Actualitatea creştină, nr. 2/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Ce ne-am fi fãcut noi, cei de astãzi fãrã aceastã venerabilã catedralã?

La împlinirea celor 120 de ani de la sfinþirea Catedralei din Bucureºti mã gândesc înainte de toate la Arhiepiscopul Paoli ºi îi mulþumesc lui Dumnezeu cã ni l-a dãruit ca pãstor în acea vreme din istoria noastrã când se impunea cu urgenþã construirea unui lãcaº de cult care sã devinã catedralã arhiepiscopalã. Providenþa divinã, prin glasul Papei Pius al IX-lea, l-a trimis la Bucureºti în toamna anului 1870 pe Arhiepiscopul Paoli care mai zidise ºi alte biserici la Londra, Paris ºi Belfast. Cred cã bine îl defineºte Canonicul Auner când îl numeºte: „bãrbat genial”.

Instruit în Congregaþia Pasioniºtilor ºi preþuit de confraþi pentru calitãþile ºi caracterul sãu, apreciat de Curia Papalã pentru experienþa, hãrnicia ºi înþelepciunea sa, a primit în cele din urmã misiunea de pãstor al Arhidiecezei de Bucureºti. Fiind cãlugãr, consider cã era obiºnuit sã fie trimis în diferite locuri ale lumii, de aceea numirea sa la Bucureºti nu era decât o altã misiune care se adãuga celor pe care le îndeplinise pânã atunci.

Trecând în revistã cele scrise de acelaºi Canonic Auner referitor la activitatea Arhiepiscopului Paoli legatã de construirea catedralei, m-a impresionat tenacitatea acestuia în a stãrui pentru scopul propus, capacitatea de muncã ºi de jertfire de sine. Peste toate acestea îl admir pentru cã era un om care privea spre viitor; harul lui Dumnezeu ºi perspectiva viitorului l-au fãcut sã fie aºa cum a fost ºi l-au ajutat sã realizeze ceea ce ºi-a propus: catedrala arhiepiscopiei. Privirea sa spre viitor cuprindea ºi generaþiile care aveau sã vinã ºi sã-ºi trãiascã credinþa catolicã. Pentru aceste generaþii, deci ºi pentru noi cei de astãzi, Arhiepiscopul Paoli s-a trudit construind Catedrala „Sfântul Iosif” vãzând în gândul sãu strãluminat de perspectiva viitorului pe credincioºii de ieri, de azi ºi de mâine, purtându-ºi rugãciunea fiecare ºi ridicând-o spre Domnul din lãcaºul pe care el l-a înãlþat. Privind spre anii prin care a trecut aceastã catedralã, credincioºii de astãzi îi însoþesc cu gând de rugãciune pe arhiepiscopii ºi preoþii care au slujit aici ºi cu aceiaºi rugã mã gândesc ºi eu la credincioºii care ºi-au mãrturisit credinþa catolicã în acest lãcaº sfânt pe parcursul unui secol ºi douã decenii. Cine va putea cuprinde vreodatã tot gândul, toatã rugãciunea ºi tot oful sau mulþumirea purtate împreunã la altarul catedralei noastre în aceºti 120 de ani de când a fost sfinþitã?

Nu numai acum, dar ºi înainte, m-am întrebat de multe ori ce ne-am fi fãcut noi, cei de astãzi, fãrã aceastã venerabilã catedralã ºi de fiecare datã am ajuns la gândul de recunoºtinþã ºi de preþuire a înaintaºilor noºtri, a celor care ne-au lãsat ceva atât de preþios ca aceastã catedralã ºi de fiecare datã, ca ºi acum, îi mulþumesc lui Dumnezeu cã ne-a binecuvântat în cei care ne-au premers ºi cã ni l-a dat ca patron ºi ocrotitor pe Sfântul Iosif.

Multe „a vãzut” ºi „a auzit” Catedrala noastrã, însã nu pot sã nu amintesc vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea din anul 1999, vizitã care ne-a onorat ºi care va rãmâne legatã în istorie de acest lãcaº sfânt.

La Sfânta Liturghie pe care o vom celebra la aniversarea celor 120 de ani de existenþã a Catedralei „Sfântul Iosif”, ne vom uni în rugãciune de mulþumire cãtre Domnul ºi totodatã în rugãciune de cerere ca sfântul nostru lãcaº – Catedrala – sã fie în continuare pentru toþi credincioºii noºtri ºi pentru toþi cei care îi vor trece pragul, izvor de luminã ºi mângâiere, popas sfânt, sursã de pace sufleteascã, loc al întâlnirii cu Dumnezeu ºi cu adevãrul din noi, poartã de cer prin care se vede mai bine ºi pãmântul, loc al tãcerii interioare, al îngenuncherii în faþa lui Dumnezeu pentru a-L adora, loc al cinstirii sfinþilor, piatrã de altar pentru jertfa neîntreruptã a Mielului lui Dumnezeu, Isus Cristos, cãruia sã-i fie slavã în veci!

nr. 2/2004

1

Catedrala „Sfântul Iosif“, monument de artã Tipul structural al catedralei este amplu, de milenarã tradiþie în Bisericã, practic cel mai vechi, capabil sã adune o comunitate numeroasã: bazilica cu trei nave, dintre care cea din centru se ridicã mai sus decât celelalte.

Acestea din urmã, perfect simetrice, o cuprind ca un fel de braþe prinse într-o frãþeascã “acoladã”, având luminã proprie de la ºirul lateral de ferestre, dar primind ºi lumina de sus dinspre golurile acoperite cu vitralii policrome. Faptul nu este întâmplãtor, metafora luminii divine funcþionând ca ºi în cazul ferestrelor multiple ale prezbiteriului, culoarea ducând cu gândul nu doar la lumina fizicã, albã, ci la sensul transfigurãrii acesteia în Bisericã. Separarea dintre nave s-a obþinut prin douã ºiruri de coloane paralele, înalte, de secþiune circularã, cu capiteluri pseudo-corintice.

Prezbiteriul destul de adânc este format dintr-un aºanumit “cor”, spaþiu pãtrat acoperit cu o boltã de inspiraþie goticã, în care sunt aºezate tronul episcopal ºi grupele de scaune ale canonicilor. În spiritul inovaþiilor introduse de Conciliul Vatican II, tot aici, în centru, a fost amplasatã masa altarului, care permite celebrarea liturghiei cu faþa spre credincioºi.

Altarul originar din marmorã ºi-a pãstrat locul, deºi forma lui a fost modificatã, întrucât baldachinul care se ridica deasupra tabernacolului fusese distrus la cutremurul din 1977.

15 februarie, 120 de ani de la inaugurarea solemnã a catedralei „Sfântul Iosif“ În ziua de 15 februarie 1884, Arhiepiscopul Ignatius Paoli celebra Sfânta Liturghie Pontificalã pentru consacrarea ºi inaugurarea catedralei din Bucureºti..

Ignatius Paoli, pasionist (25 VII 1818 – 27 II 1885), a dedicat-o Sfântului Iosif, în acei ani recent declarat Patron al Bisericii

2

nr. 2/2004

Universale. A consfinþit-o, de asemenea, Neprihãnitei Zãmisliri – dogmã nou formulatã. Al treilea patron era Sfântul Paul al Crucii, întemeietorul Ordinului Pasioniºtilor.

Cu destule dificultãþi s-au strâns fondurile necesare. În mijlocul unei astfel de campanii, Paoli moare la Viena, nu înainte de a vedea realizate planurile de construcþie semnate de arhitectul vienez Fr. Schmidt, de numele cãruia este legat ºi edificiul primãriei din Viena.

Continuatorul operei de construcþie a catedralei este fostul secretar ºi vicar general al arhiepiscopului Paoli, arhiepiscopul Paul - Josef Palma (5 VI 1830 - 2 II 1892), care la 13 ianuarie 1887 îi înfiinþeazã

capitlul ºi îi încredinþeazã episcopului Constantin Costa (11 IX 1841 – 15 X 1897) gestionarea lucrãrilor ulterioare. Instalaþia de încãlzire, construitã în 1894 era una din primele centrale moderne ale Bucureºtiului.

Lumina electricã avea sã fie introdusã în 1912, în vremea arhiepiscopului Raymond Netzhammer, care cu ajutorul canonicului Auner lanseazã un fond de subscripþie ºi printre alte importante lucrãri, modernizeazã orga, ce provenea din atelierele parizianului Merklin.

Catedrala: locul de unde episcopul îºi exercitã ex cathedra autoritatea spiritualã ce i-a fost încredinþatã, este ºi un important monument istoric al Bucureºtiului.

Arhitectura interioarã se completeazã prin cea exterioarã

Prima impresie a celui ce priveºte catedrala de pe trotuarul de vis-a-vis este percepþia clarã a volumetriei bazilicii, fiind evidente diferenþele dintre nave, ca lãþime ºi ca înãlþime. Nava centralã este marcatã ºi de portal – intrare solemnã.

Deasupra , zidul a fost strãpuns de o frumoasã rozasã , fereastrã circularã cu ochiurile umplute cu sticla coloratã a vitraliilor. Întregul este încununat de un mare fronton triunghiular de zidãrie. Înainte de cutremurul din 1940, în colþurile frontonului încununat la vârf cu o cruce albã de piatrã, se aflau statuile a doi îngeri îngenunchiaþi în adoraþie, sculptaþi de asemenea în piatrã.

Exteriorul impune prin volumetria generalã elegantã, prin dominanþa cãrãmizii aparente pusã mai bine în valoare prin contrastul cu piatra albã, folositã pentru a sublinia anumite pãrþi ale construcþiei: corniºa, partea superioarã a contraforþilor care sprijinã la exterior deambulatoriul ºi absida.

Biserica a fost construitã în stilul neogotic la modã în a

doua jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. Stilul foloseºte o serie de elemente din gramatica formalã a monumentelor medievale (planuri de bisericã, arce frânte, elemente decorative, vitralii, piese tipice de mobilier) dar simplificate ºi pãtrunse de un alt spirit, mult depãrtat de cel al Evului de Mijloc. În acest sens, din interior, partea inferioarã a pereþilor a fost placatã cu un fel de lambriuri de stuco-marmurã într-o combinaþie verde-galben-auriu, material folosit ºi la coloane, de culoare roºu pompeian. În arc frânt se terminã la partea superioarã marile tablouri pictate deasupra altarelor laterale: cel din dreapta dedicat Sfintei Fecioare, vãzutã sub chipul iconografic al Fecioarei apocaliptice , cãlcând peste lunã, învãluitã în lumina solarã ºi încununatã de douãsprezece stele, iar cel din stânga Rãstignirii.

Fãrã a fi numeroase, tablourile pictate se încadreazã coerent pe suprafeþele lãsate libere de câmpurile acoperite cu motive cruciforme realizate cu ajutorul ºablonului, alt element la modã în epoca ridicãrii bisericii. ªapte tablouri mari având ca temã Viaþa Sfântului Iosif decoreazã zona de sub ferestre a prezbiteriului: “Încoronarea Fecioarei”, vãzutã ºi ca un triumf al Sfinþilor mãrturisitori pentru universalitatea Bisericii, “Logodna”, “Vestirea pericolului” ce a determinat Fuga în Egipt, “Sfântul Iosif cu Isus în braþe”, flancat de îngeri, “Moartea Sfântului Iosif”, “Adoraþia magilor”. În spiritul artei academiste de la sfârºitul secolului al XIXlea sunt pictate ºi cele douã medalioane de deasupra altarelor laterale: “Preasfânta Inimã a lui Isus” ºi “Fecioara între crini”.

Vitraliile actuale sunt noi (terminate în 1980) ºi le înlocuiesc pe cele originale, distruse în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. Cele din navele laterale, figurative, ilustreazã scene din Vechiul ºi din Noul Testament. Cele din prezbiteriu: Sfânta Fecioarã Reginã, flancatã de Isus ºi de Sfântul Iosif, apoi câte doi evangheliºti ºi sfinþii Anton ºi Paul al Crucii.

Vitraliile au fost distruse de rãzboi

Statuile pe socluri neogotice ºi un crucifix decoreazã înteriorul, rãspunzând nevoii de pietate a credincioºilor.

Calea Sfintei Cruci, sculptatã în relief înconjoarã pereþii.

Un amvon neogotic din lemn a servit timp de decenii pentru transmiterea cuvântului evanghelic.

La stânga, în faþa intrãrii secundare, o capelã micã primeºte pe cei ce vor fi botezaþi.

Este Catedrala Bucureºtilor locul ce ne adunã în spirit pe toþi ºi niciodatã nu am simþit mai adânc bucuria Învierii ca atunci când clopotele ei sunau, dupã tãcerea durerii, cântecul biruitor din Gloria Sâmbetei Mari.

TEREZA SINIGALIA (fragmente din „Actualitatea creºtinã”, martie 1997) Foto: Nic Hanu © Actualitatea Creºtinã

nr. 2/2004

3

Pr Pr.. Eugen Bortoº:

Casa lui Dumnezeu ºi poarta cerului

- Sunteþi al 10-lea paroh din istoria de 120 de ani a Catedralei „Sfântul Iosif” ºi conduceþi aceastã parohie de 19 ani. Ce calitãþi v-au ajutat sã faceþi faþã vreme de aproape douã decenii acestei misiuni?

- Cãutând un rãspuns la aceastã întrebare am consultat lista parohilor Catedralei ºi durata misiunii lor. Am vãzut cã Mons. Canonic Carol Auner a fost paroh 21 de ani (1911-1932), Mons. Canonic Joseph Schubert a fost paroh 19 ani (19321951), iar Pr. Emil Kendelbacher a fost paroh 20 de ani (19601980). Deci candidez pe lista celor mai longevivi parohi ai Catedralei.

Dacã este vorba de calitãþi personale, Arhiepiscopul nostru Ioan Robu, colaboratorii mei mai vechi ºi cei actuali ca ºi toþi cei care mã cunosc, ar putea menþiona la mine mai ales defecte decât calitãþi. ªi sunt conºtient de aceste defecte. Ca sã rãspund totuºi la întrebare , aº aminti dorinþa mea de a colabora cu adevãratul „paroh” al Catedralei – Arhiepiscopul, dorinþa de a-mi face cât mai bine datoria, implorând ajutorul lui Dumnezeu ºi ocrotirea Sfintei Fecioare Maria ºi cãutarea împlinirii voinþei lui Dumnezeu, cãci totul în viaþa noastrã este har ºi El are un plan cu fiecare dintre noi. Nu aº fi fost aici dacã Dumnezeu nu ar fi voit.

- Pe 15 februarie se împlinesc 120 de ani de la consacrarea ºi inaugurarea catedralei romano-catolice de Bucureºti. Dacã ar fi sã descrieþi acest lãcaº de cult printr-o metaforã, cum i-aþi spune?

- Mãrturisesc cã nu-mi place expresia „lãcaº de cult”.

Catedrala noastrã este mult mai mult, iar ca metaforã aº folosi cuvintele Patriarhului Iacob din Genezã: „Aceasta este casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului” (Gen 28,17)

- În cei 19 ani aþi participat sau aþi fost martor la mii de celebrãri ºi la o mulþime de evenimente care au avut loc în Catedrala „Sfântul Iosif”. Dintre toate, care este cel mai de neuitat pentru dumneavoastrã ca paroh?

- Evenimentul pe care-l consider cel mai important din anii în care am slujit lui Dumnezeu ºi Bisericii în calitate de paroh al Catedralei a avut loc în ziua de 8 mai 1999, când succesorul Sfântului Petru, Pãstorul Suprem al

4

nr. 2/2004

Bisericii lui Cristos, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, a pãºit în aceastã Catedralã ºi a concelebrat Sfânta Liturghie în rit oriental împreunã cu întreaga ierarhie a Bisericii greco ºi romano-catolice din România. Celelalte evenimente – ºi au fost multe – se estompeazã în faþa acestuia: un urmaº al Sfântului Apostol Petru în istoria de douã milenii a Bisericii a fost în România ºi a intrat în sfânta noastrã Catedralã.

- Ce anume face sã fie atât de fascinantã Catedrala „Sfântul Iosif”? De ce-i trece pragul atâta lume (indiferent de confesiune) ºi de ce se simt oamenii acasã în acest spaþiu?

- Îmi amintesc din anii de liceu fãcuþi în Seminarul din Iaºi, cã profesorul nostru de limba românã ne spunea cã el ºtia de la profesorul Raºcu de la Seminarul din Bucureºti cã Eminescu, în ultimii ani ai vieþii, venea adesea ºi se ruga în Catedrala „Sfântul Iosif”. Apoi cât de frumos vorbeºte în jurnalul sãu scriitorul ºi preotul ortodox Gala Galaction despre celebrãrile din Catedralã, mai ales cele din sãptãmâna sfântã, în timpul pãstoririi Arhiepiscopului Alexandru Cisar.

Catedrala este fascinantã datoritã stilului ei de construcþie, a atmosferei mistice din ea, ºi cred cã ºi datoritã faptului cã este deschisã de la orele 6 dimineaþa pânã la 8 seara. Practic, pe durata întregii zile, cei care doresc, pot

pãºi înãuntru pentru a se ruga.

Aº menþiona de asemenea solemnitatea ºi demnitatea celebrãrilor, începând cu Sfânta Liturghie de dimineaþã ºi culminând cu Sfintele Liturghii pontificale, cu toatã splendoarea lor.

- Mulþi dintre noii veniþi în capitalã ºi mare parte din generaþia tânãrã nu cunosc date elementare din istoria Catedralei „Sfântul Iosif”, care este ºi monument istoric. Vã gândiþi sã amplasaþi un panou cu aceste informaþii, aºa cum existã în strãinãtate?

- M-am gândit ºi mã gândesc la un asemenea panou. Dar lucrãrile la noi nu se mai terminã ºi mereu sunt multe de fãcut.

Informaþii despre Catedralã vor apare într-un pliant fãcut acum câþiva ani dar, din pãcate, în el s-au strecurat câteva greºeli. Acum acesta trebuie refãcut ºi apoi multiplicat, tradus în câteva limbi de circulaþie internaþionalã. Cer ajutorul ºi aºtept sugestiile altora pentru un panou demn de acest monument de artã ºi arhitecturã.

- Ce-i uraþi Catedralei „Sfântul Iosif” la aniversarea celor 120 de ani?

- Catedrala are acum 120 de ani. În decursul acestei perioade au fost douã rãzboaie mondiale. Mai ales al doilea, din cauza bombardamentelor, i-a pricinuit multe distrugeri. Sã nu uitãm apoi marile cutremure de pãmânt care au afectat structura clãdirii ºi ornamentaþia Catedralei. Doresc sã mã rog sã fie vremuri paºnice ºi liniºtite, ca ºi urmaºii urmaºilor noºtri sã simtã în aceastã sfântã Catedralã ceea ce simþim noi acum, la începutul mileniului al 3-lea dupã Cristos. În ºi prin aceastã Catedralã cât mai mulþi oameni sã-l cunoascã pe Mântuitorul, sã-l slujeascã pe Tatãl Ceresc ºi sã obþinã multe haruri prin rugãciune pãtrunsã de credinþã, împlinindu-ºi menirea de copii ai lui Dumnezeu ºi de moºtenitori ai Împãrãþiei Cerurilor. de vorbã cu ANCA MÃRTINAª

ªtirea de ultimã orã, la închiderea ediþiei, vã anunþã o aniversare. În preajma sãrbãtoririi celor 120 de ani de la consacrarea Catedralei „Sfântul Iosif”, actualul paroh – Pãrintele Eugen Bortoº – împlineºte, pe 13 februarie, 60 de ani.

Redacþia Actualitatea Creºtinã îi ureazã sãnãtate, har ºi bucurii, seninãtate ºi împliniri, cântându-i alãturi de cei dragi:

Mulþi ani, mulþi ani trãiascã!

Parohia „Sfântul Iosif” ºi Centrul „Biserica ºi Istoria” de pe lângã Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti Organizeazã joi, 29 aprilie 2004 Simpozionul ºtiinþific

120 de ani de la consacrarea Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureºti Manifestarea va avea loc în aula „Anton Durcovici” a Institutului Teologic „Sfânta Tereza” din strada General Berthelot, nr.19 Moderatori: Pr. Paroh Eugen Bortoº Pr. Drd. Ieronim Iacob Participanþi: Partea I: Î.P.S. Dr. Ioan Robu: Cuvânt de salut Pr. Eugen Bortoº: Istoricul Catedralei „Sfântul Iosif” Prof. Dr. Tereza Sinigalia: Monumentul arhitectonic Catedrala „Sfântul Iosif” Pr. Drd. Ieronim Iacob: Evocare Arhiepiscop Ignazio Paoli Pr. Leonard Ciobanu: Evocare Carol Auner Dr. Dãnuþ Doboº: Evocare I. Baud, I. Schubert ºi A. Despina „Horn” (foºti parohi).

Partea a II-a Dr. Dãnuþ Doboº: Prezentarea Revistei Pro Memoria, nr. 3/2004 Prof. Dr. Cristian Vasile (Inst. „N. Iorga”): Evocare Monsenior Vladimir Ghika Prof. Neculai Adrian Petcu (C.N.S.A.S): Titlu rezervat

Dupã simpozion, la orele 18.30, va fi celebratã o Sfântã Liturghie Pontificalã în Catedrala „Sfântul Iosif”, care se va încheia cu un concert aniversar.

nr. 2/2004

5

SUFLET TÂNÃR

Catedrala „Sfântul Iosif” este ºi va rãmâne un loc aparte pentru tineri Când mã gândesc la tinerii care aparþin de Catedrala „Sfântul Iosif”, mereu am în vedere trecutul tinerilor de altãdatã care acum sunt cu pãrul cãrunt ºi mereu plini de entuziasm ºi în acelaºi timp nu pot neglija cã viitorul ne va întreba cum s-a lucrat azi cu tinerii pentru ca aceºtia sã fie purtãtorii unei speranþe de mai bine. Deºi parohia Catedralei „Sfântul Iosif” s-a micºorat treptat, mereu la Catedralã a fost un grup destul de „colorat” care a însufleþit viaþa bisericeascã localã. Folosesc cuvântul „colorat” deoarece tinerii prezenþi în grup veneau atât din teritoriul parohiei cât ºi din alte parohii din Bucureºti ºi din afarã. Nuanþa grupului era mai plãcutã când erau prezenþi studenþii din diferite dieceze din þarã ºi de foarte multe ori tineri de alte confesiuni creºtine sau de alte religii.

Prin catehezele sãptãmânale, prin discuþiile individuale cu cei însetaþi de cunoaºtere, prin implicarea voluntarã în toate planurile atunci când erau solicitaþi, prin talentele artistice cu care s-au etalat pe scenele unor teatre din Bucureºti, prin liturghiile de la ora cinci din fiecare duminicã, tinerii au reuºit sã fie mândri cã aparþin de parohia Catedralei ºi au devenit pentru tinerii din toate parohiile Arhidiecezei un model ºi un tablou care meritã sã fie imitat.

De multe ori, în ultimii opt ani, am spus celor douã generaþii de tineri care au trecut prin faþa mea, cã au o misiune aparte deoarece aparþin unui loc deosebit.

Aceastã bisericã se numeºte catedralã pentru cã în ea este „catedra episcopului” ºi spiritul învãþãturii ce porneºte din acest loc trebuie înþeles foarte bine. El devine punct de orientare pentru tinerii din toate parohiile Arhidiecezei! Pot spune cã mulþi tineri au înþeles acest lucru ºi au fãcut ca întregul grup sã aibã personalitate ºi sã ajungã sã fie chiar de urmat.

Personal cred cã i-a impulsionat ºi faptul cã eu fiind responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului, de multe ori le-am cerut mai mult (ei cunoscând ºi mai repede anumite secrete din programul pastoral diecezan) dar în acelaºi timp i-am ºi lãsat sã înþeleagã cã pentru mine toþi tinerii sunt egali indiferent de parohia de care aparþin. În felul acesta le-am câºtigat încrederea ºi aceasta a contribuit mult la unitatea grupului. Am vrut sã ajung la cuvântul „încredere” pentru cã el stã la temelia unui grup unit de tineri. Dacã existã încredere, existã sinceritate, existã transparenþã, existã adevãr!

Timpul trece ºi încetul cu încetul realitatea grupului de tineret de la Catedralã se schimbã. Ultima parohie din zona Militari care s-a desprins de parohia Catedralei face ca actualul grup sã intre într-o micºorare esenþialã. Accentul pe viitor va cãdea la Catedralã doar pe o liturghie a tineretului în fiecare duminicã ºi pe locul care va rãmâne sediul Centrului diecezan pentru pastoraþia tineretului de unde se va coordona programul pastoral pentru tinerii din Arhidiecezã. În ciuda unor astfel de transformãri, voi încerca cu toate puterile sã-i ajut pe tineri sã înþeleagã importanþa „Bisericii Mamã” - Catedrala ºi le voi sta alãturi pentru ca toþi tinerii sã se regãseascã ºi sã se implice în acest loc.

Scriu aceste rânduri cu ºtiinþa mea limitatã, dar ºtiu cã Domnul rânduieºte toate conform planului sãu divin care urmãreºte binele tuturor.

Pr Pr.. DANIEL BULAI, Responsabil Diecezan cu Pastoraþia TTineretului ineretului

6

nr. 2/2004

2 februarie, Ziua persoanelor consacrate

Ca în fiecare an, în sãrbãtoarea Prezentãrii Domnului în Templu, persoanele consacrate din Arhidiecezã ºi-au dat întâlnire cu Arhiepiscopul în Catedrala „Sfântul Iosif”, unde s-a celebrat o Sfântã Liturghie Pontificalã, precedatã de o orã de adoraþie euharisticã.

De ziua lor, celor care ºi-au pus viaþa în slujba Domnului, un cãlduros „La mulþi ani!”

Date statistice cu privire la ordinele ºi congregaþiile din Arhidieceza de Bucureºti la data de 05.02.2004 I. Congregaþii ºi ordine de cãlugãri Numãrul comunitãþilor de bazã: 12 1. Cãlugãri ºi preoþi 25 2. Cãlugãri fraþi 17 3. Novici 7 4. Candidaþi 16 II. Congregaþii de cãlugãriþe Numãrul comunitãþilor de bazã: 35 1.

Cãlugãriþe 320 2.

Novice 11 3.

Postulante 25 Total : 47 de ordine ºi congregaþii Total : 421 de persoane Date puse la dispoziþie de Mons. ILIE SOCIU, vicar episcopal

Pelerinajul spre bisericã ºi ritul iniþial trezesc în noi predispoziþiile necesare primirii lui Dumnezeu prin Cuvânt ºi prin Euharistie, iar cu inima arzândã pentru primirea darului divin, comunicãm aceastã bucurie fraþilor noºtri, la întoarcerea acasã. În cateheza pentru luna februarie, dedicatã Sfintei Litrughii, suntem invitaþi sã reflectãm asupra diferitelor pãrþi ale acesteia. Însã, pentru o bunã abordare a tematicii trebuie sã pornim de la caracterul unitar al Sfintei Liturghii.

Este adevãrat, din punct de vedere structural, ea este alcãtuitã din patru pãrþi, dar la fel de adevãrat este cã aceste patru pãrþi formeazã un «tot» unitar, astfel încât trebuie sã renunþãm la ideea cã o parte este mai puþin, sau mai mult importantã decât alta. Dacã am acorda valoare diferenþiatã pãrþilor Sfintei Liturghii nu am face altceva decât sã-i distrugem caracterul sãu unitar ºi sã mutilãm, în acelaºi timp, unitatea misterului rãscumpãrãrii. Acelaºi Cristos este prezent în mijlocul comunitãþii adunate pentru celebrarea Euharisticã de la semnul Sfintei Cruci, fãcut la începutul Liturghiei ºi pânã la binecuvântarea finalã de la sfârºitul ei.

Spre ºi în casa Domnului

Dacã am înþeles cã Sfânta Liturghie este un «tot» unitar, vom depãºi cu destulã uºurinþã ideea greºitã, acceptatã de mulþi, conform cãreia putem ajunge ºi mai târziu la Liturghie, cãci oricum este valabilã ºi aºa. Mai gândesc astfel doar cei care nu au înþeles pe deplin faptul cã ei nu sunt doar simpli spectatori, aºa cum sunt cei care asistã la o partidã de fotbal sau la un spectacol, ci participanþi activi împreunã cu Cristos, dupã cum afirmã Conciliul al II-lea din Vatican: “Participând la jertfa euharisticã, izvor ºi apogeu al întregii vieþi creºtine, ei (creºtinii) îi oferã lui Dumnezeu victima divinã ºi pe ei înºiºi o datã cu ea” (LG, 11). Întâlnirea cu Dumnezeu în Sfânta Liturghie este un moment atât de special, atât de sfânt, încât el trebuie trãit cu dispoziþiile interioare cele mai nobile.

Grupurile de evrei care se îndreptau în pelerinaj la Templu, îndatã ce zãreau

de departe Ierusalimul, începeau sã cânte psalmi ºi-ºi continuau drumul spre casa Domnului în aceastã atmosferã de rugãciune, care trezea în ei bucuria de a se întâlni cu Domnul: “Voi merge cu bucurie în casa Domnului” (Ps 121,1). ªi drumul nostru spre bisericã pentru celebrarea Sfintei Liturghii trebuie sã fie un pelerinaj. Fie cã-l parcurgem pe jos sau cu mijloacele de transport în comun, acest drum trebuie sã-l percepem ca pe un pelerinaj care ne introduce în atmosfera de reculegere ºi de pregãtire a inimii pentru întâlnirea cu Domnul în Euharistie. Eliberând, încã de pe drum, mintea de gândurile ºi preocupãrile strãine de întâlnirea cu Domnul, ne va fi mult mai uºor sã trãim în spirit de umilinþã, actul penitenþial de la începutul Sfintei Liturghii, act prin care invocãm milostivirea lui Dumnezeu asupra noastrã, pentru ca sã purifice ºi sã facã vrednicã inima noastrã, atât pentru celebrarea misterului de iubire a lui Dumnezeu, cât ºi pentru primirea harurilor Sale.

Cuvânt de viaþã ºi Pâine a vieþii

“Dacã cineva mã iubeºte, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºi vom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el” (In 14,23 ); “Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu în el” (In 6,56). Din aceste cuvinte ale lui Isus ne dãm seama cât de strâns unite sunt în celebrarea Euharisticã cele douã momente: liturgia cuvântului ºi liturgia euharisticã. Amândouã momentele ni-L comunicã pe Dumnezeu: unul, prin cuvântul ascultat ºi primit în inimã cu dorinþa de a-l împlini întru totul, celãlalt, prin pâinea ºi vinul transformate în trupul ºi sângele lui Cristos, care ni se oferã ca aliment de viaþã veºnicã.

Ambele momente sunt pline de viaþã, de viaþa lui Dumnezeu, care ni se oferã.

Stând aºa lucrurile, nu mai putem continua sã afirmãm cã Liturghia este valabilã, sau întreagã, chiar dacã am

intrat în bisericã la ofertoriu ºi nu mai putem continua sã acordãm toatã atenþia ºi respectul momentului consacrãrii, iar ascultãrii Cuvântului îi acordãm doar indiferenþã ºi poate chiar lipsã de respect.

Episodul celor doi ucenici care coborau de la Ierusalim spre Emaus, cãrora li se alãturã Isus ºi intrã în vorbã cu ei, este foarte grãitor pentru a înþelege unitatea perfectã care existã între ascultarea Scripturilor, sau liturgia cuvântului ºi frângerea pâinii, sau liturgia euharisticã. Cum au ajuns cei doi ucenici sã-l cunoascã pe Isus? Ascultând mai întâi Scripturile: “Începând de la Moise ºi toþi profeþii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el” (Lc 24,27) ºi participând apoi cu Isus la frângerea pâinii: “Atunci li s-au deschis ochii ºi l-au recunoscut” (Lc 24,31).

„Nu ne ardea oare inima în noi?“

Dupã recunoaºterea lui Isus la frângerea pâinii, ucenicii fac relectura celor întâmplate, iar concluzia lor este aceasta: “Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum ºi ne explica Scripturile?” (Lc 24,32). Experienþa întâlnirii cu Isus prin Cuvântul Scripturii unitã cu aceea a recunoaºterii Lui la frângerea pâinii este pentru cei doi ucenici, de fapt, întîlnirea cu Isus viu, înviat, prezent în continuare cu ei ºi cu comunitatea Apostolilor, cãrora, întorcându-se la Ierusalim, le-au împãrtãºit bucuria de a-L fi vãzut pe Domnul. Aceasta trebuie sã fie ºi bucuria experienþei pe care sã o transmitem fraþilor noºtri, când dupã cuvintele «Mergeþi în pace!» de la sfârºitul Sfintei Liturghii, ne întoarcem la casele noastre.

Pr Pr.. VENIAMIN AENúOAIEI nr. 2/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Sfânta Liturghie este un «tot» unitar

Pr asile Mare: Pr.. V Vasile

Confesiune despre un maestru spiritual: Monseniorul Ghika

Relaþiile mele directe cu Monseniorul au fost, în cea mai mare mãsurã, de la penitent la confesor ºi de la suflet la director de conºtiinþã. În acest cadru de mare intimitate Dumnezeu mi-a oferit harul de a mã hrãni spiritual din ceea ce a avut dânsul mai preþios ºi, chiar dacã aceasta a durat numai doi ani, a fost suficient sã-mi rãmânã luminã ºi tãrie sufleteascã pentru toatã viaþa.

Deºi vitregia vremurilor ne-a despãrþit pentru totdeauna, Monseniorul a rãmas în viaþa mea acelaºi sfãtuitor înþelept, mai ales prin “Pensées-urile “ sale - asupra cãrora am reflectat mult...foarte mult - ºi nu mai puþin prin faptul cã în întâlnirile mele cu alte persoane care au sorbit ºi ele din acest izvor de înþelepciune, Monseniorul era întotdeauna prezent, punct de referinþã, în discuþiile noastre.

Eu, împreunã cu pãrintele Gheorghe Radu, amândoi foarte tineri, eram singurele ajutoare pe care le avea protopopul Bucureºtiului ºi al întreg Vechiului Regat, pãrintele Dr. Tit Liviu Chinezu. Obligaþiile pastorale extinse pe un teritoriu atât de mare, erau multe ºi ne solicitau pânã la epuizare. Din aceastã cauzã greu puteam gãsi timp disponibil pentru a-l vizita mai des pe Monseniorul, aºa cum o fãceau mulþi alþii care, dispunând de timp ºi mai ales bucurându-se de toatã disponibilitatea Monseniorului îl vizitau mereu. Aceºtia întreþineau cu dânsul conversaþii multe ºi prelungite, ocazii în care au putut afla direct multe, nu numai din bogãþia lui spiritualã ci ºi întâmplãri din viaþa lui personalã. Aceasta chiar dacã Monseniorul cumpãnea foarte bine ceea ce spune. Dânsul nu vorbea niciodatã de dragul de a vorbi ºi în special era foarte reþinut în a destãinui lucruri ºi situaþii în care era implicat direct. Trebuia sã fie foarte bine motivatã acea situaþie ca sã-l determine sã renunþe la discreþia care-l caracteriza.

Cred cã tot aici este locul potrivit sã mãrturisesc cã eu, acum, scriu mai puþin despre Monseniorul pe care l-am cunoscut atunci, demult, ci mai mult despre Monseniorul Vladimir I. Ghika aºa cum îl am ºi-l retrãiesc în sufletul meu, dupã ce filtrul timpului – de peste 50 de

8

nr. 2/2004

ani – m-a fãcut sã-l înþeleg azi mai bine decât îl înþelegeam atunci ºi sã-mi fie azi model ºi imbold de curaj în viaþã, mai hotãrâtor decât atunci.

Este absolut sigur cã la acea datã dânsul, prin personalitatea, competenþa ºi autoritatea sa de adevãrat enciclopedist ºi poliglot era nu numai bine cunoscut în lumea culturalã a timpului ci ºi un angajat în viaþa ºi activitatea spiritualã a Bisericii Catolice, un adevãrat apostol laic, având legãturi directe cu Pontifii Romei (Pius al X-lea, Benedict al XV-lea ºi Pius al XI-lea), animator al mai multor opere ale Bisericii.

În 1939 este sigur cã se gãseºte deja în România de unde nu va mai pleca ºi unde va suferi moarte de martir.

Acesta era Monseniorul Vladimir I. Ghika. Aºa cum în tinereþe îi plãcea sã fie independent în a alege ce sã studieze, aºa ºi la începutul activitãþii sale sacerdotale îi plãcea ºi avea posibilitatea sã-ºi aleagã singur locul unde sã-l mãrturiseascã pe Dumnezeu.

Din câte ºtiu eu, ºi consider cã aceasta se potriveºte cu felul sãu de a fi, primul loc de pastoraþie ales de el a fost o mahala a Parisului. A plecat acolo netrimis ºi nechemat de cineva.

Dimpotrivã. A fost total nedorit de toþi cei de acolo. S-a îndreptat spre acel loc tocmai pentru cã acolo era tãrâmul tuturor mizeriilor Parisului, unde aproape nimeni nu se mai ruga, în schimb, aproape toþi pãcãtuiau fãrã sã-ºi facã vreo problemã din aceasta. Aºa cum

mi-l imaginez eu, acolo pãcatul era la el acasã permanent ºi în toate chipurile, fiind ceva normal.

Revin acum la perioada din viaþa Monseniorului în România care începe cel târziu în 1939.

Sunt în mãsurã sã vã mãrturisesc cã a fost un preot cu o viaþã sfântã ºi un director spiritual înþelept. Nu avea nevoie de prea multe destãinuiri pentru a avea intuiþia imediatã a sufletului cu care vorbea. Întotdeauna bun, blând ºi surâzãtor, parcã în prezenþa lui erai într-o altã lume, unde domneºte pacea ºi unde lumina este mai strãlucitoare, iar tu însuþi te simþeai un altul decât cel din lumea “LUME”. Personal am trãit astfel de momente în cei doi ani cât l-am avut director de conºtiinþã. În momentele mai grele ale vieþii este suficient sã mã opresc o clipã, sã închid ochii timpului ºi deschizându-i pe cei ai sufletului sã mi-l fac prezent pe dânsul ºi evident, pe mulþi alþii, persoane ºi împrejurãri, ºi greul nu mai poate fi de netrecut.

De-ar fi sã exprim cât mai concis ºi mai exact miezul spiritualitãþii Monseniorului Ghika aº zice ceea ce spunea dânsul: “Fait attention à la présence de Dieu” în tot ce gândeºti, în tot ce spui ºi în tot ce faci. Nu cred sã fi omis vreodatã, în conversaþiile noastre spirituale, sã-mi aminteascã de aceasta, spunându-mi cã Dumnezeu trebuie sãmi fie cât mai actual prezent în conºtiinþã, precum ºi de necesitatea câºtigãrii acestei virtuþi care sã-mi dea putinþa de a actualiza cât mai des în cursul vieþii gândul prezenþei lui Dumnezeu. Ce bine ar fi dacã acest gând ar fi “actualiter” neîntrerupt, dar psihologic acest lucru nu este posibil în viaþa de pe pãmânt; în veºnicie însã, actualitatea prezenþei lui Dumnezeu va fi izvorul fericirii, viziunea beatificã.

Acest sfat, atât de insistent, al Monseniorului este în mãsurã sã ne facã sã înþelegem cã în esenþa ei, relaþia dintre Dumnezeu ºi sufletul sfinþit prin Har nu este rugãciunea, înþelegând prin aceasta doar devoþiunile citite sau rostite, oricare ºi oricâte ar fi ele, ea este “O VIAÞÔ, viaþa spiritualã.

Rugãciunea, în toate formele ei de

exprimare - devoþiunile – sunt hrana acestei vieþi, iar rodul ei sunt virtuþile, care toate împreunã formeazã organismul spiritual, mijloc de exprimare a vieþii spirituale, întocmai precum organismul trupesc, material, este mijlocul de exprimare a vieþii pe plan material. Din acest punct de vedere se poate spune cã existã o spiritualitate devoþionalã, în care ponderea cade pe multitudinea ºi varietatea devoþiunilor, ºi spiritualitate transformatã, în care ponderea cade pe rolul transformant al comuniunii cu Dumnezeu, unde predominã meditaþia ºi contemplaþia. Acestea douã nu se exclud, dimpotrivã, întotdeauna sunt prezente amândouã ºi diferã doar prin modul concret în care le practicã fiecare suflet. Îndrumat de directorul de conºtiinþã fiecare suflet o urmeazã pe cea care i se potriveºte mai bine. Aº mai spune despre “Monseniorul” cã era un strãlucit “Doctor al sufletelor”. (fragmente din “Monseniorul Vladimir I. Ghika, preotul” , “Actualitatea creºtinã” Nr Nr.. 11/ 2000 ) Nãscut la 20 aprilie 1919, în satul Vezendiu, judeþul Satu Mare, în familie de greco-catolici, a urmat ºcoala normalã la Carei (1932-1937) ºi la Oradea (1937-1940), apoi Academia de Teologie din Blaj (19401944), luându-ºi licenþa în Teologie cu o lucrare despre Sfânta Fecioarã Maria în folclorul românesc. A fost consacrat preot la 24 februarie 1946; a activat ca preot ajutãtor la parohia «Sf. Vasile» din Bucureºti (str. Polonã, nr. 50), de unde a fost scos, împreunã cu parohul, în decembrie 1948. Au urmat doi ani ºi jumãtate de clandestinitate, timp în care a cãutat sã susþinã ºi sã asiste sufleteºte familiile credincioºilor greco-catolici din Bucureºti, greu încercaþi prin interzicerea Bisericii lor. În perioada aceasta a fost la început fãrã serviciu, apoi s-a angajat la fabrica «Glucoza» din Bucureºti, unde a fost mai întâi controlor la poartã, pe urmã cantaragiu ºi ºef de depozit la spirtul denaturat. De aici a plecat în urma unui telefon anonim care îl anunþa cã foarte uºor poate fi depistat ca preot greco-catolic. Mai târziu a fost angajat ca dulgher la mina de plumb de la Cavnic, de unde a fost arestat (purtat pe la Ministerul de Interne, Jilava, Canal, Gherla, mina Cavnic - vreme de cinci ani). Dupã anii de închisoare (1951-1955), s-a întors în sânul familiei sale din Baia Mare; a fost nevoit sã se angajeze în diferite munci pentru a asigura cele necesare vieþii sale ºi a bãtrânei sale mame.

Cu greu a reuºit sã fie acceptat în Uzina de utilaj minier, unde a început prin a fi muncitor necalificat, apoi strungar (ºapte ani) ºi în sfârºit proiectant în construcþia de maºini, în urma unor cursuri de calificare la care a participat în afara timpului de lucru. De la eliberare ºi pânã în 1989 ºi-a continuat activitatea clandestinã de dinaintea detenþiei, de îndrumare ºi asistare spiritualã a credincioºilor, pretutindeni pe unde l-a purtat viaþa. Lucrãri personale are foarte puþine: predici scrise sau numai schiþe de predici, sau prelegeri pentru mici grupuri de persoane cu viaþã spiritualã, destul de numeroase acestea, dar rãmase numai în manuscris. A activat în cadrul asociaþiilor religioase ale laicilor: AGRU, ASTRU ºi în cadrul Asociaþiilor Mariane, cu caracter spiritual. A fost consultor (canonic) arhidiecezan ºi protopop de Bucureºti ºi Vechiul Regat. („Viaþa Cultelor“)

In memoriam: Vasile Mare Duminicã, 8 februarie, a fost înmormântat pãrintele Vasile Mare. În cimitirul Bellu, în dupã amiaza cuprinsã de luminã ºi cãldurã atmosfericã ireale pentru anotimpul acesta, despãrþirea de franciscanul care ºi-a petrecut viaþa dãruindu-se slujirii sufletelor, a adunat laolaltã o “comunitate” de oameni impresionant de numeroasã, alcãtuitã din cei ce s-au bucurat de ajutorul sãu spiritual.

Micuþa garsonierã în care protopopul grecocatolic Vasile Mare ºi-a petrecut ultimii ani ai vieþii devenise o “capelã”, pentru el ºi pentru numeroºii “pelerini”, veniþi pentru sfat ºi sprijin sufletesc.

Discipol al Monseniorului Ghika, alãturi de care s-a aflat mai întâi în Biserica “Sfântul Vasile”, din str. Polonã, pânã când aceasta a fost închisã de comuniºti, pãrintele Mare a învãþat arta vindecãrii sufletelor.

Pentru cei 58 de ani de preoþie, fideli Papei, nunþiul apostolic Arhiepiscopul Jean - Claude Périsset, participant la ceremonia înmormântãrii, i-a adus mulþumire.

Pentru slujirea comunitãþii greco-catolice, în Bucureºti, în Transilvania, în Maramureº, ÎPS Lucian Mureºan a trimis – din strãinãtate – omagiul sãu.

Pentru familiile bucureºtene, îndrumate în bisericile catolice, ÎPS Ioan Robu – aflat de asemenea în strãinãtate – a transmis gândul sãu de mulþumire: “cãtre pãrintele, mic de stat, dar valorându-ºi numele, MARE”. Preasfinþitul Cornel Damian, episcopul auxiliar de Bucureºti, exprimând acest mesaj, adãuga amintirea sa personalã, ca paroh al Bisericii „Sfânta Cruce“, un alt loc de slujire al Pr. Vasile Mare.

Preotul Liviu Oþoiu – fiul sãu spiritual , reprezentantul franciscanilor, un preot al generaþiei noi a Blajului au întregit acest omagiu.

Despãrþirea de pãrintele Vasile Mare înseamnã nostalgia plecãrii dintre noi a încã unui martor al vremurilor de rezistenþã spiritualã contra rãului. Dar ºi gândul consolant cã potirul de suferinþã, modelele acestei generaþii de preoþi ºi de familii cu viaþã exemplarã, rãmân un aliment nepreþuit pentru lumea care cautã ºi are nevoie sã renascã.

Pentru revista “Actualitatea creºtinã”, Pãrintele Mare a fost îndrumãtor spiritual ºi autor de pagini, în acelaºi timp. Din aceste pagini am selecþionat acum câteva amintiri despre Monseniorul Ghika, în mãsurã sã ne zugrãveascã sensibilitatea sufleteascã ºi vocaþia de “Doctor al sufletelor”, care s-a transmis de la maestru la discipol.

Confesiunile pãrintelui Mare îi ilustreazã convingerile, îl descriu mai bine decât ar putea sã o facã insuficientele noastre cuvinte.

(MF) nr. 2/2004

9

Bilet de intrare în Paradis

Ziua Mondialã a Bolnavului, celebratã pe 11 februarie de întreaga lume catolicã ne readuce an de an în atenþie pe cei care poartã pe umeri crucea suferinþei pricinuitã de boli. Dacã mi s-ar cere sã descriu boala din perspectivã necreºtinã, folosind o imagine plasticã, mi-ar veni cu siguranþã în minte chipurile hidoase, violente ºi sadice dintr-o picturã a olandezului Hieronymus Bosch (sec.XVI).

Dar, dacã aº schimba unghiul de vedere, alegând perspectiva creºtinã, m-aº gândi la boalã ca la o monedã care are pe avers imaginea suferinþei, iar pe revers pe cea a cheilor Paradisului. Chiar dacã stau spate în spate ºi nu se pot privi, cele douã imagini nu pot fi separate. Sigur, s-ar putea secþiona moneda, dar aceasta ar deveni fãrã valoare.

Despre valoarea suferinþei celor bolnavi s-a scris mult, dar una din paginile cele mai convingãtoare se aflã în cartea Monseniorul, scrisã de Horia Cosmovici. Acolo se povesteºte despre un tânãr cu o boalã îngrozitoare pentru care ºi simpla miºcare a unui deget însemna dureri infernale. ªi totuºi acest tânãr þintuit la pat, care nu reuºea sã se þinã pe picioare, era considerat de Monseniorul Vladimir Ghika ca fiind persoana cea mai puternicã pe care o cunoscuse vreodatã. ªi asta pentru cã îºi oferea suferinþa lui Cristos, dobândind în schimb

biletul de intrare în Paradis pentru multe persoane care s-au încredinþat rugãciunilor lui. Însuºi Monseniorul Ghika apela la rugãciunile acestui tânãr atunci când avea câte un caz greu de rezolvat.

Aºa cum probabil ºtiþi, persoanele bolnave sunt în atenþia Bisericii nu doar o datã pe an. În fiecare lunã, în prima vineri, preoþii catolici îi viziteazã pe bolnavii din parohii pe care îi spovedesc, îi împãrtãºesc ºi îi consoleazã prin cuvântul Scripturii ºi prin sfaturi de suflet.

De încurajãri ºi sfaturi au nevoie în egalã mãsurã ºi cei care îi îngrijesc pe bolnavi. Îmi amintesc de bunica mea pe care am întrebat-o odatã cum de a reuºit ea sã facã faþã celor 11 ani de boalã ai bunicului, cu nopþi dormite pe apucate ºi cu tot restul de griji ºi greutãþi pe care trebuie sã le înduri alãturi de un bolnav þintuit la pat. ªi ea a povestit de un preot tinerel care venise la ei de vinerea întâi ºi care a încurajat-o spunându-i: „Bunicã, când îl îngrijeºti pe omul matale sã o faci ca ºi cum ar fi Cristos” ºi ea l-a îngrijit aºa cum o sfãtuise preotul: ca pe Isus.

Suferinþa nu are confesiune

Tot despre Ziua Mondialã a Bolnavului, vã informãm cã în parohiile Arhidiecezei de Bucureºti s-au celebrat liturghii la care au participat mare parte din bolnavii transportabili, aduºi la bisericã cu ajutorul credincioºilor din parohii care deþin autoturisme ºi care au dorit sã fie de folos cu aceastã ocazie.

O Sfântã Liturghie deosebitã a avut loc la parohia din Bucureºtii Noi, unde au devenit deja tradiþie celebrãrile ecumenice din 11 februarie, când Ziua Mondialã a Bolnavului devine un nou prilej de a fi ºi de a se ruga împreunã pentru creºtinii de diferite confesiuni. ªi în acest an gazda a fost pãrintele Martin Cabalaº care a avut ca invitaþi: un alt preot catolic, unul ortodox, un preot greco-catolic ºi un pastor luteran. În timpul celebrãrii, credincioºii au avut posibilitatea de a se spovedi ºi de a primi Taina Ungerii Bolnavilor.

10

nr. 2/2004

Atenþie, începe Postul Mare!

Cu Miercurea Cenuºii, din 25 februarie, începe Postul Mare sau al Paºtelui ce numãrã 40 de zile, la care se adaugã Sãptãmâna Mare, Sãrbãtoarea Învierii Domnului fiind celebratã în acest an pe 11 aprilie. În tot acest timp, pentru „curãþirea aluatului cel vechi” despre care vorbeºte apostolul Paul în Scrisoarea cãtre Corinteni (capitolul 5, versetul 7) se cere rugãciune, post ºi fapte de caritate. Textul biblic citat face trimitere la un obicei ebraic despre care vorbeºte Cartea Exodului: în ziua care preceda Paºtele, evreii trebuiau sã îndepãrteze din case pâinea dospitã pentru a celebra Pesah-ul numai cu azimã. Imaginea folositã de apostolul Paul ilustreazã implicaþiile morale ale Paºtelui creºtin, acesta fiind timpul când fiecare credincios trebuie sã-ºi facã curãþenia pascalã în casa inimii, îndepãrtând murdãria pãcatului, cãci „ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Cristos a înviat din morþi, prin slava Tatãlui, aºa sã umblãm ºi noi întru înnoirea vieþii”, scrie acelaºi apostol în Epistola cãtre Romani (capitolul 6, versetul 5).

Cuvintele cheie din cele douã fragmente citate sunt: curãþire ºi înnoire. De ce purificare? Pentru cã nu putem fi robi ai pãcatului, dupã ce am fost salvaþi de Cristos care s-a jertfit pentru mântuirea noastrã. În capitolul 5 al Scrisorii cãtre Efeseni , apostolul neamurilor scrie despre sacrificiul fãcut de Cristos pentru Bisericã, pentru care „s-a dat pe sine însuºi ca s-o sfinþeascã, curãþind-o cu baia apei prin cuvânt, ºi ca s-o înfãþiºeze Sieºi, Bisericã slãvitã, fãrã patã sau sbârciturã” (Ef 5, 26-28).

Ceea ce Isus a fãcut pentru Bisericã în ansamblul ei, a fãcut în egalã mãsurã pentru fiecare suflet, ºi ceea ce aºteaptã de la Bisericã în ansamblul ei aºteaptã de la fiecare suflet: adicã purificare ºi înnoire, numai aºa putând fi împlinitã trecerea de la sclavie la libertate, de la tristeþe la bucurie, de la jale la sãrbãtoare, de la întuneric la luminã ºi de la moarte la viaþã.

Postul din bãtrâni

Despre cum ºtiau bãtrânii noºtri sã posteascã am aflat fireºte tot din bãtrâni. Dupã „lãsata secului” curãþau bine cu cenuºã toate blidele, adicã vasele de bucãtãrie, încât nu mai rãmânea urmã de unturã ori fãrâmiþã de carne. Cei cu credinþã mare ducea tot postul cu mãmãligã, cartofi ºi zeamã de urzici ori alte verdeþuri ce apar odatã cu primãvara. În timpul Postului Mare aveau obiceiul de a merge la bisericã în sate vecine, într-un fel de pelerinaj, având credinþa cã o liturghie este cu atât mai primitã, cu cât efortul de a participa este mai mare. Pe drum recitau rozariul, mai ales misterele de durere, iar cei mai mulþi mergeau desculþi în semn de penitenþã.

Miercurea ºi vinerea fãceau Calea Sfintei Cruci ºi dacã auzeau cã la vreo bisericã dintr-un alt sat se þin misiuni se duceau purtând cu ei ºi copiii. Când am întrebat pe o bãtrânã ce sunt misiunile mi-a spus cã sunt slujbe cu predici cutremurãtoare încât miºcã pânã ºi pietrele ºi cã de-ai fi ºi cel mai mare pãcãtos tot te converteºti ascultându-le. În sãrãcia lor, bãtrânii noºtri dãdeau ºi de pomanã aºa cum scrie la Evanghelie, „fãrã sã ºtie stânga ce face dreapta”. Puneau la rãscruce, la „Rãstignit”, în locul numit „merindar” turte de fãinã ori mãmãligã ºi apã pentru trecãtorii flãmânzi ºi însetaþi. În Vinerea Patimilor posteau post negru de care erau scutiþi numai pruncii. Nici animalelor nu li se dãdea tainul, ci numai apã. Tot în Vinerea Mare, spre orele trei dupã-amiazã mergeau la bisericã sã se prosterne în faþa crucii. Femeile purtau basmale negre, de doliu, iar în sate era atâta liniºte cã pãreau nelocuite. κi primeneau casele, îºi înnoiau veºmintele ºi aveau grijã sã nu-i „prindã” Paºtele nespovediþi. În Noaptea Învierii, dupã Liturghie, în toate casele ardeau lumânãri pânã la ziuã, ori lãsau focul aprins în vatrã ca semn cã Lumina Lumii se aflã în sufletele ºi în casele lor.

Misiuni la Popeºti Leordeni ºi Cioplea

În perioada Postului Mare, îndemnul la purificare ºi înnoire este fãcut auzit de cãtre Bisericã ºi prin misiuni, adicã Sfinte Liturghii celebrate într-un ºir consecutiv de zile de la începutul postului, timp în care comunitatea este stãruitor chematã la convertire. Cuvântul misiune derivã din latinescul missio care, în accepþiune creºtinã, are mai multe semnificaþii. În cazul de faþã se referã la cei trimiºi sã facã cunoscutã Evanghelia acelora care nu o cunosc sau acelora care s-au îndepãrtat de cuvântul lui Dumnezeu, termenul missio fiind legat de verbul mittere (a trimite). Prin tradiþie, misiunile din Postul Mare sunt þinute de preoþi veniþi din alte parohii sau preoþi cãlugãri, cei mai renumiþi în acest sens fiind franciscanii.

Comunitatea catolicã din Popeºti Leordeni va avea ocazia sã participe la misiunile organizate de preotul paroh Ioan Solomon în perioada 27-29 februarie ºi celebrate de preotul franciscan Petru Albert de la Galaþi.

Misiuni vor avea loc ºi la parohia Cioplea în perioada 2023 februarie, preotul venit pentru aceastã misiune fiind franciscanul Alexandru Gabor, din Roman.

Pagini de ANCA MÃRTINAª nr. 2/2004

11

Ca un p arfum parfum de tuberoze

Doamna arhitect Silvia Maria-Luisa Pãun? Dacã ar fi sã mi-o închipui ca pe o floare, aº alege tuberoza: delicatã, cu tulpina zveltã, terminatã cu un mãnunchi de flori albe-verzui sau roz ºi cu o mireasmã pe care mi-aº dori s-o regãsesc în Paradis.

Dacã ar fi sã mi-o închipui ca pe o muzicã, aº alege Balada în sol minor de Chopin: o muzicã admirabilã, armonioasã dar plinã de forþã ºi precizie, profundã, destinatã exerciþiului continuu, perseverenþei ºi unui pian care sã nu cunoascã oboseala ºi renunþarea.

Tanti Silvia, cum îi plãcea sã-i spun, m-a gãzduit în perioada studenþiei ºi încã vreo doi ani dupã ºi cred cã a fost ºansa vieþii mele sã pot avea alãturi, în anii formãrii, o fiinþã de luminã, o prietenã de suflet ºi o intelectualã veritabilã care a trãit cu ideea cã viaþa ei valoreazã în mãsura în care îi serveºte lui Dumnezeu, þãrii sale ºi celor din jur. Odatã mi-a mãrturisit cã avea obiceiul ca înainte de a se culca sã-ºi facã un examen de conºtiinþã în care îºi punea trei întrebãri: „ce-am fãcut eu astãzi pentru Dumnezeu, pentru þara mea ºi pentru cei din jurul meu?” ªi dacã nu gãsea un rãspuns mulþumitor la una din cele trei întrebãri, adormea tristã.

Cum a slujit Silvia Pãun? Prin studiu ºi cercetare, ºi nu oricum: de cum se lumina ºi pânã noaptea târziu; prin ajutorul pe care-l dãdea celor care

aveau nevoie. Îi treceau pragul studenþi la diverse facultãþi (arhitecturã, istorie, litere, teologie), arhitecþi, artiºti populari, istorici, cercetãtori din diverse domenii, profesori universitari, academicieni. Nimeni nu pleca fãrã sã fi primit lãmuriri, încurajãri, informaþii ºtiinþifice ºi nu de puþine ori sfaturi de suflet, cãci avea marele dar al compasiunii, pentru care mulþi îi sunt astãzi recunoscãtori.

Cum aº putea eu uita cuvintele: „nu accept nici un ban de la tine, singurul lucru pe care-l doresc este sã fii o studentã de nota 10”, pe care mi le-a spus când am întrebat-o cum pot sã o rãsplãtesc pentru cã mã gãzduieºte?! Cum aº putea uita cã de la dumneaei am învãþat sã preþuiesc autenticul, arta popularã, sã mã înconjor de frumos ºi de bun gust, cã m-a ajutat sã capãt exerciþiul lucrului bine fãcut, dus pânã la capãt?!

Era greu sã þii pasul cu ea ºi de multe ori mã întrebam cum poate rezista la atâta volum de muncã o fiinþã cu trup firav ca de floare, care mai trebuia sã þinã piept ºi unei boli ca leucemia. Ce o fãcea sã reziste?

Ce-i alimenta voinþa de fier ºi ce-i pãstra sufletul în candoarea unui copil care n-a trecut încã de vârsta inocenþei?

Dupã ce-am vãzut-o zilnic în

Arhitecta Silvia Maria-Luisa Pãun (nãscutã la 27 mai 1923 ºi decedatã la 18 noiembrie 2003) este autoarea a peste 50 de proiecte pentru construcþii de diferite capacitãþi, realizate în toatã þara. Cercetãtor ºtiinþific în arhitecturã ºi studii interdisciplinare comparative privind patrimoniul cultural ºi religios, Silvia Pãun este autoarea a 42 de studii, 26 de comunicãri, circa 70 de articole ºtiinþifice publicate ºi a 14 expoziþii. A participat la 11 congrese

12

nr. 2/2004

rugãciune, îngenuncheatã în faþa icoanei Maicii Domnului Îndurerate, ºi când am ºtiut de participarea ei constantã la Sfintele Liturghii ºi la Sfintele Taine am înþeles cã ceea ce o susþinea era credinþa în Dumnezeu ºi convingerea cã avea aici, pe pãmânt, o misiune pe care n-avea voie s-o lase neîmplinitã chiar dacã asta o costa timp, energie, privaþiuni, sãnãtate. Romano-catolicã practicantã, doamna Silvia Pãun putea fi vãzutã în toate duminicile ºi sãrbãtorile de poruncã la Catedrala „Sfântul Iosif”, atât de dragã sufletului ei. În acelaºi timp trãia ecumenismul în cel mai profund sens, preþuind ºi respectând deopotrivã valorile celor douã biserici surori: catolicã ºi ortodoxã.

Am avut siguranþa cã ºi-a îndeplinit din plin misiunea pentru care a trãit, când i-am vãzut seninãtatea de pe chip în ultimele ore de viaþã, petrecute în secþia de terapie intensivã a unuia dintre spitalele bucureºtene. Nu putea vorbi, din cauza intubãrii, dar era perfect conºtientã de ceea ce se întâmplã cu ea ºi în jurul ei. Am fost acolo cu pãrintele Ioan Ciobanu, de la care a primit Maslul, ºi nu aº reuºi sã vã descriu prin cuvinte câtã luminã, liniºte ºi seninãtate avea pe chip în acele momente de har. A participat la rugãciuni în reculegere profundã ºi la sfârºit i-a strâns mâna pãrintelui în

internaþionale ºi a publicat ºapte cãrþi, dintre care amintim: Identitãþi europene inedite Italia - România (1996), România - Însemnele cerului (1999), Absida Altarului (2000) ºi România - Valoarea arhitecturii autohtone (2003).

Membrã a mai multor asociaþii ºtiinþifice ºi profesionale, printre care Uniunea Arhitecþilor din România (Bucureºti) ºi Uniunea Internaþionalã a Femeilor Arhitecte (Paris), Silvia Pãun a primit numeroase premii dintre care amintim cele mai recente: Medalia Uniunii Arhitecþilor din România pentru întreaga activitate, Ordinul Naþional pentru Merit, în gradul de cavaler (2000) ºi Premiul „Gh. Oprescu” al Academiei Române pe anul 2000 pentru cartea Absida Altarului.

Mass media în familie

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

semn de mulþumire ºi poate de rãmas bun. Apoi a cerut, prin semne, sã scrie. Cu ultimele puteri a reuºit sã punã pe un petec de hârtie numele Monseniorului Vladimir Ghika ºi cuvântul cruce. Era vorba despre un crucifix de fildeº, de la sfârºitul secolului al XIX-lea, pe care Silvia Pãun dorea sã-l lase Bisericii Franceze, în onoarea ºi memoria Monseniorului Ghika care i-a fost pãrinte spiritual. Poate cã este cea mai frumoasã mãrturie pe care a dat-o cineva despre „viitorul” sfânt: sã se gândeascã la el în ultimele momente ale vieþii trãite pe acest pãmânt.

Silvia Maria-Luisa Pãun a plecat la Domnul pe 18 noiembrie 2003 ºi îndrãznesc sã mã gândesc la semnificaþia acestei date în legãturã cu Monseniorul Vladimir Ghika pe care l-a preþuit atât de mult: tot pe 18 noiembrie, dar în 1952 Vladimir Ghika era arestat; pe un alt 18 noiembrie, din 1991, a fost primitã aprobarea de a fi celebratã zilnic Sfânta Liturghie în biserica „Sacré Coeur”, unde Monseniorul a slujit în ultimii ani, pânã sã fie arestat; într-un alt 18 noiembrie, din 1998, a fost adus la „Sacré Coeur” ghipsul statuii „Cãrturarul”, celebra operã din bronz a sculptorului Gheorghe Anghel, care-l reprezintã pe Vladimir Ghika, preotul care l-a ajutat pe artist în timpul studiilor la Paris; tot pe 18 noiembrie, de aceastã datã din 2003, Rãzvan Theodorescu – Ministrul Culturii ºi Cultelor adresa primãriei capitalei o scrisoare prin care cerea ca scuarul din imediata vecinãtate a bisericii „Sacré Coeur” sã poarte numele Vladimir Ghika, iar în mijloc sã fie ridicatã o statuie care sã-l reprezinte pe Monsenior.

Am multe amintiri splendide care mã leagã de draga doamnã arhitect Silvia Pãun. Acum, când scriu aceastã evocare, îmi amintesc cã mã ruga sã-i citesc cu voce tare articolele pe care le scriam pentru Actualitatea Creºtinã. Îmi spunea cã am un fel de a le citi care le dã viaþã ºi care emoþioneazã ascultãtorul. În amintirea ºi de dragul ei am încercat ºi acum sã citesc (ca pentru ea) cu voce tare ce-am scris, dar de data asta nu reuºesc sã duc lectura pânã la capãt, oricât aº încerca.

ANCA MÃRTINAª

În lunga dezbatere publicã despre alinierea noastrã la standardele europene, s-a recunoscut un lucru, incontestabil : primul domeniu în care România a atins un nivel occidental, cu rapiditate uimitoare, a fost mass media.

Odatã cu bogãþia nepreþuitã a mijloacelor de comunicare, a tehnicii ºi a experienþelor fascinante de inteligenþã, talent, inventivitate, uriaºul val mediatic ne pricinuieºte ºi nu puþine îngrijorãri: faþã de violenþa indusã de imagine, faþã de cantitatea imensã de mesaje inutile, fãrã valoare, multe dintre ele degradante. ªi pentru cã victima cea mai directã a acestui fenomen este familia, iar dintre membrii familiei, cel mai mult are de suferit copilul, încep – pe bunã dreptate – ºi reacþiile de “frânã” faþã de acest tip de oferte.

Dar cum le poþi opri pãtrunderea în propria casã, cãci a renunþa la televizor nu este întotdeauna o soluþie – deºi existã persoane care au fãcut aceastã opþiune – a nu-þi cãdea în ochi titluri sau imagini scandaloase nu este un lucru inevitabil atunci când tocmai scandalul “face piaþa”.

Pe marginea acestor îngrijorãri îndeamnã la reflecþie mesajul pentru anul 2004 al Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale (eveniment al calendarului catolic) : “Mass media în familie – un risc ºi o bogãþie”.

Mesajul a fost lansat – ca în fiecare an – pe data de 24 ianuarie, în sãrbãtoarea Sfântului Francisc de Sales, patron al ziariºtilor catolici. Pânã în duminica dinaintea Rusaliilor – când se celebreazã Ziua Comunicaþiilor Sociale – avem timp sã reflectãm mai intens asupra temei puse în discuþie.

O întâlnire pe marginea acestui subiect a avut deja loc la Bucureºti, la centrul de spiritualitate al “Însoþitoarelor lui Isus”. Împreunã cu Anca Mãrtinaº, am reprezentat Centrul de Comunicaþii Sociale al ARCB, în dialogul purtat cu persoane motivate de dorinþa de a ajuta familia în dificila confruntare cu selecþia mediaticã. Au participat asistenþi sociali, profesori, studenþi, persoane consacrate, într-o medie de vârstã care înclinã balanþa spre anii tineri.

Tema din acest an propusã de mesajul Sfântului Pãrinte cheamã într-o mãsurã deosebitã la responsabilitate – chemare adresatã atât creatorilor ºi celor care decid, în mass media, cât ºi „utilizatorilor”, fiind vorba, acum, de familii.

Mass media poate deveni un prieten, un teritoriu care uneºte familia, care o îmbogãþeºte. Ceea ce poate face grupul de reflecþie înfiripat la acest început de întâlnire cu Centrul de Comunicaþii al ARCB este o interpelare a familiilor, un ajutor oferit spre câºtigarea discernãmântului cu care sã “gestioneze” în propria casã oferta mediaticã.

Cãci pe bunã dreptate, unul dintre tinerii participanþi lansa o întrebare retoricã: oare nu în recuzita familei înseºi se aflã armele de apãrare împotriva nocivitãþii mediatice ?

S-o ajutãm sã le descopere !

MARINA FFARA ARA nr. 2/2004

13

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Un alt chip al emigrãrii Fenomenul emigraþiei tulburã astãzi pacea familiilor familiilor.. Mai întâi, o subliniere absolut necesarã : ideal ar fi ca familiile sã nu mai fie nevoite sã emigreze pentru a supravieþui.

Se vorbeºte mult în Europa occidentalã despre “valurile de emigranþi” care o “asediazã”. E un fenomen care tulburã, sperie, complicã. TTeama, eama, neîncrederea ºi prejudecãþile faþã de strãinii în cãutare de lucru ºi de casã au devenit atitudini obiºnuite printre localnici. ªi totuºi, în trecutul relativ recent, cel de dupã al doilea Rãzboi Mondial, foarte mulþi europeni occidentali ... emigrau! Care a fost experienþa lor? Ce motive îi determinau sã plece?

Cu aceste întrebãri în minte am realizat inter viul de faþã interviul pentru revista “Actualitatea Creºtinã”. Interlocutorul nostru este Pr Pr.. Niels B. Johansen (49 de ani), actualmente coordonatorul general pentru activitãþile mass-media din erbiþi. Este membru al unei familii Congregaþia Misionarilor V Verbiþi. daneze care a emigrat în Argentina în 1962, pe când Pr Pr..

Niels avea doar 7 ani.

- Pr. Niels, de ce a emigrat familia Dumneavoastrã din bogata Europã spre un alt continent pentru a începe o nouã viaþã?

- Vreau sã specific de la început un lucru: în 1962, la numai 17 ani de la sfârºitul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, Europa occidentalã nu era bogatã ºi dezvoltatã ca astãzi. Economia era încã într-un proces de reconstrucþie, chiar ºi în Danemarca, o þarã care nu suferise o distrugere sistematicã ca alte þãri. ªomajul era destul de rãspândit, iar salariile foarte mici. Într-un anume sens, trãiam încã în perioada “post-belicã”. Erau totodatã timpuri de mare teamã: în august 1961 a fost ridicat Zidul Berlinului, simbolul ameninþãrii comuniste. Mulþi erau convinºi cã Pr. Niels B. Johansen Uniunea Sovieticã vrea sã reînceapã cucerirea unor noi teritorii... În mijlocul acestor situaþii complicate, firma la care muncea tatãl meu a decis sã închidã. Timp de un an ºi jumãtate, tatãl meu a lucrat doar când ºi când. Pãrinþii au decis sã emigreze, ºi nu a fost o decizie uºoarã, cu trei copii mici. Au ales Argentina pentru douã motive: era mai disponibilã sã primeascã emigranþi ºi, în al doilea rând, pãrinþii mamei mele emigraserã deja acolo în 1950.

- Cum aþi fost primiþi în Argentina?

- Cerusem deja toate permisele de la Ambasada Argentinei înainte de a pleca. Când am coborât din navã, ne-au dat imediat rezidenþa permanentã cu tot ceea ce implicã. Am stat cu bunicii în primele sãptãmâni. Cam dupã douã luni, ne-am mutat într-un alt oraº. Am gãsit un teren pentru a ne construi o casã, iar tatãl meu a gãsit de muncã. Din prima zi am avut dreptul la asistenþã medicalã în orice spital public... iar pe atunci spitalele erau foarte bune. ªcoala nu era pentru noi doar un drept, ci o obligaþie, chiar dacã nu ºtiam deloc spaniola. Mi-a fost recunoscut unicul an de ºcoalã pe care-l fãcusem în Danemarca. Sora mea a mers imediat la grãdiniþã, iar educatorii noºtri s-au ocupat mult de noi pentru a învãþa repede spaniola.

La început mã supãram când mã strigau “polonezul”, pânã

14

nr. 2/2004

când am aflat cã acest cuvânt însemna pe atunci în Argentina pur ºi simplu “blond”. Aparte aceastã experienþã, nimeni nu ne-a fãcut vreodatã sã ne simþim “strãini”. Nici mãcar în anii de dictaturã militarã. Singura care a avut parte de unele dificultãþi ca strãinã a fost sora mea care a trebuit sã adopte cetãþenia argentinianã pentru a putea deveni profesoarã. În rest, emigranþii sunt cei care decid în Argentina dacã vor sã adopte cetãþenia locului sau sã rãmânã cu cea de origine.

Nimeni nu-þi creazã probleme pentru asta.

La nivel politic, ca strãini rezidenþi, avem dreptul de a vota la alegerile locale. Putem fi chiar candidaþi la funcþia de primar sau membru în consiliul oraºului. Strãinul care adoptã cetãþenia argentinianã are acces la orice funcþie politicã în afarã de cea de preºedinte ºi vicepreºedinte al republicii.

- V-aþi nãscut în Danemarca, aþi crescut în Argentina, aþi activat în Brazilia, iar acum sunteþi la Roma... Cãrei þãri simþiþi cã “aparþineþi”?

- Îmi este greu sã rãspund la întrebãrile legate de identitatea mea, pentru cã orice rãspuns are multe consecinþe... În general, în Argentina spun cã m-am nãscut în Danemarca, dar cã am trãit de mic copil în Argentina. Acolo n-am nimic de ascuns. În Europa spun cã sunt cetãþean danez, pentru cã dacã spun cã am trãit în Argentina, devin în ochii tuturor un “extra-comunitar” ºi tot ceea ce spun este ascultat cu circumspecþie. Alteori spun cã lumea este þara mea... În adâncul meu eu simt cã aparþin Argentinei. Este casa mea ºi cultura în care am crescut, iar spaniola a devenit limba mea maternã. Argentina este þara pentru care sufãr ºi mã bucur. ªi tot acolo sper sã mã întorc la terminarea activitãþii mele la Roma.

- Ce credeþi despre dificultãþile pe care Europa le are în privinþa emigrarii?

- Sunt convins cã identitatea nu este o chestiune de origine, cât mai ales una de apartenenþã (subliniazã Pr. Niels). Dupã experienþa mea de emigrant într-o þarã de emigranþi cum e Argentina, cred cã acesta este rãspunsul în faþa fricii multor europeni pentru fenomenul emigrãrii. Dacã vrem ca strãinii sã se integreze în cultura localã, primul pas este cel de a-i face sã se simtã ca în propria lor casã. Dacã se vor simþi bine, vor învãþa sã iubeascã acea þarã ºi sã contribuie la idealurile ei. Vor învãþa ºi sã integreze cultura lor de origine cu cea nouã, localã. Dacã îi vom face sã simtã cã ei nu aparþin locului, cã sunt strãini ºi “sub observaþie”, se vor închide în ghetto-uri ºi vor accentua identitatea lor culturalã diferitã... Este problema grupurilor care se simt ameninþate: tind sã se închidã în ceea ce le aparþine ºi sã devinã, într-un anume sens, fundamentaliste.

- Aº dori sã ºtiu mai multe despre zona unde aþi crescut în Argentina.

- Oberà, orãºelul unde am crescut ºi unde încã mai locuiesc ai mei, avea cam 15.000 de locuitori când am ajuns noi. Deja pe atunci populaþia era alcãtuitã din mai mult de 50 de naþionalitãþi, cu circa 30 de religii ºi confesiuni. Astãzi oraºul are 70.000 de locuitori, iar diversitatea localnicilor este încã mai pronunþatã. Înainte de toate, în grupuri nu prea eºti întrebat de originile tale familiale: dacã fiecare ar enumera naþionalitãþile bunicilor ºi rudelor, s-ar pierde mult timp. Nimeni nu te întreabã ce religie

ai sau cãrei confesiuni aparþii. Altfel ar trebui sã-i mai explici interlocutorului tãu unde este templul sau biserica unde tu mergi ºi asta, de fapt, nu este chiar aºa de important pentru viaþa obiºnuitã din acel oraº. Diversitatea noastrã este identitatea noastrã, asta am învãþat noi. Grupurile care au vrut sã se închidã în ele însele au pierit repede. Un exemplu: sunt foarte mulþi tineri la noi. Au existat diferite grupuri pe criterii de apartenenþã religioasã. Toate s-au destrãmat... în afarã de unul care era puþin mai special: era binevenit oricine, indiferent de religie ºi naþionalitate. Locul lor de întâlnire era biserica luteranã suedezã. În acel grup am cunoscut un prieten bun care azi e pastor evanghelic luteran; eu sunt, la rândul meu, preot catolic. Un alt prieten al familiei noastre este diacon în biserica baptistã.

Vecinul nostru de casã este un pastor penticostal foarte cunoscut, pe care-l vizitez adesea. Preotul bisericii ortodoxe ruse locale a fost prezent la sfinþirea mea sacerdotalã; iar numele lui e spaniol...

Mormonii închiriau camere de cealaltã parte a strãzii unde locuiam noi... ªi nu numai cã am învãþat sã trãim în diversitate ºi sã nu ne temem de ea. O ºi celebrãm!! Oberà e cunoscutã drept “Capitala Naþionalã a Emigrãrii”. Am construit ceea ce noi numim “Parcul Naþiunilor”, în care diferite colectivitãþi au construit case tipice lor pentru “Sãrbãtoarea Naþionalã a Emigrantului”. O sãrbãtorim în fiecare an timp de zece zile. Se oferã spectacole culturale argentiniene ºi din diverse þãri, se oferã mâncãruri tradiþionale ºi se alege “Regina Naþionalã a Emigranþilor”, care poate fi din colectivitatea japonezã, dar cu un nume german...

- Cum v-a marcat personal aceastã experienþã?

- Personal, cred cã m-a ajutat sã trãiesc alãturi de oameni de diferite culturi ºi sã accept diversitatea. Pentru un misionar este un mare câºtig. Dar cred cã ar fi ºi pentru oricine trãieºte azi în acest “sat global” care e lumea întreagã.

Pe de altã parte, cu greu înþeleg abisul de fricã pe care-l vãd în Europa de azi. Mi-e teamã de un anume “tribalism” ºi “rasism” pe care le simt aici în jur... Venind dintr-o culturã în care evreii sunt prieteni cu arabii, dintr-un loc unde persoane de culturi ºi religii diferite se cãsãtoresc între ele, nu pot înþelege multe din lucrurile care se petrec aici.

- Cum vedeþi rolul Bisericii faþã de emigranþi?

- E deosebit de important! Mesajul Bisericii trebuie sã fie mai puternic ca oricând cã suntem fraþi ºi surori, membri ai aceleiaºi omeniri rãscumpãrate de Domnul. Rolul ei este de a construi “punþi” între localnici ºi cei nou-veniþi.

Primirea, acceptarea acestora este primul aspect al mesajului Bisericii. Sunt convins ºi de faptul cã mãrturia pe care o dau comunitãþile religioase, la rândul lor, cã “strãinul” nu e un pericol, ci o bogãþie, este fundamentalã. În numele revistei “Actualitatea Creºtinã”, vã mulþumesc!

Inter viu realizat la Roma, Interviu pe data de 4 ianuarie 2004, de Pr Pr.. CORNELIU BEREA

LECTURI INFIDELE: Zbor în bãtaia sãgeþii ºi Omul recent de H.-R. Patapievici

A iubi „Când mã va chema la El în clipa Judecãþii ºi mã va întreba « cine eºti? », îi voi spune: « lasã-mã sã Îþi spun mai întâi pe cine am iubit; apoi Îþi voi mãrturisi de oamenii care m-au iubit ei, ºi în cele din urmã ai sã cunoºti cine am fost ».“ (Zbor…, 150, 179).

Dupã ce în cercul meu de prieteni Zbor în bãtaia sãgeþii s-a citit cu nesaþ ºi cu disperare, am propus cu imprudenþã un joc, ºi anume ca fiecare dintre noi sã-ºi aleagã un singur fragment preferat încercând sã justifice (pentru sine ºi pentru ceilalþi) alegerea fãcutã. Am spus „cu imprudenþã“ pentru cã jocul, devenit serios ºi care avea sã se repete ºi cu alte cãrþi, mi-a dat de gândit. Departe de a revela o presupusã coeziune a grupului, bazatã pe o „constantã de sensibilitate“, el m-a ajutat sã înþeleg lucrurile într-o luminã mai profundã, clarificând douã aspecte: (I) Eram împreunã nu pentru cã aveam gusturi comune sau mãcar convergente, ci pentru cã puteam rãspunde afirmativ la întrebarea Vezi acelaºi adevãr? ºi (II) O carte este cu adevãrat mare atunci când oameni foarte diferiþi se regãsesc deopotrivã în ea ºi, mai mult încã, atunci când lecturile succesive sunt resimþite ca o necesitate, cãci înþelesul sãu profund nu este de tip ghiulea, ci se lumineazã treptat, iar din aceastã aventurã, uneori fãrã ca tu sã ºtii, ieºi de fiecare datã îmbogãþit.

Inutil de precizat cã fragmentul meu în jocul de care pomeneam este cel citat la început. Am sã încerc acum sã reiau pe scurt explicaþia care a însoþit alegerea mea. M-a frapat de la prima lecturã simplitatea austerã a acestui dialog imaginar, care se încheagã din întâlnirea a douã verbe esenþiale: a fi ºi a iubi. Întrebarea « Cine eºti? » poate genera perplexitãþi. Cum? Oare Dumnezeu nu ne cunoaºte? ªi nu ne va recunoaºte pe fiecare atunci când vom sta înaintea Lui în ziua de pe urmã? Punând aceastã întrebare, Dumnezeu nu cautã sã obþinã o informaþie. Dacã ar fi fost aºa, rãspunsul primit trebuia sã fie un nume. Or, el aduce mai degrabã cu o ghicitoare: « lasã-mã sã Îþi spun mai întâi pe cine am iubit; apoi Îþi voi mãrturisi de oamenii care m-au iubit ei, ºi în cele din urmã ai sã cunoºti cine am fost ». Justificarea unei existenþe exclusiv prin iubire e un gând foarte tare, deloc „liric“, ci mai degrabã înfricoºãtor prin suprimarea alternativei: nici succesul, nici puterea, nici bogãþia, nici suferinþa, nici mãcar înþelepciunea nu dau seamã de ceea ce suntem. La Judecatã vom fi întrebaþi despre iubire… Atât.

Simplitatea evanghelicã a rãspunsului dezvãluie o enigmaticã dar precisã ierarhie: întâi – « pe cine am iubit », abia apoi « oamenii care mau iubit ei ». De ce? Fiindcã iubirea dãruitã depinde numai de noi, pe când aceea primitã depinde întotdeauna ºi de celãlalt / ceilalþi. Apoi: a iubi este mai vast decât a fi iubit. Îl iubeºti pe Dumnezeu, iubeºti fãpturile sale, îþi iubeºti pãrinþii, familia, prietenii, iubeºti mãreþia naturii, înþelepciunea cãrþilor, splendoarea muzicii, adevãrul rugãciunii… Dar, în afarã de Dumnezeu, nu poþi fi iubit decât de oameni. «… ºi în cele din urmã ai sã cunoºti cine am fost ».

Nu existã om pentru care ecuaþia a i u b i – a f i i u b i t sã nu aibã o soluþie. Toþi iubim ºi suntem iubiþi, însã combinaþia celor douã date esenþiale este unicã pentru fiecare dintre noi: a iubi + a fi iubit = A FI FI. ANA-MARIA BOTNARU nr. 2/2004

15

REPORT AJ REPORTAJ

Gesturi simple, semnificaþii profunde Ce poate fi mai simplu ºi mai firesc ca doi prieteni, doi fraþi, sã se viziteze, sã-ºi împãrtãºeascã amintiri ºi experienþe, sã se sfãtuiascã ºi sã se sprijine reciproc?

Un astfel de firesc s-a petrecut în zilele de 3-5 ianuarie ale acestui an. Preasfinþitul Cornel Damian a mers la Chiºinãu pentru a-ºi vizita un prieten vechi, prieten de pe bãncile Seminarului, pe Preasfinþitul Anton Coºa.

Cã primirea a fost cât se poate de simplã dar deosebit de cordialã, cã în aceste zile ºi-au depãnat amintiri de tot felul sau cã despãrþirea a fost la fel de cordialã, ar fi de prisos sã întârzii asupra unor astfel de detalii.

Ceea ce meritã o atenþie mai deosebitã este, pe de-o parte, vizita pe care au fãcut-o la: z Casa în care a locuit P.S. Anton în primii ani de dupã sosirea sa la Chiºinãu ca tânãr preot, dispus sã-i caute pe cei care îºi mai aminteau de originea lor catolicã. O casã mai mult decât modestã, o bojdeucã în incinta unui cimitir. z Biserica în care celebra pentru o mânã de oameni pe care i-a gãsit. De fapt aceastã bisericã nu era altceva decât o capelã mortuarã de dimensiuni deosebit de mici ce a aparþinut cândva comunitãþii armene, capelã din incinta aceluiaºi cimitir. z Biserica comunitãþii catolice, transformatã în perioada stalinistã în cinematograf, recuperatã în 1990 ºi reamenajatã astãzi, dupã îndelungi lucrãri de restaurare, în Biserica catedralã a diecezei de Chiºinãu. z Parohiile reînfiinþate de la Stãuceni ºi de la Creþoaia, douã din comunitãþile diecezei unde flacãra credinþei ºi a practicii religioase începe sã se anime prin munca unor preoþi tineri dar profund motivaþi ºi încrezãtori în sprijinul Duhului lui Dumnezeu.

Solidaritatea unor comunitãþi catolice din Occident îi sprijinã pe preoþii, pe cãlugãriþele ºi pe voluntarii din aceste parohii sã iasã în întâmpinarea nevoilor oamenilor sãrmani (ºi nu sunt puþini). z Centrul social Regina pacis din zona centralã a oraºului Chiºinãu, unde sunt în desfãºurare câteva programe de mare importanþã: o cantinã socialã ce distribuie zilnic o masã caldã la 80-90 de persoane; un program de recuperare a copiilor strãzii, program care, în urmãtoarele luni, va cunoaºte o dezvoltare semnificativã; un program de prevenire a fenomenului prostituþiei ºi a traficului de carne vie. z Centrul social Casa Providenþei dintr-un alt cartier al Chiºinãului, unde s-au amenajat: o cantinã pentru sãrãci; un azil pentru persoane în vârstã, rãmase singure; o clinicã medicalã unde se acordã asistenþã ºi tratament pentru persoanele care nu dispun de asigurare ºi nici de resurse financiare pentru cele mai elementare îngrijiri.

Vizita la toate aceste locuri a pus în evidenþã o evoluþie

16

nr. 2/2004

neaºteptatã a situaþiei Biesericii catolice din Moldova, evoluþie ce s-a datorat în mare mãsurã unei munci tenace, bine conjugate ºi pline de curaj ºi de încredere. ªi nu este greu de ghicit cã ºi în celelalte parohii, nu multe la numãr ce-i drept, lucrurile se prezintã cam la fel.

Pe de altã parte, trebuie menþionatã celebrarea Sfintei Liturghii a Epifaniei Domnului din catedrala de la Chiºinãu, celebrare în timpul cãreia P.S. Anton Coºa a apreciat ºi a mulþumit P.S. Cornel Damian pentru gestul sãu colegial, prietenesc de a veni ºi a semnifica, prin prezenþa sa, o legãturã care existã între Biserica din Moldova ºi Biserica-sorã din România. La rândul sãu, P.S. Cornel Damian, ºi-a exprimat, în cadrul omiliei, satisfacþia de a fi descoperit o Bisericã tânãrã dar vie, în care elanul credinþei încântã ochiul ºi inima celui venit pentru prima oarã pe acele meleaguri. În plus, P.S. Damian a transmis un mesaj de solidaritate ºi încurajare din partea Î.P.S. Ioan Robu, Arhiepiscopul-Mitropolit de Bucureºti care nu cu mult timp în urmã participase la Chiºinãu la aniversarea a 10 ani de la înfiinþarea episcopiei catolice. Mesajul a fost primit cu multã bucurie cãci în el credincioºii catolici din Chiºinãu vedeau cã cineva drag sufletului lor se gândeºte la ei. În fond, vizita P.S. Cornel Damian la prietenul sãu, P.S. Anton Coºa, nu a fost ºi nici nu putea fi una privatã. Prin ei se reîntâlneau douã Biserici care se voiesc tot mai apropiate, care au nevoie una de alta de vreme ce au avut o experienþã comunã oferitã de istoria lor veche dar ºi de cea recentã. Totodatã, cu toate dificultãþile prin care trec aceste douã Biserici locale, ele îndrãznesc sã priveascã spre viitor, spre acel viitor spre care se îndreaptã omul cãci Biserica l-a însoþit întotdeauna de-a lungul istoriei sale, ca o mamã. Întâlnirea acestor doi episcopi se înscrie inevitabil pe aceastã coordonatã. Animaþi de credinþa vie cã numai prin trãirea valorilor evangheliei Biserica va putea revela lumii de astãzi chipul lui Dumnezeu care îi cautã ºi îi vindecã pe cei oropsiþi ºi dezmoºteniþi ºi care dãruieºte lumii adevãrata pace, cei doi episcopi ºi-au vorbit, s-au rugat împreunã pentru Biserica lui Cristos din Moldova ºi România ºi s-au încurajat reciproc. ªi asta în chipul cel mai simplu ºi firesc.

Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN

„Folosirea drogurilor aduce daune foarte grave sãnãtãþii ºi vieþii umane. În afara indicaþiilor strict terapeutice, constituie o greºealã gravã. Producerea clandestinã ºi traficul de droguri sunt practici scandaloase; ele sunt o cooperare directã, prin incitare, la practici care contravin în mod grav legii morale”.

(Catehismul Bisericii Catolice, 2291) În dupã-amiaza aceea liniºtitã de decembrie nu mã gândeam cã o plimbare prin parc avea sã mã facã sã fiu martora unei scene dureroase ºi, din nefericire, atât de ancoratã în realitatea româneascã.

Pe o bancã, într-o zonã destul de circulatã, zãcea un bãrbat a cãrui vârstã era greu de apreciat. În treacãt, m-am uitat la faþa lui schimonositã de suferinþã.

Poate cã aceastã imagine nu m-ar fi surprins foarte tare, pentru cã în jurul nostru întâlnim destul de des oameni bolnavi ºi fãrã adãpost, dar mi-a atras atenþia o femeie cãruntã care stãtea lângã bancã ºi-l implora pe cel întins sãºi revinã, sã facã un efort sã se ridice în picioare. Comentariile binevoitoare ale trecãtorilor lãsau impresia cã cel de pe bancã este un alcoolic care nu reuºeºte sã se trezeascã dupã o noapte de beþie.

Dar realitatea era alta. ”Chemaþi o Salvare!”, s-a auzit timid glasul femeii care nu îndrãznea sã-i deranjeze pe ceilalþi. Dar cine sã þinã seama de rugãmintea ei ? Cine sã cheme Salvarea pentru un om beat? Trecãtorii priveau.

Unii cu dispreþ, alþii zâmbind ironic. Însã ce a urmat a arãtat tuturor cã nu era loc nici de dispreþ, nici de ironie. Femeia s-a aplecat spre cel întins pe bancã; gesturile ei lãsau sã se înþeleagã cã nu poate sã-l ajute în nici un fel. „Blestematele de droguri, ele te-au distrus!”. Strigãtul acela plin de durere mocnitã vorbea limpede despre motivul suferinþei celor doi.

Dupã mai mult timp o Salvare s-a oprit la intrarea în parc. La întoarcere am ales acelaºi drum. Banca ce fusese martora acelei suferinþe era goalã.

Poate cã epilogul acestei întâmplãri a fost unul dramatic sau poate unul fericit. Asta a depins de puterea celui încãtuºat, de voinþa ºi de dorinþa lui de a fi din nou liber, de susþinerea ºi ajutorul pe care le-a primit de la cei din jur.

Ne convine sau nu, trebuie sã recunoaºtem cã drogurile sunt o

provocare tot mai puternicã cu care se confruntã societatea noastrã. Efectele acestui flagel, aºa cum a fost numitã dependenþa de droguri, îl transformã într-un fenomen îngrijorãtor care afecteazã toate categoriile sociale ºi toate vârstele, dar mai ales pe tineri. Este un rãu care distruge vieþi ºi aduce multã suferinþã.

Totdeauna omul a încercat sã-ºi aline suferinþa sau sã-ºi diminueze starea de disconfort apelând la diferite mijloace. Drogurile modificã imaginea asupra realitãþii înconjurãtoare, fac sã disparã - cel puþin aºa lasã impresia durerea fizicã sau suferinþa psihicã, iar cel care le foloseºte are iluzia cã trãieºte o continuã reverie. Acesta ar fi unul dintre motivele care duc la folosirea drogurilor. Teribilismul, curiozitatea, dorinþa de a încerca senzaþii necunoscute, lipsa unor alternative sãnãtoase de petrecere a timpului liber, aºa-numitul efect de turmã ( dacã ei fac, trebuie sã fac ºi eu), tentaþia fructului oprit teama de a nu fi exclus din grup – toate acestea duc la creºterea disponibilitãþii de experimentare a drogurilor.

Sondajele pe marginea acestei probleme aratã cã în ultima perioadã consumul de droguri afecteazã îngrijorãtor foarte mulþi tineri cu vârste din ce în ce mai mici. Adolescenþa este perioada în care trebuie sã se facã anumite alegeri. Dar este ºi vârsta instabilitãþii afective ºi a dorinþei de independenþã, de aceea o alegere greºitã care nu ia în calcul ºi consecinþele negative poate afecta viitorul adult pentru tot restul vieþii.

Mulþi dintre tinerii care consumã droguri ºi au început pentru a nu se lãsa mai prejos faþã de prieteni sau colegi cred cã ei sunt mai puternici ºi pot renunþa oricând. Dar mãrturiile celor care au trecut prin astfel de experienþe aratã cã nu e chiar aºa. Cel care începe sã se drogheze, devine dependent fãrã sã-ºi dea seama. Persoana

dependentã vede ca pe ceva imposibil renunþarea la substanþa toxicã cu care s-a obiºnuit ºi a cãrei lipsã îi produce o suferinþã fizicã ºi/sau psihicã chinuitoare. Se trezeºte cã starea de normalitate nu mai este cea pe care vrea s-o trãiascã. Trebuie sã-ºi procure marfa indiferent prin ce mijloace. Atunci începe sã fure, sã vândã lucruri personale sau care aparþin familiei sau chiar sã comitã fapte periculoase ºi grave. Tânjeºte dupã acea falsã stare de bine pe care i-o dã elixirul letal. ªi cade tot mai adânc în abisul drogurilor.

Foarte mulþi dintre tinerii care se drogheazã provin din familii înstãrite, unde li s-a oferit tot confortul, nelipsindule niciodatã nimic. Nimic din punct de vedere material. Pentru cã pãrinþii, acaparaþi probabil de mecanisul procurãrii banilor, au crezut cã este suficient ca fiii lor sã aibã întotdeauna buzunarul ºi frigiderul pline. Moºtenire insuficientã pentru viaþã!

Tocmai pentru cã adolescenþa este vârsta la care dialogul devine tot mai dificil, iar autoritatea este negatã sau refuzatã, pãrinþii trebuie sã gãseascã noi modalitãþi pentru a fi cât mai prezenþi în viaþa fiilor lor, cât mai mult cu putinþã. Trebuie sã aibã multã rãbdare, sã îmbogãþeascã dialogul cu copiii lor, sã ºtie sã asculte ºi sã poatã explica pericolele la care se expun cei care recurg la droguri. Trebuie sã-i ajute sã înþeleagã cã problema drogurilor reprezintã un pericol real ºi nu trebuie tratatã cu superficialitate, sã-i ajute sã ia decizii corecte pentru sãnãtatea ºi viaþa lor. Chiar dacã grija bunãstãrii materiale îi preocupã ºi le rãpeºte mult prea mut timp, atitudinea de abandon din partea pãrinþilor este o greºealã ale cãrei consecinþe le vor resimþi alãturi de fiii lor. Pentru a-i ajuta pe copii sã nu cadã în capcana morþii albe, pãrinþii trebuie sã cunoascã cu orice preþ regulile acestui joc, pentru cã lumea drogurilor este crudã ºi necruþãtoare!

Este mult mai uºor sã previi decât sã tratezi! ªi lucrul acesta este valabil ºi, sau cu atât mai mult, în cazul drogurior.

De aceea este indicat sã se evite începerea consumului de droguri. ªi acest lucru depinde de fiecare în parte, de puterea, de voinþa ºi de anturajul lui, dar ºi de atenþia pe care i-o acordã familia.

CRISTINA ªOICAN nr. 2/2004

17

SOCIAL

Blestematele de droguri, ele te-au distrus distrus!!

ªTIRI

Prelucrate de EUSEBIU PÎRÞAC

Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor Conducãtorii Bisericilor creºtine din Bucureºti, împreunã cu profesori de teologie, credincioºi ºi alte personalitaþi de diferite confesiuni, au participat la o slujbã ecumenicã, celebratã în ziua de 19 ianuarie anul curent la Catedrala Patriarhalã, deschizând Octava de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor. IPS Ioan Robu, într-un dialog frãþesc cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe, pãrintele Teoctist, aminteºte de unitatea Bisericilor din primul mileniu creºtin ºi care poate avea continuitate dincolo de zidurile lãcaºelor de cult, þinând cont de tensiunea existentã în comunitãþile confesionale din þarã.

Sãptãmâna de rugãciune a continuat cu celebrãri în toate Bisericile implicate în programul Octavei de rugãciune la Biserica Greco-Catolicã, Biserica Evanghelicã Luteranã, Biserica Anglicanã , Biserica Reformatã , Catedrala RomanoCatolicã „Sfântul Iosif” .

Prin cinema la adevãr

Vã informãm despre „CINEM’ADEVÃRUL”, o nouã activitate din Mãnãstirea Fraþilor „Sfântului Ioan”. Iniþiativa are drept finalitate descoperirea artei cinematografice în slujba cercetãrii adevãrului ºi a evanghelizãrii, în spiritul dialogului cu fraþii noºtri ortodocºi.

Filmul Andrei Rubliov de Andrei Tarkovski a deschis, în data de 14 februarie, ºirul proiecþiilor din seria „CINEM’ADEVÃRUL”.

Copiii soldaþi fac victime ºi sunt victime

Fenomenul copiilor-soldaþi nu pare sã se diminueze, dar dimpotrivã ia amploare în zonele de conflict ale globului. De altfel nici Europa nu este strãinã acestui fenomen, având în vedere doar al doilea rãzboi mondial când þãri combatante, epuizând populaþia de vârstã pentru arme, înrola adolescenþi, mult sub 18 ani pentru câmpurile de luptã. Astãzi sunt în jur de 300.000 de copii implicaþi în luptele interetnice din diferitele zone ale globului, iar 500.000 sunt înrolaþi în armatele a peste 90 de þãri. Si cu toate acestea nu existã un efort serios din partea comunitãþii internaþionale, ba chiar se poate vorbi de o diplomaþie indiferenþã din partea societãþii civile. Aceasta este o altã formã de crimã împotriva umanitãþii. În acest context, Luciano Bertozzi a scris o carte numitã „Copiii soldaþi”, prezentatã la Roma ºi publicatã de Oficiul Editorial Misionar Italian (EMI). Autorul prezintã problema inserând-o în contextul actual global, în lumina noile norme ale Convenþiei Internaþionale a drepturilor minorilor. Eliberarea acestor copii de sub tutela armelor mai are, din pãcate, de aºteptat, iar perspectiva unei vieþi normale este cu atât mai îndepãrtatã.

18

nr. 2/2004

Suveranul Pontif a primit pe 27 ianuarie 2004 vizita unei delegaþii americane, condusã de vicepreºedintele Statelor Unite ale Americii, domnul Richard B. Cheney. În discursul sãu Sfântul Pãrinte a spus cã: „Poporul american a pãstrat mereu valorile fundamentale ale libertãþii, dreptãþii ºi egalitãþii; într-o lume marcatã de conflicte, nedreptate ºi diviziuni, familia are nevoie sã promoveze aceste valori în cãutarea unitãþii, a pãcii ºi a respectãrii demnitãþii tuturor .Vã încurajez pe voi ºi pe concetãþenii voºtri sã lucreze, în patrie ºi în

Apel la cooperare internaþionalã pentru pace strãinãtate, pentru sporirea cooperãrii internaþionale ºi a solidaritãþii în slujba pãcii care este cea mai profundã aspiraþie a oricãrui bãrbat ºi a oricãrei femei. Invoc asupra voastrã a tuturor ºi asupra întregului popor american, belºug de binecuvântare de la Dumnezeu cel Atotputernic”. În timpul întrevederii au avut loc schimburi de opinii asupra situaþiilor internaþionale, în special situaþia din Irak si procesul de pace din Israel, precum ºi „o analizã a problemelor morale ºi religioase care afecteazã astãzi viaþa Statelor Unite, îndeosebi cele legate de apãrarea ºi promovarea vieþii, a familiei, a solidaritãþii ºi a libertãþii religioase”.

Deschiderea Centrului Ecumenic „Pax et unitas”

O nouã traducere a Bibliei din Alexandria

În contextul Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor, joi 22 ianuarie în oraºul Roman, a avut loc deschiderea oficialã a Centrului de Cercetare Ecumenicã si Dialog Interreligios „Pax et unitas” care va funcþiona în cadrul Institutului Teologic RomanoCatolic Franciscan din acelaºi oraº, cu scopul de a studia ºi aprofunda elementele comune existente între confesiunile creºtine.

Noul centru ecumenic iºi propune, pe linia unitãþii în diversitate, sã contribuie la edificarea concretã a idealului evanghelic de comuniune. Din programul manifestãrilor ar mai fi de menþionat lansarea primului numãr al revistei “Pax et unitas”, un moment de rugãciune în Biserica Romano-Catolicã „Sfânta Tereza” din Roman ºi procesiunea cu lumânãri aprinse pe strãzile oraºului Roman pânã la Biserica Ortodoxa „Precista Mare”, unde s-a incheiat manifestarea ecumenicã.

Tebartz-van Elst a devenit episcop de Münster

Profesorul Dr. Franz-Peter Tebartz-van Elst a fost consacrat episcop la 18 ianuarie a.c. în domul din Münster, de cãtre episcopul Reinhard Lettmann. Sfântul Pãrinte l-a numit pe Tebartz-van Elst episcop auxiliar în dieceza de Münster ºi episcop titular în dieceza Giro di Tarsio. Noul episcop este doctor în teologie, are 45 de ani ºi este un mare prieten al României, fiind oaspete în arhidieceza de Bucureºti în urmã cu doi ani dar ºi în decembrie, cu ocazia consacrãrii episcopului auxiliar Cornel Damian. Împreunã cu P.S. Cornel ºi Mons. Vladimir Petercã, participanþi la eveniment, îi urãm noului episcop sã fie un pãstor sfânt, statornic chemãrii sale ºi îl asigurãm de susþinerea noastrã prin rugãciune.

Va fi lansat pe data de 20 februarie la ora 18.00, la Clubul „Prometheus” (Piaþa Naþiunilor Unite) primul volum al noii traduceri în limba românã a Septuagintei, cu introducere ºi comentarii ample. Notele încearcã sã valorifice cât mai mult din comentariile biblice ale Sfinþilor Pãrinþi.

Lucrarea este realizatã sub egida NEC (Colegiul Noua Europã), al cãrui director este Andrei Pleºu. Noua versiune în limba românã a Septuagintei este coordonatã de un colectiv condus de Cristian Bãdiliþã.

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1 Tel. 01/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro www.arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti Tel./fax: 255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

În perioada Postului Mare, Poºta din Vatican va emite un timbru pentru a aduna banii necesari in realizarea unui proiect de ajutorare a copiilor orfani loviþi de Sida din Kenya. Timbrul va fi emis în luna mai ºi va avea o valoare de 0,45 euro. Preotul iezuit Angelo D’Agostino, iniþiatorul acestui proiect, care este ºi medic, a arãtat cã în Kenya 400 de persoane mor zilnic rãpuºi de aceastã boalã.

El doreºte sã trezeascã conºtiinþele responsabililor companiilor farmaceutice pentru ca aceºtia sã punã terapiile împotriva bolii, gratuit, la dispoziþia populaþiei africane, costurile medicamentelor fiind foarte ridicate, iar cu ajutorul lor ar putea fi salvate uºor 25 de milioane de persoane în Africa sub-saharianã. În acelaºi timp a lansat un apel ºi în favoarea orfanilor ai cãror pãrinþi au murit de Sida, ei devenind copii ai strãzii, lipsiþi de ocrotire ºi de mijloace de subzistenþã

Timbru pentru copiii africani bolnavi de SIDA

Dacã doriþi sã vã abonaþi la revista „Actualitatea Creºtinã” pentru anul 2004, completaþi formularul de mai jos: Un exemplar 20.000 lei; abonament anual 240.000 lei pe adresa: Tereza Petreº, la Librãria „Sfântul Iosif”, str.

G-ral Berthelot, nr 19, Bucureºti, sector 1 ABONAMENT „ACTUALITATEA CREªTINÔ 2004 Nume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................................................

Prenume: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................................................

Adresa: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ................................................ ................................................

Am plãtit suma de . . . . . . .lei, în data de . . . . . . . ., cu mandatul poºtal nr . . . . . . .

nr. 2/2004

19

Imagini de album din viaþa Catedralei

Botez

Mir

Cãsãtorie

Preoþie Prima Sfântã Împãrtãºanie 20

nr. 2/2004