Actualitatea creştină nr. 2/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Luminã spre luminarea neamurilor Întâmpinarea Domnului este o sãrbãtoare veche ºi în acelaºi timp nouã prin cuvântul de învãþãturã pe care îl cuprinde pentru fiecare dintre noi ºi pentru întregul popor al lui Dumnezeu.

Prima lecturã din Liturghia zilei (Mal 3,1-4), ne duce atenþia în urmã, în vechime, în istoria poporului ales, ºi o îndreaptã asupra unei practici bine cunoscute de cei care citesc Scriptura: poporul ales trebuia sã ofere din toate roadele recoltelor pe cele dintâi lui Dumnezeu. ªi familiile trebuiau sã ofere primul rod de parte bãrbãteascã lui Dumnezeu, sã i-l jertfeascã în Templu ºi sã-l rãscumpere.

Iosif ºi Maria se înscriu în linia acestei lungi istorii de jertfire, de oferire lui Dumnezeu din primele roade. ªi primul rod, pentru Iosif ºi Maria, este Cristos. Îl oferã lui Dumnezeu ºi-l rãscumpãrã.

Prezenþa lui Simeon în Templu aratã cã aceastã prezentare a lui Isus nu era decât începutul unei alte prezentãri, aceea de pe Cruce. Aceastã jertfire a lui Cristos din Templu este anunþ al Jertfei de pe Calvar.

Sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului ni se propune ca învãþãturã ºi meditaþie, ca examen de conºtiinþã pentru felul în care ºi noi îl întâmpinãm pe Cristos. În mulþimea care era în Templu, doar doi l-au recunoscut pe Mesia cel aºteptat: Simeon ºi Ana. Ne gândim cã darul credinþei este oferit tuturor de Dumnezeu, dar puþini sunt atenþi la inspiraþia Duhului Sfânt. Nici preoþii, nici slujitorii Templului n-au ºtiut sã primeascã darul Duhului Sfânt pentru a-l recunoaºte pe Fiul lui Dumnezeu. Doi oameni simpli, dar cu inima deschisã – deschisã inspiraþiei divine – l-au recunoscut pe Cristos. Ei sunt cei care merg în fruntea tuturor acelora care, în decursul timpului, Îl recunosc pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei rãmân pentru noi exemple de apropiere de Fiul lui Dumnezeu, care se jertfeºte ºi ne cheamã ca, împreunã cu El, sã ne jertfim ºi noi.

Simeon, vãzându-l pe Mântuitorul, a rostit o rugãciune: o rugãciune de searã, nu de fiecare zi, ci din seara vieþii.

Se îndreaptã cãtre Dumnezeu, mulþumindu-i cã l-a recunoscut ºi l-a vãzut pe Cel aºteptat. ªi acum, cu gând, cu suflet împãcat, poate sã moarã.

Ne gândim cã rugãciunile noastre de fiecare searã trebuie sã se lege de ultima rugãciune, din seara vieþii noastre. Ele trebuie sã se suprapunã ºi sã dea rod, pe care iarãºi sã-l oferim lui Dumnezeu cu gând de rugãciune, cu gând de recunoºtinþã cã ne-a dat harul sã-l recunoaºtem ºi sã-l urmãm pe Fiul lui Dumnezeu.

Aceeaºi rugãciune din seara vieþii sã aibã ca rod speranþa deplinã cã mergem la Dumnezeu dupã ce l-am cunoscut pe Dumnezeu venind la noi, în lume, prin Naºterea sa Sfântã ºi prin Sfintele Taine.

Simeon, privind-o pe Preacurata Fecioarã, a rostit o profeþie: “Isus va fi pentru mulþi spre cãdere; pentru mulþi – spre ridicare”(cf. Lc 2,34). Isus este o treaptã: o treaptã care ridicã, care coboarã sau care împiedicã – o treaptã care scandalizeazã.

Isus însã, pentru noi, rãmâne Acela pe care îl recunoaºtem, împreunã cu Simeon ºi Ana, împreunã cu toate generaþiile de credinþã, îl recunoaºtem ca fiind Lumina adevãratã, Luminã spre luminarea neamurilor.

Bãtrânul Simeon, privind-o pe Preacurata Fecioarã Maria, adaugã: “Prin sufeltul tãu va trece o sabie” (cf.

Lc 2,35). Bãtrânul Simeon face legãtura dintre oferirea dintâi, din Templu, ºi cea de pe urmã. La amândouã momentele Fecioara Maria a fost prezentã. L-a oferit în Templu mai întâi pe Cristos, apoi, în gând ºi în suflet plin de suferinþã, pe Calvar, îl oferã din nou ca Jertfã supremã pe Fiul ei – pe Fiul lui Dumnezeu. În acest gest de oferire este invitatã ºi este cuprinsã întreaga Bisericã, ce zilnic, prin Liturghie, îl oferã lui Dumnezeu pe Cristos în Sfânta Tainã.

1

2

Actualitate

Cine sunt Cavalerii de Malta?

Duminicã, 4 februarie, în cadrul Sfintei Liturghii celebratã la Catedrala Sfântul Iosif, are loc ceremonia de investiturã a cinci noi cavaleri în Ordinul Suveran de Malta, din care trei catolici ºi doi ortodocºi.

Dar care este istoria Ordinului de Malta, cunoscut ºi sub numele de Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sfântului Ioan?

Povestea începe cu o asociaþie creºtinã umanitarã, creatã la Amalfi în Italia, cu puþin timp înaintea primei Cruciade, care ºi-a stabilit sediul la Ierusalim, unde, în anul 1048, Fratele Gerhard – devenit apoi Sfântul Gerhard - a transformat-o într-o comunitate monasticã, a cãrei îndatorire era îngrijirea bolnavilor, a celor nevoiaºi ºi a pelerinilor. Aceastã datorie Ordinul ºi-a pãstrat-o pânã în ziua de astãzi, 900 de ani mai târziu.

Devenit responsabil pentru protecþia bolnavilor ºi a spitalelor, Ordinul, trecut din 1113 sub egida Bisericii de Papa Pascalis al II - lea, s-a dezvoltat ca un Ordin Militar de Cavaleri.

Performanþele sale militare în apãrarea creºtinãtãþii, de la Akko, trecând prin Cipru, Rhodos ºi Malta, nu au lãsat în uitare idealurile iniþiale ale ordinului, „Tuitio fidei” ºi „Obsequium pauperum”.

Deja în Spitalul Ordinului de la Ierusalim, care în timpurile lui de glorie avea în grijã peste 1000 de pacienþi, trataþi cu egalã atenþie, fie cã erau creºtini, evrei sau musulmani, ascultând deviza „sã fii slujitor al Domnului bolnav”, cavalerii erau conºtienþi cã Domnul Bolnav era locþiitor al Domnului Cristos. Slujirea aproapelui devenea rugãciune.

Ordinul a fost, timp de 300 de ani, suveran al insulei Malta, pânã când teritoriul a fost ocupat de Napoleon ºi ordinul alungat de acolo. Deºi drepturile Ordinului la suveranitate au fost recunoscute la nivel internaþional în Tratatul de la Amiens (1802), ele nu au fost niciodatã puse în practicã. Suveranitatea a rãmas, iar ospitalitatea a devenit, din nou, slujirea principalã.

Astãzi, cei 11500 de membrii ai Ordinului ºi cei peste 100000 de voluntari, medici, asistenþi medicali se dedicã, în peste 55 de þãri, unde Ordinul este prezent, celor sãraci, bolnavilor ºi celor în suferinþã.

Din 1933, asociaþia Ordinului a fost prezentã ºi în România.

Rãzboiul, comunismul, exilul au fãcut-o sã doarmã somnul prinþesei din pãdurea adormitã, din care nu a fost trezitã decât în urmã cu zece ani. 16 membri ai Ordinului ºi peste 1200 de voluntari care îºi desfãºoarã activitatea caritativã în 26 de filiale, formeazã acum noua structurã a ordinului în România.

Dar de unde îºi iau cu toþii puterea ºi iniþiativa, ca în spiritul lui Cristos ºi al Ordinului nostru, sã fie activi aici în România? „Tuitio fidei” – apãrarea credinþei ºi „Obsequium pauperum” – slujirea celor sãraci, celor cu cu nevoi speciale, pe scurt, al tuturor celor în nevoie, sunt idealurile Ordinului.

Prezenþa în Ordinul de Malta atât a ortodocºilor cât ºi a catolicilor este o particularitate deosebitã, acceptatã de Vatican ºi de Guvernul Ordinului de Malta doar în România, iar membrii ortodocºi ai Ordinului de Malta sunt prezidaþi de prof. Dr. Constantin Bãlãceanu Stolinici. Þinând cont de aceasta ne strãduim sã atingem Unitatea în credinþã, speranþã ºi iubire. Punem în practicã, atât în Ordin cât ºi în Serviciul de Ajutor, ecumenismul în spiritul iubirii. Aceasta se realizeazã prin colaborarea în domeniul social-caritativ. Prin colaborarea ecumenicã este datã o mãrturie despre iubirea pentru Cristos ºi iubirea creºtinã între fraþi. ªi tocmai prin aceastã colaborare pot învãþa toþi creºtinii sã se cunoascã ºi sã se respecte mai mult unii pe alþii. Într-o anumitã mãsurã, prin asta devine deja vizibilã Biserica, una, ca „ecclesia caritatis” ºi ca Bisericã în slujire.

Suntem astfel convinºi cã am mers deja o bucatã de drum spre unitatea tuturor creºtinilor.

A.C.

Actualitate

A TTreia reia Întâlnire Ecumenicã (EEA3), Sibiu, 4-9 septembrie 2007

Lumina Lumina lui lui Cristos Cristos sã sã strãluceascã strãluceascã peste peste toþi toþi Speranþã Speranþã pentru pentru reînnoire reînnoire ºi ºi unitate unitate în în Europa Europa Pr ASILE CIOBANU Pr.. V VASILE

Istoric

A Treia Întâlnire Ecumenicã Europeanã urmeazã tradiþia întâlnirilor ecumenice europene care au avut loc la Basel (1989) ºi Graz (1997). Noutatea acestei întâlniri constã în faptul cã nu este doar o reuniune, ci un proces. De-a lungul a patru etape, EEA3 doreºte sã devinã un simbol al pelerinajului bogãþiilor ecumenice ale diferitelor tradiþii creºtine ºi sã se redescopere rãdãcinile creºtine ale Europei. Procesul se bazeazã pe reuniunea în sine care va avea loc la Sibiu în perioada 4-9 septembrie 2007.

Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEC, KEK, CEB) ºi Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) au responsabilitatea organizãrii acestei întâlniri.

Program

4 septembrie este ziua sosirii la Sibiu. Programul va fi deschis printr-un cuvânt de bun venit ºi va fi urmat de o slujbã religioasã.

Urmãtoarele trei zile se vor focaliza pe tema întâlnirii „Lumina lui Cristos sã strãluceascã peste toþi” din diferite puncte de vedere.

Fiecare zi va începe cu rugãciunea de dimineaþã ºi meditaþii din Sfânta Scripturã, care vor fi urmate de discuþii tematice plenare.

Organizatorii vor furniza diferite subteme ºi metodologii pentru care delegaþii pot opta sã participe. De asemenea, organizatorii vor oferi posibilitatea grupãrii participanþilor în funcþie de limba pe care o vorbesc, pentru discuþii ºi impresii. În fiecare zi, dupã rugãciunea comunã de searã, va avea loc o mare varietate de evenimente culturale.

Pe 8 septembrie, ziua va începe cu celebrarea Naºterii Fecioarei Maria, urmatã de o ultimã reuniune plenarã. Dupãamiaza aceleiaºi zile va oferi posibilitatea participãrii la evenimente culturale ºi spirituale organizate de comunitãþile creºtine locale.

Ziua se va încheia cu festivalul Luminii.

A Treia Întâlnire Ecumenicã Europeanã se va încheia duminicã, 9 septembrie, printr-o ultimã reuniune solemnã.

Teme

Pentru fluidizarea acestui program, câteva studii sunt deja disponibile pe web-site-ul EEA3: Charta Oecumenica, Ghidul studiului EEA3 ºi materialele de la prima etapã a acestui proces care a avut loc, la Roma, în luna ianuarie a anului trecut. În cadrul acestui program, în perioada de pregãtire s-au cristalizat nouã teme privind problemele curente ale Europei în legãturã cu viaþa ºi chemarea Bisericii. În ceea ce priveºte Charta Oecumenica ºi Ghidul de studiu EEA3, a început un proces de analizare a acestor teme de reflecþie, discuþii ºi meditaþii de-a lungul diferitelor etape ale acestui proces. Titlurile au fost grupate în jurul a trei mari teme, corespunzãtoare întâlnirii de la Sibiu:

Lumina lui Cristos ºi Biserica Unitate: Tema se referã la faptul cã Bisericile sunt chemate la unitate în credinþã ºi analizeazã dialogul ecumenic în sine.

Spiritualitate: Tema se referã la spiritualitatea creºtinã, viaþa creºtinã ºi convieþuirea într-o comunitate de creºtini.

Provocãr Provocãri:i: Tema se focalizeazã pe misionarism, pe invitaþia adresatã Bisericii de a face cunoscutã Evanghelia.

Lumina lui Cristos ºi Europa Europa: Tema se referã la sarcina noastrã de a construi Europa ºi la rolul Bisericii în Europa Unitã.

Religia: Tema analizeazã dezvoltarea de relaþii între creºtini, privind dialogul inter-confesional ca o modalitate de coexistenþã în Europa.

Migraþia: Tema studiazã reconcilierea popoarelor ºi a culturilor în Europa prin creºterea migraþiei.

Lumina lui Cristos ºi lumea Creaþia: Tema se focalizeazã pe mediu ºi pe rolul Bisericii în protejarea naturii.

Justiþia: Tema analizeazã probleme ca sãrãcia din perspectiva globalizãrii ºi percepþia creºtinã faþã de milã ºi chemarea Bisericii la dreptate.

Pacea: Tema studiazã probleme referitoare la pace, securitate ºi reconciliere ºi se bazeazã pe rolul Bisericilor în rezolvarea situaþiilor de conflict.

Introducerile la fiecare din aceste teme sunt disponibile pe web-site-ul EEA3. Participanþii la întâlnirile naþionale ºi regionale sunt invitaþi sã contribuie la acest proces de reflecþie ºi meditare prin întâlniri, studii, analize de caz, meditaþii ºi alte modalitãþi.

Persoanele interesate de evenimentul ecumenic care se va desfãºura în þara noastrã, la Sibiu între 4-9 septembrie, sunt invitate sã acceseze www.eea3.org Aici vor gãsi informaþii în detaliu despre organizare, program ºi participanþi.

3

4

Actualitate

11 februarie 2007

A 15 – a Zi Mondialã a Bolnavului De ce suferim? E o întrebare pe care ºi-o pune fiecare dintre noi cu revoltã, mai ales atunci când este confruntat cu propria suferinþã sau cu suferinþa persoanelor dragi. ªi eu m-am întrebat, mã întreb încã… Lucrând la Secþia de terapie intensivã, mã confrunt aproape zilnic cu realitatea ºi adevãrul suferinþei … De ce suferã oamenii din moment ce au fost creaþi pentru a fi fericiþi?

Surprinzãtor ºi într-un mod minunat ne vine în ajutor Biserica…

Iatã cã a dedicat o zi specialã celor bolnavi, celor care trãiesc zilnic, poate, realitatea suferinþei… 11 februarie, zi dedicatã bolnavului! Biserica ne oferã darul minunat al CREDINÞEI. Numai ea ne ajutã, mã ajutã sã trãiesc, sã fac experienþa sau sã fiu lângã cel bolnav 12 ore, la terapie intensivã, cu pace ºi seninãtate, sã accept ºi sã primesc MISTERUL SUFERINÞEI, misterul Crucii pe care-l trãim în fiecare zi ºi totuºi nul înþelegem…

Dacã suferinþa este ºcoala vieþii, bolnavul poate sã devinã un foarte bun pedagog! Provocarea vieþii ca dar ºi împãrtãºire devine din ce în ce mai exigentã. Bolnavul nu poate sã renunþe la un astfel de angajament ºi nici nu poate sã delege responsabilitatea de a comunica o imagine adevãratã ºi bunã a vieþii. El simte aceasta în carnea ºi în viscerele sale, chiar dacã nu ºtie sã exprime în cuvinte aceastã certitudine.

Suntem în Cristos, în Cristos ni se aratã misterul lui Dumnezeu; ºi în misterul lui Dumnezeu, viaþa, sãnãtatea, suferinþa, lupta împotriva rãului, moartea, toate întâmplãrile umane gãsesc în EL ºi în Paºtele Sãu luminã ºi împlinire.

Isus nu a vindecat numai bolnavii, ci a învins ºi a dat sens suferinþei, luând-o asupra sa din iubire; astfel a învins boala ºi moartea, ne-a oferit darul sãnãtãþii depline care este mântuirea.

Desigur, aceastã zi dedicatã bolnavului devine sau trebuie sã devinã o provocare pentru tot personalul sanitar… Papa Ioan Paul al II-lea afirma: „În exercitarea profesiei voastre, voi aveþi de a face întotdeauna cu persoana umanã, care îºi aºeazã în mâinile voastre trupul, având încredere în competenþa voastrã, pe lângã încrederea în grija ºi preocuparea voastrã. Ceea ce voi trataþi este misterioasa ºi marea realitate a vieþii unei fiinþe umane, cu suferinþa ºi cu speranþa ei”.

Bolnavul care experimenteazã suferinþa, indiferent de boalã, are dreptul de a fi privit ºi tratat ca persoanã umanã. Este nevoie sã se gãseascã mijloace pentru alinarea suferinþelor sale, sã se caute modul cel mai adecvat pentru a-l ajuta sã accepte acest moment din viaþa lui Noi, cei care avem darul de a fi alãturi de cei aflaþi în suferinþã,

avem multe de învãþat de la ei: ne ajutã sã descoperim valoarea realitãþii esenþiale a vieþii; sã descoperim limita ºi vremelnicia vieþii umane; sã înþelegem, în lumina CREDINÞEI, cã suferinþa, deºi pãstreazã trãsãturile absurdului, deºi rãmâne izvorul unei sfâºieri interioare, greu de vindecat, proiectatã pe Crucea lui Cristos, asumã o semnificaþie care merge dincolo de simpla valorificare umanã deoarece deschide Calea spre participare la mântuire.

Dacã de la Misterul Pascal al lui Cristos Rãstignit ºi Înviat învãþãm sã dãm sens durerii, atunci acesta devine O EVANGHELIE, o VESTE BUNÃ pentru toþi.

Sora TEREZA GHIURCÃ

Ascultã-mã, asistentã medicalã!

Îmi era foame ºi nu puteam sã mãnânc singurã.

Tu ai lãsat farfuria departe de posibilitãþile mele.

Apoi ai vorbit despre necesitãþile mele de nutriþie la o reuniune de asistente medicale. Îmi era sete ºi aveam nevoie de ajutor, dar tu, asistentã medicalã, ai uitat sã-mi umpli paharul cu apã.

Mai târziu, ai scris în foaia mea de observaþie cã am refuzat lichidele ce mi-au fost prescrise de medic.

Eram singurã, îmi era fricã, aveam nevoie de totul, dar þie nu-þi pãsa de mine pentru cã eram enervantã... deºi nu þi-am cerut nimic, niciodatã.

Aveam dificultãþi economice ºi în mintea ta am devenit respingãtoare.

Eram o problemã clinicã ºi tu ai discutat despre bazele teoretice ale bolii mele, dar pe mine nici mãcar nu m-ai vãzut...

Mã gândeam cã sunt pe moarte, iar tu, crezând cã nu auzeam, ai spus cã speri sã nu mor înainte sã-þi termini tura, pentru cã aveai întâlnire cu coafeza.

Pari atât de educatã, vorbeºti atât de frumos, eºti aºa de impecabilã în halatul alb, iar când vorbesc eu parcã mã auzi, însã de fapt nu mã asculþi.

Ajutã-mã, asistentã medicalã, ascultã-mã, explicã-mi ce se întâmplã; sunt atât de obositã, atât de singurã, atât de descurajatã ºi mi-e atât de teamã.

Vorbeºte-mi, apropie-te de mine, ia-mã de mânã, aratã-mi interesul tãu, zâmbetul tãu, prietenia ta, iubirea ta.

Te rog, asistentã medicalã, ascultã-mã!

RUTH JEHUERTEO

Actualitate

Ziua pentru viaþã

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

În luna februarie, Biserica Catolicã are dedicate mai multe zile diferitelor categorii sau stãri de viaþã ale creºtinilor. Astfel, pe 2 februarie, avem Ziua mondialã a vieþii consacrate, care s-a celebrat pentru prima datã pe 2 februarie 1997, cu intenþia de a ajuta întreaga Bisericã sã valorifice mai mult mãrturia persoanelor care au ales sã-l urmeze pe Cristos mai îndeaproape, prin practica sfaturilor evanghelice.

Pe data de 11 februarie avem Ziua bolnavului, când Biserica rezervã o atenþie deosebitã pentru cei bolnavi, acea parte a umanitãþii care trece printr-o fazã delicatã ºi deosebitã a vieþii ºi are nevoie de protecþia ºi rugãciunea acelora care-i înconjoarã. În multe pãrþi ale lumii, existã ºi o Zi pentru viaþã, celebratã pe 5 februarie. De ce aceastã zi? Pentru cã viaþa este o frumuseþe, este un dar al lui Dumnezeu, pe care noi trebuie sã o acceptãm cu bucurie ºi sã o pãstrãm.

Suntem învãluiþi de o frumuseþe, o frumuseþe pe care o putem analiza, transforma, dar n-o putem crea. Oare nu este adevãrat cã suntem distraþi cu toþii?

Pentru cã în orice clipã ne gãsim învãluiþi de miracolul cel mai mare, acela al vieþii. ªi acest miracol – ceva admirabil, ceva superior capacitãþilor umane – ne este dãruit în mod constant, aºa încât ne-am fãcut o obiºnuinþã din el ºi îl considerãm ca un lucru datorat ºi un drept. Totuºi, miracolul nu-ºi pierde calitatea primarã de dar gratuit care ne poate fi luat, fãrã ca la sfârºit sã putem opune rezistenþã eficace ºi de lungã duratã.

Aºadar, ceea ce noi numim lumea, este manifestarea frumuseþii vieþii, o frumuseþe pe care trebuie sã ºtim s-o savurãm ºi s-o gustãm în perfecþiunea sa fascinantã ºi mereu nouã, în tinereþea sa perenã. ªi noi facem parte, într-un mod misterios, dintr-un univers care nu ne aparþine ºi despre care totuºi credem cã este posesia noastrã ºi obiectul manipulãrilor nediscriminate. Fiecãrui om i se cere sã dea un nume vieþii în mediul în care îºi trãieºte existenþa ca sã o iubeascã ºi s-o respecte în ordinea sa originarã.

Aºadar, omul nu-ºi poate abandona calitãþile pentru a se confunda cu natura, pentru a se pierde în ea îndepãrtând responsabilitatea care, de fapt, i-a fost încredinþatã. În afarã de sine pierde echilibrul în raportul sãu cu viaþa, când a pierdut conºtiinþa fiinþei sale proprii, a valorii sale unice ºi, prin urmare, respectul faþã de sine. Legile naturii sunt rãsturnate chiar de acela care vrea sã spunã cã este parte din ea. Astfel, omul abdicã de la datoria sa primarã, aceea de a iubi. De fapt, ni se cere sã iubim orice formã de viaþã, pentru cã Dumnezeu este primul care iubeºte viaþa. În faþa acestui mister splendid, Dumnezeu apare, aºadar, ca autorul vieþii. Într-adevãr, El este numit Creatorul ºi numai Lui i se poate atribui acest titlu pentru cã nici o altã fiinþã nu poate crea.

Dumnezeu acceptã provocarea omului care vrea sã se punã înaintea lui într-un plan de egalitate ºi de competiþie ºi-i rãspunde fãrã echivoc: „Unde erai când am întemeiat pãmântul? Spune, dacã ai pricepere. Cine i-a hotãrât mãsurile, ºtii? Sau cine a întins frânghia de mãsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineþii izbucneau în cântãri de bucurie, ºi când toþi fiii lui Dumnezeu scoteau strigãte de veselie?” (Iob 38,4-7).

Unde erai, omule? Viaþa se prezintã ca o prerogativã divinã pentru cã toate cele create sunt revelaþia unei puteri superioare: „Poþi sã înnozi tu legãturile Pleiadei (Gãinuºei), sau sã dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci sã iasã la vremea lor semnele zodiacului, ºi tu cârmuieºti Ursul mare cu puii lui? Cunoºti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieºti stãpânirea pe pãmânt?”

(Iob 38,31-33). În ciuda acestei cãrþi deschise care este Universul, deschis continuu în bogãþiile sale infinite, lumea trãieºte adesea într-un delir de atotputernicie.

Ambiþia de a deveni ca Dumnezeu este astfel inseratã în natura umanã, încât se pune la însãºi originea existenþei sale ca o ispitã fundamentalã: rodul pomului oprit în paradisul pãmântesc ne face chiar sã devenim ca Dumnezeu, arbitrii binelui ºi ai rãului. Iese încontinuu, din adâncul omului, dorinþa de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a deveni capabil sã gestioneze viaþa ºi moartea, pentru a ajunge sã nu mai depindã de ordinea creaturalã.

Aceastã tentativã de a se rupe de orice formã de supunere, aratã cã omul a pierdut cunoºtinþa de sine, nu îºi mai individualizeazã corect locul în univers, nu-ºi recunoaºte demnitatea ºi limita. Într-adevãr, dacã de o parte nu se mai înþelege valoarea persoanei umane ca o fiinþã irepetabilã, creatã de Dumnezeu întrun act de iubire ºi rãscumpãratã de Isus Cristos, prin urmare demnã de respectul cel mai mare ºi nemanipulabil dupã plãcere ºi oportunitate, pe de altã parte aceste intervenþii fãrã rost asupra vieþii reveleazã concreta necunoaºtere a faptului de a nu fi Dumnezeu ºi iluzia de a poseda o putere arbitrarã asupra vieþii.

Se mai poate spune cã în acest mod de a gândi se afirmã valoarea limitatã ºi materialã a persoanei umane care are în vedere o altã viaþã, nevãzutã ºi nesupusã morþii. Dar noi creºtinii afirmãm cã, în conformitate cu învãþãtura Sfintei Scripturi ºi a Magisteriului Bisericii, toatã atenþia pentru trup derivã tocmai din conºtiinþa care aratã prezenþa unei Fiinþe Superioare, superioarã lucrurilor neînsufleþite, superioarã oricãrei alte fiinþe vii. Astfel, respectul pentru viaþã devine respectul pentru veºnicie. Sã iubim viaþa dãruitã de Dumnezeul Întreit!

5

6

Universul familiei

Educaþia la viaþã

Spunem cã o persoanã este educatã când aratã respect, bunãvoinþã, disponibilitate, dãrnicie... Nu privim neapãrat la motivaþiile care o fac sã fie aºa. Ne atrage modul sãu de a fi... Dar dacã rãmânem la acest nivel e prea puþin. Educaþia nu este doar o chestiune de faþadã. E mult mai mult. E o chestiune de viaþã Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN ºi de moarte. Prin educaþie încercãm sã trecem de la ceea ce este vizibil la ceea ce este invizibil. De la ceea ce se înfãþiºeazã ca imediat la ceea ce este ascuns. De la atitudini la temelia acestora.

Plecând de la titlul de mai sus, aº vrea sã subliniez legãtura strânsã dintre educaþie ºi viaþã. Mai mult chiar, educaþia se aflã în slujba vieþii. Fãrã aceastã temelie ea ar fi o caricaturã. Educaþia trebuie sã scoatã la luminã viaþa, forþa ei. Pe planul credinþei, Duhul Sfânt este dãtãtorul vieþii. Într-un ambient creºtin, ca de exemplu comunitatea parohialã, proba minimã a educaþiei trece prin deschiderea faþã de viaþã. De aceea ea presupune credinþa în puterea de viaþã a Duhului Sfânt, presupune rugãciunea, ca modalitate de primire a acestei puteri.

Putem afirma cã existã o legãturã între tinereþea unei comunitãþi, vitalitatea ei, numãrul de naºteri ºi de botezuri ºi rugãciunea prin care o comunitate doreºte sã se lase îndrumatã de Duhul vieþii. De asemenea, rãsturnând situaþia, observãm o legãturã între îmbãtrânirea unei comunitãþi, lipsa de entuziasm, scãderea natalitãþii, a frecventãrii sacramentelor ºi a participãrii la Sfânta Liturghie prin care o comunitate îºi aratã lenea sau chiar dezgustul pentru viaþa spiritualã. Aceeaºi situaþie se poate transpune la nivelul familiei ca celulã a Bisericii ºi a societãþii. Unde membrii unei familii se roagã împreunã, unde lasã ca forþa Duhului sã iasã la luminã prin trãirea lor zilnicã, acolo este viaþã. Dimpotrivã, acolo unde indiferenþa ºi rãceala faþã de cele sfinte se instaureazã este din ce în ce mai greu ca lumina Duhului sã transparã, ca viaþa sã triumfe. În felul acesta se descoperã legãtura strânsã dintre sfinþenia vieþii, ca vocaþie a fiecãrui creºtin, ºi deschiderea faþã de viaþã, de promovarea ei.

Spuneam cã educaþia este trecerea de la atitudini la temelia acestora, de la vizibil la invizibil. Ceea ce este vizibil poate fi doar aparenþã. M-aº referi din nou la situaþia unei comunitãþi de credinþã unde a face act de prezenþã, de exemplu, la Liturghia duminicalã este o obligaþie înstãpânitã într-o tradiþie. Nimic rãu în asta. Însã nedumerirea se naºte când privim rãspunsul pe care îl dau credincioºii acelei comunitãþi. Prin asta mã refer legãtura lor vitalã cu Cuvântul lui Dumnezeu ºi cu Taina celebratã. În ce mãsurã Cuvântul vestit devine un adevãr de urmat ºi taina celebratã un bine de înfãptuit? În ce mãsurã cuvântul auzit este ascultat? În ce mãsurã taina celebratã este tradusã în viaþã?

Rãspunsul la întrebãrile de mai sus se verificã în trãirea zilnicã a credincioºilor, a unei familii. Gradul de comuniune, de a se apropia, de a realiza proiecte comune e semn al unei credinþe împãrtãºite, e semn al aducerii la luminã a ceea ce este profund, invizibil. În sânul unei familii gradul de comuniune se aratã ºi în deschiderea faþã de viaþã, în darul primirii unuia sau a mai multor copii. Nu putem ascunde cã multe din familiile noastre îngenuncheazã în faþa unei mentalitãþi consumiste, preocupatã mai ales de aspectele materiale ale vieþii. De aici ºi rezerva faþã de al doilea, al treilea, al patrulea... copil.

Ne bucurãm însã pentru acele familii care, luminate de credinþã, înþeleg cã adevãrata împlinire vine din interior, din dezvãluirea maternitãþii ºi a paternitãþii pe care Dumnezeu a semãnat-o în soþii creºtini.

Educaþia este în slujba vieþii, a unei vieþi primite ºi trãite.

“Copiii ºi media – o provocare pentru educaþie” Am citit cu mult interes mesajul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale din anul acesta. Tema aleasã este de mare actualitate – face parte din marile urgenþe, marile provocãri ale timpului nostru – ºi ne interpeleazã în primul rând ca pãrinþi. De altfel, mesajul se compune din douã pãrþi, având chiar doi “destinatari” direcþi: în prima parte, Sfântul Pãrinte se adreseazã familiei, pãrinþilor, iar în a doua parte, mijloacelor de comunicare, îndemnând la educarea discernãmântului ºi la difuzarea valorilor.

Acest mesaj ne onoreazã, ca pãrinþi, recunoscându-ni-se demnitatea ºi rolul plin de responsabilitate pe care îl avem faþã de copiii noºtri, într-o societate care tinde sã minimalizeze importanþa familiei în contextul complex al formãrii tinerei generaþii; de exemplu, sunt consultate familiile atunci când se introduc elemente noi -ºi angajanteîn instrucþia ºcolarã? Dar acesta este un alt subiect de discuþie. În privinþa mijloacelor de comunicare, ºtim cu toþii, ºi mai ales noi, pãrinþii, cã prin puterea pe care o reprezintã, ele au un mare impact asupra formãrii copiilor.

Responsabilitatea noastrã, ca pãrinþi, este axatã pe douã direcþii principale: a face o selecþie bine “þintitã” a producþiilor mediatice pe care le consultã copiii noºtri ºi a-i educa pe copii, a le dezvolta spiritul de discernãmânt în aºa fel încât ei înºiºi sã aleagã bine ceea ce acceptã sã le ocupe timpul.

O idee foarte valoroasã din Mesajul Papei este aceea cã noi, pãrinþii, avem misiunea de a-i educa pe copii spre pozitivitate, spre a cãuta ºi alege oferte mediatice valoroase. Trebuie sã-i înarmãm cu un simþ critic cât mai ferm, astfel încât ei sã se poatã orienta. Nu este o simplã teorie,

Gânduri cãlãuze ci avem la îndemânã tot ce ne trebuie p e n t r u aceasta.

Calea sigurã pentru ca discernãmântul tinerilor sã aparã ºi sã se manifeste se deschide atunci când, dupã cum aratã Sfântul Pãrinte în Mesajul sãu, îi introducem “în lucrãrile clasice ale literaturii, în artele frumoase ºi în muzica înãlþãtoare.”

Altã idee importantã: propriul exemplu al pãrinþilor. Este, de altfel, un principiu general ºi esenþial în educaþie. În acelaºi timp, atunci când relaþia între pãrinþi ºi copii implicã interactivitatea ºi nu ascultarea pasivã, copiii sunt antrenaþi sã-ºi spunã opinia, sã aleagã singuri, îndrumaþi, bineînþeles, spre valorile care edificã personalitatea, care construiesc adevãrata libertate, adicã cea bazatã pe adevãr.

Unii se gândesc, poate, cã aceasta este o misiune ce depãºeºte puterile – din ce în ce mai limitate – ale familiei, ale pãrinþilor. Desigur, nu lipsesc riscurile, tensiunile, chiar experienþele negative, dar pentru un autentic creºtin aceste adversitãþi nu sunt decât prilejuri de a începe din nou, mai bine pregãtit ºi deci cu ºanse mai mari de reuºitã, cu credinþã ºi speranþã mai puternice. Nu putem “demisiona” în faþa greutãþilor, oricât de mari ar fi acestea, mai ales atunci când este în joc soarta propriilor noºtri copii. ªtim din experienþã cã, de cele mai multe ori, chiar aceste greutãþi ºi înfrângeri reprezintã oportunitãþi pentru un bine ºi mai mare. În cazul de faþã, adicã în lupta pentru formarea discernãmântului în receptarea producþiilor mediatice, “parteneriatul” nostru ca pãrinþi cu propriii noºtri copii poate da roade cu totul surprinzãtoare. Am avut, de exemplu, o astfel de revelaþie, ascultând o discuþie între unul dintre fiii noºtri cu un vãr al lor, pe marginea unui film de acþiune ºi a trebuit sã recunoaºtem cã aceºti copii au sesizat elemente critice noi, interesante, analizând filmul, elemente la care noi nu ne gândiserãm. Dar suntem conºtienþi cã ei sunt stimulaþi sã analizeze critic – ºi corect – ceea ce oferã piaþa mediaticã, pentru cã în propria familie existã obiceiul de a discuta, de a cerne cu responsabilitate ceea ce se petrece în jurul nostru.

Desigur, o pregãtire pentru folosirea corectã a mijloacelor de informare ºi de comunicare are ºanse de reuºitã acolo unde existã în primul rând terenul bine construit ºi sigur al comunicãrii din sânul propriei familii.

CRISTINA ºi EDUARD M.

Duminica a VI-a d p a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Aºa spune Domnul: „Blestemat omul care îºi pune nãdejdea în om… ºi a cãrui inimã se îndepãrteazã de Domnul.

El este ca un ciulin în câmp uscat ºi nu vede când vine binele…

Binecuvântat omul care îºi pune încrederea în Domnul ºi Domnul este nãdejdea lui. El este ca un pom sãdit pe malul apei…; în anii de secetã e fãrã grijã ºi nu înceteazã sã aducã roade” Ier 17,5-8). În mijlocul mesajelor arzãtoare ale profetului Ieremia, mesaje înrãdãcinate profund în actualitatea timpului sãu, se întâlnesc adesea scurte meditaþii ºi reflecþii asupra problemelor generale, probleme care transcend timpul.

Aici, în capitolul 17, profetul îºi îngãduie o reflecþie moralã asupra celor douã cãi ale încrederii: încrederea în om ºi încrederea în Dumnezeu. Aceastã temã nu este nouã. În toate timpurile, moraliºtilor le-a plãcut sã stabileascã o paralelã între o „cale” care conduce cãtre bine (personal sau general) ºi o „cale” care conduce cãtre rãu (personal sau general).

Originalitatea lui Ieremia constã în modul în care el îºi ilustreazã reflecþia. Pentru a trãi în fericire, în siguranþã ºi în rodnicie, presupune sã ºtii, aidoma unui pom, „în ce pãmânt îþi înfigi rãdãcinile”. Cine-ºi pune încrederea în om (fiinþã limitatã) îºi rateazã existenþa întrucât el nu este sursã de viaþã. Adevãrata sursã a vieþii este Dumnezeu. El singur poate satisface nevoile cele mai profunde ale creaturilor sale.

Coborând Isus împreunã cu cei doisprezece, s-a oprit pe un ºes ºi era mulþime mare de ucenici acolo ºi popor mult din toatã Iudeea, din Ierusalim, din Tir ºi Sidon… Isus, ridicându-ºi ochii asupra ucenicilor sãi a început sã le spunã: „Fericiþi voi, cei sãraci, pentru cã vã veþi sãtura… Fericiþi sunteþi când vã vor urî oamenii ºi când vã vor izgoni ºi vã vor ocãrî ºi vor lepãda numele vostru socotindu-l rãu din pricina Fiului Omului… Dar vai vouã bogaþilor, pentru cã v-aþi primit mângâierea… (Lc 6,17.20-26). În predica sa din câmpie (echivalenta predicii rostite de Isus pe munte, cf. Mt 5-7) Învãþãtorul Cristos enunþã esenþialul evangheliei sale.

Fragmentul citit în aceastã duminicã, ºi cu care debuteazã predica din câmpie, cuprinde o serie de sentinþe adresate, primele patru, celor sãraci, flãmânzi sau prigoniþi, iar ultimele patru, celor bogaþi, sãtui ºi „fãrã griji”. În fond primii alcãtuiesc categoria oamenilor celor mai nãpãstuiþi ºi neajutoraþi, care nu au alt sprijin decât în Dumnezeu. Sentinþele fericite îi asigurã cã nu vor fi dezamãgiþi, chiar dacã acum au câte ceva de suferit. Bogaþii ºi sãtuii formeazã acea categorie care conteazã în viaþa lor pe bogãþiile ºi pe relaþiile lor. Sentinþele destinate lor îi asigurã ºi pe ei cã „fericirea” pe care ºi-au clãdit-o astfel se va spulbera odatã cu pierderea bogãþiilor nestatornice ºi a oamenilor influenþi pe care ei conteazã.

Astfel înþelese Sentinþele rostite de Isus, întrezãrim în ele tema din prima lecturã exprimatã, de aceastã datã mult mai ancoratã în viaþa cotidianã a fiecãrui om.

7

8

Oameni ai credinþei

Rolul ºi demnitatea femeii în Biblie Mons. VLADIMIR PETERCÃ

”Precum soarele se ridicã peste munþii Domnului, tot aºa ºi frumuseþea femeii vesele într-o casã bine þinutã!

Precum este candela care lumineazã în candelabrul cel sfânt, tot aºa este ºi un chip frumos pe un trup bine împlinit!”

(Sir 26,16-17).

A vorbi astãzi despre rolul ºi despre demnitatea femeii într-o lume care are alte preocupãri ºi o altã scarã de valori este de-a dreptul hazardant. Cred cã cel mai important lucru este ca acest subiect sã ne intereseze pe toþi, pentru cã numai astfel vom cunoaºte adevãrul ºi vom elimina o serie de prejudecãþi. În plus, este un adevãr la care suntem chemaþi cu toþii sã meditãm îndelung, pentru cã, de fapt, meditãm asupra propriei noastre vocaþii ca om ºi, de ce nu, asupra propriei noastre identitãþi creºtine. Dumnezeu a creat dintru început bãrbat ºi femeie, aºa cum se spune în Sfânta Scripturã: “A creat Dumnezeu pe om dupã imaginea sa, dupã imaginea lui Dumnezeu l-a creat, bãrbat ºi femeie i-a creat!”

(Gen 1,27).

Aºadar, nu este nici un fel de deosebire între bãrbat ºi femeie, nu este vorba nici de întâietate în timp sau prioritate în drepturi din partea unuia sau a altuia. Dimpotrivã, totul a avut loc în modul cel mai firesc prin respectarea unei ordini care avea sã-ºi gãseascã împlinirea în complementaritate, adicã fiecare a fost înzestrat cu calitãþi ºi datorii pe care Creatorul le-a sãdit adânc în natura omului, bãrbat ºi femeie. Dumnezeu i-a creat dintru început bãrbat ºi femeie, pentru cã a voit sã fie de ajutor unul altuia la vreme de încercare. Pe unul Dumnezeu l-a dorit puternic, iar pe celãlalt l-a voit sã fie plãpând. Pe unul l-a creat pentru muncile grele, iar pe celãlalt l-a fãcut duios ºi delicat, însã pe amândoi i-a creat în egalã mãsurã responsabili pentru faptele lor ºi egali prin rãspundere în faþa Creatorului. Dumnezeu l-a plãsmuit pe om bãrbat ºi femeie, stabilind o adevãratã asemãnare generalã a naturii cu a sa, adicã inteligenþã, voinþã ºi putere. În consecinþã, omul, bãrbat ºi femeie,

este persoanã purtând o frânturã de scânteie în natura ei.

Este interesant de notat cã în limba ebraicã, limbã în care a fost redactatã la origine Biblia, cuvântul femeie are aceeaºi rãdãcinã ca ºi cuvântul bãrbat. Prin urmare, bãrbatul ºi femeia au drepturi ºi obligaþii egale, adicã nici unul nu este mai prejos decât celãlalt. Termenul ’iº înseamnã bãrbat ºi termenul de ’iººah înseamnã femeie. Aºadar, în limbajul biblic acest nume unic indicã identitatea esenþialã a omului, bãrbat egal cu ’iº ºi femeie egal cu ’iººah. Acest lucru, în limbile moderne, este exprimat prin douã cuvinte separate. În Biblie, din asemãnarea de nume decurge asemãnarea în drepturi ºi obligaþii din partea ambelor persoane, bãrbat ºi femeie, ca pãrþi componente ale umanitãþii. Aºadar, amândouã sunt persoane egale înaintea lui DumnezeuCreatorul ºi, de asemenea, egale ca responsabilitãþi. Acest lucru nu se verificã printr-un raport de subordonare, ci printrun raport de perfectã egalitate, care sã-i ducã pe amândoi la aceeaºi demnitate ºi onoare. În toate religiile s-a cãutat un rãspuns la aceastã întrebare tulburãtoare; singurã religia creºtinã a oferit un rãspuns mulþumitor ºi principial. Femeia nu poate fi scoasã din planul lui Dumnezeu, dimpotrivã, ºi în persoana ei Dumnezeu a materializat actul sãu creator. Vocaþia femeii se desfãºoarã pe acelaºi plan ca a bãrbatului, ea dobândind în societate atât influenþã cât ºi o putere care niciodatã nu pot fi puse la îndoialã.

Demnitatea gesturilor sale ne invitã sã ne plecãm fruntea înaintea ei, recunoscând-i onoarea de a fi mamã, la împlinirea vremii, a Fiului lui Dumnezeu. De aceea, fiecare dintre noi trebuie sã ºtie cã numai în mãsura în care stimãm ºi apreciem femeia, în aceeaºi mãsurã ne stimãm ºi ne apreciem pe noi înºine. Nici cã se putea un cuvânt de laudã mai frumos la adresa femeii decât cel din cartea Iuditei: ”Tu eºti gloria Ierusalimului!

Tu eºti mândria lui Israel!

Tu eºti onoarea neamului nostru! (Idt 15,9).

Gânduri cãlãuze

Ziua de reculegere pentru tineri peste 18 ani Pentru a redescoperi izvorul credinþei Pentru a reporni sufletul tãu Pentru a refocaliza þinta cãlãtoriei creºtine

Programul

23 februarie de la orele 19,00 : Sosiri 24 februarie 7,30 - Sf. Liturghie 8,30 - Micul dejun 9,00 - Spãlatul vaselor 9,30 - Temã 10,15 - Pauzã 10,45 - Rugãciune personalã 13,00 - Prânz 15,30 - Atelier spiritual 16,30 - Pauzã 17,00 - Liturghia penitenþialã 20,00 - Cinã 21,30 - Rugãciunea de searã 25 februarie 8,00 - Meditaþie 8,30 - Micul dejun 9,00 - Spãlatul vaselor 9,30 - Atelier spiritual 12,00 - Sf. Liturghie 13,00 - Prânz Plecãri: dupã-amiazã Înscrieri - Prin e-mail (maracineni@omimissio.net) pânã pe 9 februarie. Înscrierea trebuie sã cuprindã: numele, prenumele, data naºterii, parohia, oraº, numãr de mobil.

Dupã înscriere, cine va fi împiedicat sã participe, din motive grave, este rugat sã anunþe cât mai repede posibil.

Echipament - Lucrurile personale, lenjerie de pat, prosoape, caiet, pix ºi sf. Evanghelie Locul - Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate Sat Argeºelu 117451 Mãrãcineni - Jud. Argeº Tel\Fax 0248.211816 Drum - Din Piteºti pe strada naþionalã spre Câmpulung-Braºov: Mãnãstirea se aflã la km 6.8, în localitatea Mãrãcineni, sat Argeºelu la stânga de ultima trecere de pietoni înainte de sensul giratoriu spre Mioveni.

Din Câmpulung Muscel pe strada naþionalã spre Piteºti: Mãnãstirea se aflã la prima trecere de pietoni dupã sensul giratoriu spre Mioveni.

Mijloace de transport transport-Din Piteºti: Maxi-taxi spre Mioveni care pleacã de la staþia SPITAL BÃLCESCU. Staþia de oprire se numeºte CAPELA. Cotizare Cotizare: 10 LEI (RON)

Postul Mare – Duminica I Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Moise a grãit poporului zicând: „Preotul sã ia coºul cu pârga din mâna ta ºi sã-l aºeze în faþa Domnului Dumnezeului tãu.

Apoi sã rosteºti aceste cuvinte: Tatãl meu a fost un arameu pribeag ºi s-a coborât în Egipt ºi a fost strãin acolo… Egiptenii s-au purtat rãu cu noi ºi ne-au asuprit ºi ne-au supus la cruntã robie. Atunci am strigat cãtre Domnul, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, ºi a auzit Domnul glasul nostru… ºi ne-a scos din Egipt… ºi ne-a adus în locul aceste ºi ne-a dat þara aceasta, þarã unde curg lapte ºi miere” (Dt 26,4-10). În prima duminicã a Postului Mare al anului C (în care ne aflãm) Biserica ne invitã sã meditãm, la prima lecturã, asupra unui text al Deuteronomul care îi cere evreului ce se bucurã de roadele câmpului sãu sã evoce în ce fel a intrat el în posesia acestui pãmânt mãnos. Într-o zi a ajuns rob, la bunul plac al egiptenilor care l-au asuprit crunt. Pentru cã a avut, însã, curajul sã strige cãtre Domnul, Dumnezeu i-a auzit glasul, l-a scos din Egipt ºi i-a ºi dãruit un pãmânt mãnos.

Dincolo de ritualul de recunoºtinþã în care evreul pios se prezintã în faþa altarului aducând un dar lui Dumnezeu din roadele câmpului sãu, evocarea pe care el o face atestã cã mai întâi Domnul i-a fãcut un dar nepreþuit: cel al libertãþii ºi al unui trai tihnit într-o þarã în care curg lapte ºi miere. Acest dar a fost, în fapt, rodul victoriei repurtate de Dumnezeu împotriva tuturor duºmanilor lui Israel.

Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan ºi a fost dus de Duhul în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. ªi n-a mâncat nimic în zilele acelea ºi la sfârºitul lor a flãmânzit. Atunci i-a spus diavolul: „Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune-i pietrei acesteia sã se facã pâine”. I-a rãspuns Isus: „Scris este: Nu numai cu pâine trãieºte omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu…” ªi, sfârºind toatã ispitirea, diavolul s-a îndepãrtat de El pânã la vremea potrivitã (Lc 4,1-13).

Tot despre o victorie vorbeºte ºi textul evanghelic al acestei duminici: cea a lui Isus Cristos înfruntând, dupã Botezul sãu în Iordan, ispitele Satanei. Victoria lui Isus nu este doar o simplã înlãturare spiritualã a unor ispite. Citite cu atenþie, cele trei ispitiri, care reitereazã etapele mai importante ale eliberãrii poporului evreu din Egipt, atacau în substanþã mesianismul suferind al Fiului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acolo unde poporul a pãcãtuit în pustiu cedând tentaþiilor foamei, instinctului de dominaþie ºi fidelitãþii faþã de Dumnezeul eliberator, Isus Cristos a biruit.

Paºtele, spre care ne îndreptãm începând cu aceastã duminicã, nu face decât sã celebreze victoria lui Cristos asupra oricãrei forme de sclavie ºi mai ales viaþa nouã, de libertate, dobânditã prin rãscumpãrarea de pe cruce.

9

10

Aprofundare

Citirea ºi interpretarea Bibliei

Pr Pr.. IOSIF TIBA

Natura ºi necesitatea interpretãrii Bibliei

Interpretarea este acþiunea de a explica ºi de a da o semnificaþie clarã unui lucru obscur. Interpretul este un traducãtor care serveºte de intermediar între douã persoane de limbi diferite, care nu se înþeleg. Deci, interpretarea este ca o funcþie mijlocitoare între un emiþãtor ºi un receptor.

Calitãþile fundamentale ale unui bun interpret sunt competenþa ºi fidelitatea: cunoaºterea aprofundatã a celor douã limbi ºi loialitate, fidelitate faþã de autorul mesajului. Interpretarea biblicã are ca scop sã determine semnificaþia exactã a Sfintei Scripturi, adicã sã înþeleagã gândirea exactã a autorului inspirat, ceea ce semnifica pentru primii destinatari ºi ceea ce ea vrea sã ne spunã astãzi.

Este necesarã interpretarea Bibliei?

Existã o dublã claritate a Cuvântului lui Dumnezeu: o claritate interioarã ºi una exterioarã. Claritatea interioarã este iluminarea pe care o dã Duhul Sfânt pentru a înþelege scrierile pe care El le-a inspirat.

Prin claritate exterioarã se înþelege faptul cã Biblia vorbeºte un limbaj comprehensibil: ea nu vrea sã neliniºteascã sau sã ascundã lucrurile, ci vrea sã comunice. Însã Biblia nu conþine numai pasaje uºoare ºi comprehensibile, ci ºi zone mai obscure ºi dificile, iar pentru a sesiza sensul avem nevoie sã fim ghidaþi de reguli fiabile, elaborate în decursul secolelor, de cãtre aceia care s-au aplecat asupra studiului Scripturii. Interpretarea este necesarã din douã motive: primul þine de noi cãci noi, abordam lectura biblicã cu o serie de idei preconcepute care ne þin loc de reguli de interpretare, iar al doilea motiv þine de natura Sfintei Scripturi, care nu este o carte ca oricare alta.

Motivele interpretãrii: cu toþii suntem interpreþi: nimeni nu abordeazã Biblia într-o manierã neutrã. În mod inevitabil, fiecare dintre noi introducem în lectura noastrã experienþa, cultura, ideile si înþelegerea noastrã.

De exemplu, când citim cuvântul cruce, ce vedem? Imediat ni se deseneazã în minte imaginea a doua grinzi de lemn încruciºate atunci când forma crucii lui Cristos era probabil un T. Când citim templu ne imaginãm o clãdire cu bãnci, atunci când, de fapt, este vorba despre o curte care înconjura un edificiu inaccesibil simplilor credincioºi. Când Isus spune, apropo de Irod, «Mergeþi si spuneþi acestei vulpi» noi înþelegem cã Isus vorbea despre un rege viclean legãtura dintre vulpe ºi viclenie vine din perioada Evului Mediu

- în timpul lui Isus vulpea era simbolul cruzimii.

O lecturã naivã a Bibliei este naiva în sensul cã cel care o citeºte nu are conºtiinþa tuturor prejudecãþilor, a presupunerilor pe care el le aduce lecturii sale ºi care îi orienteazã în mod automat înþelegerea nu neapãrat în sensul cel bun. Deci cu toþii ne-am fãurit un sistem de interpretare inconºtient care nu ne ajuta mereu la o înþelegere corectã a textului sacru.

Dificultãþile inerente legate de natura Bibliei

încercaþi sã plonjaþi într-o cronicã din timpul lui Ludovic al XIII –lea a Franþei sau al Revoluþiei Franceze ºi veþi vedea clar distanþa istoricã-mentalã ºi culturalã ce separã acea epocã de epoca noastrã prezentã. Ori, pentru Biblie, acest lucru trebuie multiplicat de zeci de ori, pentru a ne regãsi în perioada în care Scriptura a fost scrisã = între 20 ºi 35 de secole ne separã de autorii Bibliei ºi de civilizaþia unde ea s-a nãscut. Gândiþi-vã cã oameni din anul 4000 î. Ch ar descoperi un jurnal contemporan: cum ar putea ei sã înþeleagã limbajul modern ca de exemplu: « delegaþii diferitelor sindicate au împãrtãºit revendicãrile »; «posturile de televiziune s-au înmulþit, iar abonaþii au posibilitatea sã aleagã în aceastã mare varietate». Fãrã o muncã serioasã de interpretare, sensul acestor afirmaþii le-ar scãpa complet: ei ar trebui sã-ºi creeze tot cadrul cultural ºi mental de astãzi.

Expresii ºi cuvinte ca dreptate, inimã, carne, pur, scandal, mister, teamã, milostenie etc au un sens biblic cu totul diferit de sensul actual.

O dificultate suplimentarã vine din însuºi subiectul principal al Bibliei, adicã relaþiile noastre cu Dumnezeu, cãci limbajul nostru curent nu este adaptat realitãþilor spirituale, iar autorii sacri vor trebui sã se foloseascã de imagini ºi de simboluri, luate din lumea materialã pentru a evoca aceste realitãþi.

Condiþiile unei bune interpretãri

Cel mai bun interpret al unei cãrþi este autorul sãu. Pentru cã «sub impulsul Duhului Sfânt, oamenii au vorbit din partea lui Dumnezeu» (2Pt.1,21). Duhul Sfânt poate, de asemenea, sã lumineze sensul a ceea ce el a scris. Iluminarea Duhului Sfânt este indispensabilã pentru înþelegerea sensului Cuvântului lui Dumnezeu.

Nu trebuie confundatã aceastã iluminare, care ne ajutã sã înþelegem Scripturile, cu “revelaþia” de care au beneficiat autorii biblici.

Revelaþia era perfectã, cuvântul comunicat autorilor sacri este infailibil, dar nici un om nu poate sã pretindã infailibilitatea

Aprofundare interpretãrii sale. Aceastã iluminare a Duhului Sfânt ne este datã sub anumite condiþii: 1. A fi nãscut din nou «Dacã cineva nu se naºte din nou nu poate sã vadã, nici sã înþeleagã împãrãþia lui Dumnezeu» (In.3,3). ªi aceastã a doua naºtere este o experienþã existenþialã care schimbã total maniera de a se apropia de Biblie. Cineva povestea cã în timpul copilãriei sale citea Biblia din ascultare faþã de mamã dar fãrã sã înþeleagã ceea ce citea. Dar, dupã convertire, Biblia a devenit brusc, pentru el, o carte vie… ea îi vorbea într-o manierã nouã pentru cã Duhul Sfânt dãdea mesajului ei o luminã nouã ºi o aplica vieþii lui personale.

Omul natural, adicã cel care dispune numai de facultãþile psihice (inteligenþã, sentiment, voinþa) nu poate primi, înþelege lucrurile Duhului Sfânt, lucrurile spirituale, cãci pentru el sunt o nebunie, sunt lucruri ce-l depãºesc.

2. A crede cã Biblia este cuvântul inspirat de Dumnezeu Atâta timp cât creºtinul nu va aborda cuvântul cu o totalã încredere în inspiraþia sa divinã, Duhul Sfânt, întristat de aceastã atitudine nu va putea sã-l facã sã beneficieze de tot ajutorul sãu.

Nu abordãm textul în aceeaºi manierã când ne gândim cã sunt ideile lui Ezdra, Paul, Ioan sau Petru, ca atunci când credem cã este revelaþia pe care Duhul Sfânt a fãcut-o, la un moment precis, unui om cu cuvintele ºi modul de expresie legate de timpul sãu, dar care sunt exemple de eroare.

Credinþa în inspiraþia divinã a Bibliei ne permite sã ne apropiem de ea cu umilinþã, supunere ºi încredere. Dumnezeu nu-ºi reveleazã cuvântul decât acelora care sunt gata sã-l asculte cu umilinþã 3. A asocia lectura / studiul Bibliei cu rugãciunea - o regulã fundamentalã pe care noi ar trebui sã o respectãm cu sfinþenie în studiul-lectura bibliei este de a ne ruga ºi de a-i cere ajutorul lui Dumnezeu sã ne deschidã mintea ºi inima ºi sã ne explice El cuvântul sãu.

Condiþii intelectuale

1. Folosirea inteligenþei: Isus adesea face apel la bunul simþ (Mc.3,4; Lc.10,36-37).

Inteligenþa este proprie omului ºi este un dar al lui Dumnezeu.

Ea ne este datã ca sã ne înþelegem unii cu alþii dar ºi pentru a sesiza ceea ce Dumnezeu ne reveleazã în cuvântul sãu.

Nici sentimentul, nici intuiþia nu pot sã înlocuiascã inteligenþa vom câºtiga mult dacã ne vom consacra studiului serios în vederea înþelegerii Cuvântului lui Dumnezeu 2. Sã nu ne fie teamã de efort Luca laudã efortul creºtinilor din Berea pentru cã ei s-au strãduit sã verifice învãþãtura primitã în Scripturi (Fap. 17, 11).

Gãsim normal sã ne consacrãm ani pentru înþelegerea matematicii sau învãþarea unei profesiuni ºi am vrea ca cea mai importantã cunoaºtere pentru viaþa noastrã sã vinã singurã?

Credeþi cã Dumnezeu poate sã ia în serios dorinþa noastrã de a-L cunoaºte dacã noi dãm înapoi la cel mai mic efort pentru a-I înþelege mesajul?

Când Isus spune «Sondaþi, aprofundaþi Scripturile » (In.5,39) El

utilizeazã un termen care descrie în mod obiºnuit munca durã a minerilor din minã, care sapã în pãmânt ºi îl rãscolesc cu grijã pentru a gãsi metale preþioase, minerii fiind angajaþi într-o muncã plinã de rãbdare.

Este tulburãtor sã vezi cum oameni conduºi de Duhul Sfânt pot sã ajungã la interpretãri divergente; nu existã nimic care sã înlocuiascã studiul, cunoaºterea ºi perseverenþa. Fiecare este influenþat de presupunerile, prejudecãþile, de aºteptãrile ºi problemele sale pe care le poate proiecta asupra textului sacru.

3. A merge de la simplu la complex Dacã veþi începe sã interpretaþi viziunile lui Zaharia sau pe cele din Apocalipsã veþi fi repede descurajaþi. Începeþi mai degrabã cu una din cele trei evanghelii, treceþi apoi la Faptele Apostolilor, la Ioan, la Geneza etc. În lumina celor învãþate veþi citi mai uºor celelalte cãrþi mai grele.

4. A pãstra inima deschisã Dacã deschidem Biblia ca sã gãsim o confirmare a ceea ce noi ºtim deja, nu vom avansa deloc în cunoaºterea Bibliei.

Interesul studiului Bibliei se aflã în faptul cã ea poate sã ne «înveþe», sã ne convingã ºi sã ne redreseze erorile (2Tm.3,16).

Omul modern abordeazã Biblia cu o serie de presupoziþii. Vom vedea câteva: · singurele adevãruri sunt cele ce se bazeazã pe observaþie (empirismul); · adevãrul poate fi cunoscut prin alte mijloace decât cele legate de observaþia empiricã. · orice fapt este rezultatul unui anumit numãr de cauze naturale (determinismul); · omul dispune de o oarecare libertate de alegere (liberul arbitru); · nu existã adevãr absolut (relativismul); · ori existã adevãruri absolute, legate de bine ºi de rãu revelate în Cuvântul lui Dumnezeu. · tot comportamentul uman poate fi redus la biologic, la chimic ºi la un comportament animal (reducþionismul) · ori omul este mai mult decât suma influxurilor nervoase, a acþiunilor hormonale etc. El este o unitate spiritualã capabil sã acþioneze diferit faþã de un animal · omul este singur în univers. Semnificaþia vieþii este aceea pe care o dã el (naturalismul); · ori Dumnezeu existã: universul dã mãrturie, El s-a revelat în istorie. Biblia este inspiratã de El ºi conþine revelaþia sa.

5. Noi nu suntem singuri Nu suntem nici primii ºi nici singurii care studiem ºi înþelegem Biblia: fraþi ºi surori în Biserica localã ºi universalã, în prezent ºi în trecut, au studiat-o, au meditat-o ºi s-au rugat. Noi putem beneficia de ajutorul lor oral sau scris.

Dumnezeu a instituit în Biserica sa din toate timpurile «doctori» (1Cor.12,28) având ca misiune explicarea cuvântului sãu.

A dispreþui ministerul lor înseamnã a risca de a rãmâne în impas.

Biblia se citeºte ºi se interpreteazã în Bisericã.

11

12

Suflet tânãr

Membru destul de „vechi” în echipã, cu experienþã, destul de popular popular,, am putea spune. refractar,, mereu punându-ºi „întrebãri existenþiale”. El este Enãºcuþ Chiar ºi aºa, destul de refractar Emanuel-Marius, are 22 de ani ºi este student în anul I la Facultatea de Educaþie Fizicã ºi Sport, specializare a Kinetoterapie.

- Prezintã-ne poziþia ta în echipã, de-a lungul timpului.

- Din anul 2001, ca membru al echipei, am avut plãcerea de a lucra alãturi de ceilalþi responsabili parohiali din Bucureºti ºi nu numai.

Din 2001 pânã în 2006, poziþia mea în echipã a avut de a face mai mult cu planul cultural-recreativ, adicã am ajutat la organizarea activitãþilor culturale ºi recreative la nivel diecezan cum ar fi: Festivalul de Deschidere a Anului Pastoral, Festivalul Prieteniei. La începutul anului pastoral 2006-2007 am primit o sarcinã mai solicitantã, adicã am fost desemnat responsabil de decanat ºi anume responsabil pe decanatul de Craiova.

- De multe ori ai fost tentat sã renunþi la a mai fi membru al echipei. Ce te-a fãcut sã te rãzgândeºti?

- În tot acest timp am avut ºi îndoieli cu privire la apartenenþa mea la echipã, însã ceilalþi au ºtiut sã mã facã sã mã simt ca într-o familie, ºi ºtim cu toþii cã dintr-o familie unitã nimeni nu vrea sã plece, ºi pe lângã acest lucru, activitãþile pe care le-am organizat ºi pe care urmeazã sã le organizãm m-au ambiþionat sã merg mai departe.

- Cum crezi cã ar fi fost viaþa ta dacã nu ar fi existat latura spiritualã?

- Dupã vreo 3 ani de activitate, în lucrul cu tinerii parohiilor noastre au început sã vinã ºi întrebãri de genul „Cum ar fi fost dacã nu aº fi venit niciodatã aici?” „Cum ar fi fost dacã aº fi stat cu anturajul din faþa blocului?” „Ce s-ar fi ales de mine?” ªi rãspunsurile la aceste întrebãri le-am gãsit ºi încã le mai gãsesc de fiecare datã când merg spre casã, pe strada pe care locuiesc; chiar zilele trecute am aflat cã niºte „prieteni din copilãrie” au fost arestaþi pentru trafic de droguri. Poate dacã nu mã implicam în activitãþile cu tinerii din parohii ºi aº fi rãmas acasã, în faþa blocului, aº fi ajuns ºi eu ca ei.

- Privind înapoi…regreþi ceva?

- Sunt mândru cã am ales acest drum, un drum fãrã regrete sau, poate, doar un singur regret: cã nu m-am implicat mai mult, dar e timp…

Nu-mi fac griji…mã-ncred în Domnul

Gândul meu pentru tine(ri)

Sunt convinsã cã indiferent de vârsta pe care o ai, s-a întâmplat ca cel puþin o datã sã te întrebi care e rostul tãu, ce se va întâmpla cu tine, ce îþi va rezerva viitorul. În rândul tinerilor, aceste întrebãri vin în momentul în care se apropie finalul unei etape (absolvirea gimnaziului / liceului / facultãþii). Spun asta pentru cã, în curând, unii dintre noi vor trebui sã „simtã” aceastã trecere… Se vor simþi singuri, fãrã nici un rost… E normal.

Important e sã fim puternici, sã nu ne lãsãm copleºiþi de gânduri urâte, care îºi fac loc foarte uºor în perioade din acestea, de „final”.

Poate ne-ar fi mult mai uºor dacã ne-am gândi cã Isus nu are mâini, are numai mâinile noastre pentru a munci în locul lui astãzi.

Isus nu are picioare, are numai picioarele noastre pentru a-i conduce pe oameni pe cãrãrile sale. Isus nu are buze, are numai buzele noastre pentru a vorbi despre El oamenilor de azi. Noi suntem unica Biblie pe care popoarele încã o mai citesc. Suntem unicul mesaj al lui Dumnezeu, scris în fapte ºi cuvinte...

Prietene, Toþi oamenii au o misiune pe acest pãmânt. Nimeni nu este întâmplãtor la „locul” sãu, în „felul” sãu de a fi ºi în „timpul” sãu. Fiecare este „gândit” de Dumnezeu sã contribuie la planul sãu de iubire.

Misiunea fiecãruia cere responsabilitate. În felul acesta misiunea devine datorie ºi iubirea este siguranþã. Misiunea fiecãruia cere jertfã. În felul acesta misiunea dã putere zilnicã ºi iubirea este credibilã. Misiunea fiecãruia cere creativitate. În felul acesta misiunea oferã luminã ºi iubirea este cunoscutã.

Omul este chemat, prin demnitatea sa de creaturã “dupã imaginealui Dumnezeu”, la misiunea de a purta “imaginea” lui Dumnezeu, de a arãta “imaginea” lui Dumnezeu, de a se bucura de “imaginea” lui Dumnezeu.

Isus este prezent în viaþa fiecãruia ºi peste tot, cu iubirea ºi dumnezeirea sa. Isus îºi aratã slava ºi lumina când vrea, cum vrea, unde vrea ºi cui vrea. Ucenicii au vãzut gloria – lucrarea lui Isus – ºi au crezut în El.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Micul Prinþ Dragi copii, Pânã când sacul cu poveºti al Ancãi Mãrtinaº Giulimondi se va umple din nou, ne-am gândit sã vã cerem ajutorul ºi sã vã chemãm sã vã construiþi voi…pagina voastrã! ªtim cã mulþi dintre voi deschideþi revista adusã acasã de pãrinþi.

Chiar unii mai nerãbdãtori, când vin la parohie, o deschid înainte ca ea sã fie adusã acasã. O deschid, o rãsfoiesc ºi se uitã cu atenþie acolo unde vãd un Mic Prinþ în colþul unei pagini…

Acum este rândul nostru, al celor mai mari – ca vârstã – sã ne uitãm la aceastã paginã ºi sã învãþãm de la voi cãci, poate nu ºtiþi, cei mari au foarte multe lucruri de învãþat de la cei mici. Începutul îl face Clara Clara, o fetiþã de 10 ani, care s-a gândit cã….

Aºa cum toþi copiii primesc un nume, la fel ºi zilele sãptãmânii!

Dar ºtim cã acestea sunt doar ºapte ºi se tot repetã pânã la încheierea unui an ºi tot aºa…

Aceasta se întâmplã în calendarele obiºnuite, dar nu ºi în cel al Bisericii. Aici fiecare zi mai are ºi numele unui sfânt sau sfinte, sau este numele unei sãrbãtori…Toate acestea ne amintesc de întâmplãri adevãrate, petrecute mai demult, dar care ºi acum sunt foarte importante pentru noi.

La rugãmintea Clarei, mama ei ni s-a alãturat pentru a contempla împreunã sãrbãtoarea din…

2 februarie:

Întâmpinarea Domnului

ªtim ce înseamnã sã întâmpinãm pe cineva?

Cred cã a întâmpina înseamnã nu doar a aºtepta pe cineva, dar chiar a ieºi înaintea aceluia. Adicã arãtãm cã nu mai avem rãbdare pânã sã ne întâlnim.

La fel de nerãbdãtori au fost ºi doi bãtrâni: Simeon ºi Ana. Chiar dacã erau foarte bãtrâni, inima lor se asemãna mult cu aceea a copiilor, adicã era plinã de nerãbdare, nu pentru cadouri, dar pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, care era bucuria lor cea mai mare.

Ei se rugau foarte mult ºi acesta era felul în care ei îl aºteptau pe Dumnezeu. ªi iatã cã Dumnezeu, care a vãzut cât de iubit este de cei doi, a hotãrât sã le facã un mare cadou. ªi cum cea mai mare dorinþã pentru ei era chiar Dumnezeu, le-a îndeplinit dorinþa: El, Dumnezeu, S-a fãcut „cadou” pentru ei! Cei care l-au adus la Templu, locul unde se rugau Simeon ºi Ana, erau Sfânta Maria ºi Sfântul Iosif, pãrinþii unui copil atât de mic (abia împlinise 40 de zile)! Se

Copiii se î ntreabã… în

a e r a n i p i m u â l t u n În m Do numea Isus ºi era chiar Dumnezeu fãcut om! Simeon l-a luat în braþe pe micul copil, iar bucuria lui trebuie sã fi fost nespus de mare!

Isus a venit nu doar pentru Simeon ºi Ana, dar pentru toþi oamenii, iar darul era chiar El, cel care ne-a adus mântuirea, adicã viaþa adevãratã, plinã de bucurie ºi de luminã ºi care nu se sfârºeºte nici chiar atunci când murim. Ba chiar atunci ea este mai minunatã, mai plinã de Dumnezeu!

Chiar dacã acum noi nu-l mai vedem pe Isus copil ºi nu-l putem þine ºi noi în braþe, aºa cum a fãcut Simeon, putem sã-l primim ºi sã-l þinem în inima noastrã. ªi aceasta o facem de fiecare datã când ne împãrtãºim, iar pentru aceasta avem voie sã fim mereu nerãbdãtori ºi sã ieºim în Întâmpinarea Domnului!

Concluzia Clarei: ªi noi…la Isus Poate cã noi suntem mai mici...De fapt chiar suntem mici...

Simeon ºi Ana erau “oameni mari”, erau chiar în vârstã, niºte “bãtrânei” care îl aºteptau pe Isus... S-au dus la Templu ºi tot acolo mergea ºi Maria, cu soþul ei, Iosif, împreunã cu Isus. Dacã ne-am duce ºi noi la bisericã, cu siguranþã n-am putea sã vedem Sfânta Familie, dar în schimb, vom putea ºti întotdeauna cã în bisericã, ºi peste tot se aflã Isus. Dar cum? Nu vedem, nu? Isus se aflã în bisericã, ºi asta ºtim ºi de la pãrinþi, dar spre deosebire de Simeon ºi Ana, nu-l putem vedea. De când mergem la bisericã, nu e oare o micã schimbare în programul nostru? Parcã e ceva deosebit, în loc sã ne facem temele ºi sã ne jucãm pe calculator, e ALTCEVA: ne-am obiºnuit sã-i facem vizite chiar lui Isus, sau sã-l aºteptãm în bisericã, la fel ca Simeon ºi Ana. Doar cã, în loc de îngheþatã sau suc , El ne aºteaptã cu IUBIRE, aceeaºi iubire cu care a venit ºi la acei “bãtrânei”, la Simeon ºi Ana.

De ce trebuie sã mergem la bisericã?

Þi-ai pus ºi tu întrebarea asta când ai fi vrut mai mult sã te joci cu prietenii sau sã te uiþi la Desene, în loc sã mergi la Bisericã? Sigur cã joaca sau televizorul pot pãrea mai plãcute decât Liturghia, mai ales dacã eºti mic ºi nu întelegi încã tot ce se întâmplã la altar. Dar þine bine minte un lucru care îþi va folosi toatã viaþa: tot ceea ce Dumnezeu ne cere sã facem, e spre binele nostru. Mergem la bisericã pentru cã acolo primim hrana de care are nevoie sufletul nostru ca sã creascã mare. Acolo ne întâlnim cu Dumnezeu care a fãcut cerul ºi pãmântul, ºi se îngrijeºte de ele ºi de noi toþi. Când eºti în bisericã, cere-i iertare lui Dumnezeu dacã ai fãcut pozne; mulþumeºte-i pentru lucrurile bune din viaþa ta, roagã-te pentru familie ºi prieteni. Tot atunci, vorbeºte-i lui Dumnezeu despre planurile ºi dorinþele tale, ºi roagã-l sã te ajute. Vei vedea cã El te ascultã ºi te vei întoarce acasã voios ºi fericit.

Verset cheie: „....” (Evr. 10, 25) Versete ajutãtoare: 1Cron 16,29; Fap. 2, 42-47; 1Cor 11, 23-25; 12, 12-3

13

14

200 de ani de la naºtere În luna ianuarie, Comunitatea surorilor „Maria Bambina” a fost în sãrbãtoare - s-au împlinit 200 de ani de la naºterea fondatoarei, Bartolomea Capitanio. Ea a vãzut lumina zilei la 13 ianuarie 1807, la Lovere, un orãºel din nordul Italiei, ºi la numai 25 de ani înfiinþa un Institut religios fondat pe caritate. 200 de ani!

Viaþã, istorie, momente de bucurie, de durere, multã binecuvântare… Istoria continuã ºi prin Institutul Surorilor de Caritate ale sfintei Bartolomea Capitanio ºi Vincenza Gerosa, cunoscute ca Surorile „Maria Bambina”.

Primii paºi spre sfinþenie

Bartolomea, în primii ani, trãieºte într-un mediu lipsit de valori, dar în care oamenii parcã cereau ajutor. Privirea ei, încã din perioada studiilor ºi a educaþiei la surorile clarise din Lovere, urmãreºte cu atenþie istoria care o înconjoarã ºi în profunzimea fiinþei sale cautã un posibil rãspuns, îi cere ajutor ºi luminã Autorului Creaþiei.

Viaþa ei devine rugãciune, implorare, adoraþie. Încearcã sã înþeleagã ce drum trebuie sã urmeze ca sã poatã pune în practicã ceea ce simte în inimã: iubirea lui Isus.

Bartolomea se simte sãracã, ba mai mult, îºi spune nenorocitã, dar cu Isus alãturi simte cã va reuºi: „Isuse, sunt foarte sãracã ºi pentru asta am dreptul la milostivirea ta. Dacã îmi dai inima ta, voi putea sã te iubesc, sã te iubesc atât de mult”.

Intuiþia evangelicã îºi face drum, se contureazã în caritatea rãscumpãrãtoare care în timp se identificã în operele de milostivire: „Nu înþeleg. Cred cã Domnul vrea”… ºi se abandoneazã.

Bartolomea, însã, este o tânãrã care trãieºte normalitatea vieþii. ªi ea, ca toate adolescentele ºi tinerele, deºi trãieºte acest har extraordinar, viseazã, reacþioneazã, se joacã, trãieºte iubirea, prietenia, înfrângerile, dorinþa de afirmare, orgoliul de a realiza ceva inedit, pentru ca oamenii sã-ºi aminteascã de ea: „Când voi muri, vor scrie despre viaþa mea”.

Dar luptã cu ea însãºi: „Am înþeles cã fac parte dintre acele persoane care vor sã-l urmeze pe Domnul unde, când ºi cum vor ele. Sunt ataºatã de plãcerile mele, de mine însãmi. Nu ºtiu sã sacrific respectul faþã de mine… Astãzi nu vreau deloc sã mã gândesc la mândria mea pentru cã am prea multã mândrie ºi nu ºtiu de unde sã încep. …A trebuit sã fac un efort foarte mare ca sã nu mã înfurii pentru un lucru mic care mi s-a fãcut. Înãuntrul meu este o confuzie atât de mare cã nu mai înþeleg nimic. Am o inimã de gheaþã”.

Se simte chematã de Cristos

Tocmai în aceastã realitate existenþialã Bartolomea simte cã Isus o cheamã sã fie a Lui ºi o face sã înþeleagã frumuseþea virtuþii, mai ales a reculegerii, a blândeþii ºi a umilinþei. În realitatea ei cotidianã, care se desfãºoarã între mii de probleme, înþelege cã cel mai frumos ºi mai sigur adãpost este inima lui Isus. Aici învaþã pedagogia vieþii ºi, într-un mod foarte plãcut, ca o adevãratã îndrãgostitã, îºi gãseºte refugiul în aceastã inimã în care cunoaºte iubirea care, pas cu pas, o conduce la picioarele crucii, spre care încearcã sã-ºi orienteze ºi prietenele: „Sã ne dãm întâlnire la picioarele Crucifixului, aici vom învãþa iubirea”.

Luminatã de har, simte cã Isus vrea sã fie a Lui ºi începe sã-l urmeze cu o angajare perseverentã: „Cer harul de a iubi crucea, pentru cã am înþeles cã, dacã vreau sã mã salvez ºi sã devin sfântã, trebuie sã urmez exemplul lui Isus, sã merg pe drumul umilinþelor”… Dar îºi dã seama ºi de farmecul acestei urmãri: „Ce frumos ar fi dacã aº fi îndrãgostitã nebuneºte de Isus, El trebuie sã lucreze în mine cum îi place, eu trebuie doar sã-i rãmân alãturi” . Trãieºte simplitatea evanghelicã ºi urmeazã, ca itinerar spiritual, o cale veche, dar mereu nouã: calea umilinþei ºi a abandonãrii. Cale care devine caritate descoperitã, cunoscutã ºi iubitã în inima lui Isus: „Mã voi aºeza la uºa inimii lui Isus, voi aºtepta pânã când mã va închide în iubirea Lui, atunci mã voi abandona cu totul Lui”.

Caritate învãþatã la picioarele Crucifixului ºi contemplatã în chipul lui de Rãscumpãrãtor.

15

ea Bartolomeei Capitanio Un joc al copilãriei devenit realitate

Bartolomea a fost o tânãrã care a ºtiut sã ia în serios un joc al copilãriei. Anul ºcolar începuse deja de ceva timp în pensionul „Sfânta Clara” din Lovere ºi noile venite se simþeau ca la ele acasã în aripa mãnãstirii rezervatã elevelor. Sorei Francesca, una dintre învãþãtoare, i se pãru cã venise momentul sã le facã sã înþeleagã cât este de important darul educaþiei. ªcolãriþele ºtiau foarte bine ce era sfinþenia pentru cã la ore învãþãtoarea le citea, în fiecare zi, câte puþin din cartea sfântului Alois de Gonzaga. Numai cã, poate, nu se gândeau cã ar fi putut ºi ele sã devinã sfinte. Sora Francesca le lãsã puþin sã se gândeascã, apoi deodatã le întrebã: „- Vrea cineva dintre voi sã devinã sfântã? – Eu, ºi eu,… ºi eu, ºi eu!, - Vãd cã toate vreþi sã fiþi sfinte, dar trebuie sã fie una care vrea sã ajungã sfântã prima dintre toate. – Eu, eu, eu… rãspunserã din nou”. Vãzând cã fetele voiau sã se ia la întrecere, sorei Francesca îi veni ideea sã propunã un joc. „Aduceþi-mi o mânã de paie! Cine îl trage pe cel mai lung se va strãdui sã devinã sfântã prima”. Toate cãutarã în grãdinã cu însufleþire ºi într-o clipã se adunarã din nou în jurul învãþãtoarei. Ea adunã într-o mânã paiele pe care i le întindeau; le puse sã tragã pe rând câte unul, apoi mãsurã lungimea firelor. Toate erau nerãbdãtoare sã afle… „Cel mai lung este paiul Bartolomeei!” anunþã sora Francesca privind-o în ochi pe acea fetiþã care promitea sã fie o elevã bunã ºi nu numai! Aleasa roºi ºi izbucni în plâns de bucurie. În inima ei se rugase sã aibã ea acest noroc ºi, când reuºi sã se sustragã atenþiei colegelor, fugi în capelã sã-i mulþumeascã Mariei pentru aceastã favoare ºi sã-i cearã ajutorul. În genunchi, în faþa icoanei sale, îi promise cã se va angaja cu toatã fiinþa ei: „Vreau sã devin sfântã, mare sfântã, cât mai repede sfântã!”. La 26 de ani, Bartolomea, pe patul de moarte îºi reînnoia dorinþa definitivã de a deveni sfântã: „Vreau numai ce vrea Domnul!”. În câteva cuvinte, se poate spune cã viaþa Bartolomeei este o lungã scrisoare de iubire: „Dumnezeu m-a cercetat ºi m-a iubit dintotdeauna ºi îmi oferã cea mai preþioasã comoarã care existã în cer ºi pe pãmânt: pe frumosul meu Isus….”.

Bartolomea – o sfântã pentru zilele noastre

Întâlnirea cu Bartolomea Capitanio este întâlnirea cu viaþa, înseamnã sã cunoºti o poveste care aparþine pãmântului, îi aparþine omului în tot ce are mai omenesc, dar în acelaºi timp descoperã o frânturã de cer, o fãrâmã de mister, de… Familie Trinitarã.

Bartolomea are puterea, prin scrierile sale, care izvorãsc dintr-o experienþã de viaþã intensã, sã te arunce dincolo, sã te facã sã te avânþi încet în ceva care este în faþa ta, dar pe care miopia te împiedicã sã-l vezi, sã-l auzi, sã-l palpezi.

Cum poate fi aceastã tânãrã în acelaºi timp în întregime a lui Dumnezeu ºi cum se poate oferi cu totul pentru om?

Rãspunsul este Misterul vieþii! Misterul Aceluia care intrã în viaþã fãrã sã batã la uºã, fãcând-o disponibilã, pânã la a se confunda cu El, amestecând totul, creând acel joc care îl face nebun pe om, dar îl mulþumeºte pe El, Tatãl iubitor… Aceastã inimã de tânãrã se simte cãutatã, iubitã, se bucurã, chiar ºi în ceasurile de obosealã, ºi se aruncã în aceastã iubire cu certitudinea cã viaþa ei este legatã de un Dumnezeu fidel, Dumnezeul iubirii, Dumnezeul vieþii.

Surorile „Maria Bambina”

O orã de catehezã…SPECIALÃ

Sãrbãtorirea celor 200 de ani de la naºterea Sf. Bartolomea Capitanio, fondatoarea Surorilor de Caritate „Maria Bambina“, a fost pentru noi, tinerii de la Catedrala Sfântul Iosif, un moment deosebit de comuniune ºi de rugãciune.

Provocaþi sã rãspundem la o întrebare: Ce înseamnã sfinþenia?Pentru mine e posibil sã devin sfânt în lumea de azi?, ne-am îndreptat spre casa surorilor, unde cadrul special pregãtit ne-a introdus într-o atmosferã de rugãciune ºi ne-a alimentat dorinþa de autocunoaºtere ºi de regãsire.

Pe tot parcursul întâlnirii, în mijlocul ºi în sufletele noastre sa simþit în profunzime prezenþa cateheþilor invitaþi cu aceastã ocazie: Isus, Învãþãtorul prin excelenþã, ºi Bartolomea, o tânãrã ca ºi noi, care ºi-a atins scopul de a deveni sfântã, mare sfântã, cât mai repede sfântã. Cântecele, fragmentele biblice ºi rugãciunile Bartolomeei ne-au ajutat sã aprofundãm tema sfinþeniei ºi ne-au provocat sã începem acest drum pentru cã fiecare dintre noi poate deveni sfânt.

Gândurile Bartolomeei, primite ca mesaje personale, ne-au entuziasmat sã iubim mai mult în viaþa noastrã de fiecare zi.

Grupul de tineri de la Catedrala „Sfântul Iosif”

16

Aniversare

Grupul de cercetaºi “Adormirea Maicii Domnului” împlineºte cinci ani

2002 odatã cu prima promisiune În februarie 2002, cercetãºeascã, s-a înfiinþat în parohia Adormirea Maicii Domnului primul centru de cercetaºi catolici din Bucureºti. Având aprobarea ºi binecuvântarea Arhiepiscopului Mitropolit, Doctor Ioan Robu, ºi îngãduinþa pãrintelui paroh Dominic Hârja, tânãra Iuliana Birtea a pus bazele unui nou grup de cerecetaºi în marea familie Scout.

Centrul nostru a fost înfiinþat, în primul rând, pentru a oferi copiilor ºi tinerilor comunitãþii ºi nu numai, oportunitatea de a se forma ca oameni, cetãþeni ºi mai ales creºtini adevãraþi în sânul Bisericii. Prin activitãþile propuse, cercetaºii îºi dezvoltã spiritul responsabilitãþii, contribuind activ la apostolatul laicilor din lumea întreagã, toate spre o maturizare a credinþei lor ºi o sensibilizare faþã de valorile creºtine autentice.

La început am fost ºapte cercetaºi. Astãzi suntem peste ºaptezeci. E adevãrat, câþiva dintre ei deja s-au rãspândit pe la casele lor ºi încep sã-ºi fãureascã familii, dar astãzi copiii scoutiºti culeg roadele a ceea ce ei au sãdit cu atîta dãruire.

Acum, în februarie 2007 2007, avem în urmã cinci ani de activitãþi care ne-au apropiat, ne-au unit ºi ne-au ajutat. Ne-au ajutat sã nu ne despãrþim de principiile cercetãºeºti pe care le-am acceptat în faþa lui Dumnezeu atunci când, cu tremur în voce ºi în suflete, am rostit, pentru prima datã, cuvintele Promisiunii.

Pentru toate îi suntem recunoscãtori Aceluia care ne-a vegheat mereu ºi a avut grijã ca paºii noºtri sã nu rãtãceascã, Aceluia care ºi-a þinut întotdeauna Promisiunea cu fidelitate, Aceluia care nu a uitat niciodatã sã ne iubescã. Îþi mulþumim, Doamne!

Prin tot ceea ce facem vrem sã împrospãtãm viaþa noastrã, viaþa comunitãþii parohiale ºi viaþa familiei de scoutiºti din lumea întreagã. Dar, mai ales, vrem ca viaþa de cercetaº sã ne ajute sã fim mai buni creºtini. Alãturi de Sfânta Liturghie ºi de Sfintele Sacramente ne dorim ca activitãþile sã fie hranã a sufletelor noastre angajate pentru toatã viaþa în slujirea lui Dumnezeu ºi a aproapelui.

Sperãm ca împlinirea celor cinci ani de activitate cercetãºeascã sã fie un prilej de a ne alimenta entuziasmul tineresc pe calea cãtre sfinþenie ºi de a ne aminti de promisiunea fãcutã lui Dumnezeu, Creatorul nostru, aceea cã vom fi întotdeauna gata sã facem tot posibilul pentru a lãsa lumea un pic mai bunã decât am gãsit-o!

De 5 ani... gata Prima promisiune februarie 2002

Primul campus cercetãºesc vara anului 2002

Sfânta Liturghie în mijlocul naturii 2004

Ziua Mondialã Scout februarie 2005

Întotdeauna gata!

CRISTINA NICA

Aniversare

pentru a sluji!

Robert Baden Powell, pãrintele cercetãºiei 22 februarie 1857 – 22 februarie 2007 150 de ani

Ziua Pãmântului aprilie 2005

Deschiderea anului Scout 2006-2007

Exerciþii spirituale pentru lideri decembrie 2006

“Cu Tatãl nostru la plimbare” ianuarie 2007

Din testamentul lãsat cercetaºilor de Baden Powell: „Dragi cercetaºi, eu am dus o viaþã deosebit de fericitã ºi doresc ca fiecare dintre voi sã aibã o viaþã la fel de fericitã. Cred cã Domnul ne-a aºezat în aceastã lume minunatã pentru a fi fericiþi[...]

Adevãratul mod de a fi fericiþi este acela de a aduce fericire altora. Cãutaþi sã lãsaþi aceastã lume un pic mai bunã decât aþi gasit-o ºi când vã va suna ceasul morþii, veþi putea muri fericiþi cu constiinþa cã nu v-aþi risipit timpul, ci “aþi fãcut ceea ce e mai bine!”

Al vostru prieten, Baden-Powell”

Era o persoanã cãreia îi plãcea sã îºi petreacã timpul în mijlocul naturii. Avea oroare de lipsa de imaginaþie, de oamenii care se închid în rutinã, în egoism, iubea natura, oamenii simpli ºi umorul, îi plãcea mult sã se deghizeze, sã facã farse ºi sã deseneze caricaturi.

S-a nãscut la Londra. Dupã ce terminã studiile la Colegiul Chaterhouse se înscrie ºi reuºeºte la examenul de admitere în armatã. Este numit sublocotenent la regimentul al 13-lea husari, în India. În timpul celor 10 ani petrecuþi în India, B.P. va descoperi ºi îºi va dezvolta noi talente, antrenamentului fizic dându-i o importanþã deosebitã. În 1899, fiind colonel de armatã în Africa de Sud, când izbucneºte rãzboiul, B.P. se gãseºte asediat într-un orãºel de 10.000 de buri (locuitori ai Buriei). Prins în aceastã situaþie, B.P. adunã tinerii, le dã uniforme ºi le încredinþeazã responsabilitãþi: sã ducã mesaje, sã transmitã ordine, sã facã de planton. În onoarea lor a fost editat ºi un timbru poºtal. BP remarcã modul în care aceºti tineri au pus suflet în misiunile lor ºi aceastã experienþã a contribuit considerabil la crearea, mai târziu, a Miºcãrii Scout. În acelaºi timp B.P. a sesizat cã tinerii soldaþi, instruiþi în garnizoane, învãþaþi sã meargã la pas ºi sã asculte fãrã sã înþeleagã de ce trebuie sã facã un lucru sau altul, nu ºtiau sã se descurce în situaþii neprevãzute. Preferând sã dezvolte la oameni spiritul de iniþiativã, ingeniozitatea, spiritul de echipã, abilitãþile, el îi grupeazã în patrule, îi învaþã sã citeascã urmele, sã se ascundã, sã-ºi asume responsabilitãþi, într-un cuvânt arta cercetãºiei. De aici, cuvântul „scout” care înseamnã cercetaº. Cercetaº este cel care merge înainte pentru a explora ºi pentru a ghida. B.P. organiza antrenamente sub formã de jocuri ºi seara toþi fãceau supraveghere (planton). A înþeles mai mult decât oricine marile lipsuri în educaþia tinerilor din vremea sa ºi a creat un program de educaþie propriu, bazat pe joacã în aer liber, pe comuniunea prieteneascã. Prima experimentare a acestui program a avut loc în vara anului 1907, când B.P. porneºte spre insula Brownsea cu un grup de 20 de bãieþi. În 1908 scrie cartea „Cercetãºia pentru bãieþi” („Scouting for boys”) în care demonstreazã cu multe exemple cã inteligenþa practicã, spiritul de observaþie, curajul, caracterul nu pot fi învãþate la ºcoalã, ci prin joc, prin viaþa trãitã în naturã, în campus. “Scouting for Boys” se aflã pe locul patru între cãrþile cu cele mai mari vânzãri din toate timpurile, dupã Biblie, Coran ºi Cartea Roºie a lui Mao-Tse-Tung. Mai târziu regele îi dã titlul de Lord Baden Powell de Gilwell pentru cã a fondat miºcarea cercetaºilor ºi a ghidelor. În prezent existã 34 de milioane de cercetaºi în întreaga lume iar numãrul lor este în continuã creºtere. Aproximativ 4 milioane provin din SUA, organizaþi în cea mai mare asociaþie de cercetaºi.

17

18

Din viaþa arhidiecezei

Cu “Tatãl nostru” la plimbare 13 ianuarie 2007 este ziua în care scoutiºtii parohiei “Adormirea Maicii Domnului” au plecat cu mic cu mare cãtre Piatra Mare.

Dimineaþa, în garã, dacã ar fi fost întrebat vreunul: “Unde plecaþi cu toþii?” rãspunsul ar fi venit imediat însoþit de un zâmbet complice: “Plecãm cu Tatãl Nostru la plimbare!”.

Trenul a plecat la ora 6:16, deci vã daþi seama la ce orã ne-am trezit. Dupã ce ne-am aºezat în tren, pe locurile pe care dragii noºtri exploratori ni le-au þinut ocupate dinainte, liderii ne-au împãrþit în trei patrule: Steluþele, Cerculeþele ºi Triunghiul echilateral.

Fiecare patrulã ºi-a pregãtit apoi un strigãt dupã care membrii sã se recunoascã între ei. Odatã ajunºi la Timiºul de Jos, foarte bucuroºi ºi entuziasmaþi am pornit spre munte. “Era multã zãpadã.

La un moment dat am vrut sa fac o pozã ºi m-am trezit cu zãpada intratã pe sub pantalon pânã aproape de genunchi”(Ioana Frâncu, temerari). În cadrul deschiderii oficiale a activitãþii, liderii fiecãrei grupe ne-au anunþat planul pentru ziua respectivã. Totul era minunat. Urma sã meditãm, sã ne distrãm ºi sã ne simþim bine.

Planul a fost conceput în aºa fel încât sã îmbinãm utilul cu plãcutul: creºterea în credinþã ºi distracþia jocurilor.

Abia când am început sã urcãm pe munte am înþeles de ce motto-ul întâlnirii era “Cu Tatãl Nostru la plimbare”. Primul lucru pe care a trebuit sã-l facem a fost sã meditãm la cele ºapte cereri cãtre Dumnezeu pe care le adresãm prin rugãciunea “Tatãl nostru”.

Am fãcut câte un popas pentru ca fiecare dintre noi sã-ºi împãrtãºeascã gândurile tuturor celorlalþi. Dupã ce am terminat momentele de meditaþie, ne-am rugat împreunã, ceea ce ne-a dat putere sã mergem mai departe. “Drumul mi s-a pãrut lung, deoarece aveam o bãtãturã la piciorul drept”(Alexandru Marcu, temerari). „Chiar dacã noi, liderii, nu ne gândiserãm la asta înainte, pe drum mi-am dat seama cã tema aleasã spre meditare ne-a fost inspiratã de Duhul Sfânt. Mi-am dat seama cã meditam la

cele ºapte cereri din rugãciunea “Tatãl nostru” în drum spre Canionul “7 scãri”. În acel moment am zâmbit ºi m-am liniºtit, pentru cã ºtiam cã Domnul acceptase de la început invitaþia de a veni cu noi la plimbare” (Cristina Nica, lider).

Sus ... “a fost extraordinar: ne-am bãtut cu zãpadã, am glumit, am mâncat” (Graþiela Baltof, temeari); “a fost o zi specialã pentru cã a fost prima datã când am urcat la Canionul 7 Scãri” (Andreea Mitricoaia, temerari); “A fost frumos deoarece am mers pe munte, era sã pierdem trenul ºi în sfârºit am vãzut ºi eu zãpadã anul acesta. Cel mai mult mi-a plãcut cã am mers cu Adi la canion, dar, din pãcate, am urcat doar 3 scãri” (Emanuel Radu, temerari); “A fost o experienþã frumoasã: ne-am jucat, ne-am rugat, am vizitat Canionul 7 scãri. Am reuºit sã urcãm doar câteva scãri pentru cã timpul nu ne-a permis mai mult. Dar este de þinut minte” (Marius Puºcaºu, temerar).

La coborâre am jucat un joc numit “Hai sã fim prieteni”. Fiecare dintre noi a trebuit sã se împrieteneascã cu o persoanã din grup pe care nu o cunoºtea decât din vedere. ªi, doi câte doi, pe drumul de întoarcere am discutat, ne-am cunoscut cât de bine am putut, ne-am ajutat când am avut nevoie.

La poalele muntelui ne-am distrat cu concursurile între patrule.

Chiar ºi cei care au pierdut ºtiu cã toþi suntem învingãtori ºi ce este mai important este cã ne-am simþit bine ºi cã am lucrat în echipã, faptul cã ne-am apropiat unii de alþii. Dupã rugãciunea de mulþumire de la încheiere, în mare grabã, am mers în garã sã luãm trenul. Timpul ne presa, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reuºit sã ajungem la fix. Dupã ce am urcat în tren fiecare s-a odihnit ºi jocurile au continuat.

Mi-am dat seama cã cercetãºia într-adevãr uneºte oamenii între ei ºi cu Dumnezeu. Am avut parte de multe momente frumoase, de multe clipe fericite alãturi de ceilalþi cercetaºi, alãturi de ceilalþi fraþi ai mei.

Dupã aceastã zi m-am simþit mai înþelept, mai împãcat cu mine însumi, pentru cã am reuºit sã-mi dau seama cã SCOUT-ul nu înseamnã numai distracþie. Înseamnã sã înveþi cât mai multe despre ceilalþi, despre tot ce te înconjoarã, ºi astfel sã ajungi sã-L cunoºti mai bine ºi sã-L iubeºti pe Isus prezent în tot ºi în toþi cei ce ne înconjoarã. Înseamnã sã lucrezi în echipã, sã faci totul cu zâmbetul pe buze.

Trebuie sã înþelegem cã tocmai unele mici încercãri pe care Domnul ni le dã, tocmai problemele care apar ºi pe care noi reuºim sã le rezolvãm împreunã, fac ca relaþiile dintre noi sã se transforme treptat: din amici devenim prieteni, din prieteni devenim fraþi.

Mã bucur mult cã încet, încet încep sã înþeleg mai bine porunca lui Cristos: “ Iubiþi-vã unul pe altul aºa cum v-am iubit eu pe voi!”

MIHAI LUP AªCU LUPAªCU AªCU,, explorator

Îndrumar mediatic

Indicatorul tipologic Myers Briggs PETER MALONE

În cadrul Festivalului internaþional de film Privind copiii a avut loc un eveniment special, cursul þinut de pr. Peter Malone, preºedintele SIGNIS din 2001 în 2005, despre Tipuri psihologice, cinema ºi sensibilitãþi.

Modul diferit în care rãspundem la literaturã ºi artã, interesele noastre, stilurile ºi gusturile noastre sunt ceea ce numim sensibilitate. Intuiþile lui C.G.Jung ºi dezvoltarea Indicatorului Tipologic Myers Briggs pot sã contribuie foarte mult la felul în care înþelegem diferitele sensibilitãþi ºi ne pot ajuta sã-l apreciem, fãrã sã ne lãsãm purtaþi de judecãþi facile, pe cel ce îºi exprimã o opinie contrarã pãrerii noastre ºi sã învãþãm sã cunoaºtem valoarea de dar a unor sensibilitãþi diferite. Peter Malone a dezvoltat, pronind de la indicatorul Myers Briggs, o aplicaþie pe tipurile psihologice din film.

Cei care judecã ºi cei care percep

Întâlnim des pãrerea cã filmele sunt prea lente. Dacã este cineva cãruia sã îi placã, atunci se miºcã într-un ritm mãsurat.

Un exemplu util este versiunea lui Fred Schepisi a filmului “Casa ruseascã” de John Le Carre. Nu era un spionaj de acþiune ci un spionaj de supraveghere, via aparatele de ascultare. Prea multe cuvinte! “Mãsurat” sau “prea lent”? În timp ce atitudinea de judecatã este modalitatea Judecãtorilor de a se exprima, este evident ºi în modul în care Judecãtorii îºi doresc ca lucrurile sã se miºte, “hai sã vedem acest spectacol pe ecran” ºi “hai sã vedem, luãm acest spectacol de pe ecran”.

Stilurile de televiziune tind sã accentueze stilul ºi sensibilitatea J. Segmente scurte pot indica limita scurtã de atenþie pe care o avem, dar indicã ºi faptul cã dorim sã fim mereu în miºcare. Clipurile video musicale din anii recenþi ºi apetitul aparent insaþiabil al unor spectatori de televiziune de-a se uita la MTV ºi la programele de sâmbãtã ºi duminicã noaptea, ne modificã obiceiurile de a privi ºi de a percepe. Arta editãrii video ne formeazã, de asemenea, sensibilitatea. Avem un ºoc atunci când vedem un fade out ºi un fade in. (o stingere ºi o aprindere a imaginii din negru). Când le vedem în filmele de aur ale cinematecii par fumate. A le monta în zilele astea e în stilul J., iar tehnologia ºi producþia de filme îl promoveazã. Totul e posibil ºi rapid. Efectele sunt literalmente explozive, acþiunea ºi consecinþele instantanee. În aceastã privinþã, un film ca Rambo 3 este ideal. Este încontinuu exploziv, suprasaturat de acþiune.

Publicul cu o sensibilitate axatã pe Percepþie are câteodatã dificultãþi sã þinã ritmul acþiunii, chiar ºi cu modificãrile ºi întorsãturile tramei. Nu se supãrã când acþiunea încetineºte, când are ocazia sã fie introduse personajele ºi sã le cunoascã mai bine, sã aibã ºansa de a se simþi parte a lumii filmului. Foarte mulþi cronicari au fost foarte critici la adresa ultimelor filme ale lui David Lean, de la Podul peste râul Kwai ºi Lawrence din Arabia pânã la Doctor Jivago sau Fiica lui Ryan, Drumul spre India. Toate au o duratã mai mare de douã ore ºi jumãtate, unele sunt chiar mai lungi de trei ore. Era deja un loc comun sã se discute cum ar putea fi remontate în mod profitabil. Dar publicul din întreaga lume a iubit aceste filme. Era bucuros sã petreacã timp în lumile pe care Lean le-a creat pentru el, sã se bucure de frumuseþea austerã a deºertului, sã întârzie în iernile ruseºti, sã împãrtãºeascã viaþa de pe coasta vastã ºi asprã a Irlandei de Vest.

Totuºi, nu suntem numai extrovertiþi sau introvertiþi, oameni care judecã sau percep. Funcþiile noastre de judecatã ºi de percepþie ajutã la definirea sensibilitãþii noastre.

Oameni de senzaþie sau oameni intuitivi

Existã o sensibilitate bazatã pe senzaþii. Persoanele extrovertite, care se bazeazã pe senzaþii, sunt cele care iubesc cu siguranþã lumea filmului – strãlucirea culorilor, a formelor, a miºcãrii care le pot încânta cu fiecare detaliu. Introvertiþii, care sunt sensibili la senzaþii, se pot desfãta când se concentreazã, atenþi la film, asupra unui puternic simþ al prezenþei, aici ºi acum. Cu siguranþã, acesta nu reflectã întregul rãspuns al persoanelor senzoriale. Dar subliniazã diferenþa faþã de un rãspuns intuitiv.

Scriitorul E.M.Foster are o vorbã pe care o foloseºte la începutul romanului “Howard’s End”: “Conecteazã-te, Atâta tot.” Pare sã dea o luminã asupra rãspunsului intuitiv la filme.

Una din marile dificultãþi pentru o sensibilitate intuitivã este prezentarea corporalitãþii. Aceasta poate fi adevãratã în cazul unui material violent ºi dur sau în cazul unei senzualitãþi explicite. Pe de-o parte, poate sã nu aibe un impact puternic din cauza unui mecanism înnãscut de distanþare. Cei axaþi pe senzorialitate se pot minuna adesea de mãsura în care un intuitiv se poate detaºa de secvenþe cu care s-ar putea identifica foarte tare. Pe de altã parte, intuitivii pot fi extrem de sensibili la asemenea scene, mai ales dacã rãspund cu funcþia secundarã.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Rugãciune ºi vindecare Apariþia Sfintei Fecioare Maria la Lourdes, sãrbãtoare din inima lunii februarie, ne oferã prilejul sã contemplãm misterul vindecãrii, dar ºi valoarea suferinþei. Gãsim multe texte, meditaþii ºi fapte de apostolat în opera ºi viaþa Monseniorului Ghika, ajutându-ne sã înþelegem condiþia profundã a suferinþei – ºi astfel sã împlinim cuvenitul folos sufletesc.

Deschiderea cãtre suferinþa altuia, asumatã cu iubire, declanºeazã resorturi spirituale nebãnuite, o experienþã a bucuriei pe care Monseniorul Ghika o descrie în „Gândurile” sale: „Dacã ºtii sã iei asupra ta durerea altuia, Domnul o va lua asupra Lui pe a ta, fãcând-o a Sa, adicã aducãtoare de Mântuire.

Dacã ºtii sã iei asupra ta durerea aproapelui, Domnul va lua asupra Lui aceastã durere din tine, fãcând-o a Sa, adicã fãuritoare de Mântuire. O va lua cu atât mai multã ardoare, cu cât o va gãsi deja dezrãdãcinatã ºi transplantatã în inima ta. ªi întrucât El a gãsit-o curãþatã de orice urmã de egoism, transfiguratã prin evlavie, sfinþitã prin iubirea creºtineascã, mângâierea va fi mai mare în celãlalt, binecuvântarea mai vie în tine, fericirea de mâine mai mare în amândoi.”

Spicuim în continuare câteva idei ºi rugãciuni pe care Monseniorul le-a consemnat, din experienþa sa de pãstor spiritual, în mijlocul unei categorii speciale a „sãracilor”: bolnavii.

S-a vorbit mult despre rugãciunile bolnavului, despre faptul cã dãruindu-ºi suferinþa, aceasta îºi împlineºte rostul ºi ajutã, în primul rând, la însãnãtoºirea sufleteascã, esenþialã pentru vindecarea integralã a celui ce suferã: vindecarea sufletului ºi a trupului.

Dar mai puþin, chiar prea puþin se priveºte asupra medicului ºi asupra infirmierului, care, la rândul lor, au nevoie de multã rugãciune - personalã ºi solidarã, a celorlalþi - , în lupta pentru vindecarea bolilor. Monseniorul Ghika i-a îndrumat cu multã atenþie ºi dragoste. Din experienþa de la Sanatoriul Saint Vincent de Paul provin textele ce urmeazã, pe care le-am selectat din volumul

Prinþul Vladimir I. Ghika, „Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale”, apãrut în 1995 la editura Dacia (MARINA FARA).

Nesfârºit de variate pot fi textele de rugãciune ce urmeazã sã fie înmânate sãracului, pentru a-l ajuta sã tragã mai multe învãþãminte de pe urma suferinþelor sale, oferindu-le lui Dumnezeu în modul cel mai conºtient ºi mai generos. Conteazã mult sã fie bine adaptate la fiecare împrejurare particularã. Este atinsã aici porþiunea cea mai profund afectatã, cea mai personalã, intimã, a vieþii aproapelui ºi acolo poate mai mult decât în altã parte, trebuie sã ai grijã ca vorbele sã se potriveascã cu starea sufletului în ajutorul cãruia ai venit, vorbele ce pot fi oferite acestui suflet, pentru a-i fi apoi adresate lui Dumnezeu, pentru prea-binele sãu.

Rugãciune de spus înainte de a acorda consultaþii într-un dispensar: Doamne, vom vedea în curând venind la noi bieþi oameni care suferã ºi care ne cer sã le uºurãm durerile. Fã ca îngrijirile noastre (…) sã poatã înlãtura sau face mai suportabile aceste suferinþe, ca sã fie binecuvântat numele Tãu prin noi.

Fie sã vedem cum apare vindecarea oriunde aceasta poate fi obþinutã pentru mai-binele sufletului lor ºi o mai bunã folosinþã a vieþii lor. Dacã nu, fie cel puþin ca durerea de care au parte sã se reducã la atât cât socoteºti Tu necesar pentru fericirea lor veºnicã; ºi dacã, în aceastã privinþã, ar fi sã le mai lipseascã ceva, ia cât le lipseºte ºi dã-le din suferinþele noastre ºi din meritele pe care le-am fi dobândit pe lângã Tine.

Doamne, învaþã-ne sã Te cunoaºtem prin milã, sã Te slujim prin dãruire frãþeascã, sã-Þi urmãm exemplul prin jertfã. ªi fie ca încercarea la care supui buna noastrã voinþã, fãcându-ne trimiºii rãspunzãtori de Providenþa Ta faþã de aceºti nefericiþi care, dupã cum spui, Îþi þin locul, fie ca aceastã încercare sã se întoarcã în cinstea noastrã comunã, pentru fericirea noastrã comunã în ceruri. Aºa sã fie!

ªtefan Cazimir (1876 – 1934)

Avocatul ªtefan Cazimir face parte din pleiada de intelectuali catolici bucureºteni care s-au remarcat în diferite activitãþi publice în prima jumãtate a secolului al XX-lea. O mare parte din culturã ºi-a dobândit-o la Seminarul Sfântul Duh din Bucureºti, încheindu-ºi studiile cu un strãlucit doctorat în drept susþinut la Gant (Belgia). S-a remarcat în politicã în calitate de senator din partea Partidului Conservator, fiind o bunã perioadã de timp secretarul liderului acestui partid, Jean Lahovary.

A pledat cu toatã pasiunea în multe din procesele de proprietate în care a fost implicatã Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti, fiind ºi un bun sfãtuitor, în acest sens, al arhiepiscopilor R. Netzhmmer ºi Alex. Th. Cisar. În 1916, avocatul ªtefan Cazimir a fost arestat de Guvernul român, iar pentru eliberarea sa a intervenit arhiepiscopul Netzhmmer, care obiºnuia sã spunã despre cel dintâi cã este un „bun catolic”.

Moare la numai 58 de ani, la 27 decembrie 1934, dupã o lungã ºi chinuitoare boalã, iar la moartea sa ziarul arhidiecezan Farul nou scria urmãtoarele: ”Acela care a fost sprijinitorul atâtor sãraci, care i-a ajutat pe cei care i s-au adresat ºi care a fost un pãrinte ºi un soþ exemplar, ºi-a dat sufletul dupã ce a primit sfintele Taine”. A fost înmormântat la Bucureºti, la 29 decembrie 1934, Liturghia funebrã fiind oficiatã la Catedrala Sfântul Iosif , al cãrei parohian a fost.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Istorie ºi Spiritualitate

Calea vieþii consacrate Biserica (...) ne indicã calea dumnezeiascã de înþelepciune, aceastã cale a lui Isus, Mielul jertfit din iubire pentru Tatãl ºi pentru noi. Biserica ne aratã cã pentru a-l urma pe Miel oriunde se duce (cf. Ap 14,4), pânã la Cruce ºi pânã la rana inimii, existã acest mare mister al vieþii consacrate care ne face sã acceptãm sã fim rãstigniþi, sã nu mai deþinem nimic, nici chiar în adâncul inimii, pentru ca totul sã fie dãruit, sã acceptãm sã nu mai avem decât o singurã iubire, una singurã, cea care este în inima lui Cristos: iubirea Fiului Preaiubit pentru Tatãl. Voinþa Tatãlui trebuie sã ne cuprindã, treptat, toatã viaþa, ca sã «fim» voinþã a Tatãlui, precum Isus la Cruce – cãci la Cruce El împlineºte voinþa Tatãlui, o trãieºte ºi numai aceasta conteazã pentru El. Maria a trãit aceasta, iar mãreþia vieþii consacrate este de a trãi acest mister al Compãtimirii Mariei, pentru a fi foarte aproape de Isus rãstignit, pentru a fi împreunã cu El «în sânul Tatãlui» (In 1,18). Aceasta este calea împãrãteascã ºi este calea sãracului, a cerºetorului, a celui care nu are nimic ºi care ºtie cã nu are nimic, pentru cã nu va putea nicicând sã rãspundã singur acestei iubiri fãrã seamãn a Rãstignitului, precum ºi iubirii Pruncului Isus din iesle. ªtiind aceasta, el îi cere Mariei sã cuprindã totul în el, îi cere sã fie foarte aproape de inima ei la Cruce, aºa cum a fost Ioan.

A ne oferi astfel pânã la sfârºit este actul cel mai mare al întregii noastre vieþi creºtine, cel care rãspunde atracþiei atât de puternice a lui Cristos rãstignit – «când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atrage pe toþi la mine» (In 12,32) – ºi atracþiei atât de tainice a Pruncului Isus. Cãci nu-i putem refuza nimic unui prunc care ne strânge cu mânuþele sale, mai ales atunci când e vorba de mânuþe atât de curate, atât de nevinovate ºi, de-asemenea, atât de puternice întrucât sunt mâinile unui Dumnezeu.

Mâinile Pruncului Isus vor fi rãstignite... ºi, în adâncul inimii, înþelegem cã toatã libertatea noastrã, care se manifestã prin gesturile, prin mâinile noastre, trebuie rãstignitã din iubire pentru Isus.

Dupã pãrintele Marie-Dominique Philippe, o.p., « J’ai soif », ed. Saint-Paul, V ersailles 1996 Versailles (extras dintr -o predicã pentru voturile definitive) dintr-o

Congregaþia „Sfântului Iosif„ (Iosefinii lui Murialdo), a cãrei carismã este educaþia copiilor ºi a tinerilor ºi care desfãºoarã o activitate deosebit de variatã în cadrul Arhidiecezei de Bucureºti (în Popeºti-Leordeni) ºi în Dieceza de Iaºi (la Roman), anunþã definitivarea site-ului www.murialdo.ro. Noul site este realizat cu un meniu pe douã niveluri. Dintre secþiunile din primul nivel menþionãm: Iosefinii lui Murialdo, Centrul de Tineret, Centrul de Formare Profesionalã, Biblioteca, Asistenþã Socialã, Evenimente ºi Parteneri.

Prin vizitarea acestor secþiuni se pot afla informaþii interesante despre activitatea Fundaþiei “Leonardo Murialdo” însoþite de regulã ºi de fotografii. Pagina de prezentare a site-ului este disponibilã ºi în limbile englezã ºi italianã.

Amintim cã Fundaþia „Leonardo Murialdo” (FLM) înfiinþatã pe 10 mai 1999, este un ONG creat de Congregaþia “Iosefinilor Sfântului Leonardo Murialdo” ºi are ca scop formarea continuã a copiilor ºi tinerilor, mai ales a celor sãraci ºi defavorizaþi.

Sperãm ca într-un viitor apropiat sã fie încheiate ºi lucrãrile la site-ul www.murialdo-roman.ro

Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii La Editura Universitãþii Bucureºti a apãrut, la sfârºitul lunii ianuarie, versiunea în limba românã a Compendiului de doctrinã socialã a Bisericii, sub îngrijirea pr. prof. dr. Isidor Martincã, decanul Facultãþii de Teologie romano-catolicã ºi asistenþã socialã a Universitãþii Bucureºti. Elaborat de Consiluil pontifical Justitia et Pax, volumul reprezintã o sintezã impresionantã prin concizie ºi cuprindere, fiind totodatã, prin raportarea continuã la realitãþile lumii de azi, o lecturã plãcutã ºi incitantã. Cartea poate fi procuratã de la librãria “Sfântul Iosif” (Str. General Berthelot, nr. 19) ºi de la secretariatul Facultãþii de teologie (Doctrina socialã a Bisericii, vol.II, Compendiu, Editura Universitãþii Bucureºti, preþ 30 RON).

GLOSAR SOCIAL

Biserica ne învaþã despre… muncã

Când auzim cuvântul muncã muncã, pentru mulþi dintre noi primul impuls e sã o luãm la fugã. Însã luaþi cuiva munca pentru un timp mai îndelungat ºi veþi vedea ce nefericit este. În primul rând, va fi îngrijorat cã nu are cu ce-ºi þine zilele.

Apoi, se va simþi plictisit ºi fãrã rost. Ba mai mult, în ziua de azi, pentru unii munca a devenit un idol – nimic nu e mai important decât serviciul ºi nu mai ºtiu sã se opreascã pentru o orã de relaxare. Pare ciudat, nu-i aºa?

Biserica este conºtientã de amândouã aceste ispite: fuga de muncã, precum ºi opusul ei, ataºamentul excesiv faþã de muncã. „Munca trebuie respectatã – se aratã în Compendiul doctrinei sociale a Bisericii, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2007, p. 165 - , deoarece este izvor de bogãþie sau, cel puþin, de condiþii de viaþã demne ºi, în general, este un instrument eficient împotriva sãrãciei (cf. Prov. 10,4), dar nu trebuie sã se cadã în ispita de a o idolatriza, pentru cã nu munca, ci Dumnezeu este izvorul vieþii, scopul ultim al omului.”Totodatã, Compendiul aratã cã „cine suportã oboseala muncii în unire cu Isus coopereazã cu Fiul lui Dumnezeu la opera sa mântuitoare ºi se aratã a fi discipol al lui Cristos ducându-ºi crucea de fiecare zi prin îndeplinirea activitãþilor la care a fost chemat. În aceastã perspectivã, munca poate fi consideratã un mijloc de sfinþire” (op. cit., p 168).

***

ªtiaþi cã... în latinã, cuvântul labor (muncã) provine, dupã cât se pare, de la un termen mai vechi care ar fi însemnat a aluneca? Munca este, deci, cea care face lucrurile sã lunece, sã meargã înainte...

21

22

Lecturi

F. X. Nguyen van Thuan – „Cinci pâini ºi doi peºti“ Ed. Serafica, Roman, 2006 ; 76 p.

ANA-MARIA BOTNARU

V-aþi întrebat vreodatã prin ce minune poate rezista un om ani lungi în închisoare fãrã sã-ºi piardã minþile ºi fãrã a-ºi altera acea ireductibilã umanitate care-l separã de animale? Rãspunsul, de o simplitate dezarmantã, este credinþa. Biserica din România a avut, în timpul comunismului, martirii ºi mãrturisitorii ei, cu miile: greco-catolici, romano-catolici, ortodocºi, neo-protestanþi… Dar în veacul al XX-lea martiri ºi mãrturisitori creºtini au existat pe toatã faþa pãmântului. Cãrticica pe care v-o prezint cuprinde o mãrturie dramaticã, venitã de foarte departe: din Vietnamul pe care nu îl cunoaºtem decât din filmele americane. François-Xavier Nguyen van Thuan, Arhiepiscop auxiliar de Saigon, a stat 13 ani în închisoare, trecând prin încercãri cumplite, dar dragostea faþã de Cristos ºi fidelitatea faþã de Bisericã l-au fãcut biruitor. El îºi intituleazã cartea „Cinci pâini ºi doi peºti“, dupã episodul din Evanghelia dupã Ioan, capitolul 6. Micul volum îmbinã amintirile personale cu meditaþia ºi rugãciunea, constituindu-se într-un îndemn ferm la trãirea credinþei ºi la fidelitate faþã de chemarea noastrã creºtinã.

Prima pâine – A trãi momentul prezent.

Când a fost arestat, van Thuan a înþeles cã nu-ºi poate trãi viaþa aºteptând. A decis sã trãiascã prezentul din plin, sã fie apostol acolo, în închisoare. Mai mult, l-a luat ca model pe Sf. Paul care, închis fiind, trimitea epistole diferitelor comunitãþi creºtine. Riscând totul, scriind pe ascuns, nopþile, arhiepiscopul vietnamez a trimis cuvinte de învãþãturã ºi îmbãrbãtare comunitãþilor din dieceza sa. Cãrþile sale, traduse ulterior în numeroase limbi, au devenit bestseller-uri.

A doua pâine – A face deosebire îîntre ntre Dumnezeu ºi lucrãrile lui Dumnezeu. În suferinþa cea mai adâncã – izolat de semeni, umilit ºi chinuit de gardieni, torturat de griji – a înþeles cã trebuie sã abandoneze totul în mâinile lui Dumnezeu. Nu putea face nimic în favoarea diecezei sale, de care se simþea atât de legat.

Acum, „dieceza“ lui era lagãrul de reeducare, unde majoritatea prizonierilor nu erau creºtini. Rãspunde la chemarea lui Dumnezeu: „Da, Doamne, Tu mã trimiþi aici pentru a face prezentã dragostea Ta în mijlocul fraþilor mei, în foame, în frig, în muncã istovitoare, în umilinþã, în nedreptate. Te aleg pe Tine, voinþa Ta; sunt misionarul Tãu aici”.

A treia pâine – Un punct de neclintit neclintit:: rugãciunea. Nguyen van Thuan spune cã îi plac rugãciunile scurte din Evanghelie ºi îºi mãrturiseºte preþuirea faþã de cântul gregorian. Rugãciunea face minuni: Arhiepiscopul se împrieteneºte cu un comunist, iar acesta îi promite cã se va ruga pentru el Sfintei Fecioare. Impresionat de forþa spiritualã a noului sãu prieten, comunistul merge la Sanctuarul

din Lavang ºi se roagã aºa: „Fecioarã, eu nu sunt creºtin, nu cunosc rugãciunile, te rog sã-i dai domnului Thuan ceea ce el îºi doreºte“...

A patra pâine – Euharistia, un ica mea forþã. Credincioºii sãi unica îi trimit în închisoare o sticlã de vin pe post de... medicament împotriva durerilor de stomac !!! Van Thuan celebreazã liturghia pe ascuns, în fiecare noapte. Prizonierul vietnamez îºi aminteºte: „Îl purtam pe Isus din Euharistie întotdeauna în buzunarul de la pieptul cãmãºii“. Acum înþelegeþi de ce, chiar izolat fiind, el nu se simþea singur niciodatã?

A cincea ppâine âine – Sã ne iubim unii pe alþii, este TTestamentul estamentul lui Isus. Într-o noapte, aflându-se în izolare, van Thuan înþelege un lucru esenþial: deºi e prizonier, nu a pierdut totul. I-a rãmas iubirea. κi spune: „Francisc, tu eºti încã foarte bogat. Tu ai dragostea lui Cristos în inima ta. Iubeºte-i [pe gardieni, n.m. AMB] precum te iubeºte Isus pe tine.“ ªi, dintr-o datã, lucrurile încep sã se schimbe: le povesteºte despre cum trãiesc oamenii în alte þãri, iar gardienii devin curioºi... Scrie un mic vocabular al limbajului religios: 1.500 de cuvinte în francezã, englezã, italianã, latinã, spaniolã ºi chinezã, cu explicaþiile în vietnamezã... Unul dintre ei îl roagã sã îl înveþe un cântec în latinã. Arhiepiscopul îi prezintã întâi „oferta“ – psalmii, Salve Regina, Veni Creator, Ave Maris Stella…, dupã care îi cere sã aleagã cântecul care îi place cel mai mult. Urmarea? „Nu pot sã vã spun ce miºcãtor era sã auzi în fiecare dimineaþã un poliþist comunist cântând Veni Creator, în timp ce cobora scãrile de lemn, la ºapte dimineaþa, ca sã facã gimnasticã ºi sã se spele”...

Primul peºte – Prima mea iubire, Neprihãnita Zãmislir e. Arestat la 15 august 1975, Zãmislire. în sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, va ieºi din închisoare la 21 noiembrie 1988, în sãrbãtoarea Prezentãrii Fecioarei Maria la Templu. În tot acest timp a fost convins cã Fecioara îl va elibera. Iatã un model de rugãciune cãtre Maica Domnului: „Mamã, ce aº putea face pentru tine? Sunt la dispoziþia Ta, sunt gata sã împlinesc voinþa Ta pentru Împãrãþia lui Isus“. Prizonierul vietnamez ne spune: „Inima mea era inundatã de o pace imensã, nu îmi era fricã de nimic”.

Al doil ea peºte – L-am ales pe Isus. Acest capitol oferã un doilea ghid spiritual ºi practic deopotrivã, sintetizat în 24 de puncte: de la revoluþia iubirii prin puterea Duhului Sfânt pânã la iubirea de patrie – nãpãstuitul sãu Vietnam… Apoi, cei 14 paºi în urmarea lui Isus ne poartã în rugãciune de la peºtera din Betleem pânã la paºii glorioºi de dupã Înviere…

Nguyen van Thuan n-a ezitat sã-ºi punã viaþa în mâinile lui Cristos, la fel cum a fãcut tânãrul cu cele cinci pâini ºi cei doi peºti…

Iar Domnul a hrãnit mulþimile…

Magisteriu

Din alocuþiunile Papei Benedict al XVI-lea Drama Familiei din Nazaret - condiþia dureroasã a migranþilor

Rugãciunea „Îngerul Domnului”, 14 ianuarie - a 93-a ediþie a Zilei mondiale a Migrantului ºi Refugiatului. „(...) Putem privi la Sfânta Familie din Nazaret, icoanã a tuturor familiilor, deoarece ea reflectã imaginea lui Dumnezeu pãstratã în inima fiecãrei familii umane, chiar ºi atunci când este slãbitã ºi uneori desfiguratã de încercãrile vieþii. Evanghelistul Matei relateazã cã, puþin timp dupã naºterea lui Isus, sfântul Iosif a fost constrâns sã plece în Egipt luând cu sine pruncul ºi pe mama lui, pentru a scãpa de persecuþia regelui Irod (cf Mt 2,13-15). În drama Familiei din Nazaret întrevedem condiþia dureroasã a atâtor migranþi, mai ales a celor refugiaþi, exilaþi, dispersaþi, evacuaþi, persecutaþi.

Recunoaºtem în mod deosebit dificultãþile familiei migrante ca atare: lipsurile, umilirile, strâmtorãrile, fragilitãþile (…) Este important, deci, sã protejãm migranþii ºi familiile lor cu ajutorul unor mãsuri legislative, juridice ºi administrative specifice, precum ºi printr-o reþea de servicii, de centre de ascultare ºi de structuri de asistenþã socialã ºi pastoralã (...). În domeniul vast al migraþiilor internaþionale, persoana umanã trebuie sã aibã mereu un loc central. Numai respectarea demnitãþii umane a tuturor migranþilor, pe de o parte, ºi recunoaºterea, pe de alta, de cãtre migranþii înºiºi a valorilor societãþii care îi gãzduieºte, fac posibilã justa integrare a familiilor în sistemele sociale, economice ºi politice ale þãrilor de primire. (…) Dragi prieteni, realitatea migraþiilor nu trebuie vãzutã niciodatã doar ca o problemã, ci, ºi mai ales, ca o mare resursã pentru progresul umanitãþii. ªi o resursã este în mod special familia migrantã, cu condiþia ca ea sã fie respectatã ca atare, sã nu trebuiascã sã sufere rupturi ireparabile, ci sã poatã rãmâne unitã sau sã se reuneascã, ºi sã-ºi împlineascã misiunea de leagãn al vieþii ºi primul ambient de primire ºi de educare a persoanei umane”.

“Rugãciunea pentru unitatea creºtinilor nu se poate reduce la o sãptãmânã pe an”Cateheza din 17 ianuarie 2007 „(...) Am putut sã observ cât de mult se simte nevoia de unitate în întâlnirile pe care le-am avut cu diferiþi reprezentanþi ai Bisericilor ºi Comunitãþilor ecleziale de-a lungul acestor ani ºi, în mod cu totul emoþionant, în recenta vizitã la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, la Istanbul, în Turcia. Drumul unitãþii rãmâne, cu siguranþã, unul lung ºi deloc uºor; trebuie, cu toate acestea, sã nu ne descurajãm ºi sã continuãm sã-l parcurgem bizuindu-ne în primul rând pe sprijinul sigur al Celui care, înainte de a se ridica la cer, le-a promis alor sãi: “Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20).

Unitatea este darul lui Dumnezeu ºi rodul acþiunii Duhului sãu. De aceea este important sã ne rugãm. Cu cât ne apropiem mai mult de Cristos convertindu-ne la iubirea lui, cu atât mai mult ne apropiem ºi unii de alþii (…) În acest an, tema biblicã propusã spre reflecþia

comunã ºi rugãciunea acestei Sãptãmâni este: “Pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã” (Mc 7,31-37). Sunt cuvinte luate din Evanghelia dupã Marcu ºi se referã la vindecarea unui surdomut de cãtre Isus. Aceastã temã, scoþând la luminã douã aspecte importante ale misiunii fiecãrei comunitãþi creºtine - vestirea Evangheliei ºi mãrturia iubirii - subliniazã ºi cât este de importantã traducerea mesajului lui Cristos în iniþiative concrete de solidaritate.

Acest lucru favorizeazã drumul unitãþii, întrucât se poate spune cã orice mângâiere, chiar dacã este micã, pe care creºtinii o aratã faþã de suferinþa aproapelui, contribuie la a face mai vizibilã ºi comuniunea lor ºi fidelitatea lor faþã de porunca Domnului.

Rugãciunea pentru unitatea creºtinilor nu se poate, oricum, reduce la o sãptãmânã pe an. Invocarea Domnului pentru ca sã fie El cel care înfãptuieºte, în timpul ºi în felurile cunoscute numai de El, deplina unitate a tuturor ucenicilor sãi trebuie sã se extindã la fiecare zi a anului”.

Sfântul Pãrinte condamnã din nou violenþele din Liban ºi Fâºia Gaza - Rugãciunea „Îngerul Domnului”, 28 ianuarie

„Calendarul liturgic îl aminteºte astãzi pe sfântul Toma de Aquino, mare învãþãtor al Bisericii (…). El a ºtiut sã prezinte acea minunatã sintezã creºtinã dintre raþiune ºi credinþã care, pentru civilizaþia occidentalã, reprezintã un patrimoniu preþios, din care sã se inspire ºi astãzi pentru a dialoga eficient cu marile tradiþii culturale ºi religioase din estul ºi din sudul lumii. Sã ne rugãm pentru creºtini, în special pentru cei care lucreazã în domeniul academic ºi cultural, pentru ca ei sã poatã sã exprime trãsãtura raþionalã a credinþei lor într-un dialog inspirat de iubire (…).

Cu ocazia Zilei mondiale a bolnavilor de leprã, care cade astãzi, doresc sã fac sã ajungã salutul meu, cu asigurarea unei deosebite amintiri în rugãciune, la toate persoanele care suferã de acest rãu. Le doresc vindecare grabnicã ºi, întotdeauna, îngrijiri adecvate ºi condiþii demne. Încurajez lucrãtorii sanitari ºi voluntarii care îi asistã, precum ºi pe toþi cei care, în diferite moduri, îºi unesc eforturile pentru a învinge acest rãu, care nu este doar o boalã, ci o plagã socialã (...).

Zilele trecute, violenþa a început sã însângereaze din nou Libanul.

Este inacceptabil sã se parcurgã aceastã cale pentru a susþine propriile raþiuni politice. Simt o durere imensã pentru acea scumpã populaþie. Îmi însuºeºc cuvintele ferme, pronunþate de Preafericirea Sa, cardinalul Nasrallah Pierre Sfeir, pentru denunþarea ciocnirilor fratricide. Împreunã cu el ºi cu ceilalþi responsabili religioºi, invoc ajutorul lui Dumnezeu pentru ca toþi libanezii, fãrã deosebire, sã poatã ºi sã vrea sã lucreze împreunã pentru a face din patria lor o adevãratã casã comunã, depãºind acele atitudini egoiste care îi împiedicã sã se îngrijeascã cu adevãrat de propria þarã (cf Exortaþia Apostolicã, O speranþã nouã pentru Liban, n.94). În afarã de aceasta, urez ca sã înceteze cât mai curând violenþele în Fâºia Gaza. Întregii populaþii palestinene doresc sã-i exprim apropierea mea spiritualã ºi sã o asigur de rugãciunea mea, pentru ca sã prevaleze în toþi voinþa de a munci împreunã pentru binele comun, întreprinzând cãi paºince pentru a rezolva diferendele ºi tensiunile”.

Paginã realizatã de CRISTINA ªOICAN

23

24

ªtiri

Un nou ambasador al României pe lângã Sfântul Scaun

Pe 20 ianuarie, Suveranul Pontif l-a primit pe domnul Marius Gabriel Lazurcã, noul ambasador extraordinar ºi plenipotenþiar al României pe lângã Sfântul Scaun. Dupã schimbul de discursuri, rostite în limba francezã, Sfântul Pãrinte s-a întreþinut în colocviu privat cu ambasadorul român.

Referitor la integrarea þãrii noastre în Uniunea Europeanã, Papa a arãtat cã Sfântul Scaun „a primit cu satisfacþie aceastã nouã situaþie, cãci ea consacrã cu fiecare zi mai mult, unitatea regãsitã a continentului european, dupã lunga ºi trista perioadã de separare a rãzboiului rece (...) Þara voastrã are o îndelungatã tradiþie creºtinã, vie ºi fecundã în cultura sa precum ºi în dinamismul diferitelor Biserici ºi comunitãþi ecleziale, ºi în participarea lor activã la viaþa socialã”, a arãtat Sfântul Pãrinte, subliniind cã România „poate sã-ºi ofere contribuþia originalã la edificiul european, în scopul de a permite ca el sã nu fie doar o forþã economicã ºi o mare piaþã de bunuri de consum, ci sã poatã gãsi un nou elan politic, cultural ºi spiritual, capabil sã construiascã un viitor promiþãtor pentru noile generaþii”. Papa a amintit „progresele fãcute de guvernul vostru în gestiunea delicatã a restituirii bunurilor confiscate comunitãþilor religioase. Este o lucrare de lungã respiraþie, dictatã de justiþie ºi echitate, care trebuie sã permitã tuturor cultelor recunoscute sã îºi gãseascã locul legitim în sânul societãþii româneºti. Urez, de asemenea, ca normele ce reglementeazã libertatea religioasã, care este o libertate fundamentalã, sã fie pe deplin respectate, în mod special în ceea ce priveºte Biserica Greco-Catolicã”. Sfântul Pãrinte ºi-a mai exprimat „neliniºtea privind cazul Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti, în favoarea cãreia Arhiepiscopul de Bucureºti a fãcut numeroase demersuri pe lângã instanþele competente ale Statului, pentru a prezerva patrimoniul istoric pe care ea îl constituie ºi valorile credinþei pe care le reprezintã, nu numai pentru comunitatea catolicã ci pentru toatã populaþia românã”.

Suveranul Pontif a salutat comunitatea catolicã din România, unitã în jurul pãstorilor sãi. „Ea a avut, cum amintea predecesorul meu, oportunitatea providenþialã de a vedea prosperând una alãturi de alta, de-a lungul secolelor, cele douã tradiþii, latinã ºi bizantinã, care înfrumuseþeazã împreunã chipul unicei Biserici, ceea ce îi impune sã dea mãrturie în mod deosebit despre unitatea catolicã ºi care o calificã în mod cu totul special sã lucreze în favoarea ecumenismului. ªtiu cã credincioºii catolici iau parte activ la viaþa þãrii, în special pe plan spiritual ºi social, ºi îi îndemn sã dea mãrturie cu curaj despre poziþia de neînlocuit a familiei în sânul societãþii”.

A XI - a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate

În fiecare an, pe 2 februarie, în sãrbãtoarea Întâmpinarea Domnului, este celebratã Ziua Vieþii Consacrate. În acest an, mesajul Comisiei episcopale pentru cler ºi viaþã consacratã, publicat cu aceastã ocazie, insistã asupra îndemnului de a încuraja „opera de dãruire a persoanelor consacrate în slujba familiei”. Mesajul subliniazã originea vieþii consacrate, care îºi are izvorul în familie, în dãruirea zilnicã a pãrinþilor pentru fiii lor ºi în capacitatea de a le transmite credinþa. La rândul lor, familiile primesc daruri preþioase de la persoanele consacrate; acestea îºi îndeplinesc misiunea în diverse contexte educative, îi însoþesc pe tineri în parohii, se ocupã de îngrijirea bolnavilor ºi de ajutorarea celor vârstnici. Aºadar, darul fãcut de familie vieþii consacrate se întoarce tot în familii, în folosul acestora. Despre valoarea dãruirii persoanelor consacrate, despre semnificaþia operelor lor, Episcopul de Locri, Giancarlo Maria Bregantini, membru al Comisiei episcopale pentru cler ºi viaþã consacratã, a spus: ”Pe de o parte, însãºi prezenþa persoanelor consacrate în societate este o valoare; pe de altã parte, prezenþa lor înseamnã rugãciune ºi manifestarea solidaritãþii cu cei care suferã; þin treazã atenþia semenilor spre þelul credinþei ºi insuflã forþã, curaj”.

Monseniorul Bregantini s-a folosit de o imagine simbolicã sugestivã pentru a descrie aceastã stare de viaþã: ”Pãmântul fãrã cer este noroi dar, împreunã cu cerul, devine grãdinã. Persoanele consacrate au menirea de a indica cerul, reprezentat de viaþa contemplativã, dar au ºi misiunea de a-ºi ajuta semenii în viaþa activã, de zi cu zi, aºa încât pãmântul noroios al realitãþii sã devinã o grãdinã. Acesta este marele dar pe care ni-l fac persoanele consacrate”.

“Sã apãrãm copilãria de contaminarea cu violenþã”

Primãria oraºului Lecce (Italia) a lansat iniþiativa „Schimbã jocul” care promoveazã renunþarea la jucãriilearme. Acestei iniþiative au subscris, printre altele, Federaþia Italianã a Grãdiniþelor ºi Crucea Roºie italianã.

Iniþiativa i-a fost prezentatã ºi Sfântului Pãrinte care ºi-a manifestat interesul ºi susþinerea ºi a propus ca aceastã idee sã fie popularizatã ”Sunt bucuros de aceastã iniþiativã ºi aº vrea sã extind apelul: “Sã apãrãm copilãria de contaminarea cu violenþã!”, a spus Papa.

Promotorii iniþiativei au propus copiilor sã abandoneze jucãriile-arme ºi pânã acum au fost strânse 4568 de astfel de obiecte. Actorul italian Vito Patii, cunoscut de copii ca Magaul Fracasso, a organizat jocuri ºi spectacole susþinute de Primãria din Lecce pentru a sensibiliza asupra acestui tip de „dezarmare”.

Iniþiativa a fost primitã bine ºi a început sã fie promovatã ºi în alte oraºe ale Europei, iar primarul din Lecce ºi europarlamentarul Adriana Poli Bortone au prezentat Parlamentului European o propunere de rezoluþie asupra Regulamentului referitor la normele restrictive pentru vânzarea jucãriilor-arme.

ªtiri

Papa cere statut legal pentru Biserica Catolicã din TTurcia urcia

Suveranul Pontif, în discursul adresat pe 19 ianuarie lui Muammer Dogan Akdur, noul ambasador al Turciei la Sfântul Scaun, a cerut guvernului turc sã acorde libertate religioasã tuturor credincioºilor ºi sã recunoascã legal Biserica Catolicã. “Bucurânduse de libertatea religioasã garantatã tuturor credincioºilor de constituþia Turciei, Biserica Catolicã doreºte sã beneficieze de un statut de recunoaºtere juridicã”, a spus Papa. Apoi a cerut “crearea unei agenþii de dialog oficial între Conferinþa Episcopalã ºi autoritãþile de stat pentru a discuta diferitele probleme care ar putea apãrea ºi pentru a continua bunele relaþii dintre cele douã pãrþi. Nu mã îndoiesc de faptul cã guvernul dumneavoastrã va face tot posibilul pentru a înregistra progrese în aceastã privinþã”, a spus Sântul Pãrinte. Marea majoritate a celor 69 de milioane de locuitori ai Turciei sunt musulmani; catolicii sunt aproximativ 35.000.

Exprimând din nou respectul Bisericii Catolice pentru islam ºi stima faþã de credincioºii musulmani, aºa cum a fãcut-o în cadrul vizitei în Turcia, din perioada 28 noiembrie - 1 decembrie 2006, Papa a subliniat ºi importanþa dialogului interreligios. “În lumea de astãzi, în care tensiunile par sã se agraveze, Sfântul Scaun are convingerea cã toþi credincioºii, de diferite religii, trebuie sã facã efortul de a lucra împreunã în favoarea pãcii. Aceastã provocare începe prin a lua poziþie împotriva violenþei, folositã prea adesea, în trecut, cu pretextul unor motivaþii religioase”. Apoi a adãugat: “Dialogul, necesar între autoritãþile religioase la toate nivelurile, începe în viaþa de fiecare zi cu stima ºi respectul reciproc pe care credincioºii fiecãrei religii îl au unii pentru alþii, împãrtãºind aceeaºi viaþã ºi lucrând împreunã pentru binele comun”.

Un nou ser viciu media catolic serviciu

Radio Vatican a anunþat lansarea unui nou serviciu catolic de informare care îºi propune sã ofere buletine de ºtiri din viaþa Bisericii într-un format care sã poatã sluji ºi site-urile de pe internet dar ºi televiziunile care vor sã furnizeze ºtiri despre activitatea Sfântului Scaun. Numele noului serviciu este H2O. Între promotorii lui se aflã ºi Jesus Colina, director al agenþiei Zenit, care a declarat pentru Radio Vatican: “(...) Este un proiect internaþional ºi vom începe în ºase limbi. Concret, dorim sã oferim ºtiri - în medie 4 sau 5 pe zi - care sã vorbeascã despre Sfântul Scaun, despre Biserica în lume, sã fie ºtiri concise (...) Creãm o nouã societate de profesioniºti catolici, angajaþi în comunicare. Ca ºi alþi profesioniºti catolici, contãm pe sprijinul moral al Consiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale ºi colaborãm cu Centrul de Televiziune Vatican”.

Referitor la numele ºi la mesajul noului serviciu, Colina a spus “Vrem sã fim apã vie. Cuvântul Papei a devenit pe scena internaþionalã mondialã cu adevãrat un punct de referinþã. Vrem sã încercãm sã ne aducem contribuþia astfel încât cuvântul Sfântului Pãrinte ºi viaþa catolicilor sã poatã naviga ºi în format audiovizual pe noile drumuri ale comunicaþiei. Noi credem despre creºtinism cã este ceva frumos.

Vrem sã prezentãm aceastã apã vie fãrã de care persoana umanã nu poate trãi, pentru cã nu putem trãi din materialism. Vrem sã transmitem acest izvor de apã, acest fluviu, pentru a-l face sã curgã în ambientul informaþiei generale. În felul acesta, vrem sã rãspândim esenþa Evangheliei, ideea din „Deus Caritas est”, Dumnezeu este iubire, din enciclica Papei, transformatã în comunicare”.

A 41-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale

În sãrbãtoarea sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor, a fost publicat Mesajul Papei pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, care în acest an se va celebra pe 20 mai, ºi va avea ca temã: “Copiii ºi media: o provocare pentru educaþie”. “Tema celei de-a 41-a Zile Mondiale a Comunicaþiilor Sociale ne invitã sã reflectãm asupra a douã teme conexe, de o imensã importanþã.

Formarea copiilor este una dintre ele. Cealaltã, poate mai puþin evidentã dar nu mai puþin importantã, este formarea mijloacelor de comunicare”, spune Papa în deschiderea mesajului. “Provocãrile complexe cu care se confruntã astãzi educaþia sunt adesea legate de influenþa penetrantã a media în lumea noastrã (...) unii pretind cã influenþa formativã a media rivalizeazã cu cea a ºcolii, a Bisericii ºi poate chiar a cãminului”.

Sfântul Pãrinte a sugerat o educaþie pozitivã a tinerei generaþii prin trezirea interesului faþã de “ceea ce este excelent din punct de vedere estetic ºi moral”. “Este important aici sã recunoaºtem valoarea fundamentalã a exemplului pãrinþilor ºi beneficiile introducerii tinerilor în lucrãrile clasice ale literaturii pentru copii, în artele frumoase ºi în muzica înãlþãtoare... Frumuseþea, un fel de oglindã a divinului, inspirã ºi însufleþeºte inimile ºi minþile tinere, în timp ce urâþenia ºi vulgaritatea au un impact deprimant asupra atitudinilor ºi comportamentului (…) Aceastã dorinþã fierbinte a pãrinþilor ºi învãþãtorilor de a-i educa pe copii pe cãile frumuseþii, adevãrului ºi binelui poate fi sprijinitã de industria media doar în mãsura în care ea promoveazã demnitatea umanã fundamentalã, adevãrata valoare a cãsãtoriei ºi a vieþii de familie, ºi realizãrile ºi þelurile pozitive ale omenirii”. catholica.ro VIS

Pagini realizate de Cristina ªoican

25

26

Anunþuri

Pelerinaj de Paºti la V atican Vatican Sãptãmâna Sfântã – ultima din Postul Mare dinaintea Paºteluiînseamnã, pentru orice creºtin, o perioadã de post ºi rugãciune.

Re-memorarea suferinþei Patimilor Mântuitorului ne aminteºte de propriile greºeli ºi pãcate ºi ne face sÎ redevenim mai buni, mai milostivi, ne aduce mai aproape de Isus. În aceastã perioadã, mulþi creºtini aleg calea Pelerinajului, a acestui drum simbolic la capãtul cãruia fiecare pelerin pãtrunde în adevãrul lui Dumnezeu ºi în iubirea Sa. Ca în fiecare an, se organizeazã un Pelerinaj de Sfintele Sãrbãtori de Paºti prin agenþia MONDIAL TRAVEL. Sãptãmâna Sfântã este unul din cele mai bune momente când trebuie sã lãsam lucrurile care ne înconjoarã în viaþa de zi cu zi pentru a fi mai aproape de locurile sfinte. Vatican, cu Piaþa San Pietro, Roma, Loreto cu Casa lui Isus din Nazaret, Padova cu Bazilica Sf. Anton, sunt locuri unde au trãit ºi pãtimit odatã Sfinþi, dar al cãror har încã se mai revarsã asupra locurilor respective. Totodatã, adãpostesc lãcaºe religioase, sunt adevãrate centre de viaþã spiritualã. Un preot va fi îndrumãtorul spiritual al creºtinilor pe parcursul acestui drum ce culmineazã cu Slujba de Paºti, când credincioºi veniþi din toatã lumea, vorbind limbi atât de diferite, se vor ruga în aceeaºi credinþã.

Alte detalii, pe scurt, ale Pelerinajului, puteþi gãsi mai jos: Perioada de desfãºurare: 03 – 11 Aprilie 2007 Puncte de pe traseu: Florenþa –Verona-Loreto- Vatican – Roma – Padova - Viena Transport autocar modern; cazare cu mic dejun în camere duble hoteluri 2-3 stele: în zonele Budapesta, Udine, Florenþa, Roma (3 nopþi), Padova, Pecs - servicii ghid român Repartiþia locurilor în autocar se face în ordinea achitãrii avansului Tarif: 299 euro+299 RON*/ loc în camerã dublã (tariful este valabil pentru un grup minim de 35 de persoane).

Se face o reducere de 10 euro pentru clienþi fideli MONDIAL TRAVEL Înscrierile, în limita locurilor, se pot face pânã pe 05 martie 2007; se poate plãti în mai multe rate.

Mai multe detalii puteþi gãsi pe site-ul Episcopiei de Iaºi www.ercis.ro. ºi Arhiepiscopiei de Bucureºti www.arcb.ro, precum ºi pe www.mondialtravel.ro MONDIAL TRAVEL – Tel./Fax: 021 / 210 95 27 – Mobil: 0724 398 067 – office@mondialtravel.ro

Semnal editorial

La editura AncaPrint din Buzãu a apãrut cartea Cãlãtorie spre Paradis, de preot Iacob Gherghelucã, cu o prefaþã de Isidor Chicet.

Structuratã în 11 capitole, cartea îmbinã meditaþiile spirituale cu parabole pline de tâlc. Câteva titluri spicuite din sumar: Importanþa Bisericii; Însemnãtatea lacrimilor; Prietenia cu Dumnezeu; Libertatea; Uimire ºi recunoºtinþã; Armonie, nu competitivitate (Preot |Iacob Gherghelucã, Cãlãtorie spre Paradis, AncaPrint, Buzãu 2006, 293 pagini, preþ 30 RON).

Poºta Redacþiei

„În primul rând vreau sã vã spun cã sunt arestat în penitenciarul Bistriþa, unde trebuie sã-mi execut o pedeapsã de 9,3 ani pentru furt. Ceea ce am sã vã scriu mai jos vã scriu nu ca sã vã faceþi milã de mine, ci (…) în nãdejdea cã poate mã veþi ajuta, nu material, ci cu unele sfaturi.. (…) Sunt un om al nimãnui (…), am crescut la un internat de la vârsta de 9 ani, când m-au dat pãrinþii mei. Este a treia oarã când vin la închisoare (…) ºi m-am hotãrât sã vã scriu sã vã întreb dacã mã puteþi ajuta dupã eliberarea mea, sã-mi gãsesc ceva de lucru, pentru cã sunt foarte hotãrât cã decât sã mai ajung pe aici ºi sã sufãr atât, mai bine mor. (…)

Dacã puteþi (...) aº dori sã corespondez cu cineva mai mult timp, de a mã confesa ºi de a-l înþelege mai bine pe Dumnezeu.” (Judele Dan Cãtãlin, Str. Tãrpiului nr. 22, Penitenciar Bistriþa, jud. BistriþaNãsãud). Zilele pe care þi le-a dat Dumnezeu sunt cea mai mare bogãþie a ta. Hotãrârile bune pe care le-ai luat te vor ajuta pe mai departe; poate la început va fi greu, dar încet, cu rãbdare, îþi poþi schimba soarta. Publicãm apelul tãu cu speranþa cã cineva îl va citi ºi te va putea ajuta. „O, Isuse…?/ De ce valul meu de urã nu vrea sã te primeascã?/ (…)De ce nu vrei sã faci luminã în sufletul meu?/ Trebuie sã am o credinþã chiar aºa de mare?/ ªi dacã nu pot?…” (Prisiceanu Laura Cristina) Îþi mulþumim pentru versuri; din pãcate, din motive de spaþiu ºi fonduri Actualitatea creºtinã nu publicã poezii. Cât despre lucrurile care te frãmântã, cu siguranþã Isus este alãturi de tine, chiar dacã nu-i simþi întotdeauna prezenþa. Faptul cã tu Îl cauþi pe Isus ºi doreºti ca El sã vinã în inima ta înseamnã cã, deja, ai intuit cine este ºi înþelegi cã ai nevoie de El. Ai primit, deci, un mare har: cautã sã-l pãstrezi ºi sã-l faci sã creascã prin rugãciune, spovadã, împãrtãºanie frecventã ºi o viaþã curatã.

Pelerin la Vatican

O viaþã cu Karol, Ioan Paul al II-lea vãzut de omul care i-a stat cel mai mult timp alãturi Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

…din perspectiva ziaristului Svidercoschi De miercuri, 24 ianuarie, a apãrut în librãriile italiene cartea Una vita con Karol (O viaþã cu Karol), mãrturia anilor petrecuþi de cardinalul Stanislaw Dziwisz alãturi de Karol Wojtya. Publicatã de editura Rizzoli, cartea este fructul conversaþiilor dintre ziaristul Gian Franco Svidercoschi ºi Stanislaw Dziwisz, secretarul personal al papei Ioan Paul al II-lea timp de 40 de ani.

Volumul expune viaþa de zi cu zi a papei Wojty³a, cãlãtoriile sale apostolice, lungile ore petrecute în rugãciune ºi boala trãitã ca o realitate ce trebuie acceptatã ºi fãcutã cunoscutã fãrã jenã.

Aºadar, Ioan Paul al II-lea vãzut cu ochii celui mai apropiat dintre colaboratorii sãi, dupã cum subliniazã, într-un interviu acordat Radioului Vatican, Gian Franco Svidercoschi, care spune: „„Cardinalul Dziwisz ni-l aratã pe Ioan Paul al II-lea din perspectiva prieteniei pe care i-a purtat-o în cei 40 de ani, cât i-a stat aproape. Este, deci, un mod de a-l vedea pe Karol Wojtya de aproape, de a-l cunoaºte mai ales ca om al lui Dumnezeu, de a vedea cum ziua îi era þesutã din rugãciune ºi meditaþie, cum îl invoca mereu pe Dumnezeu ºi cum fãcea dese referiri la Evanghelie, pentru a gãsi mai apoi soluþii, aºa cum s-a întâmplat ºi atunci când a fost chemat sã conducã Biserica universalã.”

O viaþã cu Karol parcurge toate etapele existenþei papei de origine polonezã ºi ni-l dezvãluie pe Karol Wojtya ca episcop, apoi ca papã, ni-l aratã ca pe un om care ºi-a lãsat rãdãcinile în propria patrie dar care a fost capabil, în acelaºi timp, sã anunþe Vestea cea Bunã în toate colþurile lumii spre care a cãlãtorit. Despre istorisirea acestui parcurs, aºa cum reiese din conversaþiile cu Stanislaw Dziwisz, ziaristul Svidercoschi afirmã: „Existã, cu siguranþã, o continuitate absolutã între perioada polonezã ºi cea a pontificatului.

Chiar mai mult, aº spune cã tot ceea ce a trãit înainte, în special perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, experienþa nazismului, apoi cea a comunismului, l-a pregãtit pentru pontificat. La acestea se adaugã trãsãturile personalitãþii sale”.

Dar ce fel de om era Ioan Paul al II-lea? Cum apãrea în ochii lui Stanislaw Dziwisz, omul care a petrecut cel mai mult timp cu el?

Iatã opinia lui Gian Franco Svidercoschi: „O trãsãturã fundamentalã a personalitãþii sale era dimensiunea spiritualã. Era un om de o profundã libertate interioarã ºi pe deplin realizat înlãuntrul sãu; de aici ºi felul de a privi spre lume, spre istorie ºi spre oameni din perspectiva libertãþii. El a învãþat lumea, popoarele ºi persoanele sã fie libere, ceea ce este o preþioasã moºtenire, ºi pe acest lucru insistã mult interlocutorul meu.” …prin ochii secretarului personal „Vei veni cu mine. Aici vei putea sã-þi urmezi studiile ºi sã mã ajuþi”. Cu aceste cuvinte, pe data de 8 octombrie 1966, arhiepiscopul de Cracovia, Karol Wojtya, îi cerea preotului polonez Dziwisz sã devinã secretarul sãu personal, confirmându-l în aceastã îndatorire ºi dupã alegerea pontificalã.

Cardinalul Stanislaw Dziwisz, intervievat de Radio Vatican,

povesteºte cum s-a nãscut cartea O viaþã cu Karol: „„Am fost mereu, timp de 40 de ani, în umbrã ºi tot în umbrã am rãmas ºi în aceastã carte care mi-a permis sã istorisesc cum l-am vãzut eu, de aproape, pe Ioan Paul al II-lea. Aº putea spune cã era pentru mine o obligaþie moralã sã prezint viaþa ºi activitatea Sfântului Pãrinte.”

Din cartea O viaþã cu Karol ies la ivealã trãsãturile esenþiale ale papei Wojtya.

Ceea ce impresioneazã este curajul ºi, mai ales, acel mod de a fi un om al lui Dumnezeu, cu care era într-un permanent dialog, ºi de a gãsi în rugãciune forþa necesarã împlinirii misiunii sale, mai întâi ca arhiepiscop de Cracovia, apoi ca papã. Iatã cum îl descrie, în acest sens, Stanislaw Dziwisz: „Rugãciunea sa nu era un simplu mod de a recita. Cine îl vedea rugându-se, vedea un om cufundat în Dumnezeu”.

Despre ceea ce inspira deschiderea papei Ioan Paul al II-lea spre alte religii, despre gesturile sale de neuitat, precum vizita la Zidul Plângerii din Ierusalim, fostul sãu secretar personal povesteºte: „Pentru Sfântul Pãrinte a fost mereu important omul, independent de faptul cã acesta era sau nu credincios, dacã era sau nu creºtin.

Pe el îl interesa omul, în care vedea mereu imaginea lui Isus. ªi acest mod de a vedea l-a ajutat sã trateze toate persoanele ca pe fii ai lui Dumnezeu”.

Prin ochii lui Stanislaw Dziwisz vedem, de asemenea, un Ioan Paul al II-lea mereu calm, liber, care nu se lãsa condiþionat ºi care avea un unic þel, acela de a-i sluji Domnului, care îl chemase la aceastã misiune.

Cardinalul Dziwisz ne dezvãluie, de asemenea, un papã care avea multã stimã pentru poporul chinez ºi pentru cultura acestuia.

Aflãm cã interesul pentru China l-a fãcut chiar sã studieze puþin limba chinezã; vedem, de asemenea, un Karol Wojtya care urmãrea situaþia din China, care încerca sã îmbunãtãþeascã relaþiile cu aceastã þarã, nutrind un profund respect pentru suveranitatea naþionalã, multã afecþiune pentru poporul chinez ºi pentru cultura acestuia. În plus, cum spune Stanislaw Dziwisz: „Nu a voit vreodatã sã provoace polemici sau sã scoatã în evidenþã vreun aspect care nu mergea bine”.

Aºa era Ioan Paul al II-lea vãzut de aproape, prin ochii secretarului sãu personal.

Transmisiune Radio V atican Vatican www .radiovaticana.org www.radiovaticana.org

27

28

Sfântul lunii

5 februarie – Sfânta Agata, fecioarã ºi martirã Sfânta Agata ºi-a pãstrat locul în calendarul universal, chiar ºi dupã reforma din anul 1969. Nu cunoaºtem nimic ce ar putea fi definit ca „istoric”, privind viaþa acestei sfinte, însã existã dovezi antice clare despre veneraþia ei ºi multe versiuni ale legendei vieþii sale, cele mai vechi fiind scrise în limba greacã, dar existã ºi versiuni în limba latinã, scrise la începutul secolului al IV-lea.

Aºadar, Sfânta Agata nu poate fi „arhivatã” doar ca un simplu fruct al fanteziei.

Credinþa ºi puritatea Agatei înving bãuturile fermecate

Cartea Faptele, care ne prezintã evenimente din viaþa Sfintei Agata, ne vorbeºte mai mult despre genul de femeie veneratã public, în primele secole. Mai existã ºi un manuscris ilustrat despre pãtimirile sale, fãcut la Borgogna (Franþa) spre sfârºitul secolului al X-lea, începutul secolului al XI-lea.

Din aceste istorisiri aflãm cã tânãra martirã fãcea parte dintr-o familie nobilã ºi bogatã. S-a nãscut în Sicilia, la Palermo sau în Catania, unde, se spune cã a ºi murit. Bogãþiile sale precum ºi extraordinara sa frumuseþe au atras atenþia consulului Quintian care a cerut-o de soþie. Dar Agata îºi dãruise viaþa unui alt soþ, Cristos. Consulul, hotãrât sã-ºi ducã planul la îndeplinire, nu ºi-a pierdut curajul, apelând chiar la serviciile unei renumite femei uºuratice, pe nume Afrodisia care, folosindu-se de bãuturi fermecate pe care mentalitatea popularã le considera sigure în aranjarea cununiilor, a încercat s-o determine pe Agata sã se îndrãgosteascã de cel care îi cerea mâna. Dar Afrodisia a trebuit sã se declare învinsã de credinþa ºi de puritatea Agatei.

Agata, protectoare de cutremure, incendii ºi boli de sân

Quintian nu s-a resemnat în urma acestei noi înfrângeri ºi, de la iubire, a trecut la urã. Invocând edictele imperiale împotriva creºtinilor, a dat-o pe mâna cãlãilor. Agata a fost supusã unor torturi groaznice, istorisite cu un deosebit realism în tradiþiile populare. A fost torturatã cu nuiaua, cu roata ºi cu focul; în cele din urmã i-au fost mutilaþi ºi sânii. A murit în

închisoare, ca urmare a suferinþelor la care fusese supusã.

Ulterior, în relatarea faptelor, au apãrut amãnunte particulare. Se spune cã, în momentul în care Sfânta Agata a fost aruncatã pe cãrbuni aprinºi, a început un cutremur; de aici, locuitorii din sudul Siciliei au început s-o invoce ca apãrãtoare împotriva incendiilor ºi a lavei incandescente a vulcanului Etna, a cãrui erupþie a încetat la invocarea numelui ei, chiar în anul urmãtor morþii sfintei. A fost consideratã ºi patroana turnãtorilor de clopote.

Aceastã asociere ar putea deriva din protecþia pe care Sfânta Agata o acordã împotriva erupþiilor vulcanice ºi a incendiilor din moment ce, în astfel de situaþii, clopotele sunã alarma. O altã explicaþie ar putea fi datã de metalul incandescent folosit la fabricarea clopotelor, care aminteºte de lava vulcanului Etna.

Mutilarea sânilor suportatã de Sfânta Agata a determinat un alt patronaj. Sfânta Agata este invocatã ºi împotriva bolilor de sân.

Agata, iubitã de papi ºi de lume

Papa Damasus I a compus un imn în cinstea ei, iar la Roma i-au fost dedicate douã biserici, în secolul al IV-lea. În secolul al V-lea, papa Simacus i-a dedicat o bazilicã în Roma, pe calea Aurelia. Sfântul Grigore cel Mare a confecþionat relicviare scumpe pentru unele moaºte ale sfintei Agata, pe care le-a transferat apoi în mãnãstirea „Sfântul ªtefan”, din insula Capri.

Alte relicve ale Sfintei Agata au fost conservate la Catania, pânã în anul 1840, când au fost transferate la Constantinopol.

Dupã cum vedem, istoria Sfintei Agata este asemãnãtoare cu cea a Sfintei Agneza, prezentatã luna trecutã în pagina Sfântul lunii a revistei noastre. Agata ºi Agneza, împreunã cu alte multe fecioare, ale cãror istorisiri depind de ale lor, sunt un exemplu de „feciorie înþeleasã ca semn al puterii divine, o realizare concretã în aceastã lume a spiritului divin”, dupã cum spunea istoricul religiilor Eamon Duffy.

Oricare ar fi fundamentul faptelor care stau în spatele istoriei, Agata rãmâne una dintre sfintele cele mai iubite ºi invocate în devoþiunea creºtinã.

Prezentare de pr pr.. LIVIU BÃLêCUÞI