Actualitatea creştină, nr. 03/2009

Pãstorul Arhidiecezei

Postul Mare, 2009 A intra în Postul Mare sau în oricare alt post înseamnã a intra încã o datã în luminã, în tine însuþi, în lumea ta interioarã, pentru a asculta, în singurãtatea inimii chemarea la pocãinþã.

“Dacã vei îndepãrta din mijlocul tãu asuprirea, gestul de ameninþare ºi cuvintele de ocarã, dacã vei da de mâncare celui flãmând ºi vei aduce mângâiere celui amãrât, atunci lumina ta va rãsãri în întuneric ºi întunericul tãu va fi ca ziua în amiaza mare” (Is 58, 9-10).

Scriptura ºi Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii recomandã, cu insistenþã, mai ales trei forme de pocãinþã, ºi anume: postul, rugãciunea ºi pomana. Sfânta Evanghelie din Miercurea Cenuºii ne învaþã spiritul în care trebuie sãvârºite faptele acestea de pocãinþã: ”Luaþi aminte sã nu sãvârºiþi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca sã fiþi vãzuþi de ei” (Mt 6,1).

Nimic nu trebuie fãcut cu intenþia de a fi lãudaþi, admiraþi, apreciaþi de alþii; acesta nu este un drum spre luminã. ”Deci, când dai de pomanã, nu trâmbiþa înaintea ta... Tu însã când dai de pomanã, sã nu ºtie stânga ce face dreapta, pentru ca pomana ta sã fie datã în ascuns” (Mt 6,2-4). Generozitatea, ca sã acopere o mulþime de pãcate (1Pt 4,8), nu trebuie trâmbiþatã; ea îºi dã rodul fãrã zgomot, în tainã. La fel ºi rugãciunea: ”Când vã rugaþi, nu fiþi ca fãþarnicii... Tu însã când te rogi, intrã în camera ta ºi închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu care este în ascuns” (Mt 6,5-6). În rugãciune, fiinþa ta întreagã îngenuncheazã în faþa lui Dumnezeu, se aºazã departe de orice gând, uºa tuturor celorlalte preocupãri fiind închisã, tu fiind deschis numai lui Dumnezeu; “în ascuns”. “Când postiþi, sã nu vã arãtaþi triºti...

Tu însã când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa, ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti” (Mt 6,16-17). Cine merge spre luminã, descoperã bucuria la tot pasul; este vorba despre bucuria iertãrii, cãci toatã fapta de pocãinþã aduce iertarea pãcatelor, aduce harul lui Dumnezeu.

În Postul Mare suntem chemaþi la convertire; ºi când trecem acest prag suntem deja în luminã. Postul Mare este privire îndreptatã spre Sãrbãtoarea Paºtelui; este învãþãturã despre sensul vieþii noastre; este aducere aminte cã suntem în trecere spre moarte. În ziua întâi a Postului Mare ni se pune cenuºã pe cap ºi ni se spune: “Adu-þi aminte, omule, cã eºti pãmânt ºi în pãmânt te vei întoarce”. Aceste cuvinte care însoþesc presãrarea cenuºii pe capetele noastre ne pregãtesc pentru Calea Crucii din Postul Mare. De la gândul morþii noastre trecem la gândul morþii lui Cristos. Moartea sa transfigureazã moartea noastrã. Drumul Crucii l-a dus pe Isus prin suferinþã ºi moarte la lumina Învierii.

Cu siguranþã vom medita, în acest Post Mare, de mai multe ori, suferinþele lui Cristos urmând Calea Crucii. ªi tot de multe ori vom urma calea Euharistiei. Am putea spune cã Postul Mare ni-l dã pe Isus în moarte ºi înviere, în Euharistie. Postul Mare ne descoperã încã o datã lumina milostivirii lui Dumnezeu. “ Zideºte în mine o inimã curatã, Dumnezeule, ºi duh drept înnoieºte înãuntrul meu.

Nu mã alunga din faþa ta ºi Duhul tãu Sfânt nu-l lua de la mine.

Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

Atunci voi propune pãcãtoºilor cãile tale ºi cei nelegiuiþi la tine se vor întoarce.

Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele de pedeapsa sângelui vãrsat ºi limba mea va preamãri îndurarea ta” (Ps 50,11-15).

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Sacramentul Iertãrii trebuie redescoperit în valoarea ºi importanþa sa (15 februarie) În aceste duminici, sfântul evanghelist Marcu ne-a oferit spre reflecþie diferite vindecãri miraculoase. Astãzi ne prezintã una deosebitã, cea a unui lepros (cf. Mc 1,40-45), care s-a apropiat de Isus ºi, în genunchi, l-a rugat: “Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. El, fãcându-i-se milã, ºi-a întins mâna, l-a atins ºi i-a zis: „Vreau, curãþã-te!” Imediat s-a petrecut vindecarea omului, iar Isus i-a cerut sã nu dezvãluie faptul ºi sã se prezinte la preoþi pentru a oferi jertfa prescrisã de legea mozaicã. În schimb, leprosul însãnãtoºit nu a reuºit sã tacã ºi le-a povestit tuturor ceea ce i se întâmplase.

Potrivit vechii legi ebraice (cf. Levitic 13-14), lepra era consideratã nu numai o boalã, ci ºi cea mai gravã formã de „impuritate” pentru cult. De aceea lepra constituia un fel de moarte religioasã ºi civilã, iar vindecarea ei un fel de înviere. În leprã e posibil a întrevedea un simbol al pãcatului, care este adevãrata impuritate a inimii, capabilã sã ne îndepãrteze de Dumnezeu. De fapt, nu boala fizicã a leprei, cum prevedeau vechile norme, ne separã de Dumnezeu, ci culpa, rãul spiritual ºi moral.

Pãcatele pe care le comitem ne îndepãrteazã de Dumnezeu, ºi, dacã nu sunt mãrturisite cu umilinþã încrezându-ne în milostivirea divinã, ajung pânã la a produce moartea sufletului.

Acest miracol capãtã, deci, o puternicã valoare simbolicã. Isus, cum profeþise Isaia, este Slujitorul Domnului care „a luat asupra sa suferinþele noastre ºi s-a împovãrat cu durerile noastre” (Is 53,4). În patima Sa, va deveni ca un lepros, fãcut necurat de pãcatele noastre, separat de Dumnezeu: toate acestea le va face din iubire, în scopul de a ne obþine reconcilierea, iertarea ºi mântuirea. În Sacramentul Pocãinþei, Cristos rãstignit ºi înviat, prin intermediul slujitorilor Sãi, ne curãþã cu milostivirea Sa infinitã, ne restabileºte în comuniunea cu Tatãl ceresc ºi cu fraþii, ne dã în dar iubirea, bucuria ºi pacea Sa. Sã o invocãm pe Fecioara Maria, pe care Dumnezeu a ferit-o de orice patã de pãcat, sã ne ajute sã evitãm pãcatul ºi sã recurgem frecvent la Sacramentul Mãrturisirii, Sacramentul Iertãrii, care astãzi trebuie redescoperit, ºi mai mult încã, în valoarea ºi importanþa sa pentru viaþa noastrã creºtinã.

ªi în situaþia de extremã umilinþã, Isus rãmâne Fiul lui Dumnezeu (1 martie) Astãzi este prima duminicã a Postului Mare, iar Evanghelia, cu stilul sobru ºi concis al Sfântului Marcu, ne introduce în climatul acestui timp liturgic: „Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu.

Acolo a rãmas patruzeci de zile ºi a fost ispitit de Satana” (Mc 1,12) (…) El, care nu a pãcãtuit ºi nu poate pãcãtui, se supune încercãrii ºi de aceea poate suferi cu noi slãbiciunea noastrã (cf.

Evr 4,15). Se lasã ispitit de Satana, potrivnicul, care, încã de la început, s-a opus planului de mântuire al lui Dumnezeu în favoarea oamenilor.

Aproape în fugã, în povestirea scurtã, în faþa acestei figuri obscure ºi tenebroase care îndrãzneºte sã-l ispiteascã pe Domnul, apar îngerii, figuri luminoase ºi misterioase. Îngerii, spune Evanghelia, „îl slujeau” pe Isus (Mc 1,13); ei sunt opusul Satanei. „Înger” înseamnã „trimis”. În tot Vechiul Testament gãsim aceste figuri care, în numele lui Dumnezeu, ajutã ºi îi cãlãuzesc pe oameni.

Este de ajuns sã amintim Cartea lui Tobia, în care apare figura îngerului Rafael care îl asistã pe protagonist în atâtea vicisitudini.

Prezenþa liniºtitoare a îngerului Domnului însoþeºte poporul lui Israel în toate evenimentele bune ºi rele. În pragul Noului Testament, Gabriel este trimis sã-i vesteascã lui Zaharia ºi Mariei evenimentele fericite care sunt începutul mântuirii noastre; ºi un înger, al cãrui nume nu îl ºtim, îl avertizeazã pe Iosif, orientându-l într-un moment de incertitudine. Un cor de îngeri le aduce pãstorilor vestea cea bunã a naºterii Mântuitorului; tot îngerii vor fi cei care le anunþã femeilor vestea de bucurie a învierii sale. La sfârºitul timpurilor, îngerii îl vor însoþi pe Isus la venirea sa în slavã (cf. Mt 25,31). Îngerii îl slujesc pe Isus care este, desigur, superior, iar aceastã demnitate este aici, în Evanghelie, proclamatã în mod clar, deºi discret: ºi în situaþia de extremã sãrãcie ºi umilinþã, când este ispitit de Satana, El rãmâne Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Domnul.

Dragi fraþi ºi surori, am înlãtura o parte considerabilã din Evanghelie, dacã am lãsa de o parte aceste fiinþe trimise de Dumnezeu, care anunþã prezenþa sa între noi ºi sunt un semn al Sãu. Sã-i invocãm deseori, ca sã ne susþinã în strãdania de a-l urma pe Isus pânã la a ne identifica cu El.

Adaptare dupã www .oecumene.radiovaticana.org www.oecumene.radiovaticana.org

Pelerin la Vatican

80 de ani de la înfiinþarea Statului Cetãþii V aticanului Vaticanului

Un stat atât de mic cu o misiune atât de mare 80 de ani purtaþi bine

Expoziþia dedicatã celor 80 de ani ai Statului Cetãþii Vaticanului a fost inauguratã pe 11 februarie în spaþiul expoziþional din braþul Carlo Magno al Colonadelor lui Bernini, în imediata vecinãtate a bazilicii Sfântul Petru ºi va rãmâne deschisã pânã pe 10 mai.

Vizitatorii, al cãror acces este liber, pot vedea de la importante documente ºi hãrþi geografice pentru delimitarea teritoriului Statului Cetãþii Vaticanului pânã la obiecte personale aparþinând papei Achille Ratti (Pius al XI-lea).

Expoziþia începe ºi se terminã cu o machetã tridimensionalã, în lemn de mesteacãn, ce oferã o vedere de ansamblu a Cetãþii Vaticanului, aºa cum se prezintã astãzi, dar ºi cu Civitas Vaticana, o hartã gravatã pe foiþã de aramã. De o excepþionalã valoare istoricã, expoziþia prezintã documente rare, fotografii, obiecte ce azi par curioase ºi mai ales creeazã ambientul istoric în care au fost semnate Pactele din Lateran. Pentru prima datã, publicul poate admira originalul Tratatului ºi anexele privind locurile extrateritoriale stabilite în acorduri. Aceastã unicã expoziþie este împãrþitã în cinci secþii: Vaticanul înainte de 1929; papa Pius al XI-lea; Pactele din Lateran; construirea Statului ºi celelalte Pontificate.

Dedicatã fondãrii Statului Cetãþii Vaticanului, ce poartã data 11 februarie 1929, expoziþia are în centru figura lui Pius al XI-lea, „marele Papã al seminariilor” cum l-a definit Ioan Paul al II-lea - ºi sufletul Statului Cetãþii Vaticanului. „Iniþiativa vrea sã facã cât mai binecunoscut Status Civitatis Vaticanae (Statul Cetãþii Vaticanului)”, subliniazã Barbara Jatta, care a coordonat amenajarea expoziþiei, adãugând: „Ideea care ne-a cãlãuzit a fost aceea de a face sã se vadã ceea ce, în mod obiºnuit, nu se vede; când se vorbeºte de Vatican gândul se duce spontan la piaþa Sfântul Petru, la bazilicã, la Papa, care reprezintã partea vizibilã a Vaticanului, dar dincolo de acestea existã o întreagã micã lume care trãieºte, lucreazã, realizeazã ºi creeazã tot ceea ce este necesar pentru ca Sfântul Scaun sã aibã libertatea, autonomia ºi independenþa necesare pentru exercitarea misiunii sale. ªi tocmai aceasta era ideea lui Pius al XIlea, ca Statul Cetãþii Vaticanului sã existe pentru a permite Sfântului Scaunsã îndeplineascã misiunea care îi este proprie”.

Automobilul Citroen-Lictoria. Detalii

Fascinante obiecte de muzeu Printre exponatele care atrag în mod deosebit atenþia vizitatorilor se aflã: pluvialul, amplul veºmânt liturgic în formã de pelerinã; tiara papei Pius al XI-lea, ce cântãreºte nu mai puþin de trei kilograme; telefonul papei Achille Ratti; un fel de „dulap” care este – nici mai mult nici mai puþin – radioul original al Papei, din anii ’30, ºi care a fost pãstrat în excelente condiþii încât este ºi astãzi funcþional; microfonul de la care Pius al XI-lea a inaugurat transmisiunile la Radio Vatican, pe 12 februarie 1931, ca ºi mai multe exemplare ale cotidianului „L’Osservatore Romano” din acea vreme.

Bijuterie sau automobil?

Dar exponatul care se bucurã de cea mai mare simpatie din partea publicului este automobilul Citroen-Lictoria, în care se aflã tronul papal în faþa cãruia poate fi vãzutã o icoanã a Sfântului Cristofor (protectorul automobiliºtilor). Un autoturism care pare mai degrabã o bijuterie ºi care a fost folosit de Pius al XI-lea în 1929, aºadar în anul fondãrii Statului Cetãþii Vaticanului. Exponatul oferã vizitatorilor un element în plus pentru a înþelege cât mai bine figura unui Papã care ar putea fi numit „tehnologic”, al unui Papã inovator, care a voit Pactele din Lateran ºi Radio Vatican.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

3

4

Actualitate

Înalt Preasfinþitul Ioan Robu se adreseazã Bisericii italiene

Prietenia ºi solidaritatea trebuie sã învingã Presa italianã a relatat des, în ultima perioadã, despre acte criminale ºi infracþiuni, sãvârºite pe teritoriul Italiei, pentru care erau acuzaþi ºi cercetaþi cetãþeni români.

Tot prin intermediul presei a ajuns pânã la noi ecoul unui sentiment, pe de o parte, de teamã, a unor italieni faþã de români în general, pe de alta, de ostilitate a unor grupuri sau grupãri italiene (de exemplu, Forza Nuova) faþã de români ºi poporul român. Þinând cont de aceastã situaþie, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, în calitate de Preºedinte al Conferinþei episcopilor catolici din România, a considerat oportun sã se adreseze Bisericii catolice italiene, prin persoana cardinalului Angelo Bagnasco, Preºedintele Conferinþei episcopilor catolici din Italia.

Bucureºti, 23 februarie 2009 Eminenþa Voastrã, Biserica Catolicã din România respinge ºi condamnã, împreunã cu Voi, crimele ºi alte infracþiuni comise în Italia de unii dintre conaþionalii noºtri. Tot rãul sãvârºit de ei ne doare ºi ne umple de indignare. ªi sunt convins cã acestea sunt sentimentele tuturor românilor, ºi ale acelora care lucreazã în Italia, în respect faþã de sine ºi faþã de fraþii lor italieni.

Am considerat cã este de datoria noastrã sã Vã facem cunoscute acestea, ºi în acelaºi timp sã Vã mulþumim pentru buna ºi fraterna primire pe care Biserica Catolicã din Italia a demonstrat-o mereu faþã de comunitãþile româneºti, punând la dispoziþia lor biserici ºi spaþii pentru o activitate pastoralã adecvatã. ªtim, de asemenea, de câte ori Biserica din Italia a luat poziþie în favoarea imigranþilor în spiritul solidaritãþii ºi al caritãþii fraterne, binecunoscut tuturor.

Suntem convinºi cã tradiþionala prietenie dintre italieni ºi români, precum ºi solidaritatea comunã împotriva oricãrui rãu, vor putea sã prevaleze ºi sã învingã orice ispitã de a vedea doar rãul. În rugãciune fierbinte invocãm asupra popoarelor ºi a Bisericilor noastre ajutorul, mângâierea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu, ca sã nu slãbeascã nicicând speranþa noastrã ºi sã ne elibereze de orice Rãu.

Lãudat sã fie Isus Cristos! + Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti Preºedinte al Conferinþei Episcopale din România

Ecouri în presa italianã Atât scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu privind situaþia imigranþilor români din Italia, cât ºi vizita, la Roma, a ministrului de externe al României, Cristian Diaconescu, la invitaþia omologului sãu italian, Franco Frattini, s-au bucurat de un amplu ecou în presa italianã. Cotidianul roman Il Tempo a prezentat scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu ºi a citat intervenþia secretarului Consiliului Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor, arhiepiscopul Agostino Marchetto, potrivit cãruia “acuzarea imigranþilor nu trebuie sã fie generalizatã”, altfel “se instaureazã un climat care faciliteazã voinþa de a-ºi face dreptate singuri, când de fapt trebuie respectat statul de drept”.

Scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu este “un mesaj de înaltã valoare moralã”, a afirmat ministrul Franco Frattini la conferinþa de presã de luni seara. Cotidianul Il Corriere della Sera nota atunci cã “nici mãcar Biserica, ai cãrei timpi sunt mai lungi ºi care nu trãieºte de pe o zi pe alta dupã criterii de telejurnal, nu a reuºit sã rãmânã indiferentã. (...) Biserica are senzori foarte acuþi faþã de ceea ce se miºcã în societate”.

Ziarul episcopilor italieni Avvenire a dedicat un amplu spaþiu scrisorii menþionate, relatând pe larg ºi desfãºurarea conferinþei de presã susþinutã la Roma de ºefii diplomaþiei celor douã state, Italia ºi România. Totodatã, scrisoarea a fost prezentatã ºi într-un material publicat de oficiosul Vaticanului, L’Osservatore Romano.

Dupã ”Situaþia imigranþilor români din Italia: apreciere în presa centralã italianã pentru Scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu”, atican, 24 februarie 2009, www .radiovaticana.org www.radiovaticana.org Radio VVatican,

Actualitate

Justiþia s-a pronunþat: Cathedral Plaza este ilegalã Dupã aproape trei ani, au fost confirmate toate susþinerile noastre privind nelegalitatea autorizaþiei emisã de primarul sectorului 1. Prin patru strãmutãri ale cauzei ºi o excepþie de neconstituþionalitate, firma Millennium, a amânat cât mai mult verdictul. Acum puterea judecãtoreascã ºi-a spus cuvântul.

La 27 februarie 2009, dupã cum deja vã este cunoscut, Tribunalul Dâmboviþa a anulat autorizaþia de construire nr. 179/18/B/43074 emisã în 24 februarie 2006, de primarul sectorului 1.

Ilegalitatea întregului proces de avizare ºi autorizare a noii construcþii, situatã în zona de protecþie a Catedralei Sfântul Iosif ºi a Palatului Arhiepiscopal-Mitropolitan a fost constatatã succesiv de autoritãþi ºi instituþii ale statului. Mai întâi de cãtre Inspectoratul de Stat în Construcþii, ca autoritate administrativã cu atribuþii specifice, prin Raportul nr. 2910 din 10 mai 2006. A fost apoi sancþionatã de douã hotãrâri ale Senatului României (Nr. 40 din noiembrie 2006 ºi nr. 5 din februarie 2007). Ilegalitatea ºi inoportunitatea acestei construcþii a fost amendatã de Parlamentul European prin Declaraþia Scrisã nr. 054 din septembrie 2007. Sfântul Scaun, nenumãrate personalitãþi publice, peste 153.000 cetãþeni, sub sem-nãturã, ºi o bunã parte din mass-media, au subliniat încãlcarea gravã a legilor ºi au condamnat abuzurile comise. S-a încãlcat flagrant Convenþia de la Granada, din 3 octombrie 1985, privind protejarea patrimoniului arhitectural, convenþie ratificatã de România prin legea nr. 157 din 1997.

Vã atrag atenþia asupra unui aspect foarte important. Firma Millennium încearcã sã inducã opiniei publice ideea cã nu existã nici un fel de ilegalitãþi în avizarea ºi autorizarea construcþiei, fiind vorba doar de o eroare de competenþã în emiterea autorizaþiei de construire.

Nu este adevãrat! Existã suficiente dovezi care aratã gravele ilegalitãþi comise în lungul proces de avizare, care a durat peste ºapte ani ºi care a culminat cu autorizare profund ilegalã.

De asemenea, ºtiþi cã Firma Millennium cautã, de aproape doi ani, în conivenþã cu primarul sectorului 1, împreunã cu antreprenorul ºi proiectantul, sã reporneascã ºi sã finalizeze lucrãrile sub falsul motiv de conservare ºi punere în siguranþã a construcþiei?

Tot ei, au încercat, în instanþã, toate combinaþiile posibile de procese, bineînþeles dorindu-le fãrã participarea noastrã. S-a încercat ocolirea, amânarea ºi, ulterior, anularea deciziei Tribunalului Craiova care, în 10 iulie 2007, a suspendat lucrãrile pânã la finalizarea de fond a cauzei. Aceastã hotãrâre este definitivã ºi irevocabilã prin respingerea atât a recursului cât ºi a contestaþiei în anulare invocate de Millennium la Tribunalele din Craiova ºi Piteºti.

Cele 13 procese derulate pânã acum, din dorinþa investitorului de finalizare cu orice preþ a acestui imobil, au fost pierdute de Millennium prin deciziile magistraþilor din Bucureºti, Târgoviºte ºi Ploieºti. În mapa de presã ce o aveþi la dispoziþie veþi gãsi atât documentele ce aratã gravele ilegalitãþi din avizarea ºi autorizarea construcþiei, cât ºi amãnunte asupra acþiunilor mai sus menþionate. ªtiþi cã în 2006 ºi 2007, în douã procese, am fost dat în judecatã de Millennium, ajungându-se pânã acolo încât sã se cearã, prin Tribunal, sã mi se interzicã exprimarea oricãrei opinii legate de acest caz, atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Cum era ºi firesc, instanþele au respins aceastã acþiune. Cred cã e caz unic în Uniunea Europeanã ºi performanþã alarmantã ca reprezentantul unor investitori strãini sã cearã unui tribunal român sã limiteze dreptul cuiva la libera exprimare a opiniilor.

Mã bucur cã astãzi pot sã îmi exprim respectul ºi recunoºtinþa pentru magistraþii din Bucureºti, Craiova, Târgoviºte, Piteºti ºi Ploieºti, ºi pentru presã care a fãcut posibilã aducerea în prim-planul vieþii publice a unei probleme care depãºeºte cu mult interesele unei comunitãþi religioase ºi care implicã întreaga comunitate localã a Bucureºtiului, punând în dezbaterea cetãþeneascã tot ce mutileazã faþa oraºului.

Hotãrârea nr. 122 din 27 februarie 2009 a Tribunalului din Târgoviºte, întãreºte forþele spirituale grupate în jurul ideii de adevãr ºi dreptate, în lupta pentru protecþia patrimoniului cultural istoric ºi arhitectural. Îmi exprim încrederea cã un curent de opinie tot mai viguros se va dezvolta în viitorul apropiat, pentru ca mutilarea urbanã sã fie de domeniul trecutului, iar aprobarea cu mare uºurinþã, în dispreþul legii ºi al binelui comun, a unor astfel de proiecte sã nu mai fie posibilã.

Zonele de protecþie a monumentelor istorice trebuie sã devinã un instrument eficace de protecþie realã a valorilor arhitecturale, a monumentelor istorice în general, pentru conservarea ºi protejarea patrimoniului cultural al þãrii, parte a patrimoniului european ºi universal.

Sperãm ca linia deschisã de instanþele de judecatã de pânã acum, în sensul opririi oricãror lucrãri la un proiect ilegal ºi periculos, sã fie constant menþinutã ºi în viitor, iar soluþia finalã a litigiului sã reconfirme, prin forþa legii ºi a justiþiei, apãrarea dreptãþii ºi a adevãrului.

De asemenea, sperãm ca publicul din România sa facã întotdeauna opinie pentru pãstrarea ºi apãrarea valorilor patrimoniale ale acestei þãri, iar cazul Catedrala Sfântul Iosif sã devinã un simbol pentru protejarea valorilor naþionale.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu.

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti (Inter venþia arhiepiscopului Ioan Robu în cadrul conferinþei de presã de joi, 5 martie 2009, organizatã de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de (Intervenþia Bucureºti)

5

6

Din viaþa Arhidiecezei Sora vincenþianã Luiza a trecut la Domnul

Rolul scripturilor în viaþa sfântului Paul

Sora Luiza (nãscutã Maria Sprânceanã) din Congregaþia Fiicelor Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul a încetat din viaþã în ziua de 6 februarie 2009, la vârsta de 97 de ani. Nãscutã la Luncaºi (Iaºi), în anul 1912, a îmbrãþiºat viaþa consacratã la vârsta de 20 de ani. A lucrat ca Fiicã a Caritãþii din 1929, iar în perioada comunistã a fost asistentã medicalã la spitalul Colentina din Bucureºti, continuând sã trãiascã voturile sãrãciei, castitãþii ºi fidelitãþii faþã de Cristos.

“Deseori venea la biroul parohial cu persoane necunoscute care erau ajutate de ea sã se converteascã ºi sã înceapã o viaþã nouã. Se îngrijea nu numai de trupurile bolnavilor, pentru a alina ºi a vindeca suferinþa umanã, dar ca persoanã consacratã lui Dumnezeu, mereu se îngrijea ºi de sufletele lor”, a spus Pãrintele Ioan Ciobanu, în cadrul Liturghiei de înmormântare, care a avut loc la 10 februarie, la biserica Preasfânta Inimã a lui Isus (francezã). Sora Luiza a fost înmormântatã în cimitirul Bellu Catolic din Bucureºti. Dumnezeu s-o odihneascã în pace!

„Itinerarul ecumenic pe urmele sfântului Paul”, iniþiat de Congregaþia Fiicele sfântului Paul (surorile Pauline) în toamna anului trecut, a ajuns la a doua etapã.

Intitulatã „Rolul scripturilor în viaþa sfântului Paul”, conferinþa care a avut loc luni, 23 februarie, la Librãria Pauline din Bucureºti a fost susþinutã de Pãrintele Tarciziu ªerban. În centrul intervenþiei sale, s-a aflat pericopa paulinã „Ce a fost scris de mai înainte a fost scris pentru învãþãtura noastrã” (Rm 15,4).

La conferinþã au participat credincioºi catolici ºi ortodocºi, clerici din ambele Biserici, Catolicã ºi Ortodoxã, ºi arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu. „Itinerarul ecumenic pe urmele sfântului Paul” este o iniþiativã a Congregaþiei Fiicele sfântului Paul, din România. Prin aceastã iniþiativã, surorile Pauline doresc sã ofere, în cadrul Anului Paulin (29 iunie 2008-29 iunie 2009), o ocazie „pentru a-l cunoaºte ºi iubi mai mult pe Apostolul Neamurilor”.

Orã de rugãciune pentru preoþii din Bucureºti Biserica Preasfântul Mântuitor (italianã) din Bucureºti a fost miercuri, 18 februarie 2009, gazda primei „Ore de rugãciune”, din acest an, a preoþilor din cele douã decanate ale capitalei. Cei 40 de preoþi prezenþi, alãturi de pãstorii Arhidiecezei, s-au rugat împreunã în faþa Preasfântului Sacrament expus pe altar: „Pentru Pãstorul nostru, arhiepiscopul Ioan, pentru episcopul auxiliar Cornel ºi pentru toþi preoþii care sunt angajaþi, în prezent, în diferite forme de apostolat în Arhidieceza noastrã. Dumnezeu sã ne pãzeascã de toate primejdiile interioare ºi exterioare, pentru a-L sluji cu sinceritate ºi în unitate! Sã fim cu toþii slujitori sãnãtoºi, buni, curajoºi ºi sfinþi!” „Ne-am rugat, de asemenea, pentru vocaþii, pentru ca Dumnezeu sã ne dea preoþi numeroºi ºi, mai ales, buni ºi sfinþi”, a declarat Pr. Daniel Bulai, parohul bisericii Preasfântul Mântuitor. Într-o atmosferã în care a dominat harul sfinþitor al lui Dumnezeu, cei prezenþi au primit, la încheierea orei de adoraþie, binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament.

La final, Arhiepiscopul Ioan Robu a subliniat importanþa entuziasmului preoþesc ºi le-a amintit preoþilor prezenþi cã se apropie timpul Postului Mare, „care trebuie pregãtit bine, pentru a fi trãit aºa cum se cuvine”. ”Postul Mare ne pregãteºte pentru Sãrbãtoarea Paºtelui, care este evenimentul central al credinþei noastre ºi al întregii Biserici”, a adãugat Arhiepiscopul. Întâlnirea preoþilor din Bucureºti a continuat apoi în casa parohialã, la invitaþia pãrintelui paroh. Aici, dupã cum a mãrturisit Pr. Daniel Bulai, „comuniunea sacerdotalã, împãrtãºirea reciprocã a experienþelor pastorale, amintirile frumoase ale celor cu vârstã mai îndelungatã ºi cadrul de veselie ºi bucurie au fost mãrturii cã astfel de întâlniri întãresc avântul de a lucra cu dãruire pentru Domnul în Biserica sa!”

Un nou fond istoric în arhiva Arhiepiscopiei

Pr. Ieronim Iacob ºi Pr. Emil Moraru, în timpul conferinþei de la Academia Teologicã Durcovici

Arhiva Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti a fost îmbogãþitã de curând cu un nou fond istoric. Este vorba de fondul episcopilor pasioniºti, adus de la Roma, din arhiva Congregaþiei Pasioniºtilor, care cuprinde câteva mii de documente. De cãutarea, selectarea ºi copierea documentelor s-au ocupat dr. Dãnuþ Doboº ºi Pr. Ieronim Iacob. Anunþul a fost fãcut de Pr. Ieronim Iacob, în cadrul conferinþei dedicatã aniversãrii a 150 de ani de la moartea episcopului pasionist Giuseppe Maria Molajoni (1780-1859). Episcopul Molajoni este fondatorul primei reºedinþe episcopale de la Bucureºti. Conferinþa a fost organizatã joi, 26 februarie 2009, la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza, sub egida Academiei Teologice Durcovici.

7

Biserica în România Clarificãri referitoare la problema patrimonialã a Bisericii Greco-Catolice din România „Diferendele juridice dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Greco-Catolicã nu se rezolvã prin promovarea unilateralã a unui proiect de lege”, atenþioneazã Biserica Românã Unitã cu Roma, GrecoCatolicã (BRU), fãcând referinþã la propunerea legislativã nr. 368/2007, „privind regimul juridic al bunurilor imobiliare, aparþinând cultelor religioase ortodox ºi greco-catolic din România”.

Printr-un comunicat de presã, din 16 februarie, Arhiepiscopia Majorã de Alba Iulia ºi Fãgãraº a BRU aduce unele clarificãri referitoare la problema sa patrimonialã. „Cele douã Biserici (Greco-Catolicã ºi Ortodoxã - n. red.) nu moºtenesc un patrimoniu imobiliar comun, fiecare dintre ele fiind titulara unui drept distinct de proprietate”. „În instanþã – se mai specificã în comunicat -, Biserica Unitã solicitã numai recuperarea acelor bunuri care i-au fost confiscate”. Din 1989 ºi pânã astãzi, „Biserica Greco-Catolicã a recuperat în instanþã 21 lãcaºuri de cult din cele 2.588 confiscate în 1948”.

Iniþiativa legislativã 368/2007, care a fost adusã din nou în discuþie în Parlamentul României, prevede ca în localitãþile rurale unde existã ambele confesiuni (ortodoxã ºi greco-catolicã), biserica, cimitirul, casa parohialã ºi terenurile aferente sã rãmânã în proprietatea cultului majoritar. Aceastã acþiune a suscitat reacþii de protest din partea ierarhilor Bisericii Greco-Catolice din România, precum ºi a unor organizaþii ºi comunitãþi catolice, care fac apel la respectarea dreptului la proprietate, a libertãþii religioase ºi a egalitãþii în faþa legii. „Biserica Greco-Catolicã – se citeºte în încheierea comunicatului - rãmâne ca întotdeauna deschisã la colaborarea cu Biserica Ortodoxã ºi cu Statul român pentru a gãsi soluþiile reparatorii morale ºi patrimoniale care se impun. Cele douã Biserici sunt chemate sã îl mãrturiseascã pe Hristos în faþa propriilor credincioºi ºi în faþa lumii. Restituirea bisericilor revendicate de Biserica Greco-Catolicã nu va face decât sã dea mai multã credibilitate mãrturiei creºtine în societatea contemporanã”.

Peste 2.000 de tineri se vor reuni în vara aceasta la Baia Mare, în cadrul Întâlnirii Naþionale a Tineretului Catolic. Manifestarea, ajunsã la cea de a XI-a ediþie, este gãzduitã de Episcopia Greco-Catolicã de Maramureº, ºi se va desfãºura în perioada 22-26 iulie 2009. Întâlnirea din acest an – informeazã organizatorii printr-un comunicat de presã - are ca temã „Un foc care aprinde alte focuri”, iar ca motto, cuvintele sfântului Paul din scrisoarea cãtre filipeni, „Pentru mine a trai este Cristos” (Fil 1.21).

Pe lângã pelerinii tineri, reprezentanþi ai tuturor episcopiilor catolice din þarã, la Întâlnire vor participa ºi înalþi prelaþi ai Bisericii Catolice din România. Principalul loc al manifestãrilor, informeazã organizatorii, va fi Câmpul Tineretului, aflat în imediata apropiere a Muzeului Judeþean de Etnografie ºi Artã Popularã din Baia Mare.

Pe parcursul celor cinci zile vor avea loc Liturghii, meditaþii, discuþii pe diferite teme, conferinþe, ateliere de creaþie, mese rotunde, concursuri de imnuri religioase, pelerinaje, programe artistice ºi vizite la obiectivele cultural-istorice din judeþ. Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din România este o manifestare de tradiþie ce se desfãºoarã încã din 1991, organizatã sub egida comunitãþii catolice româneºti de ambele rituri. Este, totodatã, ºi o manifestare cu caracter ecumenic, la aceste Întâlniri participând, ca invitaþi, ºi tineri de alte confesiuni. Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din acest an are ºi un site oficial, lansat la 19 februarie: www.intc2009.com. Site-ul cuprinde informaþii referitoare la pregãtirea Întâlnirii, precum ºi detalii despre Întâlnirile anterioare.

Întâlnire a Bisericilor central ºi est-europene, la 20 de ani dupã cãderea comunismului “Dupã cãderea comunismului Biserica se confruntã cu noi provocãri”, dar “porunca rãmâne aceeaºi: Mergeþi în lumea întreagã ºi predicaþi evanghelia”, a afirmat Papa Benedict al XVIlea în mesajul pe care l-a adresat participanþilor la cea de a III-a Întâlnire a cardinalilor ºi preºedinþilor Conferinþelor episcopale din þãrile din Centrul ºi Estul Europei. Întâlnirea, care are ca temã “Misiunea Bisericii din Centrul ºi Estul Europei la douãzeci de ani dupã cãderea comunismului (1989-2009)”, s-a desfãºurat marþi, 10 februarie, la Zagreb, la aniversarea a zece ani de la beatificarea arhiepiscopului Alojzije Stepinac (1898-1960), martir din timpul regimului comunist.

Din partea Conferinþei Episcopale Române (CER) participat, la aceastã întâlnire, Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, ca locþiitor al arhiepiscopului Ioan Robu, preºedinte al CER. În mesajul sãu, Suveranul Pontif a subliniat cã “misiunea Bisericii derivã din însãºi natura acesteia, care este mereu aceeaºi”, iar martiriul ºi mãrturia fericitului Alojzije Stepinac “ne dã impuls ºi ne încurajeazã”. “Cooperarea reciprocã dintre pãstori ºi Conferinþele episcopale – a mai spus Papa Benedict al XVI-lea – este de o mare importanþã pentru desfãºurarea acestei misiuni”, iar “aceastã întâlnire, expresie a vitalitãþii Bisericii, dã o nouã speranþã pentru eficacitatea misiunii ei în Europa ºi în lume”.

Pagini realizate de CRISTINA GRIGORE

Baia Mare gazduieºte în 2009 Întâlnirea Naþionalã a TTineretului ineretului Catolic

8

Biserica în lume Se cere sinceritate în trãirea Postului În sãptãmânalul pe care îl conduce, Octava Dies, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun, pãrintele Federico Lombardi, ne-a adresat invitaþia de a trãi Postul Mare “fãrã mascã”, ca pe o perioadã privilegiatã pentru a ne regãsi “pe noi înºine ºi adevãrul cu privire la noi”. Reflecþia sa s-a bazat pe expresia utilizatã de Sfântul Pãrinte, pe 26 februarie, când i-a primit în audienþã pe preoþii din Roma. Atunci, Papa a explicat cã misiunea pãstorului de suflete este una specialã, deoarece oamenii vin la el “fãrã mascã”, cu adevãrul lor, fãrã sã se ascundã sau sã fie protejaþi de rolul pe care îl au în societate. „Postul Mare - a spus pãrintele Lombardi - trebuie trãit în acest spirit: ca timp în care sã ne prezentãm în faþa lui Dumnezeu fãrã mascã, în care sã încercãm sã aºezãm relaþia cu El în centrul vieþii noastre; timp în care sã ne simplificãm comportamentul ºi vorbele, reducându-le la ceea ce este într-adevãr important”.

Postul sã fie, aºadar, „un timp în care sã regãsim locul ce i se cuvine lui Dumnezeu ºi atenþia faþã de alþii, prin gesturi simple, concrete, din viaþa cotidianã: rugãciune, post ºi pomanã. Sã nu pierdem aceastã ocazie”, a conchis pãrintele Lombardi.

Papa va vizita Þara Sfântã În perioada 8-11 mai, Papa Benedict al XVI-lea va vizita Israelul.

Iordania va fi prima oprire din pelerinajul Sfântului Pãrinte, cu vizitarea Muntelui Nebo, de unde Moise a vãzut Þara Promisã ºi a locului unde tradiþia spune cã Isus a fost botezat de Ioan. În aceastã primã etapã, Papa urmeazã sã se întâlneascã cu liderii islamici, la moscheea Prinþului Hussein.

Nunþiul apostolic în Israel, Monsenior Antonio Franco, a comentat, pentru agenþia SIR, cã “vizita Papei este aceea a conducãtorului spiritual al comunitãþii catolice, deci el vine sã-i viziteze pe fiii sãi care sunt aici, îndeosebi în Iordania ºi în Þara Sfântã, aºadar Israel ºi teritoriile palestiniene”. El a mai spus cã vor fi trei întâlniri cu comunitãþile catolice: în Ierusalim, Betleem ºi Galileea. O oprire în Gaza nu este programatã, dar comunitatea catolicã din acea regiune va fi prezentã la evenimentele papale.

Prelatul a confirmat cã Papa îi va întâlni ºi „pe liderii celorlalte religii, islam ºi ebraism”, ºi „pe responsabilii statului în Iordania, în Israel ºi teritoriile palestiniene unde existã o autoritate palestinianã”.

Valoarea Bisericilor în Orientul Mijlociu: creºtinii ºi musulmanii discutã împreunã Pe 23 februarie, Comunitatea Sant‘Egidio a organizat la Roma o conferinþã cu tema “Valoarea Bisericilor în Orientul Mijlociu: creºtinii ºi musulmanii discutã împreunã”. Cu aceastã ocazie, într-un mesaj semnat în numele sãu de secretarul de stat, Cardinalul Tarcisio Bertone, Papa a afirmata cã religia creºtinã este o bogãþie pentru þãrile majoritar musulmane. În mesajul sãu, Pontiful ºi-a exprimat speranþa cã Orientul Mijlociu va fi “un þinut al dialogului ºi al colaborãrii fraterne, al respectului reciproc ºi al pãcii, prin contribuþia responsabilã a tuturor credincioºilor ce trãiesc acolo”. Conferinþa a dezbãtut “problema crucialã a prezenþei comunitãþilor creºtine în regiuni cu puternicã supremaþie islamicã”.

Declaraþia Papei i-a încurajat pe participanþi “sã punã în luminã, inclusiv prin implicarea reprezentanþilor-cheie ai lumii islamice, modul în care prezenþa creºtinilor în Orientul Mijlociu reprezintã o adevãratã bogãþie pentru întreaga societate ºi un garant semnificativ al dezvoltãrii sociale, culturale ºi religioase”. În mesaj se mai spune cã Papa “invocã binecuvântarea divinã asupra importantei întâlniri” ºi cã sperã ca din ea sã reiasã “elemente utile” care sã facã “dialogul dintre creºtini ºi musulmani mai fratern, în special în regiunile unde creºtinii sunt o minoritate”.

Liturghie aniversarã pentru Galileo GalileI Secretarul de stat al Sfântului Scaun a trimis un mesaj pentru Liturghia - fãrã precedent - celebratã în amintirea lui Galileo Galilei, marcând 445 de ani de la naºterea omului de ºtiinþã. Mesajul Cardinalului Tarcisio Bertone, despre armonia dintre credinþã ºi ºtiinþã, a fost citit la Liturghia celebratã la jumãtatea lunii februarie în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor ºi Martirilor din Roma, ce a fost prezidatã de Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã. Iniþiativa a aparþinut Federaþiei Mondiale a Oamenilor de ªtiinþã, condusã de fizicianul Antonino Zichichi.

Secretarul de stat, citând predica Papei din 6 ianuarie, sãrbãtoarea Epifaniei, afirmã cã în creºtinism existã un concept cosmologic particular care, în vremurile noastre, “oferã semnele interesante ale unei noi primãveri” a oamenilor de ºtiinþã, capabili sã preþuiascã credinþa ºi raþiunea ca fiind ambele pline de roade.

Mesajul Cardinalului îl descrie pe Galileo Galilei ca pe un model, dat fiind cã “el a ºtiut cum sã citeascã ºi sã studieze ºtiinþa prin ochii credinþei”. Cardinalul Bertone i-a asigurat pe participanþii la Liturghie de “apropierea spiritualã a Pontifului” ºi i-a salutat pe oamenii de ºtiinþã, în special pe reprezentanþii Academiei de ªtiinþe din China. În predica sa, Arhiepiscopul Ravasi a explicat modul în care “Galilei a fãcut distincþie între douã raþiuni, adevãrul ºtiinþei ºi adevãrurile folositoare pentru mântuire, ambele transmise prin vocea Duhului Sfânt”. La sfârºitul Liturghiei, Zichichi a anunþat planurile de ridicare a unei statui în onoarea marelui om de ºtiinþã.

9

Biserica în lume Obstacolele în calea unei întâlniri între Patriarhul Kiril ºi Papa nu au fost încã eliminate Episcopul Hilarion de Viena ºi Austria, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângã organizaþiile internaþionale europene, referindu-se la o posibiliã întâlniri între Patriarhul Kiril ºi Papa Benedict al XVI-lea, afirmã cã “Posibilitatea unei astfel de întâlniri nu a fost niciodatã exclusã de Patriarhul Alexei al IIlea, dar existã încã obstacole în calea ei, în special cazurile de prozelitism. Credem cã este nevoie sã se lucreze asupra unei poziþii comune ºi, dupã ce a fost stabilitã aceasta, sã se organizeze o astfel de întâlnire”. Episcopul Hilarion a declarat cã Patriarhul Kiril va continua politica predecesorului sãu privitor la relaþiile ortodoxo-catolice ºi cã “va face tot ce poate ca sã elimine obstacolele care împiedicã aceastã întâlnire”. Deºi Patriarhul Kiril doreºte ca o astfel de întâlnire sã aibã loc cât mai rapid posibil, el crede cã “nu este nevoie ca ea sã aibã loc în faþa camerelor de televiziune”. “Nu putem sã dãm o datã deoarece nu vorbim încã de date, ci despre scopul acestei întâlniri. Dacã este bine pregãtitã, va însemna un adevãrat progres în relaþiile noastre bilaterale”, a mai declarat Episcopul Hilarion. El a amintit cã una dintre problemele ce împiedicã dialogul dintre Biserica Catolicã ºi cea Ortodoxã o reprezintã “dificila situaþie” creatã de deschiderea de parohii ºi Eparhii greco-catolice în vestul ºi estul Ucrainei.

Poziþia lui Obama faþã de cultura vieþii este îngrijorãtoare Federaþia Mondialã a Asociaþiilor Medicilor Catolici (FIAMC) trage un semnal de alarmã cu privire la noile ameninþãri la adresa vieþii umane sub administraþia preºedintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama. Într-o declaraþie despre preºedinþia lui Obama ºi cultura vieþii, ce a fost fãcutã publicã la jumãtatea lunii februarie, cei care lucreazã în domeniul sãnãtãþii aratã cã noul preºedinte “ºi-a început mandatul cu acþiuni care vor submina respectul pentru viaþa umanã, demnitatea umanã ºi libertatea religiilor”.

Declaraþia aminteºte opoziþia lui Obama faþã de orice limitare la avort; sprijinul lui pentru libertatea de a alege (viaþa copilului sau avortul); opoziþia lui ca senator faþã de “orice protecþie pentru copiii nãscuþi vii dupã un avort eºuat”. FIAMC vorbeºte ºi despre promisiunea lui Obama de a sprijini finanþarea federalã a cercetãrii pe celule-rãdãcinã, care distruge vieþi umane. Acum, cã este preºedinte, s-a angajat deja “într-o serie de acþiuni care aratã cã este pregãtit sã implementeze sprijinul lui anterior pentru avort”.

FIAMC îi cere preºedintelui sã îºi schimbe sprijinul acordat avortului. În declaraþie se adaugã: “În plus, oferim rugãciunile noastre, încurajarea ºi apelurile cãtre medicii catolici din Statele Unite de a educa publicul ºi a se opune acestor eforturi de a promova avortul. În cele din urmã, facem apel la membrii FIAMC sã fie vigilenþi în a se opune noilor ameninþãri la adresa vieþii ºi a demnitãþii umane, care ar putea veni acum din partea oficialilor administraþiei Obama în poziþiile din politica externã ºi la Naþiunile Unite”.

O vizibilã degradare a instituþiei familiei Institutul pentru Politica Familiei, din Spania, avertizeazã cã cele 100.000 de cãsãtorii care s-au destrãmat în primele nouã luni din 2008 indicã o continuã degradare a instituþiei familiei, una dintre principalele probleme ale Spaniei, pentru care liderii politici nu cautã soluþii. Conform datelor oferite de tribunale, în cel de-al treilea trimestru din 2008 au avut loc peste 24.000 de divorþuri, aproape 1.800 de separãri ºi 47 de declarãri ale nulitãþii.

Aceste cifre indicã, pentru trimestrul trei al anului 2008, o scãdere cu 1% faþã de acelaºi trimestru din 2007. Dar îngrijorãtor este faptul cã s-a ajuns, în medie, la un divorþ la patru minute. În primele trei trimestre ale anului trecut s-au înregistrat 96.500 de destrãmãri de cãsãtorii, 89.000 prin divorþ, restul prin separare sau anulare. Statisticile pentru acea perioadã aratã cã Andalusia a fost regiunea cu cele mai multe destrãmãri (18.052), urmatã de Catalonia (17.489) ºi Madrid (13.197). Preºedintele Institutului pentru Politica Familiei, Eduardo Hertfelder, a criticat indiferenþa guvernului faþã de problema stabilitãþii familiei. Hertfelder a amintit cã garantarea dreptului la stabilitatea conjugalã este o sarcinã fundamentalã a guvernului, mai ales acolo unde conflictele sau crizele cãsniciei ameninþã copiii.

În perioada 3-8 martie s-a desfãºurat, în Turcia, cea de-a IX întâlnire a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din sud-estul Europei.

La întâlnirea care a fost, de fapt, un pelerinaj pe urmele apostolului Paul, au fost reprezentate Conferinþele Episcopale din Albania, Bosnia ºi Herþegovina, Bulgaria, Grecia, Moldova, România, Conferinþa Episcopalã Internaþionalã a sfinþilor Ciril ºi Metodiu ºiTurcia. Au participat ºi preºedintele Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE), Cardinalul Péter Erdõ, vice-preºedintele acestui organism, Cardinalul Josip Bozaniæ, ºi Observatorul permanent al Sfântului Scaun pe lângã Consiliul Europei, monseniorul Aldo Giordano.

Evenimentul, promovat de CCEE, a fost gãzduit de monseniorul Luigi Padovese, Vicar Apostolic de Anatolia ºi preºedinte al Conferinþei episcopale din Turcia. În centrul întâlnirii s-a aflat tema identitãþii creºtine. Plecând de la modelul propus de sfântul Paul care a trebuit sã predice, cu mai bine de douã mii de ani în urmã, într-un context multicultural ºi plurireligios, contribuind astfel la construirea identitãþii creºtinului, participanþii au reflectat asupra identitãþii creºtine astãzi, în þãrile din sud-estul Europei.

Pe 7 martie, preºedinþii Conferinþelor Episcopale din sud-estul Europei au fost primiþi de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ºi au participat la vecernia ortodoxã. Conferinþa episcopilor din România a fost reprezentatã de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Preasfinþitul Cornel Damian.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Întâlnire a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din sud-estul Europei

10

Sfânta Scripturã

Duminica a II-a Postului Mare (B) În aceastã a doua LECTURA I duminicã a Postului Mare, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham liturgia cuvântului ne ºi i-a zis:… „Ia-l pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe propune spre meditare unul care îl iubeºti, pe Isaac, ºi du-te în þinutul Moria ºi din cele mai emoþionante adu-l acolo ardere de tot pe muntele pe care þi-l episoade ale Sfintei Scripturi, voi arãta”. Iar când a ajuns la locul [acela]… episod care îl are drept Abraham a ridicat acolo altarul ºi a aºezat lemnele protagonist pe Abraham, ºi, legându-l pe Isaac, fiul sãu, l-a aºezat pe pãrintele poporului ales. altar… Apoi ºi-a întins mâna ºi a luat cuþitul ca Acestui patriarh cãruia i s-a sã-ºi înjunghie fiul. Dar îngerul Domnului l-a strigat cerut într-o zi sã-ºi renege din cer ºi i-a zis: … „Nu-þi ridica mâna asupra trecutul în schimbul unui bãiatului ºi nu-i face nimic cã acum am cunoscut „pãmânt nou” (Gn 12,1) ºi al cã te temi de Dumnezeu ºi nu l-ai cruþat pe singurul unei descendenþe atât de numeroase „cât stelele de pe tãu fiu pentru mine” … (Gn 22,1-2.9-13.15-18). cer” (Gn 15,5) – descendenþã ce pãrea sã încolþeascã odatã cu naºterea lui Isaac pe când Abraham ajunsese deja la adânci bãtrâneþi (Gn 18,11; 21,1-3) –, i se cere, într-o altã zi, sã-l aducã pe fiul sãu jertfã de ardere de tot, gest care echivala nu doar cu jertfirea viitorului sãu, cât mai ales cu anularea tuturor promisiunilor fãcute acestui om care a trãit toatã viaþa într-o permanentã supunere faþã de voinþa ºi de planul lui Dumnezeu. Or, acest eveniment, care îl ia prin surprindere pe cel care împreunã cu soþia sa credeau cã pot „râde de bucurie” pentru cã li s-a nãscut fiul pe care îl aºteptau (Gn 21,6), este prezentat ca fiind o punere la încercare. ªi pentru cã, odatã în plus, Abraham ºi-a arãtat credincioºia ºi supunerea (teama) faþã de Dumnezeu, s-a vãzut rãsplãtit nu doar recãpãtându-ºi fiul, ci ca prin urmaºii acestuia, numeroºi „cât stelele cerului ºi cât nisipul de pe þãrmul mãrii”, toate popoarele sã fie binecuvântate (Gn 22,18).

Ar fi de prisos sã ne întrebãm cu ce stare de spirit a traversat Abraham aceastã încercare. O frazã de genul Ia-l pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe care îl iubeºti..., coroboratã la cele spuse mai sus, sugereazã suficient de bine intensitatea luptei pe care a avut-o de dus Abraham în sufletul sãu pânã în clipa în care îngerul Domnului l-a strigat din cer ºi i-a zis: … „Nu-þi ridica mâna asupra bãiatului... ªi totuºi nu putem sã nu ne întrebãm, la acest, încã, început de Post Mare, care ar fi semnificaþiile acestui episod pentru noi. Dincolo de faptul cã ºi nouã ne-ar putea cere Dumnezeu, atunci când ne aºteptãm mai puþin, jertfa a ceea ce avem noi mai de preþ pentru a pune la încercare credincioºia ºi supunerea noastrã faþã de voinþa Lui, sã ne gândim cã, prin intermediul lui Abraham, autorii biblici ne ajutã, cel puþin în parte, sã înþelegem ceea ce a putut trãi Tatãl ceresc atunci când, din iubire faþã de noi, nu l-a cruþat pe însuºi Fiul sãu, ci l-a dat pentru noi toþi... (v. lectura a doua).

LECTURA A II-A Fraþilor, dacã Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastrã? El, care nu l-a cruþat nici pe însuºi Fiul sãu, ci l-a dat pentru noi toþi, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu El? Cine va aduce învinuire împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptãþeºte. Cine este acela care va osândi?

Oare Cristos Isus, care a murit, ba a ºi înviat, care este de-a dreapta lui Dumnezeu ºi care ºi mijloceºte pentru noi?! (Rm 8,31b-34).

Acest fragment al Epistolei cãtre romani aparþine pãrþii ei centrale. Capitolele 1-4 au demonstrat cã oamenii sunt îndreptãþiþi printr-un act gratuit al bunãtãþii lui Dumnezeu, în timp ce capitolele 5-11 vor sã arate în ce fel creºtinii, îndreptãþiþi prin credinþa în Cristos, aflã în iubirea lui Dumnezeu ºi în darul Duhului Sfânt garanþia mântuirii. Într-adevãr, omul, unit cu Cristos, este spiritualizat. Însuºi trupul lui va învia pentru cã în el locuieºte, încã de pe acum, Duhul Sfânt. Prin aceastã locuire a Duhului, creºtinii devin fii ai lui Dumnezeu. Mai mult, ei se pot adresa Tatãlui cu aceeaºi familiaritate cu care a fãcut-o Isus (8,14-17).

Prin urmare, nu întâmplãtor, textul nostru a devenit, sub condeiul sfântului Pavel (Paul), un imn care cântã speranþa creºtinã ºi certitudinea mântuirii. Mântuirea le conferã credincioºilor asigurarea cã vor putea învinge orice încercare ºi cã nimic nu-i va putea despãrþi de dragostea lui Dumnezeu în Cristos Isus (8,31-39). Or, toatã aceastã învãþãturã de viaþã capãtã o luminã vie când înþelegem ce fel de iubire a manifestat Dumnezeu faþã de noi. Nu una abstractã, ci una care, aidoma celei a lui Abraham, trece printr-o jertfã preþioasã, Jertfirea Fiului: El nu l-a cruþat nici pe însuºi Fiul sãu, ci l-a dat pentru noi toþi. Aºadar, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu El?!

Duminica a III-a Postului Mare (B) Lectura a doua a acestei duminici pune în evidenþã acel aspect esenþial, privilegiat ºi de finalul fragmentului evanghelic: Jertfa rãscumpãrãtoare a lui Cristos, Jertfa Crucii. În aceastã Jertfã a lui Cristos pe Cruce sfântul Pavel (Paul) descoperã o logicã paradoxalã a atitudinii lui Dumnezeu. În toate timpurile a existat tentaþia de a „îndulci” scandalul Crucii, de a cãuta formulãri „raþionale” nebuniei evangheliei. Pavel, dimpotrivã, în predica sa, deºi a ºtiut sã þinã cont de aspiraþiile umane (1Cor 9,22), nu a acceptat niciodatã sã devinã zadarnicã crucea lui Cristos (1,17). De aceea, Apostolul a þinut, întotdeauna, sã punã în evidenþã cât mai bine persoana lui Cristos rãstignit pentru cã în Ea se vãdeºte cel mai bine puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, în Ea se reveleazã iubirea lui Dumnezeu. (În clipa în care ar fi scos din predica Bisericii mesajul lui Isus Cristos rãstignit, creºtinismul ar deveni o simplã ideologie lipsitã de acea putere ºi înþelepciune de revelaþie a lui Dumnezeu.)

LECTURA A II-A

Fraþilor, iudeii cer semne ºi grecii cautã înþelepciune, dar noi vestim pe Cristos cel rãstignit: pentru iudei, smintealã, iar pentru pãgâni, nebunie. Însã pentru cei chemaþi, ºi iudei, ºi greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. Pentru cã nebunia lui Dumnezeu este mai înþeleaptã decât oamenii ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este mai puternicã decât oamenii (1Cor 1,22-25).

Sfânta Scripturã

11

Dincolo de aspectul spectacular al gestului lui Isus, de a-ºi fi fãcut un bici ºi a-i fi EV ANGHELIA EVANGHELIA alun-gat pe vânzãtorii de animale de jertfã de pe esplanada Templului, gest cu valoare Era aproape Paºtele iudeilor, ºi Isus a profeticã, textul nostru pune în discuþie însemnãtatea acestei Case a Tatãlui ºi mai ales urcat la Ierusalim. ªi a aflat în templu pe cei a modului în care Isus Cristos se situeazã faþã de Ea. care vindeau boi ºi oi ºi porumbei… Atunci, Încã de la zidirea lui, Templul a fost semnul ºi garanþia prezenþei lui Dumnezeu în fãcându-ºi un bici de funii, i-a alungat pe mijlocul poporului sãu. Ierusalimul a devenit Cetate sfântã pentru cã avea în centrul lui toþi din templu… ºi celor care vindeau Templul. Cu toate acestea, prezenþa divinã era un har care îi putea fi luat poporului în porumbei le-a spus: „Luaþi acestea de aici momentul în care acesta se dovedea infidel faþã de Legãmântul încheiat cu Dumnezeu. ºi nu faceþi din Casa Tatãlui meu casã de Astfel, chiar profetul Ieremia va lua atitudine împotriva Templului atunci când constatã cã negoþ!” ªi ºi-au adus aminte ucenicii lui cã mulþi dintre contemporanii sãi se încredeau mai mult în liturgia de acolo în detrimentul este scris: „Râvna Casei tale mã mistuie”. reformãrii vieþii (7,1-15), iar Ezechiel va vedea slava lui Dumnezeu pãrãsind Ierusalimul La aceasta iudeii i-au zis: „Ce semn ne arãþi întinat de fãrãdelegile locuitorilor lui (Ez 8-10). Or, gestul lui Isus se situeazã pe aceastã de faci acestea?” Isus le-a rãspuns: linie a respectului faþã de Templu câtã vreme în el se desfãºoarã o liturgie care nu doar „Dãrâmaþi templul acesta ºi în trei zile îl voi intersecteazã accidental ºi magic viaþa omului, ci îi conferã o structurã moralã, bazatã pe ridica”. Atunci au spus iudeii: „În patruzeci voinþa lui Dumnezeu, voinþã exprimatã în evanghelia Sa. Pentru cã, însã, iudeii s-au arãtat ºi ºase de ani a fost zidit templul acesta, ºi mai mult decât reticenþi faþã de mesajul sãu, distrugerea Templului anunþatã de Isus avea tu îl vei ridica în trei zile?” Dar el le vorbea drept cauzã, ca ºi în trecut, necredinþa lor. Mai mult, Isus anunþã cã va înlocui, nu peste despre templul trupului sãu (In 2,13-25). mult timp, edificiul din mijlocul Ierusalimului cu Templul mesianic. Aceastã trecere de la vechiul Templu la Templul mesianic este, în viziunea sfântului Ioan, paralelã itinerarului trecerii de la moartea la învierea lui Cristos care, ca ºi Servitorul suferind, a plãtit cu viaþa preþul fidelitãþii faþã de Templu. Cât priveºte cultul ce va fi celebrat în noul Templu, conform comentariului din v. 21, el va fi centrat pe „trupul” lui Isus.

Duminica a IV-a Postului Mare (B)

Odatã cu duminica a patra a Postului Mare, semnificaþia Jertfei de pe Cruce a lui Cristos se precizeazã tot mai mult. Într-adevãr, discursul lui Isus în faþa lui Nicodim, un reprezentant al ordinii celei vechi pe cale de abolire, are ca punct de plecare episodul din cartea Numerilor 21 cu scopul de a ilustra mai bine modul în care omul „atins de moarte” îºi poate redobândi viaþa. Ceea ce va face Dumnezeu pentru a-l regenera pe om prin Duhul este sã Îl înalþe pe Fiul, pentru ca orice om care crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. În acest sens, nici un semn nu va fi eficace atâta timp cât nu va fi înfãþiºat înaintea lumii acest mare semn al Crucii. Ridicarea lui Isus este, într-o oarecare mãsurã, comparabilã cu cea a ºarpelui pe care Moise l-a ridicat în faþa ochilor israeliþilor care agonizau în pustiu (Nm 21,8-9). Aceastã apropiere tipologicã este semnificativã din cel puþin douã motive. Mai întâi pentru cã situaþia omului este la fel de disperatã ca cea din deºert; apoi pentru cã ºarpele de pe stâlp îi salva pe cei care priveau la el cu o privire de credinþã (ºarpele ridicat devenind un „semn de mântuire” - Înþ 16,6). La fel Fiul Omului este sursã de mântuire pentru cei care cred în El. Ei vor avea parte de „viaþa veºnicã”, „viaþã” care nu desemneazã atât viaþa viitoare, cât, mai ales, o posibilitate deja prezentã pentru cei care cred încã de pe acum (In 5,24).

EV ANGHELIA EVANGHELIA Isus i-a spus lui Nicodim: „Dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustiu, aºa trebuie sã fie înãlþat Fiul Omului, ca oricine crede în El sã aibã viaþa veºnicã. Fiindcã aºa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul sãu unul-nãscut l-a dat, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Pentru cã Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul sãu în lume ca sã judece lumea, ci pentru ca lumea sã fie mântuitã prin El. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a ºi fost judecat… ªi aceasta este judecata: Lumina a venit în lume ºi oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina; pentru cã faptele lor erau rele… (In 3,14-21)

ARCIZIU Pr Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Textul acestui pasaj, ca de altfel întreaga Epistolã cãtre efeseni, ne oferã experienþa misticã a unui om cu totul deosebit, adicã a autorului, ajuns la deplina sa maturitate. El conþine, prin urmare, o învãþãturã deosebit de LECTURA A II-A Fraþilor, Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru bogatã ºi pãtrunzãtoare cu privire la destinul omului. Astfel, conform acestui marea sa iubire cu care ne-a iubit pe când noi eram morþi pasaj, noi suntem destinaþi unei vocaþii extraordinare ºi nu unei vieþi umane din cauza pãcatelor, ne-a fãcut iarãºi vii cu Cristos. Prin har banale, cu un orizont îngust. Noi avem, deja, parte de plinãtatea învierii ºi a aþi fost mântuiþi! ªi ne-a înviat împreunã cu El ºi ne-a aºezat slavei lui Cristos. Lumea noastrã, care se construieºte cu atâta dificultate, în ceruri în Cristos Isus. Astfel El a voit sã arate în veacurile printre atâtea rãzboaie, exploatãri, nedreptãþi, va coincide într-o zi cu viitoare covârºitoarea bogãþie a harului sãu prin bunãtatea Împãrãþia în care toþi sunt fraþi, uniþi în iubirea lui Dumnezeu.

Aceastã viaþã a lui Dumnezeu, care ne este dãruitã noi nu o sa faþã de noi în Cristos Isus… Pentru cã sunteþi fãptura lui, creaþi în Cristos Isus spre faptele bune pe care Dumnezeu „meritãm”. Noi nu putem revendica dreptul la prietenia cu Dumnezeu în urma unei vieþi plinã de fapte bune. Oricare ar fi rectitudinea existenþei ni le-a pregãtit dinainte ca sã le sãvârºim (Ef 2,4-10). noastre, Dumnezeu ne iubeºte în mod gratuit. Ba mai mult, El are întotdeauna întâietate în iubirea faþã de noi.Întâlnirea cu Cristos i-a schimbat în mod definitiv viaþa lui Pavel. El ºi-a trãit viaþa cu un entuziasm pe care nu putea sã nu-l comunice. Pentru el a fi creºtin este o ºansã extraordinarã. În aceste zile ne-am putea întreba fiecare: cât din viaþa noastrã este transformatã de credinþa pe care o mãrturisim ºi, mai ales, cât este ea de „contagioasã”.

12

Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XV) Eutanasia Cuvântul eutanasie , format din termenii greceºti eu (bun/bunã) ºi thanatos (moarte), înseamnã, la origine, trecerea naturalã ºi seninã, fãrã tulburare, fãrã remuºcãri, fãrã suferinþã, din aceastã viaþã. În cultura romanã, eutanasia avea semnificaþia de moarte frumoasã, eroicã.

Odatã cu epoca modernã, eutanasia se referã tot mai mult la alinarea suferinþelor printr- o moarte liniºtitã ºi calmã.

Astãzi termenul a trecut cu mult dincolo de lupta împotriva durerii ºi se referã la actul de a ucide deliberat.

Motivaþiile puse la baza acestui act sunt, de obicei, douã: curmarea suferinþelor ºi mila. Pe lângã ele a apãrut ºi o a treia: existã tendinþa ca statul sã aibã puterea suveranã de a decide asupra trupurilor membrilor care au devenit inutili societãþii.

Cazuri de datã recentã, mediatizate ºi în presã (Terry Schiavo, în Statale Unite ale Americii, Piergiorgio Welby ºi Eluana Englaro, în Italia), aratã cã existã tentative de a introduce în legislaþie moartea asistatã.

Uciderea directã ºi voluntarã e neiubire Aºa cum învaþã Evangelium vitae , eutanasia e punerea în act, cu voinþã ºi ºtiinþã, a unor acþiuni sau omisiuni care sã cauzeze în mod direct moartea acelei persoane, care se aflã în stadiul final al bolii, ºi care a cerut sau cere sã moarã (cf. n. 65). Aºadar e uciderea voluntarã, prin mijloace nedureroase, din aºa-zisã milã, cu scopul de a pune capãt suferinþelor.

Ceea ce e absolut contradictoriu, e aºazisa ucidere din iubire. Iubirea, care prin natura sa intimã, se aflã în slujba vieþii, e pusã în slujba morþii.

De fapt, dacã e adevãratã, iubirea nu poate sluji moartea. De aceea am preferat sã folosesc termenul neiubire ºi, prin urmare, sã susþin cã eutanasia este un act de neiubire, o probã a lipsei de omenie ºi încredere în om.

Cultura morþii Existenþa umanã este marcatã de rãu ºi suferinþã. Nimeni nu vrea sã fie suferind, nefericit, abandonat. Dar, ori de câte ori s-a dat curs utopiei de a avea o lume fãrã imperfecþiuni, s-a produs contrariul. Frica ºi teroarea ºi-au fãcut loc, iar societatea a rezultat mai crudã ºi nedreaptã. Rãul nu poate fi ºters. Chiar ºi din punct de vedere teologic ºtim cã poate fi eliminatã cauza rãului, dar nu ºi efectele care, în schimb, pot fi diminuate, alinate, vindecate. Acesta este rolul celui care stã la cãpãtâiul unei

persoane suferinde. Iar pentru asta nu-i neapãrat nevoie sã crezi în Dumnezeu, e îndeajuns sã crezi în oameni.

Privind realitatea din acest unghi, e absolut problematicã promulgarea legislaþiei care sã favorizeze moartea asistatã. E o clarã neîncredere în om.

Legea nu face, în aceastã situaþie, altceva decât sã confirme cultura abandonului ºi a depersonalizãrii.

Eutanasia e inoportunã Welby, o persoanã conectatã la ventilatorul autoamat (timp de 9 ani, pânã la sfârºitul lui 2007) pentru a putea respira, a fost pacientul care a vorbit de „moarte oportunã”. Conºtient de starea sa gravã de sãnãtate, considera cã viaþa sa e lipsitã de calitate, ceea ce l-a dus ºi la negarea rostului de a mai trãi. Totuºi, în aceastã opticã, ºi mai lipsitã de calitate ºi rost e viaþa persoanelor care se aflã în comã (eventual ireversibilã) care, deci, nu mai au nici o posibilitate de a comunica.

Conform logicii lui Welby, dacã moartea e oportunã, atunci trebuie aleasã. În ciuda gravitãþii bolii, problematic, ambiguu ºi nefiresc rãmâne faptul aºa-zisei libere alegeri. Terry Schiavo ºi Eluana Englaro, conform judecãtorilor americani, respectiv italieni, ºi-ar fi exprimat dorinþa de a nu mai continua sã trãiascã dacã ar fi sã ajungã în comã. În virtutea acestei opinãri judecãtorii au aprobat eutanasia în cele douã cazuri.

Universul familiei Dar oare câþi oameni, odatã puºi în faþa propriei morþi, îºi schimbã radical gândul, sau câþi, din cauza stãrii lor, nu-ºi pot comunica dorinþa de a rãmâne în viaþã sau câþi, dimpotrivã, ar vrea sã moarã doar pentru cã sunt loviþi de depresie, sau lipsiþi de cãldura ºi afecþiunea umanã?

Eutanasia e o cale de a pune capãt suferinþei?

Rãspunsul e „da”. Eutanasia pune capãt suferinþei. Dar e un rãspuns rece ºi înfiorãtor. E o cale uºoarã ºi practicã, dar doar în aparenþã umanã, ºi cu atât mai puþin înþeleaptã. ªi ca sã nu lãsãm loc niciunui echivoc, este o cale inumanã ºi groaznicã, pentru cã în esenþã e crimã.

Recurgerea la eutanasie e un act înfricoºãtor de superficial, care nu citeºte în profunzimea fiinþei umane suferinde, nu citeºte în inima sa.

umanã ºi care a atins existenþa umanã cu toatã slãbiciunea sa.

Cã Dumnezeu doreºte viaþa, decurge ºi din faptul cã scopul omului este viaþa veºnicã vãzutã ca participare la viaþa sa dumnezeiascã. ªi dacã viaþa, în sens plenar, începe odatã cu „obºtescul sfârºit”, se poate spune cã Dumnezeu „cheamã la sine”. Dar acest lucru are loc - în mod obiºnuit - din motive naturale, ºi nu datoritã unei intervenþii suprafireºti, cu atât mai puþin datoritã unei intervenþii umane.

Eluana Englaro

Terry Schiavo

A fi în acord cu voinþa lui Dumnezeu, ºi în clipa morþii, înseamnã a accepta momentul ºi modul stabilite de Creator ºi înscrise în dimensiunea biologicã a fiinþei umane. Asta dupã ce s-a împlinit tot ceea ce, omeneºte vorbind, e cu Piergiorgio Welby putinþã pentru pãstrarea vieþii ºi a sãnãtãþii. Atestarea morþii, cu ajutorul medicinei, apare astfel ca o Învãþãtura Bisericii contribuþie umanã importantã.

Conform învãþãturii biblice, Dumnezeu îi

dã omului viaþa ca pe un bine de administrat în mod liber. Omul are atâta libertate încât se poate împotrivi acestui bine, neglijându-l ºi chiar suprimându-l. În acest caz însã, atitudinea sa nu e nici pe departe responsabilã. Alegând rãul, omul îºi foloseºte greºit libertatea, care i se întoarce împotrivã ca un bumerang. Mai mult, se ridicã împotriva lui Dumnezeu, autorul vieþii.

Atunci când decide sã-ºi ia viaþa, omul hotãrãºte, de fapt, cu de la sine putere, cã aceasta nu mai meritã sã fie trãitã.

E ca ºi cum aceasta i-ar aparþine, iar Dumnezeu nu ar mai fi garantul ei.

Faptul cã nu noi suntem stãpânii propriei vieþi nu înseamnã cã Dumnezeu ne ia viaþa când vrea, cum vrea, în mod arbitrar. Biblia ne învaþã cã Dumnezeu nu vrea moartea nimãnui. Clipa morþii e parte a misterului rãului care a intrat în istoria

Din nou limbajul Refuzul încrâncenãrii terapeutice asupra cãreia vom reveni în episodul urmãtor - nu e în contradicþie cu apãrarea ºi tutelarea vieþii. Explicaþiile ulterioare vor avea drept scop înlãturarea suspiciunilor conform cãrora limbajul poate fi un loc de manipulare eticã. Din punct de vedere etic, prin încrâncenarea terapeuticã se înþelege, de cele mai multe ori, prelungirea artificialã

a vieþii, în condiþii considerate excesive ºi intolerabile pentru pacient. Ceea ce face ca un tratament sã fie excesiv ºi disproporþionat þine de prelungirea voitã a agoniei, în condiþii de precaritate ºi durere, în apropierea clipei morþii. Ioan Paul al IIlea spunea, în cadrul unui congres pe tema asistenþei acordate muribunzilor (18 februarie 1992), spunea cã „încrâncenarea terapeuticã” înseamnã folosirea unor mijloace deosebit de istovitoare ºi greoaie pentru bolnav, condamnat la o agonie artificial prelungitã.

Dreptul la o „moarte demnã” nu înseamnã a decide timpul ºi modul propriei morþi, prin suprimarea vieþii, când se apreciazã cã aceasta ºi-ar fi pierdut valoarea. Moartea nu e, prin comparaþie, o cezarianã programatã, ca ºi cum din sânul acestei vieþi trecãtoare ar fi scos omul bolnav ºi suferind pentru a fi aruncat, pe o altã scenã, în afara durerii. Valoarea vieþii rãmâne intactã în orice moment, cãci ea nu vine de la om, ci i-a fost datã. În limbaj filosofic, se poate afirma cã omul nu-ºi poate întemeia ontologic viaþa, cu de la sine putere, nici la sosirea în lume, nici la pãrãsirea acesteia. „Moarte demnã” poate fi dreptul de a muri în liniºte ºi seninãtate, omeneºte ºi creºtineºte. În numãrul viitor vom vorbi despre modurile demne de alinare a suferinþei care reprezintã o alternativã viabilã la eutanasie.

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

13

14

Anul sfântului Paul Apostolul neamurilor, sfântul Paul, a experimentat în propria existenþã mântuirea prin Cristos Isus ºi a exprimat acest mister al mântuirii în imagini mereu noi. Trebuie sã fim capabili sã înþelegem caracterul metaforic al limbajului sãu ºi experienþa lui din trecut când face referire la anumite imagini cu scopul de a înþelege cum a experimentat el mântuirea, acea experienþã eliberatoare, care poate fi valabilã ºi pentru noi.

Din imaginile prin care sfântul Paul cautã sã descrie misterul mântuirii nu trebuie sã dezvoltãm o teorie a mântuirii, pentru cã el nu a elaborat o teologie sistematicã. Teoria cã Domnul Isus pe Cruce ar fi ispãºit pãcatele noastre pentru a potoli mânia Tatãlui pentru vina noastrã nu corespunde experienþei lui Paul. Nici chiar teza teologicã a aºa-zisei satispassio satispassio, conform cãreia Isus ar fi luat asupra sa ºi ar fi suportat pedeapsa destinatã nouã, nu este conformã experienþei ºi interpretãrii pauline a rãscumpãrãrii.

Locul ispãºirii În spatele acestor afirmaþii, s-ar putea vedea un Dumnezeu crud, care ar fi avut nevoie de moartea Fiului pentru a ne putea ierta pãcatele. Mulþi aduc în discuþie propoziþia din Scrisoarea cãtre Romani: „Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfã de ispãºire pentru ca, prin credinþa în sângele sãu, sã-ºi arate dreptatea trecând cu vederea pãcatele din trecut” (Rom 3,25). În realitate, propoziþia trebuie tradusã astfel: Dumnezeu l-a expus public, ca loc de ispãºire, prin credinþa în sângele sãu. Termenul grec hilasterion aratã, de fapt, propiþiatoriu (în Vechiul Testament, capacul de aur pus deasupra Arcei Alianþei). Acesta era acoperãmântul ispãºirii unde Dumnezeu însuºi îºi avea locul: „Va lua apoi din sângele tãuraºului, ºi cu degetul sãu va stropi spre rãsãrit, peste acoperãmântul ispãºirii; iar în faþa acoperãmântului ispãºirii va stropi de ºapte ori cu sânge, el, cu degetul sãu. Va înjunghia apoi în faþa Domnului þapul de jertfã pentru pãcatul poporului; cu sângele acela va face ceea ce a fãcut ºi cu sângele tãuraºului, stropind cu el pe acoperãmântul ispãºirii ºi în faþa acoperãmântului. Aºa se va ruga el în locaºul cel sfânt pentru necurãþia fiilor lui Israel, pentru nelegiuirile lor ºi pentru toate pãcatele lor” (Lev 16,14-16). Cu aceastã imagine a locului ispãºirii, sfântul Paul vrea sã ne spunã cã locul mântuirii nu mai este înãuntrul templului, ci într-un loc deschis, înaintea ochilor tuturor. Din moment ce Dumnezeu se identificã cu Cristos rãstignit, Crucea este locul nou ºi definitiv al prezenþei sale. Crucea, ca loc în jurul cãruia se învârt: pãcatul omului, ura asasinilor, laºitatea celor puternici ai zilei,

Sfântul Pau Pau ºi mânt falsitatea calomniatorilor, devine locul Iubirii lui Dumnezeu care este mai puternicã decât tot pãcatul.

Paradoxul Crucii consistã, pentru sfântul Paul, în faptul cã tocmai în acest loc al cruzimii umane, atât de îndepãrtat de Dumnezeu, devine vizibilã dragostea reconciliantã a lui Dumnezeu. Mântuirea nu este, pentru Apostolul Paul, un fapt sângeros crud, ci o victorie a Iubirii divine asupra urii ºi rãutãþii lumii. ªi apropo de aceastã Iubire a lui Dumnezeu el scrie: „Dar Dumnezeu ºi-a arãtat iubirea faþã de noi prin faptul cã, încã pe când eram pãcãtoºi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). Mai înainte Paul spusese cã foarte greu ar muri un om pentru un altul, chiar dacã acesta ar fi fost un drept, ºi cã nimeni nu ar fi murit pentru unul fãrã de lege. În schimb, Dumnezeu a abolit aceastã lege în Isus Cristos. Domnul Isus a murit pentru noi, pe când noi eram încã pãcãtoºi. Domnul ne-a arãtat iubirea sa chiar dacã noi eram închiºi în pãcatul nostru ºi puþin atractivi pentru alþii. În aceasta constã, pentru Paul, paradoxul Iubirii rãscumpãrãtoare a lui Dumnezeu, pe care El ne-a arãtat-o în moartea lui Isus pe Cruce. Este vorba de Iubirea lui Dumnezeu care-l descumpãneºte pe omul indiferent, care-l deschide pe omul închis ºi-l face maleabil ºi sensibil pe omul dur, pentru cã este o Iubire mai puternicã decât toate obstacolele umane ºi orice pãcat. ªtergerea pãcatului O altã imagine a mântuirii este, pentru Ssântul Apostol Paul, ºtergerea pãcatului, sãvârºitã pe Cruce. Isus a murit pentru cã pãcatul lumii l-a înãlþat pe Cruce. Pe Cruce însã, Domnul Isus a ºters ºi a detronat pãcatul. Pãcatul a murit cu El ºi ºi-a pierdut puterea asupra noastrã. Apostolul Paul le-a scris astfel Romanilor: „... Omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupul pãcatului sã fie nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului” (Rom 6,6). Deja limbajul

Anul sfântului Paul

ul tuirea folosit ne spune cã el vorbeºte în imagini ºi nu ne este permis de a deduce din imagini o teorie. Imaginea este clarã: în Omul Isus din Nazaret, Rãstignit pe Cruce, devine vizibil pãcatul acestei lumi, pentru cã asupra Lui s-a dezlãnþuit cu furie pãcatul lumii. Totuºi, din moment ce Isus opune pãcatului asasinilor ºi ai trãdãtorilor sãi, Iubirea sa, pãcatul moare, pãcatul e ºters pe Cruce. Pãcatul nu mai are nici o putere asupra noastrã; pe Cruce recunoaºtem o altã lege: nu legea pãcatului care naºte, numai ºi totdeauna, pãcatul, care rãspunde urii cu urã, ofensei cu rãzbunarea, ci legea Iubirii care adunã în sine tot ceea ce se opune iubirii ºi astfel îl transformã. Chiar întunecimile cele mai groaznice ale pãcatului sunt dominate pe Cruce de razele iubirii divine ºi astfel luminate. Dacã pãcatul a fost ºters pe Cruce, atunci ºi-a pierdut puterea asupra noastrã. Dar acesta nu este un act magic.

Crucea nu lucreazã în mod automat mântuirea noastrã. Dacã însã contemplãm pe Domnul Isus pe Cruce ºi lãsãm sã pãtrundã în noi Iubirea sa, pãcatul îºi pierde puterea asupra noastrã. O altã lege se instaureazã în noi: legea Iubirii; devenim capabili de a reacþiona întrun mod diferit faþã de pãcatul pe care-l descoperim în jurul nostru.

Este Crucea care ne invitã sã reacþionãm într-un mod diferit faþã de propriul nostru pãcat. Reacþia noastrã normalã este autocondamnarea sau autopedepsirea. Sunt anumite persoane care se condamnã pe sine fãrã milã pentru cã ele nu mai corespund idealului pe care-l au despre sine; acestea ar trebui sã se gândeascã cã dispreþul ºi condamnarea de sine au fost ºterse pe Cruce. Sã încetãm sã ne gândim numai la pãcatul nostru ºi sã ne gândim numai la Iubirea care, pe Cruce, s-a arãtat mai puternicã faþã de orice pãcat.

O nouã creaþie în Cristos Pe Cruce nu s-a ºters numai pãcatul, ci ºi ideile mondene ale lumii sale. De aceea Apostolul Paul scrie Galatenilor: „Însã, în ce mã

priveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, iar eu pentru lume” (Gal 6,14). Aceasta înseamnã cã lumea nu mai are nici o putere asupra lui Paul ºi cã ideile lumii sunt lichidate. Oamenii care cred în Cristos nu se mai intereseazã de pãrerile lumii; nu se mai intereseazã dacã unul este circumcis sau necircumcis; nu mai dã nici o importanþã evaluãrilor omeneºti. Crucea a devenit pentru creºtini imaginea libertãþii; suntem liberi de puterea lumii. Crucea ridicã modul nostru de a gândi pe un alt plan. Judecãþile umane, ceea ce este important ºi ceea ce nu este, dependenþa de metodele ºi normele exterioare, toate acestea au fost ºterse. Crucea – aºa au descris-o foarte des poeþii creºtini - este o cheie care ne deschide cerul, care ne schimbã modul pãmântesc de a gândi ºi ne deschide uºa unui nou mod de a o face. Apostolul Paul numeºte acest nou mod de a gândi ºi noul „a fi” în Cristos o nouã creaturã. Singurul lucru care conteazã pentru el este „a fi” o nouã creaturã: „Cãci nici circumcizia, nici necircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã” (Gal 6,15). Rãscumãpãrarea înseamnã pentru Paul mai ales, a fi o nouã creaturã în Cristos: „Deci, dacã este cineva în Cristos, este o creaturã nouã: cele vechi au trecut, iatã, au devenit noi” (2Cor 5,17).

Aceastã nouã creaþie în Cristos este înfãptuitã mai ales de darul Duhului Sfânt. Duhul creeazã ºi formeazã omul nou; el face ca diferenþa între datoria ºi acþiunea efectivã, descoperitã ºi de Paul în sine, sã fie depãºitã. Cine trãieºte în Duh, nu mai este supus puterii trupului ºi a sfâºierilor sale interioare; mai mult, noua creaþie nu priveºte numai pe individ, ci mai mult comunitatea. Ea se verificã totdeauna acolo unde prin credinþã ºi prin Sfântul Botez se naºte o nouã comunitate. Mai mult, intervine ºi presupunerea cã noi ne vedem reciproc în mod just. Încetãm sã ne mai privim cu ochelarii prejudecãþilor noastre; în fiecare frate sau sorã descoperim chipul lui Isus Cristos; descoperim în fiecare chipul original ºi gloria intactã pe care Dumnezeu în creaþie a dãruit-o fiecãrui om ºi care prin Cristos Isus s-au întors sã strãluceascã pentru toþi.

Certitudinea iubirii lui Dumnezeu O altã experienþã a rãcumpãrãrii constã, pentru Apostolul Paul, în faptul cã Isus Cristos s-a dãruit personal pentru el. Crucea este pentru el siguranþa cã Dumnezeu îl iubeºte personal ºi nu-l condamnã. Astfel le scrie Galatenilor: „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). Dãruirea personalã a lui Isus pentru Sfântul Paul – ºi pentru fiecare dintre noi – este fundamentul pe care Apostolul îºi edificã viaþa ºi pe care ºi noi putem sã ne-o edificãm pe a noastrã.

Fiecare dintre noi aspirã sã fie important pentru un altul, sã fie necondiþionat iubit de un altul. Sfântul Paul, Apostolul neamurilor, a fãcut aceastã experienþã în Crucea lui Isus; ºi ar fi vrut sã le predice tuturor pânã la marginile lumii aceastã experienþã fericitã care l-a transformat complet. Acesta este un fapt al Iubirii pe care oamenii nu-l aud în aceºti termeni în nici o altã religie. Acesta este pentru sfântul Paul un mesaj tipic creºtin care, de aceea, va fi purtat pânã la marginile pãmântului, pentru ca toþi oamenii sã-l audã ºi sã-ºi poatã astfel edifica viaþa pe un fundament solid, pe Iubirea necondiþionatã a lui Dumnezeu în Cristos Isus.

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

15

16

Oamenii Bibliei

Iuda Iscarioteanul, apostolul trãdãrii ”Am pãcãtuind vânzând sânge nevinovat!

Ei i-au rãspuns: Ce ne priveºte? Tu vei vedea!”

(Mt 27,4) uda Iscarioteanul este unul dintre personajele Noului Testament care nu poate servi ca model. În faþa lui Isus trebuie sã fim sinceri, curaþi în gânduri ºi cinstiþi în faptele noastre.

Iuda a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus. Evangheliºtii îl descriu ca fiind fãrã prieteni, mereu singuratic, cu gândul mereu la bani. Evanghelistul Ioan prezintã aceastã trãsãturã a lui Iuda: “De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor?”

Sãracii erau doar un pretext pentru Iuda.

Interesant este faptul cã Ioan, în comentariul sãu, scoate în relief tocmai caracterul ambiguu ºi avar al lui Iuda: ”A spus acestea nu pentru cã-i pãsa de sãraci, ci pentru cã era hoþ!” (In 12,5-6).

Avem expus în acest verset unul din cele douã motive tradiþionale care explicã trãdarea lui Iuda, ºi anume lãcomia sa nemãsuratã dupã bani. Al doilea motiv este cel legat de satana, care-l ia în stãpânire. În finalul frazei, Ioan vine cu o explicaþie despre lipsa de caracter a lui Iuda: ”El þinea punga cu bani ºi fura din ce se punea în ea!”

Ne îngrozim de acest comportament ambiguu al lui Iuda, care nu avea nimic în comun cu simþul dreptãþii sau cu atitudinea plinã de milã pe care le predica

I

Isus. Iuda nu a înþeles absolut nimic din învãþãtura lui Cristos. De Iuda trebuia mai degrabã sã-þi fie fricã, pentru cã el nu se sfia sã-ºi impunã punctul de vedere. Nu inspira nimãnui nici încredere, nici bunãvoinþã. Toatã lumea îl detesta pentru atitudinea sa lacomã ºi hrãpãreaþã.

La Cina cea de Tainã, Isus îi vorbeºte hotãrât: ”Ceea ce ai de gând sã faci, fã repede! Dar nici unul dintre cei care erau la masã nu a înþeles de ce i-a spus acesta” (In 13,27b-28). Îndepãrtat de la masa comuniunii, Iuda se retrage, singur în noapte, punându-ºi în acþiune planul de trãdare. Matei noteazã cã Iuda a fost însoþit de ”o mulþime mare, cu sãbii ºi ciomege, din partea arhiereilor ºi a bãtrânilor!” (Mt 26,47). Isus a fost vândut în schimbul unei sãrutãri ºi al sumei de 30 de arginþi. Luca noteazã oarecum mâhnit: ”Iuda a consimþit ºi cãuta momentul sã-l dea pe mâna lor!” (Lc 22,6).

Deznodãmântul s-a produs, a sosit sfârºitul ºi pentru trãdãtor! Dar ce sfârºit!

Pseudo-victoria la care Matei se referã la moartea lui Isus, se va transforma pentru Iuda în remuºcãri ºi regrete care încetul cu încetul îl vor rãpune definitiv. Conºtiinþa sa nu-i mai dãdea pace: ”Am pãcãtuit vânzând sânge nevinovat!” ( Mt 27,4).

Prietenii de odinioarã, iudei, au devenit dintr-o datã reci ºi nepãsãtori, rãspunzându-i victorioºi: ”Ce ne priveºte? Tu vei vedea!

Iar Iuda, aruncându-le banii în templu, a plecat ºi s-a dus sã se spânzure!” (Mt 27,4b-5).

Evanghelistul Matei este singurul care ne relateazã despre moartea lui Iuda (27,3-9). Ne surprind regretele târzii

ale lui Iuda, dar spre deosebire de cele ale apostolului Petru, care au însemnat întoarcerea sa la Cristos, regretele lui Iuda l-au condus la disperare. Povestirea lui Matei este diferitã ºi de relatarea din Fap 1,18-19. De aceea, este de presupus cã evanghelistul Matei a redat sfârºitul tragic al lui Iuda inspirându-se dintr-o tradiþie care circula la Ierusalim sau în împrejurimile Oraºului Sfânt. Aceastã tradiþie istorisea tocmai tristul sfârºit al lui Iuda care, pentru a ieºi din încurcãturã, ºi-a pus singur capãt zilelor, spânzurându-se.

Lui Iuda i se potrivesc cuvintele: cum i-a fost viaþa, tot aºa i-a fost ºi sfârºitul! Evreii au refuzat sã introducã banii de la Iuda în tezaurul templului, pentru cã, au spus ei, “este preþul sângelui”. Atunci au þinut un consiliu, numai între ei, ºi au decis, spre surprinderea tuturor, sã foloseascã aceºti bani pentru cumpãrarea Ogorului Olarului, de unde se folosea argila pentru a face vase. Ei au decis sã foloseascã acest teren pentru îngroparea strãinilor. Iatã cum aceºti bani murdari au ajuns sã foloseascã pentru un scop bun. Matei face o menþiune deosebit de pertinentã: ”De aceea se numeºte ogorul acela, pânã astãzi, Ogorul Sângelui!”. În Fap 1,19, respectivul ogor poartã numele aramaic de haqeldama, adicã plin de sânge.

Ne întoarcem la apostolul Petru ºi la trãdãtorul Iuda. Amândoi au greºit faþã de Isus, primul s-a lepãdat de El, iar al doilea l-a trãdat. Primul a fãcut pocãinþã, iar Domnul l-a iertat, al doilea l-a trãdat pentru câþiva dinari, iar apoi, din disperare, ºi-a pus singur capãt vieþii. Cine l-a cunoscut, însã, cu adevãrat pe Isus a descoperit cã El este iubire, milã, iertare ºi îndurare, cãci ”Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut!” (Lc 19,10).

Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul lunii

Sfântul Iosif în iconografia creºtinã.

Ipostaze inedite Iconografia tradiþionalã Un bãrbat înaintat în vârstã, imobil ºi destul de dur, uºor îngândurat sau cufundat în extaz. Aºa ni-l prezintã iconografia tradiþionalã pe sfântul Iosif, soþul Fecioarei Maria ºi tatãl purtãtor de grijã al lui Isus. Cel mai adesea, Iosif este personajul tãcut ce strãjuieºte ieslea din grota Betleemului sau face companie Pruncului dumnezeiesc, în atmosfera idilicã a Sfintei Familii. El asumã un oarecare dinamism doar în reprezentãrile Fugii în Egipt, preocupat sã grãbeascã pasul animalului de povarã spre tãrâmuri mai puþin primejdioase.

Noi abordãri artistice la pictorii italieni din seicento Într-o Adoraþie a pãstorilor (Alessandro Tiarini, c. 1640, depozitul muzeului “Uffizi”, Florenþa) Iosif nu mai este reprezentat în obiºnuita contemplaþie ºi nici nu face simetrie Mariei. În acest tablou, „purtãtorul de grijã”, postat la intrarea sãlaºului în care s-a nãscut Isus, cu toiagul în mânã, opreºte înaintarea tumultuoasã a pãstorilor conduºi de înger cãtre Mesia. Mesagerul ceresc, coborât cu picioarele pe pãmânt, are mai întâi de dat unele explicaþii lui Iosif. Un tatã preocupat, asemenea tuturor taþilor de pe lume. Gestul grãitor al mâinii, privirea fixã ºi întreaga sa posturã aratã cã el nu se intimideazã în faþa curioºilor ºi grãbiþilor oaspeþi. Aceastã atitudine a lui Iosif nu ºtirbeºte cu nimic realitatea cooperãrii sale la misterul în care este implicat. Nu contrazice, ci doar completeazã – rezultat al unei exegeze curajoase – tãcerea sa din textele sacre. Reprezentându-l astfel pe Iosif, pictorul vrea sã ne aminteascã faptul cã harul nu distruge natura, dar o presupune. Tabloul mai este denumit ºi Sfântul Iosif primeºte în grota din Betleem pãstorii conduºi de înger. Este, de fapt, scena din planul secundar, care prin ineditul sãu ne atrage imediat atenþia. Un Iosif care ne cucereºte de îndatã, croit mai pe mãsura

Adoraþie a pãstorilor de Alessandro Tiarini

noastrã, ºi a cãrui sfinþenie intereseazã tocmai pentru cã se împleteºte cu adevãrata umanitate. Un Iosif, în fine, model pentru taþii ºi purtãtorii de grijã ai pruncilor din lume.

Odihnã în timpul fugii în Egipt de Francesco Albani ªi mai curajoasã este reprezentarea lui Iosif în tabloul Odihnã în timpul fugii în Egipt (Francesco Albani, c. 1660, depozitul muzeului „Uffizi”, Florenþa). Rezemat de un arbore, capul Sfintei Familii pare a cãuta rãspuns la ceea ce i se întâmplã, în lectura Cãrþii. Nimic mai firesc: Iosif este un evreu, deci un om al Cãrþii, al Scripturii! Textul sacru este pentru el nu numai izvor al credinþei, dar ºi ghid pentru situaþiile dificile ale vieþii. Pentru a spori ºi mai mult neliniºtile capului Familiei sfinte, pictorul reprezintã celelalte personaje într-o stare sufleteascã aflatã la antipodul aceleia a lui Iosif. Maria, plãcut surprinsã, admirã florile pe care i le oferã un înger. Iar Isus, în aceastã atmosferã pacificã, doarme în braþele Mamei. Peste toate acestea, grupuri de îngeri dau curs obiºnuitelor îndeletniciri ale orelor de repaus: aºezatul mesei, aducerea hranei, adãpatul mãgarului etc. Doar el, Iosif, zbuciumat de cele petrecute În ultimele zile, cautã înþelesuri ºi luminã în paginile Scripturii. In felul acesta, sfântul Iosif, evreul, devine paradigma adevãratului creºtin, a aceluia ce se raporteazã constant la Cartea vieþii pentru a gãsi motivaþii la meandrele existenþei.

Iosif care-mi revine în minte În Galeria Palatinã a muzeului Pitti din Florenþa, printre atâtea capodopere, se aflã o mai modestã reprezentare a Fugii în Egipt.

Iosif cu o mânã struneºte mãgãruºul, iar în cealaltã poartã o voluminoasã paporniþã ce conþine toatã averea Familiei din Nazaret: o pâine, sculele sale de lemnãrie ºi o Carte/Scriptura.

Aceastã imagine îmi revine în minte ori de câte ori îmi pregãtesc bagajele pentru a pleca în vreo cãlãtorie.

Pr Pr.. IERONIM IACOB

17

18

Istorie ºi spiritualitate

Inter viu cu Pierre Hayet, Interviu preºedintele Institutului Vladimir Ghika (I) În toamna trecutã, dupã câþiva ani de aºteptare ºi de amânare, am avut în sfârºit ºansa sã întâlnesc un om altfel decât ceilalþi.

Drumul ne-a condus pe mine ºi o echipã de artiºti, la Auberive, fosta mãnãstire unde Monseniorul Ghika a încercat sã întemeieze, în anii 1920, o Congregaþie a Sfântului Ioan. Nu departe, se aflã arhivele Institutului Vladimir Ghika, unde se pãstreazã numeroase ºi importante documente referitoare la viaþa Monseniorului. Un singur om e acolo, Pierre Hayet. L-am întâlnit, în sfârºit.

“Cu cât e mai dificil, cu atât insist mai mult. Merg peste tot, deschid toate uºile, am un tupeu extraordinar, dupã cum spune soþia mea. Dar numai aºa poþi reuºi.”

Aceasta este prezentarea pe care o face despre el domnul Hayet, creatorul unei impresionante arhive, co-fondator ºi actual preºedinte al Institutului Vladimir Ghika.

“Trebuie sã fii politicos, dar sã nu eziþi niciodatã. Eu am fost negustor, ºtiu sã vând. Am condus ºi am pus pe roate societãþi care nu mai mergeau. Aºa am cunoscut foarte multã lume. L-am contactat chiar pe fiul generalului de Gaulle, pe Philippe de Gaule.”

O viaþã întreagã aproape pentru a merge pe urmele unei alte vieþi: cea a Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir.

Pierre Hayet îºi începea o conferinþã despre mentorul sãu spiritual cu un scurt rezumat al vieþii acestuia: nãscut la Constantinopol, în 1873, Vladimir Ghika face parte dintr-o familie românã, ortodoxã, care a dat zece domnitori Moldovei ºi Þãrii Româneºti. Între 1879 ºi 1895, el primeºte o educaþie aprofundatã la Toulouse ºi la Paris. În 1902 face profesiunea de credinþã catolicã la Roma ºi studiazã filosofia ºi teologia. “În familia Monseniorului Ghika, unii au considerat asta îngrozitor”, completeazã Pierre Hayet, bazându-se pe documente inedite pe care le are în arhiva lui. “Un prinþ ortodox sã devinã catolic! Cum se poate asta?”

Chiar mama lui, prinþesa Alexandrina Ghika, este contraria-

tã. Pânã în 1923, datã la care este sfinþit preot la Paris, Vladimir Ghika duce o existenþã de apostol laic.

“Nu se vorbeºte suficient despre asta, dar Monseniorul Ghika a fost un mare politician”, e de pãrere Pierre Hayet, gândindu-se la tot ce a fãcut în timpul rãzboiului ºi imediat dupã aceea. Temã la care va mai reveni.

Dar continuãm cu ºirul vieþii. Începând cu 1923, Vladimir Ghika animã diverse opere de caritate ºi nu numai, apropiat de elita intelectualã a epocii, printre care ºi de grupul creat de Raissa ºi Jacques Maritain. Între 1926 ºi 1929, monseniorul Ghika fondeazã Opera Fiilor ºi a Fiicelor Sfântului Ioan, la mãnãstirea Auberive (HauteMarne). Cum spuneam, Pierre Hayet locuieºte aproape de Auberive, unde a descoperit prezenþa acestui mare mistic ºi totodatã misionar.

Din afirmaþiile celor care au fãcut parte din Congregaþia Sfântului Ioan, dar ºi din propriile declaraþii, fãcute în corespondenþã, opera de la Auberive ar fi fost un eºec. Nu ºi pentru Pierre Hayet.

“Când se spune cã a eºuat la Auberive, eu zic cã nu e aºa. De aici au pornit atâtea lucruri: de aici a plecat în cãlãtoriile pe care le-a fãcut în întreaga lume. Mãcar dacã s-ar fi profitat, cum ar fi trebuit, de rugãciunile lui, de scrierile lui...”

Una dintre aceste scrieri este drama liturgicã Femeia adulterã.

Pierre Hayet ne aratã originalul, scris chiar de mâna Monseniorului Ghika. ªi descoperim, cu emoþie, programul de la prima reprezentare, din 1931, vineri 6 februarie, de la Maison des Oeuvres de Saint Leon, la Paris. O primã ºi, pentru multã vreme, unicã reprezentaþie, ce a avut loc în cadrul unor manifestãri culturale creºtine organizate de grupul Art et Foi. Dar Pierre Hayet mai deþine ºi alte comori.

“Nu vã ascund, oamenii mi-au dat mii de gânduri. Aºa am publicat o carte cu Doina Cornea, care este un om minunat. Am petrecut luni întregi sã le transcriem, Christiane ºi cu mine, am cumpãrat tot ce ne trebuia. Era o nebunie. Ne-am înconjurat de toate dicþionarele. Pentru cã, trebuie sã ºtiþi, Monseniorul Ghika foloseºte cuvinte pe care nimeni nu le ºtie… Avem aceastã ºansã, de a fi trãit împreunã cu soþia mea lucruri minunate. Ne-am petrecut zile întregi legaþi de cineva pe care nu l-am vãzut, pe care îl cunoaºtem doar din scrierile lui. Dar ajungi sã îþi spui: e incredibil. E atât de profund.” În cursul anilor 1920-1930, Vladimir Ghika este totodatã spiritual pentru strãinii din Paris, deschizãtor de drumuri la Villejuif ºi membru permanent al Congreselor Euharistice Internaþionale. (va urma) ANCA BERLOGEA

Anunþuri

Încep înscrierile în clasa I la Colegiul Sfântul Iosif Urmând directivele Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii, Colegiul Romano-Catolic Sf. Iosif din Bucureºti îi informeazã pe pãrinþi în legãturã cu înscrierea copiilor în clasa I, pentru anul ºcolar 2009-2010.

• 02 martie – 20 martie – depunerea dosarelor în vederea participãrii la interviu Dosarele vor cuprinde urmãtoarele: - cererea tip de înscriere; - certificat de naºtere al copilului (fotocopie); - carte de identitate pãrinþi fotocopie); - adeverinþã medicalã cu menþiunea apt pentru ºcoalã - dovada judecãtoreascã a încredinþãrii copilului (unde este cazul) - recomandare de la parohia de care aparþin pãrinþii (plic sigilat) - caracterizare din partea educatoarei (plic sigilat) • 23 – 27 martie (orele 16,00 – 19,00) - interviu cu pãrinþii ºi copiii care au depus cererile.

• 1 aprilie – afiºarea listei cu cererile admise • 1 – 5 iunie – completarea dosarelor elevilor înscriºi cu urmãtoarele acte - copie legalizatã a certificatului de naºtere; - fiºa psiho-pedagogicã de la grãdiniþã; - fiºa medicalã a copilului.

NOTÃ 1. Cererile tip se completeazã la secretariatul Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif (ªos. Olteniþei 3-7, Bucureºti) 2. În cazul în care nu se depune dosarul complet în perioada stabilitã, se va pierde locul 3. Au prioritate copiii catolici

Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif ªos. Olteniþei 3-7, Bucureºti Tel. 021 332 66 02, Fax: -21 33 22 684

Conferinã despre eticã ºi lumea afacerilor Academia Teologicã Anton Durcovici vã invitã luni, 9 martie, ora 16.30, la conferinþa cu tema “Când etica merge mânã în mânã cu profitul. O misiune posibilã!”.

Conferinþa va avea loc în aula Auditorium maximum a Institutului Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti (etaj IV) ºi va fi susþinutã de dr. J. Robert Ouimet, din Canada, important om de afaceri, doctor în ºtiinþe economice ºi sociale.

Pânã în prezent domnul Ouimet a susþinut conferinþe în peste 70 de Universitãþi ºi companii în America de Nord, Europa, Orientul Mijlociu ºi Asia.

Intrarea la conferinþã este liberã.

Academia Teologicã Anton Durcovici str. G-ral Berthelot 19, Bucureºti Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77 Invitaþie la lansare de carte, la un an de la moartea Chiarei Lubich Miºcarea Focolarelor Opera Preasfintei Maria vã invitã la lansarea cãrþii Cãi ale luminii, de Chiara Lubich.

Evenimentul va avea loc sâmbãtã, 14 martie 2009, orele 11.00, la Biblioteca Academiei Române, din calea Victoriei 125, Bucureºti.

Cartea va fi prezentatã de Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti, ºi de prof. univ. dr. ªtefan Tobler, de la Universitatea Lucian Blag” din Sibiu. Programul manifestãrii include ºi un recital ºi un intermezzo muzical. Dupã lansarea de carte va avea loc o recepþie.

File de istorie Sora Ileane (Elena Protopopescu) (1914-1964) S-a nãscut în anul 1914, la Ploieºti, ºi a intrat de tânãrã în Congregaþia Notre Dame de Sion, depunând profesiunea religioasã la Paris, în 1937. În acelaºi an a revenit în România, activând în institutele de la Galaþi, Iaºi ºi Bucureºti (în calitate de maestrã de novice). În 1949, dupã interzicerea ordinelor ºi congregaþiilor religioase, a preluat fãrã a purta titlul de superioarã responsabilitatea surorilor sioniste rãmase în România, motiv pentru care a fost mereu tracasatã ºi supusã anchetelor la Securitate.

La 9 februarie 1957 a fost arestatã, fiind apoi judecatã într-un proces-farsã. Sora Ileane a dat dovadã în timpul anchetelor de o þinutã demnã, eroicã, acceptând suferinþa în locul colaborãrii cu torþionarii sãi. În iulie 1960, pe neaºteptate, a fost amnistiatã de restul pedepsei, trãind urmãtorii ani în suferinþã, privaþiuni ºi fiind urmãritã constant de Securitate.

A murit la 11 iunie 1964, fiind înmormântatã în cimitirul Bellu catolic, din Bucureºti.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

19

20

Arta de a trãi

Despre homosexualitate Ne-am propus sã prezentãm un subiect mult dezbãtut în ultima perioadã. Este vorba de homosexualitate, un comportament care este împotriva legii divine ºi a legii firii, dar care tinde tot mai mult sã-ºi aroge drept de egalitate cu ceea ce a creat Dumnezeu ºi a vãzut cã toate „erau bune”. Homosexualitatea „desemneazã relaþiile între bãrbaþi sau între femei care simt o atracþie sexualã exclusivã sau predominantã faþã de persoane de acelaºi sex. Ea îmbracã forme foarte variate de-a lungul secolelor ºi în diferite culturi. Geneza ei psihicã rãmâne în mare mãsura neexplicatã” (Catehismul Bisericii Catolice nr. 2357).

Situaþia în lume Deºi în cele mai multe þãri ale lumii problema rãmâne controversatã, câteva state recunosc legalitatea uniunii între persoanele de acelaºi sex, cu aceleaºi drepturi ca ale unei familii constituitã prin legãtura dintre un bãrbat ºi o femeie (o familie normalã). În anul 2000, Olanda a fost prima þarã care a legalizat acest tip de cãsãtorie. Cuplurile homosexuale au primit dreptul de a se cãsãtori, de a divorþa ºi de a adopta copii. În 2003 a urmat Belgia; în 2005, Spania ºi Canada, iar în 2006, Africa de Sud. Într-un studiu din 2006, Uniunea Europeanã a relevat cã o majoritate de 49% se opune „cãsãtoriei” între persoanele de acelaºi sex, dar scorul este strâns, cu 44% în favoarea ei. Olanda este pe primul, cu un procent de 82% care aprobã aceastã relaþie, iar România este pe ultimul loc, cu numai 11% în favoarea „cãsãtoriei” homosexuale.

Deloc neglijabil este faptul cã mulþi dintre cei care susþin homosexualitatea nu o considerã ca fiind ceva imoral, iar organizaþiile de apãrare a drepturilor homosexualilor sunt foarte active. Astfel, apare frecvent câte o nouã propunere legislativã referitoare la problemele relaþiilor sexuale între persoane de acelaºi sex.

Ce spune Biblia?

Biblia prezintã homosexualitatea ca pe un pãcat deosebit de grav. Prima menþiune apare în Genezã, unde cetãþile Sodoma ºi Gomora au fost nimicite de Dumnezeu pentru acest pãcat. Chiar dacã mai erau acuzate ºi de alte pãcate (în Ez 16,49 mai sunt menþionate îngâmfarea, lipsa de ospitalitate, viaþa de huzur), totuºi, homosexualitatea era principala lor vinã.

Omul, îndepãrtându-se de Dumnezeu, nu mai ºtie sã recunoascã în sine imaginea Dumnezeului-Creator, adicã icoana iubirii intersubiective. „Creatorul i-a fãcut la început bãrbat ºi femeie” (Mt 19,4; Mc10,6). Conform acestor cuvinte ale lui Isus, raþiunea diferenþelor omului sexuat stã în faptul cã în felul acesta „cei doi vor forma un singur trup” (Mt 19,5; Gen 2,24), dupã însãºi imaginea misterului lui Dumnezeu: „ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie” (Gen 2,27). O masculinitate ºi o feminitate care, chiar de „la început”, îi ajutã pe amândoi („un ajutor pe potriva lui”) sã se regãseascã într-o comuniune de persoane. Bãrbatul ºi femeia, creaþi dupã imaginea lui Dumnezeu, nu-ºi vor da seama cã „sunt goi„ decât atunci când pãcatul le va întuneca acea imagine. Asta înseamnã cã pãcatul este, într-un anumit mod, „întunecarea” masculinitãþii ºi a feminitãþii, adicã a propriei identitãþi. Sau, mai bine zis, identitatea este ameninþatã când este întunecatã imaginea. Scriptura subliniazã cã homosexualitatea este una din consecinþele pãcatului.

Homosexualitatea este geneticã sau reprezintã o alegere?

Referitor la cauzele homosexualitãþii, sunt vehiculate douã teorii: unii cred cã homosexualitatea este pur biologicã, în timp ce alþii cred cã este o chestiune de alegere, alegere fiind alternativa la explicaþia biologicã a homosexualitãþii.

Nu existã cercetãri care sã fi demonstrat cã oamenii se nasc homosexuali. De fapt, studiile indicã faptul cã existã mai mulþi factori, inclusiv posibili factori biologici ºi de mediu, care contribuie la orientarea homosexualã.

Arta de a trãi Cu siguranþã, dacã existã numai douã opþiuni, (este biologicã sau este o alegere), este evident cã ipoteza factorului biologic (sau „înnãscut”) este cea preferatã de susþinãtorii homosexualilor. Se presupune cã, dacã homosexualitatea este ceva strict fiziologic, societatea va fi mai înþelegãtoare ºi mai tolerantã cu homosexualii.

Pentru a solicita ºi pentru a obþine o mai mare toleranþã ºi un statut de minoritate oficial recunoscut, homosexualii favorizeazã explicaþia biologicã. Aceasta este foarte des rãspânditã ºi este frecvent susþinutã ºi de mass-media.

Alte posibile cauze Printre cauzele care duc la formarea atracþiilor homosexuale, o importanþã deosebitã o au cele psihologice ºi cele pedagogice. Dintre cauzele psihologice amintim absenþa figurii paterne sau figura paternã refuzatã (tatãl autoritar), absenþa figurii materne (tânãrul este lipsit de afecþiune), sau figura maternã care o înlocuieºte ºi pe cea paternã.

Printre cauzele pedagogice, trebuie reþinute educaþia greºitã ºi situaþiile în care tânãrul a fost supus unor violenþe sexuale. De asemenea, toleranþa sexualã ºi cãutarea unor experienþe transgresive contribuie la debutul unei personalitãþi homosexuale.

Aceºti factori de dezvoltare, combinaþi cu un temperament genetic care influenþeazã percepþiile, contribuie la dezvoltarea înclinaþiilor homosexuale.

Nu existã nici o speranþã?

A crede cã homosexualitatea este determinatã biologic ar fi o limitare pentru homosexuali, ar însemna cã schimbarea este imposibilã. În afarã de grupurile de presiune homosexualã, care încearcã sã obþinã recunoaºterea unei culturi ºi a unui mod de a trãi homosexual, homosexualitatea este, de multe ori, o situaþie suportatã ºi vãzutã cu durere ºi cu neliniºte (Ce pot face sã mã schimb? Ce aº putea sã fac cu viaþa mea?). Neliniºtea este însoþitã de o senzaþie frecventã de nesiguranþã. „Nu existã vindecare, viitorul este compromis pentru totdeauna, nu existã nici o speranþã”, cred unii. Dar sunt ºi cazuri în care s-au produs schimbãri. „Fost homosexual este o expresie care aproape întotdeauna stârneºte mirare ºi chiar comentarii. În general, homosexualii considerã aceasta o mare minciunã. Ei nu recunosc posibilitatea ca un homosexual sã devinã fost homosexual. Aceastã atitudine a lor se întemeiazã pe considerentul cã homosexualitatea este înnãscutã ºi cã deci nu se poate schimba (...)

Niciunui fost homosexual nu-i place aceastã titulaturã - fost homosexual (…) De ce atunci eticheta de fost homosexual? Ce scop are? Este raza de speranþã îndreptatã cãtre toþi homosexualii, cã homosexualitatea nu este o stare definitivã. Ea afirmã indirect cã existã o ieºire” (Frank Worthen, fost homosexual).

Atitudinea Bisericii Catolice „Bazându-se pe Sfânta Scripturã, Biserica Catolicã prezintã (aceste acte) ca depravãri grave. Tradiþia a declarat întotdeauna cã actele de homosexualitate sunt în mod intrinsec dezordonate. Ele sunt contrare legii naturale. Închid actul sexual faþã de darul vieþii. Nu izvorãsc dintr-o complementaritate sexualã ºi afectivã adevãratã. Nu pot fi aprobate în nici un caz” (Catehismul Bisericii Catolice, 2357).

Biserica Catolicã promoveazã în schimb respectarea persoanei homo-sexuale, cãreia, tocmai ca persoanã, i se cuvine demnitate, primire, ajutor, indiferent de orientarea acesteia.

Congregaþia pentru Doctrina Credinþei a exprimat cu claritate poziþia Bisericii Catolice faþã de legalizarea uniunilor homosexuale ºi faþã de adopþiile de copii de cãtre aceste perechi: ” În uniunile homos-exuale sunt complet absente elementele biologice ºi antro-pologice ale cãsãtoriei ºi ale familiei, elemente care ar putea fonda, din punct de vedere raþional, recunoaºterea legalã a unor astfel de uniuni. Acestea nu sunt în mãsurã sã asigure, în mod adecvat, procrearea ºi supravieþuirea speciei umane. În uniunile homosexuale este cu totul absentã dimensiunea conjugalã, care reprezintã forma umanã ºi ordonatã a relaþiilor sexuale. Într-adevãr, aceste relaþii sunt umane numai atunci ºi atâta timp cât exprimã ºi promoveazã ajutorul reciproc al sexelor în cãsãtorie, ºi rãmân deschise transmiterii vieþii (...).

Inserarea copiilor în uniunile homosexuale prin intermediul adopþiei înseamnã de fapt forþarea acestor copii în sensul cã se profitã de starea lor de slãbiciune pentru a-i introduce în ambiente care nu favorizeazã deplina lor dezvoltare umanã.

Cu siguranþã, o astfel de practicã ar fi în mod grav imoralã ºi ar fi în contradicþie clarã cu principiul, recunoscut de altfel de Convenþia internaþionalã a ONU asupra drepturilor copiilor, conform cãruia interesul superior care trebuie tutelat în orice circumstanþã este cel al copilului, partea cea mai slabã ºi lipsitã de apãrare” (Consideraþii referitoare la proiectele de recunoaºtere legalã a uniunilor dintre persoane homosexuale, nr.7).

Persoanele homosexuale treuie respectate în diversitatea lor, dar asta nu exclude respectul pe care acestea îl datoreazã „normalitãþii”, heterosexualilor. Acest respect presupune dezaprobarea paradelor scabroase ºi vulgare, încetarea transmisiunilor în direct a unor astfel de manifestãri, o atitudine plinã de decenþã din partea celor care au o astfel de înclinaþie.

CRISTINA ªOICAN

21

22

Social

TRAFICUL DE PERSOANE Temã sensibilã a lumii actuale “ªtiu cum au ajuns unele persoane în aceastã situaþie, m-au abordat ºi pe mine. Am fost suficient de puternicã sã rezist ºi sã refuz, dar nu am avut curajul sã merg la poliþie ºi sã fac un denunþ sau sã spun familiei sau profesorilor. Încã îmi este fricã de consecinþe. Oamenii ãºtia sunt duri ºi nemiloºi”, spune o tânãrã de 17 ani, din Piteºti.

Eleva din Piteºti este una din multele adolescente care nu au ºtiut cum sã reacþioneze într-o asemenea situaþie. Problema traficului de persoane nu este nouã ºi, totuºi, mulþi tineri nu sunt informaþi pe aceastã temã, ºi adesea ei nici mãcar nu realizeazã consecinþele negative imense pe care acest flagel le poate avea asupra vieþii lor. În timp ce societatea este prea ocupatã cu dezvoltarea noilor tehnologii, numeroºi oameni de rând se confruntã, peste tot în lume, cu problema traficului de persoane, sub diferite forme. Caritas Bucureºti ºi partenerii sãi din Europa de Est (trei asociaþii naþionale de pãrinþi din Albania, Bosnia Herþegovina ºi Kosovo) implementeazã împreunã proiectul Un mediu mai sigur pentru copii: atitudine ºi acþiune a pãrinþilor împotriva traficului de persoane , proiect cu susþinere financiarã din partea Catholic Relief Services - USA. Proiectul a început în octombrie 2006 ºi se aflã în al treilea an de implementare.

Baza acestui proiect se aflã în experienþa dobânditã în cadrul altor proiecte similare ºi se bazeazã exclusiv pe capacitãþile ºi resursele de creativitate ale generaþiei tinere, care este consideratã una din cele mai vulnerabile categorii.

Dezvoltat de Asociaþia Caritas Bucureºti ºi coordonat de dna.

Gabriela Chiroiu, acest proiect implicã elevi de liceu (între 14 ºi 18 ani), în calitate de forþã activã a comunitãþilor locale, împreunã cu profesorii ºi pãrinþii lor, în scopul sensibilizãrii întregii comunitãþi.

Proiectul se realizeazã în Bucureºti, Dâmboviþa, Bacãu ºi Argeº, fiind implicate echipe de tineri din 7 ºcoli. Aceºtia, la rândul lor, trebuie sã identifice alte ºcoli în aria comunitãþii sau a judeþului lor, în special din zona ruralã, ºi sã se susþinã în aplicarea propriului plan de prevenire a traficului de persoane, prin crearea de campanii de informare ºi sensibilizare, prin revitalizarea principiilor morale creºtine, precum ºi prin identificarea, în cadrul comunitãþii, a potenþialilor beneficiari, parteneri ºi colaboratori.

Iatã câteva din opiniile elevilor implicaþi în acest proiect: “A fost o experienþã foarte interesantã. Ne-a fost de ajutor pentru cã am învãþat cum sã ne ajutãm unii pe alþii” aratã Vlad, actualmente student, care continuã sã rãspândeascã informaþiile legate de acest proiect între colegii sãi de facultate.

“Cel mai impresionant lucru a fost reacþia oamenilor faþã de acest proiect, cred ca i-am putut învãþa ceva prin activitãþile noastre” spune Bristena.

Din perspectiva coordonatorului de proiect, aducerea laolaltã a acestor ºcoli ºi a reþelelor de pãrinþi, oferirea de informaþii utile despre fenomenul traficului de persoane, precum ºi celelalte activitãþi din cadrul proiectului Un mediu mai sigur pentru copii au ajutat la sporirea gradului de responsabilitate în comunitate, precum ºi la încurajarea implicãrii sectorului neguvernamental în aceastã problemã. Þãri precum Albania, Bosnia ºi Herþegovina, Kosovo ºi România trebuie sã facã faþã unor provocãri comune: un trecut comunist, probleme actuale de tranziþie similare - precum nivelul ridicat de sãrãcie, ºomaj, ratã ridicatã a criminalitãþii, corupþie, discriminare ºi excludere socialã, migraþie spre alte þãri în cãutare de locuri de muncã -, toate acestea pe fondul unor politici instabile ºi a unui context socio-economic nesigur.

Aceste elemente creeazã un mediu vulnerabil, favorabil traficului de persoane, în ciuda existenþei unei legislaþii antitrafic în vigoare în aceste þãri.

Copiii de vârstã ºcolarã sunt cu precãdere vulnerabili faþã de pericolul traficului de persoane, în special pentru cã mulþi dintre aceºtia nu îºi vãd viitorul în propria comunitate ºi/sau þarã. Un grup deosebit de vulnerabil este populaþia de etnie rromã – copii care nu au acces la informaþie (în special fete), cu nivel ridicat al abandonului ºcolar, provenind din familii dezorganizate etc. Educaþia ºi angajamentul activ al pãrinþilor ºi al copiilor sunt, aºadar, elemente foarte importante în informarea ºi prevenirea traficului de persoane, în special în rândul tinerilor.

Cãutarea de soluþii pentru acest flagel este o preocupare continuã. Existã multe alte elemente, precum atitudinile, obiceiurile, comportamentele ºi practicile sociale care pot ajuta la construirea unui mediu de siguranþã ºi, de asemenea, dezbaterile deschise, parteneriatele ºi cooperarea cu toþi factorii implicaþi sau afectaþi de acest fenomen (preoþi, cateheþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe), alãturi de mass-media ºi de iniþiativele societãþii civile. În acest context este extrem de importantã îmbunãtãþirea gradului de conºtientizare a problemei, precum ºi creºterea capacitãþii celor implicaþi de a asigura un mediu sigur pentru tineri.

Un mediu mai sigur pentru toþi poate fi creat prin dezvoltarea ºi consolidarea “deprinderilor pentru viaþã” ale copiilor, prin

Social

Copiii de vârstã ºcolarã sunt cu precãdere vulnerabili faþã de pericolul traficului de persoane

Sfatul medicului OBEZIT ATEA OBEZITA

creºterea gradului de informare ºi participare, prin prezentarea valorilor ºi virtuþilor creºtine. În plus, reþelele de comitete de pãrinþi ºi profesori de religie din cadrul ºcolilor ºi alþi actori sociali implicaþi în acest domeniu pot beneficia prin acest proiect de o mai bunã coordonare ºi utilizare a informaþiilor, în lupta pentru prevenirea traficului de persoane. Reþelele de pãrinþi pot fi, de asemenea, implicate într-o reþea regionalã mai puternicã, în cadrul cãreia sã se facã schimburi de bune practici ºi experienþe ºi sã se poatã accesa baze de date cu informaþii utile în domeniu.

Pentru mai multe informaþii despre cine suntem ºi activitãþile pe care le desfãºurãm, puteþi vizita site-ul nostru: www.anti-trafficking.info.

Vã aºteptãm sã vã alãturaþi ºi în calitate de voluntari în cadrul Caritas Bucureºti, pentru a ne sprijini în proiectele umanitare pe care le derulãm.

Obezitatea reprezintã, prin efectele ei, o problemã majorã de sãnãtate. O întâlnim la toate vârstele ca o consecinþã a diferitelor cauze, uneori endocrine, dar mai ales ca urmare a unei alimentaþii neraþionale ºi dezechilibrate.

Sãnãtatea nu înseamnã „gras ºi frumos”. La copii, excesul de fãinoase ºi dulciuri, supraalimentarea exercitatã de mame prea grijulii, suplimentarea cu vitamine în exces, nu sunt deloc favorabile dezvoltãrii normale a copilului. La adult, lãcomia ºi mesele încãrcate, cu exces de carne, mezeluri, fast-food-uri sau dulciuri, mese copioase seara, numai una sau douã mese pe zi, ori dimpotrivã aºa numitul ciugulit între mese, antreneazã dereglarea metabolismului. Toate aceste abateri de la un regim alimentar echilibrat, la ore fixe, atestã lipsa disciplinei ºi a stãpânirii de sine care nu au fost educate în copilãrie.

Sindromul adiposo-genital este întâlnit mai ales la copii ºi tineri ºi se datoreazã unei dereglãri endocrine ºi reclamã tratament medical. La menopauzã factorul endocrin îºi spune ºi el cuvântul, dar este amplificat de proaste obiceiuri alimentare, diabet, lipsã de miºcare.

Ca atare, pãrinþii sunt datori ca prin exemplul lor ºi prin instituirea unei discipline alimentare în familie, sã-ºi înveþe copiii, de mici, sã mãnânce sãnãtos, la ore regulate: un mic dejun consistent, o masã de prânz la care sã nu lipseascã supa sau ciorba, o mâncare gãtitã ca felul doi, iar seara ceva uºor; între cele trei mese principale, fructe sau un mic desert. Este important ca apa sã fie bãutã la sfârºitul mesei, nu în timpul ei.

Miºcarea contribuie în mare mãsurã la combaterea obezitãþii. Copilul aleargã, se joacã în aer liber un timp limitat, nu trebuie încurajat sedentarismul prin joc la calculator, vizionare de desene animate.

La adult, în special când munca este sedentarã, se recomandã cel puþin o jumãtate de orã de mers pe jos dimineaþa spre serviciu ºi o jumãtate de orã la întoarcerea spre casã. Se asigurã astfel un minim necesar de miºcare zilnicã. În acest caz stãpânirea de sine ºi disciplina care trebuie respectatã îºi aduc aportul benefic. Este indicat ca adultul sã-ºi controleze greutatea cel puþin odatã pe lunã, nu numai pentru evitarea creºterii ponderale dar ºi pentru a controla pierderea în greutate. Curele de slãbire nu sunt utile. Dacã, dupã curã, se reiau vechile obiceiuri, asistãm la creºtere ponderalã superioarã celei de dinaintea curei.

Obezitatea este cea mai frecventã boalã de nutriþie ºi are consecinþe grave asupra sãnãtãþii. La nivel emoþional scade respectul de sine ºi poate duce la depresie. La nivel somatic respiraþie dificilã, crize de astm mai grave decât la persoane normoponderale. Articulaþiile sunt afectate de excesul ponderal mai ales la nivelul genunchilor, al ºoldurilor, al coloanei vertebrale. Obezitatea este un factor de risc pentru hipertensiune arterialã, diabet, gutã, afecþiuni biliare, varice ºi hemoroizi.

GABRIELA CHIROIU, responsabil proiect Tatiana Vier Vier,, voluntar

Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

23

24

Micul prinþ

Povestea B ernadetei, Be de lla a Lourdes Bernadeta Soubirous s-a nãscut la 7 ianuarie 1844, într-un sãtuc din Franþa.

Deoarece familia ei ajunsese sã trãiascã în sãrãcie, Bernadeta a trebuit sã munceascã încã din copilãrie, pentru a-ºi ajuta familia: mergea cu oile la pãscut, fãcea curãþenie în casa unei familii.

De la pãrinþii ei, Bernadeta a învãþat sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã pe Dumnezeu. În familia Soubirous pãrinþii ºi copii lor se rugau zilnic rozariul.

Pe când avea 14 ani, locuia, împreunã cu pãrinþii ºi fraþii ei, Înntr-o casa sãrãcãcioasã. ªi deºi era deja destul de mare, încã nu învãþase sã scrie ºi sã citeascã.

Pe când Bernadeta se descãlþa, ca sã nu-ºi ude încãlþãmintea, într-o grotã din apropiere a apãrut o tânãrã femeie învãluitã de luminã. Tânara femeie era îmbrãcatã în alb ºi avea un rozariu în mâini.

Într-o zi, a mers sã adune lemne pentru foc, împreunã cu sora ei ºi o prietenã din vecini. ªi pentru cã nu gãsiserã suficiente lemne, au hotãrât sã treacã de cealaltã parte a râului.

Bernadeta nu ºtia cine era acea femeie, dar a cãzut în genunchi ºi a început sã se roage rozariul. A reîntâlnit-o apoi la grotã pe femeie de mai multe ori. La urmã, Bernadeta a înþeles cã era Maica Domnului.

Deºi nu vroia la început, preotul din sat a acceptat sã construiascã o capelã la grotã, aºa cum ceruse Maica Domnului prin Bernadeta.

La grotã, a apãrut ºi un pârâu, iar apa din el îi vindeca pe bolnavi. Vestea s-a aflat ºi în sat veneau tot mai mulþi oameni bolnavi, ca sã se vindece.

Mai târziu, Bernadeta a intrat într-o mãnãstire. Acolo s-a rugat toatã viaþa pentru oameni.

Adaptare de CRISTINA GRIGORE

Suflet tânãr

Curs de formare pentru animatori ... animatori...

Dragi tineri, în perioada 13-15 martie va avea loc cursul de formare pentru animatorii din parohiile Arhidiecezei noastre. Cursul se va desfãºura la Mãnãstirea sfânta Agnes din Popeºti Leordeni. Primirea participanþilor va începe vineri, 13 martie, la ora 16.00. Þinând cont de faptul cã suntem în Anul Paulin ºi cã tema acestui an este ”Pentru mine a trãi înseamnã Cristos!”, cursul din aceastã primãvarã va avea patru tematici: “Animatorul, puternica ºi radicala decizie pentru Isus”; ”Animatorul construieºte unitatea bazatã pe Evanghelie”; “Animatorul iubeºte Biserica” ºi “Animatorul este slujitor prin vocaþie”.

La acest curs sunt aºteptaþi câte doi adolescenþi (clasele IX-XI) din toate parohiile Arhidiecezei, cu vârste între 14-18 ani. Taxa de participare este de 15 lei, ºi va fi achitatã în momentul sosirii la Mãnãstirea sfânta Agnes.

Sperãm ca la acest curs sã participe animatori din toate parohiile Arhidiecezei noastre, ca astfel sã petrecem momente frumoase ºi sã învãþãm împreunã cât este de important Domnul Isus Cristos în viaþa noastrã!

niei e t ie r P l lu a Festiv

Festivalul Prieteniei - prilej de bucurie În data de 21 februarie, începând cu ora 14:30, la teatrul Þãndãricã a avut loc Festivalul Prieteniei, la care au participat tineri din opt parohii din Bucureºti: parohia Sfinþii Petru ºi Paul, parohia Sfânta Cruce, parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã, parohia Adormirea Maicii Domnului, parohia Sfântul Francisc de Asissi, parohia Catedrala Sfântul Iosif, parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi parohia Sancta Maria Gratiarum.

Acest festival a fost unul aparte, întrucât fiecare grup parohial s-a prezentat într-un mod cât se poate de original. Tinerii au binedispus publicul spectator prin scenetele, dansurile ºi montajele prezentate.

Pãrintele Daniel Bulai i-a invitat pe tineri ca în perioada Postului Mare sã-ºi dea jos mãºtile pe care le poartã zi de zi, pentru ca în acest timp sã ne amintim cine suntem cu adevãrat ºi astfel la finalul Postului sã luãm parte cu sufletele curate la marea sãrbãtoare a Învierii lui Cristos.

Acest festival al prieteniei a fost un nou prilej pentru tinerii catolici din Bucureºti de a închega prietenii ºi de a petrece momente frumoase împreunã!

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, Suntem în timpul celor patruzeci de zile ale Postului Mare. Patruzeci de zile înseamnã zece la sutã din timpul unui an. Acum este timpul potrivit pentru a ne potoli setea sufletului de Dumnezeu! Acum este momentul potrivit sã vedem dacã privirea noastrã a rãmas numai la nivelul orizontal ºi ne-a scãpat din vedere faptul cã suntem pelerini pe pãmânt! Acum este timpul sã cãutãm Adevãrul cu simplitate ºi cu responsabilitate! Aºadar, Postul Mare este timpul de verificare a vieþii noastre de credinþã, este timpul adevãrului ºi timpul de pregãtire pentru marele eveniment al credinþei noastre, Învierea. În aceste patruzeci de zile sã încercãm sã facem o experienþã unicã: sã-l urmãm pe Isus aºa cum l-au urmat apostolii, cum l-a urmat Maica Tereza de Calcutta, cum l-a urmat Chiara Lubich, cum l-a urmat Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea... Sã-l urmãm pe Isus în bisericile noastre, în familiile noastre, la ºcoalã sau la locul de muncã, printre prietenii noºtri... Sã-l urmãm pe Isus acolo unde este pace, dar ºi acolo unde este conflict, pentru ca acesta sã se termine; acolo unde întâlnim prietenii, dar ºi acolo unde ne aºteaptã duºmanii, pentru ca aceºtia sã se schimbe; acolo unde este iubire, dar ºi acolo unde este urã, pentru ca aceasta sã disparã; acolo unde este unitate, dar ºi acolo unde este dezbinare, pentru ca toþi sã recunoascã adevãrul; acolo unde este bucurie, dar ºi acolo unde sunt lacrimi, pentru ca acestea sã fie ºterse de mâinile noastre; acolo unde este sãnãtate ºi armonie, dar ºi acolo unde este suferinþã, pentru a aduce o razã de speranþã...! Sã-l urmãm pe Isus în tot locul pentru ca lumea sã devinã mai bunã, sã învie!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Paginã realizatã de ANDREEA IMBRIªCÃ ºi ANTON BALINT

ANUNÞ

25

26

Lecturi

Benedict al XVI-lea Apostolii ºi primii discipoli ai lui Cristos.

Librãria Sf. Iosif recomandã T. de Lisieux Poezii Ed. Sapientia, Iaºi, 2008

La originile Bisericii EARCB, 2009, 128 p. (noutate editorialã)

Tradusã deja în mai multe limbi, cartea papei Benedict al XVI-lea reuneºte o serie de cateheze care au în centru originile Bisericii ºi esenþa acesteia, pe care trecerea timpului nu o poate altera, nici uza. Volumul îºi însoþeºte cititorii într-un itinerar ideal strãbãtut alãturi de “martorii creºtinismului care se naºte”, Papa rezumându-se strict la persoanele “menþio-nate în Noul Testament”. Un traseu articulat în 21 de etape, care cuprinde catehezele Suveranului Pontif la audienþele generale pe durata unui an: de marþi, 15 martie 2006 pânã miercuri, 14 februarie 2007.

Culegerea se deschide cu un grup de meditaþii privind misterul Bisericii, oprindu-se asupra chemãrii celor doisprezece apostoli ºi a slujirii lor pentru comuniune ºi adevãr. Rând pe rând, exegezele introductive abordeazã aspecte fundamentale: darul comuniunii, slujirea, tradiþia, succesiunea apostolicã.

Partea centralã, care este ºi cea mai amplã, e dedicatã prezentãrii individuale a apostolilor, fiecare cu trãsãturile sale distinctive, cu experienþa sa personalã alãturi de Isus ºi cu cele mai relevante evenimente din viaþã. În încheierea acestor meditaþii asupra Bisericii primare apar profilurile altor personalitãþi marcante, bãrbaþi ºi femei care, “în istoria Bisericii, strãlucesc asemenea astrelor”.

Apar aici Timotei ºi Tit, ªtefan, primul martir, Barnaba, Silvan ºi Apolo, Aquila ºi Priscilla. Ultimul capitol este dedicat femeilor care, la începuturile Bisericii, “ ºi-au pus viaþa în slujba Evangheliei”.

Sfântul Pãrinte ne introduce astfel în cunoaºterea apostolilor ºi a celorlalte persoane importante din Biserica primarã cãrora Isus Cristos le-a încredinþat

comoara de adevãr viu ºi mereu actual.

Atât în prezentarea portetelor apostolilor ºi a primilor discipoli, cât ºi în sublinierea relevanþei fiecãruia pentru comunitatea de la începuturi, Benedict al XVI-lea valorizeazã cu fineþe ºi cu binecunoscuta sa acuitate teologicã fiecare detaliu din scrierile Noului Testament, procedând la o reconstituire minuþioasã ºi fidelã. Prin continua referire la contextul social ºi istoric al timpului, personajele ne apar astfel vii, oameni adevãraþi, cu problemele ºi frãmântãrile lor, cu trãsãturile specifice fiecãruia – autorul neezitând sã ia în discuþie ºi inevitabilele divergenþe.

Ceea ce îi uneºte însã, dincolo de orice slãbiciune, situaþie de viaþã sau alegere personalã, este chemarea lui Cristos, pentru care fiecare dintre cei pomeniþi în acestã carte, afarã de unul, va ºti sã meargã pânã la capãt. Fie ca, parcurgând ºi meditând cuvintele Urmaºului lui Petru, credincioºii mileniului trei sã poatã deveni tot mai conºtienþi de faptul cã Domnul “conduce Biserica Sa, generaþie dupã generaþie, folosindu-se deopotrivã de bãrbaþi ºi femei care ºtiu sã scoatã roade din credinþa ºi botezul lor pentru binele întregului Trup al Bisericii, spre mai marea slavã a lui Dumnezeu”.

(A.C.)

M. Quoist Rugul infinitei iubiri Ed. Sapientia, Iaºi,2008 Filme DVD cu subtitrare în limba românã

C ã r þ i l e º i fimele DVD s u n t disponibile la Librãria Sf. Iosif - str str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti; - tel. 021 2015457; 021 2015475; - e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro; - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e

În curs de apariþie În curând va apãrea la Editura Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureºti cartea La revedere în rai, a lui Arturo Mari (EARCB 2009, 146 pag).

Volumul este o evocare emoþionantã a figurii Papei Ioan Paul al II-lea, în viziunea celui care i-a fost alãturi, ca fotograf personal, timp de mai bine de 25 de ani.

Traducere din limba italianã: Anca Mãrtinaº Giulimondi.

Educaþie media

Videojocurile ºi violenþa Un adolescent de 14 ani, dupã ce s-a jucat câteva ore la computer împreunã cu un copil de 7 ani, a luat arma de vânãtoare a tatãlui sãu, a asamblat-o, a încãrcat-o, a îndreptat-o spre copilul de 7 ani ºi a tras. Copilul a murit pe loc. Dupã aceea, adolescentul a ascuns glontele, a dezasamblat arma ºi a pus-o la loc, ºi s-a spãlat de sânge.

Din pãcate, nu este o poveste ºi nici o scenã dintr-un film, ci un fapt real, întâmplat recent la noi în þarã. Adolescentul urmeazã sã fie supus unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacã a avut discernãmânt în momentul în care a tras cu arma. Probabil cã specialiºtii psihiatri vor stabili ºi dacã existã vreo conexiune între expunerea la violenþã, prin jocurile la computer, ºi gestul final al adolescentului. Nu ºtim ce joc sau jocuri au jucat cei doi copii înainte de tragicul deznodãmânt, dar studii ºi sondaje anterioare dovedesc cã bãieþii de vârsta celor doi joacã, în general, jocuri ”de rãzboi” sau jocuri ”de tras cu arma”.

Mici asasini virtuali S-a vorbit, ºi cu siguranþã cã se va mai vorbi, despre expunerea la violenþã a minorilor prin intermediul mijloacelor de comunicare: prin ºtiri, prin scene violente din filme ºi chiar desene animate, prin video-clipuri etc. Jocurile la computer sunt, însã, puþin diferite de mijloacele de comunicare obiºnuite: jucãtorul trebuie sã atingã anumite obiective, respectând niºte reguli.

Aceste reguli pot chiar sã-i impunã jucãtorului sã ucidã personaje din joc sau sã distrugã lucruri. Pe ecranele computerelor copiilor noºtri se alterneazã, în orele lor de joacã, râuri de sânge ”digital”, „explozii atomice”, bãtãlii cu arme „de ultimã generaþie”.

Jocurile la computer au fost deseori criticate ºi acuzate cã ar influenþa negativ comportamentul adolescenþilor. ªi nu puþine au fost cazurile, de-a lungul istoriei destul de scurte a video-jocurilor, în care copiii acuzaþi de crimã au recunoscut cã, în acþiunea lor, au fost inspiraþi de jocuri. Nimeni nu vrea sã demonizeze video-jocurile, dar studii ale sociologilor ºi psihologilor dovedesc cã existã o legãturã între expunerea la violenþã prin video-jocuri ºi comportamentul violent sau agresiv al adolescenþilor, ba chiar unii cercetãtori au demonstrat cã utilizarea frecventã a unor astfel de jocuri poate duce ºi la o scãdere dramaticã a sensibilitãþii în faþa violenþei.

O ficþiune aproape realã “Jocurile de tras cu arma” ºi ”Jocurile de rãzboi” meritã o atenþie deosebitã, din cauza gradului ridicat de violenþã, dar mai ales a riscului, pentru copii, de a confunda ficþiunea cu realul, în jocurile de ultimã generaþie. Acestea din urmã, datoritã unei prezentãri grafice tridimensionale ºi a performanþelor audio, îl fac pe jucãtor sã se simtã de parcã ar fi într-adevãr pe câmpul de luptã. Astfel de jocuri reconstruiesc de multe ori evenimente care au avut realmente loc ºi folosesc personaje care au existat cu adevãrat ºi care au murit pe câmpul de luptã.

Multe dintre jocurile de rãzboi din ultimii ani (”M1Tank Platoon2", “Call of Duty” ºi diferite episoade din “Medal of Honor”) nu fac altceva decât sã prezinte obiective militare pe care jucãtorul trebuie sã le cucereascã, de la bordul de comandã al unui tanc sau cu o armã M16 în mânã. Aceste jocuri pot fi, de multe ori, jucate de mai mulþi jucãtori, aºa încât un jucãtor îl poate avea aliat sau chiar duºman pe vecinul, prietenul sau chiar colegul de clasã, ori un alt adolescent, necunoscut, întâlnit pe internet. Cu o reprezentare graficã aproape de real, cum poate un copil, un adolescent, sã distingã clar pânã unde e ficþiune ºi unde începe viaþa realã?

Responsabilitatea pãrinþilor O propunere de lege din Congresul American, din ianuarie 2009, le va impune producãtorilor de video-jocuri sã punã etichete de avertisment pe ambalajele jocurilor, asemenea bulinelor utilizate pentru programele de televiziune. Aceste etichete vor avea rolul de a-i informa pe pãrinþi asupra gradului de violenþã din joc, în încercarea de a-i responsabiliza. Statul face ce poate, dar principala responsabilitate o au pãrinþii, aºa cum amintea ºi Papa Ioan Paul al II-lea: “Rolul pãrinþilor este de primã importanþã. Ei au dreptul ºi datoria de a garanta folosirea prudentã a media prin formarea conºtiinþelor copiilor lor pentru a exprima judecãþi sãnãtoase ºi obiective, care îi vor cãlãuzi, mai apoi, în alegerea sau respingerea programelor disponibile (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, exortaþia apostolicã Familiaris consortio, nr. 76).

CRISTINA GRIGORE

27

28

Din istoria Bisericii

Episcopul Molajoni (1825-1847) ctitorul primei reºedinþe a episcopilor catolici din Bucureºti

Episcopul Giuseppe Molajoni

Acum 150 de ani, la 16 iulie 1859, murea în mãnãstirea cãlugãrilor pasioniºti de la Monte Argentaro (Italia), monseniorul Giuseppe Molajoni, episcop de Nicopole ºi administrator al Vicariatului Apostolic al Valahiei. Personalitatea sa a fost comemoratã printr-o conferinþã organizatã la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti, în ziua de 26 februarie 2009. Redãm câteva fragmente din expunerea pãrintelui Ieronim Iacob.

Primii episcopi catolici stabiliþi în VValahia alahia Dupã transferarea capitalei de la Târgoviºte la Bucureºti (1659), biserica-mãnãstire Bãrãþie a devenit un punct de referinþã pentru misionarii catolici, cãlãtorii apuseni ºi vizitatorii apostolici sosiþi în pãrþile noastre. În anul 1782 s-a stabilit la Bãrãþie episcopul de Nicopole, Paul Dovanlia. El a fost primul ierarh romano-catolic care ºi-a fixat reºedinþa în capitala Valahiei, în aºezãmântul secular al cãlugãrilor franciscani. Urmaºii lui Dovanlia, episcopii Francesco Ferreri (1804-1813) ºi Fortunato Ercolani (1813-1822), au fost siliþi, conjunctural, sã stea lângã Bucureºti. Locuiau la Cioplea, sat format din bulgari romano-catolici fugiþi din robia turceascã, la începutul secolului al XIX-lea.

Episcopul Giuseppe Molajoni (consacrat la Roma, în anul 1825) s-a instalat mai întâi la Cioplea. El a refãcut biserica satului ºi a zidit nucleul iniþial al complexului catolic din vecinãtate. ªederea episcopilor de Nicopole în Valahia era justificatã, ei fiind totodatã ºi vicari apostolici ai Valahiei.

Prima încercare a episcopului Molajoni de a se stabili în Bucureºti Intrucât satul Cioplea se afla la o distanþã considerabilã de centrul oraºului Bucureºti, iar drumul spre oraº era greu practicabil în cea mai mare parte a anului, în vara lui 1832 Molajoni a cumpãrat o micã proprietate în Bucureºti. În hotãrârea lui de a se stabili în oraº, trebuie sã fi cântãrit ºi urmãtorul fapt: 55 de familii de catolici ciopleni se mutaserã pe moºia vecinã, Popeºti, satul rãmânând cu puþini credincioºi. Din nefericire, în anul 1834 casa de la Bucureºti a episcopului catolic a fost distrusã de un incendiu. Au fost mistuite de flãcãri multe documente din arhiva lui Molajoni precum ºi o parte a bibliotecii. În aceastã situaþie, episcopul apeleazã la ajutorul financiar al Congregaþiei misionare De Propaganda Fide de la Roma. Întrucât Congregaþia traversa un moment de crizã, nu-l poate ajuta financiar sã-ºi refacã reºedinþa. Ca urmare, Molajoni se va retrage în parohia Belleni din teritoriul bulgar (la acea datã parte a Imperiului Otoman), aparþinând diecezei de Nicopole. Nu deþinem informaþii cu privire la amplasamentul acestei reºedinþe tranzitorii a lui Molajoni la Bucureºti.

Reºedinþa episcopilor catolici din capitalã Abia zece ani mai tãrziu, în 1844, Molajoni poate face miºcarea decisivã pentru fondarea reºedinþei episcopilor catolici din Bucureºti. Cumpãrã, prin intermediari, douã proprietãþi din mahalaua Sfânta Vineri (Calea Cãlãraºilor, nr. 11). În aceste imobile va amenaja reºedinþa episcopalã, dotatã cu o capelã pentru Sfintele Liturghii publice, care va fi sfinþitã în ziua de 15 martie 1844.

Comunicând importanta sa realizare superiorilor de la Roma, el îºi încheia relatarea astfel: Datum Bukaresti – ex aedibus nostris.

(Datã la Bucureºti – în reºedinþa noastrã).

Dupã numai trei ani, mulþumirea pãstorului sufletesc se va transforma în jale. La 4 aprilie 1847, un mare incendiu, pornit din Dealul Spirii, a nimicit totul pânã la mahalaua Sfânta Vineri, distrugând reºedinþa ºi toate bunurile episcopiei catolice. Bãrãþia, de asemenea, a fost prefãcutã într-o imensã grãmadã de moloz.

Episcopul Molajoni, scãpat din incendiu doar cu sutana de pe el, a plecat la Viena dupã ajutoare pentru refacerea aºezãmintelor catolice. Având deja o vârstã venerabilã ºi fiind bolnav, Prima reºedinþã episcopalã din Bucureºti acceptã sã se retragã de la conducerea Diecezei de Nicopole ºi a Vicariatului Valahiei. Va mai trãi 12 ani, la mãnãstirea Congregaþiei pasioniste de la Monte Argentaro, fãcând mult bine mãnãstirii ºi satelor vecine.

Pe ruinele rãmase dupã incendiu – „focul cel mare”, spun cronicile vremii –, între anii 1848-1851 urmaºul lui Molajoni, episcopul Angelo Parsi, a ridicat o nouã clãdire, care a servit de reºedinþã episcopilor/arhiepiscopilor catolici din/de Bucureºti pânã în anul 1902. La aceastã datã, arhiepiscopul catolic s-a transferat într-o nouã reºedinþã, actualul sediu al Nunþiaturii Apostolice la Bucureºti. În fine, în anul 1926 a fost inaugurat actualul palat arhiepiscopal de lângã Catedrala Sfântul Iosif.

(A.C.)