Actualitatea creştină, nr. 3/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Postul Mare, 2007 În cele ce urmeazã, doresc sã vã prezint câteva gânduri luate din Mesajul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat Bisericii Catolice cu ocazia Postului Mare. Tema biblicã pe care o propune Suveranul Pontif Vor privi la Cel pe care l-au strãpuns spre meditare este luatã din Evanghelia Sfântului Ioan (19,37): “V strãpuns”.

Asemenea Sfintei Fecioare ºi ucenicului iubit stãm ºi noi lângã crucea pe care Fiul Tatãlui veºnic oferã jertfa vieþii sale pentru întreaga omenire. Ne îndeamnã Sfântul Pãrinte: “Aºadar, sã ne îndreptãm privirea cu mai mult avânt, în acest timp de pocãinþã ºi de rugãciune, spre Cristos rãstignit care, murind pe Calvar, ne-a revelat pe deplin iubirea lui Dumnezeu”. Suntem chemaþi sã contemplãm crucea rãscumpãrãtoare, cãci ea dovedeºte plinãtatea iubirii lui Dumnezeu: „În misterul Crucii ni se reveleazã în mod deplin puterea nesfârºitã a milostivirii Tatãlui ceresc. Pentru a redobândi iubirea creaturii sale, El a acceptat sã plãteascã un preþ foarte înalt: sângele Fiului sãu Unul nãscut. Moartea, care pentru primul Adam era semn de extremã singurãtate ºi de neputinþã, s-a transformat, în acest fel, în supremul act de iubire ºi de libertate al noului Adam. În aceastã situaþie putem spune, împreunã cu sfântul Maxim Mãrturisitorul, cã Isus Cristos «a murit, dacã se poate spune aºa, în mod divin, pentru cã a murit în mod liber»”.

Mesajul pentru Postul Mare reia tema iubirii din Enciclica Deus caritas est, scoþând încã o datã în evidenþã cele douã caracteristici fundamentale ale sale: agapé ºi eros: ” Dragi fraþi ºi surori, sã-L privim pe Cristos strãpuns pe cruce! El este revelaþia cea mai rãscolitoare a iubirii lui Dumnezeu, o iubire în care eros ºi agapé nu se contrapun nicidecum, dar se lumineazã reciproc. Pe cruce este însuºi Dumnezeu care cerºeºte iubire de la fãptura sa: lui îi este sete de iubirea fiecãruia dintre noi. Apostolul Toma l-a recunoscut pe Isus ca “Domn ºi Dumnezeu” când a pus mâna în rana coastei sale. Nu ne surprinde faptul cã mulþi dintre sfinþi au gãsit în inima lui Isus expresia cea mai miºcãtoare a acestui mister de iubire. S-ar putea spune cu adevãrat cã revelarea erosului lui Dumnezeu cãtre oameni este, de fapt, expresia supremã a divinului agapé. Rãspunsul pe care îl doreºte cu ardoare de la noi este, înainte de toate, ca noi sã îi primim iubirea ºi sã ne lãsãm atraºi de El... Trebuie sã corespundem unei astfel de iubiri ºi sã ne dãm silinþa de a o comunica celorlalþi: Cristos “mã atrage la sine” pentru a se uni cu mine, pentru ca eu sã învãþ sã-i iubesc pe fraþii mei cu însãºi iubirea sa”. În ultima parte a mesajului pentru Postul mare, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea aduce în atenþia noastrã douã sacramente: Botezul ºi Euharistia.

Vor privi la Cel pe care l-au strãpuns „V strãpuns”. Sã privim cu încredere la coasta strãpunsã a lui Isus, de unde a ieºit “sânge ºi apã” (In 19,34)! Pãrinþii Bisericii au considerat aceste elemente ca simboluri ale sacramentelor Botezului ºi Euharistiei. Cu apa Botezului, prin opera Duhului Sfânt, ni se deschide nouã intimitatea iubirii trinitare. Pe parcursul Postului Mare, amintindu-ne de Botezul nostru, suntem invitaþi sã ieºim din noi înºine pentru a primi îmbrãþiºarea milostivã a Tatãlui, abandonându-ne cu încredere Lui (cf. Sfântul Ioan Crisostomul, Catehezã, 3,14 ºi urm.). Sângele, care simbolizeazã iubirea Bunului Pãstor, curge în noi în special în misterul euharistic: “Euharistia ne atrage prin actul dãruirii oblative a lui Isus... suntem implicaþi în dinamica dãruirii sale” (Enciclica Deus caritas est, 13). Sã trãim, deci, Postul Mare ca pe un timp “euharistic” în care, primind iubirea lui Isus, sã învãþãm sã o rãspândim în jurul nostru cu orice gest ºi cuvânt. Contemplându-l pe “Cel pe care l-au strãpuns”, vom fi îndemnaþi sã ne deschidem inima celorlalþi, recunoscând rãnile provocate demnitãþii fiinþei umane; vom fi stimulaþi, în mod deosebit, sã combatem orice formã de dispreþuire a vieþii ºi de exploatare a persoanei, sã alinãm drama singurãtãþii ºi a abandonãrii multor persoane. Postul Mare sã fie pentru orice creºtin o reînnoitã experienþã a iubirii lui Dumnezeu care ne-a fost datã în Cristos, iubire pe care zi de zi trebuie, la rândul nostru, “sã o redãm” aproapelui, mai ales celui care suferã mai mult ºi este în nevoie.

Numai astfel vom putea participa din plin la bucuria Pascalã. Maria, Maica Iubirii Frumoase, sã ne îndrume în acest itinerar al Postului Mare, drum de convertire autenticã la iubirea lui Cristos. Vouã, dragi fraþi ºi surori, vã urez un timp al Postului Mare cât mai rodnic, în timp ce vã împart cu drag o specialã Binecuvântare Apostolicã”.

1

2

Actualitate

Patru “chipuri” ale convertirii MARIUS TALOª, s.j.

care am fost creaþi, ºi-ºi trãieºte existenþa într-un mod nou, cu acel nou fel de privi realitatea, caracteristic celui care se recunoaºte pãcãtos, dar mântuit mântuit, fiu al lui Dumnezeu, iubit ºi iertat.

Dacã privim îndeaproape evenimentul convertirii, ne dãm seama cã el comportã mai multe „chipuri” care se prezintã uneori în istoria noastrã ca fiind ipostaze separate.

Putem vorbi astfel de o convertire religioasã , de una moralã , una intelectualã ºi în sfârºit de o convertire misticã . Pentru aceste patru tipuri de convertire putem aduce ca exemplu patru destine din istoria Bisericii: Augustin, Ignaþiu de Loyola, cardinalul Newman ºi Tereza de Avila. Fiecare dintre aceste nume scoate în evidenþã un chip anume al convertirii. Dar aceasta nu înseamnã cã celelalte chipuri nu sunt prezente în vieþile lor. De fapt, fiecare creºtin în parte, dupã prima convertire, aceea a botezului, ar trebui sã ajungã treptat ºi la celelalte.

Convertirea religioasã

În prima zi a postului, Miercurea cenuºii, auzim cuvintele rostite de preot pe când ne însemneazã cu cenuºã pe frunte: “Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie”. Iatã în continuare câteva gânduri despre convertire, prezentate de pãrintele Marius Taloº, s.j., cu ocazia unei reculegeri în Bucureºti.

Rugat sã scriu pe tema convertirii creºtine, am dezvoltat succint câteva sugestii propuse spre meditaþie, cu ani în urmã, de Cardinalul Carlo Maria Martini, cu ocazia unor Exerciþii Spirituale . De fapt, menirea „convertirii” nu este aceea de a fi subiectul unui articol, ci mai degrabã obiectul unor exerciþii. Înainte sã gãseascã loc într-o revistã ori într-un dicþionar, convertirea trebuie sã-ºi facã loc într-o viaþã, fiind un eveniment capital pentru orice om. Practic, nu existã creºtin în afara convertirii. Creºtin este cine se converteºte de la idoli la Isus Cristos, „chipul” Tatãlui dupã

Convertirea lui Augustin este emblematicã pentru trecerea de la necunoaºterea Dumnezeului Bibliei la cunoaºterea Dumnezeului lui Isus Cristos. În tinereþe el avea o idee eronatã despre Dumnezeu ºi admitea chiar o divinitate dublã: un principiu divin al Binelui ºi altul al Rãului. În aceastã situaþie, înaintea convertirii morale ºi mistice, Augustin a cunoscut o convertire religioasã, la care au contribuit întâlnirea decisivã cu Sfântul Ambroziu ºi citirea unui text al lui Cicero, Hortensiu. „Trebuie sã recunosc – spune Augustin în Confesiuni - cã acea carte mi-a schimbat modul de a simþi, mi-a transformat pânã ºi rugãciunile pe care le îndreptam cãtre tine, Doamne, a trezit în mine noi aspiraþii ºi noi dorinþe, a urâþit dintr-o datã în ochii mei orice nãdejde deºartã ºi m-a fãcut sã tânjesc dupã înþelepciunea nemuritoare cu înflãcãrare de neînchipuit a inimii. Aºa începeam sã mã ridic pentru a mã întoarce la Tine.”

Deºi încã ºovãitor cu privire la viitorul sãu, deºi ducea în continuare o viaþã dezordonatã, el intuise totuºi cã Dumnezeu este totul, deasupra tuturor, ºi are întâietate în totul.

Convertirea moralã

Viaþa lui Ignaþiu de Loyola ne dezvãluie îndeaproape un al doilea chip al convertirii. Ignaþiu credea în Dumnezeu, fusese educat în spiritul credinþei creºtine, însã se lua ºi el, în parte, dupã deºertãciunile lumeºti. La douãzeci ºi ºase de ani, idealul sãu era sã se remarce prin fapte e vitejie ºi apoi sã cearã mâna unei domniþe de la curtea Spaniei. Dar un eveniment neaºteptat a marcat o rupturã, atât în trupul cât ºi în existenþa lui. Rãmas infirm în urma unei rãni la genunchi, citeºte o „Viaþã” a lui Cristos ºi câteva biografii de sfinþi care îl pun faþã în faþã cu sine. Reflectând asupra trecutului sãu, înþelege cã deºi recunoscuse teoretic primatul lui Dumnezeu, aceastã recunoaºtere nu pãtrunsese încã în

Gânduri cãlãuze modul sãu de viaþã. Începe atunci un drum care-l va transforma într-un adevãrat om al Bisericii, capabil sã asculte deopotrivã de semnele timpului ºi de instituþia ecleziasticã. Convertirea lui este una moralã, chiar ºi în aspectele sociale, întrucât culmineazã în slujirea comunitãþii creºtine.

Convertirea intelectualã

Convertirea moralã nu este ultima; putem vedea aceasta în special în biografia cardinalului John Henry Newman.

Student fiind, avea o credinþã adâncã în Dumnezeu ºi în Isus Cristos, reuºind sã îmbine o austeritate rar întâlnitã cu sfinþenia vieþii. Totuºi, se simþea confuz, neºtiind care Bisericã fusese cu adevãrat instituitã de Cristos. În cazul lui avem de-a face cu o strãdanie care nu este propriu-zis nici moralã, nici religioasã, ci constã mai degrabã într-un discernãmânt intelectual menit sã-i desluºeascã, din mulþimea argumentelor pro ºi contra , învãþãtura dreaptã. Pe când studia ereziile veacului al IV-lea, meditând cum Biserica a ieºit învingãtoare din confruntarea cu arianismul ºi donatismul, Newman a intuit pe neaºteptate principiul unitãþii ºi centralitatea Romei. Legat de aceastã descoperire, el nu ezitã sã vorbeascã despre o „iluminare” care i-a schimbat viaþa. Putem numi aceastã cotiturã din viaþa lui o convertire intelectualã, deoarece aici inteligenþa este cea care, dupã ce a bâjbâit prin hãþiºul opiniilor ºi al punctelor de vedere celor mai felurite, îºi gãseºte, în cele din urmã, un principiu pornind de la care reuºeºte sã ia o hotãrâre ºi sã acþioneze.

Convertirea misticã

Cel de-al patrulea chip al convertirii poate fi contemplat – ca sã poatã „inspira” apoi propria noastrã convertire – în destinul sfintei Tereza de Avila. Primii douãzeci de ani în mãnãstire ne-o aratã pe sfântã deopotrivã întoarsã spre Dumnezeu ºi departe de El. Tereza credea în Dumnezeu, ducea o viaþã moralã ºi religioasã corectã, ºi totuºi ea însãºi avea sã scrie cã toþi acei ani în Carmel încã nu o ajutaserã sã facã saltul calitativ mult aºteptat. Dar dupã acest lung timp de „mediocritate”, ea intrã, printr-un har cu totul nebãnuit, într-o stare de simplificare a vieþii ce-i va permite sã contemple prezenþa Domnului în ea însãºi, în fiecare persoanã ºi în fiecare realitate întâlnitã. Într-adevãr, convertirea misticã ne permite sã întrezãrim prezenþa lui Dumnezeu în toate lucrurile lucrurile, printr-o sintezã spiritualã capabilã sã recunoascã unitatea dincolo de frânturile realitãþii ºi ale acþiunilor noastre împrãºtiate. Cã aºa stau lucrurile ne-o confirmã mãrturia unei surori din mãnãstirea Terezei de Avila, care spunea despre Sfântã cã, dupã experienþa misticã avutã, a început nu numai sã se roage mai bine, ci sã ºi gãteascã mai bine!

Ca orice rod al harului, simþul omniprezenþei dumnezeieºti nu poate fi cumpãrat de niciun merit ºi nu poate fi pãstrat decât prin rugãciune statornicã. Practic, aceste patru chipuri ale convertirii sunt tot atâtea invitaþii sã ne întoarcem la exerciþiul rugãciunii, cãci nu exerseazã decât acela care sperã.

Postul Mare – Duminica a III-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Moise pãºtea oile lui Ietro, socrul sãu… Odatã ºi-a mânat oile dincolo de pustiu ºi a ajuns la muntele lui Dumnezeu. Acolo i s-a arãtat Domnul într-o parã de foc din mijlocul unui rug…

Domnul i-a zis: Eu sunt Dumnezeul pãrinþilor tãi, Dumnezeu lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob… Am vãzut necazul poporului meu care este în Egipt… ºi am coborât sã-l izbãvesc din mâinile egiptenilor ºi sã-l scot din pãmântul acela spre un pãmânt bun ºi întins, spre pãmântul în care curge lapte ºi miere… (Ex 3,1-15) Fragmentul din cartea Exodului care se va citi în duminica a III-a a Postului Mare este unul din cele mai importante ale Vechiului Testament. Lui Moise, refugiat în þara Madianului spre a nu fi ucis de cãtre Faraon, i se aratã într-una din zile Dumnezeu.

Din rugul aprins Domnul ºi-a dezvãluit într-un mod solemn identitatea: Eu sunt Dumnezeul pãrinþilor… Eu sunt cel care sunt… Împuternicit cu aceastã revelaþie, Moise este apoi trimis sã aducã poporului asuprit în Egipt vestea cã El le-a vãzut chinul în care se aflã ºi le-a auzit rugãciune. Din fidelitatea faþã de Abraham, de Isaac ºi de Iacob Dumnezeu le vesteºte nu numai cã în curând îi va elibera, dar ºi cã îi conduce în pãmântul în care curge lapte ºi miere. Ceea ce sa va ºi întâmpla.

Aceastã eliberare a fost comparatã adesea de profeþi cu o transplantare a unui butaº de viþã-de-vie dintr-un loc neprielnic într-un pãmânt roditor. Condiþia care decurgea era ca viþa sã-ºi dea rodul sãu bun.

Isus le-a spus aceastã parabolã: Cineva avea un smochin sãdit în via sa ºi a venit sã caute rod în el, dar n-a gãsit. Atunci i-a spus lucrãtorului viei: „Iatã, trei ani sunt de când vin sã caut rod în smochinul acesta ºi nu gãsesc. Taie-l! De cã sã sleiascã pãmântul degeaba?” Dar acela i-a rãspuns: „Stãpâne, lasã-l ºi anul acesta, pânã ce îl voi sãpa împrejur ºi voi pune gunoi. Poate cã va face rod în viitor, iar de nu, atunci îl vei tãia.” (Lc 13,1-9) Aceastã parabola rostitã de Isus se vrea a fi o ilustrarea a chemãrii sale adresate celor care au venit sã-i aducã o veste îngrozitoare, ºi anume cã Pilat ar fi înecat în sânge o revoltã a câtorva galileeni. Or prin felul în care ei au relatat evenimentul lãsau sã se presupunã convingerea lor cã ceea ce li s-a întâmplat galileenilor respectivi nu putea fi altceva decât o pedeapsã divinã pentru vreun pãcat de-al lor foarte grav. Chemare lui Isus este fãrã echivoc: dacã nu vã convertiþi cu toþii veþi pieri la fel. În fond acei galileeni nu erau mai vinovaþi decât alþi oameni. Cu ajutorul parabolei Isus vrea sã transmitã cel puþin douã lucruri fundamentale: 1. convertirea la care Isus ne cheamã este ilustratã în parabolã prin necesitatea, pentru smochinul ajuns la maturitate, de a da roade. Altfel spus se impune ca faptele fiecãruia dintre noi sunt trãite conform voinþei lui Dumnezeu. 2. dacã nouã nu ni s-a întâmplat ceva grav pânã acum aceasta ar pute sã însemne faptul cã Dumnezeu ne mai acordã ceva timp pentru convertire.

Timpul acestui Post este, poate, pentru mulþi dintre noi ultima ºansã.

3

4

Actualitate

Arhiepiscopia Romano-Catolica Bucuresti a organizat marþi, 6 februarie 2007, la sediul din Bucureºti, Str. G-ral Berthelot nr. 17-19, Sector 1, o Conferinþã de Presã Extraordinarã, generatã de ultimele evenimente în cazul Catedralei “Sf. Iosif”. Au participat IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucureºti ºi Daniel Fenechiu, Avocatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Redãm Comunicatul care a precedat evenimentul.

Cuvânt al Excelenþei Sale Mons. Dr Dr.. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureºti

COMUNICA COMUNICATT DE PRESÃ Sã ne dea Dumnezeu ºi nouã, ºi lor, sãnãtate ºi puterea de a aºtepta Momentul Adevãrului, chiar dacã acesta va veni când vor ei Comisia Interministerialã constitutitã în baza sarcinii de Guvern nr. SGG 3533/ 21.11.2006 în vederea analizãrii sub aspectul necesitãþii, al oportunitãþii ºi al legalitãþii, a propunerilor Raportului Comisiei de Anchetã a Senatului privitoare la imobilul “Cathedral Plaza”, admite oficial faptul cã Autorizaþia de Construire ar putea fi ilegalã !

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti sesizeazã Consiliul Superior al Magistraturii în legãturã cu grava încãlcare a dreptului nostru de a beneficia de un proces echitabil ºi de soluþionarea cauzei într -un termen într-un rezonabil – drept statuat atât de Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului cât ºi de Constituþia României.

Ministerul Public, prin Parchetele învestite, tergiverseazã soluþionarea plângerilor înaintate de Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti, sub pretextul “complexitãþii cauzelor” - complexitate pe care au constatato în afara oricãrei cercetãri.

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti a înregistrat la Comisia Europeanã ºi la Comisia pentru Petiþii a Parlamanetului European plângeri cu privire la încãlcarea de cãtre Statul Român a legislaþiei europene în materie de protejare patrimoniului cultural ºi arhitectural.

Am aºteptat cu încrederea pe care orice om de bunã credinþã se cuvine sã o acorde Guvernului þãrii sale, poziþia ºi, mai ales, mãsurile pe care Executivul era de aºteptat sã le adopte faþã de Hotãrârea Senatului României nr. 40/09.11.2006, hotãrâre care aproba Raportul unei Comisii de anchetã legal instituitã de cea mai înaltã instituþie a Statului de drept Român, care, investigând construirea imobilului Cathedral Plaza în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif” din Bucureºti, a constatat o serie de nereguli ºi a cerut guvernului sã ia mãsuri.

Mai mult, Senatul României, cu autoritatea sa, i-a indicat guvernului pânã ºi mãsurile ce, în opinia sa, în calitate de reprezentant al poporului român, SE IMPUN. A stabilit chiar ºi un termen în care mãsurile urmau a fi adoptate.

De la data publicãrii în Monitorul Oficial al Românei - 17.11.2006 - au trecut 3 luni.

Trei luni în care am aºteptat, împreunã cu toþi credincioºii romano-catolici ºi cu întreaga opinie publicã, mãsurile guvernului. Mãsuri despre care am aflat în urmã cu câteva zile cã nu vor veni decât dupã ce justiþia se va pronunþa. Adicã peste un numãr de ani!

Interesantã sau, mai bine-zis, curioasã mi s-a pãrut motivarea însuºitã de Guvernul Þãrii mele a deciziei de a nu lua o decizie. Am aflat cã raþiunea amânãrii sine die constã în faptul cã însuºi Guvernul României, însuºindu-ºi punctul de vedere al Comisiei Interministeriale pe care a constituit-o sã îi prezinte cum sã aplice Hotãrârea Senatului, are serioase dubii cu privire la legalitatea Autorizaþiei de Construcþie !

Am mai aflat din poziþia aceleiaºi Comisii Interministeriale, ºi aceasta însuºitã de Guvernul României, cã lucrãrile de construire pot fi oprite numai de o instanþã judecãtoreascã – prin ordonanþã prezidenþialã, la solicitarea pãrþilor din litigiu. Înþelegem de aici douã lucruri ºi anume: cã Statul Român nu poate opri lucrãrile – chiar dacã are dubii asupra legalitãþii efectuãrii acestora ºi cã doar noi putem cere acest lucru întrucât bãnuim cã cealaltã parte “din litigiu” nu ar avea nici un interes.

Faþã de poziþia Guvernului Þãrii mele, mã nedumeresc douã aspecte: 1. Cum ar putea o instanþã la care ne trimite guvernul sã opreascã lucrãrile, când dosarul în care am cerut tocmai acest lucru este plimbat prin þarã cu ordin de deplasare semnat de însãºi Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, în timp ce o altã cerere cu acelaºi obiect ar fi conexatã la acest dosar?

2. Oare Senatul României sã nu fi cunoscut legea þãrii când a adoptat Hotãrârea prin care a cerut Guvernului României sã ia mãsurile pe care i le-a ºi indicat sau guvernul se conduce dupã alte legi decât cele cunoscute de Parlament ?

Ar fi, credem noi, poate singura explicaþie logicã a acestei situaþii - împrejurare în care credem cã ar trebui ºi noi sã ºtim: Existã respect faþã de lege în România?

Decizia Guvernului de a nu lua o decizie ne-a lãsat un gust amar. Dar nu a reuºit sã ne inoculeze sentimentul zãdãrniciei. Pentru cã, în definitiv, acea justiþie la care ne trimit autoritãþile române va trebui sã se pronunþe cândva. În definitiv, guvernul ºi celelalte autoritãþi, inclusiv justiþia, nu fac altceva decât sã amâne momentul adevãrului. Un adevãr care se vede cu ochiul liber citind comparativ Certificatul de Urbanism cu Autorizaþia de Construire ºi Legea nr. 422/2001.

Sã ne dea Dumnezeu ºi nouã, ºi lor, sãnãtate ºi puterea de a aºtepta Momentul Adevãrului, chiar dacã acesta va veni când vor ei.

Actualitate

Cu speranþa în suflet

Joi, 15 februarie, a avut loc în Bucureºti un protest la care au participat preoþii ºi persoanele consacrate din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, precum ºi din mai multe localitãþi din Dieceza de Iaºi (Bacãu, Botoºani, Focºani, Iaºi, Oneºti, Piatra Neamþ, Suceava). Protestul a adus, din nou, în atenþia opiniei publice problema Catedralei “Sfântul Iosif”, problemã încã nerezolvatã în ciuda faptului cã existã, de mai multe luni, o hotãrâre a Senatului în acest sens. Întrebaþi de Actualitatea creºtinã cu ce speranþã au venit la aceastã manifestare, participanþii – printre care se aflau ºi laici - au rãspuns: „Cu speranþa ca bunul Dumnezeu sã coboare cu un gând bun în inima celor care conduc þara, ca sã se facã dreptate ºi Catedrala sã fie salvatã.” (Sora Celina, c.j.) „Cu speranþa în Providenþã, ºi atât. Fiat voluntas Tua!” (Pr. Pavel Butnaru, Buzãu) „Avem încredere în Dumnezeu cã se mai pot întâmpla ºi minuni.”

(Pr. Emanuel Dumitru) „Sperãm ca lumea sã deschidã ochii, pentru cã acest lucru nu ne priveºte numai pe noi catolicii, ci priveºte întreg oraºul ºi viitorul generaþiilor care vor urma. Apoi, cei care construiesc lângã Catedralã pun atâþia oameni în pericol. Ar trebui ca acel colos sã fie demolat mãcar în parte...” (Sora Vittoria, f.s.p.) „Nu am cuvinte în faþa unei situaþii de acest gen. E ceva de neconceput – o oroare! Trebuie sã înceteze imediat.” (Sora Beatrice f.s.p.) „Dura lex, sed lex. Dacã parlamentarii au dat o lege, guvernul este obligat sã o ducã la îndeplinire. Legea este din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial pe 17 noiembrie. De ce nu o aplicã?” (P. Pãuleþ, Câmpulung Muscel) „Speranþele noastre sunt deosebite, pentru cã ºtim cã Dumnezeu este atotputernic ºi chiar atunci când oamenii depun eforturi împotriva lui, El va face în aºa fel încât sã ajungem la un rezultat favorabil slujirii lui Dumnezeu. Sperãm ca Dumnezeu sã miºte ºi inimile celor care s-au fãcut pânã acum vinovaþi de neoprirea construcþiei, sã le dea înþelepciune ca sã înþeleagã cã ºi ei terbuie sã fie alãturi de noi ºi de popor. Rugãciunile ºi Liturghiile pe care le facem de câteva luni sunt îndreptate spre Dumnezeu, ca cei dispuºi la bine sã asculte de El, iar cei care vor rãul sã fie îndepãrtaþi din funcþii.” (Mons. ªtefan Ghenþa, Constanþa) „Noi sperãm ca aceastã atitudine publicã pe care o luãm acum, ºi care va fi vãzutã de întreaga þarã, sã fie luatã în consideraþie de preºedinte ºi sã atragã atenþia asupra hotãrârii parlamentului. În toate bisericile din Iaºi se fac rugãciuni pentru ca autoritãþile sã ia o hotãrâre înþeleaptã ºi sã rezolve cât mai repede situaþia. Catedrala “Sfântul Iosif” este un simbol pentru întreaga þarã.” (Mons. Alois Fechet, Iaºi) „Cum s-a cerut de la început: anularea autorizaþiei ºi demolarea colosului. Dar e ceva mai profund decât atât: respectarea legalitãþii într-un stat de drept. Hotãrârea parlamentului a demonstrat cu claritate ºirul de ilegalitãþi comise în privinþa Catedralei. Demonstraþia noastrã tãcutã este strigãtul adresat guvenanþilor pentru ca aceste ilegalitãþi sã nu mai continue.” (Pr. Fabian Mãriuþ, Bucureºti) „Sperãm sã se opreascã odatã construcþia

mamut!” (Pr. Iosif Cobzaru, Piteºti) „Dumnezeu sã ne ajute sã salvãm Catedrala!” (Pr. Antal, Bucureºti) „Eu ºi toti cei care am fãcut azi acest gest avem, cred, o speranþã.

Chiar dacã am fost refuzaþi ºi nu ni s-a rãspuns la adrese, sperãm cã, în cele din urmã Dumnezeu ne va da câºtig de cauzã ºi legea va fi respectatã.” (Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti) „Suntem într-o þarã de legi fãrã de legi. Legea e de partea celor influenþi; se aplicã doar ca sã-i penalizeze pe cei slabi, pe când dacã vine în conflict cu marile grupuri de interese devine inexitentã, chiar dacã a fost publicatã negru pe alb în Monitorul oficial.” (Apostol Daniel, masterand la Teologie, Bucureºti) „Am venit cu speranþa pe care o are orice creºtin: trebuie sã avem încredere în lucrarea lui Dumnezeu.” (Pr. Veniamin Aenãºoaei) „Suntem aici împreunã, aºteptând în tãcere ºi rugãciune, cu solidaritate creºtineascã, pentru a salva Catedrala împlinirilor noastre.” (Pr. Vincenþiu Vochin) „Prima speranþã e ca lucrãrile sã se opreascã. A doua e ca într-un stat de drept, ca România, în care trãim sã se respecte legile.

Biserica nu poate sta pasivã în faþa unui abuz de drept.” (Pr. Eusebiu Þâmpu o.f.m. conv.) „Noi, din partea Iaºului, am venit ca sã exprimãm adeziunea tuturor preoþilor din dieceza noastrã faþã de Arhidieceza de Bucureºti.

Sperãm cã Dumnezeu va interveni, prin oameni, ºi cã se va gãsi o soluþie pentru aceastã situaþie tensionatã.”(Pr. Lucian Pãuleþ) „Avem speranþa cã se va opri lucrarea care, de atâta timp, ar fi trebuit opritã. Când am început protestele, în vara lui 2006, guvernul a promis cã va lua mãsuri. Dar nu a fãcut nimic, ºi între timp constucþia creºte. Dupã mine, e o bãtaie de joc a statului faþã de cetãþeni, ºi opinia publicã trebuie sã fie atentã, pentru cã, rând pe rând, vor fi afectaþi nu doar catolicii, ci toþi cetãþenii.” (Dna Eugenia Sukiazian, Bucureºti)

5

6

Actualitate

Bucureºti, 15 februarie 2007

Delegaþia Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, condusã de Episcopul auxiliar auxiliar,, Mons. Cornel Damian, a depus un Memoriu la Preºedinþie ºi unul la Guvern. Redãm cele douã texte.

Cãtre, PREªEDINÞIA ROMÂNIEI În atenþia DOMNULUI PREªEDINTE AL ROMÂNIEI TRAIAN BÃSESCU DOMNULE PREªEDINTE, În România, þara al cãrei Preºedinte sunteþi, locuiesc ºi aproximativ 2 milioane de catolici. Cetãþeni români care au drepturi ºi îndatoriri identice cu cele ale cetãþenilor români de alte confesiuni ºi religii. Au, bunãoarã, cã aºa statueazã Constituþia României, liberatatea credinþei religioase ºi dreptul de a se bucura de sprijinul Statului.

La noi, catolicii, credinþa este indisolubil legatã de lãcaºele de cult unde credincioºii vin sã se roage. Unul din aceste lãcaºe de cult este Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti - monument istoric de arhitecturã, înscris pe Lista monumentelor istorice de arhitecturã din România, în clasa “A”-valoare localã ºi universalã. ªtiþi, cu siguranþã, D-le Preºedinte, cã în imediata vecinãtate a Catedralei noastre, gard–în-gard, cum se spune popular, se construieºte, cu flagrantã ºi evidentã încãlcare a legii, un imobil, cu 4 subsoluri ºi 20 de niveluri, având 75 m. înãlþime, unul din cele pe care Domnul Ministru Radu Berceanu le-ar dori lângã fiecare lãcaº de cult, aºa dupã cum a afirmat în presã.

Mai ºtiþi, D-le Presedinte, cã imediat ce a început agresarea Sfintei noastre Catedrale, am arãtat public toate ilegalitãþile sãvârºite în procedurile de avizare ºi autorizare a construcþiei agresoare ºi am cerut sprijinul tuturor autoritãþilor cu competenþe în domeniu.

Instituþiile Statului de drept s-au spãlat pe mâini, precum Pilat din Pont ºi ne-au îndrumat cãtre Justiþie, uitând sau ignorând îndatoririle pe care le au. Justiþia tergiverseazã la nesfârºit soluþionarea cererii noastre de anulare a autorizaþiei ilegale ºi de oprire a lucrãrilor, cu girul Inaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie care plimbã dosarul prin þarã în cãutarea unei instanþe imparþiale ºi cu certificatul de bunã purtare dat manierei de instrumentare a cazului de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii “garantul independenþei justiþiei”.

Ne-am adresat, de nenumãrate ori, dupã cum fãrã îndoialã ºtiþi, Dumneavoastrã ºi Instituþiei Prezidenþiale. Fãrã nici un ecou. Petiþiile noastre, pe care vi le-am adresat în temeiul art.

80 alin.2 din Constituþia României, care spune cã “Preºedintele României vegheazã la respectarea Constituþiei ºi la buna funcþionare a autoritãþilor publice. În acest scop Preºedintele exercitã funcþia de mediere între puterile Statului, precum ºi între Stat ºi societate” , au fost înregistrate la Administraþia Prezidenþialã ºi, probabil, arhivate. Nu am meritat nici mãcar un rãspuns la acestea. Sau, poate, nota DP02/ 25230/24.07.2006, de la departamentul “Probleme Cetãþeneºti” adresatã “cetãþeanului“ Cornel Damian, (Episcopul nostru auxiliar de Bucureºti), prin care i se comunica transmiterea

Actualitate petiþiei la Cancelaria Primului-Ministru singura comunicare la multitudinea noastrã de apeluri adresate Preºedintelui României, a fost un rãspuns global atât la demersurile noastre de pânã la data adresei cât ºi la cele ulterioare. ªi, poate, o sugestie: “Preºedintele României nu este interesat. Încercaþi la Primul-Ministru. Poate vã rezolvã el.”

Faptul cã nu vã intereseazã problema noastrã este evident. Probabil agresarea unei catedrale ºi flagranta încãlcare a legii în raport de protecþia pe care Statul are obligaþia constituþionalã ºi legalã sã o asigure unui cult religios ºi unui lãcaº de cult, sunt probleme mult prea puþin importante pentru Dumneavoastrã.

Domnule Preºedinte, opinia noastrã, a clericilor catolici din România, este aceea cã, problema la a cãrei soluþionare v-am cerut concursul, strict în limita atribuþiilor Dvs. constituþionale, este una serioasã ºi meritã toatã atenþia, inclusiv a Dumneavoastrã, pentru cã, pe de o parte este vorba de grave încãlcãri ale legilor, iar o posibilã distrugere a Catedralei Sfântul Iosif este iremediabilã.

Dacã vã întrebaþi ce vor catolicii de la Preºedintele României, noi vã vom explica foarte clar.

Vrem ca, în raport de prevederile art. 80 alin.2 din Constituþia României, sã vegheaþi la respectarea Constituþiei ºi la buna funcþionare a autoritãþilor publice.

Sã cereþi Guvernului României sã respecte ºi sã aducã la îndeplinire Hotãrârea Senatului României, nr. 40/09.11.2006. Hotãrâre care aproba Raportul unei Comisii speciale de anchetã legal instituitã de cea mai înaltã instituþie a Statului de drept Român, care, investigând construirea imobilului autointitulat “Cathedral Plaza“, în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureºti, a constatat grave nereguli ºi a cerut Guvernului sã ia mãsuri pe care Senatul României, cu autoritatea sa, în calitate de reprezentant al poporului român, i le-a indicat Guvernului, stabilind ºi un termen de adoptare.

Sã cereþi autoritãþilor cu competenþe în domeniu – Ministerul Culturii ºi Cultelor, Inspectoratul de Stat în Construcþii, Prefectul Mun. Bucureºti, sã facã ceea ce legea le cere. Adicã sã nu mai închidã ochii la ilegalitãþile pe care le-au constatat ºi care sunt evidente, ci sã ia mãsurile pe care Legea nr. 422/2001 ºi Legea nr. 50/1991 le impun. Sã le explicaþi, întrucât poate, dacã le explicã Preºedintele României, înþeleg, cã Legea nu genereazã în sarcina acestora doar posibilitãþi ºi opþiuni - cum ar fi aceea de a ne îndruma constant cãtre justiþie, ci ºi obligaþii. Sau îndatoriri.

Sã constataþi cã susþinerile noastre, în sensul cã Justiþia românã nu-ºi face treaba, sunt validate inclusiv de Senatul României care, prin aprobarea moþiunii simple având ca obiect justiþia, semnaleazã cã trebuie fãcut ceva.

Credem, Domnule Preºedinte, cã instituþiile Statului au poziþia pe care o au datoritã faptului cã sunt penetrate de unul din grupurile de interese despre care ne vorbiþi adeseori. Cu siguranþã, în lumina informaþiilor pe care în mod legal serviciile specializate vi le furnizeazã, puteþi verifica dacã bãnuiala noastrã se confirmã ºi, constatând cã se confirmã, puteþi, în temeiul art. 88 din Constituþie, sã adresaþi un mesaj sau sã luaþi poziþie publicã.

Poate, Domnule Preºedinte, ne-am dori sã faceþi aplicarea dispoziþiilor art. 86 ºi art. 87 din Constituþia României ºi, fie sã consultaþi Guvernul în legãturã cu problema Catedralei Sfântul Iosif în vederea identificãrii unei soluþii reale, în spiritul Legii, fie sã prezidaþi o ºedinþã de Guvern care sã aibã pe ordinea de zi aceastã problemã.

Ne-am mai dori, Domnule Preºedinte, sã luaþi o poziþie publicã în legãturã cu ceea ce i se întâmplã Sfintei noastre Catedrale.

Sperãm, Domule Preºedinte, cã demersul nostru va avea un rezultat mai bun decât precedentele. Cã Preºedintele României va dori, în sfârºit, sã dea un semnal neechivoc autoritãþilor statului cerându-le, public, sã respecte legea ºi în cazul Sfintei noastre Catedrale ºi totodatã cetãþenilor români, credincioºi catolici, cãrora semnalul dat sã le renascã încrederea în autoritãþile statului ºi sã facã uitat sentimentul de abandon pe care l-au resimtit în ultimile zece luni.

Sã vã ajute Bunul Dumnezeu, Domnule Preºedinte, sã daþi semnalul pe care toþi oamenii de bunã-credinþã îl aºteaptã de la Dumneavoastrã.

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti prin +Mons IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit Romano Catolic de Bucureºti

7

8

Actualitate Bucureºti, 15 februarie 2007

Cãtre, GUVERNUL ROMÂNIEI In aten atenþþia DOMNULUI PRIM-MINISTRU AL ROMÂNIEI DOMNULE PRIM-MINISTRU, Clerul romano-catolic ºi credincioºii din cadrul Arhiepiscopiei RomanoCatolice Bucureºti, precum ºi clerul ºi credincioºii catolici din întreaga Românie au aºteptat, cu încrederea pe care de bunã credinþã se cuvine sã o acorde Guvernului Þãrii lor, poziþia ºi, mai ales, mãsurile pe care Executivul era de aºteptat sã le adopte faþã de Hotãrârea Senatului României nr. 40/ 09.11.2006. Hotãrâre ce aproba Raportul unei Comisii de anchetã, legal instituitã de cea mai înaltã instituþie a Statului de drept Român, care, investigând construirea imobilului Cathedral Plaza în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureºti, a constatat o serie de nereguli ºi a cerut Guvernului sã ia mãsuri.

Mai mult, Senatul României, cu autoritatea sa, i-a indicat Guvernului pe care îl conduceþi, pânã ºi mãsurile care, în opinia Sa, în calitate de reprezentant al poporului român, SE IMPUN. A stabilit Senatul chiar ºi un termen în care mãsurile urmau a fi adoptate.

De la data publicãrii în Monitorul Oficial al Românei – 17.11.2006, au trecut 3 luni. Trei luni în care am aºteptat împreunã, toþi credincioºii romano-catolici ºi, probabil, întreaga opinie publicã, mãsurile Guvernului. Mãsuri, despre care am aflat, în urmã cu câteva zile, cã nu vor veni decât dupã ce justiþia se va pronunþa. Adicã peste un numãr de ani !

Interesantã sau, mai bine-zis, curioasã ni s-a pãrut motivarea, însuºitã de Guvernul Þãrii noastre, a deciziei de a nu lua nici o decizie. Am aflat cã raþiunea amânãrii sine-die constã în faptul cã însuºi Guvernul României, însuºindu-ºi punctul de vedere al Comisiei Interministeriale pe care a constituit-o ca sã îi prezinte cum sã aplice Hotãrârea Senatului, are serioase dubii cu privire la legalitatea Autorizaþiei de Construcþie!

Am mai aflat, din poziþia aceleiaºi Comisii Interministeriale, ºi aceasta însuºitã de Guvernul României, cã lucrãrile de construire pot fi oprite numai de o instanþã judecãtoreascã – prin ordonanþã preºedinþialã, la solicitarea pãrþilor din litigiu. Înþelegem de aici douã lucruri ºi anume: cã Statul Român nu poate opri lucrãrile – chiar dacã are dubii asupra legalitãþii efectuãrii acestora ºi cã doar noi putem cere acest lucru întrucât bãnuim cã cealaltã parte “în litigiu” nu ar avea nici un interes.

Faþã de poziþia Guvernului Þãrii noastre, ne nedumeresc douã aspecte:

Actualitate Cum ar putea o instanþã la care ne trimite Guvernul sã opreascã lucrãrile, când dosarul în care am cerut tocmai acest lucru este plimbat prin þarã cu ordin de deplasare semnat de însãºi Inalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, iar o altã cerere cu acelaºi obiect ar fi conexatã la acest dosar ?

Oare Senatul României sã nu fi cunscut legea þãrii când a adoptat Hotãrârea prin care a cerut Guvernului României sã ia mãsurile pe care i le-a ºi indicat ? Or, poate, Guvernul se conduce dupã alte legi decât cele cunoscute de Parlament ?

Ar fi, credem noi, singura explicaþie logicã a acestei situaþii - împrejurare în care credem cã ar trebui sã ºtim ºi noi: cãrei legi ne supunem ?

Decizia Guvernului de a nu lua o decizie ne-a lãsat un gust amar, dar nu a reuºit sã ne inoculeze sentimentul zãdãrniciei.

Pentru cã, în definitiv, acea justiþie la care ne trimit autoritãþile române va trebui sã se pronunþe cândva. În definitiv, Guvernul ºi celelalte autoritãþi, inclusiv Justiþia, nu fac altceva decât sã amâne momentul adevãrului. Un adevãr care se vede cu ochiul liber citind comparativ Certificatul de Urbanism cu Autorizaþia de Construire ºi Legile nr. 422/2001, pentru protejarea monumentelor istorice ºi 50/1991, pentru autorizarea construcþiilor.

Domnule Prim-Ministru, ignorarea de cãtre Guvernul pe care îl conduceþi a unei hotãrâri a Senatului, este un precedent extrem de grav pentru democraþia româneascã ºi pentru Statul de drept român. Ignorarea drepturilor comunitãþii catolice din România reprezintã o discriminare a acesteia, o abandonare ilegalã ºi impardonabilã a îndatoririlor pe care Statul Român le are faþã de cetãþenii români, credincioºi catolici, ºi faþã de lãcaºele de cult ale acestora. În ultima perioadã, când se petrece o nelegiuire, aºa cum este ºi aceasta prin care trecem noi astãzi, oamenii de stat se rezumã la a atribui vina cãtre obscure grupuri de interese. Grupuri de interese de care ne vorbesc tot mai des Preºedintele þãrii, Dumneavoastrã, miniºtrii cabinetului Dvs., liderii opoziþiei. ªtim ºi noi cã grupurile de interese existã. Avem convingerea cã unul din grupurile de interese, intens vehiculate în mass-media, a penetrat autoritãþile statului care ne-au abandonat în faþa nelegiuirii pe care o trãim.

Nu putem crede, însã, cã un grup de interese este mai puternic decât Legea, decât Guvernul României, decât Primul-Ministru, decât Interesul Naþional. Nu putem crede cã un grup de interese poate face în România ce vrea, fãrã ca autoritãþile statului sã intervinã. Motiv pentru care, putem crede cã nelegiuirea ce ni se întâmplã, se întâmplã cu voia autoritãþilor Statului Român. Ceea ce este foarte grav. Dacã este aºa, Domnule Prim-Ministru, înseamnã cã aþi devenit ºeful unui Guvern aservit unor grupuri de interese ºi aþi încetat sã mai fiþi Primul-Ministru al tuturor cetãþenilor români. Inclusiv al cetãþenilor români de credinþã catolicã.

Apreciem cã abandonarea noastrã în faþa unui grup de interese ºi nesancþionarea nelegiuirii care ni se întâmplã este de naturã sã afecteze grav relaþiile cu Biserica Catolicã ºi Sfântul Scaun ºi sã izoleze România în raporturile cu statele catolice din Uniunea Europeanã.

Dacã Dumneavoastrã personal nu aveþi nici o legãturã cu nelegiuirea ce ni se întâmplã ºi doriþi cu adevãrat o rezolvare legalã a acestei situaþii, în temeiul atribuþiunilor cu care sunteþi învestit, dispuneþi Inspectoratului de Stat în Construcþii sã opreascã deîndatã lucrãrile de construire ce se efectueazã în sfidarea legii. Cereþi Ministrului Culturii ºi Cultelor ºi Prefectului Mun. Bucureºti sã facã ceea ce legea le impune.

Iar dacã nu puteþi, luaþi mãcar poziþie publicã, dacã nu a Guvernului, mãcar a Dumneavoastrã. A Omului Politic Cãlin PopescuTãriceanu.

De la Palatul Cotroceni, am fost îndrumaþi cãtre Dumneavoastrã.

Daþi-ne o dovadã cã Primului-Ministru îi pasã !

Sã vã ajute Bunul Dumnezeu sã vã puteþi respecta jurãmântul de credinþã prin care v-aþi obligat sã apãraþi democraþia ºi, printre altele, drepturile ºi libertãþile fundamentale ale cetãþenilor – inclusiv ale românilor catolici.

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti prin +Mons IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit Romano Catolic de Bucureºti

9

10

Actualitate

Pânã ºi în China comunistã…

Guangzhou. Catedrala catolicã „Preasfânta Inimã a lui Isus” din Guangzhou, singura bisericã goticã, din granit, de pe întreg teritoriul Chinei, a fost redeschisã dupã doi ani de lucrãri de renovare, plãtite aproape în întregime de administraþia comunistã localã. La Liturghia celebratã cu aceastã ocazie, au luat parte liderii comuniºti ai municipalitãþii ºi ai regiunii. Cunoscutã în zonã sub numele „casa de piatrã”, catedrala se aflã în centrul localitãþii Guangzhou, capitalã a provinciei Guangdong ºi obiectiv turistic, pentru chinezi ºi strãini.

Potrivit agenþiei „Asia News”, la fundaþia bisericii, construitã de misionarii francezi în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, se aflã douã pietre: una adusã de la Roma ºi cealaltã de la Ierusalim, pentru a indica universalitatea credinþei ºi legãtura cu papa, succesorul apostolului Petru. În dorinþa de a demonstra deschiderea faþã de religie, municipalitatea a contribuit cu circa douã milioane de euro, ceea ce reprezintã 80% din costul lucrãrilor, restul provenind din fondurile diecezei ºi din donaþiile credincioºilor. În 1996, Consiliul de stat chinez a introdus catedrala din Guangzhou pe lista monumentelor istorice.

Cât despre România democraticã…

Dragi cititori, comentariul vã aparþine aparþine…

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

19 februarie 2007 - ROMÂNIA ROMÂNIA\\Mãrãcineni

A III-a Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3)

La Sibiu, în oraºul românesc din Transilvania consacrat ca ºi capitalã europeanã a culturii în 2007, de pe 4 pe 9 septembrie, se va desfãºura a III-a Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3). Acest eveniment eclezial împletindu-se cu cel cultural oferã þãrii oportunitatea de a împãrtãºi cu Europa valorile cultivate in aceastã porþiune a continentului ºi de a gãzdui celelalte tradiþii.

A III-a Adunare Ecumenicã Europeanã, voitã de Conferinþa Bisericilor Europene ºi de Consiliul Conferinþelor Episcopale din Europa, este un proces în patru etape, „un tip de pelerinaj pentru a aprofunda cunoºtinþa ºi stima diferitelor noastre tradiþii confesional-spirituale ºi pentru a ne ajuta sã redescoperim rãdãcinile creºtine ale continentului nostru”. Cu titlul ales inspirat din In 8,12, „Lumina lui Cristos lumineazã pe toþi. Speranþã de reînnoire ºi de unitate în Europa”, reiese perspectiva biblicã ce însoþeºte aceastã cãlãtorie ecumenicã în interiorul Europei. A III-a Adunare Ecumenicã Europeanã deºi în continuitate cu precedentele întâlniri de la Basel (1989) ºi Graz (1998) nu se reduce la un singur eveniment ºi nu se concentreazã în doar un singur loc. Prima etapã a avut loc la Roma de pe 24 pe 27 ianuarie 2006 iar a doua a început în iunie 2006 cu întâlniri la nivel naþional ºi regional. Concomitent cu a treia etapã care s-a desfãºurat la Wittenberg (Germania), între 15-18 februarie 2007, Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate au organizat o întâlnire de formare ecumenicã la Mãrãcineni. În dimineaþa zile de sâmbãtã, 17 februarie, Pr. Gheorghe Gârbea, profesor de liturgie la Facultatea de Teologie Ortodoxã “Sfânta Muceniþã Filoteia” din Piteºti, a prezentat tema „Unitatea”, primul din cele 9 argumente care vor fi tratate în forumurile AEE3. Cei 50 de participanþi catolici, greco-catolici ºi ortodocºi din Piteºti, Râmnicu Vâlcea, Pesciana, Slatina, Târgu Jiu ºi Iaºi, în întâlnirile de grup, au avut posibilitatea de a se cunoaºte împãrtãºindu-ºi experienþele de credinþã. Dupã-amiazã Pr. Giovanni Bini OMI a ilustrat fazele creºterii miºcãrii ecumenice care s-au dezvoltat în Europa înainte ºi dupã Adunãrile ecumenice. În Ateliere au fost discutate ºi propuse iniþiativele de sensibilizare care ar putea fi realizate pentru a-i implica pe creºtini în pelerinajul ecumenic. În a patra etapã care se va celebra în zilele de la Sibiu, cei 2500 de delegaþi proveniþi din toatã Europa vor aprofunda 9 teme: unitate, spiritualitate, mãrturie, Europa, religii, migraþii, creaþie, dreptate, pace. Comunitatea oblatã va continua acest pelerinaj cu iniþiative de sensibilizare ºi de formare. În luna mai, de pe 18 pe 20, este prevãzutã o altã întâlnire ºi de pe 4 pe 9 septembrie o sesiune ecumenicã în sintonie cu evenimentul de la Sibiu.

Documentul de lucru în limba românã a celei de-a III-a Adunãri Ecumenice Europene poate fi cerut scriind cãtre verbiti@artelecom.net

Universul familiei

Educaþia pentru viaþã ºi lepãdarea de sine Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

„Calea crucii” este devoþiunea specificã Postului Mare; de asemenea, alãturi de rugãciunea Sfântului Rozariu, este una dintre cele mai îndrãgite devoþiuni. Meditatarea ei pune faþã în faþã Crucea lui Isus cu „purtarea zilnicã a crucii” de cãtre fiecare dintre noi. Isus însuºi ne spune: „Dacã vrea cineva sã vinã dupã mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea zilnic ºi sã mã urmeze”.

Crucea este zilnicã. Este neaºteptatã. O putem duce cu o condiþie: lepãdarea de sine. Isus, aºadar, nu cere sã ne dezlipim doar de bunurile exterioare, ci sã renunþãm chiar la noi înºine. Doar cine se despoaie de propriul eu poate sã o poarte. Isus cere sã nu ne cãutãm pe noi înºine. În felul acesta putem înþelege cuvintele papei Benedict al XVI-lea, din introducerea la scrisoarea sa enciclicã, Deus caritas est: „la începutul faptului de a fi creºtin nu se gãseºte o decizie eticã sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o persoanã, care dã vieþii un orizont nou ºi totodatã orientarea ei decisivã”.

Lepãdarea de sine devine condiþie de întâlnire.

Lepãdare ºi întâlnire

Sfântul Francisc de Sales are dreptate când spune cã noi nu facem nici un pas spre sfinþenie, cu toate practicile de pietate ºi cu toate împãrtãºaniile primite, numai ºi numai pentru faptul cã suntem prea plini de noi înºine. O inimã populatã de dorinþe proprii, afecþiuni, mici orgolii este plinã, neîncãpãtoare. Condiþia necesarã întâlnirii cu Isus este lepãdarea de sine. Ea devine condiþie ºi pentru întâlnirea dintre persoane. Dacã vrei sã-l întâlneºti pe celãlat trebuie sã-i faci loc mai întâi. Conform învãþãturii ebraice, creaþia este rodul iubirii lui Dumnezeu care, pentru a face lumea ºi omul, s-a retras în sine.

Dumnezeu se autolimiteazã pentru a lãsa loc fãpturii. Creatorul se distinge de creaturã deºi aceasta îi aparþine în totalitate. În acest sens Martin Buber scrie în lucrarea „Drumul omului”: „Dumnezeu vrea sã vinã în lumea care îi aparþine, dar vrea s-o facã cu ajutorul omului: iatã taina existenþei noastre... Dumnezeu locuieºte acolo unde este lãsat sã intre (...) Dar El poate fi lãsat sã intre doar acolo unde se regãseºte pe sine ºi unde se regãseºte cu adevãrat, unde se trãieºte, ºi unde se trãieºte o viaþã autenticã”.

Lepãdare ºi viaþã

Pentru fiinþa umanã, lepãdarea de sine devine modalitatea concretã de a face loc altuia. Viaþa apare în acest spaþiu. Cele mai atractive persoane sunt cele golite de sinele egosit. Acesta poate fi cazul tinerilor care vor sã întemeieze o cãsãtorie, al soþilor creºtini

care trãiesc cu dãruire ºi fidelitate starea lor de viaþã, al unui soþ care doreºte sã devinã tatã, dar poate în cel mai special chip al unei soþii care devine mamã.

Semnul distinctiv al vieþii autentice este cel al suferinþei din dragoste pentru celãlalt. Transmiterea vieþii este un semn deosebit de clar: a aduce pe lume un copil presupune implicit o trecere prin durerile naºterii. Suferinþa mamei este urmatã, la rândul sãu, de plânsul copilului care, venind pe lume, învaþã cu durere sã respire independent. În fapt, acesta este momentul în care ºi mama ºi copilul îºi riscã viaþa. Este momentul în care iubirea faþã de viaþã se aratã în capacitatea de dãruire a mamei, în dorinþa de a trãi a copilului.

O propunere pentru Postul Mare

Meditând Calea Crucii, fie acasã, fie în Bisericã, sã ne gândim cã prin patima ºi moartea sa, Mântuitorul ne-a dãruit viaþa sa. Calea crucii sã ne aminteascã „durerile naºterii noastre” cãtre viaþa cea veºnicã. Prin acestea Isus merge în casa Tatãlui din ceruri spre a ne pregãti un lãcaº. Se leapãdã cu totul de sine pentru a ne face loc .

Meditând Calea Crucii, sã-i cerem Domnului darul unui copil pentru familiile care îl aºteaptã cu mare dorinþã, dar din diferite motive, chiar dacã spaþiul este pregãtit, el încã nu vine. Sã ne gândim la suferinþa acelora care, din toatã inima, îºi doresc sã devinã pãrinþi.

Meditând Calea Crucii, sã cerem acea lepãdare de sine pentru pãrinþii care ar putea sã facã, cu uºurinþã, loc pentru încã un copil ºi care au nevoie de un impuls pentru ca dãruirea lor faþã de viaþã sã devinã realitate. În acest sens sens,, pe 25 martie, în solemnitatea Buneivestiri, în bisericile noastre parohiale ne vom ruga pentru darul vieþii ºi pentru binecuvântarea familiilor în copii.

Întâlnirile Preasfinþitului Cornel Damian cu familiile, în perioada Postului Mare

Duminicã, 25 Februarie Februarie: Sfântul Anton de Padova (Râmnicu Vâlcea) Duminicã, 4 martie martie: Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul (Cernavodã) Duminicã, 11 martie martie: Sfântul Ioan de Capestrano (Târgu Jiu) Duminicã, 18 martie martie: Sfântul Iacob(Câmpulung Muscel) Duminicã, 25 martie martie: Buna-Vestire (Râmnicu Sãrat)

11

12

Universul familiei

Dupã ce în parohia Sfânta Cruce din Bucureºti s-a încheiat ciclul de cateheze pentru familii intitulat “Cele zece porunci ale lui Dumnezeu pentru fiecare familie, azi”, a început un alt ciclu intitulat “Cele cinci porunci ale Bisericii pentru fiecare familie, azi”, care urmeazã sã se desfãºoare în fiecare ultimã duminicã din lunã, dupã Sfânta Liturghie de searã. Þinând cont de timpul special al Bisericii, adicã începutul Postului, acest ciclu a început cu porunca a doua. Invitat a fost pãrintele paroh, Ionel Pojum, susþinut la prezentare de familia Beti Vervega ºi Cornel Bãrbuþ, familie din parohia “Sfânta Cruce”.

Semnificaþia postului ºi valoarea rugãciunii în viaþa de familie CORNEL BÃRBUÞ

Timpurile de post în familie. Postesc ºi copiii? De ce avem nevoie de post? Poate fi postul înlocuit cu rugãciunea? Despre valoarea rugãciunii în viaþa de familie. Cum sã ne rugãm împreunã? Meditaþia ºi contemplaþia. Tipuri de rugãciuni (Calea Crucii, Rozariul, Psalmii etc.). Pomana în viaþa Bisericii Romano-catolice.

Pãrintele Ionel a dorit sã atragã atenþia, încã de la început, asupra ordinii poruncilor Bisericii: Postul nu este cea mai importantã poruncã, însã este prima poruncã datã de Dumnezeu omului : „Roade din pomii raiului putem sã mâncãm; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Sã nu mâncaþi din el, nici sã vã atingeþi de el, ca sã nu muriþi!” (Gen 2, 3-4).

Postul nu este, deci, doar o poruncã a Bisericii sau o invenþie a omului. Gãsim multe exemple despre Post în Sfânta Scripturã, dar menþionãm doar douã citate din cele spuse de sfinþi: Sfântul Vasile cel Mare spunea cã „postul are aceeaºi vârstã cu omenirea”. Sfântul Clement (unul dintre primii papi ai Bisericii) spunea cã „postul este mai important decât rugãciunea”.

Azi, de cele mai multe, ori postul este privit în directã legãturã cu pocãinþa. Originar însã, postul apare înainte de a pãcãtui. În paradis, omul primeºte acest sfat al renunþãrii. Are în faþa sa aceastã alegere. ªi avem în faþa noastrã postul fãcut de Isus în deºert, timp de 40 de zile ºi 40 de nopþi. Postul trebuie sã aibã acest scop: prin alegerile noastre sã facem paºi înainte spre drumul desãvârºirii, al perfecþiunii!

Ne întreba pãrintele Ionel de ce postim vineri (la ortodocºi ºi miercuri)? Miercuri pentru cã atunci a fost prins Isus, iar vineri pentru cã atunci a fost rãstignit. Aceastã practicã a postului, consemnatã ºi în cartea Didahiilor, este o practicã veche a Bisericii. Creºtinul este împins sã dea un rãspuns lui Cristos, care a murit pe cruce pentru noi. Pentru unii creºtini, postul e un fel de a-i spune MULÞUMESC lui Isus Cristos.

Postul e vãzut ca o renunþare la un fel de mâncare. De fapt, Biserica spune cã orice gând de mulþumire este o împlinire a poruncii.

Biserica localã pune aceastã poruncã în forma nouã (permite a se consuma vineri carne, dar creºtinul trebuie sã se roage sau sã facã cel puþin o faptã bunã), cu virgulã, dar unii nu înþeleg, fie se opresc la prima parte, fie o fac doar pe cealaltã.

Aspectul mâncãrii poate fi înlocuit cu altele. De exemplu, pentru

vegetarieni aceastã poruncã este o bagatelã. ªi atunci care e rostul acestei porunci, sau cum pot ei s-o împlineascã?

Pentru un fumãtor, sã nu fumeze vinerea, sau pentru femeile vorbãreþe, sã-ºi stãpâneascã limba vinerea nu-i deloc mai uºor decât a nu mânca sãrmãluþe cu carne vinerea.

Pentru unii, postul înseamnã ceva sever, postul negru. Dar Biserica ne obligã sã renunþãm la ceva.

Un post negru e bun pentru oamenii deplin sãnãtoºi, dar nu e cazul pentru un bolnav de ulcer, de exemplu.

Pãrintele paroh ºi-a încheiat prezentarea cu o micã precizare: noua formulare a acestei porunci spune cã abþinerea de la mâncãturile de carne este obligatorie în vinerile din Postului Mare ºi al Adventului.

Familia Beti Vervega si Cornel Bãrbuþ a început prin a da exemple de posturi. Începând cu posturile normale, fãrã carne, postul de dulciuri, postul de lipsã a televizorului ºi ajungând la postul extrem al Sfintei Caterina Emerich din Germania care nu trãia decât cu Sfânta Împãrtãºanie, timp de 15 ani.

Au mai amintit de postul euharistic, de a nu mânca ºi bea nimic cu cel puþin o orã înainte de a primi Sfânta Împãrtãºanie ºi au spus cã în Biserica sorã, ortodoxã, precum ºi în cea greco-catolicã, nu se mãnâncã nimic în acea dimineaþã pânã la primirea Sfintei Împãrtãºanii, tocmai pentru a conºtientiza mai bine valoarea Sfântului Trup ºi Sânge al Mântuitorului.

Sigur cã se poate pune uºor întrebarea: de ce sã postim?

Eu, personal, pânã sã-l descopãr pe Isus, posteam în casã împreunã cu pãrinþii ºi familia. Tata postea vineri, fiind catolic, mama postea ºi miercurea fiind ortodoxã, iar bunica postea în ziua de luni. Prin post înþelegeam doar sã nu mãnânc carne, iar în Miercurea Cenuºii ºi Vinerea Mare mâncam doar o singurã datã. ªi atât.

Dupã ce Isus m-a sedus, am început sã þin vinerea un post negru (fãrã mâncare de joi seara pânã vineri seara, doar cu apã), în ideea de a face ºi eu ceva pentru Isus, care a suferit pentru mine atât de mult ºi mã iubeºte aºa de mult.

Acum pot spune cã, dupã peste 15 ani de post negru vinerea, le recomand tuturor celor sãnãtoºi trupeºte acest tip de post mãcar din când în când.

Gânduri cãlãuze De exemplu, Beti, soþia mea, zicea cã nu poate sã þinã un post negru fiind slabã de felul ei. ªi totuºi, când doctorul ei i-a spus, la un moment dat, cã trebuie sã-ºi detoxifieze organismul, ea l-a ascultat ºi a început sã þinã ºi, lunea, ea un post negru (în limita posibilitãþilor, desigur).

Pentru Beti însã, motivaþia este cã a merge spre Dumnezeu înseamnã schimbare. El vine ºi face mereu paºi spre noi; prin urmare ºi noi trebuie sã ne apropiem de El. Ea considerã cã are mult de schimbat la ea ºi mai ales în ea ºi cã postul împreunã cu aceste eforturi de schimbare nu sunt limitate în timp, ci sunt pe perioade lungi.

La un moment dat, doctoriþa ei îi spunea, prin 2000, cã pentru a se face bine (fizic vorbind) trebuie sã se schimbe ºi sã se apropie de Dumnezeu. Ea a început acest drum, dar nu se aºtepta ca dupã 2 – 3 ani sã-ºi dea seama cã acest drum continuã ºi cã mai are mult de lucrat ca sã se schimbe. În fapt, pentru Beti, postul reprezintã un mare indicator de coeziune între credinþã ºi fapte.

Potrivit Catehismului Bisericii Romano-Catolice, art. 1430, „ ca odinioarã la profeþi, chemarea lui Isus la convertire ºi pocãinþã nu are în vedere în primul rând faptele exterioare, «sacul ºi cenuºa», postul ºi mortificãrile, ci convertirea inimii, pocãinþa interioarã. Fãrã ea, faptele de pocãinþã rãmân sterile ºi mincinoase; dimpotrivã, convertirea interioarã îndeamnã la exprimarea acestei atitudini în semne vizibile, gesturi ºi fapte de pocãinþã”.

Dimensiunile postului, pentru mine, cuprind curãþia, relaþia personalã cu Dumnezeu, auto-cunoaºterea ºi disciplinarea trupului ºi a minþii. ªi fãrã a vorbi prea mult despre efectele medicale, curative ale postului, postul mã apropie în primul rând de Tatãl prin Isus. Mã împinge sã mã cunosc mai bine, pentru a descoperi ce-mi place mie mai mult, la care eu sã renunþ în timpurile de post indicate de Sfânta Bisericã ºi mã ajutã sã fac alegeri, la o disciplinã a trupului, dar ºi a gândurilor.

Nu existã post fãrã rugãciune, despre care însã nu ne-am propus sã vorbim în aceastã searã. Aºa cum ºi pomana merge foarte aproape de post.

Pericolele pe care le-am întâmpinat în post sunt inerþia (tradiþia), lenea si fãþãrnicia. În fond, postul ne ajutã foarte mult sã ne apropiem de Isus ºi sã-i mulþumim pentru tot ce-am primit ºi primim de la El ºi sã mergem pe drumul desãvârºirii.

Dupã aceste prezentãri au urmat, ca întotdeauna, câteva completãri ºi întrebãri cu rãspunsuri.

S-a fãcut delimitarea între post ºi abstinenta, abstinenþa fiind reþinerea de la mâncãrurile cu carne.

Dupã cum spunea pãrintele Ionel, îþi dai seama cã un om posteºte dupã cum îþi rãspunde la salut.

Care e prima zi din postul Crãciunului (Advent)? Prima duminicã din Advent.

Clarificare: Postul la copii este astfel: de la 7 ani în sus este obligatoriu postul de vineri, iar în Miercurea Cenuºii ºi în Vinerea Mare este obligatoriu pentru copiii mai mari de 14 ani.

Am rãmas, dupã aceastã întâlnire, cu ideea cã postul este prima poruncã din Scripturã ºi cât de important este sã învãþãm sã facem alegeri pe drumul nostru spre perfecþiune, precum ºi bucuria de a primi clarificãri importante asupra noii formulãri a acestei porunci pentru a-i rãspunde lui Isus prin faptele noastre de zi cu zi ºi a-i mulþumi pentru tot ce a fãcut ºi face El pentru noi.

Postul Mare – Duminica a IV -a IV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Domnul i-a spus lui Iosua: „Astãzi am ridicat de deasupra voastrã ocara Egiptului”.

Fiii lui Israel ºi-au aºezat tabãra la Ghilgal ºi au prãznuit Paºtele în ziua a paisprezecea a lunii, spre searã, în câmpia Ierihonului. Iar a doua zi dupã Paºti au mâncat din roadele pãmântului azime ºi grãunþe prãjite… ªi a încetat mana a doua zi, când ei au mâncat din roadele pãmântului, ºi fiii lui Israel n-au mai avut manã, ci au mâncat din recolta þãrii Canaanului în anul acela. (Ios 5,9-12) Evenimentul relatat de cartea Iosua în capitolul 5 reprezintã sfârºitul lungului drum început în acea noapte de Paºti, în Egipt, de cãtre poporul lui Israel când a fost eliberat din robie, drum care l-a purtat prin pustiu ºi pe la muntele Sinai vreme de 40 de ani. Acum au ajuns în þara înspre care se îndreptau. Au intrat în ea. Au sãrbãtorit Paºtele ºi au mâncat pentru prima data din roadele pãmântului fãgãduit. În sfârºit au ajuns acasã. Câtã bucurie!

Se apropiau de Isus toþi vameºii ºi pãcãtoºii, ca sã-l asculte.

Iar fariseii ºi cãrturarii cârteau, zicând: „Acesta îi primeºte pe pãcãtoºi ºi mãnâncã împreunã cu ei. Le-a spus aceastã parabolã: „Un om avea doi fii. Cel mai mic dintre ei i-a zis tatãlui sãu: Tatã, dã-mi partea de avere ce mi se cuvinte! ªi tatãl le-a împãrþit averea. Nu dupã multe zile, adunând toate, fiul mai mic a plecat într-o þarã îndepãrtatã ºi acolo ºi-a risipit averea trãind în desfrânare…

Intrând atunci în sine, ºi-a zis: Mã voi scula, mã voi duce la tatãl meu ºi-i voi spune: Tatã, a pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta; nu mai sunt vrednici sã mã numesc fiul tãu; primeºte-mã ca pe unul dintre argaþii tãi. ªi sculându-se, a plecat la tatãl sãu.

Tatãl a zis slujitorilor: …sã mâncãm ºi sã ne veselim, fiindcã acest fiu al meu era mort ºi a înviat, era pierdut ºi s-a aflat. ªi au început sã se veseleascã.” (Lc 15,1-3.11-32) ªi în parabola rostitã de Isus în faþa celor care îl criticau cã se apropie de pãcãtoºi, ba chiar stã cu ei la masã, se vorbeºte de sfârºitul unui drum. Este vorba de acel drum lung care îl poartã pe Fiul Risipitor, mai întâi, departe de casa Tatãlui. Or în acel loc departe de casa Tatãlui Risipitorul îºi pierde pe rând averea, libertate, respectul pentru tradiþia sa religioasã ºi e pe punctul sã-ºi piardã ºi viaþa. Doar intrându-ºi în sine realizeazã dezastrul în care a ajuns. Singura lui ºansã este sã se întoarcã în casa Tatãlui. Numai acolo el poate avea nu doar o bucatã de pâine ca sã-ºi astâmpere foamea, ci mai ales bucuria de a redeveni fiul acelui Tatã bun care îl aºteaptã, care îl iartã, care îi redã viaþa ºi demnitatea. El strãbate drumul întoarcerii cãtre casa Tatãlui. Aici îl aºteaptã o adevãratã sãrbãtoare.

Aceasta înseamnã convertirea. La aceasta ne cheamã Dumnezeu în acest timp al Postului Mare. Pe toþi cei care strãbat acest drum îi aºteaptã la capãtul lui o mare sãrbãtoare.

13

14

Suflet tânãr

Chiar dacã face parte din echipã doar de un an ºi câteva luni, ea este o adevãratã prezenþã: când „Regina” Festivalului Prieteniei, când „Alexandra cea mofturoasã” din filmul „Nãscut la Betleem, trãieºte în noi”. A împlinit de curând 18 ani ºi este elevã în clasa a XII-a la Liceul Ion Neculce. Persoanã activã, volubilã, cu simþul umorului. Ea este Luminiþa Bãltãreþu.

- Care era imaginea pe care o aveai tu despre echipã înainte de a face parte din ea? S-a schimbat în vreun fel de când eºti membrã a ei?

- Înainte priveam echipa ca pe un grup unit, destul de bine închegat, nu foarte primitor cu persoanele din exterior. Încet, încet, mi-am dat seama cã sunt persoane foarte sociabile, cu care te poþi împrieteni repede.

- Fiind una dintre mezinele echipei, þi-a fost greu sã-þi impui punctul de vedere?

- În general nu mi-e fricã sã îmi exprim punctul de vedere ºi ºtiu sã mã fac auzitã. Dacã o idee este bunã, este pusã în aplicare indiferent de vechimea pe care o am în echipã.

- Povesteºte-ne o activitate la care ai participat sau pe care ai coordonat-o ca membru al echipei ºi care te-a marcat în vreun fel.

- Am prezentat Festivalul Prieteniei în primãvara anului trecut. Pregãtirile au fost destul de obositoare, fiind destul de greu sã gãseºti un scenariu original, costume, prezentãri pentru fiecare parohie etc. Dar în momentul în care am vãzut cum a ieºit totul, am simþit o mare satisfacþie. ªi asta e cea mai mare bucurie, sã te uiþi în urmã ºi sã fii mulþumitã de ceea ce ai realizat.

- Încheie tu interviul...

- Nu pot sã spun decât cã îmi face plãcere sã lucrez în echipã. E minunat ca la sfârºitul unei activitãþi sã nu predomine oboseala, ci bucuria lucrului bine fãcut. De succes te bucuri singur, din roade trãiesc ºi alþii.

Dacã vã aºteptaþi ca pentru aceastã lunã sã anunþãm un nou animatori, aºa cum v-am obiºnuit de-a lungul anilor, o curs de animatori sã fiþi dezamãgiþi... Într-adevãr, va avea loc un curs de formare, dar al formatorilor, mai exact a membrilor echipei. La Sinaia, între 9-11 martie 2007, Pr. Daniel Bulai ºi Cristi Dãmoc vor prezenta tema: „Cunoaºterea ºi comunicarea”.

Cristos, drumul fericirii noastre... este tema zilei de reculegere pentru adolescenþii ºi tinerii din toate parohiile bucureºtene, din 24 martie 2007. Vã aºteptãm la Mãnãstirea „Sf Agnes”, Popeºti Leordeni, începând cu ora 09.30. Programul se va încheia la ora 17.00 ºi va conþine meditaþii (susþinute de Pr. Emanuel Dumitru) ºi discuþii în comun pe baza subiectului, rugãciunea Calea Sfintei Cruci, meditaþie ºi rugãciune personalã, ocazie de spovadã, Sfânta Liturghie.

Anul acesta, ziua tinerilor va fi sãrbãtoritã pe 1 aprilie ºi va fi „ghidatã” de cuvintele Papei Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondialã a TTinerilor inerilor inerilor: „Dragi tineri, învãþaþi sã iubiþi în viaþa de toate zilele, dupã cum a fãcut Isus în viaþa sa de fiecare zi”. În Bucureºti, tinerii îºi vor sãrbãtori ziua printr-o procesiune pe

.I . .

IT R ª

strãzile din centrul capitalei, participând la Sfânta Liturghie Solemnã din Catedralã, prezidatã de Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu ºi meditând Mesajul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea.

Gândul meu pentru tine(ri) Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene, Dacã îþi propui ca dimineaþa sã te trezeºti înaintea zorilor ºi te rogi, te vei bucura de tot ce-þi oferã ziua respectivã. Dacã ai curaj sã spui nu atunci când trebuie, înseamnã cã eºti o persoanã plinã de caracter.

Dacã încerci sã asculþi cu pasiune o muzicã clasicã ºi te laºi cucerit de ea, vei simþi în interiorul tãu o liniºte ºi o odihnã adâncã. Dacã ºtii sã-i mulþumeºti fratelui tãu, care îþi oferã cel mai mic lucru ºi cel mai mic gest de iubire, înseamnã cã ºtii sã-i mulþumeºti mereu lui Dumnezeu.

Dacã ai rãbdare sã priveºti o lumânare cum arde ºi cum se consumã, vei înþelege valoarea ºi frumuseþea vieþii tale.

Dacã ai curajul sã þii mâinile împreunate ºi sã nu fii curios, ca Toma, sã pui degetul în locul cuielor, înseamnã cã ai credinþã.Dacã simþi povara pãcatelor tale ºi, cu umilinþã, îl priveºti pe Isus rãstignit, vei simþi în sufletul tãu o voce tainicã.Dacã eºti descurajat ºi eºti constrâns sã cazi în genunchi, înseamnã cã ai descoperit ceea ce-þi lipseºte.Dacã vei înþelege cuvintele vinde tot ce ai ºi dã sãracilor, vei avea o comoarã în cer.

Dacã vei spune un da continuu lui Dumnezeu, înseamnã cã ai intrat în planul Sãu.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Micul Prinþ Copii, departe, tare departe, lângã un sat, era un codru uriaº cãruia nimeni nu-i ºtia capãtul. ªi, vai, oricine intra în codru era pierdut!

Pomi, tufiºuri uriaºe creºteau iute împletindu-ºi strâns ramurile, împiedicându-l îndatã pe cel care, odatã intrat, voia sã iasã. Oamenii se temeau. Copiii nu aveau voie sã se apropie. Într-o bunã zi, apãru o pasãre nemaivãzutã ce începu sã le cânte aºa copiilor aflaþi la joacã: “Vino în pãdure Sã gãseºti comoara, Pleacã cât mai iute, Drept pe ulicioarã!”

Aºa cântec nu mai auziserã, dar copiilor le era încã teamã.

Cântecul rãsunã din nou: “Te aºteaptã o comoarã, În pãdure ajungi iute, Mergi pe-aceeaºi ulicioarã!”

Hm! Pãdurea misterioasã...Dar aici era o pasãre mãiastrã ºi apoi, undeva, la capãt, era ºi o comoarã! Câþiva copii uitarã de primejdie ºi urmând cântecul intrarã în codru. La început pasãrea le stãtu aproape.

Le cânta mereu, iar ei se afundarã tot mai adânc. Era dupã prânz când, brusc, cântecul încetã. Abia atunci copiii îºi aduserã aminte de pericol. Le era foame.

Posomorâþi, copacii negrii îºi înãlþau tãcuþi ramurile uriaºe. Erau obosiþi ºi începu sã le fie teamã. Nici un sunet! Unii începurã sã plângã! Vai, ce fãcuserã! Nici urmã de comoarã, iar pasãrea aceea, nici un glas! ªi ei, toþi, pierduþi în inima pãdurii vrãjite! Ce sã facã? Se oprirã într-o poieniþã. Mai mult: descoperirã cã unul dintre ei, Ricã, lipsea. Cine sã-l caute? Erau sleiþi de puteri. ªi totuºi, uitându-ºi oboseala, cel mai mic dintre ei, Prâslea, plecã îndãrãt cãutând ºi strigând. Cei rãmaºi nu se gândirã cã ºi Prâslea, cât era de mic, ar fi putut sã se rãtãceascã. La ce bun? Oricum, pãrinþii ºi bunicii lor vãzând cã lipseau aveau în cele din urmã sã-i caute.

Dupã cãutãri îndelungate, Prâslea îl gãsi pe Ricã. Rãmãsese departe, în urmã, pe un ciot de buturugã. Îl durea rãu piciorul. Prâslea îl ajutã sã se ridice. Sprijinindu-l cum putea mai bine, începurã sã meargã încetiºor. Ricã, de durere, se lãsa greu pe umãrul lui Prâslea. Încotro sã o ia doi copii? Abia fãcurã câþiva paºi ºi, uite, nu ºtiu cum, se petrecu o minune: neaºteptat, pãdurea se deschise luminoasã, pomii îºi despletirã ramurile iar cei doi se vãzurã chiar lângã sat.

Amurgea. Dupã ce Ricã ajunse acasã, Prâslea se întoarse în pãdure

i u l u r d o c na j i t i a T vr ã

Copiii se î ntreabã… în

Dumnezeu vede tot ce facem?

ºi începu sã-i caute pe cei rãmaºi. Cu greu, în cele din urmã îi gãsi în acelaºi loc, certându-se. Unii spuneau cã Prâslea se îndepãrtase ca sã caute singur comoara. Alþii ziceau cã nici nu vãzuserã un copil mai încrezut ca el. Ceilalþi, dimpotrivã, îi luau apãrarea: plecase doar sã-l caute pe cel pierdut. Ce mai! Deºi încã rãtãciþi, nu se înþelegeau deloc.

- Ei, ce v-a apucat? Încetaþi! Nu-i vreme de pierdut! Ridicaþi-vã degrabã! Sã mergem! Am aflat taina pãdurii vrãjite!, le spuse Prâslea.

- Cuum!?

Nu le venea sã creadã. Tocmai el, Prâslea, ghicise taina?

- Luaþi-vã toþi degrabã de mâini ºi veniþi dupã mine! Asta-i tot!

- De mâini!? Atât?

Rãmaserã pe loc, dezamãgiþi. Prâslea izbucni în plâns: - Credeþi-mã, le strigã el printre lacrimi. Am gãsit comoara!

- Comoara?! Unde-i?

- Nicãieri, adicã nu-i în codrul ãsta! Comoara cãutatã de dimineaþã este cel de lângã tine!

- Aºaa!! ªi aºa ºi fãcurã. Þinându-se de mâini, o luarã din nou la drum ºi într-o clipitã erau toþi fericiþi ºi teferi, laolaltã cu familiile lor. Prâslea avea dreptate! ªi din clipa aceea, pãdurea nu mai fu vrãjitã deloc.

Ba era chiar fericitã. Nimeni nu o mai ocolea cu teamã.

Aþi înþeles, copii, tâlcul poveºtii mele? Când cauþi sau faci ceva, sã nu fie doar pentru folosul tãu! Gândeºte-te mereu la cel de lângã tine. Numai împreunã, adicã cu ceilalþi, poþi strãbate neprimejduit potecile întortocheate ale lumii în care trãim ºi care, fãrã iubire, pare un codru vrãjit. Sã-l ascultãm pe Isus care ne povãþuieºte acelaºi lucru: “Precum v-am iubit Eu pe voi, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe alþii!” (In 13,34).

ADRIAN BOBORUÞÃ

Da, Dumnezeu vede totul, ºi când facem bine, ºi când facem rãu. Nu ne putem ascunde de El. Dumnezeu se bucurã când facem lucruri bune, pentru cã astfel devenim buni ºi mergem pe drumul care duce la Rai. Când facem lucruri rele, ne abatem de pe drumul care duce la Rai ºi ne putem rãtãci uºor. De aceea Dumnezeu ne trimite „ajutoare” care sã ne aducã înapoi pe drumul bun: glasul conºtiinþei, pãrinþii, preotul, prietenii adevãraþi (nu cei linguºitori ºi interesaþi!). Dumnezeu vede faptele noastre bune ºi ne rãsplãteºte pentru ele, chiar ºi atunci când nimeni altcineva nu ºtie de ele.

Verset cheie: „Nu vã temeþi (...), cãci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, ºi nimic secret care nu va fi cunoscut.” (Mt 10,26) Versete ajutãtoare: Iob 11,11; Ps. 147,5

15

16

“Sã facem b Congregaþia „Sfânt Dacã Dumnezeu este “Cel care mã iubeºte” ºi mã iubeºte în mod gratuit, personal, actual, infinit, milostiv, atunci ºi eu trebuie sã iubesc la fel. Viaþa mea are doar acest scop! Credinþa în DumnezeuIubire este însoþitã de încrederea în Providenþã: o încredere absolutã ºi filialã. Acesta a fost firul cãlãuzitor al vieþii ºi operei Sfântului Leonard Murialdo, fondatorul Congregaþiei „Sfântului Iosif” sau „Iozefinii lui Murialdo”. În iubirea lui Dumnezeu ºi în iubirea faþã de Dumnezeu ºi-a gãsit Murialdo tãria în activitãþile sale, lumina spre sfinþenie, sensul apostolatului sãu. În toate era condus de exigenþa calitãþii pe care, de obicei, o exprima cu îndemnul “sã facem binele, dar sã-l facem bine !”.

Murialdo a fost preotul cartierelor sãrace, apostolul celor mici, al copiilor strãzii, al celor închiºi. Era preocupat de formarea scolasticã a tinerilor, de introducerea lor în lumea adulþilor. Grija sa deosebitã faþã de tineri s-a concretizat prin diferite iniþiative: colegii, oratorii, colonii agricole, case-familii, asociaþii. Respecta în mod deosebit personalitatea copilului ºi pe a tânãrului. Îi pregãtea din punct de vedere profesional ºi cultural, dar nu era neglijat nici aspectul spiritual, care-i ajuta pe tineri sã se angajeze pentru viaþã ºi cu viaþa lor sã dea mãrturie creºtinã.

De acest spirit este animatã ºi activitatea cãlugãrilor iozefini de la Popeºti Leordeni. La Oratoriu, copiii ºi tinerii sunt ajutaþi sã se pregãteascã pentru ºcoalã, dar mai ales pentru viaþã. Sunt ajutaþi în creºterea lor umanã ºi creºtinã. Dorinþa cãlugãrilor este sã fie prieten, frate sau tatã pentru toþi tinerii ºi copiii, aºa cum a fost fondatorul lor, Sfântul Leonard Murialdo.

Comunitatea de aici este alcãtuitã din pãrintele Valerio Pierangelo ºi pãrintele Solideo Poletti, care a fost ºi interlocutorul nostru în vizita pe care am fãcut-o la Oratoriul din Popeºti.

Patronul Congregaþiei este sfântul Iosif.

De ce aceastã alegere?

Sfântul Iosif l-a inspirat pe Murialdo în întreaga sa viaþã ºi acestui sfânt el a vrut sã-i încredinþeze congregaþia pe care a fondat-o în anul 1873.

Fondatorul nostru l-a ales de patron pe Sfântul Iosif deoarece carisma noastrã se aseamãnã destul de bine cu misiunea sa: el a fost ocrotitorul ºi tatãl purtãtor de grijã al lui Isus. Ne strãduim ºi noi sã facem la fel. Îi ocrotim pe copii, chiar dacã nu sunt ai noºtri. ªi stilul nostru de a acþiona este

asemãnãtor cu cel al sfântului Iosif. El a fost umil, discret ºi iubitor de Isus. La fel vrem sã fie ºi viaþa noastrã. Avem mare încredere în Sfântul Iosif pe care îl invocãm în mod tradiþional ca “sfânt al nostru”.

Cum ºi când a început misiunea în România?

În România am venit datoritã interesului pe care ni l-au trezit românii care ne-au bãtut la uºã. Era prin anii 95-96, când în Italia începuserã sã vinã tot mai mulþi români în cãutarea unui loc de muncã. Am fost surprinºi de numãrul mare de tineri ºi ne-am gândit cã am putea veni noi aici sã dãm o mânã de ajutor, oferindule posibilitatea sã se formeze profesional ºi sã-ºi gãseascã un loc de muncã în þara lor. În felul acesta ei rãmân acasã, în þara lor, cu tradiþia lor, cu familia, cu prietenii lor. În 1995 am venit sã vizitãm România, mai precis Bucureºtiul, ºi ne-am dat seama cã era un loc potrivit pentru Congregaþia noastrã. Erau mulþi copii, mulþi tineri. Am mers la Arhiepiscopul Robu ºi el ne-a acceptat propunerea de a ne pune în serviciul Arhidiecezei de Bucureºti. Ne-a primit cu bucurie ºi ne-a sugerat sã ne începem activitatea la Popeºti Leordeni. În 1999 am venit din Italia, iar în 2000 am început construirea Oratoriului. De la început am fost patru cãlugãri; acum, doi dintre confraþi activeazã la Roman, unde avem o Casã de formare pentru seminariºtii noºtri, ºi doi am rãmas la Popeºti.

Ce gen de probleme aþi întâmpinat?

Cea mai mare suferinþã pe care am întâmpinato nu a fost legatã de faptul cã eram în alt ambient, în altã culturã ºi ne confruntam cu altã mentalitate. Nu! Cel mai mult am suferit din cauza limbii române, adicã din cauza neputinþei de a comunica cu cei din jur.

Poate ºi din acest motiv fericirea cea mai mare am trãit-o aici în momentul în care am reuºit sã închegãm un dialog, sã comunicãm cu tinerii ºi cu copiii de aici. În timp, am reuºit sã ne descurcãm cu româna, iar unii dintre ei au învãþat italiana.

Aþi venit sã vã puneþi în slujba comunitãþii.

Care a fost atitudinea localnicilor?

La început, oamenii ne-au primit cu oarecare reþinere, ca pe niºte strãini bogaþi occidentali care, probabil, vin aici pentru a câºtiga mai mult, exploatându-i. Faptul cã tot ce le propuneam ºi le ofeream noi era bazat doar pe gratuitate, fãrã sã fim rãsplãtiþi în vreun fel, material vorbind, era nou ºi de neînþeles. Descoperind cã tot ce facem este pentru ei, pentru binele lor ºi cã tot ce am realizat aici a fost posibil datoritã banilor primiþi din Italia, oamenii ºi-au schimbat atitudinea.

17

binele, dar sã-l facem bine!” tului ului Iosif” sau „Iozefinii lui Murialdo” Unii v-au acuzat de prozelitism.

Cum aþi reacþionat?

Continuându-ne activitatea obiºnuitã. Oratoriul este un loc catolic, dar este deschis tuturor. Suntem deschiºi tuturor, dar fãrã a face prozelitism, aºa cum s-au auzit unele voci la venirea noastre aici. Nu-i atragem pe tineri pentru ca apoi sã le cerem sã devinã catolici. Nici unul dintre tinerii care frecventeazã Oratoriul nu ºi-a pãrãsit confesiunea cãreia îi aparþine. Un tânãr ortodox m-a întrebat ce ar trebui sã facã pentru a deveni catolic. ªi i-am rãspuns cã nu trebuie sã facã nimic deosebit, trebuie doar sã se comporte foarte bine în calitatea sa de creºtin ortodox. Cu Biserica sorã de aici avem relaþii foarte bune. Uneori, pãrintele ortodox anunþã ºi el în bisericã diferite activitãþi care se desfãºoarã la Oratoriu ºi care pot fi de interes mai larg. Tinerilor catolici le oferim educaþie cateheticã sâmbãta ºi la Liturghia de duminicã. Tinerilor de alte confesiuni nu le sunt impuse normele credinþei catolice. Fiecare zi se încheie cu rugãciunea comunitãþii iozefine, la care participã doar cine doreºte acest lucru.

Ce aþi fãcut, concret, la Popeºti Leordeni?

Când am venit aici, copiii îºi petreceau timpul liber jucându-se în stradã. Din 2002, când a fost sfinþit Oratoriul, ei s-au obiºnuit, încet-încet, cu ideea cã aici este un loc potrivit pentru ei, un ambient familiar, unde pot veni sã se joace, sã se roage ºi sã înveþe.

Dupã aceste trei coordonate se ghideazã activitatea din Oratoriu. ªi pentru a reuºi sã atingem aceste obiective, punem la dispoziþia copiilor ºi tinerilor catolici, ortodocºi, fete, bãieþi, din familii înstãrite sau mai puþin înstãrite - , tuturor, fãrã nici o deosebire, douã terenuri de fotbal, unul de baschet, unul de volei ºi unul de tenis de câmp, o salã de jocuri (tenis de masã, fotbal de masã) ºi alte spaþii în care ei îºi pot petrece timpul liber într-un mod educativ, respectând un regulament potrivit pentru un astfel de spaþiu.

Amintesc aici ºi biblioteca pe care am deschis-o împreunã cu Primãria din Popeºti ºi care reprezintã o realizare deosebitã ºi pentru localitate.

Aþi acordat o atenþie deosebitã familiilor cu nevoi?

Da, acest lucru este specific Congregaþiei noastre. În acest sens avem în derulare proiectul „Ajutor la distanþã”, prin care susþinem lunar aproximativ o sutã de familii, datoritã sprijinului material acordat de unele familii din Italia. Tot în favoarea familiilor nevoiaºe este ºi proiectul „ªcoala de dupã ºcoalã”, program în cadrul cãruia, coordonaþi cu multã grijã de studenþi voluntari, copiii îºi fac temele ºi desfãºoarã diferite activitãþi

educative ºi creative. Sperãm ca în viitor sã putem oferi acest tip de susþinere unui numãr mai mare de copii, circa treizeci. Dar pentru asta avem nevoie de ajutor material ºi aºteptãm sprijinul unei fundaþii din Olanda. Ne-am încredinþat grijii Sfântului Iosif ºi aºteptãm…

Ce puteþi sã ne spuneþi despre formarea profesionalã a tinerilor?

La Oratoriu se desfãºoarã cursuri de informaticã, de limbi strãine (italianã ºi englezã), ºi cursuri de meserii (bucãtar ºi ospãtar). Pentru aceastã ofertã avem personal laic, calificat care respectã programa Ministerului Educaþiei, iar diplomele finale sunt recunoscute de Ministerul Muncii.

Dar noi vrem sã ajutãm tinerii sã se pregãteascã cum se poate mai bine pentru viaþã. De aceea vrem sã adãugãm o materie care sã se numeascã „Culturã generalã”, ºi în cadrul ei preoþii iozefini sã ofere ajutor legat de valorile vieþii, umane ºi creºtine. Vrem ca tinerii sã se formeze aici nu doar ca buni meseriaºi, ci ºi ca oameni adevãraþi.

Puteþi sã ne împãrtãºiþi câteva dintre proiectele Congregaþiei?

Un proiect, care sperãm sã se materializeze curând, îl reprezintã formarea asistenþilor comunitari. Cincisprezece persoane din localitate se pregãtesc în acest sens. Cunoscând mai bine oamenii ºi situaþiile, aceste persoane se vor interesa de familiile care au nevoi deosebite. Pentru cã nu au studii de specialitate, vor fi iniþiate de asistenþi sociali.

Tot pe lista proiectelor se aflã construirea, în curtea Oratoriului, a unei bisericuþe dedicate Sfintei Fecioare Maria. De obicei, pentru rugãciune, ne adunãm în sala de festivitãþi, dar nu este tocmai locul potrivit, sau în capela comunitãþii, care este prea micã. Am vorbit deja cu pãrintele paroh de aici, cu Episcopul, am fãcut proiectul, avem avizele, mai aºteptãm banii. Aºteptãm ca Providenþa sã trimitã oamenii generoºi de care avem nevoie. Închegarea unei comunitãþi iozefine, formatã din români, este o dorinþã a noastrã care, sperãm, cã va putea deveni realitate. Noi nu facem campanie vocaþionalã, dar încercãm, prin viaþa noastrã obiºnuitã, sã arãtãm cine suntem. Avem acum doi tineri care experimenteazã vocaþia iozefinã la Bucureºti, doi studenþi teologi români care studiazã în Italia, ºi sperãm ca anul viitor sã avem primul preot iozefin român. Acest lucru reprezintã pentru noi un semn de speranþã pentru viitor.

CRISTINA ªOICAN

18

Femei în Biblie

Pilda lui Mir yam, sora marelui Moise Miryam, Mons. VLADIMIR PETERCÃ

”Cântaþi Domnului, pentru cã s-a acoperit de glorie!

Pe cal ºi pe cãlãreþ i-a aruncat în mare!” (Ex 15,21).

Cine considerã cã Biblia dã importanþã numai rolului ºi importanþei bãrbatului se înºealã. Este drept, cã în tradiþia biblicã obiºnuitã bãrbatul ºi nu femeia deþine rolul primar în conducerea clanului sau a tribului. De fapt, prin tradiþie ºi culturã, popoarele orientale, semite, au cultivat rolul bãrbatului în detrimentul femei.

Exemplul cel mai evident provine din tradiþia popoarelor arabe, atât în trecut cât ºi în prezent, unde rolul ºi importanþa femeii sunt întotdeauna inferioare bãrbatului. La poporul evreu însã nu a fost aºa. Este drept cã bãrbatul ocupã un loc de frunte, dar Biblia scoate bine în evidenþã în egalã mãsurã rolul femeii alãturi de cel al bãrbatului în istoria sfântã. Sunt cunoscute cuvintele pline de cãldurã cu care Biblia ºi poporul evreu o preamãreau pentru faptele ei extraordinare pe renumita Iudita. Evreii au cântat întotdeauna mãreþia fãrã egal a femeii israelite: ”Tu eºti gloria Ierusalimului! Tu eºti mândria lui Israel! Tu eºti onoarea neamului nostru! (Iudt 15,9).

De aceea, vom medita împreunã rând pe rând viaþa ºi faptele deosebite pe care femeile au avut curajul sã le ducã la îndeplinire fãcând cinste Israelului. Începem acest ºir de meditaþii cu Miryam, sau Maria, sora lui Moise ºi a lui Aaron, preotul chemat de Dumnezeu. Dacã pânã atunci soþiile patriarhilor, cum ar fi Sara, Agar, Rebeca, Lea ºi Rahela ºi multe altele sunt menþionate în Biblie, ele au avut un rol oarecum secundar în istoria Israelului. Maria, în schimb, este altcumva. Ea se angajeazã în mod activ ºi susþinut alãturi de fraþii sãi, Moise ºi Aaron.

Moise abia nãscut a fost ferit de moarte de cãtre sora sa mai mare.

Autorul biblic nu-i dã numele, dar cu toatã probabilitatea este vorba tocmai despre Maria, aºa cum noteazã Biblia: ”sora lui stãtea mai deoparte, ca sã vadã ce i se va întâmpla!” (Ex 2,4).

Mai târziu, când evreii au trecut Marea Roºie pãºind pe drumul libertãþii, dupã ce au învins armatele egiptene conduse de Faraon însuºi, Moise intoneazã un cânt de laudã ºi preamãrire pentru izbânda Domnului: ”Sã cântãm Domnului, cãci El este acoperit de glorie! . . .

El este Dumnezeul meu, forþa ºi cântarea mea, Lui îi datorez salvarea mea.

De aceea, El este Dumnezeul mea, pe El îl voi lãuda; Dumnezeul pãrintelui meu, pe El îl voi preamãri!” (Ex 15). În aceste momente solemne se alãturã cântului lui Moise ºi sora

sa, Maria, numitã prorociþa, însoþitã de un numãr mare de femei israelite în ritm de dans ºi lãudând-l pe Domnul pentru actele sale de glorie: “Sã-i cântãm Domnului, cãci El este acoperit de glorie!

Caii ºi cãlãreþii Domnul i-a aruncat în mare!” (Ex 15,21). În felul acesta, Maria nu stã deloc la o parte, ea participã la momentele de mare sãrbãtoare ale poporului sãu ºi de mulþumire adusã Domnului alãturi de fraþi sãi, Moise ºi Aaron. Miryam antreneazã femeile israelite la acest moment solemn ºi de sãrbãtoare.

Trebuie spus cã Maria apare în Biblie ºi o a doua oarã, este vorba de cartea Leviticului, când Maria împreunã cu Aaron, care îndeplinea funcþia de preot, îl criticã vehement pe marele Moise din pricina soþiei sale, Þippora, care era de origine etiopianã.

Maria ºi Aaron, spuneau: ”Oare numai prin Moise a vorbit Dumnezeu? N-a vorbit El oare ºi prin noi?” (Num 12,2). Dumnezeu ia convocat pe amândoi la Cortul Descoperirii, unde li s-a adresat dur cu cuvinte pline de reproº: ”Pentru ce nu vã temeþi ºi îndrãzniþi sã vorbiþi împotriva robului meu Moise?” . Dumnezeu s-a mâniat peste mãsurã pe Maria pedepsind-o imediat ºi fãrã nici un drept de apãrare. Însuºi, fratele ei, Aaron, se vede nevoit sã-i recunoascã vinovãþia.

Sfânta Scripturã noteazã cu mult regret: “Maria, era bolnavã de leprã, ea era albã ca zãpada!”(Num 12,10).

Dumnezeu o pedepseºte cu o boala nãprasnicã, pentru cã a avut curajul de a-l critica pe Moise, alesul Domnului. Lepra astãzi este o boalã curabilã, dar în vremea aceea, cine era lovit de aceastã boalã, nu mai avea nici o scãpare. Maria a rãmas în afara taberei vreme de ºapte zile, dupã practica evreilor, dupã care a fost declaratã vindecatã, iar poporul a primit-o din nou în tabãra lor pornind mai departe la drum prin deºert spre Þara Sfântã a Palestinei.

O întrebare fireascã ni se pune nouã astãzi. Ce avem de învãþat noi din viaþa Mariei? Atunci când i-am promis lui Dumnezeu fidelitate, pe care am întãrit-o prin cuvântul dat în faþã Lui, noi avem obligaþia sã respectãm ceea ce am fãgãduit. De asemenea, trebuie sã respectãm autoritatea ºi puterea celor mai mari decât noi, pentru cã nu trebuie sã uitãm niciodatã, “orice autoritate vine de la Domnul!” aºa încât ”cine se împotriveºte autoritãþii se împotriveºte orânduieli lui Dumnezeu, iar nesupuºii îºi vor primi pedeapsa!” (Rom 13,1-2).

Maria a greºit, dar a avut puterea sã se ridice din greºealã ei, iar Domnul a iertat-o. Avem de învãþat din exemplul ei!

19

Identitatea ºi vocaþia femeii

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Fiind luna martie, iniþial am voit sã prezint câteva gânduri despre Sfântul Iosif, patronul Bisericii universale, patronul Catedralei noastre ºi patronul Colegiului care poartã acelaºi nume. Dar, considerând faptul cã Sfântul Iosif patroneazã ºi ziua de 1 Mai, ziua muncitorilor, pe care Biserica a dedicat-o Sfântului Iosif Muncitorul, m-am gândit sã vorbesc despre o altã zi internaþionalã, ºi anume 8 Martie, Ziua Femeii. Sigur, la începuturi a fost o sãrbãtoare laicã ºi foarte mulþi, chiar ºi astãzi, se strãduiesc sã scrie pagini neumãrate încercând sã dovedeascã aºa-zisa „egalitate” dintre femeie ºi bãrbat. Eu aº dori sã scot în evidenþã „inegalitatea” sau mai bine zis „alteritatea” (faptul de a fi diferit) femeii faþã de bãrbat ºi sã afirm complementaritatea lor reciprocã aºa cum ne relateazã Sfânta Scripturã . Compendiul Doctrinei sociale a Bisericii afirmã urmãtoarele: „Paginile din prima carte a Sf. Scripturi care descriu crearea bãrbatului ºi a femeii dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu (cf.

Gen. 1,26-27), conþin o învãþãturã fundamentalã despre identitatea ºi vocaþia persoanei umane. Textul relateazã cã facerea, crearea bãrbatului ºi a femeii reprezintã un act liber ºi gratuit al lui Dumnezeu; cã bãrbatul ºi femeia constituie, fiind liberi ºi inteligenþi, acel tu creat de Dumnezeu, ºi numai în raport cu El pot sã descopere ºi sã realizeze semnificaþia autenticã ºi deplinã a vieþii lor personale ºi sociale; cã ei, în complementaritate ºi reciprocitate, sunt imaginea iubirii trinitare în universul creat (cf. Gen 1,28).

Cartea Genezei ne propune câþiva pivoþi ai antropologiei creºtine: inalienabila demnitate a persoanei umane, care îºi are rãdãcina ºi garanþia în planul creator al lui Dumnezeu; sociabilitatea constitutivã a fiinþei umane care îºi are prototipul în relaþia originarã dintre bãrbat ºi femeie, a cãror „uniune constituie prima formã de comuniune de persoane” (GS 12); semnificaþia acþiunii umane în lume, care este legatã de descoperirea ºi respectarea legii naturale pe care Dumnezeu a impregnat-o în universul creat, pentru ca omenirea sã-l locuiascã ºi sã-l pãzeascã conform planului sãu.” (CDSB, 36-37).

Sfânta Scripturã ºi textul de mai sus scot în evidenþã reciprocitatea bãrbatului ºi a femeii. Pentru a înþelege acest lucru, trebuie sã ne întoarcem la origini, la cartea Genezei unde ni se relateazã crearea bãrbatului ºi a femeii. Cartea Genezei relateazã crearea bãrbatului din þãrâna pãmântului, pentru a cultiva ºi pãzi grãdina Edenului (Gen 2,15). Apoi, se relateazã cã Domnul Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul sã fie singur. Sã-i facem un ajutor asemenea lui” (Gen 2,18). Acest text afirmã cã bãrbatul, în ciuda unei grãdini pline de animale de toate speciile, este singur ºi lipsit de o adevãratã alteritate din aceeaºi specie cu el, care sã-i anuleze singurãtatea ºi sã-i fie complementarã. Pentru ca omul sã poatã fi complet trebuie ca bãrbatul sã fie pus în relaþie cu femeia, descoperind astfel unicitatea speciei: „Dumnezeu a creat omul.... bãrbat ºi femeie i-a

creat” (Gen 1,27). Aºadar, Dumnezeu, pentru a duce la desãvârºire creaþia speciei umane, „a plãsmuit... femeia ºi a condus-o la bãrbat” ( Gen 2,21-22), revelându-ne astfel cã umanitatea este în desãvârºirea sa numai cu bãrbatul ºi femeia.

Aºadar, omenirea ajunge la desãvârºirea ei numai prin acceptarea reciprocã a celuilalt ºi recunoaºterea reciprocã a celuilalt.

Omul, în fapt, nu este o experienþã solitarã cãci, „omul, din natura sa intimã, este o fiinþã socialã, ºi fãrã relaþii cu ceilalþi nu poate nici sã trãiascã, nici sã-ºi dezvolte calitãþile” (GS 12). Din aceasta rezultã semnificaþia faptului cã Dumnezeu a creat fiinþa umanã ca bãrbat ºi femeie (CBC, 369) (cf. Gen 1,27): „Cât de elocvenþã este insatisfacþia celui ce în Paradis dãruindu-i-se viaþa, are ca unic reper viaþa animalã ºi vegetalã” (Gen. 2,20).

Numai apariþia femeii, fiinþã care este carne din carnea sa ºi os din oasele sale, (cf. Gen 2,23) în care locuiºete de asemenea spiritul Dumnezeului Creator, poate satisface dialogul interpersonal, vital pentru existenþa umanã. “În fiecare bãrbat ºi femeie, se reflectã însuºi Dumnezeu, reazemul definitiv ºi pacea fiecãrei pesoane” (EV, 35).

Bãrbatul ºi femeia au aceeaºi demnitate, fiind egali în valoare, nu doar pentru cã ambii, în diversitatea lor, sunt chipul lui Dumnezeu; motivul mai profund este faptul cã imaginea lui Dumnezeu este dinamismul reciprocitãþii ce dã viaþã cuplului uman (CBC, 371). În raportul de comuniune reciprocã, bãrbatul ºi femeia se realizeazã în ei înºiºi, regãsindu-se ca persoane în cadrul dãruirii sincere de sine (Gratissimam sane, 6). Legãmântul lor de unire este prezentat în Sfânta Scripturã asemenea Legãmântului fãcut de Dumnezeu cu oamenii (cf. Os 1,3) ºi în acelaºi timp ca o slujire a vieþii (GS 50). Perechea umanã poate participa la creaþia divinã: „Dumnezeu i-a binecuvântat ºi le-a spus: Creºte-þi ºi înmulþiþi-vã, umpleþi pãmântul” (Gen 1,28)” (CDSB, 110-111).

Când cei doi, bãrbatul ºi femeia, descoperã ºi acceptã diversitatea lor, în acel moment se deschid pentru acceptarea reciprocã. Încheiem cu douã citate biblice: „Cine dã peste o femeie bunã dã peste un lucru de mare preþ ºi dobândeºte har de la Domnul” ( Prov 18,22). „Cine-ºi agoniseºte femeie bunã a pus temelia averii sale, având ajutor pe potriva sa ºi stâlp de reazem. Unde nu este îngrãditurã, agoniseala casei e jefuitã, ºi unde nu este femeie, toate sunt fãrã rânduialã ºi fugare” ( Sir 36,24-25).

S-o rugãm pe Sfânta Fecioarã Maria, Femeia prin excelenþã Noua Evã, care a zdrobit capul ºarpelui infernal ºi prin care ne-a venit mântuirea (Bunavestire), sã ocroteascã ºi sã implore de la Fiul ei Isus binecuvântare pentru toate femeile.

20

Din viaþa arhidiecezei

Râmnicu Vâlcea - vizitã pastoralã În prima duminicã din Postul Mare a avut loc vizita pastoralã a Episcopului auxiliar de Bucureºti, Monseniorul Cornel Damian, în parohia „Sfântul Anton de Padova” din Râmnicu Vâlcea.

Enoriaºii ºi pãrintele paroh, Ioan Balint, au pregãtit cu grijã aceastã întâlnire, transformând-o într-o sãrbãtoare a întregii comunitãþi. La bucuria lor au participat ºi preoþi din parohiile vecine: pãrintele Iosif Cobzaru de la Piteºti, pãrintele Gilbert Iavorschi de la Brezoi, pãrintele greco-catolic Marian Stoicãnescu, din Vâlcea.

Cu aceastã ocazie a avut loc lansarea cãrþii „Istoria comunitãþii catolice din judeþul Vâlcea”. La eveniment, domnul Emilian Valentin Frâncu, cel care a realizat aceastã lucrare alãturi de domnul Corneliu Tamaº, a prezentat volumul în prezenþa Episcopului auxiliar de Bucureºti, în prezenþa unor preoþi greco ºi romano-catolici ºi a unui mare numãr de credincioºi.

Lucrarea, care este rodul unor atente cercetãri prin arhive ºi biblioteci din þarã, conþine o cantitate apreciabilã din materialul studiat, dar face de multe ori apel ºi la memoria unor martori activi ai evenimentelor petrecute în comunitãþile catolice în ultimele ºase decenii.

A consemnat pr VORSCHI pr.. GILBERT SEBASTIAN IA IAVORSCHI

Gânduri ale tinereþii - despre prietenie

Probabil mulþi dintre noi cred cã ºtiu ce înseamnã un prieten adevãrat dar, oare, înþelegem noi cu adevãrat? Un prieten nu înseamnã doar o persoanã cu care mergi sã bei un suc, nu înseamnã doar cineva cu care sã te distrezi sau cu care sã îþi petreci timpul liber. Un adevãrat prieten înseamnã un umãr pe care sã plângi, un braþ care sã te prindã atunci când cazi, o inimã care sã te iubeascã aºa cum eºti. Cu siguranþã, fiecare dintre noi ar putea spune cã are mulþi prieteni, dar sã ne gândim bine, câþi dintre cei pe care îi considerãm aºa respectã cele de mai sus?

Câþi dintre ei sunt mereu acolo când ai nevoie de ei, câþi îþi oferã un sfat bun atunci când ai o problemã, câþi dintre ei ºi-ar da viaþa pentru tine?

Rãspunsul este simplu ºi se aflã în fiecare dintre noi, trebuie doar sã-l acceptãm. Numai Unul este Acela care poate face acest lucru ºi anume: Cristos. “El este Calea, Adevãrul ºi Viaþa”.

De multe ori tind sã cred cã am, într-adevãr, un astfel de bun prieten ºi refuz sã cred cã nici un om nu este capabil de o iubire aºa de mare. Însã, încrederea în oameni, m-a înºelat de fiecare datã. De atâtea ori acea persoanã în care mi-am pus încrederea m-a dezamãgit, de atâtea ori m-a fãcut sã sufãr ºi de atâtea ori m-a fãcut chiar sã ºi plâng! Este adevãrat, poate cã mi-a fost, totuºi, un foarte bun prieten de-a lungul timpului, dar iatã cã nimeni de pe pãmânt nu poate fi ca ºi Cristos, care s-a rugat pentru mine atunci când eu îl insultam prin comportamentul meu, care ºi-a dat viaþa pentru mine. Toate acestea le-a fãcut pentru ca eu sã mã pot mântui.

De multe ori mã îndoiesc de asta ºi mi-e greu sã fiu fidel pentru cã nu îl pot vedea pe Isus ºi nu îl pot auzi. Mai degrabã rãspund chemãrii unui amic care mã invitã la o bere decât sã ascult chemarea prietenului Isus în Casa Sa, considerând orice altceva mai benefic pentru mine decât a merge la bisericã. Credinþa slabã nu-mi dã voie sã fiu atât de Fidel cât mi-aº dori.

Dar El este mereu în Tabernacol, nu pleacã niciodatã, ca sã am eu siguranþa cã îl voi gãsi acolo ori de câte ori voi avea nevoie. Întotdeauna va fi acolo ºi mã va face sã râd atunci când lacrimile mã inundã, îmi va da putere atunci când voi fi slãbit ºi mã va iubi chiar ºi atunci când nu-i voi mai arãta iubire.

Cine îºi poate dori mai mult de atât? Nimeni. Este un prieten pe cinste. Este cel mai bun prieten pe care îl poate avea cineva.

De fiecare datã, când îmi vin aceste gânduri în minte, îmi dau seama, din nou, ce înseamnã un prieten adevãrat ºi iau hotãrârea de a nu-L pãrãsi pe Isus din Sfântul Tabernacol, de a avea necontenit încredere în El, de a-L trata aºa cum trebuie, cãci fãrã El nu existã viaþã. Cât de frumos spunea Vito Morelli: “a trãi înseamnã sã-l respiri pe Dumnezeu”.

Prietenia este ca o floare, atât de frumoasã ºi totuºi atât de firavã. Ea trebuie udatã zilnic, trebuie þinutã la cãldurã ºi la luminã. Aºadar ºi prietenia noastrã trebuie udatã zilnic cu vorbe frumoase, trebuie încãlzitã cu cãldura inimii ºi luminatã prin exemplul lui Cristos.

MIHAI LUP AªCU LUPAªCU AªCU,, cercetaº explorator explorator,, parohia “Adormirea Maicii Domnului”

Din viaþa arhidiecezei

Capela ºi pastoraþia universitarã Prin prestigiul ºi capacitãþile ei, Universitatea este un veritabil laborator cultural, fiind unul din polii de referinþã în societate.

Biserica ºi Universitatea

Universitatea este, de la originile sale, expresia cea mai semnificativã a grijii pastorale a Bisericii faþã de lumea culturii ºi a ºtiinþei. În Universitate, Biserica de astãzi îºi îndeplineºte în mod particular vocaþia misionarã prin Capela universitarã.

Aflatã la pragul dintre culturã ºi ºtiinþã, Capela universitarã are misiunea de a propovãdui Evanghelia într-un mediu în care existã pericolul dispersiunii sociale ºi al dezorientãrii în stabilirea adevãrului.

“Neutralitatea” ºi lipsa de curaj a profesorilor creºtini în domeniul cercetãrii ºi al cunoaºterii aduc mari prejudicii umanitãþii ºi societãþii, lãsând sã se creadã cã omul poate stabili de unul singur valorile de care are nevoie.

Renunþarea explicitã a Universitãþii la tradiþia ºi valorile adevãrurilor creºtine contribuie în mod nefericit la înfãptuirea unei societãþi fãrã rãdãcini ºi fãrã repere care sã-i dea sens ºi consistenþã.

Sfânta Scripturã spune: “Oricine va crede în El nu va fi fãcut de ruºine”(Rm 10,11). Învãþãtura ºi frumuseþile adevãrului revelat se oglindesc, uneori, defectuos prin tãcerea sau prin absenþa luãrii unei poziþii curajoase, deschise a profesorilor ºi cercetãtorilor care totuºi fac parte din Bisericã.

Prezenþa catolicilor în Universitate constituie un motiv de speranþã pentru Bisericã ºi pentru evanghelizarea lumii universitare ºi ºtiinþifice.

Vocaþia universitarã sau ºtiinþificã nu poate fi separatã de cea a trãirii credinþei ca ºi cum ar fi douã lucruri strãine.

Urgenþa operei de reevanghelizare ºi a reafirmãrii valorilor creºtine în mediul universitar necesitã prezenþa ºi practica pastoralã a Bisericii.

Capela universitarã catolicã la Bucureºti

Aceasta se aflã sub responsabilitatea episcopului diecezan ºi este animatã de capelanul universitar numit de episcop. Ea are drept scop pastoraþia ºtiinþei, a culturii ºi a învãþãmântului superior.

Prin Capela universitarã, Biserica doreºte sã ofere celor din acest mediu posibilitatea de a avea un contact viu ºi privilegiat cu Isus Domnul ºi Învãþãtorul care sã-i ajute într-un mod propriu ºi specific sã rãspundã provocãrilor lumii universitare ºi ºtiinþifice.

Capelanul universitar are misiunea, din partea episcopului, de a media ºi de a oferi asistenþã spiritualã tuturor persoanelor care alcãtuiesc lumea campusurilor ºi a mediilor universitare. Aceastã activitate este imposibil de conceput fãrã ajutorul ºi interesul continuu al parohiilor. Într-o primã etapã, în dieceza de Bucureºti capelanul universitar îºi propune sã-i contacteze pentru a-i cunoaºte pe toþi aceia care sunt implicaþi în activitatea universitarã ºi ºtiinþificã pentru a putea discerne nevoile ºi obiectivele pastorale ale acestui domeniu. Modul de desfãºurare a pastoraþiei necesitã încã noi precizãri.

Pentru contact: Capelan universitar pr. Iosif Tiba Tel fix – 021 430 25 53 Tel mobil – 0721 77 35 14, Email: iosiftt@yahoo.fr

La mulþi ani Scoutiºtilor!

Pe 18 februarie 2007, a avut loc Sãrbãtorirea celor 150 de ani de la naºterea fondatorului Scout, Lord Robert Baden-Powell. În cadrul acestei serbãri, 5 lupeþi s-au alãturat marii Familii Scout.

Nou veniþii: Petru, Iuliana, Clara, Simona ºi Alexandra au fost primiþi cu multã cãldurã luându-ºi angajamentul, prin mijlocirea Sf. Francisc de Assisi, sã-ºi respecte datoria faþã de Dumnezeu ºi aproapele, observând Legea Scout.

Dupã participarea la Sfânta Liturghie a urmat un moment festiv, un bal mascat, în care prinþi, prinþese, fluturaºi, þigãncuºe, clovni, indieni ºi-au demonstrat rapiditatea ºi tenacitatea în concursurile de culturã generalã, Scout ºi spiritualã, dar ºi creativitatea prin realizarea costumelor. În final cu toþii am avut de câºtigat atât premii cât ºi momente de bucurie. În ultimul mesaj al sãu, Robert Baden-Powell spunea cã: „adevãratul mod de a fi fericiþi este acela de a duce fericire altora”.

Mulþumim Preasfinþitului ºi preoþilor din parohie pentru binecuvântarea ºi sprijinul acordat! Cu ajutorul lui ACE TOT POSIBILUL „sã lãsãm aceastã Dumnezeu, VOM FFACE lume un pic mai bunã decât am gasit-o!”.

Roverii de la Catedrala Sf. Iosif

21

22

Social

Glosar social Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... profit

Lumea în care trãim pare sã graviteze în jurul acestui cuvânt magic: profitul! Când trebuie sã se apuce de ceva, mulþi îºi spun lucruri de genul: „ªi eu ce profit am din asta?”, sau „Nu e profitabil”, sau „Voi încerca sã obþin maximum de profit.” Totuºi, nu a fost ºi nu este peste tot aºa. Prin anii ’90, o asociaþie de caritate din Austria încerca sã ajute þãranii dintr-un sat de munte de la noi, unde încã se ara cu plugul de lemn, sã obþinã mai mult profit. Când a înþeles despre ce e vorba, femeia care urma sã fie prima beneficiarã a proiectului ºi-a pus mâna la gurã ºi-a zis: „Profit?

D-apoi ce sã facem noi, maicã, cu profitul, cã doar avem tãt ce ne trebuie...”

Profitul... O fi bun, o fi rãu? Iatã ce spune Doctrina Socialã a Bisericii: Doctrina socialã recunoaºte rolul cuvenit profitului, ca fiind primul indicator al bunului mers al întreprinderii: „atunci când o întreprindere produce profit, acest lucru înseamnã cã factorii de producþie au fost folosiþi în mod adecvat” ( Centesimus annus ) . Dar aceasta nu însemanã neapãrat cã (...) întreprinderea slujeºte în mod adecvat societatea. E posibil, de exemplu, ca toate calculele economice sã fie în regulã, ºi totuºi oamenii, care alcãtuiesc patrimoniul cel mai preþios al întreprinderii, sã se simtã umiliþi ºi jigniþi în demnitatea lor. Acest lucru se întâmplã atunci când întreprinderea se bazeazã pe exploatarea persoanelor, înclinând sã se sustragã de la obligaþiile faþã de dreptatea socialã ºi sã încalce drepturile muncitorilor.

(dupã Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Ed. Universitãþii Bucureºti 2007 2007,, p. 212)

Info social

Potrivit datelor centralizate de ANPDC, numãrul copiilor rãmaºi singuri s-a dublat în ultimii ani, în ciuda obligaþiei pãrinþilor de a întocmi acte notariale din care sã rezulte situaþia copiilor rãmaºi acasã. În aproape jumãtate din cazuri, respectiv 14.332, ambii pãrinþi se aflau la muncã în strãinãtate. În 13.425 de familii, era plecat unul dintre pãrinþi, iar în 2.782 de familii era plecat pãrintele unic întreþinãtor. Majoritatea copiilor rãmaºi în þarã, adicã 36.779, se aflã în grija rudelor de pânã la gradul patru. Alþi 2.243 beneficiazã de alocaþie de plasament, 286 au fost daþi în asistenþã maternalã, iar 290 sunt în grija unor centre de plasament publice sau private.

Peste 80% din românii plecaþi la muncã în strãinãtate prin Oficiul pentru Migraþia Forþei de Muncã, (OMFM), anul trecut, au muncit în agriculturã. Potrivit datelor OMFM, salariile câºtigate de aceºtia au variat între 700 ºi 1.200 de euro pe lunã. OMFM a intermediat, în 2006, plecarea la muncã în strãinãtate a unui numãr de 53.000 de români. Cei mai mulþi au plecat în Germania (38.548) ºi în Spania (14.273). Aproximativ 200 de români au ales ca destinaþie de muncã Elveþia, Franþa ºi Qatar.

Direcþia de Asistenþã Socialã a Sectorului 6 anunþã extinderea reþelei de asistenþi maternali. Primãria va organiza o selecþie pentru ocuparea celor 84 de posturi. Persoanele interesate sunt aºteptate pentru a depune cerere de angajare la sediul Direcþiei din str. Drumul Taberei nr. 18, Complex Orizont, telefon 745.72.37 sau pe site-ul instituþiei la adresa www.asistentasociala6.ro.

Info Caritas

Biroul de Asistenþã ºi Consiliere pentru Persoane cu Dizabilitãþi oferã, în format nou, site-ul www.sindromdown.ro, care se adreseazã persoanelor cu Sindromul Down (trisomie 21), aparþinãtorilor acestora ºi specialiºtilor. Site-ul este unic în România. Integrat în site-ul principal existã un Forum, modul de ºtiri, o bazã de date cu articole pe diverse teme, baza de date cu organizaþiile din Federaþia ROSDR. Forumul oferã posibilitatea de a interacþiona cu alþi pãrinþi ºi specialiºti din România ºi din întreaga lume. Acesta numãrã, în prezent, 135 membri din Bucureºti, Iaºi, Arad, Tg. Mureº, Constanþa, Rm. Vâlcea, Galaþi, Cluj, Drobeta-Turnu Severin, Ploieºti, Braºov, Craiova, SUA, Spania, Franþa (cadre didactice, psihologi, psiho-pedagogi, asistenþi sociali, medici, kinetoterapeuþi, pãrinþi, elevi ºi alte persoane interesate de domeniu).

(Buleti n informativ Caritas Bucureºti) (Buletin

PO ªT A REDACÞIEI POªT ªTA

“Ziua de naºtere a fiului meu cade la începutul lui martie, adicã mereu în Postul Mare. Ar vrea ºi el sã facã o petrecere cu colegii, dar noi îi spunem cã nu se poate. Însã îmi pare rãu de el: se poate obþine vreun fel de dispensã?”

Nu, dispensã nu se poate obþine, dar se pot gãsi soluþii alternative cu care toþi sã fie mulþumiþi. Chiar dacã e post, fiul dumneavoastrã poate invita câþiva prieteni apropiaþi cu care sã petreacã douã-trei ore plãcute jucând jocuri liniºtite, discutând, fãcând planuri ºi chiar mâncând, cu cumpãtare, ceva bun. Fiul dumneavoastrã le poate spune prietenilor de ce preferã o aniversare „mai potolitã” ºi, cu puþinã fantezie, o puteþi transforma într-o experienþã atât de plãcutã, încât s-ar putea ca ºi prietenii sã-ºi doreascã sã-i urmeze exemplul. Apoi, este o mãrturie creºtinã care vã va atrage cu siguranþã binecuvântarea lui Dumnezeu. Cât priveºte dorinþa de a face o petrecere cu muzicã ºi dans, gândiþi-vã dacã nu cumva o puteþi organiza cu alt prilej, cum ar fi onomastica, ori încheierea ºcolii sau alt eveniment important pentru fiul dumneavoastrã, ba chiar pur ºi simplu pentru cã este un copil bun ºi meritã sãrbãtorit. În acest fel, fiul dumneavoastrã va ºti cã îl iubiþi cu adevãrat, ºi postul va cãpãta pentru el valoare. „Am 26 de ani, am teminat facultatea ºi locuiesc împreunã cu pãrinþii ºi doi fraþi mai mici. Mama tot îmi spune cã trebuie sã mã mãrit ºi sã am ºi eu casa mea.(... )De curând am cunoscut un bãiat ortodox , care pare destul de serios, ºi care mi-a propus sã ne cãsãtorim. El a mai fost cãsãtorit, dar a divorþat pentru cã soþia voia sã emigreze în Germania ºi el nu. ªtiu cã ortodocºii divorþaþi se pot recãsãtori...” Draga mea, nici nu te gândi! Simplul fapt cã ai 26 de ani ºi mama te împinge de la spate nu e un motiv suficient ca sã te cãsãtoreºti cu acest bãiat. Nu se ia o hotãrâre pe viaþã doar din cauza unei situaþii de moment. În primul rând, Biserica nu permite cãsãtoria cu un divorþat, chiar dacã este ortodox. Apoi, gândeºte-te, faptul cã unul voia sã trãiascã în Germania ºi altul ba, îþi pare un motiv serios ca sã despartã doi oameni care ºi-au jurat iubire ºi fidelitate pe veci? Cât de serios a fost angajamentul lor, ºi mai ales cât de serios e acest tânãr?... ªi încã ceva: eºti la vârsta cea mai potrivitã pentru a te gândi mai bine la ce te cheamã Dumnezeu – poate cã el are pentru tine alt plan decât cãsãtoria. Fii curajoasã, ai încredere în Dumnezeu ºi cautã-þi un sfãtuitor sfânt în Bisericã.

Îndrumar mediatic

Ne place sau nu, suntem responsabili pentru îngrijorãtoarele schimbãri climaterice Al Gore – Oscar (2007) pentru cel mai bun documentar An inconvenient truth ( Un adevãr incomod ) este titlul documentarului realizat de Al Gore, omul politic american, intrat de curând în lumea cinematografiei, dupã ce a ieºit învins din cursa pentru Casa Albã. Al Gore ºi-a mutat interesul de la politicã la îngrijorãtoarea chestiune ecologicã, decis sã meargã din uºã în uºã, dacã este nevoie, pentru a atrage atenþia asupra dezechilibrelor create de om sistemului climatic ºi asupra efectelor devastatoare cauzate de supraîncãlzirea globalã.

Documentarul lui Gore ne pune în faþa ochilor ºi oglinda reacþiilor acelora care ar putea interveni pentru oprirea dezastrului ambiental; din pãcate aceste rãspunsuri sunt de-a dreptul inconºtiente, lipsite de scrupule, de moralã ºi de obiectivitate.

Departe de a fi un documentar care propune prevestiri apocaliptice, Un adevãr incomod vrea sã fie un apel responsabil ºi urgent la a ne trezi, la a ne schimba mentalitatea, aºa cum sugereazã ºi coloana sonorã a filmului: „I want to wake up” („vreau sã mã trezesc”) – ce aparþine compozitoarei Melissa Etheridge – pentru a nu ajunge sã ne autodistrugem din pricina lipsei simþului mãsurii. Nimic romanþat în filmul lui Al Gore; totul este documentat, în mod acurat, pe baza datelor ºtiinþifice.

Unde ne e mintea…?

Dar ce spune realizatorul despre scopul acestui film? Pentru Radio Vatican, Al Gore: ”Sper ca acest film sã ajute la promovarea unui dialog ºi sã ne provoace pe noi toþi la a face un experiment pe care puþine generaþii au avut privilegiul de a-l cunoaºte în decursul istoriei. Este misiunea unei generaþii, o hotãrâre moralã faþã de care suntem obligaþi, un sens pe care trebuie sã-l urmãm, forþaþi de împrejurãri. Trebuie sã lãsãm la o parte toate meschinãriile ºi conflictele care ne împiedicã sã acþionãm în mod responsabil. Aceastã crizã climaticã este o provocare pentru fiecare persoanã de pe aceastã planetã ºi de aceea trebuie sã ne unim – la nivel de

guverne, de autoritate, de societate civilã – pentru rezolvarea acestei probleme. Priviþi la sfârºitul filmului, când apar titlurile, pentru cã este scris ceea ce putem face, fiecare dintre noi, în propria comunitate, la nivel naþional ºi internaþional. Spuneþi-le ºi celor din familia dumneavoastrã ºi prietenilor, aºa încât toþi sã poatã înþelege natura acestei crize climaterice”. Realizatorul ne provoacã la a ne imagina ce ne vor întreba fiii noºtri, peste o vreme, când situaþia ar putea deveni de necontrolat: „(…) dar vouã, unde vã era mintea acum câþiva ani, de ce nu v-aþi gândit?”

Rugãciunea, un antidot la „somnul cel de moarte” În lista cu ceea ce avem de fãcut, se aflã ºi un îndemn la rugãciune. Al Gore spune: „Rugaþi-vã pentru ca oamenii sã aibã forþa de a-ºi schimba mentalitatea” pentru cã „doar rugãciunea poate face ca lumea sã meargã înainte”.

Când am vãzut filmul, la Roma, în sala cinematografului din cartierul unde locuiesc, eram doar douã persoane. La sfârºit, cealaltã spectatoare a venit la mine spunându-mi: „Sper cã sunteþi sau o profesoarã sau o scriitoare, încât sã puteþi face cunoscut acest documentar”.

Dar, v-am convins oare sã vedeþi Un adevãr incomod ?

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI (transmisie la Radio V atican al cãrui Vatican site este: www .radiovaticana.org) www.radiovaticana.org)

23

24

Istorie ºi Spiritualitate

Statuia Monseniorului Ghika – loc de mângâiere ºi creºtere spiritualã De ce scuarul în care este situatã nu poartã numele Monseniorului?

MIHAIL ST AN STAN

(fragmente din mãrturia „Nimic nu-i mai frumos ca adevãrul”, încredinþatã de artistul Mihail Stan Pãrintelui Ioan Ciobanu) Dupã Sfânta Liturghie a Crãciunului 2006, la biserica Sacré Coeur, am rãmas sã schimb câteva cuvinte cu pãrintele paroh Ioan Ciobanu.

Ca de fiecare datã în ultimul timp, l-am întrebat de ce încã nu se numeºte locul din preajma statuii, „Piaþa Monseniorul Vladimir Ghika” .

La Roma, vãzusem locuri puþin mai mari decât livingul meu ºi numai dacã aveau o micã fântânã artezianã realizatã de un artist, erau trecute în ghidul oraºului ca piaþã sau piaþetã.

Rãmaºi amândoi dezamãgiþi de aceastã neîmplinire, i-am cerut permisiunea Pãrintelui de a scrie un articol referitor la valoarea deosebitã a acestei statui aparþinând lui Gheorghe Anghel: valoare artisticã ºi valoare spiritualã, reprezentându-l pe Monseniorul Ghika, un martir al credinþei creºtine, a cãrui cauzã de beatificare este în curs de desfãºurare.

Aº putea vorbi despre valoarea statuii, ca artist, ca om ce l-am cunoscut pe sculptorul Gheorghe Anghel.

Consider cã aceastã mãrturie este cu atât mai necesarã, cu cât, în suplimentul unei ediþii recente a publicaþiei Ziarul financiar, se fac afirmaþii eronate ºi rãuvoitoare, legate de versiunea în bronz a statuii.

Datoritã prietenului meu, sculptorul Constantin I. Popovici (Dumnezeu sã-l odihneascã!), l-am cunoscut pe Anghel, la atelierul sãu, în toamna anului 1965. Tatãl lui Constantin I. Popovici fusese un sculptor ieºean de valoare – Ion Gr. Popovici, elev, ca ºi Anghel, la ºcoala ilustrului Paciurea. Într-o duminicã geroasã ºi plinã de zãpadã, primesc un telefon de la prietenul meu: -Dacã mergem azi sã vedem retrospectiva Anghel, poate avem ºansa sã-l întâlnim ºi pe maestru! Într-adevãr, era acolo, stând de vorbã cu un grup de persoane.

Parcurgând expoziþia, zãbovind, desigur, în faþa înãlþãtorului bronz al statuii lui Eminescu – ce cobora, parcã, din „Luceafãrul” ne-am oprit apoi îndelung în preajma unui gips. Se numea „Cãrturar” *. Îl ºtiam de când vizitasem atelierul maestrului. Statuia se detaºa prin aerul sãu de mister ºi generozitate... Anghel tratase gipsul, dând senzaþia pietrei dãltuite, observa prietenul meu.

Realizase aceastã statuie în anul 1938, dupã ce revenise de la studii, de la Paris, beneficiind acolo de o bursã din partea Monseniorului Ghika. Impresionat de sfinþenia ºi de demnitatea Monseniorului ºi din recunoºtinþã pentru ajutorul primit, Gheorghe Anghel reuºeºte sã facã aceastã operã de artã, o capodoperã a sculpturii româneºti, pe care, ne-a spus, ar fi dorit

sã o toarne în bronz, dar nu a avut susþinere.

Originalul în gips a fost pãstrat, dupã moartea artistului, de prietenul acestuia, arhitectul Marcu Anghel, care apoi l-a donat parohiei Sacré Coeur, ce pãstreazã ºi venereazã amintirea prezenþei Monseniorului Ghika.

Dupã acest original (pe care eu l-am recunoscut la prima vedere) sa fãcut matriþa statuei ºi s-a turnat în bronz.

O matriþã pentru turnare, bine fãcutã, este obligatoriu sã preia toate asperitãþile ºi imperfecþiunile lucrãrii – master. Ulterior se intervine cu polizorul numai dacã apar defecþiuni tehnice. Prin transpunerea în bronz, consider cã nu s-a cauzat niciun deserviciu sculptorului ºi nici Monseniorului Ghika. Îi încredinþez pe toþi oamenii care trec pe lângã statuia Monseniorului Ghika de existenþa unei opere de artã de mare prestigiu, care a fãcut posibil, prin actul civic al situãrii ei sub cerul liber, ca tot mai mulþi cetãþeni sã afle de trecerea prin vremuri a unui mare sculptor ºi a unui martir. * În plinã dictaturã comunistã, pentru a nu fi distrusã, statuia ce îl reprezenta pe Monseniorul Ghika a primit acest nume (n.red).

Pãrintele Josef D’Ester (1847-1921)

S-a nãscut în 1847 la Vallendar (Renania) ºi a studiat filosofia ºi teologia la Münster ºi München. A fost sfinþit preot în 1872 ºi a venit în România, ca misionar, în 1888. Timp de trei decenii a îndeplinit funcþii de înaltã rãspundere în Arhidieceza de Bucureºti, remarcându-se ca o mare personalitate a epocii sale, fiind iubit ºi stimat de catolici ºi nu numai.

A fondat, la Bucureºti, Asociaþia marianã a bãrbaþilor, bãieþilor, elevilor ºi fetelor, Conferinþa „Sfântul Vincenþiu”, Asociaþia „Sfânta Elisabeta”, Asociaþia tinerilor ºi Asociaþia tinerelor catolice. Ultima sa operã culturalã a fost prestigioasa revistã „Jugendfreund”.

A fost preþuit de regii României, Carol I ºi Ferdinand I, al cãror duhovnic a fost. De asemenea, între anii 1888-1921 a fost ºi director spiritual al cãlugãriþelor de la Institutul „Sfânta Maria„ (Pitar Moº).

La înmormântarea pãrintelui D’Ester, la 12 august 1921, au participat toate congregaþiile ºi asociaþiile pe care le-a fondat, iar discursul funebru a fost rostit de arhiepiscopul R. Netzhammer, care îl prezenta pe marele dispãrut ca pe un „preot adevãrat, un om al spiritului ºi ca profesor, un om al asociaþiilor, un om din popor”.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Din istoria Bisericii

Schisma dintre Orient ºi Occident: 1054 sau 1755?

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Ce este o schismã?

Schisma reprezintã situaþia creatã prin ruperea comuniunii dintre anumite Biserici locale.

1) Dacã Bisericile locale, între care existã schismã, se recunosc reciproc ca Bisericã a lui Cristos, ele sunt „Biserici surori în comuniune aproape deplinã”. Când Bisericile locale se recunosc reciproc ca Bisericã a lui Cristos, ele îi considerã pe credincioºii celeilalte Biserici ca mãdulare ale Trupului lui Cristos. Aceastã realitate rãmâne valabilã ºi în situaþia în care Bisericile surori nu mai au între ele comuniune deplinã. Ar fi absurd ca o Bisericã sã provoace pe credincioºii unei alte Biserici la convertire. Aceasta ar însemna cã credincioºii, care urmeazã a fi convertiþi, au fost pânã atunci separaþi de Trupul lui Cristos, urmând ca ei sã devinã, din nou, mãdulare ale Trupului lui Cristos.

2) Dacã ele refuzã reciproc aceastã recunoaºtere ºi fiecare dintre ele este convinsã cã numai ea singurã este Biserica lui Cristos, iar cealaltã comunitate se aflã în greºealã, nu se mai poate vorbi de Biserici surori surori. În acest caz, avem douã confesiuni creºtine care, fiecare în parte, este convinsã cã numai propriii ei credincioºi sunt mãdulare ale Trupului lui Cristos, în timp ce, dimpotrivã, credincioºii celeilalte comunitãþi sunt „oi rãtãcite”.

Schisma din 1054 a fost sau nu un act spontan?

Separãri între Biserica din Orient ºi cea din Occident au mai avut loc pânã în 1054. Prin urmare, actul din 1054 a fost pregãtit de mai multe controverse între creºtini: 1) Protestul celorlalte Biserici determinat de ridicarea oraºului Constantinopol, în care nu exista un scaun episcopal „petrin”, la rangul de centru bisericesc de cãtre Împãratul Constantin cel Mare, din motive pur politice, fãrã a þine cont de faptul cã intervine în orânduiellile Bisericii, unde doar episcopul Romei avea autoritate.

2) Schisma acachianã (483-519), dupã numele patriarhului Acachie al Constantinopolului. Conciliul din Calcedon (451) a cãutat o formulã pentru exprimarea credinþei comune în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului, pe care sã o mãrturiseascã toþi creºtinii. Aceasta întrucât, în unele Biserici locale, s-au încetãþenit articole diferite ale crezului nicenoconstantinopolitan. S-a dorit ca ele sã fie puse de acord pentru ca pe viitor toate Bisericile sã aibã pentru credinþa lor comunã ºi un mod de exprimare comun. Totuºi, formula de la Calcedon nu s-a impus atât de uºor datoritã diferenþelor culturale dintre Biserici. În multe locuri aceastã iniþiativã nu a fost acceptatã ºi înþeleasã ºi, de aceea, a fost respinsã.

Totuºi, Henotikon-ul, Edictul de unitate în exprimare a adevãrurilor

de credinþã, impus în octombrie 482 de împaratul bizantin Zenon, pentru împãcarea monofiziºilor cu Ortodoxia, a creat o schismã de 36 de ani, între Roma ºi Constantinopol, cunoscutã sub denumirea de schisma acachianã.

3) Filioque. Cuvântul latin „filioque” înseamnã „ºi de la Fiul”. În mãrturisirea de credinþã a Sinodului de la Constantinopol se spune despre Duhul Sfânt cã purcede de la Tatãl. Acest text apare ºi în Evanghelia dupã Sfântul Ioan (15,26). În traducerea latinã a mãrturisirii de credinþã, folositã de Biserica apuseanã la celebrãrile liturgice, se aratã dimpotrivã cã el purcede de la Tatãl ºi de la Fiul. Ca diferenþã teologicã între Rãsãrit ºi Apus, chestiunea este foarte veche. În momentul în care mãrturisirea de credinþã a sinodului de la Constantinopol a fost cunoscutã în Apus, exprimarea purcederii Duhului Sfânt de la Tatãl ºi de la

Fiul era deja de mult timp în uz în Biserica latinã. Bisericile greceºti n-au ridicat nici o obiecþie împotriva practicii latinilor, iar latinii n-au protestat, desigur, împotriva formulãrii noii mãrturisiri de credinþã. A existat în mod evident convingerea cã ambele formulãri exprimã corect acelaºi adevãr de credinþã în fiecare limbã. Aceasta a devenit motiv de disputã abia mult mai târziu. Învãþãtura despre „filioque” este o nuanþã teologicã pe care latinii ºi grecii au transformat-o în pretext pentru separare.

4) Schisma iconoclastã. Aceasta a þinut separaþi creºtinii din cele douã pãrþi ale lumii creºtine (Orient ºi Occident) timp de aproape 100 de ani, pe probleme ce aveau la bazã unele practici de pietate superstiþioase cu privire la închinarea la icoane.

Deºi anul 1054 este cel în care cardinalul Humberto de Silva Candida a depus bula de excomunicare a patriarhului de Constantinopol, Mihai Celularie (1043-1058), totuºi abia în anul 1755 avem de a face cu o schismã în adevãratul sens al cuvântului, întrucât atunci patriarhii de Constantinopol, Alexandria ºi Ierusalim, întruniþi în cel din urmã oraº, în iulie, au redactat o declaraþie comunã prin care îi numeau pe latini „nesfinþiþi ºi nebotezaþi”, declarând cã toate riturile sacramentale latine erau niºte ceremonii goale care nu împãrtãºeau darurile Duhului Sfânt. Astfel, i se nega Bisericii latine sacramentalitatea.

Acesta este actul care a consfinþit ruperea comuniunii dintre Orient ºi Occident.

25

26

Lecturi JOSEPH CARDINAL RA TZINGER, PAP A BENEDICT AL XVI-LEA RATZINGER, PAPA

„Drumul pascal”, Ed. Sapientia, Iaºi, 2006 ; 204 p.

Cartea pe care v-o prezint cuprinde meditaþiile exerciþiilor spirituale þinute în anul 1983 de Cardinalul Ratzinger pentru Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea ºi pentru membrii Curiei Romane. „În redactarea textelor m-am lãsat cãlãuzit de ideea cã cele patruzeci de zile ale Postului Mare sunt deja, în ele însele, marile exerciþii spirituale pe care Biserica ni le oferã an de an. […Trãirea creºtinã] cuprinde fie dimensiunea teologicã a educaþiei la credinþã, din care se hrãneºte orice celebrare liturgicã, fie dimensiunea existenþialã a orientãrii spre practicã, în care aceastã credinþã devine viaþã concretã”, scrie actualul Papã în prefaþa unei cãrþi ce-ºi pãstreazã prospeþimea ºi actualitatea, în ciuda trecerii timpului. De ce? Pentru cã ideile ºi gândurile adunate între copertele acestui volum se întemeiazã pe Evanghelii, pe Tradiþia Bisericii, pe scrierile Sfinþilor ºi ale Pãrinþilor Bisericii, în fine pe opera unor mari teologi contemporani.

Partea întâi este o „Introducere la liturgia din prima sãptãmânã a Postului Mare“, partea a doua trateazã despre „Misterul lui Isus“, iar partea a treia se intituleazã „Cristos, Biserica, Preoþia“.

Forþa argumentului teologic stã tocmai în simplitatea sa strãlucitoare ºi inobiectabilã. Iatã cum rezumã Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea semnificaþia teologicã ºi spiritualã a celor patruzeci de zile petrecute de Mântuitorul în deºert: „Isus merge în pustiu pentru a fi ispitit, pentru a participa la ispitirile poporului sãu ºi ale lumii, pentru a-l învinge pe duºman ºi pentru a ne deschide astfel drumul spre þara promisã”. Cele patruzeci de zile ale Postului Mare au rolul de a ne reaminti puterea înfrânãrii ºi biruinþa lui Cristos asupra ispititorului. Domnul a deschis drumul ºi ne-a arãtat tuturor calea; noi trebuie sã-L urmãm.

Capitolul al doilea are în centru chipul ºi misiunea lui Isus.

Meditaþiile au ca punct de plecare cuvinte-cheie din Crez: descendit de caelis (a coborât din Cer), et incarnatus est (ºi s-a întrupat), „Dumnezeu adevãrat ºi Om adevãrat“...

Pe urmele Sfântului Augustin, Benedict al XVI-lea explicã scena spãlãrii picioarelor din Evanghelia dupã Ioan: „Dacã un om este spãlat, adicã botezat, este deci curat; de ce ºi în ce sens are nevoie de o spãlare a picioarelor? [...] Fãrã îndoialã, am fost fãcuþi curaþi în întregime prin Botez, chiar ºi picioarele; am fost fãcuþi «curaþi», dar atât timp cât trãim aici, pe pãmânt, picioarele noastre stau pe pãmântul din lumea aceasta. Însã Domnul stã în faþa lui Dumnezeu ºi, mijlocind pentru noi, ne spalã picioarele zi dupã zi, în momentul în care noi rostim rugãciunea «ne iartã nouã greºelile noastre»“. Aceastã imagine impresionantã ne reaminteºte semnificaþia profundã a unor

cuvinte pe care, uneori, superficialitatea noastrã le rateazã...

Capitolul al treilea explicã în amãnunt legãtura între Cristos ºi Biserica sa. Ziua de naºtere a Bisericii este duminica Rusaliilor - sãrbãtoarea coborârii Duhului Sfânt. „Pentru sfântul Luca, ziua de Rusalii anticipeazã toatã istoria Bisericii. Aceastã istorie este doar o manifestare a darului Duhului Sfânt. Realizarea dinamismului Duhului, care duce Biserica pânã la marginile pãmântului ºi ale timpurilor, este conþinutul central al tuturor capitolelor din Faptele Apostolilor, unde se descrie trecerea evangheliei de la evrei la pãgâni, de la Ierusalim la Roma”.

Argumentul central al meditaþiilor se sprijinã pe triada euharistie - cristologie ecleziologie. Cristos, Pâinea Vieþii - Cristos, Domn ºi Mântuitor - Cristos, Capul Bisericii.

Postul Mare este un timp al smereniei ºi al regãsirii. Benedict al XVI-lea scrie: „Uneori avem nevoie de un medicament împotriva obiºnuinþei noastre ºi a neatenþiei noastre; uneori avem nevoie de foame - spiritualã ºi trupeascã - pentru a înþelege din nou darurile Domnului ºi pentru a înþelege suferinþa fraþilor noºtri, cãrora le este foame. Postul trupesc ºi spiritual este un vehicul al iubirii“. „Drumul pascal” este o carte menitã sã ne însoþeascã în meditaþia ºi în rugãciunea cotidianã de-a lungul Postului Mare.

Cuvintele Sfântului Pãrinte sã ne lumineze ºi sã ne întãreascã în acest timp special, pentru a ne pregãti cum se cuvine pentru sãrbãtoarea Învierii Domnului!

ANA-MARIA BOTNARU

Lansare de carte: Despre spiritualitatea carmelitanã

Castelul interior de Sfânta Tereza din A vila Avila Sâmbãtã 31 martie, ora 11,00 Aula magna Institutului teologic „Sf. Tereza al pruncul Isus” La Catedrala Sf. Iosif, str.

Berthelot 19 Prezintã: pr. LUIGI GAETANI Definitor general al Ordinului Carmelitanilor Desculþi

Restituiri

Revista „Pro Memoria” – nr nr.. 5 / 2006 ARCB, 2006 ; 288 p.

Dacã vrem sã supravieþuim ca popor, recursul la memorie nu este facultativ, ci obligatoriu. Scoþând la luminã trecutul mai apropiat sau mai îndepãrtat, dând mãrturie despre adevãrul istoric, cei de azi îndeplinesc o triplã datorie: faþã de cei care nu mai sunt ºi a cãror poveste trebuie spusã, faþã de locuitorii prezentului ºi faþã de cei care vor veni ºi vor dori sã ºtie adevãrul... „Pro Memoria“, revistã de istorie ecleziasticã apãrutã sub egida Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureºti ºi a Centrului „Biserica ºi Istoria“, a ajuns la numãrul 5. Articolele ºi studiile publicate în acest numãr sunt grupate în cinci secþiuni: Din istoria arhidieceizei, Comunitãþi parohiale, Personalitãþi catolice, Biserica localã în anii represiunii comuniste, Varia. „Avem o istorie secularã, avem un bogat patrimoniu cultural ºi istoric, avem personalitãþi ºi instituþii catolice cu o frumoasã istorie în spaþiul românesc, pe care trebuie sã le preþuim deoarece reprezintã tradiþia vieþii noatre catolice“, scrie ÎPS Ioan Robu în cuvântul-înainte al revistei.

La împlinirea a 120 de ani de la primul pelerinaj românesc la Lourdes, Dãnuþ Doboº scrie despre „Cultul Madonei de Lourdes în Arhidieceza de Bucureºti”, publicând un foarte interesant document despre inaugurarea statuii Madonei de Lourdes la Brãila, la 25 martie 1886.

Alina Dorojan scrie despre „Aspecte religioase ale comunitãþii italiene din spaþiul românesc pe parcursul secolului al XIX-lea ºi pânã la intrarea României în Primul Rãzboi Mondial”, studiu din care aflãm despre comunitãþile italiene din Dobrogea ºi din Bucureºti, precum ºi despre sfinþirea – la 2 iulie 1916, de cãtre arhiepiscopul Raymund Netzhammer – a bisericii italiene “Preasfântul Mântuitor” din Bucureºti.

Secþiunea Comunitãþi parohiale ne propune cãlãtorii în spaþiu ºi timp – ajungem la Piteºti, Turnu-Severin, Popeºti-Leordeni, Câmpulung Muscel. Povestea comunitãþilor ºi a bisericilor din aceste locuri este o mãrturie preþioasã, o punte de imagini ºi cuvinte între trecut ºi prezent. „Mons. Ignazio Felice Paoli în anii Rãzboiului de Independenþã a României“ este obiectul unei conferinþe susþinute de pãrintele Ieronim Iacob: „câteva luãri de poziþie, pastorale ºi politico-religioase, ale episcopului Ignazio Paoli, fac din el semn de contradicþie”.

Studiul „Martiri ai credinþei în anii regimului ateo-comunist“ (re)aduce în memoria noastrã numele, chipul ºi viaþa unor preoþi care au fost urmãriþi, anchetaþi, închiºi ºi, probabil, uciºi de Securitatea comunistã: pr. Rafael Friedrich, pr. Egon Xaveriu Haider, pr. Andrei „Horn” Despina. În studiul „Aspecte ale represiunii antireligioase în anii ’50.

Dosarul 15.563“, Adrian Nicolae Petcu scrie cã „mai-marii comuniºti

erau convinºi cã slujitorii catolici erau agenþi ai imperialismului ºi factori distructivi pentru preconizata construcþie a socialismului“, aceºtia urmãrind „ruperea credincioºilor ºi slujitorilor catolici de Vatican“ ºi „crearea unor autocefalii catolice naþionale“. Anexa conþine un document inedit din arhiva CNSAS – un extras din stenograma ºedinþei Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, din 25 mai 1954, privitoare la eliberarea episcopului Augustin Pacha.

La secþiunea Varia , citiþi despre „Compendiul doctrinei sociale a Bisericii“ ºi „Conciliul Ecumenic Vatican II. Impactul imediat asupra vieþii politice ºi religioase din România“. În strãlucire sau în strâmtorare, în vremuri de înflorire sau de persecuþie, Biserica Catolicã din România a scris pagini memorabile din istoria poporului nostru. Despre oameni ºi faptele lor – în recentul numãr al revistei „Pro Memoria“…

ANA-MARIA BOTNARU

Semnal Dãnuþ Doboº (coord.), CIOPLEA. Douã veacuri de istorie Lecturând prezenta monografie, retrãim atmosfera ºi spiritul creºtin care au domnit întotdeauna la Cioplea, un sat aflat pânã acum o jumãtate de secol la porþile Bucureºtiului, impresionând atât în epocã cât ºi astãzi prin solemnitãþile bisericeºti deosebite, dar ºi prin istoria sa glorioasa. (Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti)

27

28

ªtiri

Spovada, un sacrament de redescoperit ºi de re-propus „În epoca noastrã, marcatã de atâtea sfidãri religioase ºi sociale, e necesar sã redescoperim ºi sã propunem din nou sacramentul Pocãinþei”, a afirmat Suveranul Pontif în discursul adresat confesorilor (duhovnicilor) de la cele patru Bazilici Papale din Roma, pe care i-a primit în audienþã înainte de Postul Mare. Duhovnicul constituie instrumentul unui minunat eveniment de har: renaºterea spiritualã - rod al milostivirii divine - care transformã penitentul într-o nouã creaturã. Este un miracol pe care numai Dumnezeu îl poate face prin cuvintele ºi gesturile preotului: dezlegarea pronunþatã în numele ºi din împuternicirea Bisericii. În administrarea sacramentului Pocãinþei, a spus Sfântul Pãrinte, „duhovnicul nu este spectator pasiv”, „dar... instrument activ al milostivirii divine”; este chemat sã fie „tatã”, „judecãtor spiritual”, „maestru” ºi „educator”; de aceea, „e necesar ca el sã uneascã la o bunã sensibilitate spiritualã ºi pastoralã o serioasã pregãtire teologicã, moralã ºi pedagogicã care sã-l ajute sã înþeleagã cele trãite de persoanã. Îi este apoi foarte util sã cunoascã climatele sociale ºi profesionale ale celor care se apropie de scaunul de spovadã, pentru a le putea da sfaturi potrivite ºi orientãri spirituale ºi practice”. ªi a adãugat: „...Nu putem predica iertarea ºi reconcilierea altora, dacã nu suntem noi personal pãtrunºi de ele. Cristos ne-a ales, dragi preoþi, pentru a fi singurii care sã putem ierta pãcatele în numele sãu: este vorba atunci de un serviciu eclezial specific cãruia trebuie sã-i dãm prioritate”.

Se aºteaptã exortaþia apostolicã despre Euharistie Sfântul Pãrinte, adresându-se preoþilor Diecezei de Roma într-o întâlnire care are loc în mod tradiþional la începutul Postului Mare, a spus cã apariþia unei exortaþii apostolice pe tema Euharistiei este „iminentã”.

Exortaþia va rezuma lucrãrile pe aceastã temã ale Sinodului Episcopilor, care s-a desfãºurat în Vatican în octombrie 2005, ºi care a avut ca temã „Euharistia: pâine vie pentru pacea lumii”. În luna iunie a anului trecut, episcopii care formeazã consiliul ordinar al Sinodului au încheiat lucrãrile la textul final al Sinodului, supunându-l atenþiei Papei, ca bazã pentru scrierea exortaþiei.

La întâlnirea cu preoþii din Roma, Papa a spus cã exortaþia apostolicã va oferi o serie de meditaþii pe teme cheie, atinse în timpul Sinodului din 2005. Reamintim câteva dintre temele dezbãtute atunci: Împãrtãºirea divorþaþilor recãsãtoriþi; Problema legãturii dintre Euharistie ºi avort; Îndatoririle Episcopului în raport cu Euharistia; ªtiu catolicii ce este Euharistia?; Euharistia nu s-a întors în Cenacol.

„Cãsãtoriile mixte ºi Familia în Europa” – întâlnire internaþionalã la Oradea La începutul lunii martie s-a desfãºurat la Oradea întâlnirea preºedinþilor Conferinþelor episcopale din SudEstul Europei, promovatã de Consiliul Conferinþelor Episcopilor Europei (CCEE) ºi gãzduitã de Conferinþa episcopalã a României ºi de PS Virgil Bercea, episcop al eparhiei greco-catolice de Oradea. Au fost reprezentate 7 Conferinþe episcopale: Albania, Bosnia ºi Herþegovina, Bulgaria, Grecia, România, Conferinþa episcopalã Internaþionalã „Sfinþii Ciril ºi Metodiu” (Serbia ºi Muntenegru) ºi Turcia. În cadrul întâlnirii a fost dezbãtutã o temã de mare actualitate: cãsãtoriile mixte ºi familia în Europa. Reflecþiile s-au oprit, în mod deosebit, asupra cãsãtoriilor dintre un catolic ºi un botezat de altã confesiune creºtinã ºi cea dintre un catolic ºi un nebotezat.

S-au discutat ºi alte subiecte de actualitate, cum ar fi Cea de-a III-a Adunare Ecumenicã Europeanã care se va desfãºura la Sibiu în perioada 4-9 septembrie, vizita Papei în Turcia ºi integrarea României ºi a Bulgariei în Uniunea Europeanã.

Biserica din România a fost reprezentatã de Prea Fericirea Sa Lucian Mureºan, arhiepiscop major de Fãgãraº ºi Alba Iulia al Românilor ºi Preºedinte al Conferinþei Epicopale Române, IPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureºti, PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, PS Jòsef Tempfli, episcop romano-catolic de Oradea. Din partea Sfântului Scaun au participat Excelenþa Sa, mons. Jean-Claude Périsset, nunþiu apostolic în România ºi Excelenþa Sa, mons. André Dupuy, nunþiu apostolic pe lângã Uniunea Europeanã.

ªtiri

Familia este voitã de Dumnezeu ºi corespunde naturii umane În colecþia “Caietele cotidianului L`Osservatore Romano” a apãrut volumul „Adevãrul despre familie. Cãsãtoriile ºi uniunile de fapt în cuvintele Papei Benedict al XVI-lea”, care cuprinde intervenþiile actualului Pontif pe aceastã temã. “Îngrijorarea Papei Benedict privind familia nu poate sã nu fie ºi preocuparea cotidianului L`Osservatore Romano. Nu am tãcut ºi nu vom tãcea, vom merge înainte cu inima ºi cu inteligenþa unor samariteni ai familiei”, a declarat Mario Agnes, directorul cotidianului din Vatican.

La lansare a participat, printre alþii, ºi Francesco d‘Agostino, preºedintele Uniunii juriºtilor catolici italieni, care a explicat de ce este familia parte constitutivã a experienþei umane: „Familia nu a fost inventatã în cursul istoriei, aºa cum s-a întâmplat cu multe tehnologii, aºa cum s-a întâmplat cu scrisul, de exemplu. Familia este o modalitate specificã de a fi pentru fiinþa umanã. Dumnezeu a creat familia pentru cã aceasta corespunde naturii umane. Dacã se înlãturã identitatea familialã, se înlãturã ceea ce este specific omului, ºi aceastã tezã se verificã în toate culturile ºi în toate epocile”.

ªase provocãri în domeniul muncii Arhiepiscopul Celestino Migliore, observator permanent al Sfântului Scaun la Naþiunile Unite, a participat, în luna februarie, la cea de-a 45-a sesiune a Comisiei pentru Progresul Social a Consiliului Economic ºi Social al ONU. Tema întâlnirii a fost promovarea angajãrii ºi a muncii decente pentru toþi. În discursul sãu, prelatul a evidenþiat principalele ºase provocãri actuale din domeniul muncii. Astfel, au fost menþionate urmãtoarele aspecte: realizarea unui echilibru “între progresul economic pe de o parte ºi dreptatea socialã pe de altã parte”; promovarea egalitãþii dintre bãrbaþi ºi femei la locul de muncã; nevoia de a-i sprijini pe pãrinþii care lucreazã, “dacã este necesar, prin lege, pentru a-ºi aduce propria lor contribuþie, unicã ºi de neînlocuit, la educarea copiilor lor, în beneficiul evident al întregii societãþi.

Este, de asemenea, important ca bãrbaþii ºi femeile cu familii sã primeascã salarii adecvate care sã fie suficiente pentru satisfacerea nevoilor obiºnuite ale familiei, în special în vederea responsabilitãþilor lor faþã de copii”; guvernele, oricât de sãrace ar fi, “... sã nu tolereze sãrãcia extremã în lumea de astãzi”; atitudinea faþã de persoanele în vârstã: “...guvernele sã gãseascã, de asemenea, cãi pentru a încuraja persoanele în vârstã sã rãmânã pe piaþa muncii, (...) atâta timp cât doresc ºi sunt capabile de acest lucru”; despre provocarea migraþiei, Arhiepiscopul a spus: imigranþii “...nu doar câºtigã salarii pentru ei înºiºi ºi pentru familiile lor ci ºi, dacã li se permite acest lucru de cãtre legislatori ºi electoratele lor, vor deveni, de asemenea, o importantã sursã de bunãstare pentru þãrile lor gazdã”.

În curând, un nou document referitor la cãsãtorie ºi legea naturalã Într-un interviu acordat publicaþiei italiene Avvenire, Arhiepiscopul Angelo Amato, secretarul Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, a fãcut cunoscut faptul cã se lucreazã la o declaraþie referitoare la importanþa legii naturale. „Un catolic nu poate sã sprijine o legislaþie care, de exemplu, introduce cãsãtoria între persoane de acelaºi sex; este împotriva revelaþiei biblice, dar ºi împotriva legii naturale (...) Legea naturalã este foarte importantã deoarece, printre alte motive, poate fi bazã pentru un dialog interreligios fructuos”. Pentru realizarea acestui document “au fost consultate toate Universitãþile catolice, din lumea întreagã”, iar „Rãspunsurile primite de pretutindeni sunt foarte încurajatoare, inclusiv cele de la Universitãþile considerate mai «dificile»”, a explicat Arhiepiscopul Amato.

Referindu-se la politicienii catolici care au funcþii de rãspundere în luarea de decizii, prelatul a spus cã aceºtia “…nu trebuie niciodatã sã îºi dea consimþãmântul pentru introducerea de legi împotriva principiilor morale. În cazurile în care astfel de legi sunt deja în vigoare, ei se pot limita la a încerca sã atenueze efectul”.

Vis, Catholica.ro

29

30

Aprofundare

Spre o mai bunã orientare

În dialogul Republica de Platon, Socrate îi vorbeºte lui Glaucon despre arta rãsucirii. Iatã textul: “ …dupã cum ochiul nu este în stare sã se întoarcã spre strãlucire dinspre întuneric, decât laolaltã cu întreg corpul, la fel aceastã capacitate prezentã în sufletul fiecãruia, ca ºi organul prin care fiecare cunoaºte, trebuie sã se rãsuceascã împreunã cu întreg sufletul dinspre tãrâmul devenirii, pânã ce ar ajunge sã priveascã la ceea-ce-este ºi la mãreaþa lui strãlucire.” ªi mai departe poate într-un mod mai limpede: Se pune problema în ce fel se obþine transformarea cea mai rapidã ºi mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i sãdi simþul vãzului, ci de a-l face sã vadã pe cel care are acest simþ, dar nu a fost crescut cum trebuie ºi nici nu priveºte unde ar trebui ( 518 c-d ).

Cunoaºtere autenticã

Îndreptarea spre strãlucire, adicã spre cunoaºterea adevãratã, spre o stare superioarã de înþelegere ºi prin urmare de trãire presupune un efort care nu este pur intelectual. Cunoaºterea autenticã necesitã un efort real ºi total al fiinþei, un salt calitativ al întregului, nu doar al minþii. Cãci dacã acest act nu implicã integral ºi nu rezoneazã la toate nivelurile fiinþei, rãmâne izolat ºi decade într-o gesticulaþie sterilã.

Neîndoielnic, rãsucirea impune ºi o renunþare, o abdicare, ruperea de o stare anterioarã comodã ºi poate liniºtitoare, cere un refuz al situaþiei în care te gãseºti pentru a intra în alta corespunzãtoare idealului de viaþã. Lipsa acestei rãsuciri, a ridicãrii ºi orientãrii efective spre ceea ce este esenþial ºi aducãtor de schimbare adâncã, este o cauzã adâncã a mediocritãþii spirituale, a “cãldicelului” vomitiv din Apocalips ( cf. 9,15-16).

Postul Mare - ocazie optimã de lecturã vie, spiritualã, angajatã a timpului pe care îl trãim

Postul Mare nu se confundã cu simple acte de ascezã, cu o tristeþe provocatã ori crispare de conjuncturã. Isus însuºi ne pune în gardã în acest sens ºi ne dã adevãratele coordonate ale postului (cf.Mt.6,16-18).

Existã astãzi o adevãratã atracþie cãtre eufemisme, folosite uneori într-un mod pe cât de hilar, pe atât de aberant. De exemplu, nebunul este un neadaptat, cel flãmând ºi sãrac, un neprivilegiat. Însã Biserica nu practicã acest discurs corect politic, acomodant, moale, nu se pierde în „distribuirea de bemoli relativizanþi”( dupã expresia lui Teodor Banconsky). Întotdeauna ºi mai ales în timpurile liturgice forte, discursul Bisericii este clar ºi direct. Puncteazã ºi subliniazã lucrurile cu adevãrat importante pentru destinul nostru pãmântesc ºi veºnic:

statutul nostru creatural, relaþia cu Dumnezeu ºi cu oamenii, mãreþia ºi exigenþele vocaþiei creºtine, nevoia continuã de rãsucire totalã spre Domnul, de convertire rodnicã ºi mereu activã spre Dumnezeul cel viu, singurul capabil sã ne situeze în albia noastrã fireascã, sã dea scara ºi mãsura imediatului, sã creeze ierarhii existenþiale cu sens profund ºi mântuitor.

Primatul lui Dumnezeu în viaþa noastrã

Rugãciunea (mai) intensã, postul ºi pomana propuse insistent în acest arc de timp ºi îmbrãþiºate sunt semne ºi atitudini care aratã cã l-am întâlnit pe Dumnezeu, sunt modalitãþi concrete de a trãi acest timp sfânt de pregãtire la sãrbãtoarea Învierii Domnului. Însã aceastã triadã clasicã, încãrcatã cu un potenþial spiritual deosebit, dacã este trãitã formal ori teatral, poate deveni un alibi pentru o viaþã duhovniceascã superficialã, ipocritã, ce-i falseazã menirea ºi zãdãrniceºte prilejuri unice ºi fecunde de har (cf.Mt 6,1-6).

De aceea, asumatã ºi cultivatã într-un spirit de credinþã genuin, aceastã triadã se transformã într-un exerciþiu, într-o cale pentru a restitui primatul lui Dumnezeu în viaþa noastrã prin rugãciune, pentru a cãuta unitatea cu aproapele, prin caritate, deci pomanã ºi iertare, pentru a învinge ispitele ºi sugestiile rãului prin stãpânire de sine ºi post. ªi toate acestea renunþând la lucruri ce ne sunt permise, accesibile ºi nu identificând lipsurile obiective, poate frustrãrile, cu jertfa spiritualã. Altminteri, nu rupem nimic de la noi ºi ne înºelãm ori ne consolãm naiv, ca vulpea din fabula lui Fedru… cã strugurii sunt oricum acri.

Postul ºi pocãinþa ne predispun sã dãm curs cu promptitudine ºi cu folos minunatului îndemn paulin: “Sã aveþi în voi aceeaºi atitudine care este în Cristos Isus” (Fil. 2,5). Valoarea acestui îndemn este intensivã ºi anume aceea de a semãna ºi a face sã creascã, de apropriere ºi manifestare a “sentimentelor” lui Cristos, pânã la a ne lãsa cuprinºi ºi condiþionaþi de ele. Este o tensiune de conformare, de asimilare, de identitate tare. Cere sã ne mãsurãm viaþa ºi alegerile cu cele ale lui Cristos - toate strãbãtute, hrãnite ºi fãcute în virtutea iubirii ºi ascultãrii necondiþionate faþã de Tatãl - pentru a ajunge la mãsura staturii plinãtãþii lui Cristos (cf. Ef. 4,13). El prin misterul pascal ne-a rãscumpãrat, adicã ne-a dãruit posibilitatea de a realiza întregul adevãr al fiinþei noastre. Sã exploatãm aceastã putinþã nemeritatã cu harul de sus ºi sudoarea trudei noastre în urmarea Domnului mort ºi înviat.

Sã ne întoarcem spre taina vie a mântuirii cu trup ºi suflet, sã ne lãsãm interpelaþi ºi transformaþi de ea, pentru cã numai aºa vom fi martori credibili ai învierii sale.

Pr Pr.. OVIDIU GIURGI

Magisteriu

Din Alocuþiunile Sfântului Pãrinte “Începând din propria casã, unde deseori l-au primit pe apostolul Paul, Priscila ºi Acvila ne aratã cât de importantã poate fi acþiunea soþilor creºtini!” - 7 februarie, cateheza Sfântului Pãrinte „Dragi fraþi ºi surori, fãcând un alt pas în galeria de portrete a primilor mãrturisitori ai credinþei creºtine, începute acum câteva sãptãmâni, luãm astãzi în considerare un cuplu de soþi. Este vorba de soþii Priscila ºi Acvila (...) Pe baza ºtirilor de care dispunem, ei au fost foarte activi în timpul originilor postpascale ale Bisericii (...), au avut un rol determinant în completarea formãrii creºtine a iudeoalexandrinului Apolo. Dupã ce l-au ascultat, „Priscila ºi Acvila l-au luat la ei ºi i-au arãtat mai amãnunþit calea Domnului” (Fap 18,26).

Când Paul scrie de la Efes Prima Scrisoare cãtre Corinteni, alãturi de salutul sãu trimite explicit ºi pe cel al Priscilei ºi al lui Acvila, cu comunitatea care se adunã în casa lor (1Cor 16,19).

Aflãm în acest fel rolul foarte important pe care acest cuplu l-a avut în sânul Bisericii primare, cel de a primi în casa lor grupul creºtinilor locali, când ei se adunau sã asculte Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã celebreze Euharistia. Este chiar acel mod de adunare care în greacã se numeºte „ekklesia” – „bisericã” – ce înseamnã întocmai convocare, adunare, reunire. În casa lui Acvila ºi a Priscilei, aºadar, se reunea Biserica, convocarea lui Cristos, care celebra aici Sfintele Taine. ªi în acest fel vedem cã naºterea însãºi a realitãþii de Bisericã a avut loc în casele credincioºilor. (...) Acest cuplu demonstreazã cât de importantã este acþiunea soþilor creºtini. Când ei sunt sprijiniþi de credinþã ºi de o spiritualitate puternicã, devine naturalã o slujire curajoasã din partea lor pentru Bisericã ºi în Bisericã. Împãrtãºirea zilnicã a vieþii lor se prelungeºte ºi, într-un anumit fel, se sublimeazã în asumarea unei responsabilitãþi comune în favoarea Trupului mistic al lui Cristos, chiar ºi numai a unei mici pãrþi din acesta. Nu întâmplãtor în Scrisoarea cãtre Efeseni Paul comparã raportul matrimonial cu acea comuniune sponsalã care existã între Cristos ºi Bisericã (Ef 5,25-33). Mai mult, putem considera cã apostolul, indirect, moduleazã viaþa Bisericii întregi dupã cea a familiei. ªi Biserica, în realitate, este familia lui Dumnezeu.

Sã cinstim aºadar pe Acvila ºi Priscila ca modele de viaþã conjugalã angajatã responsabil în slujirea întregii comunitãþi creºtine, ºi sã gãsim în ei modelul Bisericii, familia lui Dumnezeu pentru toate timpurile!”.

Ce înseamnã “iubiþi pe duºmanii voºtri”?

Rugãciunea Îngerul Domnului, 18 februarie

„Evanghelia acestei duminici conþine unul din cuvintele cele mai caracteristice ºi energice din predica lui Isus: „Iubiþi pe duºmanii voºtri” (...) Dar care este sensul acestui cuvânt? Pentru ce Isus cere sã-þi iubeºti propriii duºmani, adicã o iubire care este peste puterile omeneºti? În fond, propunerea lui Cristos este realistã, deoarece þine cont de faptul cã în lume existã prea multã violenþã, prea multã nedreptate ºi, de aceea, nu se poate depãºi aceastã situaþie decât contrapunându-i un plus de iubire, un plus de bunãtate. Acest plus vine de la Dumnezeu: este milostivirea sa care s-a fãcut trup în Isus

ºi care, singurã, poate „dez-orienta” lumea de la rãu spre bine, pornind de la acea „lume” micã ºi decisivã care este inima omului.

Pe bunã dreptate aceastã paginã evanghelicã este consideratã magna charta a non-violenþei creºtine care nu consistã în a ceda în faþa rãului - potrivit unei false interpretãri pentru „a întoarce celãlalt obraz” (cf Lc 6,29) - ci în a rãspunde rãului cu binele (cf Rom 12,17-21), rupând în felul acesta lanþul injustiþiei. Se înþelege atunci cã pentru creºtini non-violenþa nu este un simplu comportament tactic, ci un mod de a fi al persoanei, atitudinea celui care este atât de convins de iubirea lui Dumnezeu ºi de puterea sa, încât nu îi este fricã sã înfrunte rãul cu singurele arme ale iubirii ºi ale adevãrului. Iubirea duºmanului constituie nucleul „revoluþiei creºtine”, o revoluþie care nu se bazeazã pe strategii ale puterii economice, politice sau mediatice. Revoluþia iubirii, o iubire ce nu se sprijinã, în definitiv, pe resursele omeneºti, dar este un dar al lui Dumnezeu care se obþine încrezându-se exclusiv ºi fãrã rezerve în bunãtatea sa milostivã. Iatã noutatea Evangheliei, care schimbã lumea fãrã a face zgomot. Iatã eroismul „celor mici” care cred în iubirea lui Dumnezeu ºi o rãspândesc chiar cu preþul vieþii”.

„Convertirea... este un drum interior al întregii noastre vieþi” 21 februarie 2007, Miercurea Cenuºii, cateheza Sfântului Pãrinte

„(...) Postul Mare este un prilej de „a redeveni” creºtini, printr-un continuu proces de schimbare interioarã ºi de înaintare în conºtiinþa ºi în iubirea faþã de Cristos. Convertirea nu se realizeazã odatã pentru totdeauna, ci este un proces, este un drum interior al întregii noastre vieþi. Este evident faptul cã acest itinerar de convertire evanghelicã nu se poate reduce la o anumitã perioadã a anului: este un drum al fiecãrei zile, care trebuie sã cuprindã întregul arc al existenþei, fiecare zi a vieþii noastre. Din aceastã perspectivã, pentru fiecare creºtin ºi pentru toate comunitãþile ecleziale, Postul Mare este sezonul spiritual propice pentru a se antrena cu mai mare eficienþã în cãutarea lui Dumnezeu, deschizând inima faþã de Cristos. Sfântul Augustin a spus cã viaþa noastrã este un unic exerciþiu al dorinþei de a ne apropia de Dumnezeu, de a deveni capabili sã-l lãsãm pe Dumnezeu sã intre în fiinþa noastrã. „Întreaga viaþã a creºtinului fervent - spune este o sfântã dorinþã”. Dacã aºa stau lucrurile, în Postul Mare suntem stimulaþi ºi mai mult sã smulgem „din dorinþele noastre rãdãcinile vanitãþii” pentru a educa inima sã-l doreascã, adicã sã-l iubeascã pe Dumnezeu. „Dumnezeu - spune tot sfântul Augustin - aceste douã silabe (De-us) sunt tot ceea ce dorim”. ªi sperãm cã, într-adevãr, vom începe sã-l dorim pe Dumnezeu ºi astfel sã dorim adevãrata viaþã, iubirea însãºi ºi adevãrul”.

CRISTINA ªOICAN

31

32

Sfântul lunii

4 martie – Sfântul Cazimir (1458-1484) Regina Elisabeta de Austria, fiica împãratului Albert al II-lea al Germaniei ºi rege al Boemiei ºi al Ungariei, s-a cãsãtorit cu Cazimir al IV-lea, regele Poloniei. Un rol important în realizarea acestei cãsãtorii fericite ºi fertile l-a avut Ioan Dlugosz, un cãlugãr istoriograf, canonic de Cracovia, dar ºi un mare erudit ºi sfânt. Elisabeta a nãscut treisprezece fii, dintre care doisprezece au purtat coroane regale, iar unul, purtând numele tatãlui sãu, dupã ce a renunþat la coroana regatului ungar, s-a învrednicit sã primeascã o coroanã mult mai glorioasã, coroana sfinþeniei.

Sfântul Cazimir s-a nãscut la Cracovia, în ziua de 3 octombrie a anului 1458, ºi a fost al treilea nãscut dintre fraþi. La vârsta de nouã ani, împreunã cu fraþii sãi, Ladislau ºi Ioan, ºi-a început pregãtirea intelectualã cu acelaºi cãlugãr Dlugosz care, cu îngãduinþa coroanei, s-a dovedit a fi un învãþãtor bun, dar sever. Era, pentru copii, ca un al doilea tatã, reuºind sã provoace în elevii sãi un respect deosebit, determinându-i sã studieze, fãrã a fi necesarã vreo constrângere.

Sfântul Cazimir Cazimir,, om al pãcii

Sfântul Cazimir a mai fost numit de compatrioþii sãi ºi „om al pãcii”. De ce? Când Cazimir avea treisprezece ani, în Ungaria vecinã se petreceau evenimente grave; o mare parte din nobilime s-a rãsculat împotriva regelui Matei Corvin ºi au cerut regelui Poloniei sã le trimitã pe cel de-al treilea fiu al sãu pentru a-l alege suveran al Ungariei. Aflând cã Matei Corvin dispunea de trupe mai numeroase ºi cã unii dintre soldaþii sãi dezertaserã, pentru cã nu li se plãtiserã soldele, regele Cazimir a ascultat de sfatul consiliului oficialilor sãi ºi a suspendat expediþia. Între timp, Papa Sixt al IV-lea, probabil temându-se cã rãzboiul ar putea favoriza cauza turcã, a fãcut apel la regele Poloniei sã renunþe. Regele s-a arãtat dispus sã facã pace ºi a trimis un mesager la fiul sãu care, spre marea ruºine a tatãlui, se retrãsese deja.

Drept pedeapsã, principelui Cazimir i s-a interzis întoarcerea la Cracovia ºi i s-a poruncit sã se retragã în castelul de la Dobzki, unde a rãmas închis trei luni. Nici presiunile tatãlui, nici cererile mai marilor ungurilor nu au putut sã-l convingã pe Cazimir sã mai punã mâna pe arme ºi sã lupte împotriva vreunei þãri creºtine, într-o vreme în care creºtinii erau serios ameninþaþi de turci ºi, de asemenea, nu au reuºit sã-l însoare cu o fiicã a împãratului Frederic al III-lea, Cazimir preferând o viaþã de celibat, de credinþã ºi de simplitate.

Apãrãtorul sãracilor ºi duºmanul schismaticilor

Potrivit biografului sãu, Cazimir nu era interesat sã guverneze, era mai preocupat de soarta sãracilor, a celor oropsiþi, a pelerinilor

ºi a prizonierilor. Mereu aducea la cunoºtinþã tatãlui sãu nedreptãþile care li se fãceau acestora ºi lipsurile în care trãiau sãracii. Trãia o bucurie imensã când îºi împãrþea avuþiile cu cei sãraci, care începuserã sã-l numeascã „apãrãtorul sãracilor”. Viaþa sa se asemãnã mai mult cu a unui monah decât cu a unui principe; caracterul sãu umil l-a fãcut sã se dedice mai mult Bisericii decât curþii. κi petrecea foarte mult timp în bisericã, participând la Sfânta Liturghie ºi la rugãciuni, uneori uitând chiar sã mãnânce. Noaptea se întorcea deseori sã se roage în faþa porþilor închise ale bisericii.

Era amabil cu toþi, dar severitatea sa nu cunoºtea margini când era vorba de schismatici ºi, datoritã lui, regele a refuzat restaurarea bisericilor în care aceºtia se întâlneau.

Preamãrind-o pe Sfânta Fecioarã Maria, în fiecare zi, pânã la moarte

Principele Cazimir nu a voit sã renunþe la puritate pentru avantajele materiale, pe care nu le dorea. Deºi era de o frumuseþe extraordinarã, admirat de toþi ºi dorit ca soþ de multe tinere din familiile princiare, Cazimir ºi-a pãstrat inima doar pentru Cristos ºi pentru Sfânta Fecioarã Maria. „Suflete al meu, scria el în unul din multele „madrigale” dedicate Sfintei Fecioare Maria, nu lãsa nici o zi fãrã sã-þi aduci omagiile faþã de Maria; þine cu evlavie ºi solemnitate toate sãrbãtorile ei ºi preamãreºte virtuþile ei alese.

Admirã-i desãvârºirea ºi mãreþia care o ridicã peste toate creaturile”.

A murit de tuberculozã, la 26 de ani, în ziua de 4 martie 1484, ºi a fost înmormântat la Vilna (Vilnius de astãzi, capitala Lituaniei), în catedrala Sfinþilor Petru ºi Paul. Imnul Omni die dic Mariae - În fiecare zi, spune-i (cântã-i laude) Mariei - atribuit deseori Sfântului Cazimir, nu a fost compus de el, ci de Bernard din Cluny, în secolul al XII-lea. Oricum, Cazimir îl recita adesea, iar o copie i-a fost pusã alãturi, în mormânt. Curând au fost relatate minuni petrecute la mormântul sãu, iar regele Sigismund, printr-o petiþie adresatã papei Leon al X-lea, a cerut canonizarea sa. A fost ridicat la cinstea altarelor în anul 1521 de Papa Leon al X-lea ºi a fost declarat patron al Poloniei ºi al Lituaniei. Cel mai semnificativ tablou care îl reprezintã pe Sfântul Cazimir a fost pictat de Carlo Dolci, dar existã ºi alte picturi în care Sfântul Cazimir apare cu un crin ºi cu un pergament pe care, este parþial vizibil, imnul sãu preferat, iar la picioarele sale zace o coroanã.

Cultul sãu a fost aprobat de Papa Clement al VIII-lea, în anul 1602, ºi a rãmas foarte popular printre polonezii ºi lituanienii care au emigrat în Canada ºi în SUA. Sãrbãtoarea Sfântului Cazimir s-a extins la toatã Biserica în anul 1621.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI