octavei de rugãciune.

1975 - Prima celebrare a Octavei de rugãciune pe baza unor texte pregãtite ca urmare a unui proiect propus de un grup ecumenic local. Acest nou mod de elaborare a textelor este inaugurat de un grup ecumenic din Australia.

2004 - Prezentarea împreunã a textelor “Credinþã ºi Constituþie” (Consiliul Ecumenic al Bisericilor) ºi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor (Biserica Catolicã) decid ca în viitor textele în francezã ºi în englezã ale Octavei de rugãciune pentru unitatea creºtinilor sã fie publicate împreunã ºi prezentate în acelaºi format.

Paginã realizatã de Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU