Actualitatea creştină, nr. 02/2009

Pãstorul Arhidiecezei

Catedrala Sfântul Iosif, 1884-2009

Anul acesta, la 15 februarie, se împlinesc 125 de ani de la consacrarea Catedralei noastre.

Iatã ce scria C. Auner, în 1916, în Revista Catolicã: „Cu puþin înainte, la 15 Februarie 1884, sosi acea zi memorabilã, cea mai fericitã din viaþa lui Paoli, acum arhiepiscop. Rare ori un om a urmãrit un gând cu mai multã tenacitate ºi a luptat cu atâtea piedici, rare ori un om a avut mai multã încredere în Pronia dumnezeiascã, ca Paoli cu clãdirea catedralei. A sosit în fine ziua inaugurãrii”. La Sfânta Liturghie din „ziua inaugurãrii” Episcopul Paoli, ctitorul Catedralei Sfântul Iosif, spunea în predica sa: „Este dar de crezut cã tu, Dumnezeule, pe care cerurile cele prea înalte nu te pot coprinde, þi-ai ales lãcaºul acesta drept locuinþa ta? Însã, aºa fiind în realitate, precum credinþa ni-o învaþã, îndrepteazã cu bunãtate privirile tale de pe tronul gloriei tale sublime, ºi pleacã urechile spre rugãciunea mea.

Aci va veni nefericitul, apãsatul a-ºi vãrsa inima înnaintea ta, ºi a se ruga la tine în deosebitele întîmplãri ºi necazuri ale vieþii: ascultã-l Doamne ºi mângãiã-l. (...)

Veni-vor aici cei sãraci ºi smeriþi, vor veni cei bogaþi ºi puternicii sã-þi cearã scãparea din rele ºi abundenþa bunurilor, fie sufleteºti, fie trupeºti. Ascultã, Doamne, rugãciunile lor, ba chiar rugãciunile oricãruia care va veni a-þi cere graþie în acest sfânt lãcaº, încât oamenii toþi sã recunoascã cum-cã þi-ai ales locul acesta drept locuinþã a ta, ºi cã tu faci sã fie fericiþi pe pãmînt ºi în cer aceia cari vor veni adesea sã ºazã într-însul”.

Nu la mult timp dupã sãrbãtoarea consacrãrii Catedralei, Episcopul Paoli avea sã noteze urmãtoarele: „Din raþiunea unei prudenþe înalte, ceremonia deschiderii catedralei se fixase pe o zi de muncã, Vineri 15 Februarie. Cu toate acestea afluenþa mulþimii de toate clasele, care þinu sã asiste la serbare, era aºa de mare, cã douã ore înaintea începerii slujbei nu mai era chip de a pãtrunde în bisericã. Am oficiat liturghia pontificalã, înconjurat de clericii seminarului meu ºi de majoritatea misionarilor, cari veniserã sã împartã bucuria mea. Am þinut douã discursuri, unul italienesc dimineaþa dupã evanghelie, iar celãlalt românesc, dupã prânz, la vecernie.

Locuri de cinste fuseserã rezervate persoanelor de rang. M. Sa Regele era reprezentat prin ºeful casei militare ºi mai mulþi adjutanþi în mare þinutã. Între autoritãþi se putea observa: întreg corpul diplomatic, preºedintele consiliului de miniºtri, ministrul afacerilor strãine, ministrul de finanþe, preºedintele senatului, prefectul poliþiei, primarul capitalei ºi o mulþime de alþi, pe cari ar fi prea lung de a-i numãra”.

Episcopul Paoli avea aceastã devizã: „In victoria pax” (în traducere liberã, „pacea este rodul victoriei”). Cum acoperea, în gândirea acelui episcop, cum umplea sau cum cuprindea aceastã devizã fiinþa catedralei pe care a construit-o ºi a sfinþit-o, nu e uºor de rãspuns. ªi totuºi, dacã ne gândim la ceea ce ºtia ºi el ºi ºtim ºi noi, cã o catedralã este primul loc sacru al diecezei, mama tuturor bisericilor, centrul unitãþii tuturor comunitãþilor catolice de pe teritoriul ei canonic, loc de proclamare constantã a Cuvântului lui Dumnezeu ºi de celebrare continuã a Sfintelor Sacramente, semn vizibil al comuniunii locale ºi universale sub slujirea urmaºului Sfântului Petru de la Roma, putem sã înþelegem cã pacea este rodul victoriei obþinute din atâtea lupte ale slujirii. „In victoria pax” pot spune cei care primesc Botezul, cãci harul învinge pãcatul; din sclavi devenim fii ºi moºtenitori. „In victoria pax” pot spune cei care primesc Mirul, cãci duhul rãului este învins în noi de Duhul lui Dumnezeu. La fel pot spune cei care se împãrtãºesc la masa euharisticã, pentru cã prezenþa lui Cristos, astâmpãrând foamea ºi setea noastrã sufleteascã, ne ridicã în lumina pãcii cereºti. ªi în celelalte taine, Pocãinþa, Maslul, Preoþia ºi Cãsãtoria, victoria milostivirii ºi iubirii lui Dumnezeu deschide, pentru tot omul, zãgazul pãcii: „In victoria pax”. ªi dacã mã gândesc nu la tainele-sacramente ci la tainele obiºnuite ale inimii omeneºti, cine ar putea sã se încumete sã schiþeze izbânda lor, pacea lor? Inima Catedralei, Isus din Sfânta Tainã a altarului, ar putea sã ne spunã câte victorii au avut loc în inimile celor care au pãºit în acest spaþiu sfânt ºi câtã pace a izvorât din izbânzile cele fãrã de numãr. Mulþi ºi-au gãsit pacea în catedrala Sfântul Iosif, învingându-ºi prin rugãciune suferinþele, disperãrile, fricile ºi tot ce poate apãsa inima omului. „In victoria pax”: se scapã de tot fiorul rãului ºi se intrã în adâncul pãcii sufleteºti doar atunci când simþi Prezenþa Celui Preasfânt, ºi aceastã simþire þi-o dã Catedrala. În acest timp, în care ne luptãm în procese ca sã scãpãm catedrala noastrã de orice pericol care ar putea veni din partea clãdirii de 19 etaje, îl invocãm pe sfântul Iosif sã ne ajute în lupta cu puterea întunericului ºi sã ne mijloceascã harul, ca ºi noi, asemenea Episcopului Paoli, sã simþim cât mai curând mângâierea ºi lumina acestor cuvinte: „In victoria pax!”

Binecuvânteazã-i, Doamne, pe toþi cei care vor intra în acest lãcaº ºi împãrtãºeºte-i pe ei cu pacea ta!

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie) Astãzi este Ziua Mondialã a Migranþilor ºi Refugiaþilor. Fiindcã anul acesta se celebreazã Anul Paulin, gândindu-mã tocmai la sfântul Paul ca mare misionar itinerant al Evangheliei, am ales ca temã: „Sfântul Paul migrant, apostol al neamurilor”. Saul - acesta e numele sãu ebraic - s-a nãscut într-o familie de evrei emigraþi la Tars, important oraº al Ciliciei, ºi a crescut într-o întreitã culturã ebraicã, elenistã ºi romanã - ºi cu o mentalitate cosmopolitã. Când s-a convertit din persecutor al creºtinilor în apostol al Evangheliei, Paul a devenit „ambasador” al lui Cristos înviat pentru a-l face cunoscut tuturor, în convingerea cã în el toate popoarele sunt chemate sã formeze marea familie a fiilor lui Dumnezeu.

Aceasta este ºi misiunea Bisericii, mai mult ca oricând, în acest timp de globalizare. În calitate de creºtini, nu putem sã nu simþim nevoia de a transmite mesajul de iubire al lui Isus, în special tuturor celor care nu-l cunosc sau se gãsesc în situaþii dificile ºi dureroase.

Astãzi mã gândesc în mod special la migranþi. Realitatea lor este, fãrã îndoialã, feluritã: în unele cazuri, mulþumim lui Dumnezeu, este seninã ºi bine integratã; alteori, din pãcate, este dureroasã, dificilã, iar uneori chiar dramaticã. Comunitatea creºtinã priveºte la fiecare persoanã ºi la fiecare familie cu atenþie, ºi cere de la sfântul Paul forþa unui reînnoit elan pentru a favoriza, în orice parte a lumii, convieþuirea paºnicã între bãrbaþi ºi femei de etnii, culturi ºi religii diferite (...)

Fiecare dintre noi, dupã propria vocaþie ºi acolo unde trãieºte ºi lucreazã, este chemat sã mãrturiseascã Evanghelia, cu o grijã din ce în ce mai mare pentru acei fraþi ºi surori care, din alte þãri, din diferite motive, au venit sã trãiascã în mijlocul nostru, preþuind astfel fenomenul migraþiilor ca ocazie de întâlnire între civilizaþii.

Sã ne rugãm ºi sã acþionãm pentru ca aceasta sã se realizeze mereu în mod paºnic ºi constructiv, în respect ºi în dialog, prevenind orice tentaþie de conflict ºi de samavolnicie.

Prin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþia convertirii evanghelice (25 ianuarie) În Evanghelia acestei duminici rãsunã cuvintele primei predici a lui Isus în Galileea: “Timpul s-a împlinit; împãrãþia lui Dumnezeu este aproape: convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!” (Mc 1,15). ªi tocmai astãzi se comemoreazã Convertirea sfântului Paul. O coincidenþã fericitã, mai ales în acest An Paulin, graþie cãruia putem înþelege adevãrata semnificaþie a convertirii evanghelice metanoia - privind la experienþa apostolului (...) Convertirea lui Paul s-a maturizat în întâlnirea cu Cristos înviat; aceastã întâlnire a fost decisivã pentru a-i schimba radical existenþa. Pe drumul Damascului s-a întâmplat pentru el ceea ce Isus cere în Evanghelia de astãzi: Saul s-a convertit deoarece, datoritã luminii divine, “a crezut în Evanghelie”. În aceasta constã convertirea sa ºi a noastrã: în a crede în Isus mort ºi înviat ºi în a ne deschide luminii harului sãu divin (...)

Convertirea înseamnã, ºi pentru fiecare dintre noi, a crede cã Isus “s-a dat pe sine pentru mine”, murind pe cruce (cf. Gal 2,20); ºi cã, înviat, trãieºte cu mine ºi în mine. Încredinþându-mã puterii iertãrii sale ºi lãsându-mã prins de mânã de cãtre el, pot ieºi din nisipurile miºcãtoare ale orgoliului ºi ale pãcatului, ale minciunii ºi ale tristeþii, ale egoismului ºi ale oricãrei false siguranþe, pentru a cunoaºte ºi a trãi bogãþia iubirii sale.

Invitaþia la convertire, pusã în valoare de mãrturia sfântului Paul, rãsunã astãzi, la încheierea Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor, deosebit de importantã pe plan ecumenic.

Noi, creºtinii, nu am ajuns încã la þelul deplinei unitãþi, dar dacã ne lãsãm convertiþi continuu de Domnul Isus, vom ajunge cu siguranþã. Fericita Fecioarã Maria, Mama Bisericii Una ºi Sfântã, sã ne obþinã darul unei adevãrate convertiri, pentru ca sã se realizeze cât mai curând dorinþa fierbinte a lui Cristos: “Ca toþi sã fie una!”.

Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie) (...) Isus suferã ºi moare pe cruce din iubire. În felul acesta, dacã ne gândim bine, a dat sens suferinþei noastre, un sens pe care mulþi bãrbaþi ºi femei din orice epocã l-au înþeles ºi însuºit, simþind seninãtate profundã ºi în amãrãciunea unor dure încercãri fizice ºi morale. ªi tocmai „forþa vieþii în suferinþã” este tema pe care episcopii italieni au ales-o pentru obiºnuitul Mesaj cu ocazia actualei Zile pentru Viaþã. Mã alãtur din inimã cuvintelor lor, în care se simte iubirea Pãstorilor pentru lume ºi curajul de a vesti adevãrul, curajul de a spune cu claritate, de pildã, cã eutanasia este o falsã soluþie la drama suferinþei, o soluþie nedemnã de om. Adevãratul rãspuns nu poate fi, de fapt, a da moartea, oricât de „dulce”, ci a mãrturisi iubirea care ajutã la a înfrunta durerea ºi agonia în mod uman. Sã fim siguri de aceasta: nici o lacrimã, nici a celui care suferã, nici a celui care îi stã aproape, nu se pierde înaintea lui Dumnezeu.

Fecioara Maria a pãstrat în inima ei de mamã secretul Fiului sãu, a împãrtãºit cu el ceasul dureros al pãtimirii ºi rãstignirii, susþinutã de speranþa învierii. Sã-i încredinþãm ei persoanele care sunt în suferinþã ºi pe cine se strãduieºte în fiecare zi în susþinerea lor, slujind viaþa în orice fazã a ei: pãrinþi, lucrãtori sanitari, preoþi, cãlugãri, cercetãtori, voluntari, ºi mulþi alþii. Pentru toþi sã ne rugãm.

Adaptare dupã www .oecumene.radiovaticana.org www.oecumene.radiovaticana.org

Pelerin la Vatican Benedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitale Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã a respectului, dialogului ºi prieteniei. Iatã titlul Mesajului Papei pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, din 24 mai. Tinerii sunt cei cãrora li se adreseazã, în principal, Benedict al XVI-lea în acest document, prezentat, pe 23 ianuarie, la Sala de Presã Vaticanã. ªi nu întâmplãtor. „Generaþia digitalã” este în atenþia Papei pentru cã de la aceasta porneºte impulsul de a evangheliza Internetul, „adevãrat dar pentru umanitate”, o generaþie care poate face din reþeaua electronicã un „loc” capabil sã promoveze marile valori ale existenþei ºi nu un spaþiu de banalizare a raporturilor umane.

Dedicat noilor tehnologii, documentul analizeazã lumea digitalã, apreciind aspectul pozitiv al acesteia ºi subliniind responsabilitãþile pe care le implicã gestiunea unui astfel de instrument. Înainte de toate, a spus, avantajele noilor tehnologii trebuie sã fie „puse în serviciul tuturor fiinþelor umane”. Pontiful îi încurajeazã pe cei care lucreazã în acest sector sã promoveze „o culturã a respectului, a dialogului ºi a prieteniei”.

Dar nu ezitã sã spunã un „Nu!” categoric celor care se servesc de Internet pentru a alimenta „ura ºi intoleranþa”, pentru a degrada „frumuseþea ºi intimitatea sexualitãþii umane, pentru a-i exploata „pe cei slabi ºi lipsiþi de apãrare”. În acest ultim caz, Benedict al XVI-lea mulþumeºte acelor reþele digitale care „cautã sã promoveze solidaritatea umanã, pacea, dreptatea ºi drepturile omului” mai cu seamã în zonele lumii unde posibilitatea de acces la Internet este penalizatã de o discrepanþã tehnologicã greu de remediat. „Ar fi o gravã pierdere pentru viitorul umanitãþii – afirmã Sfântul Pãrinte – dacã noile instrumente ale comunicãrii, care permit a împãrtãºi cunoºtinþe ºi informaþii într-un mod mai rapid ºi eficient, nu ar fi fãcute accesibile celor care sunt deja marginalizaþi economic ºi social”.

Avantajele spaþiului cibernetic, în viziunea Pontifului Dedicând un capitol din mesaj celor care se conecteazã la Internet, în fiecare zi ºi de mai multe ori pe zi, pentru necesitãþi profesionale sau pentru divertisment, Papa subliniazã aspectele pozitive numite „dorinþã de conexiune” ºi „instinct de comunicare”, care se regãsesc în „înclinaþia” naturalã a fiinþelor umane de a intra în relaþie cu alþii. În fond, observã Pontiful, „aceastã dorinþã de comunicare ºi de prietenie este înrãdãcinatã” în natura noastrã ca „reflex al participãrii noastre la iubirea comunicativã ºi unificatoare a lui Dumnezeu, care vrea sã facã din umanitate o singurã familie”.

Printre beneficiile spaþiului cibernetic, a enumerat: posibilitatea ca familiile sã rãmânã în contact chiar dacã sunt despãrþite de distanþe enorme; accesul facilitat ºi imediat al studenþilor ºi al cercetãtorilor la documente, izvoare ºi descoperiri ºtiinþifice ºi posibilitatea acestora de a lucra – prin intermediul Internetului – în echipã, chiar dacã se aflã în zone diferite ale lumii.

Avertizãri privind pericolele Totodatã, Papa nu ezitã sã semnalizeze pericolele, punându-i în gardã mai ales pe tineri. Sfatul este de „a nu banaliza

Vaticanul în arena globalã: Sfântul Pãrinte pe You Tube

ideea ºi experienþa de prietenie”. „Ar fi trist – se citeºte în Mesaj – dacã dorinþa noastrã de a susþine ºi dezvolta online prieteniile s-ar realiza în dauna disponibilitãþii pentru familie, pentru vecini ºi pentru cei care se întâlnesc în realitatea de fiecare zi, la locul de muncã, la ºcoalã, în timpul liber. De fapt, atunci când dorinþa de conexiune virtualã devine obsesivã – adaugã – consecinþa este cã persoana se izoleazã, întrerupând interacþiunea socialã realã. Aceasta sfârºeºte prin a deranja chiar modelele de odihnã, de tãcere ºi de reflecþie necesare pentru o dezvoltare umanã sãnãtoasã”. ªi Papa a ajuns pe YYou ou TTube ube Pe 23 ianuarie a fost activat canalul vatican pe You Tube.

Materiale ale Centrului de Televiziune Vaticanã ºi ale Radio Vatican sunt puse astfel la dispoziþia persoanelor din toate þãrile, de orice orientare religioasã ºi ideologicã, care au interes faþã de ceea ce spune Papa ºi Biserica Catolicã. Adresa este: www.youtube.com/ vatican Intrând pe site-ul You Tube (www.youtube.org), se poate avea acces direct la documente video ºi audio despre activitatea Papei. De pildã, prin You Tube, cei interesaþi pot asculta ºi Radio Vatican în limba românã, accesând vocea „Radio Vaticana”, aflatã pe pagina iniþialã a site-lui, sau accesând direct adresa: www.oecumene.radiovaticana.org/rom/index.asp ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

3

4

Catedrala Sfântul Iosif - 125 ani

La 19 august 1870 Sfântul Pãrinte Papa Pius al IX-lea l-a ales ºi l-a numit ca episcop administrator apostolic al Vicariatului Valahiei pe cãlugãrul pasionist Ignazio-Felice Paoli, un om providenþial care a avut ideea construirii Catedralei Sfântul Iosif ºi care a depus eforturi supraomeneºti pentru ridicarea acesteia.

Trei ani mai târziu, au început lucrãrile de construire a catedralei, iar la 19 septembrie 1875 a fost pusã piatra de temelie.

CATEDRALA SFÂNTUL IOSIF 125 DE ANI DE LA CONSACRARE

Dupã numeroase piedici ºi greutãþi, la 15 februarie 1884 a avut loc inaugurarea solemnã a catedralei.

Era o zi de vineri. Mai târziu, arhiepiscopul Paoli avea sã declare cã a fost cea mai fericitã zi din viaþa sa. ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

La aniversarea catedralei...

“...mã gândesc la cei mulþi care în trecut, în prezent - ºi sper cã ºi în viitor - au venit, vin ºi vor veni cu drag în catedralã pentru a se ruga, pentru a-L adora pe Cristos Euharisticul, pentru a participa la sfintele celebrãri din timpul sãptãmânii ºi mai ales din duminici ºi sãrbãtori, pentru a primi sfintele sacramente.

Pentru mulþi, catedrala este în viaþa lor mai mult decât propria casã, cãci în ea mai lesne Îl cautã ºi Îl gãsesc pe Dumnezeu. Mulþi, participând zilnic la liturghie, spun ca ºi evreii care se îndreptau spre templul din Ierusalim: “Bucuratu-m-am când mi s-a spus: În casa Domnului vom merge...” (Ps 122,1). Îmi place sã insist ºi sã subliniez cã aceastã catedralã este o bisericã iubitã, cãutatã, frecventatã de aceiaºi credincioºi ani ºi zeci de ani la rând. Câþi au devenit creºtini, de-a lungul anilor, primind taina Sfântului Botez în catedralã, câþi au fãcut aici prima Sfântã Spovadã ºi Împãrtãºanie în ziua solemnã rãmasã înscrisã cu litere de neºters între cele mai frumoase amintiri din viaþa lor? Câþi au primit darurile Duhului Sfânt în taina Sfântului Mir, ºi câte cãsãtorii solemne nu s-au oficiat aici, dând Bisericii familii creºtine cu viaþã frumoasã? ªi apoi, în cei 125 de ani de existenþã, catedrala a fost martorã ºi la hirotoniri de preoþi, ºi la consacrãri de episcopi, care au ºtiut sã pãstreze aprinsã flacãra credinþei atât în timp de pace, cât ºi în timp de prigoanã, chiar cu preþul vieþii.”

Pr Pr.. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif

15 februarie 1884 15 februarie 2009 “Unde am fi noi, cei de astãzi, fãrã aceastã Catedralã?”

(Arhiepiscop Ioan Robu)

5

Catedrala Sfântul Iosif - 125 ani

Evenimente deosebite care au avut loc în catedrala Sfântul Iosif 15 august 1920 - a fost consacrat, pentru Episcopia de Iaºi, Monseniorul Alexandru Theodor Cisar, preot al Arhidiecezei de Bucureºti; episcop consacrator a fost Arhiepiscopul Raymund Netzhammer.

25 iulie 1943 – a fost consacrat Monseniorul Marcu Glaser, Vizitator Apostolic pentru Transnistria. Participanþi: nunþiul Andrea Cassulo, arhiepiscop Alexandru Theodor Cisar, episcopii Mihai Robu, Vasile Aftenie ºi Marton Aron.

5 aprilie 1948 - Monseniorul Canonic Anton Durcovici a fost consacrat episcop pentru dieceza de Iaºi. Participanþi: nunþiul apostolic Gerard Patrick O’Hara, arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar ºi episcopul Marcu Glaser.

19 noiembrie 1950 - în condiþii grele, de clandestinitate, în capela de botez a Catedralei, a fost consacrat episcop preotul greco-catolic Alexandru Todea, viitor mitropolit de Blaj ºi cardinal. Consacrator a fost episcopul Iosif Schubert, ºi el consacrat episcop tot în clandestinitate, la Nunþiaturã.

15 august 1953 - arhiepiscopul mitropolit Alexandru Theodor Cisar, reîntors la Bucureºti dupã domiciliul forþat la Orãºtie, a celebrat o Sfântã Liturghie pontificalã, sãrbãtorindu-ºi jubileul de aur al hirotonirii preoþeºti.

8 mai 1999 - papa Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei sale în România, a participat, în catedralã, la Sfânta Liturghie celebratã în rit oriental de cãtre toþi episcopii greco-catolici din þarã în frunte cu mitropolitul de Blaj, Lucian Mureºan, acum arhiepiscop major. Tot aici, în capela de botez, l-a salutat pe cardinalul Alexandru Todea, unul din marii mãrturisitori ai credinþei pe pãmânt românesc.

8 decembrie 2003 - arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu l-a consacrat episcop pe vicarul sãu general, Cornel Damian, numit episcop auxiliar de Bucureºti. Conconsacratori au fost nunþiul apostolic Jean Claude Perriset ºi episcoul de Iaºi, Petru Gherghel. ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

22-24 iulie 2002 - prin strãdania cãlugãrilor ioaniþi, a fost adusã în catedralã o relicvã a sfintei Tereza de Lisieux; 2-5 mai 2004 - pãrinþii franciscani minori conventuali din Moldova s-au îngrijit de aducerea, spre venerare, a unei relicve a sfântului Anton de Padova; 10-11 iunie 2007 - statuia Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, în timpul pelerinajului sãu în România, a poposit ºi în catedrala Sfântul Iosif; mai 2008 - trupul Fericitului Ieremia Valahul, în drumul de întoarcere pe meleagurile natale, a fost adus ºi în catedrala Sfântul Iosif.

Pagini realizate de A.C.

Mihail Koglniceanu era atât de impresionat de mãreþia Catedralei Sfântul Iosif, încât a declarat de la tribuna Parlamentului cã “este cel mai frumos edificiu religios care existã în România” (Monitorul oficial nr. 24 din 19 decembrie 1884).

22 decembrie 1984 – are loc prima Sfântã Liturghie pontificalã de instalare a Monseniorului Ioan Robu, dupã o vacanþã de 30 de ani a scaunului arhiepiscopal ºi mitropolitan. Ioan Robu fusese consacrat episcop la Roma, în Capela Paulinã, de cãtre Eminenþa Sa cardinalul Agostino Casaroli, Secretar de Stat al Sanctitãþii Sale Ioan Paul al II-lea, în ziua de 8 decembrie 1984.

6

Din viaþa arhidiecezei

Rãspuns la telegrama de felicitare trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu prilejul Solemnitãþii Naºterii Domnului Din Vatican, 2 ianuarie 2009 Excelenþa Voastrã, Sfântul Pãrinte doreºte sã vã adreseze mulþumiri pentru scrisoarea plãcutã trimisã ºi pentru cuvintele pãtrunse de respect ºi veneraþie pe care i le-aþi adresat. Sanctitatea Sa preþuieºte mult acest gest ºi îl roagã pe Pruncul Isus, aflat în iesle, sã vã copleºeascã cu daruri bogate ºi protecþie cereascã pe Excelenþa Voastrã, pe Episcopul Auxiliar ºi întreaga mult iubitã turmã a credincioºilor din Bucureºti.

Aºadar, invocând mijlocirea Mamei lui Isus, garanþie a darurilor de Sus, Sanctitatea Sa vã împarte cu bucurie Binecuvântarea Apostolicã atât Excelenþei Voastre, cât ºi Episcopului Auxiliar ºi întregii comunitãþi pe care o pãstoriþi.

Aceasta sã vã aducã în noul an mare mângâiere ºi impuls pentru viaþa creºtinã.

Fericit de faptul cã mi s-a oferit prilejul de a vã comunica toate acestea, adaug cele mai bune urãri din partea mea ºi vã salut cu respectul cuvenit. + Ferdinandus Filoni Substitut al Secretariatului de Stat

RUGÃCIUNE PENTRU UNIT ATE: UNITA ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii” „Pentru a face ecumenism, trebuie sã ne convertim, sã ne cunoaºtem bine ºi sã fim fideli rugãciunii pentru idealul refacerii unitãþii”, a afirmat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti, la încheierea celebrãrii ecumenice care a avut loc sâmbãtã, 24 ianuarie, în catedrala Sf. Iosif, în cadrul Octavei mondiale de rugãciune pentru unitatea creºtinilor.

Amintind îndemnurile documentului „Unitatis redintegratio” (Refacerea unitãþii) al Conciliului Vatican II, arhiepiscopul Ioan Robu a subliniat cã, în dialogul cu ceilalþi ºi despre ceilalþi, trebuie pãstratã întotdeauna „mãsura cuviinþei ºi mãsura iubirii”. „În ultimul timp – a explicat arhiepiscopul -, a apãrut, uneori la radio, uneori pe site-uri sau în diferite broºuri, un limbaj ofensator, degradant, un limbaj care poate aparþine secolului al XI-lea”. „Cred – a afirmat Excelenþa Sa, adresându-se reprezentanþilor cultelor creºtine prezenþi la celebrare - cã trebuie sã fim foarte sensibili faþã de acest fenomen ºi sã nu-l încurajãm nici prin tãcerea noastrã, ci, dimpotrivã, sã luãm atitudine, cãci este extrem de periculos”. „În lumea noastrã – suntem creºtini botezaþi – dacã admitem sã vinã încã o datã din urmã valul urii ºi al insultelor, atunci suntem în afara istoriei adevãrate a mântuirii. Dacã vom admite sã creascã rãul, atunci nu suntem fideli chemãrii pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o”, a mai spus arhiepiscopul Ioan Robu. „Cred – a afirmat arhiepiscopul în încheierea intervenþiei sale - cã rugãciunea trebuie sã rãmânã mai departe drumul nostru, o rugãciune pentru unitate, aºa cum este fãcutã în Octava mondialã de rugãciune”.

(A.C.)

Conferinþã despre implicarea laicilor în domeniul social „Implicarea laicului în domeniul social” a fost tema conferinþei, din luna ianuarie, organizatã sub egida Academiei Durcovici. Conferinþa a avut loc miercuri, 28 ianuarie, la Institutul Sfânta Tereza, din Bucureºti, ºi a fost susþinutã de doamna Maricica Cihodaru, preºedintã a Asociaþiei Aproapele. Absolventã a facultãþii de Teologie romanocatolicã ºi asistenþã socialã a Institutului romano-catolic Sfânta Tereza, din Bucureºti (promoþia 1997), doamna Cihodaru este implicatã în domeniul social din anul 1996. „Acþiunea caritativã – a explicat doamna Cihodaru - este o colaborare cu Dumnezeu.

Caritatea nu este altceva decât un mod de viaþã, un mod de a pune la dispoziþia aproapelui talanþii primiþi, pentru a intra în dinamismul gratuitãþii lui Dumnezeu”. Activitãþile de voluntariat, a mai arãtat preºedinta Asociaþiei Aproapele, nu se reduc doar la gesturile de caritate pe care le

putem face, dar îl ajutã pe voluntar la construirea identitãþii personale, îi cizeleazã caracterul, îi dã forþã în situaþii dificile. Pe lângã aceasta, voluntariatul are ca obiectiv binele comun: „Pentru creºtin, voluntariatul devine o ocazie serioasã pentru a fi semn vizibil ºi concret al dragostei lui Dumnezeu”. „Astãzi - a afirmat în încheiere doamna Cihodaru -, mai mult ca oricând, trebuie sã fim atenþi la legile propuse de stat, care trebuie sã respecte drepturile celor mai sãraci ºi cu voce mai slabã. Mãrturia creºtinã a voluntariatului trebuie sã aibã mereu în centrul sãu demnitatea persoanei”.

Asociaþia Aproapele este o organizaþie umanitarã, nonguvernamentalã, înfiinþatã în 2003. Misiunea ei este aceea de a sensibiliza ºi de a trezi conºtiinþa oamenilor faþã de problemele semenilor, de a forma ºi educa persoanele pentru propria dezvoltare ºi pentru sprijinirea celorlalþi, de a educa la interculturalitate ºi pace.

(A.C.)

Din viaþa arhidiecezei

Întâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de Mexico În ianuarie 2009, Mexicul a fost în prim-planul vieþii Bisericii prin congresul teologicopastoral, 14-16 ianuarie, ºi prin celebrãrile, din 17-18 ianuarie, de la Sanctuarul Sfintei Fecioare de la Guadalupe, în cadrul Întâlnirii Mondiale a Familiilor.

Biserica noastrã localã a fost reprezentatã de o delegaþie de 12 persoane, condusã de PS Cornel Damian, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul Conferinþei Episcopale Române.

Zile de har

„Cele trei zile de congres, în care au fost dezbãtute mai multe subiecte pe tema familiei, ne-au îmbogãþit mintea. Participarea la celebrarea Rozariului ne-a umplut sufleteºte. Era prima datã când recitam aceastã rugãciune marianã împreunã cu lume atât de diferitã, de pe toate continentele. În faþa bazilicii din Guadalupe ne simþeam priviþi de Maica Domnului ºi ocrotiþi sub mantia ei.

Eminenþa Sa, cardinalul Ennio Antonelli a amintit cã iniþiatorul întâlnirilor mondiale ale familiilor a fost papa Ioan Paul al II-lea. În momentul în care vorbea despre acest fapt, într-un gest simbolic, a îndreptat mâna spre cer, spunând cã de-acolo „papa ne priveºte”. ªi cerul a fost generos. Norii s-au deschis, lãsând loc unei raze de soare, ceea ce a impresionat asistenþa.

Sãrbãtoarea de sâmbãtã seara, în care membrii fiecãrei delegaþii s-au prezentat în costume naþionale, ne-a umplut de emoþie. În plus, am fost mândri sã purtãm, alãturi de celelalte familii din România, drapelul nostru.

Ne-a impresionat ospitalitatea mexicanã. Înaintea ºi în timpul festivitãþii de sâmbãtã am constatat bucuria celor prezenþi, dorinþa lor de a fi împreunã, de a face fotografii. Chiar dacã nu reuºeam sã comunicãm întru totul prin cuvinte, aveam un limbaj comun: „limbajul Iubirii”. Ne-am simþit aproape, conºtienþi cã suntem parte din Biserica lui Cristos.

Ne-am întors acasã cu dorinþa ºi hotãrârea de a ne implica mai mult în viaþa parohiei noastre” (Andreea ºi Ioan Robu, Bucureºti).

O reþea de familii „Dintre mãrturiile prezentate la Ciudad de Mexico, cel puþin douã au aparþinut unor familii sãrace, care au destãinuit marea lor jertfã pentru a-ºi creºte ºi educa copiii. Spusele lor m-au ajutat sã înþeleg cât de importantã este munca în familie, acasã, cât de importantã este comunicarea simplã, directã dintre pãrinþi ºi copii. Deºi foarte sãrace din punct de vedere material, familiile respective au arãtat, prin mãrturia lor, cã a fi familie unitã, la bine ºi la greu, e o imensã bogãþie. În acel moment m-am gândit la bogãþia familiei pentru simplul fapt de a fi familie. Ca pãstor, am convingerea cã ajutorul dat familiilor pentru a descoperi aceastã bogãþie, dincolo de standardul social, profesional, intelectual al membrilor sãi, e o lucrare de mare preþ.

Profesorul Pierpaolo Donati, din Milano, a arãtat, în expunerea sa la congres, cã modalitatea cea mai simplã ºi fireascã de a veni în întâmpinarea familiilor este de a le ajuta sã se susþinã reciproc, prin crearea unei reþele de familii. În acest sens a subliniat rolul asociaþiilor creºtine” (Ep. Cornel Damian).

Promovarea familiei La sfârºitul întâlnirii, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a transmis, prin internet, un mesaj. Printre altele, spunea: „Astãzi, mai mult ca oricând, e necesarã mãrturia ºi implicarea publicã a tuturor celor botezaþi pentru a fi afirmatã din nou demnitatea unicã ºi de neînlocuit a familiei, bazatã pe cãsãtoria dintre un bãrbat ºi o femeie ºi deschisã vieþii (...). Trebuie sã fie promovate ºi acele mijloace legislative ºi administrative care sã susþinã familiile ºi drepturile lor inalienabile, ca (familia) sã poatã duce mai departe misiunea sa extraordinarã”. Înainte de a da binecuvântarea sa apostolicã papa a anunþat cã cea de-a VII-a întâlnire mondialã va avea loc la Milano, în 2012.

A consemnat pr ABIAN MÃRIUÞ pr.. FFABIAN

7

8

Biserica în lume Creatorul pilulei îºi deplânge realizarea

Chimistul austriac Carl Djerassi, unul dintre cei trei cercetãtori care au contribuit la crearea primei pilule contraceptive orale, îºi deplânge realizarea. Djerassi, acum în vârstã de 85 de ani, a scris un comentariu în care caracteriza declinul demografic din Europa drept un „scenariu de groazã” ºi o „catastrofã” produsã în parte de inventarea pilulei.

Realizând cã ceea ce a creat este periculos ºi vãtãmãtor pentru lumea modernã, chimistul însuºi a pornit un asalt asupra “pilulei”, declarând în ziarul austriac Der Standard cã invenþia lui este în parte rãspunzãtoare pentru dezechilibrul demografic din Europa. Pe continent, a susþinut el, nu existã acum „nici un fel de legãturã între sexualitate ºi reproducere”. „În Austria catolicã, o þarã care are în medie 1,4 copii per familie, aceastã rupturã este acum completã”. „Comparativ cu obezitatea, scãderea natalitãþii este mult mai gravã, dar nimeni nu-i acordã o mare importanþã”. Tinerii austrieci comit „suicid la nivel naþional dacã nu vor sã procreeze”. ªi dacã nu vor sã facã asta, atunci vor trebui sã ia în considerare, pentru viitor, „politici inteligente de imigraþie”, a opinat cercetãtorul.

Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Christoph Schönborn, a amintit pentru televiziunea austriacã faptul cã în 1968, când Papa Paul al VI-lea a condamnat în enciclica sa Humanae vitae contracepþia artificialã, a fost perceput, de cei mai mulþi, în mod negativ. Dar Papa Paul al VI-lea a prevãzut atunci cã pilula va cauza o dramaticã scãdere a ratei natalitãþii. „O persoanã dincolo de orice suspiciune, precum Carl Djerassi... afirmã cã fiecare familie trebuie sã aibã trei copii pentru a menþine nivelurile populaþiei, dar suntem foarte departe de aceasta”, a spus Cardinalul.

Se sperã în relaþii bune cu noul Patriarh al Moscovei Pe 1 februarie, în Catedrala Cristos Mântuitorul, din Moscova, a avut loc ceremonia de întronare a Preafericitului Kiril, noul Patriarh al Moscovei ºi al Întregii Rusii. La eveniment a participat ºi o delegaþie a Sfântului Scaun, condusã de Cardinalul Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor.

Cardinalul a transmis noului Patriarh un mesaj din partea Sfântului Pãrinte ºi i-a oferit un potir “ca semn al dorinþei atingerii comuniunii depline cât mai rapid posibil”.

Mesajul exprimã stima pe care Papa i-o poartã noului ierarh ºi îl asigurã pe acesta de rugãciunea sa: „Mã rog ca Tatãl nostru ceresc sã vã dea plinãtatea darurilor Duhului Sfânt în misiunea Dvs ºi sã vã sprijine sã cãlãuziþi Biserica în iubirea ºi pacea lui Cristos”. Alexei al II-lea, predecesorul actualului Patriarh, a lãsat o moºtenire eclezialã caracterizatã de „înnoire ºi dezvoltare” ºi „a menþinut un spirit de deschidere ºi de cooperare cu ceilalþi creºtini, ºi cu Biserica Catolicã în particular, pentru apãrarea valorilor creºtine în Europa ºi în toatã lumea. [...] Sunt sigur cã Preafericirea Voastrã va continua sã construiascã pe aceastã solidã temelie, pentru binele credincioºilor Dvs ºi al creºtinilor de pretutindeni “. [...] „Sper, din toatã inima, cã vom continua sã cooperãm pentru gãsirea de cãi care sã încurajeze ºi sã întãreascã comuniunea în Trupul lui Cristos, în fidelitate faþã de rugãciunea Mântuitorului ca toþi sã fie una, pentru ca lumea sã creadã” mai spune Sfântul Pãrinte în mesajul sãu.

Biserica Catolicã din TTurcia, urcia, un tezaur care nu trebuie pierdut La începutul acestei luni, episcopii catolici din Turcia s-au aflat la Roma, în vizitã ad limina (întâlnire a episcopilor cu Papa, odatã la cinci ani). Cu aceastã ocazie, Suveranul Pontif i-a îndemnat pe creºtini ºi pe musulmani sã coopereze la promovarea pãcii ºi a dreptãþii. Totodatã, Papa a cerut autoritãþilor de la Ankara sã recunoascã Biserica Catolicã, din punct de vedere juridic, o mãsurã care „este în avantajul întregii societãþi turce”.

Vorbind pentru Radio Vatican despre situaþia catolicilor din aceastã þarã, preºedintele Conferinþei Episcopale din Turcia, Episcopul Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia, a spus: „În Turcia, comunitatea catolicã se exprimã în diverse rituri ºi diverse confesiuni. Numeric vorbind, acum este foarte redusã, dar importantã atât pentru trecutul istoric cât ºi pentru teologia ºi liturgia care le deosebeºte ºi le calificã. Este un tezaur care nu trebuie pierdut”. Referindu-se la efectele pe care le-a avut cãlãtoria apostolicã a Papei din 2006, Episcopul Padovese a spus: „Cu siguranþã, cãlãtoria Papei, a contribuit la instaurarea unui climat mai senin (...) chiar dacã persistã acte sporadice de vandalism.

Aceasta aratã cã încã mai existã sentimente anticreºtine, dar e vorba, totuºi, de grupuri marginale”.

Cu ocazia Anului Paulin, Episcopii din Turcia au fãcut publicã o Scrisoare pastoralã, adresatã tuturor creºtinilor din þarã, convinºi cã acest an poate contribui la un dialog ecumenic mai intens, „dupã cum se observã din faptul cã împãrtãºim aceeaºi atenþie faþã de Apostolul Neamurilor, exprimat în diferite ocazii, cum ar fi iniþiative culturale sau celebrãri comunitare, promovate împreunã cu Biserica Ortodoxã... Sunt momente importante, care ne ajutã sã fim conºtienþi cã nu suntem singuri.

Este elocvent ceea ce am dorit sã amintim în Scrisoarea pastoralã ºi anume cã, înainte de a fi catolici, ortodocºi sau protestanþi, suntem creºtini...”.

Biserica în lume Despre dialogul dintre catolici ºi evrei Pe 17 ianuarie a fost celebratã Ziua Dialogului dintre Catolici ºi Evrei. Conferinþa Rabinilor Italieni a decis ca anul acesta sã nu participe la eveniment din cauza controverselor suscitate de reformularea rugãciunii pentru evrei, din Vinerea Sfântã, în Liturghierul din 1962, care invocã recunoaºterea „lui Isus Cristos, Mântuitor al tuturor oamenilor”.

Referitor la acest aspect, cardinalul Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi preºedinte al Comisiei speciale pentru raporturile religioase cu evreii în cadrul aceluiaºi Consiliu Pontifical, a declarat: „Desigur este un semn de îngrijorare, dar trebuie sã spun cã evreii italieni nu au un dialog direct cu Vaticanul, ci cu Conferinþa Episcopalã Italianã. Dialogul nostru la nivel universal cu evreii, mai ales în Statele Unite, în Canada, dar ºi în alte pãrþi în lume, ºi chiar cel pe care îl avem cu Marele Rabinat de la Ierusalim, decurge foarte bine ºi ei participã, în aceste zile, la dialog. Sunt doar evreii Card. Walter Kasper din Italia cei care au o sensibilitate specialã, cei care au întrerupt dialogul. Noi sperãm sã poatã reveni la un dialog serios”.

Despre opinia unor exponenþi ai comunitãþii ebraice italiene, conform cãreia reformularea rugãciunii implicã o prezumþie de superioritate a creºtinismului, Cardinalul a declarat: „Ei protesteazã împotriva aºa-zisei superioritãþi a creºtinismului, dar trebuie sã spun cã acest cuvânt – superioritate - nu aparþine terminologiei noastre. Noi spunem cã Vechiul Testament, pe care îl avem în comun, este împlinit de Noul Testament, de Isus Cristos; dar aceasta este o poziþie pe care am avut-o întotdeauna. Toþi ºtiu cã în sfera cristologiei suntem divizaþi. Este esenþial ca doi parteneri, care au poziþii diferite, sã se respecte în privinþa acestor puncte. Este, deci, important sã avem un dialog, dar este ºi mai important, în acest context, sã avem o bazã comunã ºi pe aceastã bazã sã vedem valorile comune care sunt foarte importante pentru actuala societate secularizatã. Suntem chemaþi, cu tãrie, sã dãm o mãrturie comunã pentru familie, pentru drepturile omului, pentru pace, pentru dreptate. Nãdãjduiesc ca ºi evreii italieni sã împãrtãºeascã cu noi aceastã angajare, în respectul poziþiilor celuilalt”.

Un an de rugãciune pentru viaþã Conferinþa Episcopalã Spaniolã a propus un an de rugãciune pentru viaþã, care se celebreazã începând cu 2 februarie, sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului, ºi are ca temã cuvintele îngerului Gabriel: Binecuvântat este rodul trupului tãu.

Anul de rugãciune este o iniþiativã a Subcomisiei Episcopale pentru Familie ºi Apãrarea Vieþii, al cãrei preºedinte este episcopul de Cartagina, Mons. Juan Antonio Reig Pla. Iniþiativa a fost prezentatã la nivel naþional în cadrul Adunãrii Plenare a Episcopilor, din luna noiembrie a anului trecut, ºi aprobatã de Comitetul Executiv al CCE. Mons. Reig Pla a explicat cã aceastã iniþiativã “este urgentã în contextul noilor legi, care spun cã vor sã promoveze viaþa în Spania, atât asupra avortului cât ºi asupra eutanasiei”.

Episcopul i-a invitat pe cei din dieceza pe care o pãstoreºte, ºi mai ales familiile cu copii ºi cu persoane bolnave, sã se roage ºi sã „ofere sacrificii spirituale” pentru aceastã intenþie, iar preoþilor parohi le-a cerut sã promoveze recitarea Rozariului ºi adoraþia la Preasfântul Sacrament.

Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009 Mesajul Papei pentru Postul Mare, din acest an, propune spre meditare o frazã din evanghelia dupã Matei: "Dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, în cele din urmã i s-a fãcut foame" ( Mt 4,2). În centrul Mesajului se aflã postul ca practicã creºtinã de pocãinþã. În fiecare an, mesajul Suveranului Pontif le aminteºte credincioºilor îndatorirea pe care o au de a-ºi deschide inima ºi de a fi generoºi faþã de cei aflaþi în nevoie. Anul acesta, Papa invitã la redescoperirea adevãratului post creºtin ca expresie a iubirii: a se lipsi de ceva pentru a dãrui sãracilor.

Mesajul a fost prezentat, în ziua de 3 februarie, în Aula Ioan Paul al II-lea, a Sãlii de presã a Sfântului Scaun. La conferinþa de prezentare au intervenit cardinalul Paul Josef Cordes, preºedintele Consiliului Pontifical Cor Unum, mons.

Karel Kasteel, secretar, mons. Giampiero Del Toso, subsecretar al aceluiaºi departament vatican, ºi doamna Josette Sheeran, director executiv al Programului Alimentar Mondial al Naþiunilor Unite. Ziariºtii prezenþi la conferinþa de presã au avut la dispoziþie textul Mesajului tradus în limbile italianã, francezã, englezã, germanã, spaniolã, portughezã, polonã, românã, rusã ºi chinezã.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Sfânta Scripturã

Duminica a V -a (B) V-a Activitatea publicã a lui Isus care, în sinagoga de la Cafarnaum, a debutat cu acea învãþãturã proclamatã cu putere ºi cu eliberarea unui om de duhul necurat care îl stãpânea, cuprinde, în fragmentul evanghelic al acestei duminici, alte câteva aspecte care întregesc o zi obiºnuitã de muncã a Mântuitorului: vindecarea soacrei lui Petru ( Mc 1,29-31), vindecãrile multiple înfãptuite la asfinþitul soarelui (Mc 1,32-34) ºi plecarea din Cafarnaum cãtre alte localitãþi unde avea sã repete aceastã primã experienþã.

Demn de notat pentru aceste fapte ale lui Isus este cadrul în care ele se desfãºoarã.

Pãrãsind sinagoga, evanghelistul Marcu ne conduce în casa lui Simon ºi a lui Andrei.

Cu alte cuvinte, noi pãrãsim un cadru iudaic tradiþional pentru a intra într-altul, casa lui Simon-Petru, care evoca Biserica. Într-adevãr, „casa” va deveni, foarte curând, locul noilor reuniri ale comunitãþii ecleziale. Cei care îl însoþesc pe Învãþãtor nu vor avea parte aici de o învãþãturã, ci de o vindecare. Aceasta este, însã, descrisã în termenii „învierii”. Isus, într-adevãr, se apropie de femeia culcatã ºi o face „sã se ridice” (verbul utilizat aici este folosit de obicei de cãtre evangheliºti pentru a indica Învierea, mai întâi cea a lui Isus). Gestul lui Isus elibereazã femeia de febrã, iar ea începe sã slujeascã. În Bisericã, viaþa cotidianã este organizatã în jurul acestor doi poli: binefacerea ºi slujirea. Iar slujirea este un har, un act de libertate.

Vindecãrile care urmeazã au valoare de universalizare a acþiunii binefãcãtoare a lui Isus: ceea ce a înfãptuit în sinagogã în folosul omului posedat, iar în casã, în folosul soacrei lui Simon, acum înfãptuieºte, în public, în folosul tuturor celor care vin la El. Dupã ce a isprãvit, Isus iese din Cafarnaum pentru a-L reîntâlni pe Tatãl. El a ieºit de la Tatãl pentru a le proclama tuturor Vestea cea Bunã a Împãrãþiei, deoarece, într-adevãr, toatã lumea îl cautã.

EV ANGHELIA EVANGHELIA Ieºind din sinagogã, Isus a intrat în casa lui Simon ºi Andrei împreunã cu Iacob ºi Ioan.

Soacra lui Simon zãcea la pat cu febrã, iar ei de îndatã i-au vorbit despre ea. El s-a apropiat ºi, prinzând-o de mânã, a ridicat-o. Atunci febra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã. În seara aceea… au început sã aducã la El toþi bolnavii ºi îndrãciþii ºi toatã cetatea era adunatã la uºã… Dimineaþa, încã pe întuneric, sculându-se, a ieºit din casã ºi s-a dus într-un loc singuratic ºi se ruga. Simon ºi cei care erau cu el l-au cãutat ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþi te cautã” (Mc 1,29-39).

LECTURA A 2-A Fraþilor, dacã vestesc Evanghelia, nu e o laudã pentru mine, fiindcã stã asupra mea datoria. Cãci vai mie de nu voi vesti Evanghelia!

Dacã fac aceasta din voia mea, am rãsplatã; dar dacã o fac din poruncã, e o slujire ce-mi este încredinþatã… Deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut rob tuturor, ca sã câºtig pe cât mai mulþi.

Cu cei slabi m-am fãcut slab, ca sã-i câºtig pe cei slabi; tuturor toate m-am fãcut, ca în orice fel sã mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca sã fiu pãrtaº de ea (1Cor 9,16-23).

Dacã Isus a avut o atât de sensibilã conºtiinþã a misiunii de a împlini voinþa Tatãlui, apostolii, iar Pavel (Paul) ne este oferit în a doua lecturã a acestei duminici drept exemplu, se vor chemaþi sã rãspundã exigenþei de a vesti ºi de a vindeca într-o mãsurã cât mai apropiatã celei a Mântuitorului. Totuºi, strigãtul Apostolului, vai mie de nu voi vesti Evanghelia, nu trebuie înþeles într-un sens juridic. În cuvintele sale cititorul trebuie, mai curând, sã discearnã teama de a nu corespunde acelei iubiri imense arãtate lui de cãtre Cristos. Astfel, dupã cum Cristos l-a iubit pe Pavel în mod gratuit, Pavel îi iubeºte ºi îi slujeºte pe creºtini. Aceastã gratuitate va fi mândria lui ºi rãsplata lui, bucuria interioarã a iubirii (v. 18).

Se ºtie ce rol important a jucat acest text al Apostolului în reflecþiile conciliului Vatican II. El traseazã, pentru viaþa Bisericii din toate timpurile, o cale luminoasã ºi principii ale cãror consecinþe practice nu vor fi epuizate niciodatã: libertate interioarã, disponibilitate, adaptabilitate, gratuitate în iubire.

Duminica a VI-a (B) EV ANGHELIA EVANGHELIA A venit la Isus un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchind, i-a spus: „Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. Lui Isus i s-a fãcut milã ºi, întinzând mâna, l-a atins ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” ªi îndatã lepra s-a îndepãrtat ºi a fost curãþat. Atunci l-a trimis afarã zicându-i cu asprime: „Vezi sã nu spui nimãnui nimic, ci mergi, aratã-te preotului…” Însã acela, plecând, a început sã vesteascã tuturor… ªi veneau la El de pretutindeni (Mc 1,40-45).

Vindecarea leprosului, relatatã în fragmentul evanghelic al duminicii a ºasea de peste an, are, în seria vindecãrilor înfãptuite de Isus, ceva aparte. Leprosul l-a provocat, oarecum, pe Isus exhibându-i rãul care îl face sã sufere. Or, Cel care proclamã pretutindeni cã Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape nu poate pactiza cu impuritatea profundã pe care lepra o înfãþiºeazã privirii.

Isus, totuºi, acceptã provocarea acestui om astfel încât în loc sã fie contaminat de el, îi redã sãnãtatea. ªi, dacã îl vindecã, este

pentru a-i reda libertatea. În felul acesta, el va reveni în comunitate dupã ce se va fi supus instituþiilor ei (constatarea preotului, jertfa pentru vindecare). ªi totuºi Isus îi interzice sã vorbeascã despre vindecarea sa bineºtiind cã doar o viaþã corectã va reprezenta mãrturia cea mai autenticã a dobândirii libertãþii. În plus, oferind jertfa pe care Moise a prescris-o, el se va situa, în adevãr, în faþa lui Dumnezeu care, singur, purificã de leprã ºi de oricare impuritate… În cele din urmã, am putea observa cã cel vindecat

Sfânta Scripturã nu povesteºte atât ce i s-a întâmplat, cât mai ales cã el vesteºte Cuvântul. Or, aceastã proclamare marcheazã fidelitatea omului faþã de Cuvântul care l-a marcat ºi l-a transformat. Astfel, leprosul apare ca cel care prefigureazã pe predicatorii evangheliei, cei care trebuie sã fim noi: oameni pe care întâlnirea cu Cristos i-a transformat ºi i-a purificat, oameni care vor vesti Cuvântul celor pe care îi vor întâlni… dupã ce vor fi evitat orice ambiguitate.

LECTURA A 2-A

Cât de actual este un astfel de text.

Fraþilor, fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva, Oprindu-ne ºi numai pentru câteva momente toate sã le faceþi spre slava lui Dumnezeu. Nu fiþi piatrã asupra pãrþii sale finale, am putea medita de poticnire nici iudeilor, nici pãgânilor, nici Bisericii lui asupra vocaþiei creºtine ca imitare a lui Isus Dumnezeu, dupã cum ºi eu întru toate mã strãduiesc sã Cristos, asupra umilinþei care nu este plac tuturor, necãutând folosul meu, ci pe al celor mulþi, nicidecum un dispreþ de sine ci, întâi de toate, ca sã se mântuiascã. Fiþi imitatorii mei, precum ºi eu sunt recunoaºterea celuilalt. În mod deosebit textul al lui Cristos (1Cor 10,31-11,1). paulin ne invitã la o reflecþie asupra libertãþii creºtine. Aceasta este, în mod fundamental, capacitate ºi posibilitate de slujire, „instrument” al slavei lui Dumnezeu ºi al reuºitei omului. Ea se dobândeºte prin victoria continuã asupra noastrã înºine ºi ritmatã de neobosita caritate creºtinã. Ea este respectuasã faþã de ceea ce existã ºi creatoare faþã de viitor.

Duminica a VII-a (B) EV ANGHELIA EVANGHELIA Intrând Isus din nou în Cafarnaum… S-au adunat mulþi…, iar El le vestea Cuvântul. ªi au venit aducând la El un paralitic purtat de patru bãrbaþi. ªi, neputând sã-l aducã pânã la El din cauza mulþimii, au dezvelit acoperiºul unde era El ºi, fãcând o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãcea paraliticul. Vãzând credinþa lor, i-a spus paraliticului: „Fiule, îþi sunt iertate pãcatele!” ªedeau acolo unii cãrturari care se întrebau în inima lor: „De ce vorbeºte acesta astfel? Huleºte!…” Cunoscând Isus în duhul sãu cã ei se întreabã astfel în sine, le-a spus: „… Ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus paraliticului – îþi spun: ridicã-te, ia-þi targa ºi mergi la casa ta!” El s-a ridicat… (Mc 2,1-12).

Prin vindecarea pe care o înfãptuieºte în favoarea unui paralitic, Isus face un pas mai departe în pedagogia sa de a-ºi revela identitatea mesianicã ºi de a înfãptui pe deplin lucrarea mântuitoare pentru care a venit în lume. În centrul pericopei acestei duminici stã fraza: Ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a ierta pãcatele pe pãmânt…, care articuleazã toate aspectele evenimentului relatat. Astfel, privirea lui Isus discerne, în ingeniozitatea purtãtorilor tãrgii pe care era aºezat paraliticul, o adevãratã credinþã. Acestei credinþe Mântuitorul îi rãspunde oferindu-i celui suferind iertarea pãcatelor, iertare care dobândeºte, în acest context, valoare de vindecare ce merge pânã la rãdãcinile rãului (trupul

paralizat nu este oare expresia unei inimi infirme?). Apoi, Isus ia iniþiativa unei clarificãri prin care scoate în evidenþã autoritatea sa manifestatã prin cuvânt (cea de Fiu al omului) ºi prin act (vindecarea).

Odatã clarificate aceste aspecte, mai poate fi acuzat de hulã, El care mântuieºte de pãcat ºi inimile ºi trupurile? ªi de aici decurge o întrebare fundamentalã, care i-a preocupat pe oamenii din toate generaþiile, inclusiv pe cei de astãzi: cine este cu adevãrat Fiul Omului care are autoritatea de a ierta pãcatele, iertare pe care o manifestã printr-o vindecare cât se poate de vizibilã? Aceastã iertare a pãcatelor pe pãmânt are, într-adevãr, valoare de anticipare mesianicã, ºi, în plus, ea reveleazã oceanul de milostivire pe care Tatãl o revarsã asupra noastrã prin lucrarea Fiului.

Acest scurt pasaj se situeazã într-un paragraf al epistolei 1 Corinteni în care Apostolului i se aduc acuze cu privire la anumite atitudini care, în opinia acuzatorilor, ar fi schimbãtoare ºi nu ar fi în conformitate cu ceea ce el predicã. Rãspunsul sfântului Pavel este pe cât de prompt pe atât de limpede ºi hotãrât: limbajul, adicã predica sa, nu a fost niciodatã ezitant sau schimbãtor precum zilele. Pentru a se justifica Apostolul face apel la fidelitatea lui Isus. Ar fi imposibil pentru el sã fie când da , când nu de vreme ce îl predicã pe Cel care este mereu Da Da. În acest da, Isus a lãsat sã ajungã pânã la noi toatã iubirea lui faþã de Tatãl ºi faþã de oameni. În plus, de vreme ce Dumnezeu l-a sãlãºluit pe Duhul Sfânt în inimile noastre, El (Duhul) le conferã apostolilor asigurarea cã predicã cu fidelitate Evanghelia.

Credinciosul de astãzi, ca de altfel ºi cel din toate timpurile, poate avea încredere în mesajul pe care Biserica, de la apostoli pânã astãzi, i-l transmite, mesaj garantat atât de fidelitatea totalã a lui Isus faþã de Tatãl cât ºi de prezenþa dãtãtoare de viaþã a Duhului Sfânt în inima apostolului.

Acesta este, însã, chemat, ca ºi Cristos, la a rãspunde cu fidelitate: sã fie da faþã de Dumnezeu.

Pentru aceasta el poate conta pe Duhul Sfânt.

LECTURA A 2-A Fraþilor, Dumnezeu îmi este martor: cuvântul meu cãtre voi nu este ºi da ºi nu nu.

Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel propovãduit de noi… nu a fost când da ºi când nu nu, ci în El numai da a fost. Cãci toate fãgãduinþele lui Dumnezeu, în El sunt da da…

Iar Cel care ne întãreºte împreunã cu voi, în Cristos, ºi ne-a uns este Dumnezeu, care ne-a ºi pecetluit ºi a dat arvuna Duhului în inimile noastre (1Cor 1,18-22).

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

11

12

Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XIV)

Pentru susþinãtorii pro-life, darul vieþii e sacru - unul dintre postulatele ºi adevãrurile fundamentale ale umanitãþii. În numele cãrei libertãþi ar putea cineva sã distrugã viaþa altcuiva?

Viaþa nu se posedã. E un bun de mare preþ, dat omului spre administrare.

A nega sacralitatea vieþii duce la a nega însuºi fundamentul libertãþii umane.

Pro-life (pro-vita) Ce susþine pro-life? În cuvintele papei Ioan Paul al II-lea gãsim o sintezã a doctrinei pro-life: “A acþiona în favoarea vieþii înseamnã a contribui la reînnoirea societãþii prin edificarea binelui comun. Aºadar, nu e posibilã construirea binelui comun fãrã a recunoaºte ºi a ocroti dreptul la viaþã, pe care se întemeiazã ºi se dezvoltã toate celelate drepturi inalineabile ale fiinþei umane. Nici nu poate avea baze solide o societate care - în timp ce afirmã valori ca demnitatea persoanei, dreptatea ºi pacea - se contrazice în mod radical acceptând sau tolerând cele mai diferite forme de dispreþuire sau tolerare a vieþii umane, mai ales când este slabã ºi marginalizatã.

Numai respectul faþã de viaþã poate întemeia ºi garanta bunurile cele mai preþioase ºi mai necesare ale societãþii, ca democraþia ºi pacea” (Evangelium vitae, 101). În alte cuvinte pro-life susþine dreptul la viaþã de la zãmislire la sfârºitul sãu natural, apãrarea vieþii în toate formele sale, mai ales cele mai precare.

Maica Tereza de Calcutta, în discursul þinut la Oslo, în Norvegia, în octombrie 1979, cu ocazia decernãrii premiului Nobel pentru pace, califica avortul ca forma cea mai barbarã de mizerie umanã ºi îl considera drept principalul pericol care ameninþã pacea lumii. “Presimt - afirma Maica Tereza - cã în zilele noastre cel mai mare demolator al pãcii este avortul, deoarece este un rãzboi direct, o ucidere directã, un omicid direct fãcut chiar de mâna mamei (…) Dacã o mamã ajunge sã-ºi ucidã copilul, nu mai existã nimic care sã mã împiedice ca eu sã te ucid pe tine ºi tu sã mã ucizi pe mine”. În lumina acestor învãþãturi, lupta pentru protejarea ºi promovarea vieþii e strâns legatã de bunãstarea omenirii.

Acuzele de fundamentalism ºi intoleranþã aduse miºcãrii prolife, la o succintã analizã, sunt total nefondate.

O reflecþie asupra toleranþei În ºirul reflecþiilor de pânã acum, dedicate reformãrii cuvintelor, ne-am mai oprit asupra termenului toleranþã. Îl reluãm, de data aceasta din dorinþa de a arãta legãtura sa cu dreptul de a alege, pro-choice, ºi cum se opune dreptului la viaþã susþinut de pro-life.

Auzim vorbindu-se din ce în ce mai mult, de toleranþã, în numele democraþiei ºi al pãcii. Toleranþa, de fapt, ca noþiune

Universul familiei tehnicã, descrie limita maximã de eroare permisã ca un ansamblu sã fie funcþional.

Dacã privim la societate ca la un ansamblu, ar fi firesc sã ne întrebãm pânã unde poate merge toleranþa?

Toleranþa într -un regim dictatorial într-un Într-o societate masificatã, totalitarã, de felul comunismului, totul poate fi decis printr-un decret. O acþiune poate fi permisã sau interzisã în funcþie de raþiunile legislatorului. Sã ne gândim la China de azi, unde legislatorul a impus familiilor de a avea un singur copil, iar cine depãºeºte aceastã limitã suportã consecinþele, o pedeapsã drasticã. În acest caz, persoana consideratã în unicitatea sa nu conteazã nicidecum, nici alegerea fãcutã de familie de a avea mai mulþi copii. Conteazã numai decretul legislatorului care, din diferite raþiuni, (pentru China ar fi cele demografice, în fapt e vorba de o formã de neomalthusianism), a instaurat toleranþa “zero”. E vorba de un regim opresiv care încalcã atât condiþia fireascã a omului de a fi fiinþã iubitoare, deschisã vieþii, dar ºi libertatea sa.

Toleranþa oleranþa în societatea de consum În societãþile aºa-zise de consum altele sunt coordonatele. Existã o vie conºtiinþã a libertãþii individuale, o conºtiinþã care, paradoxal, merge pânã la dispreþul libertãþii ca atare. Acest dispreþ genereazã nihilismul cu consecinþa sa implicitã: lipsa unui rost în viaþã, care afecteazã multe persoane din “lumea bunãstãrii materiale”. În cazul din urmã toleranþa nu se mai raporteazã la societate/stat, ci la individ.

Când avortul sau alte acte contrare vieþii ºi integritãþii sale sunt legiferate, faptul nu e impus, comandat, ca în situaþia din China, ci e o alegere pe care o face femeia, sau familia(soþ/soþie), într-un cadru legal. Paradoxul ivit e cã avortul este susþinut în numele libertãþii, chiar dacã pe primul plan sunt puse alte motivaþii: situaþie economicã precarã, teama de a avea un copil, dorinþa de afirmare

profesionalã (a femeii) etc... Mai putem aminti mentalitatea misoginã, de genul “e treaba ta!”, prin care bãrbatul lasã totul pe seama femeii, caz în care femeia traverseazã o dureroasã singurãtate, lipsã de dialog ºi coresponsabilitate în sânul cuplului conjugal...

Aceastã înºiruire de motivaþii sunt o faþetã a ceea ce desemnãm prin anti-life mentality. Mentalitatea duce cu sine tendinþa de aliniere la un standard de viaþã. Toleranþa devine astfel un modus vivendi. Se tolereazã moartea celui nevinovat sau neputincios în vederea unei vieþi presupus mai uºoare, mai comode, mai sigure.

Aºa descoperim o ciudatã împlinire a sensului etimologic al cuvântului toleranþã. Termenul poate însemna a suporta.

Descompus însã în tolle (a duce cu sine) ºi errare (a rãtãci, a se deplasa fãrã o þintã precisã, a greºi, a fi în eroare) termenul sugereazã cã e mai lesne sã accepti eroarea, sã o duci mai departe, decât sã te opui acesteia.

Expresii de genul: „dacã aºa gândeºte lumea, eu de ce-aº gândi în alt fel”, „dacã aºa acþioneazã lumea, eu de ce-aº acþiona altfel”, “dacã aºa se comportã lumea, eu de ce nu m-aº comporta la fel” aratã cum toleranþa - adicã perpetuarea greºelii - devine „normalitate”. Privitã din perspectivã moralã situaþia e gravã. Pe tarâm creºtin, religios, orice atentat la viaþã nu e simplã eroare, ci pãcat de moarte.

Rolul Bisericii în promovarea pro-life Cum susþinãtorii pro-choice duc o campanie deschisã împotriva vieþii, mascatã de aºa-zisul drept de a alege, suþinãtorii pro-life vor sã apere ºi sã promoveze omul. Fiind de partea vieþii (cf.

Familiaris consortio, 30 – adicã prin însãºi esenþa sa pro-life ) Biserica este, prin vocaþia sa maternã, în slujba vieþii. Prin urmare, are o obligaþie moralã de a sprijini necondiþionat viaþa, luptând împotriva oricãrei forme de mutilare sau eliminare

a oricãrei existenþe umane, demascând orice pãcat ce suprimã viaþa.

“Biserica este chematã sã arate, din nou, tuturor, cu cea mai clarã ºi puternicã convingere, voinþa ei de a promova cu orice mijloace viaþa umanã ºi de a o apãra împotriva oricãrei uneltiri la fiinþa ei, în oricare stadiu de dezvoltare s-ar afla.

Pentru aceasta Biserica condamnã, ca fiind o gravã ofensã adusã demnitãþii umane ºi dreptãþii, toate acele activitãþi ale guvernelor sau ale altor autoritãþi publice care încearcã sã limiteze, în orice mod, libertatea soþilor în a se hotãrî cu privire la existenþa copiilor. Ca urmare, orice violenþã, exercitatã de aceste autoritãþi în favoarea anticoncepþiei ºi chiar a sterilizãrii ºi a avortului procurat, trebuie condamnatã ºi respinsã cu toatã forþa. În acelaºi mod, trebuie detestate, pentru cã sunt nedrepte, manevrele internaþionale care contribuie cu ajutoare economice pentru promovarea popoarelor, dar care sunt condiþionate de programarea anticoncepþionalelor, sterilizãrii ºi provocãrii avortului” (Familiaris consortio, 30).

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

13

14 În întâlnirea sa cu Domnul, Sfântul Paul a primit misiunea sã meargã la pãgâni ºi în lumea întreagã pentru a predica Evanghelia lui Cristos.

El vorbeºte despre faptul de a fi „apostol al lui Isus Cristos prin voinþa lui Dumnezeu”: „Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, cãtre Biserica lui Dumnezeu care se aflã în Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt în întreaga Ahaia: har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos” (1Cor 1,1). Experienþa de a fi primit din partea lui Dumnezeu o misiune pentru lumea întreagã l-a format ºi i-a dat lui Paul, Apostolul mai mereu bolnav, o forþã într-adevãr supraomeneascã. Deºi era în lanþuri ºi adeseori calomniat, nu se lasã bãtut. Traverseazã regiuni periculoase ºi singuratice, înfruntã cãlãtorii pe mare pentru a predica în lumea întreagã Evanghelia lui Isus Cristos. Are ambiþia de a merge chiar acolo unde nici unul nu a dezvoltat o muncã misionarã. A voit sã ducã mesajul creºtin mai ales în oraºele importante ale Imperiului Roman. Dupã ce a vizitat cele mai importante oraºe greceºti, avea în minte sã ajungã pânã în Spania „via Roma” pentru a-ºi dezvolta ºi acolo opera misionarã. Simþea în sine impulsul de nestãvilit de a propovãdui tuturor oamenilor mesajul lui Isus Cristos rãstignit ºi înviat.

Sfântu Sfântul s ºi misiunea misiunea sa ºi

Inter venþia eliberatoare a lui Dumnezeu Intervenþia

Ne întrebãm de ce s-a angajat Paul cu atâta dãruire sã-i convingã pe coreligionarii sãi ºi pe grecii din cetãþile elenistice sã accepte mesajul lui Isus Cristos. Iudeii erau persoane evlavioase ºi încercau cu pietate sã împlineascã voinþa lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu le-a vorbit ºi le-a arãtat cum trebuie sã trãiascã într-un mod drept. Ei erau poporul ales, de care Dumnezeu era ataºat într-un mod deosebit. Grecii erau persoane religioase care aveau zeii lor. În ciuda acestor evidenþe, Paul a depus o muncã istovitoare pentru cã era convins cã acest Isus Cristos are, atât pentru iudei cât ºi pentru greci, un Mesaj care poate sã le deschidã ochii ºi sã-i conducã la adevãrata viaþã. Prin Isus Cristos, a fãcut o experienþã atât de profundã a eliberãrii ºi a mântuirii, încât se simþea mereu determinat sã porneascã la drum, cãtre toþi oamenii, pentru a le propovãdui mesajul eliberator al Acestui Isus. În îndeplinirea acestei munci, s-a aflat adesea în mari dificultãþi ºi necazuri, cum le mãrturiseºte corintenilor: „Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în ignoranþã cu privire la necazul care a venit asupra noastrã în Asia, cum am fost copleºiþi peste mãsurã ºi peste puterile noastre, aºa încât ne pierduserãm speranþa de a mai trãi” (2Cor 1,8). Dar tocmai în aceste situaþii, el experimenteazã, în acelaºi timp, intervenþia eliberatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-l lasã sã cadã, îl lasã în necazuri, dar îl elibereazã din nou din ele: „El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte ºi ne elibereazã ºi în el sperãm cã ne va mai elibera” (2Cor 1,10).

Paul experimenteazã slãbiciunea ºi neputinþa

Paul, în timpul misiunii sale, experimenteazã în propriul trup misterul morþii ºi învierii lui Isus. κi cunoaºte propria boalã, propria slãbiciune, propria neputinþã înaintea unei lumi atât de

vaste. Dar, în ciuda a toate, porneºte la drum pentru a traversa Imperiul Roman ca sã predice peste tot Vestea. Chiar în tensiunea între slãbiciunea personalã ºi puterea mesajului, experimenteazã misterul Crucii. Precum Domnul Isus Cristos dobândeºte cea mai mare victorie în neputinþa sa cea mai profundã (Patimile), tot astfel, sfântul Paul poate afla cum Duhul Sfânt lucreazã tocmai prin slãbiciunea sa ºi conduce pretutindeni oameni la credinþã. În aceºti termeni el le aratã corintenilor experienþa pe care o face îndeplinind porunca de a propovãdui pãgânilor Vestea cea îmbucurãtoare: „Cãci dupã cum prisosesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseºte ºi mângâierea ºi mântuirea noastrã” (2Cor 1,5).

Dar nu totdeauna se poate lãuda cu suferinþele sale. Suferã ºi pentru neputinþa ºi slãbiciunea sa, ºi de aceea îl roagã pe Cristos sã fie eliberat de ele. Experimenteazã slãbiciunea ºi neputinþa sa ca un ghimpe în trup, ca un mesager al satanei care-l loveºte cu pumnul.

Domnul Cristos rãspunde astfel cererii sale „Dar el mi-a zis: îþi este

15

Paul ll Paul sa apostolicã a apostolicã

activitatea lor pastoralã pare a fi în zadar ºi sã vadã cã ºi în aceste situaþii lucreazã Cristos. Atunci când suntem slabi ºi egoismul nostru este învins, un singur lucru este important: sã fim deschiºi harului lui Isus Cristos ºi sã nu contãm pe propriul succes ºi pe propria noastrã putere de propovãduire. În misiunea sa apostolicã, Paul experimenteazã, pe de o parte, încântarea gloriei lui Isus Cristos care strãluceºte ºi pe chipul nostru. Pe de altã parte, experimenteazã fragilitatea proprie ºi de aceea scrie: „Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi” (2Cor 4,7).

De multe ori ºi noi aflãm cu durere cã suntem vase slabe ºi nesemnificative pentru comoara pe care o purtãm în noi. Dar tocmai când egoismul nostru se prãbuºeºte, comoara poate strãluci cu atât mai luminos în noi ºi prin noi, pentru alþii.

“...avem aceastã comoarã în vase de lut “

ªi noi, apostolii lumii de astãzi, suferim de neliniºti, descurajãri.

Deseori, ne reproºãm cã predicãm altora vestea cea îmbucurãtoare, noi neavând personal în suflet aceastã bucurie.

Sfântul Paul ar interpreta aceastã experienþã în sensul cã ºi el are în propriu sãu trup patima ºi moartea lui Isus Cristos: „Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,10). Indiferent care ar fi cauza suferinþei sau a necazurilor sau a golului nostru interior, toate acestea sunt, pentru Paul, un semn al Patimii ºi Morþii lui Isus care fac sã se prãbuºeascã egoismul nostru pentru ca viaþa lui Isus sã strãluceascã în trupul nostru. „Cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi” (2Cor 4,14). Astfel, reuºim sã înþelegem foarte bine ºi noi experienþa apostolului. Simþim cum experienþele lui Paul indicã o cale pentru mulþi care suferã din cauza lor înºiºi, o cale care consistã în a deveni, chiar în suferinþele ºi problemele noastre, deschiºi faþã de misterul lui Isus Cristos, al Crucii ºi al gloriei sale.

Speranþa ce ne mângâie sufletul

suficient harul meu, cãci puterea mea se aratã în slãbiciune. Aºadar, mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunile mele ca sã locuiascã în mine puterea lui Cristos” (2Cor 12,9). Apostolul Neamurilor acceptã propria slãbiciune, frica ºi persecuþiile pentru Cristos ºi este sigur de un singur lucru: „De aceea, mã bucur în slãbiciuni, jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuþii, în lipsuri îndurate pentru Cristos, pentru cã atunci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10).

Experienþa Apostolului, pildã de urmat

Pentru noi, aceastã experienþã a Apostolului Paul este un ajutor sã suportãm tensiunile interioare atunci când ne trãim credinþa ºi-o propovãduim altora, ºi când experimentãm fragilitatea fiinþei noastre umane. Pentru mulþi apostoli ºi ucenici ai timpurilor noastre, experienþa Apostolului Paul în propovãduirea sa nu este numai o mângâiere, ci o încurajare pentru a-ºi înþelege slãbiciunea ºi neputinþa, ºi pentru a nu se condamna pe ei înºiºi atunci când

În aceste experienþe personale putem vedea mai de aproape secretul lui Paul, putem sã „furãm” cuvintele sale, pentru cã ºi noi simþim lupta pe care a dus-o ºi el cu propriul sãu trup slab. Într-un fragment al scrisorii sale spune cã este asaltat din toate pãrþile: „Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi” (2Cor 4,8-9). Sfântul Paul nu-ºi ascunde propriile experienþe limitate. În toatã fragilitatea existenþei noastre, strãluceºte o speranþã care nu poate fi înlãturatã nici de umbre ºi strâmtorãri, nici de rãni ºi necazuri. Este vorba de o speranþã care, chiar în mijlocul suferinþelor noastre, ne revarsã siguranþa de a nu fi singuri, de a nu fi abandonaþi, de a nu fi niºte faliþi. Bunul Dumnezeu poate lumina cu strãlucirea sa toate colþurile cele mai întunecate ale vieþii noastre ºi ne poate lãrgi strâmtorãrile. Gãsim secretul figurii apostolului Paul tocmai în aceste experienþe personale ale sale ºi în lucrãrile sale, pentru a gãsi cuvintele drepte, pentru a exprima într-un mod adecvat aceste experienþe ale noastre de faliment, de mizerie ºi de transformãri.

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

16

Oameni ai credinþei

Levi aºteptarea nu l-a descurajat Levi, publicanul Matei vorbeºte despre chemarea sa la apostolat (9,9-13), în timp ce Marcu (2,13-17) ºi Luca (5,27-32) vorbesc, în relatarea paralelã, despre un anume Levi, fiul lui Alfeu. De obicei, specialiºtii Noului Testament considerã cã este vorba despre unul ºi acelaºi personaj: Matei-Levi, publicanul (colectorul de impozite sau perceptorul), care apare, sub aceastã formã, în toate listele cu cei doisprezece apostoli. Pe de altã parte, a purta douã nume era un lucru obiºnuit pe vremea lui Isus. În plus, conform unei tradiþii bisericeºti foarte vechi, Matei este considerat autorul primei evanghelii, scrisã în aramaicã ºi cu puternice influenþe ebraice.

Publicanii nu aveau deloc un nume bun pe vremea lui Isus ºi nici dupã aceea, numele lui Levi fiind asociat cu categoria vameºilor ºi, prin urmare, cu cei care încalcã legea fãrã scrupule, cu duºmanii lui Dumnezeu ºi ai întregului popor.

Acest lucru se datora taxelor exagerate practicate de vameºi ºi abuzurilor lor de tot felul. În plus, în literatura rabinicã meseria publicanilor este menþionatã printre profesiile necinstite.

Chemarea lui Levi În aceastã atmosferã nefericitã îºi desfãºura Matei activitatea de zi cu zi. ªi totuºi, Isus din Nazaret îºi îndreaptã atenþia asupra lui ºi îi spune sã-l urmeze. Noteazã evanghelia lui Matei cã el s-a ridicat imediat de la locul unde se afla, l-a urmat lãsând toate lucrurile aºa cum erau. A fost o chemare fulger, cum fulger a fost ºi rãspunsul lui Levi!

Urmeazã, în puþine cuvinte, douã scene care, actualizate, sunt pline de învãþãminte pentru noi, cei de astãzi. Avem, mai întâi, scena prin care Levi pregãteºte un mare banchet de adio, iar apoi rãspunsul lui Isus, plin de înþelepciune ºi curaj creºtinesc, adresate celor care aºteptau o mângâiere; printre aceºtia se afla în primul rând Levi, fiul lui Alfeu. În aceastã paginã din Scripturã se vede adevãrata faþã a lui Isus: bun, iertãtor, plin de milã, înþelegãtor, blând, rãbdãtor, binevoitor ºi mai presus de toate iubitor de oameni. Omul a fost luat aºa cum este el! “Nu la ceea ce se uitã omul, spune Domnul în cartea lui Samuel, se uitã ºi Domnul. Omul cautã la faþã, pe când Domnul cautã la inimã!” (1Sam 16,7).

Banchetul lui Levi Levi se hotãrãºte sã ofere o cinã fastuoasã, prilej cu care invitã foarte mulþi oaspeþi: un mare numãr de publicani, foºti colegi de-ai lui Levi, dar ºi alþi oaspeþi obiºnuiþi, oameni de rând; mulþi oaspeþi proveneau din latura religioasã a societãþii, farisei ºi cãrturari. La banchet au venit ºi apostolii lui Isus. Acest lucru demonstreazã cã Levi era o persoanã importantã în ambientul respectiv. Erau prezenþi acolo mulþi publicani ºi oameni pãcãtoºi, aºa cum noteazã Matei ºi Marcu. Aceºtia erau dornici sã-l asculte pe Isus ºi curioºi sã mai afle câte ceva nou de la el. Deodatã fariseii ºi cãrturarii au început sã murmure, aºa cum au fãcut-o ºi cu alte ocazii: „De ce ia masa Isus împreunã cu publicanii ºi pãcãtoºii?” Se ºtie cã fariseii erau zeloºi în a observa legea, ºi erau adepþii înverºunaþi ai prescripþiilor rituale ºi externe. Într-un cuvânt, fãceau totul numai sã fie vãzuþi ºi admiraþi; inima lor, în schimb, era strãinã de toate acestea. „Îndurare vreau ºi nu jertfã” În scena a doua, Isus le rãspunde cu un proverb luat din înþelepciunea popularã. În acelaºi timp, Isus le sugereazã cã misiunea sa pe pãmânt este asemenea misiunii unui medic. El trebuie sã-i viziteze ºi sã se intereseze, asemenea unui medic, de cei care au mai multã nevoie de ajutorul sãu, de înþelegerea sa, dar ºi de o vorbã bunã pentru a înþelege propria greºealã, pentru a o recunoaºte ºi, în consecinþã, pentru a se reîntoarce la Dumnezeu ºi a face pocãinþã. Cu alte cuvinte, misiunea sa constã în a salva ºi nu în a-i condamna pe oameni (cf. In 3,17; 8,15; 12,47; Lc 19,10).

Este semnificativ cum se referã evanghelistul Luca la chemarea lui Levi: ”Nu am venit sã-i chem la convertire pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi!” Isus a venit pentru toþi oamenii ºi toþi aud în adâncul cugetului lor chemarea lui Isus “la convertire”, pentru cã toþi simþim în noi nevoia unui Salvator, a unui Mântuitor.

Luca, adãugând expresia “la convertire”, voieºte prin aceasta sã ne aminteascã faptul cã invitaþia lui Isus implicã o vindecare totalã ºi radicalã a omului, o cãinþã sincerã ºi o convertire profundã.

Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul lunii

27 februarie februarie –– 27 Sfântul Gabriel Gabriel Sfântul al Maicii Maicii Îndurerate Îndurerate al (1838-1862) (1838-1862) Sfântul Gabriel s-a nãscut la Assisi, în ziua 1 martie 1838, ºi, în aceeaºi zi, a fost botezat cu numele de Francisc. A trãit în Assisi pentru puþin timp deoarece tatãl sãu, Sante Possenti, a fost transferat la Spoleto, în calitate de membru (nespecializat) al curþii de apel. Aici moare mama, Agnese Frisciotti, la vârsta de 42 de ani, iar Francisc ºi ceilalþi doisprezece fraþi ai sãi au fost crescuþi de tatãl lor, ajutat de fiica mai mare, Maria Luisa, ºi de guvernanta Pacifica.

Balerinul saloanelor din Spoleto Francisc Possenti era visul oricãrei fete pentru cã se îmbrãca mereu cu haine bine alese, era un tânãr frumos ºi mereu plin de viaþã. Organiza, deseori, partide de vânãtoare, ieºiri la iarbã verde ºi mergea cu plãcere la teatru împreunã cu tatãl ºi surorile lui. Deseori ieºeau la dans, iar în oraº era supranumit „balerinul” pentru cã dansa foarte bine ºi cã era un bun animator al seratelor din saloanele din Spoleto. Dumnezeu l-a înzestrat ºi cu o inteligenþã sclipitoare; îi plãcea foarte mult sã studieze literatura (în special Manzoni, Grossi, Tommaseo) ºi scria poezii în limba latinã ºi italianã, cu care a câºtigat multe premii. Era un tânãr bun la suflet, generos ºi sensibil la suferinþele celor sãraci ºi, mai ales, iubea rugãciunea. A studiat mai întâi la Fraþii ªcolilor Creºtine, apoi la iezuiþi. La 18 ani a decis sã intre în ordinul pasioniºtilor, care cultivã o deosebitã devoþiune a patimilor Domnului Isus Cristos.

Sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate Pe 22 august 1856, în timpul unei procesiuni cu icoana Sfintei Fecioare Maria din domul din Spoleto, Francisc Possenti a trãit un impuls nestãvilit sã devinã monah ºi preot. Prima dorinþã ºi-a împlinit-o, alãturându-se cãlugãrilor pasioniºti din Morrovalle, în 1856. Cea de a doua nu a mai împlinit-o, deoarece a murit de tânãr.

Primit în casa de noviciat la Morrovalle, în ziua de 21 septembrie 1856, a îmbrãcat rasa cãlugãreascã ºi ºi-a luat numele de Gabriel al Maicii Îndurerate. „Paradisul meu, scria Sfântul Gabriel, sunt durerile scumpei mele Mame cereºti”. Viaþa religioasã îi oferã liniºtea sufleteascã; nu se înspãimântã de orele lungi de rugãciune, de penitenþele aspre ºi de posturi pentru cã gãsise ceea ce cãuta.

Dupã un an de zile, a depus jurãmântul de viaþã cãlugãreascã ºi a fost trimis sã-ºi completeze studiile filosofice sub îndrumarea pãrintelui Norberto Cassinelli care îi va fi alãturi pânã la moarte. La 10 iulie 1859, împreunã cu câþiva confraþi, a sosit la Isola del Gran Sasso (Teramo), unde urma sã se pregãteascã pentru preoþie studiind teologia. Pe 25 mai 1861, în catedrala din Penne (Pescara), Sfântul Gabriel a primit tonsura ºi ordinele minore.

La sfârºitul anului 1861, se îmbolnãveºte de tuberculozã ºi orice tratament s-a dovedit a fi nefolositor. Cãlãtoria lui pe acest pãmânt se apropia de sfârºit, dar el nu se descuraja, spunând deseori „aºa vrea Dumnezeu, aºa vreau ºi eu”. În dimineaþa zilei de 27 februarie 1862, Sfântul Gabriel i-a salutat pe toþi confraþii, le-a promis cã îºi va aminti de ei în Paradis,

le-a cerut iertare ºi, totodatã, le-a cerut sã se roage pentru el, dupã care a murit. În timpul ultimei sale boli, Sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate l-a rugat pe îndrumãtorul sãu spiritual, Norberto Cassinelli, sã þinã departe de el jurnalul sãu personal pentru a nu cãdea în ispita de a-l reciti ºi de a se lãsa cuprins de trufie pentru harurile deosebite pe care Maica Domnului i le dãduse. Pãrintele Norberto nu numai cã l-a îndepãrtat, dar l-a ºi distrus, fãrã ca mãcar sã fi citit vreun rând, astfel ne-a privat de „istoria unui suflet”, interesantã ºi utilã prin cunoaºterea bogãþiei sufleteºti a acestui sfânt.

Nimic excepþional nu apãrea în viaþa acestui sfânt. Lucrurile mici, de fiecare zi, deveneau mari datoritã dragostei cu care le împlinea. Spunea adesea: „Dumnezeu nu se uitã la cât faci, ci la cum faci; perfecþiunea noastrã nu constã în a face lucruri extraordinare, ci în a le face bine pe cele obiºnuite”.

Sfântul Gabriel a fost declarat fericit de cãtre Papa Pius al X-lea, în anul 1908, iar în 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a proclamat sfânt.

Sfântul tinerilor Sfântul Gabriel este iubit de cãtre bolnavi, pentru cã el a fost mereu bolnãvicios, dar a iubit viaþa, cum puþini ºtiu s-o preþuiascã; este iubit de cãtre studenþi pentru cã a murit ca student ºi studiind a gãsit mereu motive pentru a aprecia viaþa; este iubit de cãtre tineri pentru cã viaþa lui este istoria unui tânãr îndrãgostit de familie, de studiu, de viaþã, de prieteni ºi de succes.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

17

18

Istorie ºi spiritualitate

„Carismele” Monseniorului Vldimir Ghika Viaþa ºi activitatea Monseniorului Vladimir Ghika ar putea fi înþelese cu greu dacã s-ar exclude influenþa persoanelor consacrate, pe care le-a întâlnit în decursul timpului. Fiind luna februarie care, în sãrbãtoarea prezentãrii lui Isus în Templu, aminteºte persoanele consacrate, vã propun sã aruncãm o privire asupra relaþiei slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, cu aceste persoane. Nu vom putea aminti toate persoanele care au fost prezente în viaþa sa, dar ne vom opri la cele care au marcat unele momente cheie ale parcursului sãu spiritual.

Dominicanii Dominicanii. Între anii 1899-1904, la Roma, Vladimir Ghika - pe atunci încã laic - urmeazã cursurile de filosofie ºi teologie la Colegiul Sfântul Toma de Aquino al pãrinþilor dominicani, viitoarea universitate pontificalã Angelicum. Studiile sunt încununate de obþinerea titlurilor academice, dar ºi de hotãrârea de a deveni catolic, fãcând profesiunea de credinþã în faþa unui pãrinte dominican, în biserica dominicanilor, Sfânta Sabina, din Roma. Sunt semnale care susþin cã Vladimir, ca laic, ar fi fost chiar terþiar al Ordinului Predicatorilor.

Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul. Aflându-se la Salonic, între anii 1904-1905, Vladimir o cunoaºte pe sora Pucci, superioara surorilor de caritate ºi coordonatoarea spitalului acestora. Dimitrie Ghika o descrie pe aceastã sorã, în memoriile sale, ca fiind: „imagine a energiei tenace ºi a activitãþii creatoare...”. În 1906, la îndemnul ºi cu ajutorul lui Vladimir, „buna maicã Pucci” se va stabili în România, unde va sluji cu un devotament nemãrginit, pânã la moarte, pe cei bolnavi.

Benedictinii Benedictinii. Între 1922-1939, Vladimir Ghika se stabileºte la Abaþia benedictinã Sfânta Maria, la Paris. Locul îi oferã spaþiul necesar pentru meditaþie, astfel încât sã poatã discerne ºi asimila toate experienþele spirituale pe care le trãieºte în acel timp.

Prezenþa misticilor ca modele ºi ca sfetnici este hotãrâtoare. Practic, acum are loc dialogul cu acea sorã contemplativã care îl convinge sã facã pasul decisiv spre preoþie: „O singurã liturghie pe care aþi celebra-o ar fi infinit mai preþioasã pentru suflete decât tot binele pe care l-aþi face acestora prin activitatea dumneavoastrã”.

Lazariºtii Lazariºtii. La 7 octombrie 1923 va fi hirotonit preot de cãtre cardinalul Dubois, arhiepiscopul Parisului, în capela lazariºtilor – ramura masculinã a congregaþiei misiunilor, întemeiatã de sfântul Vincenþiu de Paul. Va menþine mereu legãtura cu preoþii lazariºti ºi cu Conferinþele Sfântului Vincenþiu de Paul.

Bazilitanii Bazilitanii. Cu ocazia hirotonirii sale, le va oferi celor veniþi la celebrare o imagine a sfântului Iozafat, episcop ºi cãlugar bazilitan, martirizat în Ucraina anului 1623. Împreunã cu rugãciunea scrisã pe spate, aceastã imagine este ca un motto al noii sale vieþi sacerdotale.

Mai târziu, când greco-catolicii au fost interziºi în România, Monseniorul Ghika i-a susþinut din toate puterile pe bazilitanii de la Bixad.

Casa Sfântului Ioan Ioan. Au trecut 85 de ani de la aprobarea, de cãtre Sfântul Scaun, la 24 februarie 1924, a Statutelor Operei Fraþilor ºi Surorilor Sfântului Ioan, societate auxiliarã de misiuni, întemeiatã de Vladimir Ghika. ªi acum, în documentele oficiale ale cauzei de beatificare la Roma, slujitorul lui Dumnezeu, Vladimir Ghika este recunoscut ca fondator de comunitate religioasã. Pãrintele Vladimir a cheltuit multã energie pentru proiectul de viaþã spiritualã pe care l-a coordonat la Auberive, cu planuri de lãrgire a activitãþii ºi în România.

Spiritualitatea lui Charles de Foucauld Foucauld. Aceasta este cea care l-a determinat sã lucreze în cartierul foarte sãrac al Parisului, Villejuif, începând cu 1927: „prezenþa vie a Sfântului Sacrament ºi a unui preot sãrac printre cei sãraci”. Ulterior, în misiunea lui se va face o parohie unde vor lucra mulþi preoþi.

Carmelitanii Carmelitanii. Cu ocazia cãlãtoriei în Japonia, în 1933, a ajutat surorile calemelitane sã întemeieze prima mãnãstire carmelitanã în aceastã þarã. De altfel, amiciþia spiritualã cu surorile Micii Tereza a Pruncului Isus era mai veche.

Franciscanii Franciscanii. Personalitatea sfântului Francisc de Assisi a avut, cu siguranþã, o puternicã influenþã asupra lui Vladimir Ghika, care încã de pe vremea laicatului sãu, fusese primit în rândul terþiarilor franciscani.

Aceastã enumerare, fãrã a intra în amãnuntele relaþiei cu persoanele consacrate, aratã o altã faþetã a bogãþiei spirituale a Monseniorului Ghika. Comunitãþile enumerate, prezente aproape toate in România, se pot mândri cu contribuþia pe care carismele lor au adus-o la definirea personalitãþii slujitorului lui Dumnezeu. Poate cã, în viitor, vom putea oferi cititorilor revistei ºi articole cu privire la relaþia specificã pe care a avut-o cu una sau alta dintre aceste congregaþii. Pânã atunci, ne unim în rugãciune pentru ca bunul Dumnezeu sã ne ajute sã purtãm cauza de beatificare la bun sfârºit.

Postulatura Monseniorului VLADIMIR GHIKA (www .vladimirghika.ro) (www.vladimirghika.ro)

Zile mondiale 2 februarie - Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate

Congregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de ani

Pe 24 ianuarie, Congregaþia lui Isus (Congregatio Jesu) a sãrbãtorit Jubileul de 400 de ani de la fondarea primei case de cãtre Maria Ward, fondatoarea congregaþiei.

Cu aceastã ocazie, în Capela Institutului Congregaþiei (Mãnãstirea Sfânta Agnes) a fost celebratã o Liturghie solemnã, prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu. Au fost prezenþi Mons.

Vittorio Blasutti, pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei Sfântul Iosif, alþi preoþi din Arhidiecezã.

Fondatoarea Congregaþiei, Maria Ward, s-a nãscut în Anglia, la 23 ianuarie 1585 ºi a murit la 30 ianuarie 1645.

Dupã 400 de ani, Congregatio Jesu este prezentã, prin cele peste 1850 de surori, în 21 de þãri . Apostolatul are ca obiectiv rãspândirea ºi slujirea Cuvântului lui Dumnezeu ºi angajarea, cu dãruire, în domeniul educaþional, social ºi medical. În România, sunt 150 de surori, în 13 comunitãþi, rãspândite în toate zonele þãrii.

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate celebratã în Catedrala Sfântul Iosif În fiecare an, în sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului, Biserica celebreazã Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate. „Aceastã zi îi oferã întregii Biserici ocazia de a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru darul persoanelor consacrate”, a amintit nunþiul apostolic în România, Excelenþa Sa Francisco-Javier Lozano, în cadrul sfintei Liturghii celebrate, în seara zilei de 2 februarie, în catedrala Sfântul Iosif. Nunþiul Apostolic le-a transmis, totodatã, persoanelor consacrate, salutul ºi binecuvântarea Sanctitãþii Sale Papa Benedict al XVI-lea.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti. La celebrare au luat parte ºi episcopul auxiliar de Bucureºti, mons. Cornel Damian, nunþiul apostolic, pãrintele Eugen Bortoº, parohul catedralei, preoþi diecezani ºi religioºi, alãturi de un mare numãr de persoane consacrate ºi de laici.

(A.C.)

(A.C.)

11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului

Lourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºi 11 februarie 2009 – a 151-a aniversare a apariþiilor Sfintei Fecioare de la Lourdes, ºi totodatã Ziua Mondialã a Bolnavului. O zi a îndurãrii divine, manifestatã prin intermediul Sfintei Fecioare. Aceastã dublã aniversare nu îi priveºte doar pe cei bolnavi, ci pe toþi credincioºii care pot da o mânã de ajutor celor bolnavi, împlinind prin acest gest misiunea de caritate la care ne îndeamnã Biserica.

Boala reprezintã o perioadã de crizã, niciodatã aºteptatã sau “meritatã”, în care cãutãm cu disperare ajutorul lui Dumnezeu ºi pe al aproapelui, într-un mod în care nu o facem atunci când suntem sãnãtoºi. Suferinþa bolilor trupeºti genereazã, simultan, ºi suferinþe ale sufletului singurãtatea celui bolnav, disperarea ºi neîncrederea în bunãtatea divinã, poate chiar reproºul adus lui Dumnezeu - “de ce eu?”. Biserica aminteºte mereu cã momentele de crizã ale vieþii noastre, în special bolile, pot fi înþelese ca momente în care Dumnezeu ne iubeºte, iar pe cei pe care îi iubeºte, îi încearcã. Pentru a privi boala ca lecþie de viaþã ºi de iubire, omul are nevoie de ajutorul omului, ca instrument activ al lui Dumnezeu.

Lourdes este, de mulþi ani, loc de pelerinaj al bolnavilor, care vin cu încredere în milostivirea Sfintei Fecioare faþã de cei suferinzi. Vindecarea trupeascã ºi sufleteascã sunt acþiunea lui Dumnezeu nu doar prin minunile de la Lourdes, ci ºi în fiecare situaþie în care omul îl ajutã, într-un fel sau altul, pe omul suferind - iar modalitãþile sunt nenumãrate. Dintre acestea, voluntariatul este instrumentul de caritate prin care orice persoanã poate oferi ceva din ale sale (material, timp, abilitãþi, disponibilitate etc.), în adevãratul spirit al caritãþii ºi al mesajului marian de la Lourdes.

Aceastã dublã aniversare înseamnã o invitaþie practicã la caritate faþã de suferinþa trupeascã ºi sufleteascã a aproapelui. Cazuri concrete poate identifica fiecare în mediul sãu, în comunitatea din care face parte. Dumnezeu a ales-o pe Sfânta Fecioarã ca vindecãtoare a bolilor trupeºti ºi sufleteºti, iar omul poate ºi trebuie sã fie un colaborator activ al acestei misiuni divine. Pentru faptele de caritate este necesarã voinþa, dorinþa de a-þi ajuta aproapele.

Pe 11 februarie 2009, cu ocazia Zilei Bolnavului, s-a celebrat o Sfântã Liturghie la Biserica Sfinþii Petru ºi Paul (Bãneasa). Aceasta a fost urmatã de o masã frãþeascã pentru persoanele bolnave, organizatã de Centrul Social – Asociaþia Caritas Bucureºti.

CRISTINA ENESCU Asociaþia Caritas Bucureºti

19

20

Arta de a trãi

Cãsãtorie de probã Societatea în care trãim este apreciatã ca fiind una hedonistã, în care primeazã plãcerea ºi bunul plac. Tentaþiile ne atacã cu înverºunare din toate pãrþile. De peste tot ni se oferã cu bunãvoinþã „ponturi” pentru obþinerea maximei plãceri. Filme, spectacole, site-uri de Internet, reviste, muzicã, vestimentaþie - toate au acelaºi mesaj care insistã asupra sexualitãþii. Într-o astfel de societate, cei mai afectaþi sunt tinerii, care nu reuºesc ºi, poate, nici nu-ºi pun problema cã ar trebui sã se opunã acestei invazii a cultului plãcerii. Înainte, nu li se spunea nimic tinerilor despre sexualitate. Astãzi, educaþia (informarea) sexualã începe de la vârste (uneori prea) fragede. Înainte, familia ºi societatea impuneau o cenzurã moralã dictatã de o pudoare sincerã. Astãzi, sexualitatea ºi erotismul sunt arborate peste tot, cu o dezinvolturã dezarmantã.

Poate cã era necesarã îndepãrtarea acestui tabú, dar nu trebuia sã se cadã în cealaltã extremã. Astãzi, adolescenþi cu vârste tot mai mici încep, deja, sã aibã relaþii intime, iar dacã nu au astfel de experienþe, apar în ochii colegilor drept anormali sau ridicoli. Sexul, devenit activitate cu drept de liberã practicã, degradeazã fiinþa umanã ºi îi conduce pe tineri într-un labirint din care cu greu reuºesc sã iasã, deoarece sunt îndepãrtaþi

de puncte importante de reper: familie, credinþã, Bisericã.

Cu o astfel de moºtenire postdecembristã, într-o societate care a preluat aproape totul de la occidentali, o societate care sporeºte tot mai mult îndoiala asupra instituþiei cãsãtoriei sacramentale, a apãrut un antidot al eventualelor probleme de conºtiinþã: cãsãtoria de probã.

“

Nu putem trãi numai de probã, nu putem iubi numai de probã, nu putem accepta un bãrbat, o femeie numai de probã.

Nu existã cãsãtorie de probã, aºa dupã cum nu existã moarte de probã (Papa Ioan Paul II, tinerilor din Montreal)

“

Despre sexualitate “ªi l-a creat Dumnezeu pe om dupã chipul Sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a creat; bãrbat ºi femeie i-a creat. (...)

Dumnezeu s-a uitat la tot ce fãcuse; ºi iatã cã erau foarte bune!” (Gen 1,27,31).

Astãzi, sexualitatea este prezentatã ca plãcere, ca marfã, ca joc, ca exploatare, ca seducþie, ca rãzvrãtire, ca sursã de senzaþii tari. Dar “... sexualitatea este o

componentã fundamentalã a personalitãþii, un mod al sãu de a fi, de a se manifesta, de a comunica cu ceilalþi, de a simþi, de a exprima ºi de a trãi dragostea umanã” (Congregaþia pentru Educaþie catolicã – Orientãri asupra iubirii umane). ªi singurul cadru în care unirea sexualã poate fi exersatã, în mod conºtient ºi responsabil, este cãsãtoria. „Sexualitatea umanã este nucleul însuºi al persoanei umane ca atare. Ea se realizeazã în mod uman, numai dacã este parte integralã din iubirea cu care bãrbatul se dãruieºte femeii cu toatã fiinþa sa ºi invers, pânã la moarte.

Locul unic care face posibilã o astfel de dãruire este cãsãtoria sau contractul de dragoste conjugalã ori alegerea conºtientã ºi liberã cu care bãrbatul ºi femeia se unesc într-o comunitate intimã, de viaþã ºi de dragoste, voitã de însuºi Dumnezeu (Gaudium et spes, 23). În lumina Evangheliei, actul conjugal exprimã angajarea pe viaþã a soþilor, unul faþã de altul; el nu poate fi trãit de cei botezaþi decât în cadrul cãsãtoriei creºtine, pentru cã aceasta simbolizeazã unirea indisolubilã dintre Cristos ºi Bisericã.

Societatea impune altfel de modele ªi totuºi, în ultimii ani, tot mai mulþi tineri aleg sã trãiascã împreunã apelând la aºazisa cãsãtorie de probã. ªi la noi, acest fenomen a început sã câºtige teren în

Arta de a trãi detrimentul cãsãtoriei sacramentale.

Potrivit datelor Institutului Naþional de Statisticã, în 2002 s-au înregistrat 129018 cãsãtorii, cu 3% mai puþine decât în 1990.

O dovadã a faptului cã ºi românii preferã cãsãtoriile de probã este recensãmântul populaþiei, din 2002: pentru prima datã s-a impus necesitatea înregistrãrii uniunii consensuale, ca tip de aranjament marital neconvenþional. 828.000 de persoane au rãspuns cã trãiesc în concubinaj, ceea ce înseamnã 3,8% din populaþia României.

Aproape jumãtate dintre cei care au ales acest tip de convieþuire au între 20 ºi 34 de ani.

Unele studii de sociologie au arãtat cã, trãind împreunã înainte de cãsãtorie, riscul de divorþ creºte cu 5%. Cei care au trecut prin experienþa cãsãtoriilor de probã sunt mai predispuºi la conflicte, abuz ºi violenþã ºi ajung mai greu la fericirea ºi împlinirea conjugalã. Tot sociologii au spus, într-o formã lipsitã de menajamente, cã aºazisele cãsãtorii de probã sunt, în multe cazuri, „pregãtirea pentru divorþ”.

De ce aceastã preferinþã? ªi totuºi, de ce sunt preferate cãsãtoriile de probã? Pentru cã e o modã? La mode est l’homme. Deci, moda o alege omul, în funcþie de propriul sistem de valori.

Pentru cã funcþioneazã spiritul gregar: toþi o fac, trebuie sã fac ºi eu la fel? S-ar putea ca în unele cazuri sã funcþioneze. Dar generaþiile mai tinere sunt atât de voluntare ºi þin atât de mult la propriul punct de vedere, încât e destul de greu sã facã o astfel de alegere doar pentru cã aºa fac ceilalþi.

Pentru ca tinerii sã afle dacã sunt potriviþi unul pentru celãlalt sau pentru cã e privitã ca o pregãtire pentru cãsãtoria sacramentalã? Varianta este exclusã.

Incompatibilitãþile nu se rezolvã ºi poate nici nu se observã, voit sau nu, în timpul aºazisei cãsãtorii de probã.

Aceastã formã de convieþuire este provizorie ºi nu poate fi consideratã o pregãtire pentru cãsãtorie. Înseamnã viaþa comunã, dar fãrã angajarea reciprocã ºi fãrã angajarea celor doi în faþa lui Dumnezeu, a Bisericii ºi a comunitãþii.

Aceastã formã de convieþuire nu este o pregãtire pentru fidelitatea cerutã de cãsãtoria sacramentalã. Mai mult chiar, ea poate sã exprime refuzul legãturii unice ºi indisolubile la care soþii creºtini se

angajeazã, unul faþã de celãlalt, în sacramentul cãsãtoriei. ªi în multe din aceste cazuri, cãsãtoria este amânatã pe termen nelimitat.

Termenul castitate nu a ieºit din uz Iubirea sincerã ºi curatã duce la stãpânire de sine ºi la respect reciproc. Este adevãrat cã relaþiile sexuale fac parte din limbajul iubirii omeneºti, dar dacã sunt premature, pot dãuna realizãrii depline a acestei iubiri. ªi înfrânarea face parte din limbajul iubirii! Aceastã virtute este la fel de importantã atât în perioada premergãtoare cãsãtoriei, ca ºi în viaþa de cãsãtorie.

Pentru creºtin, curãþia prematrimonialã este o virtute ºi un privilegiu. Virtutea castitãþii este strâns legatã de virtutea cardinalã a cumpãtãrii, care urmãreºte ca pasiunile ºi simþurile sã fie conduse de raþiune. Ori omul comandã pasiunilor sale ºi trãieºte în pace, ori pasiunile comandã omului ºi acesta devine neliniºtit.

Pãrerea sociologului De ce nu se mai cãsãtoresc tinerii?

Multe cupluri care au ales uniunea consensualã sunt formate din tineri care considerã cã aceasta este formula de convieþuire optimã pentru vârsta ºi statutul lor prezent. Sociologii susþin cã preferinþa pentru aceastã formã de convieþuire (cãsãtorie de probã sau concubinaj sau uniune consensualã) este datã de factori economici, sociali ºi de schimbarea mentalitãþii.

Printre posibilele cauze ar fi: emanciparea societãþii româneºti sub influenþa modelului occidental; cerinþele ridicate de calificare ºi educaþie (sunt mai mulþi ani de ºcolarizare); dorinþa tinerilor de a face carierã; lipsa unei locuinþe ºi a surselor pentru un trai decent; lipsa susþinerii din partea statului care sã stimuleze întemeierea unei familii; bani insuficienþi pentru oficializarea relaþiei în condiþii decente.

Poziþia Bisericii „Astãzi se observã, alarmant, extinderea unei «culturi» sau a unei mentalitãþi suspicioase în ceea ce priveºte familia ca valoare necesarã pentru soþi, pentru copii sau pentru societate. Sunt atitudini ºi mãsuri, prevãzute în legislaþii,

care nu ajutã familia fondatã pe cãsãtorie ºi îi neagã astfel drepturile. În þãrile unde procesul decreºtinãrii este mai difuz, se evidenþiazã numeroase crize ale valorilor morale ºi, în particular, pierderea identitãþii cãsãtoriei ºi familiei creºtine” (Consiliul Pontifical pentru Familie, Pregãtirea la Sacramentul Cãsãtoriei, 11) Biserica nu condamnã iubirea, ci distorsiunea sexualitãþii: libertinajul, incestul, pedofilia, homosexualitatea, vagabondajul sexual, contrare naturii lucrurilor. Biserica le spune tuturor cã nu au dreptul de a se uni în afara cãsãtoriei.

Cãsãtoria creºtinã presupune maternitate ºi paternitate responsabile. De aceea, tinerii care nu au mijloace de întreþinere nu pot întemeia o familie. Aºa stând lucrurile, mulþi dintre ei aleg iubirea liberã, plãcerea. Drama constã în faptul cã, în aceastã situaþie, ei se îndepãrteazã de Bisericã ºi cã îºi pot pierde credinþa.

Biserica sugereazã o „pregãtire îndepãrtatã” la cãsãtorie, o pregãtire chiar din timpul adolescenþei. „Tinerii trebuie instruiþi în mod corespunzãtor ºi la timp, în primul rând în sânul familiei înseºi, în privinþa demnitãþii, funcþiei ºi exercitãrii dragostei conjugale pentru ca, formaþi întru curãþie, la timpul potrivit sã poatã trece de la o logodnã demnã, la cãsãtorie” (Gaudium et spes, 49).

Sã te pãstrezi pentru cel care îþi va fi soþ sau soþie nu este un lucru desuet, ci este, de fapt, unul dintre cele mai valoroase daruri pe care le poþi oferi celui de care doar moartea te va despãrþi.

Criticul american Irving Babbitt (18651933) spunea: „Când o civilizaþie se descompune, se descompune din cauza sexului nesãbuit”. Dacã ne uitãm în jurul nostru ºi ne minunãm de câte grozãvii vedem cã se întâmplã, poate cã ar trebui sã luãm în serios afirmaþia lui Babbitt. ªtiu cã nu voi fi în asentimentul multor persoane, dar cred cã principala cauzã ce duce la uniunea consensualã sau cãsãtoria de probã sau concubinaj este, dincolo de pãrerile sociologilor ºi de negãrile tinerilor, înstrãinarea, îndepãrtarea omului de Dumnezeu ºi de principiile moralei creºtine pe care o apropiere de Divinitate ne-ar face sã le respectãm!

CRISTINA ªOICAN

21

22

Social

“Prins într-o alergãturã continuã ºi înecat de rutina zilnicã, uiþi de lucrurile cu adevãrat importante, uiþi cât de puþin te “costã” sã faci bine, ºi cã nu te simþi niciodatã mai împlinit decât atunci când poþi sã ajuþi pe cineva, total dezinteresat. ªi când te gândeºti cã de 2% din timpul tãu liber poate depinde viitorul unui copil, realizezi cã e atât de puþin efort pentru o cauzã frumoasã” (www.voluntariat.ro/ce_este_voluntariatul).

Alexandra I. este voluntarã în cadrul Asociaþiei Caritas Bucureºti.

Are un job foarte bine plãtit la o televiziune, o familie frumoasã, deci suficiente ocupaþii. Într-o zi, a realizat cã, dincolo de toate acestea, simte nevoia sã facã ceva mai mult, ceva cu un impact pozitiv asupra altor oameni. În mãsura posibilitãþilor, Alexandra oferã ceva din timpul, cunoºtinþele, aptitudinile ei pentru a ajuta în activitãþile sociale ºi caritabile ale Caritas Bucureºti. Rãsplata este enormã, spune ea; sentimentul de a ajuta în mod real viaþa dificilã a unor oameni dezavantajaþi de boalã sau sãrãcie nu se comparã cu nicio recompensare materialã.

Voluntariatul: caritate ºi solidaritate

Voluntariatul este una din formele de caritate cele mai accesibile, reprezentând o îndeplinire concretã a cuvintelor Mântuitorului „cum V-am fãcut eu vouã, sã faceþi ºi voi” ºi a tuturor îndemnurilor sale spre ajutorarea aproapelui. Modalitãþile de activitate voluntarã sunt multiple. Îngrijirea bolnavilor, ajutarea persoanelor vârstnice în activitãþile domestice sau de socializare, susþinerea pregãtirii ºcolare a copiilor sãraci sau cursuri de formare profesionalã sau de limbi strãine, activitate în cadrul diferitelor proiecte sociale ºi de caritate – existã o multitudine de posibilitãþi prin care orice persoanã (tineri sau vârstnici, oameni cu slujbã sau pensio-nari) poate schimba în bine ceva din viaþa unor semeni aflaþi în suferinþã.

Implicarea voluntarã, ajutorul specializat, chiar ºi bunãvoinþa ºi disponibilitatea de ajutor arãtatã aproapelui sunt valori care pot, realmente, schimba viaþa unor oameni greu încercaþi. „Cre-dinþa fãrã fapte, moartã este”, iar activitatea de volun-tariat nu este altceva decât o exprimare fapticã a credinþei noastre.

Vo l u n t a r i a t u l transformã în ac-

þiune declaraþia Naþiunilor Unite conform cãreia noi, oamenii, avem puterea de a schimba lumea.

Ce costã oferirea câtorva ore din programul unei sãptãmâni pentru activitãþi de voluntariat? Mai nimic. Impactul poate fi, însã, copleºitor.

Implicarea la nivel individual este un element vital în cadrul societãþii ºi tot mai mulþi tineri se oferã pentru activitãþi de voluntariat, împinºi de motivaþii precum: - bucuria de a putea ajuta un alt om (adeseori într-un anonimat complet, lipsit de gloria publicitãþii); - satisfacþia de a lãsa în urmã ceva mai mult decât activitãþile desfãºurate în cadrul slujbei plãtite a fiecãruia; - dezvoltarea capacitãþilor comunicaþionale, organizatorice, de lucru în echipã sau aptitudini specifice activitãþii respective de voluntariat.

Deloc întâmplãtor, este extrem de apreciatã experienþa de voluntariat în CV-urile tinerilor. Implicarea voluntarã certificã un profil moral ºi uman special, disponibilitate ºi flexibilitate, putere de muncã, voinþã ºi seriozitate.

Activitãþile de voluntariat, organizate, sunt multiple; esenþiale sunt bunãvoinþa ºi dorinþa de a ajuta, precum ºi conºtientizarea faptului cã îndemnul spre caritate al Mântuitorului trebuie trãit în mijlocul vieþii noastre celei de toate zilele, dupã puterile fiecãruia, dar ca o îndatorire moralã deasupra oricãrei alteia.

CRISTINA ENESCU Manager Proiect Asocia Asociaþþia Caritas Bucure Bucureººti

Social

Psihologul rãspunde Mi-e teamã sã conduc, chiar nu reuºesc sã fac acest lucru. Am încercat de mai multe ori ºi-mi spun mie însãmi cã la cei 32 de ani pe care-i am nu se poate sã nu fiu autonomã din acest punct de vedere. Am permis de conducere de mai mult timp, dar numai când mã gândesc sã mã urc în maºinã pentru a conduce, mã cuprinde un adevãrat atac de panicã.

Devin agitatã, îmi bate inima foarte tare ºi îmi tremurã picioarele. Ce trebuie sã fac? Se poate rezolva problema? Aþi mai întâlnit cazuri ca acesta?

A conduce maºina presupune asumarea unei mari responsabilitãþi, fiind vorba nu numai de viaþa personalã, dar ºi de a altora. Prin urmare, nu puteþi conduce pânã când nu vã simþiþi aptã în totalitate sã executaþi toate manevrele specifice ºofatului. Fiind vorba de atacuri de panicã, situaþia este serioasã. Dar nu trebuie sã disperaþi! Cel mai probabil, principala cauzã a stãrii de nervozitate este tocmai nesiguranþa, teama cã nu veþi reuºi sã stãpâniþi maºina. Pe lângã aceasta, va trebui sã fiþi capabilã, din punct de vedere psihic, sã rezolvaþi toate solicitãrile pe care le puteþi întâlni în trafic. Timpul de reacþie este esenþial atunci când conduceþi. Toate acestea, însã, nu se pot dobândi decât în timp. Multe persoane, mai ales femei, au aceeaºi problemã. Un episod în care o micã abatere a fost taxatã de ceilalþi ºoferi din trafic cu remarci negative ºi claxoane interminabile poate sta la baza inhibiþiilor de mai târziu.

Cazurile similare pe care le-am mai întâlnit au fost depãºite prin faptul cã persoanele respective au început sã conducã, mai întâi cu un ºofer experimentat în dreapta (acesta trebuie sã fie calm, înþelegãtor, empatic, rãbdãtor), pentru ca apoi sã conducã singure, în locuri neaglomerate, în zile care oferã un confort emoþional (sfârºit de sãptãmânã, sãrbãtori). Prin urmare, aceasta ar fi o primã sugestie. O altã variantã ar fi aceea de a mai lua niºte lecþii de condus de la un instructor auto, în cadrul cãrora sã vã conducã prin locuri aglomerate, arãtându-vã cã situaþiile de acolo pot fi rezolvate cu calm ºi concentrare.

La fel, cu el puteþi exersa manevrele mai dificile, pe care nu le stãpâniþi pe deplin. Orice moment de neatenþie poate însemna producerea unui accident, fiind necesarã gestionarea întregului trafic, pentru a putea fi evitate ºi greºelile celorlalþi. De asemenea, trebuie sã vã autoconvingeþi cã nu sunteþi singura persoanã în trafic, ºofatul fiind posibil pentru toþi cei care au permis de conducere ºi cã de altfel aþi trecut prin mai multe probe care v-au calificat ca posesor de permis de conducere ºi implicit ºofer – asta înseamnã cã se poate! Când veþi depãºi aceste etape ºi veþi decide sã faceþi pasul cel mare ºi sã conduceþi singurã... trebuie sã vã fie clar cã toþi ºoferii au trecut prin aceeaºi experienþã. Alegeþi un traseu bine cunoscut, mai puþin circulat, ºi conduceþi cu vitezã micã, fiind atentã la trafic. Aºa veþi cãpãta încredere!

Ultimul, dar ºi cel mai important, sfat este acela de a nu pleca în trafic la volanul maºinii, pânã nu sunteþi ferm convinsã cã aþi rezolvat problemele actuale (în primul rând pe cele legate de atacul de panicã).

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Sfatul medicului SLUJIREA

Chemarea Domnului de a-l sluji într-o stare sau alta de viaþã se concretizeazã în viaþa fiecãrui om.

Medicul slujeºte în spirit creºtin prin devotamentul sãu faþã de bolnavi. Fiecare din pacienþii sãi îl reprezintã pe Domnul Isus Cristos într-o formã de suferinþã sau alta, fizicã sau sufleteascã.

Ziua internaþionalã a bolnavului reaminteºte acest lucru, în fiecare an, celor care se strãduiesc, pe tãrâm medical sã aline suferinþele.

Un zâmbet, un cuvânt spus aproapelui ca încurajare, rãbdarea cu copiii prea zburdalnici ºi gãlãgioºi, dialogul prietenesc cu tinerii care-ºi cautã un drum în viaþã, un sfat binevoitor unui pãrinte îngrijorat de viitorul familiei sale, toate reprezintã forme de slujire pe care un medic, ca bun creºtin practicant, le poate oferi semenilor sãi.

Devotamentul în îngrijirea bolnavilor cronici, a bãtrânilor neputincioºi, uneori arþãgoºi ºi egoiºti sau a persoanelor cu handicap fizic, motor, sau a bolnavilor psihici sunt forme de slujire care solicitã multã stãpânire de sine ºi în special dragostea delicatã a inimii.

Un exemplu strãlucit în aceastã privinþã îl oferã medicul japonez Paul Tahashi Nagai.

Student la medicinã, citindu-l pe Pascal, s-a convertit, devenind catolic practicant. Ca medic radiolog, profesor universitar, a contractat leucemie cronicã ºi, cu toatã boala care îl chinuia, a rãmas la Nagasaki sã îngrijeascã bolnavii supravieþuitori ai bombardamentului atomic.

La prima comemorare a exploziei atomice, care a distrus cartierul creºtin Urakami din Nagasaki, Paul Nagai a spus printre altele: „Urakami a fost jertfa de ispãºire a urii oarbe care a sfâºiat omenirea în groaznicul rãzboi mondial. Din cenuºa oraºului nostru sã ridicãm ochii spre cer. Ferice de acei care, ca miei nevinovaþi, au fost sacrificaþi pentru pace. Pentru cei morþi ºi pentru cei vii sã ne dea Domnul o pace durabilã pe tot pãmântul.” Paul Nagai a murit la 43 de ani, la 1 mai 1951, dupã patru ani de grea suferinþã în care a scris câteva cãrþi ca sã-ºi poatã câºtiga existenþa ºi întreþine cei doi copii.

Menþionãm „Lanþul Rozariului”, amintirea soþiei sale Midori. „Clopotele din Nagasaki”, un jurnal al acelor zile ale morþii, capodoperã tradusã în mai toate limbile ºi transpusã pe ecran. „Lãsaþi aceºti copii”, un testament, adio pentru copiii sãi, Kayano ºi Makoto.

Cadrele medicale din societatea noastrã nu ar trebui sã-ºi caute împlinirea profesionalã ºi bunãstarea pe meleaguri strãine ci sã înveþe din exemplele de dãruire ºi slujire ale înaintaºilor.

Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

23

24

Micul prinþ Ioan Bosco s-a nãscut, la 15 august 1815, în sãtucul Becchi, comuna Castelnuovo, din Italia. Când Ioan avea vârsta de doi ani, tatãl lui s-a îmbolnãvit grav ºi a murit. Mama lui, Margareta, avea pe atunci 34 ani, ºi a trebuit sã-i creascã singurã pe cei trei fii ai sãi: Ioan, Iosif ºi Anton. Ioan era cel mai mic. Într-o searã, pe când Ioan avea 9 ani, a avut un vis...

Vi s u l lu i IIo oan Bosco Într-o curte mare, aproape de casã, era mulþi copii: unii râdeau, alþii se jucau, alþii înjurau...

Atunci apãru lângã el o femeie fermecãtoare, îmbrãcatã cu o mantie albã, strãlucitoare.

Bãieþii cu care se bãtuse Ioan, deveniserã niºte animale sãlbatice.

Ioan, nu cu pumnii, ci cu dragoste ºi bunãtate vei dobândi prietenia lor. Îþi voi da o învãþãtoare, ca sã devii înþelept.

Când Ioan privi din nou, vãzu cã animalele sãlbatice deveniserã niºte miei blânzi.

Ioan se repezi sã-i batã cu pumnii pe bãieþii care înjurau.

Deodatã apãru un bãrbat impunãtor, nobil, cu o mantie albã ºi faþa luminoasã.

Vei înþelege totul la timpul potrivit.

Nu înþeleg toate aceste lucruri.

Cine ºtie, poate vei ajunge preot.

Nu trebuie sã crezi în vise!

Dimineaþã, la micul dejun, Ioan le povesti fraþilor, mamei ºi bunicii visul din timpul nopþii.

Priveºte!

Iatã unde trebuie sã lucrezi. Sã creºti umil, puternic ºi viguros ºi, ce se va întâmpla cu aceste animale, tu va trebui sã faci cu fiii mei.

Când Ioan se trezi din somn, totul dispãruse.

Mâinile parcã îl dureau din cauza pumnilor pe care îi dãduse în vis, iar faþa îi ardea din cauza palmelor primite.

Mai târziu, Ioan Bosco a devenit preot ºi a început sã se ocupe de copiii orfani ºi sãraci de pe strãzile oraºului italian Torino, în în Oratoriul sãu.

Adaptare de CRISTINA GRIGORE dupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”, www .donbosco.ro www.donbosco.ro

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, Cred în iubire. Cred cã numele cel mai frumos ºi mai înãlþãtor dat lui Dumnezeu este Iubire.

Cred cã iubirea nu poate exista fãrã comuniune, fãrã dialog, fãrã a te deschide altuia.

Cred cã iubirea trece prin cruce.

Cred în credinþã. Cred cã numai credinþa în Dumnezeu alungã din sufletul omului nesiguranþa ºi oferã speranþã ºi optimism.

Cred cã omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu ºi se poate împlini cu adevãrat atunci când îl iubeºte pe aproapele asemenea lui Dumnezeu.

Cred cã numai credinþa în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire.

Cred în speranþã. Cred cã speranþa este sora mai micã ce se þine de mânã cu credinþa ºi iubirea.

Cred cã speranþa îl ajutã pe om sã priveascã departe, sã depãºeascã obstacolele ºi sã se ridice dupã ce a cãzut.

Cred cã cine nu sperã, chiar dacã este tânãr, se poate asemãna cu un bãtrân care a pierdut totul.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, vã invitã sã participaþi, în data de 21 februarie, ora 14:30, la Teatrul Þãndãricã, la F E S T I VA L U L PRIETENIEI! Sunt aºteptaþi toþi tinerii, plini de voie bunã!

Detalii despre festival ºi alte informaþii gãsiþi pe site-ul nostru www.tic.ro.

Acasã la tinerii din Cioplea Dacã treci în vreo searã pe aleea Râmnicu Sãrat din capitalã, ai ocazia sã întâlneºti la nr. 5 al acestei strãzi un grup de tineri. De cele mai multe ori îi poþi gãsi râzând. Aºa sunt ei, tinerii de la parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã, plini de viaþã ºi de idei. ªi eu am trecut, într-o duminicã de vacanþã ºcolarã, dupã slujba de la ora 18, sã petrec un timp în compania lor. Dacã ar fi sã mã iau dupã numãrul tinerilor din actele parohiei, ar fi trebuit sã întâlnesc peste 120 de tineri sau adolescenþi. Dar eu am gãsit mai puþin de douãzeci. Nu e deloc rãu pentru o searã de vacanþã. „ Sunt câþiva tineri care se întâlnesc aici, la parohie, stau împreunã, joacã tenis împreunã ºi petrec un timp împreunã”, îmi spune pãrintele Veniamin Aenãºoaiei, parohul acestei comunitãþi. „ Însã, marea majoritate a tinerilor preferã sã stea în anonimat, pentru cã e mai comod”.

Dar, de fapt, ce înseamnã implicarea tinerilor în parohia Cioplea?

Dupã ce am stat puþin de vorbã cu ei, printre glume ºi lucruri serioase, am descoperit cã pentru ei nu e doar o simplã obiºnuinþã sã vinã la parohie. „Aici, pe lângã facultate, prieteni ºi ieºiri, am posibilitatea sã mã implic în ceva constructiv”, îmi spune Alexandra Ivaºcu. Are 19 ani ºi a venit în grupul de tineri cu doar 3 ani în urmã. ªi atunci doar din curiozitate. Dar, dupã ce a participat la o întâlnire naþionalã a tinerilor, organizatã la ªumuleu-Ciuc, a mers apoi, cu parohia, la Festivalul Prieteniei.

La Cioplea au fost ºi perioade în care tinerii veneau în numãr mult mai mare dar, dupã spusele Alexandrei „mulþi veneau numai pentru note la ºcoalã”. Din septembrie 2008 se ocupã de tineri pãrintele diacon Sebastian Vârgã. „Când am ajuns aici am gãsit o echipã foarte unitã, chiar dacã eu, de mic trãind la þarã, aveam altã impresie despre bucureºteni”, spune pãrintele diacon. Tinerii de aici rãspund mereu prompt la toate activitãþile pe care trebuie sã le organizeze precum împodobitul brazilor de Crãciun, vizitele la bãtrâni, participãrile la festivaluri ºi concerte etc.

Responsabilul parohial cu tinerii, Ovidiu Cazamir, spune despre grupul pe care îl susþine cã este mic, dar dinamic. „La cateheze, tinerii vin în funcþie de anotimp. În medie vin cam 8-9 tineri la fiecare catehezã, dar au fost ºi cazuri în care au venit 20”, se mândreºte el cu grupul lui.

Pãrintele paroh spune cã „ tinerii care vin în mod obiºnuit la bisericã trebuie sã-i atragã ºi pe ceilalþi, realizând astfel o relaþie de cunoaºtere între ei. Eu mã îndoiesc cã sunt foarte mulþi tineri care sã fie conºtienþi cã mântuirea se zideºte împreunã, ºi pentru noi, ºi pentru ceilalþi”.

Am mai vorbit cu tinerii din Cioplea ºi despre internet: cum îl folosesc, cât îl folosesc... Dacã vreþi sã aflaþi ºi voi ce mi-au povestit, citiþi pe siteul nostru www.tic.ro .

Reporterul Suflet tânãr, Anton Balint, împreunã cu parohul Veniamin Aenãºoaiei Tinerii din parohia Cioplea

Paginã realizatã de ANTON BALINT

25

26

Lecturi

Giovanni Cavalcoli Lupta cea bunã a creºtinului împotriva diavolului

Librãria Sf. Iosif recomandã V. Petercã ãclie pentru Fãclie paºii mei Ed. ARCB, Bucureºti, 2008

(Editura ARCB, 2008)

Viruºii, fie electronici, fie biologici, sunt o preocupare frecventã pentru omul zilelor noastre. Deseori uitãm, însã, cã, la fel cum calculatorul ni se poate virusa încetând sã mai funcþioneze ori executând comenzi aiurea, tot aºa ºi sufletul ne poate fi afectat de un “virus” specific, Diavolul. Ne gândim prea puþin la el, mulþi îl ignorã ori îi neagã existenþa, aratã prof. Giovanni Cavalcoli o.p. în cartea sa Lupta cea bunã a creºtinului împotriva diavolului. ªi apoi, cine mai are timp, în lumea noastrã grãbitã ºi super-tehnologizatã, sã se gândeascã la diavol?

Faptul nu-i întâmplãtor, dimpotrivã, se înscrie în strategia mai amplã prin care “Cel cu coarne” încearcã sã distrugã opera creaþiei. În alocuþiunea Existenþa ºi acþiunea diavolului, din 15 noiembrie 1972, Papa Paul al VI-lea se întreba: “Care este nevoia cea mai mare a Bisericii de azi? Sã nu vã parã simplist ori de-a dreptul superstiþios ºi naiv rãspunsul: Biserica are mare nevoie de ocrotire împotriva Celui Rãu, numit în mod curent diavol ”. Cartea lui Cavalcoli se deschide cu o subtilã analizã a epocii noastre din perspectiva modului în care aceasta se raporteazã la pãcat. «Omul modern, când ºi când religios, în relaþia sa cu Transcendentul ºi Divinul, evitã manifestãrile de facturã “barocã” ºi preferã un comportament mai apropiat de secularism ºi de valorile pãmânteºti». În continuare, Cavalcoli aratã cã «tradiþia spiritualã creºtinã grupeazã multele surse de ispitire la rãu în trei mari principii: “carnea”, “lumea”, “diavolul”», ºi cã acesta din urmã, diavolul, nu intervine decât atunci când vede cã celelalte douã cauze – poftele trupului ºi trufia lumii – nu sunt suficiente ca sã-l ducã pe om la pãcat. Însã “diavolul nu doarme niciodatã” spune o veche zicalã. Când, cu ajutorul

harului, sufletul cautã sã se întãreascã în virtute, Satana intrã în acþiune, direct sau prin oameni, sub diferite forme care merg de la simpla sugestie pânã la posedare, de la “nevinovatul” ghicit în cãrþi sau în cafea, la magia neagrã ºi pânã la cultul satanic.

«Diavolul – aratã Cavalcoli – fiind el însuºi o persoanã, îndeamnã la rãu ca persoanã.

Altfel spus, diavolul “ne vorbeºte”, ne inspirã gânduri contrare credinþei ori moralei.

[Acestea] sunt percepute ca venind de la un alt “eu”, adicã de la o altã personalitate care, independent de voinþa noastrã, ne vorbeºte, zãmisleºte idei ºi proiecte total strãine obiceiurilor ºi înclinaþiilor noastre fireºti.» Întocmai asemenea viruºilor pomeniþi la început, diavolul se adapteazã permanent la mentalitatea curentã, încât sã poatã lovi exact în punctul slab. «În vremurile noastre, sensibile la valorile raþiunii, ºtiinþei ºi organizãrii sociale, diavolul acþioneazã indirect ºi deghizat – însã la fel de eficient – folosindu-se de însãºi aceastã sensibilitate (...) Diavolul ºi-a adaptat metoda de lucru la schimbãrile istorice, la mentalitatea, obiceiurile ºi mijloacele de exprimare ale omului modern. Activitatea diavolului e orientatã exclusiv cãtre religie. Tocmai de aceea, apariþia unei “societãþi secularizate” – dupã expresia teologului Cox – dovedeºte cât de puternic ºi viclean e diavolul: acum îºi împlineºte lucrarea sub masca “performanþelor seculariste” atât de mult râvnite ºi promovate de aºa-zisa civilizaþie modernã. Iar mijloacele de comunicare în masã – presã, televiziune, radio etc. – se fac, de multe ori fãrã sã vrea, ori fãrã sã ºtie, mijloace de abilã comunicare a ispitelor diabolice.»

Fireºte, ispita nu-i totuna cu pãcatul.

Ispita e propunere, pãcatul e acceptarea propunerii. Subliniind de la bun început cã, aºa cum spunea deja Toma de Aquino, “se

V. Albisetti Devino ceea ce eºti Un parcurs de psihospiritualitate creºtinã Ed. Pauline, Bucureºti,2008 Filme DVD cu subtitrare în limba românã

C ã r þ i l e º i fimele DVD s u n t disponibile la Librãria Sf. Iosif - str str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti; - tel. 021 2015457; 021 2015475; - e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro; - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e

lasã învins de diavol doar cel care nu vrea sã i se împotriveascã”, Cavalcoli prezintã, în încheiere, numeroasele surse bogate în har pe care Biserica le pune la dispoziþia celor care vor sã poarte “lupta cea bunã” punându-ºi speranþa «în pãtimirea, moartea ºi învierea lui Isus Cristos care l-a învins o datã pentru totdeauna pe “conducãtorul acestei lumi” – Satana.»

LIANA GEHL

Educaþie media

Sfinþi patroni ai mijloacelor de comunicare socialã Sfânta Clara de Assisi, patroana televiziunii În ajunul Crãciunului din anul 1252, Clara era grav bolnavã. Toþi membrii comunitãþii conventului din San Damiano erau reuniþi în biserica mãnãstirii pentru a celebra Naºterea Domnului. Clara zãcea neputincioasã pe un pat din infirmerie, într-o atmosferã umedã ºi friguroasã, învãluitã de întunericul nopþii. În gând, îi spunea lui Dumnezeu cât de mult ar fi vrut sã poatã participa ºi ea la Liturghia care era celebratã în acel moment în bisericã. Deodatã, în mod inexplicabil din punct de vedere omenesc, a început sã audã cântãrile pe care fraþii le înãlþau în biserica mãnãstirii, iar pe peretele din faþa ei putu urmãri imagini cu ieslea ºi Liturghia de Crãciun din bisericã. Datoritã acestei „transmisiuni în direct”de care a avut parte, Clara de Assisi (declaratã sfântã în 1255) a fost proclamatã „patroana cereascã a televiziunii”, la 21 august 1958, de cãtre papa Pius al XII-lea.

Sfântul Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor În 1593, Francisc de Sales, un tânãr francez de numai 26 de ani, era preot la Genova.

Vãzând cã predicarea de la amvonul bisericii nu prea dãdea roade, a început sã publice foi volante, pe care le strecura el însuºi pe sub uºile caselor sau le lipea pe ziduri. De atunci a decis sã continue opera de evanghelizare prin texte scrise. Consacrat episcop la vârsta de 32 de ani, fu numit episcop titular de Geneva trei ani mai târziu.

A fost îndrumãtor spiritual al sfântului Vincenþiu de Paoli ºi al sfintei Ioana Francisca de Chantal, împreunã cu care a fondat în 1610 Ordinul Vizitaþiunii. A murit, la Lyon, la 28 decembrie 1622, în urma unui atac de apoplexie. Canonizat în anul 1665, a fost proclamat Doctor al Bisericii de cãtre papa Pius al IX-lea, în anul 1877, ºi este sãrbãtorit, în calendar, la data de 24 ianuarie. A fost proclamat patron al jurnaliºtilor ºi scriitorilor la 26 ianuarie 1923, de cãtre Papa Pius al XI-lea.

Sfântul Bernardin de Siena Siena,, patronul publicitarilor Nãscut la Massa Marittima, la 8 septembrie 1380, dintr-o familie nobilã, Albizzeschi, rãmas orfan de pãrinþi la o vârstã fragedã, a fost crescut la Siena de douã mãtuºi.

La vârsta de 22 de ani a decis sã îmbrace haina franciscanã. Apãrãtor al devoþiunii la sfântul nume al lui Isus (pentru care a trecut prin douã procese canonice, acuzat de erezie, dar din care a ieºit mereu nevinovat), punea sã se ºtanþeze monograma „JHS” pe tãbliþe de lemn pe care le oferea credincioºilor pentru a le sãruta, la sfârºitul discursurilor sale. Din acest motiv a fost proclamat, de papa Pius al XII-lea, la 19 octombrie 1956, “Patron pe lângã Dumnezeu al tuturor divulgatorilor de mesaje promoþionale, numiþi, de obicei, publicitari”.

A fost canonizat în 1450.

Sfântul Gabriel Arhanghelul, patronul telecomunicaþiilor Este îngerul care a adus vestea mult doritã a Mântuirii neamului omenesc. Pentru aceasta, la 12 ianuarie 1951, Papa Pius al XIIlea l-a proclamat patron ceresc al telecomunicaþiilor ºi al celor care lucreazã în acest sector.

Arhanghelul Gabriel este sãrbãtorit împreunã cu sfinþii arhangheli Mihail ºi Rafael, la 29 septembrie. În 2003, un site italian dedicat sfinþilor (www.santiebeati.org) a lansat o campanie publicã pentru desemnarea unui sfânt patron al internetului. Pe primele douã locuri, la diferenþe foarte mici, s-au clasat fericitul Giacomo Alberione, fondatorul Familiei Pauline, dedicatã apostolatului prin mijloacele de comunicare socialã, ºi sfântul Ioan Bosco, fondatorul Ordinului Salezian. Sfântul Scaun încã nu a desemnat un sfânt patron pentru internet.

CRISTINA GRIGORE

27

28

Din istoria Bisericii

Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea În ultima perioadã, Fraternitatea Sacerdotalã Sf. Pius al X-lea s-a aflat în atenþia presei internaþionale ºi româneºti, datoritã deciziei Papei Benedict al XVI-lea de a ridica excomunicarea pentru patru episcopi consacraþi de Monseniorul Marcel Lefebvre, ºi aducerii în atenþia opiniei publice a unor declaraþii, fãcute în noiembrie 2008 de cãtre unul dintre cei patru episcopi lefebvriºti, referitor la camerele Iacob director coordonator al de gazare din lagãrele naziste. La solicitarea redacþiei revistei Actualitatea creºtinã, Pãrintele Ieronim Iacob, revistei de istorie ecleziasticã Pro Memoria, a oferit câteva lãmuriri.

Cine a fost Marcel Lefebvre?

Monseniorul Marcel Lefebvre (1905-1991), episcop francez, consacrat în anul 1947, cu o îndelungatã activitate pastoralã în Africa, a participat la Conciliul Vatican II în calitate de superior al Congregaþiei Pãrinþilor Duhului Sfânt. Caracter rigid ºi spirit hiper critic cu privire la reînnoirea liturgicã, colegialitatea episcopalã, ecumenism ºi libertate religioasã, Lefebvre a devenit curând liderul vocilor contrare spiritului conciliar.

Dupã Conciliu, în anul 1970, pentru a menþine vie tradiþia liturgicã a sfântului Pius al V-lea, a fondat Fraternitatea Sacerdotalã Sfântul Pius al X-lea ºi a deschis un seminar pentru formarea preoþilor sãi în acest spirit, la Ecône, în Elveþia.

Refuzul reformelor liturgice promovate de Conciliu i-a adus suspendarea „a divinis”, adicã de la celebrarea sacramentelor, în 1976. În fine, dupã un lung ºi dureros drum al împotrivirilor, episcopul Marcel Lefebvre a fost excomunicat pentru cã a consacrat patru noi episcopi, fãrã acordul Sfântului Pãrinte, în anul 1988. Lefebvre a murit trei ani mai târziu, în 1991, iar urmaºul sãu la conducerea fraternitãþii, Monseniorul Bernard Fellay, a început dificilul parcurs al întoarcerii în sânul Bisericii Catolice.

Ce înseamnã pentru Biserica Catolicã gestul papei de ridicare a excomunicãrii pentru cei patru episcopi?

Ridicarea excomunicãrii episcopilor lefebvriºti, fãcutã publicã pe 24 ianuarie 2009, dupã expresia Suveranului Pontif, este un act de „milostivire pãrinteascã”, în vederea refacerii unitãþii. Papa ºi-a exprimat dorinþa ca gestul sãu sã fie urmat de angajarea serioasã a acestor episcopi pentru realizarea comuniunii depline cu Biserica Catolicã. Episcopii în cauzã trebuie sã facã paºii necesari, mãrturisindu-ºi adevãrata fidelitate ºi adevãrata recunoaºtere a magisterului ºi a autoritãþii Papei ºi a Conciliului Vatican II. Rãspunsul papei Benedict al XVI-lea vine dupã ce

conducãtorii fraternitãþii, în repetate rânduri, ºi-au manifestat adânca suferinþã cauzatã de situaþia în care se aflã. „Cu acest act – este scris în decretul papal – se doreºte consolidarea relaþiilor reciproce de încredere, întensificarea ºi stabilitatea raporturilor Fraternitãþii Pius al X-lea cu Scaunul Apostolic”. În intenþiile Papei, „acest dar al pãcii, la terminarea sãrbãtorilor Crãciunului, vrea sã fie în acelaºi timp un semn pentru promovarea unitãþii în dragoste a Bisericii universale ºi înlãturarea scandalului diviziunii”.

Printre cei patru episcopi ai Fraternitãþii Sacerdotale Pius al X-lea este ºi Monseniorul Richard Williamson care, în noiembrie 2008, a fãcut câteva declaraþii, considerate de presã ºi de opinia publicã drept „antisemite”. Opinia unui episcop – proaspãt „împãcat” cu Biserica mamã – poate reprezenta opinia oficialã a Bisericii Catolice?

Opiniile unui ierarh catolic cu privire la chestiuni istorice, politice, economice etc. nu reprezintã linia oficialã a Bisericii Catolice.

Autoritatea sa este calificatã ca fiind „bisericeascã” doar atunci când se referã la chestiuni de credinþã ºi moralã. Poziþia episcopului Williamson cu privire la victimele holocaustului nu este împãrtãºitã nici de Fraternitatea cãreia îi aparþine. Monseniorul Bernard Fellay, superiorul acesteia, cerându-i iertare Suveranului Pontif pentru afirmaþiile colegului sãu întru episcopat, a spus cã acestea „nu reflectã în nici un caz poziþia Fraternitãþii”.

La audienþa de miercuri, 28 ianuarie, Papa Benedict al XVI-lea ºi-a exprimat „deplina ºi indiscutabila solidaritate cu fraþii noºtri destinatari ai primei alianþe”, evreii, care s-au simþit ofensaþi de afirmaþiile episcopului Williamson. „Numai drumul dificil al ascultãrii ºi al dialogului, al dragostei ºi al iertãrii – a spus Sfântul Pãrinte – conduce popoarele, culturile ºi religiile lumii la þinta doritã, aceea a fraternitãþii ºi a pãcii întru adevãr”.

(A.C.)

File de istorie Preot OTTO CANISIUS FARRENKOPF FARRENKOPF,, SJ (1888-1967) Preotul iezuit Otto Canisius Farrenkopf s-a nãscut la 5 februarie la 1888, la Buchen-Baden (Germania) ºi a urmat studiile teologice în Olanda, Anglia ºi India. A fost sfinþit preot în 1918, activând ulterior ca duhovnic în Ucraina, Austria ºi în România, la Bucureºti (19251948). A fost colaborator permanent al publicaþiilor arhidiecezane Farul nou, Raiul copiilor ºi Raiul tineretului.

A fost arestat în 1949 ºi eliberat în 1952, fixându-i-se domiciliu obligatoriu la Gherla, alãturi de alþi confraþi iezuiþi. A fost din nou arestat în 1953, respectiv 1955, pentru faptul cã ar fi redactat lucrarea „Sfânta Fecioarã în veci mântuitoare. Însemnãri din lupta Bisericii Catolice împotriva comunismului”. A fost judecat de un tribunal militar ºi achitat în 1955. Va fi totuºi rãpit de securiºti ºi internat abuziv în Ospiciul de nebuni de la Târnãveni (1955-1963) cu complicitatea unei comisii medicale!

Rãmâne un exemplu, fãrã precedent, de victimã a Securitãþii în anii persecuþiei comuniste. Emigreazã în Germania ºi moare la Stuttgart, la 15 august 1967.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª