Actualitatea creştină, nr. 4/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

CORNEL DAMIAN DAMIAN,, Episcop Auxiliar:

Scrisoare de Paºti, 2004 Iubiþi confraþi preoþi, dragi credincioºi, cãlugãri, cãlugãriþe ºi persoane consacrate.

Este o mare bucurie cã anul acesta toþi creºtinii sãrbãtorim Paºtele la aceeaºi datã, ºi astfel împreunã contemplãm adevãrul de bazã al credinþei noastre, spunând împreunã cu Apostolul Petru: „Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care, în marea sa îndurare, ne-a renãscut la o speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi morþi” (1 Petru 2, 3). Iatã deci, cum le vorbea Sfântul Petru primilor creºtini! Le spunea cuvinte noi, nemaiauzite în aceastã lume: sunteþi renãscuþi la o speranþã vie, ºi aceasta, datoritã unui eveniment cu totul ieºit din comun: Învierea din morþi a lui Cristos, om ºi Dumnezeu. Apoi adaugã acelaºi Apostol: „Pentru aceasta bucuraþi-vã, deºi acum, pentru puþin timp, trebuie sã vã întristaþi de felurite încercãri …. Pe el, fãrã sã-l fi vãzut, îl iubiþi, fãrã a-l vedea, dar crezând în el, tresãriþi de bucurie negrãitã ºi preamãritã, încredinþaþi cã veþi ajunge la þelul credinþei voastre: mântuirea sufletelor” (1 Petru, 1, 6-9).

Aºadar, cu speranþã ºi bucurie, sã retrãim sãrbãtoarea Paºtelui, asemenea primilor creºtini, lãsând-ne luminaþi de cele transmise nouã de Sfintele Evanghelii. Cu siguranþã ne amintim cu toþii cã în relatarea Învierii Domnului, evangheliºtii ne spun cã primii martori ai acestui eveniment au fost Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob ºi Salome. Împreunã cu alte femei, ele l-au însoþit pe Isus din Galilea pânã în ultimele momente ale vieþii sale pãmânteºti. Au fost prezente când Isus a fost învelit în giulgiu ºi apoi aºezat în mormânt. Sfântul Luca noteazã cã ele „au vãzut mormântul ºi cum era aºezat trupul lui Isus” (23, 55); apoi, în prima zi a sãptãmânii, dis-de-dimineaþã, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregãtite. Se temeau cã nu vor putea deschide mormântul, dar ajungând acolo au vãzut cu uimire cã piatra era datã la o parte. Intrând în mormânt, nu au gãsit trupul Domnului Isus. Cuprinse de nedumerire, iatã cã le-au apãrut doi bãrbaþi în haine de sãrbãtoare, spunându-le: „De ce-l cãutaþi pe Cel Viu printre cei morþi? Nu este aici. A înviat!” (Luca 24, 5-6).

Vãzând mormântul gol ºi auzind vestea Învierii, ele au crezut, devenind primele martore ale celui mai mare eveniment din istorie. Când însã i-au anunþat ºi pe apostoli de cele întâmplate, aceºtia nu le-au crezut. Abia dupã ce Isus li s-a arãtat apostolilor, confirmând cele spuse de femei, aceºtia au crezut în Învierea sa din morþi.

Sãrbãtoarea Paºtelui ne invitã ºi pe noi sã ne gândim la acel mormânt gol, care pentru femeile evlavioase ºi pentru Apostolii Petru ºi Ioan a fost primul semn al Învierii Domnului: o experienþã care le-a dat certitudine ºi noi perspective credinþei. ªi pentru noi, cei de astãzi, misterul Paºtelui este fundamentul credinþei ºi semn al învierii noastre. Isus Cristos lumineazã drumul fiecãrui credincios, ca sã putem trece peste orice experienþã care pare lipsitã de sens ºi sã descoperim perspectivele de viaþã pe care le putem primi de la Cel care a avut puterea sã iasã din mormânt înviind din morþi.

Acel mormânt gol despre care ne vorbesc Evangheliile este semnul victoriei vieþii asupra morþii, semnul învierii ºi preamãririi lui Cristos, dar ºi semnul învierii noastre.

Semnificaþia mormântului gol, apariþiile Celui Înviat în faþa ucenicilor în drum spre Emaus, sau a apostolilor care stãteau la masã sau pe malul lacului Tiberiadei, ne ajutã sã descoperim cã Dumnezeu merge cu noi; cã-L putem „atinge” cu ochii credinþei. Ori de câte ori suntem nedumeriþi, înfricoºaþi ºi tulburaþi din cauza întâmplãrilor din viaþa ºi din istoria noastrã ºi a poporului nostru, Isus Înviat din morþi ne dãruieºte pace ºi încredere, speranþã ºi bucurie. El continuã sã cãlãtoreascã prin toate timpurile ºi locurile lumii, alãturi de tot omul peregrin pe acest pãmânt, învãþându-ne sã vedem prin ºi peste umbra oricãrei cruci, lumina glorioasã a Învierii lui ºi a învierii noastre.

Iubiþi confraþi preoþi, dragi credincioºi, cãlugãri, cãlugãriþe ºi persoane consacrate.

Doresc ca noi toþi, care formãm Biserica localã Catolicã, sã petrecem Paºtele alãturi de ceilalþi fraþi creºtini de aici ºi de pretutindeni, în speranþã ºi bucurie, în încredere totalã în Cel Înviat, care merge cu noi ca Rãscumpãrãtor, fãcându-se pentru noi Luminã ºi Cale de mântuire, de Înviere.

Sãrbãtori Fericite!

Cristos a Înviat! nr. 4/2004

1

JEAN-CLAUDE PÉRISSET PÉRISSET,, Nunþiu Apostolic

Cristos, speranþa mea, a înviat!

Aceastã mãrturie de credinþã, pe care o gãsim în secvenþa ce precede Evanghelia în Octava Paºtelui, aparþine Mariei Magdalena. Acest imn, intitulat Victimae paschali laudes (Laudã Victimei Pascale) începe cu versurile: „Creºtinilor, aduceþi Victimei Pascale, jertfã de laudã”.

Speranþa noastrã este Cristos cel Înviat, pentru cã prin El a fost învins pãcatul ºi moartea.

Lângã mormântul gol, alãturi de Maria Magdalena, ºi noi contemplãm în sãrbãtoarea pascalã „slava lui Cristos cel Înviat” ºi, în credinþã, spunem: „Noi o ºtim: Cristos Domnul a înviat cu adevãrat din morþi.

Tu, rege biruitor al morþii, îndurã-te de noi toþi”.

Acest Cânt sintetizeazã, în puþine cuvinte, întregul mister al morþii ºi învierii lui Cristos, care ne elibereazã de pãcat, ºi ne sfinþeºte, pentru cã: „Mielul a rãscumpãrat turma; Cristos cel nevinovat i-a împãcat pe oamenii pãcãtoºi cu Tatãl ceresc.”

Pe bunã dreptate, salutul pascal dintre credincioºi spune: „Cristos a înviat!”, pentru cã aceste trei cuvinte conþin esenþa condiþiei noastre de creºtini. Sã ne amintim cele spuse de Sfântul Paul corintenilor, pentru a afirma învierea din morþi a lui Cristos în faþa acelora care o negau, printre care ºi saduceii (cfr. Mt 22, 23-33): „Iar dacã se propovãduieºte cã Cristos a înviat din morþi, cum zic unii dintre voi cã nu este învierea morþilor? Dacã nu este învierea morþilor, nici Cristos n-a înviat. ªi dacã Cristos n-a înviat, zadarnicã este atunci propovãduirea noastrã, zadarnicã ºi credinþa voastrã” (1 Cor 15, 12-14).

De aceea, în salutul pascal afirmãm atât credinþa noastrã cât ºi validitatea învãþãturii Bisericii ºi, asemenea Mariei Magdalena, devenim purtãtori ai Cuvântului vieþii, ai Evangheliei mântuirii lui Cristos mort ºi înviat. Fãcând astfel, împlinim ceea ce Sfântul Pãrinte le cere creºtinilor europeni, în Exortaþia Apostolicã Ecclesia in Europa: „Fiecare este invitat sã-l proclame pe Isus ºi credinþa în el în orice împrejurare; sã-i atragã pe alþii la credinþã, adoptând iradieze’ în jurul sãu bucuria, moduri de viaþã personalã, familialã, profesionalã ºi comunitarã care sã reflecte evanghelia; sã ‘iradieze’ iubirea ºi speranþa, pentru ca mulþi, vãzând faptele voastre bune, sã-l cinsteascã pe Tatãl care este în ceruri (cf Mt 5,16), aºa molipsiþi’ ºi cuceriþi; sã devinã ‘plãmadã’ plãmadã’ care transformã ºi însufleþeºte din interior orice expresie culturalã” încât sã fie ‘molipsiþi’ (Ecclesia in Europa, n. 48,2).

Aºadar, a proclama proclama, a atrage atrage, a iradia este misiunea noastrã de discipoli ai lui Cristos, aºa cum a fãcut Maria Magdalena, care a alergat la apostoli pentru a le vesti Învierea. Ea a rãmas „molipsitã „molipsitã” ºi a devenit „plãmadã” în comunitatea discipolilor; la fel suntem ºi noi când spunem celor pe care îi întâlnim: „Cristos a înviat!”, primind în schimb rãspunsul „Adevãrat a înviat!”.

Ce mãreaþã împãrtãºire a aceleiaºi credinþe în Cristos, ce Sanctitãþii Sale a face Bisericã” cu toþi cei care împãrtãºesc încurajare de “a Ioan Paul al II-lea aceastã credinþã, pentru a fi împreunã plãmadã a Învierii în lume.

Pontif Suprem ªtim cât de mult a insistat Sfântul Pãrinte afirmând cã Biserica Vatican nu poate spune cã a încheiat misiunea de evanghelizare a Sanctitate, Apropiindu-se ziua solemnã a Învierii Mântuitorului unui popor, pânã când Evanghelia nu a pãtruns în cultura Universului, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti poporului cãruia îi este anunþatã.

Ne bucurã frumoasa tradiþie culturalã a salutului pascal din împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu clerul, poporul credincios ºi congregaþiile religioase îºi mãrturisesc Orient, dar dorim ca, precum plãmada, acest tradiþional salut comuniunea sincerã ºi dragostea vie cãtre Vicarul lui Cristos de Paºti sã fie într-adevãr „animat din interior” ºi sã fie într-adevãr pe pãmânt ºi îi prezintã din inimã cele mai bune urãri. expresie a credinþei noastre în Cristos cel Înviat, aºa cum a fost Prin rugãciuni stãruitoare, cerem pentru Pãstorul Suprem al Bisericii, de la Pãrintele ceresc, prin mijlocirea Mariei, pentru Maria Magdalena sau pentru Sfântul Paul, care spunea: mama poporului creºtin, bogãþia bucuriilor pascale, har „pentru mine, a trãi este Cristos” (Fil 1,21).

Atunci, da! Înseamnã cã proclamãm cu salutul „Cristos a îmbelºugat, sãnãtate, putere ºi statornicie, precum ºi darul împãcãrii ºi al pãcii, pentru popoarele lovite de flagelul urii înviat!” credinþa noastrã, ºtiind cã: ºi al rãzboiului. „Moartea ºi viaþa s-au înfruntat Pentru Biserica noastrã localã, pentru Patria noastrã ºi în mod minunat: pentru poporul nostru, cerem cu umilinþã Binecuvântarea Stãpânul vieþii a murit, Apostolicã. dar acum e viu ºi domneºte.”

Ioan Robu, „Cristos a înviat!” „Adevãrat a înviat!”

Arhiepiscop Mitropolit

2

nr. 4/2004

Maria Francisca Bãltãceanu:

Le era fricã de: “Adevãrat a înviat!”

-De ce în perioada comunismului sãrbãtoarea Paºtelui era privitã de autoritãþi cu atâta reticenþã? De ce îi speria atât pe comuniºti?

-Se poate pune, în general, întrebarea de ce îi speria religia pe comuniºti, orice religie. Dacã, în teorie, Constituþia garanta libertatea religioasã, iar doctrina marxistã afirma cã religia va dispãrea de la sine când se va ajunge la societatea perfectã “unde nu e exploatare nici suspin”, atunci de ce îndârjirea? Cred cã orice regim totalitar vrea sã-l controleze întru totul pe om, pentru a-l putea manipula: tot ce îi scapã, ce e dincolo de acest control, îi trezeºte o spaimã ce frizeazã iraþionalul. Nu spun cã orice om religios e imun faþã de teroare, dar are contact nemijlocit cu posibilitatea obiectivã de a se ridica deasupra: ancorarea în Dumnezeu depãºeºte “ce-i poate face omul”, fie amãgire, fie oprimare. Iar culmea biruinþei asupra oricãrei forme de rãu e acea irumpere de viaþã, de libertate, de bucurie, care e Învierea lui Cristos.

Se povesteºte cã, la începuturile instaurãrii comunismului în Rusia, un important ideolog al partidului a vrut sã-ºi manifeste superioritatea printr-o provocare publicã: a organizat o mare adunare popularã, în faþa cãreia a þinut un discurs fulminant despre fericirea dictaturii proletariatului.

Aplauze, urale etc. Îl pune ºi pe un creºtin sã vorbeascã.

Acesta a aºteptat sã se facã liniºte ºi a spus doar atât: “Cristos a înviat!”. Spontan, din mii de glasuri, a rãsunat mãrturisirea: “Adevãrat a înviat!”. De aceea le era fricã!

- Cum simþea un creºtin în adâncul sufletului trãirea Paºtelui în ascuns ºi rostirea cuvintelor “Cristos a înviat” în ºoaptã?

-Trãirea religiei, mai ascunsã ori mai pe faþã, depindea de mai mulþi factori. De exemplu: timpul – chiar ºi în cei 50 de ani au existat momente mai încrâncenate sau mai relaxate.

Persoana: existau ºefi locali mai normali la minte, dar ºi alþii “mai atei decât Marx”, care rivalizau în “vigilenþã”, din oportunism ori pentru cã aveau ceva de ascuns ori din prostie… Funcþia: existau categorii de oameni þinuþi mai mult sub reflector, cei din aºa-numitul “sector ideologic”, care cuprindea ºi învãþãmântul de toate gradele ºi care era presupus a fi un focar al “educaþiei comuniste a tineretului”.

Spaþiul: ca profesor într-un oraº mic, unde toatã lumea se cunoºtea cu toatã lumea, erai dat afarã cu siguranþã dacã mergeai la bisericã; la Bucureºti te mai pierdeai în mulþime.

Cum se trãia Paºtele? Au fost unii – mulþi, puþini? – care, de vreme ce era rãu vãzut, primejdios, interzis, nu mergeau la bisericã. (Le rãmânea “celebrarea” alimentarã, a cãrei pregãtire nu era simplã pentru omul de rând, strivit la cozile crono- ºi energofage). Erau unii care mergeau liniºtiþi la bisericã pentru cã aºa le spunea conºtiinþa ºi, oricum, nu aveau ce pierde. Erau unii care aveau ce, dar îºi practicau religia, cu ferealã, dar ºi cu orice risc. Pentru tineri mai ales, exista ºi o atracþie a fructului oprit: era aºa de palpitant, când erai silit sã vii la ºcoalã în noaptea de Paºti la obligatoria “reuniune tovãrãºeascã”, sã te strecori, aproape de miezul nopþii, pe vreo uºã dosnicã, sau, mai bine, pe fereastrã, ºi sã dai fuga la Înviere, la biserica cea mai apropiatã, unde te

întâlneai, fâstâcit ºi amuzat, cu mulþi colegi, cu lumânãri aprinse în mâini (sau chiar, supremã încântare, “uite-o, mãi, ºi pe profa’ de…”).

Dincolo de diferenþele de statut ºi de manifestãri exterioare, simþeai o reþea imensã de credinþã, de bucurie unitã cu o anume îndârjire, un fel de complicitate a binelui, în care ºopteai cuiva, sperând cã va fi fiind “de-ai noºtri”: “Cristos a înviat!”. Într-un fel, poate cã percepeai mai bine valoarea neasemuitã a sãrbãtorii, distingându-se de impusa “normalitate” cenuºie.

-Ne puteþi povesti “un Paºte de neuitat” pentru dumneavoastrã ºi de ce are acesta caracter de unicitate?

-Au fost multe nopþi pascale, fiecare cu frumuseþea sa.

Mi se contureazã mai degrabã câteva tipuri memorabile. De exemplu: într-o micuþã comunitate greco-catolicã, deci de douã ori clandestinã. O casã de oameni: intrai cu ferealã, privind în dreapta ºi în stânga, dacã nu se vede cineva “suspect”. Începea slujba: preotul zicea din hol, bãtând în uºã: “Deschideþi porþile voastre, sã intre Împãratul mãririi!”. Cel mai tânãr din casã întreba, din sufragerie: “Cine este acesta, Împãratul mãririi?” … Cântam în surdinã, sã nu se audã la vecini. Eram toþi la câþiva paºi de altar ºi toate gesturile liturgice grãiau. Încremeneai la cel mai mic zgomot de afarã… Creºtea o bucurie decantatã de aluviuni, cum va fi fost în Biserica de la început. Alt chip al Paºtelui: ca ºi acum, “din motive pastorale”, slujba de Înviere era la ore diferite, în diferite capele din ceea ce era pe atunci marginea oraºului (Colentina, Bucureºtii Noi etc.). Cu grupul de tineri. Cineva cânta la armoniu, toþi eram corul; descoperisem muzica gregorianã ºi ardeam sã o “implementãm” în biserici. Terminam într-un loc, ne nãpusteam în celãlalt; mai pe jos, mai prindeam câte un tramvai... Se întâmpla sã fim numai noi cu vatmanul (“Dacã e numai unul, chiar dacã ne toarnã, n-are martori”); începeam sã cântãm “Cristos a înviat!”… Trãiam îndeaproape biruinþa lui Cristos asupra rãului, dar ºi o solidaritate unicã în jurul acestei victorii.

- ªtiu tinerii sã aprecieze darul libertãþii religioase, câºtigat ºi acesta prin jertfa atâtor nevinovaþi, în iarna de neuitat a anului 1989?

-Dacã n-ai trãit “timpul spaimei”, e mai greu sã apreciezi valoarea libertãþii. Poate cã ar trebui sã le povestim mai des, mai amãnunþit “cum a fost”. Nu e adevãrat cã nu-i intereseazã, poate cã au doar alt mod de a-ºi manifesta emoþia: vãd ce sãnãtoasã ilaritate stârnesc în clasã când le mai spun ce “nu era voie” pe atunci. Li se pare de un absurd incredibil. Sper cã vor avea înþelepciunea ºi puterea de a împiedica renaºterea acelui absurd. Probabil cã, în timp, se va estompa în aprecierea libertãþii valoarea de contrast cu un sistem totalitar (în care, se ºtie, tot ce nu e obligatoriu e interzis!). Dar sper ca generaþiile de tineri sã reuºeascã – ºi mã gândesc mereu cu ce îi putem ajuta la aceasta – sã-ºi exercite în mod luminat ºi demn aceastã libertate, individualã ºi socialã, înþelegând mereu cã aceasta e adevãratã doar dacã e libertatea fiilor lui Dumnezeu. În dialog cu Maria Carla Graur nr. 4/2004

3

Înþelesul bucatelor de Paºti Cina ebraicã

ªi în zilele noastre evreii celebreazã cina de Paºti (Pesach) aºa cum o fãceau Pãrinþii lor în Egipt. Este o cinã solemnã, în care fiecare dintre bucate reprezintã un simbol al unei puternice experienþe religioase, povestind despre istoria ieºirii poporului evreu din Egipt, a trecerii de la sclavie la libertate, prin intervenþia miraculoasã a lui Dumnezeu. În centrul mesei de Pesach, evreii pun un platou cu matzot, adicã pâini nedospite, o pulpã de miel fript, mici recipiente cu pãtrunjel ºi lãptucã (salatã verde), un ou fiert ºi o prãjiturã numitã charoset, fãcutã cu mere, scorþiºoare, migdale ºi vin dulce. Pe masã, în dreptul fiecãrui scaun, se pun patru cupe pentru vin ºi Cartea Exodului (Haggadah).

La începutul cinei toþi comesenii umplu prima cupã cu vin, o ridicã ºi îl binecuvânteazã pe Dumnezeu, apoi beau vinul sprijiniþi în cotul mâinii stângi, aºa cum fãceau oamenii liberi în timpul Egiptului antic. Se trece apoi la povestirea faptelor întâmplate. Cel mai mic din familie pune o serie de întrebãri despre fiecare dintre bucatele aflate pe masã: „De ce mâncãm acest miel?”, „De ce mâncãm aceastã pâine nedospitã?”, ºi întreabã la fel pentru celelalte feluri de mâncare ºi pentru cele patru cupe cu vin, iar cel mai în vârstã dintre comeseni îi rãspunde la fiecare dintre întrebãri, explicând ce simbolizeazã fiecare dintre bucate, în legãturã cu istoria salvãrii din sclavie ºi purtarea poporului în þara promisã.

Mezinul mai întreabã: „De ce aceastã noapte este diferitã de toate celelalte nopþi?”, iar cel mai vârstnic, deschizând Cartea Exodului, îi citeºte despre eliberarea poporului evreu din Egipt.

Masa de Paºti a creºtinilor

ªi la noi, creºtinii, masa de Paºti are un sens religios, fiind un prilej de comuniune pentru cei adunaþi sã sãrbãtoreascã cu bucurie Învierea Domnului nostru Isus Cristos, cel care a adus lumii victoria vieþii asupra morþii ºi a harului asupra pãcatului. „De ce noaptea Învierii este diferitã de alte nopþi?” sau „De ce duminica Paºtelui este altfel decât alte duminici?”,

4

nr. 4/2004

ar putea sã vã întrebe copilul dumneavoastrã. Rãspunsul se aflã în Evanghelii, iar citirea la începutul mesei de Paºti a lecturii despre Învierea lui Isus ar da celor prezenþi o mai bunã înþelegere a valorii banchetului pascal. De ce nu încercaþi ºi dumneavoastrã?

S-ar putea sã mai fiþi întrebaþi sau poate cã v-aþi întrebat voi înºivã, de ce mâncãm miel, ouã roºii ºi de ce bem vin roºu? Nu este de ajuns sã spuneþi cã aºa este tradiþia sau cã aºa am pomenit din bãtrâni, pentru cã bucatele de Paºti au o valoare simbolicã legatã de moartea ºi Învierea lui Isus.

Evreii mãnâncã miel la cina de Pesach pentru a-ºi aminti de sacrificiul mielului cerut de Dumnezeu înaintea ieºirii poporului din Egipt. Cu sângele mielului sacrificat, evreii ºi-au uns porþile, pentru ca la trecerea îngerului morþii, casele sã le fie recunoscute, iar familiile lor sã fie salvate de cea de-a zecea plagã cu care Dumnezeu a lovit Egiptul.

Creºtinii mãnâncã miel de Paºti pentru a-ºi aminti de sacrificiul lui Cristos, de Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa pãcatele lumii, de Cel pe care Dumnezeu l-a pus ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre.

De ce ouã roºii?

Cât despre ouãle de Paºti, simbolistica trebuie cãutatã înainte de naºterea lui Cristos, în timpuri strãvechi, aproape uitate de mintea omeneascã, oul fiind în concepþia multor culturi din antichitate, simbol al vieþii ºi al reînnoirii naturii, al sãnãtãþii ºi al vigorii, obiceiul vopsirii lor fiind întâlnit la chinezi cu douã mii de ani înainte de Cristos. Culoarea roºie cu care le vopsesc creºtinii la Paºti, reprezintã pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar ºi sângele, adicã viaþa”, dupã cum scrie Ion H. Ciubotaru în lucrarea Catolicii din Moldova: Universul culturii populare (Editura Presa Bunã, Iaºi – 2002). În concepþia popularã, oul roºu de Paºti ar avea puteri miraculoase, de vindecare ºi de îndepãrtare a rãului, fiind purtãtor de sãnãtate, frumuseþe, vigoare ºi spor. Pânã nu de mult, þãranii noºtri aveau obiceiul ca, în dimineaþa din duminica Paºtelui, sã-ºi spele faþa cu apã nouã sau apã neînceputã în care puneau un ou roºu, având credinþa cã astfel vor fi tot anul frumoºi ºi sãnãtoºi ca un ou roºu. Dupã consumarea ouãlelor, cojile roºii erau pãstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel cã pãmântul va da rod bun.

Colinda de Paºti

În satele catolice din Moldova se mai pãstreazã încã obiceiul colindatului din dimineaþa duminicii Paºtelui, când copiii umblã în cete ºi vestesc din casã în casã Învierea Mântuitorului, spunând de trei ori: „Cristos a Înviat”, la care gazdele rãspund: „Adevãrat a Înviat”. Mare este bucuria

copiilor când se întorc acasã ºi fac numãrãtoarea ouãlelor roºii, a colacilor, a felurilor de cozonac ºi pascã, a nucilor.

Legendele ouãlelor roºii

Multe legende au fost inspirate de ouãle roºii de Paºti, cercetãrile etnografice descoperind în þinutul românesc o sumedenie de povestiri care explicã tradiþia înroºirii ouãlelor. Una dintre aceste legende spune cã, pietrele cu care a fost lovit Isus în timp ce se afla rãstignit pe cruce, s-au transformat în ouã roºii. Cea mai cunoscutã legendã spune însã cã, Maica Domnului, venitã sã-ºi plângã fiul rãstignit pe cruce, ar fi adus cu ea ºi un coº cu ouã pe care l-a pus sub cruce, acestea înroºindu-se de la sângele care picura din rãnile lui Isus. Potrivit unei alte tradiþii, se povesteºte cã, dupã rãstignirea lui Isus, cei care l-au dat la moarte ar fi fãcut un ospãþ de bucurie, la care unul dintre meseni ar fi spus cã va crede în Învierea lui Isus atunci când va învia cocoºul pe care urmau sã-l mãnânce ºi când ouãle fierte din farfuriile lor vor deveni roºii, lucru care s-a ºi întâmplat abia ce-a terminat de rostit blasfemia.

Încondeierea ouãlelor

ªi, pentru cã oul roºu nu este doar un simplu aliment de Paºti, ci este purtãtorul unor semnificaþii profunde legate de Învierea lui Cristos ºi de reînnoirea naturii, creºtinii s-au ostenit sã-l „încresteze” sau sã-l „încondeieze”, sã-l „scrie”, desenând cu cearã motive decorative ancestrale, de o rarã frumuseþe. Potrivit tradiþiei, vopsirea ºi încondeierea ouãlelor se face în zilele de joi ºi sâmbãtã din Sãptãmâna Mare, îndeletnicirea înroºirii ºi „scrierii” ouãlelor fiind rezervatã aproape în exclusivitate femeilor.

Vã mai amintiþi de ouãle „vãpsite” de bunicile noastre, cu fierturã din coji de ceapã, ori frunze de nuc, flori de tei ºi pojarniþã? Cât erau de frumoase colorate în auriu, cât erau de prietenoase ºi de plãcute la privit!

Adunaþi în jurul mesei de Paºti, întrebaþi-vã, asemeni mezinului dintr-o familie de evrei, „de ce?” ºi iarãºi „de ce?”, pentru cã numai aºa vor ajunge la copiii copiilor voºtri, înþelesurile sãrbãtorilor noastre, cu toate tradiþiile ºi obiceiurile ce le însoþesc.

ANCA MÃRTINAª

Imnuri pascale

În acest an, în care toatã creºtinãtatea sãrbãtoreºte Paºtele împreunã, sã culegem ºi noi miere spiritualã din grãdina aleasã ºi îmbelºugatã a liturgiei latine ºi bizantine.

Aici punem alãturi doar câteva din textele cele mai grãitoare pe care le putem auzi în “T riduum-ul pascal”.

“Triduum-ul

Din liturgia bizantinã: Astãzi a fost atârnat pe lemn Acela care a atârnat pãmântul pe ape.

Cununã de spini a fost aºezatã pe capul Împãratului împãraþilor.

Cu purpurã mincinoasã a fost îmbrãcat Acela care a împodobit cerul cu nori.

Palmã a primit peste obraz Acela care l-a izbãvit pe Adam în Iordan.

Mirele Bisericii a fost pironit în cuie ºi cu suliþa a fost strãpuns Fiul Fecioarei.

Patimilor Tale ne închinãm, Cristoase: dã-ne sã vedem slãvita Ta Înviere!

(Antifona a 15-a de la utrenia Vinerii Mari – denia celor 12 evanghelii) Când Te-ai coborât la cei morþi, Tu, care eºti Viaþa cea nemuritoare, atunci iadul l-ai ucis cu strãlucirea dumnezeirii Tale.

Iar când i-ai ridicat pe cei morþi din þãrânã, toate puterile cereºti au strigat: “Dãtãtorule de viaþã, Cristoase, mãrire Þie!” (din troparul de la utrenia Sâmbetei Mari – denia Prohodului) Sã tacã tot trupul ºi sã stea cu fricã ºi cutremurare ºi la nimic pãmântesc sã nu cugete, cãci Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor vine sã se jertfeascã ºi se dã ca hranã credincioºilor.

Corul arhanghelilor îi iese în întâmpinare ºi toate începãtoriile ºi puterile, heruvimii cei cu ochi mulþi ºi serafimii cei cu ºase aripi îºi acoperã feþele înãlþând cântare: aleluia, aleluia, aleluia!

(Heruvicul de la Liturghia Sâmbetei Mari) Când ai coborât în mormânt, Tu, care eºti fãrã de moarte, puterea iadului ai zdrobit-o ºi Te-ai ridicat ca un biruitor, Cristoase, Dumnezeule.

Iar femeilor de mir purtãtoare le-ai zis: “Bucuraþi-vã!”

Tu, care le dãruieºti celor adormiþi învierea.

(Condacul duminicii Paºtelui) Cine este curat, iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest praznic strãlucit ºi preaînalt! nr. 4/2004

5

Cine este slujitor înþelept, sã intre în bucuria Stãpânului sãu veselindu-se!

Cine a purtat greutatea postului, sã-ºi ia acum dinarul!

Cine a lucrat de la ceasul întâi, sã-ºi ia astãzi plata cuvenitã!

Cine a venit dupã ceasul al treilea, sã prãznuiascã, mulþumind.

Cine a zãbovit pânã la ceasul al ºaselea, sã nu dea înapoi, cãci nu-l va ajunge nici o pedeapsã.

Cine a stat deoparte pânã la ceasul al nouãlea, sã se înfãþiºeze fãrã teamã!

Cine nu a ajuns decât în al unsprezecelea ceas, sã nu se ruºineze de zãbavã!

Cãci Stãpânul e mãrinimos ºi îl primeºte pe cel din urmã ca ºi pe cel dintâi, se bucurã de lucrãtorul din ceasul al unsprezecelea ca ºi de cel din ceasul întâi; îl miluieºte pe cel din urmã ºi îl cinsteºte pe cel dintâi; acestuia îi rãsplãteºte ºi celuilalt îi dã în dar, primeºte ostenelile ºi se bucurã de nãzuinþã, preþuieºte truda ºi laudã hotãrârea.

Intraþi, aºadar, cu toþii în bucuria Stãpânului nostru!

Voi, cei dintâi ºi voi, cei de pe urmã, Bucuraþi-vã de partea voastrã!

Bogaþilor ºi sãracilor, petreceþi laolaltã!

Voi care v-aþi strãduit ºi voi care aþi lenevit, cinstiþi ziua aceasta!

Cei care aþi postit ºi cei care n-aþi postit, bucuraþi-vã astãzi!

Masa e gãtitã de sãrbãtoare: gustaþi cu toþii!

Viþelul e gras: sã nu plece nimeni flãmând! Împãrtãºiþi-vã cu toþii din ospãþul credinþei! Împãrtãºiþi-vã din belºugul dreptãþii!

Nimeni sã nu se plângã de sãrãcie, cãci s-a arãtat împãrãþia tuturor.

Nimeni sã nu-ºi plângã fãrãdelegile, cãci iertarea a rãsãrit din mormânt.

Nimeni sã nu se înfricoºeze de moarte, cãci moartea Mântuitorului ne-a eliberat.

(Din predica sfântului Ioan Gurã-de-Aur ce se proclamã la sfârºitul Utreniei Paºtelui) Din liturgia romanã: Poporul meu, spune-mi ce rãu þi-am fãcut, (Continuare în pag. 15)

6

nr. 4/2004

Un gând de Înviere: preþul vieþii Îmi aduc aminte cã Actualitatea creºtinã a publicat un Supliment în care figura ºi cateheza Papei Ioan Paul al II-lea intitulatã „Misterul pascal – hranã a rugãciunii”. În aceastã catehezã, Sfântul Pãrinte ne aratã cã: „Rugãciunea creºtinã se naºte, se hrãneºte ºi se dezvoltã în jurul evenimentului prin excelenþã al credinþei: misterul pascal al lui Cristos.”

Noi, creºtinii, cunoaºtem cã, prin Învierea Sa, Isus Cristos a învins moartea ce fusese „slobozitã” prin pãcatul lui Adam (Gen 3, 6). Învierea Domnului Isus, în urma morþii sale pe cruce, ne-a oferit siguranþa cã, cei care credem în El, primim „iertarea pãcatelor” (Fapte 10, 43), putem învinge „moartea spiritului” ºi cu credinþa susþinutã de fapte (Iac 2, 1417), putem alunga chiar „moartea trupului”, atunci când se produc însãnãtoºiri miraculoase.

Ungerea tãmãduitoare

Isus, în câteva rânduri, le-a spus celor tãmãduiþi: „credinþa ta te-a mântuit” (Mt 9,20-22; Lc 7, 44-56). ªi lui Iair i-a spus, în vederea învierii fiicei lui: „Crede numai ºi va fi scãpatã” (Mc 5,37-43).

Despre tãmãduirea prin sacramentul maslului, întãrit cu rugãciune, ne vorbeºte Sfântul Iacob (Iac 5,14-16): „Prin sfânta ungere ºi prin rugãciunea preoþilor, bolnavii sunt încredinþaþi Domnului rãstignit ºi glorificat prin Înviere...” Prin puterea Sa tãmãduitoare, „bolnavul poate sã obþinã sãnãtatea corpului pentru a se putea întoarce la datorie”.

ªi eu am beneficiat de aceastã putere tãmãduitoare

În ziua de 17 ianuarie a.c., Pr. Ionel Pojum, parohul bisericii Sfânta Cruce din Bucureºti, de care aparþin, m-a ajutat cu acest sacrament.

Rezultatul: febra, cãreia de peste douã luni nu i se gãsea explicaþie, a încetat din acea zi, la fel o tulburare cardiacã consideratã la „limitã”.

Dupã câteva zile mi-am reluat activitatea ca ºi cum nimic nu ar fi fost!

Pentru mine, a însemnat atunci mult, pentru cã mi-a amintit cum am mai fost vindecat prin miracol, când mã rugam cu mare ardoare lui Isus Cristos de pe crucifixul altarului acestei biserici. Despre aceastã vindecare am vorbit pe larg în cartea mea „Cum am înþeles eu Biblia”, apãrutã în anul 2002.

Dar aceste vindecãri ne trimit cu gândul spre milostivirea divinã. ªi sã nu uitãm cã prima duminicã dupã Paºti este chiar „Duminica Milostivirii divine”, în spiritualitatea promisã de Isus cãlugãriþei Faustina Kowalska, beatificatã de Papa Ioan Paul al II-lea la 18 aprilie 1993.

Prof. DAN PAVELESCU Beato Angelico - Învierea

Sãrbãtoarea Paºtelui este dragã tuturor tuturor.. O celebrãm solemn o datã pe an, însã o reactualizãm în fiecare duminicã ºi-n fiecare celebrare Euharisticã. Cu inima reînnoitã, ne unim cu Cristos înviat, în Sfânta Împãrtãºanie, ºi prin El cu Duhul Sãu, care ne sfinþeºte.

Sãrbãtoarea Învierii Domnului este perceputã, mai mult sau mai puþin, de toþi credincioºii. Este posibil ca sãrbãtoarea Crãciunului sã treacã fãrã ca mulþi dintre credincioºi sã fie atinºi în simþãmântul lor religios. Altfel stau lucrurile însã când este vorba de Învierea Domnului. Nu cred sã fie multe conºtiinþe împietrite, care sã rãmânã indiferente la îndemnul lãuntric de a se apropia de Dumnezeu cu aceastã ocazie, printr-o participare vie la celebrarea Învierii, sau, în forme mai simple ºi mai reductive, cum ar fi: gestul de «a lua Luminã», de a spune o rugãciune pe cont propriu sau de a Cristos a ciocni un ou cu familia ºi prietenii spunând: «Cristos înviat! înviat!».

Trãirea sãrbãtorii Paºtelui presupune însã o abordare mai profundã ºi o raportare mai maturã faþã de Aceasta.

Liturghierul Roman, la numãrul 18, ne oferã mai multe elemente clarificatorii: “Cristos a îndeplinit lucrarea rãscumpãrãrii omului ºi a preamãririi desãvârºite a lui Dumnezeu, mai cu seamã prin Misterul sãu pascal, prin care, murind, a nimicit moartea noastrã ºi, înviind, ne-a redobândit viaþa. De aceea, Triduum-ul pascal al pãtimirii ºi învierii Domnului strãluceºte ca o culme a întregului An Liturgic. Aºadar, importanþa pe care o are duminica pentru sãptãmânã, solemnitatea Paºtelui o are pentru întregul An Liturgic”.

Cu inimã reînnoitã

Nu putem trãi sãrbãtoarea Paºtelui fãrã a avea predispoziþiile interioare necesare ºi, cum celebrarea morþii ºi învierii Domnului este cea mai mare sãrbãtoare a Anului Liturgic, Biserica ne-a propus un timp de 40 de zile de pregãtire, timp în care sã reînnoim inima noastrã, dezbrãcând-o de orice formã de rãutate ºi pãcat ºi îmbrãcând-o cu haina cea nouã ºi frumoasã a harului ºi faptelor bune. Acest îndemn al Bisericii este pe linia învãþãturii lui Isus, care, în parabola Invitaþilor la nuntã (cf.

Mt 22,1-14), ne spune cã cel ce nu s-a prezentat îmbrãcat cu haina de nuntã, a fost aruncat afarã de la ospãþ. Aceeaºi învãþãturã o regãsim ºi în Apocalipsul Sfântului Ioan, unde

ni se spune cã la triumful Mielului vor participa împreunã cu îngerii, cei care vin din încercarea cea mare ºi care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sângele Mielului (cf. Ap 7,14).

Chiar dacã aceastã învãþãturã este legatã de posibilitatea de a participa la Ospãþul ceresc, ea ne indicã cu claritate care sunt condiþiile recerute pentru a participa în calitate de nuntaº sau oaspete la anticiparea acestui Ospãþ, care este Sfânta Liturghie în general ºi celebrarea Paºtelui în mod special.

Triduum-ul pascal reactualizat în Liturghie

Triduum-ul pascal al pãtimirii ºi învierii Domnului, care începe cu Liturghia de searã a Cinei Domnului, continuã cu celebrarea pãtimirii ºi morþii lui Isus, îºi are centrul în Vigilia pascalã ºi se încheie cu Vesperele Învierii Domnului, constituie elementul central al Anului Liturgic (cf. LR n. 19). “Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul” (Ps 118,24) în care, prin excelenþã, se reactualizeazã lucrarea rãscumpãrãrii omului ºi a preamãririi desãvârºite a lui Dumnezeu. Acest mister al morþii ºi învierii Domnului dã consistenþã, apoi, fiecãrei celebrãri Euharistice, deoarece “jertfa lui Cristos ºi jertfa Euharistiei sunt o unicã jertfã” (Catehismul Bisericii Catolice, 1382). În enciclica Ecclesia de Eucharistia, la nr. 11, Sfântul Pãrinte reconfirmã aceastã învãþãturã: “Când Biserica celebreazã Euharistia, memorial al morþii ºi învierii Domnului ei, acest eveniment central al mânturii este actualizat în mod real ºi, astfel, «se împlineºte opera rãscumpãrãrii noastre»” (LG, 3). Astfel stând lucrurile, chiar dacã în mod aparent, comportamentul creºtinilor pare sã fie diferit, aº zice cã atâta importanþã ºi valoare dãm sãrbãtorii Paºtelui, câtã importanþã ºi valoare dãm Sfintei Liturghii în general ºi mai ales în zilele de duminicã.

Cu Isus Înviat în aºteptarea Mângâietorului

La nr. 22 din Liturghierul Roman citim: “Cele cincizeci de zile, de la duminica Învierii pânã la duminica Rusaliilor, se sãrbãtoresc în bucurie ºi veselie, ca o unicã zi de sãrbãtoare, marea duminicã” (LR pag. 105). Într-adevãr, bucuria celebrãrii Învierii Domnului dã nota justã a trãirii timpului pascal, care se încheie la Rusalii, cu împlinirea promisiunii lui Isus: vã voi trimite un Mângâietor (cf. In 16,8). Asemenea Apostolilor, ascultând ºi meditând Cuvântul, încercãm sã înþelegem ºi sã aprofundãm semnificaþia celor petrecute la Ierusalim (cf.

Lc 24,18-27), iar fiind cu El la frângerea pâinii (cf. Lc 24,2832), duminicã de duminicã, prin celebrarea Euharistiei ºi primindu-L în inimile noastre prin Împãrtãºanie, realizãm unirea cea mai intimã cu El, dupã cum spune Sf. Pãrinte Ioan Paul al II-lea: “Eficacitatea mântuitoare a jertfei se înfãptuieºte pe deplin în Împãrtãºanie, când primim Trupul ºi Sângele Domnului. Jertfa euharisticã tinde în sine cãtre unirea intimã a credincioºilor cu Cristos prin intermediul Împãrtãºaniei”. ªi tot “prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele sãu, – continuã Sf. Pãrinte – Cristos ni-l dã, de asemenea, pe Duhul sãu” (Ecclesia de Eucharistia nn. 16.17). Aleluia este de aceea cântul care însoþeºte trãirea noastrã în acest timp sfânt.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI nr. 4/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Sfânta Liturghie, «Paºtele» mereu prezent prin celebrare

SUFLET TÂNÃR

Curs de formare pentru animatori În zilele de 12-14 martie 2004, la mãnãstirea Congregatio Jesu (Sfânta Agnes) din Popeºti Leordeni a avut loc un curs de formare pentru tinerii animatori din Arhidieceza de Bucureºti. Tinerii au venit din dorinþa de a se întâlni ºi de a gãsi ceva care sã dea sens cãii lor spre viitor, care astãzi, din nenumãrate motive, este atât de nesigurã.

Pentru a ne ajuta, ne-a fost propusã tema: Acolo unde nu sunt întrebãri nici Duhul Sfânt nu are rãspunsuri. Puþin filosoficã, nu? Poate El oare sã ne rãspundã? Animatorii de grupuri, dupã ce au fost împãrþiþi în cinci echipe cu nume de floricele: zambiluþe, viorele, garofiþe, toporaºi ºi ghiocei, ºi-au dat toatã silinþa ca fiecare participant sã plece cu gândul împãcat asupra temei.

Pe parcursul celor trei zile pe care le-am petrecut împreunã, neam imaginat cã suntem regizorii propriei noastre vieþi ºi ne-am întrebat ce rol joacã Isus în viaþa noastrã. Isus este „Calea, Adevãrul ºi Viaþa”, aceasta a fost concluzia la care s-a ajuns, deoarece El este singura persoanã care este prezentã în fiecare clipã a vieþii noastre, este prezent în orice decizie sau drum pe care vrem sã-l urmãm. Toþi animatorii, aproximativ 80, s-au înghesuit sã rãspundã la aceastã provocare. Erau deciºi ºi dornici sã cunoascã ºi alte experienþe sau pãreri.

Pe lângã acest program de lucru, am avut parte ºi de un program specific nouã „K la noi”, în cadrul cãruia am învãþat cântece ºi dansuri noi ºi totodatã am fost actorii propriilor noastre mici scenete.

Un alt lucru interesant ºi demn de amintit ar fi „tava cu nisip”. Fiecare dintre participanþi a fost îndemnat sã facã un semn în nisip. A trebuit sã punem degetul pe ranã, sã avem curajul sã atingem punctul care pe noi ne doare cel mai mult, locul în care e nevoie cel mai mult de prezenþa Duhului Sfânt. Lucrurile nu s-au oprit aici. Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, care a fost invitat la slujba noastrã de duminicã, a netezit nisipul. A trecut prin mâna sa fiecare problemã a noastrã, gest care m-a impresionat foarte mult. Acum, ºtiu sigur cã cineva se roagã alãturi de mine pentru a-mi purta cu mai multã uºurinþã crucea.

Au fost trei zile pline de creaþii, de speranþã, de luminã, de credinþã ºi pline de prezenþa Duhului Sfânt.

Dacã nu avem întrebãri, nici Duhul Sfânt nu ne poate rãspunde, iar viaþa tânãrului este marcatã de un continuu semn de întrebare.

Dacã vrei sã te implici cu mult curaj în activitãþile din parohia ta ºi dacã vrei sã-þi gãseºti þelul în drumul vieþii... vino cu noi!

CRISTINA DULCELE

8

nr. 4/2004

27 martie 2004 – zi de reculegere pentru tinerii bucureºteni

LÃSAÞI COPIII SÃ VINÃ LA MINE La auzirea acestor cuvinte, mulþi s-ar întreba: “Cine ºi ce i-ar împiedica pe copii sã se apropie de Isus ?”

Pentru a desluºi adevãratul sens al acestor cuvinte, trebuie sã ni le însuºim, oricine am fi noi: elevi, studenþi, muncitori, ºomeri, adolescenþi, tineri, maturi sau bãtrâni … Pãtrunzând în interiorul lor ºi cãutând în adâncul inimii noastre apropierea de Cristos, descoperim rãspunsul.

De ce sã nu renunþãm la anumite idei sau pãreri pentru a redescoperi copiii din noi? Sã fim acele suflete tinere prin simplitatea, spontaneitatea, bucuria ºi credinþa de care dã dovadã un copil. Sã ne golim de noi înºine pentru a ne umple Dumnezeu cu iubirea ºi darurile sale, cãci suntem cu toþii fiii Lui. La ziua de reculegere din Postul Mare am avut ocazia de a ne apropia ºi mai mult de interiorul sufletului nostru. Am dat la o parte problemele ºi grijile zilnice, am lãsat totul la intrarea în mãnãstirea “Sfânta Agnes” din Popeºti Leordeni . Fiind aproape de Dumnezeu, de preoþi, de persoane consacrate, de tineri sinceri care vor sã stea lângã Cristos, am adãugat la “puzzle-ul” sufletului nostru, importante piese, pentru formarea unui creºtin autentic în lumea de azi.

Am conºtientizat cã un lucru esenþial în viaþa noastrã este sã avem încredere în Dumnezeu, El care ne cunoaºte cel mai bine ºi care ne dã atât cât avem nevoie. Trebuie sã învãþãm sã-l ascultãm pe Isus, cãci El are multe sã ne spunã. El ne va arãta calea pentru a deveni asemenea pruncilor care vor ajunge în Împãrãþia cerurilor.

Pentru a ne apropia ºi mai mult de sus, trebuie sã uitãm sau sã ne debarasãm de sentimentele de egoism ºi de invidie ºi sã încercãm sã nu ne mai comparãm cu cel de lângã noi. Mai exact, sã trãim porunca a zecea a lui Dumnezeu: “sã nu râvnim la casa aproapelui nostru ºi la nici un lucru ce este al lui”.

Toate acestea si nu numai…, le-am trãit intr-o zi de reculegere pentru tineri, o zi de neuitat în care am realizat cã “pentru a fi mari, trebuie sã ne facem mici!”

ARINA RÃILEANU ºi ANA MARIA BUZÃ

AM

1 AN! Vã invitãm sã participaþi la acest eveniment aniversar, consultând situl www.arcb.ro, iar pe vizitatorii sãi consecvenþi, îi felicitãm ºi le promitem cã vor întâlni alte noutãþi, în afarã de ceea ce existã deja în acest portal electronic, un loc în care vã sunt prezentate arhidieceza, comunitãþile parohiale, viaþa consacratã, instituþii care lucreazã în colaborare cu Biserica catolicã localã. Gãsiþi aici, de asemenea, o paginã de ºtiri, documente ºi comunicate ale pãstorilor Bisericii, acte ale congreselor ºi seminariilor naþionale ºi internaþionale, a cãror sferã de interes priveºte valorile creºtine, în general, ºi catolice, în special.

Acest site prezintã consideraþii despre Evanghelia duminicii ºi o catehezã lunarã în pas cu timpul liturgic.

Promoveazã publicaþii cu caracter spiritual ºi cultural. Un subsector este rezervat revistei Actualitatea creºtinã.

Portalul nostru a promovat mai multe site-uri, dintre care cel al Institutului Teologic Sfânta Tereza ºi cel al parohiei Sfinþii Petru ºi Paul.

Credem cã suntem în asentimentul cititorilor noºtri în a le adresa felicitãri webmasterului, Pr. Bernard Noghiu ºi colaboratorilor sãi, Loredana Senteº ºi Romeo Stoica.

Bucurându-ne cã numãrul vizitatorilor este în creºtere, cã realitãþile ilustrate de acest portal intereseazã un public prezent în aproape toate continentele, îi urãm site-ului: Viaþã lungã ºi cât mai mulþi vizitatori!

De urmãrit la TVR 2 Vinerea Mare: ora 2200 pânã la 2430 – Calea Crucii de la Coloseum (Roma).

Sâmbãta Mare: ora 2300 pânã la 100 – Vigilia Pascalã – Sfânta Liturghie din Noaptea Învierii de la Catedrala Romano-Catolicã din Iaºi.

Duminica Învierii: ora 1245 pânã la 1315 – Binecuvântarea Urbi et Orbi a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, de la Vatican.

ºi la Sâmbãta Mare: ora 23 45 pânã la 24 25 – Vigilia Pascalã – Transmisiune ecumenicã a Sfintei Liturghii din Noaptea Învierii de la Catedrala Romano-Catolicã din Bucureºti ºi Patriarhia Ortodoxã din Bucureºti.

Parohia „Sfântul Iosif” ºi Centrul „Biserica ºi Istoria” de pe lângã Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti Organizeazã joi, 29 aprilie 2004, ora 1600 Simpozionul ºtiinþific

120 de ani de la consacrarea Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureºti Manifestarea va avea loc în aula „Anton Durcovici” a Institutului Teologic „Sfânta Tereza” din strada General Berthelot, nr.19 Moderatori: Pr. Paroh Eugen Bortoº Pr. Ieronim Iacob Participanþi: Partea I: Î.P.S. Dr. Ioan Robu: Cuvânt de salut Pr. Eugen Bortoº: Istoricul Catedralei „Sfântul Iosif” Prof. Dr. Tereza Sinigalia: Monumentul arhitectonic Catedrala „Sfântul Iosif” Pr. Ieronim Iacob: Evocare Arhiepiscop Ignazio Paoli Dr. Dãnuþ Doboº: Evocare Carol Auner, I. Schubert (foºti parohi).

Partea a II-a Dr. Dãnuþ Doboº: Prezentarea Revistei Pro Memoria, nr. 3/2004 Prof. Dr. Cristian Vasile (Inst. „N. Iorga”): Evocare Monsenior Vladimir Ghika Prof. Nicolae Adrian Petcu (C.N.S.A.S): Aspecte ale represiunii antireligioase în anii ’50 - dosarul 15563

Dupã simpozion, la orele 1830, va fi celebratã o Sfântã Liturghie Pontificalã în Catedrala „Sfântul Iosif”, urmatã de un concert aniversar.

nr. 4/2004

9

ªtiri din Dobrogea Familiile constãnþene

Parohia romano-catolicã Sfântul Anton din Constanþa, într-o fireascã ºi strânsã colaborare cu preoþii salezieni ºi cu surorile congregaþiei Sfântul Iosif din Cuneo, care activeazã pe teritoriul parohiei constãnþene, au organizat douã zile de exerciþii spirituale pentru un grup de 15 familii din cadrul parohiei, la care s-a alãturat ºi o familie tânãrã din parohia Slobozia. Astfel, începând din 19 martie, familiile s-au întâlnit într-o casã nou construitã de comunitatea salezienilor ºi pusã la dispoziþia grupului de familii pe timpul celor douã zile, prin bunãvoinþa pãrintelui Sergio Bergamin. Reculegerea a fost deschisã de cãtre pãrintele vicar Gilbert Sebastian Iavorschi cu o meditaþie despre „Sensul ºi scopul reculegerii”. Urmãtoarele douã zile, sâmbãtã ºi duminicã, familiile au participat împreunã, într-o atmosferã de reculegere, la programul comun de rugãciune, la sfânta liturghie, la meditaþii, rozariu, Calea Sfintei Cruci, adoraþie, etc. Meditaþiile au tratat despre familie în Biblie: în Cartea Genezei, în Psalmul 126 ºi în Scrisorile Sfântului Paul ºi au deschis o participare activã a familiilor în acest timp de împãrtãºire a experienþei. Întreaga organizare: masa, grija copiilor rãmaºi singuri acasã pe perioada exerciþiilor, animarea Sfintei Liturghii ºi a momentelor de rugãciune în comun, a fost asiguratã de surorile Esterina ºi Ioze din congregaþia Sfântul Iosif din Cuneo, care au oferit din timpul ºi experienþa lor.

Reculegerea s-a încheiat duminicã dupã-amiazã cu o Sfântã Liturghie în cadrul cãreia familiile prezente au fost salutate la început de pãstorul lor, Monsenior ªtefan Ghenþa, dupã care au reînnoite în faþa copiilor lor, prezenþi ºi ei la acest moment, fãgãduinþele fãcute la cãsãtorie cu timp în urmã.

Iatã câteva impresii culese din mijlocul lor: - Mã numesc Cazacu Gheorghe , am 38 de ani, sunt cãsãtorit, de profesie ºofer ºi am un singur copil.

Dupã aceastã nouã experienþã, am rãmas profund impresionat de aproprierea sufleteascã creatã între familiile constãnþene participante la cele douã zile de exerciþii spirituale. Cu toþii am creat o familie ºi, dupã timpul de reculegere, plec azi acasã cu mai multã energie, cu faþa mult mai luminatã de bucurie, cu sufletul mai aproape de Dumnezeu ºi cu speranþa unor noi întâlniri spirituale pe care le aºtept cu drag.

- Mã numesc Luchachi Maria, am 44 de ani, sunt cãsãtoritã, de profesie infirmierã ºi am 4 copiii.

Vã mãrturisesc cã au fost niºte exerciþii pentru suflet, inimã ºi minte, care ne-au ajutat sã privim, cu ochii interiori, toate reacþiile dezordonate din noi, pentru a învãþa sã le stãpânim sau sã le evitãm. A fost ca o curãþenie generalã în Postul Paºtelui. Prin tãcere, am reuºit sã ne punem în legãturã cu

10

nr. 4/2004

Dumnezeu ºi sã meditãm la relaþiile dintre soþi în viaþa de familie. Aceste exerciþii ne-au arãtat cât este de importantã pregãtirea tinerilor ce vor forma noile familii, ne-au arãtat mãreþia ºi demnitatea sacramentului cãsãtoriei. Experienþa acestor exerciþii ne-a deschis un orizont nou în înþelegerea vieþii de familie, ne-a arãtat cã adevãrata iubire în familie este izvor de pace, de încredere, de siguranþã, de înþelegere, cu care se pot depãºi, fãrã zbucium ºi teamã, toate obstacolele ivite. Ne întoarcem acasã cu entuziasm, cu inimi iubitoare, curaþi la suflet ºi cu un curaj deosebit pentru viaþa de familie.

Tinerii constãnþeni

Postul mare 2004 a debutat pentru tinerii ºi adolescenþii din parohia Sfântul Anton din Constanþa cu o dupã-amiazã de reculegere, care a avut loc pe data de 28 februarie, în parohia din Nãvodari, sub îndrumarea directã a pãrintelui vicar Budulai Gabriel ºi a sorei Esterina.

Programul întâlnirii a început cu o meditaþie þinutã de pãrintele Nicolae Farcaº având ca temã îndemnul din Miercurea Cenuºii: „Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!”. Prin

tema aleasã, pãrintele a încercat sã-i provoace pe participanþi la o trãire mai intensã a credinþei pe perioada postului, trãire care sã-i conducã spre lumina Învierii.

Au urmat momente de reflexie personalã ºi de rugãciune comunitarã. Seara s-a încheiat cu participarea la devoþiunea Calea Sfintei Cruci ºi la Sfânta Liturghie, la care s-a alãturat ºi pãrintele vicar Gilbert Sebastian Iavorschi.

„Vrem sã-l vedem pe Isus” ( In 12,21)

În perioada 31 martie - 2 aprilie 2004, la oratoriul „Don Bosco” al salezienilor din Constanþa, un grup de 25 de tineri s-au strãduit sã-l cunoascã mai bine pe Isus, îndrumaþi de pãrintele profesor Baciu Mihai care a condus cele trei zile de exerciþii spirituale.

Scenetã de Paºti

Tot în timpul Postului Mare, un grup de 30 de tineri s-au pregãtit intens sã punã în scenã Pãtimirea Domnului Nostru Isus Cristos, scenetã tradusã din limba italianã, adaptatã ºi regizatã de pãrintele Budulai Gabriel ºi sora Esterina.

Reprezentarea a avut loc în ajunul Floriilor, la biserica Sfântul Anton din Constanþa. În acest fel, tinerii au dorit sã intre mai profund în atmosfera Sãptãmânii Sfinte ºi sã marcheze Ziua Mondialã a Tineretului.

A consemnat Pr VORSCHI Pr.. GILBERT SEBASTIAN IA IAVORSCHI

Am citit recent un articol care spune cã, în urma unor studii fãcute de un grup de psihologi, cuvântul cel mai des folosit de adolescenþii ºi tinerii din ziua de azi, este ‘’ vreau ‘’. Bineînþeles, îmi vor spune mulþi, cum s-ar putea altfel exprima o generaþie al cãrei egoism este format la ºcoala consumismului? De altfel, pragmatismul tinerei generaþii a devenit deja un stereotip vehiculat în mai toate talk-show-urile.

Aparent fãrã sã contrazicã studiul psihologilor, ºi confirmând pãrerile celor care suspinã nostalgic, ‘’pe vremea noastrã tineretul era altfel’’, 140 de tineri s-au întâlnit pe 20 martie la Craiova. Este vorba despre deja tradiþionala întâlnire a tineretului romanocatolic din decanatul de Craiova Craiova, care anul acesta a avut ca devizã ‘’Vrem sã-l vedem pe Isus!’’. Acestei cerinþe imperioase a trebuit sã-i rãspundã Excelenþa Sa, Monsenior Cornel Damian.

Prea gros îmbrãcat pentru vremea cãlduroasã de afarã, Monseniorul s-a încãlzit ºi mai tare la vederea sãlii pline de tineri. ªi cine nu ar începe oare sã transpire, pus în faþa a 140 de tineri care spun “vrem”?

Excelenþa Sa a început prin a vorbi despre cele trei dimensiuni care însoþesc viaþa de convertire: postul, rugãciunea ºi pomana. Rãcorit ºi de râsetele provocate de glumele sale dar ºi de apa pusã în abundenþã la dispoziþie de pãrintele decan, Excelenþa Sa se avântã în încercarea de a rãspunde acelui “vrem” al tinerilor: “Punctul culminant al întâlnirii cu Isus se face în Liturghie ºi în sacramente. Dacã vreþi sã-l vedeþi pe Isus, atunci mergeþi la Liturghie!”. Am privit în salã încercând sã desluºesc câteva din sentimentele celor prezenþi. Figuri impenetrabile, cum le stã bine tinerilor pragmatici din ziua de azi.

Catehezei i-a urmat o discuþie extrem de animatã privind lipsa de comunicare între preoþi ºi tineri. Au fost exprimate pãreri multe ºi diferite ºi s-a concluzionat cã vina este împãrþitã. Tinerii trebuie sã fie mai plini de iniþiativã, mai comunicativi, dar ºi, dupã cum spunea o voce inspiratã, preoþii ar trebui sã-ºi dea

doctoratul printre tineri. O problemã dificilã, care demonstreazã totuºi cã miºcarea tinerilor din decanatul de Craiova este vie ºi cere azi, poate mai mult decât oricând, un plus de atenþie.

Controversele aprinse stimuleazã întotdeauna pofta de mâncare, deci a urmat o pauzã alocatã mesei de prânz. În continuare, era prevãzut un program distractiv la care, surprinzãtor, nu au participat prea mulþi tineri. L-am întrebat pe pãrintele Daniel Bulai, de ce crede dânsul ca tinerii au plecat în numãr aºa de mare de la program. Mi-a rãspuns cã tinerii de azi nu mai au acel entuziasm care vine din sânul familiei ºi care stimuleazã voinþa. ªtiind cã, în Evanghelia zilei, Isus povesteºte parabola fiului risipitor, m-am consolat la gândul cã ºi tinerii, ca mulþi dintre noi de altfel, sunt niºte fii risipitori care la un moment dat se vor întoarce acasã. Însã i-am cântãrit greºit.

Uitasem cã pragmatismul gene-raþiei lor îi va ajuta sã vadã esenþa. Uitasem cã însuºi Episcopul le indicase calea prin care se poate ajunge la aceastã esenþã. Tinerii au venit cu toþii la Liturghia de la ora 16.00. Au ºtiut ce conteazã cu adevãrat, au aflat care este locul în care îl pot gãsi pe Isus.

Tinerilor le place sã consume, iar cei veniþi pe 20 martie la Craiova au ºtiut sã devinã niºte “consumatori” de iubire. În timpul Liturghiei, toþi cei prezenþi în bisericã au început sã cânte: “Iubind vei vedea ce frumoasã e viaþa”. Un îndemn pe care trebuie sã-l ascultãm mai ales acum, în Postul Mare. Sã încercãm sã-i ascultãm pe tinerii noºtri. La cateheza de dimineaþã, PS Damian li s-a adresat cu aceste cuvinte: “Cristos a spus “Voi sunteþi lumina lumii!”. Vã spun ºi eu: fiþi luminã pentru cei din jurul vostru!”. ªi la Craiova, tinerii au strãlucit.

Atmosfera creatã de ei în timpul Liturghiei emana strãlucirea iubirii, iar numãrul lor vorbea despre hotãrârea fermã de a-l cãuta ºi gãsi pe Isus, într-o lume din care cei mai mulþi spun cã Dumnezeu lipseºte. Sã-i ascultãm pe tinerii noºtri ºi sã învãþãm de la ei sã vrem sã-l vedem pe Isus.

VLAD MIXICH

În itinerariul spiritual al Postului Mare, între 19-21 martie, credincioºii comunitãþii catolice din Parohia Nãvodari au avut parte de trei zile de har ale sfintelor misiuni. Þinând cont de timpul în care ne aflãm, pãrintele predicator Eugen Avarvarei, directorul revistei de spiritualitate franciscanã Mesagerul Sfântului Anton, ne-a ajutat sã înþelegem mai bine misterul central al religiei noastre creºtine: Pãtimirea, Moartea ºi Învierea Domnului nostru Isus Cristos.

Plecând de la o reflexie asupra unui imperativ al Postului, CONVERTIREA CONVERTIREA, care înseamnã schimbare, o reorientare a privirii ºi a vieþii noastre, adicã o orientare spre Cristos, pãrintele ne-a fãcut sã retrãim pas cu pas aceste ultime momente din viaþa lui Isus.

Rugãciunea lui Isus în Grãdina Mãslinilor, arestarea, pãtimirea, moartea ºi învierea au fost pe rând subiectul unor predici, în care Pãrintele predicator, care este ºi profesor de Sfânta Scripturã, le-a prezentat nu numai ca adevãruri ale credinþei, dar ºi adevãruri istorice, punând în luminã motivul ce l-a determinat pe Cristos sã îndure toate acestea, care nu a fost altul decât iubirea lui Dumnezeu faþã de noi oamenii. În toate predicile, pãrintele a fãcut referinþã ºi la tema anului pastoral în care ne aflãm, al rugãciunii ºi al Sfintei Liturghii, subliniind importanþa acestora în viaþa de familie.

Pr ARCAª Pr.. NICOLAE FFARCAª

Misiuni populare în Parohia Nãvodari

nr. 4/2004

11

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

Vrem sã-L vedem pe Isus

Biserica trãieºte prin misterul morþii ºi învierii În arhiva Institutului Wladimir Ghika din Franþa, se aflã o conferinþã susþinutã de Monseniorul Ghika la 20 iulie 1946, în faþa studenþilor ardeleni greco-catolici din asociaþia ASTRU, la biserica din str. Polonã, având ca subiect “Istoria Bisericii”. Prin bunãvoinþa doamnei Oana Seceleanu Seceleanu, fiicã spiritualã a Monseniorului Ghika, fragmente din textul acestei conferinþe se aflã acum la dispoziþia cititorilor noºtri, într-o selecþie fãcutã de redacþia Actualitãþii creºtine , pentru câteva repere de meditaþie despre misterul morþii ºi Învierii. În conferinþa sa, Monseniorul Ghika aratã cã trebuie, dacã vrem sã studiem bine istoria Bisericii, sã posedãm douã teologii ºi douã mistici – aceea a Sfintei Fecioare ºi aceea a morþii : “Din punctul de vedere al celei mai stricte ºi sumare cronici omeneºti, douã date înseamnã în aceastã lume ceva nemaiauzit: Buna Vestire ºi Cina de Tainã. Cele câteva rânduri ale Sfintei Scripturi despre acest subiect învaþã mai mult ca orice, dupã cum aceste douã momente prin întreaga problemã, pentru cine vrea, înþelegând-o, sã vadã trãind Biserica.“

Icoanã din colecþia abaþiei Chevetogne, Belgia. Autor: P P.. Athanase Harang

Sfânta Fecioarã ajutã ºi la înþelegerea operei universale a Bisericii, în logica perfectã a unei fiinþe alese, într-o ordine pe care Dumnezeu a atins-o, perfecþiune personalã sau societate perfectã, având o stãpânire pânã dincolo de cele mai îndepãrtate stele ºi dincolo de toate cerurile.

A doua teologie aflatã în discuþie este cea a morþii ºi a scopului final, moartea, în perspectiva Învierii : „Este vorba despre instrumentul mântuirii. Despre opera unei morþi care a atins persoana unui Dumnezeu.

Despre opera unei vieþi veºnice, dincolo de o moarte realã a fiecãruia, în anumite condiþii.

Despre acest ºir de morþi ºi generaþii, care constituie o extraordinarã lecþie, despre miliardele de morþi, al cãror numãr îl vom spori în curând, despre propria noastrã moarte (…), Biserica ridicã chestiunea vieþii ºi a morþii, a

12

nr. 4/2004

unei morþi care nu este inteligibilã decât privitã prin prisma Învierii Mântuitorului, cu o soluþie care se întinde dincolo de moarte, mulþumitã Omului-Dumnezeu. Cine nu ºtie în mod temeinic, cu luminile credinþei ºi toatã reflecþia decisivã a sufletului sãu, ceea ce este moartea ºi nu vrea s-o priveascã în faþã, nu poate sã ºtie ce este Biserica ºi nu este în mod serios capabil de a-i înþelege sau de a-i descrie istoria.

Repetãm cã Biserica nu urmãreºte în mod esenþial o simplã preocupare de fericitã orânduire a umanitãþii pe pãmânt, ci o pregãtire decisivã, inevitabilã, întrucâtva pripitã ºi mereu în miºcare a ceea ce trebuie sã fie viaþa veºnicã în Cer, fãrã îndoialã cu un reflex al ordinei sale pe pãmânt, dar cu titlu de chezãºie printre încercãri”, afirmã, în încheiere, Monseniorul Ghika.

MARINA FFARA ARA

Reprezentarea filmicã a Învierii este cea mai mare spectatorii, martori ai Învierii, apelând la un prim plan al provocare pentru regizorul unui film despre Isus, Învierea fiind interiorului mormântului, tehnicã prin care suntem noi cei care episodul crucial ce trebuie sã înfãþiºeze cutremurãtorul mister vedem giulgiurile ºi, alãturi, pe Isus cel Înviat, într-o luminã al victoriei lui Dumnezeu – în Isus – asupra pãcatului ºi a specialã, curãþat de sânge ºi rãni, dar purtând urmele cuielor. morþii. Minunile de vindecare, Schimbarea la faþã, Învierea ºi O imagine ºi o mãrturie convingãtoare a Învierii, dar nu egalã Înãlþarea sunt, însã, manifestãri ale transcendenþei, ale ca forþã cu vestirea pãtimirii ºi a morþii, asupra cãrora insistã divinitãþii lui Cristos ºi ale Misterului Sacru, care, prin definiþie, cel mai recent film despre Isus. exclud o reprezentare concretã ºi materialã, punând astfel O valoare ºi o forþã aparte are scena Învierii din filmul Il mari probleme oamenilor de film.

Vangello secondo Matteo (Evanghelia dupã Matei, 1964) de Odatã cu înalta dimensiune tehnologicã la care a ajuns Pier Paolo Pasolini. Episodul este atât de poetic, pozitiv ºi cea de-a ºaptea artã, mulþi cineaºti au considerat rezolvatã energic, încât, pe bunã dreptate, a fost considerat de unii problema reprezentãrii Învierii, socotind cã electronica digitalã critici ca fiind cea mai frumoasã scenã a Învierii proiectatã ºi tehnicile realitãþilor virtuale pot recrea pe ecran, în termenii vreodatã pe marile ecrane. Gloria, abia perceptibilã în cei mai concreþi, materiali ºi realistici, Învierea ºi alte elemente momentul depunerii trupului în mormânt, explodeazã transcendente din experienþa lui Isus. Teologia vorbeºte, însã, despre Înviere ca despre un eveniment Din filmul meta-istoric, o realitate care transcende tradiþionalele categorii materiale, filosofice ºi psihologice, neputând Evanghelia dupã Matei, de Pier Paolo Pasolini fi reprezentatã materialiceºte. Cum au rezolvat cineaºtii aceastã problemã? Fãrã a putea lua în discuþie cele peste o sutã cincisprezece filme despre Isus, realizate în cei peste o sutã de ani de cinema, voi încerca o privire asupra câtorva pelicule mai mult sau mai puþin cunoscute publicului. În 1927, regizorul Cecil B, DeMille realiza filmul mut The King of Kings (Regele Regilor), o peliculã alb-negru, cu o surprinzãtoare trecere la culoare în scena Învierii, prin utilizarea unor filtre colorate, realizând astfel o inovaþie pentru timpul sãu. DeMille nu a reuºit, însã, punerea în evidenþã, prin culoare, a identitãþii divine ºi a misiunii salvifice a lui Isus. În 1961, Nicholas Ray realiza un film cu acelaºi titlu – King of Kings – alegând o manierã inadecvatã pentru scena Invierii: lângã mormânt, o întâlnire mult prea umanã dintre Isus ºi Maria Magdalena, apoi o misterioasã scenã pe lacul Tiberiadei, în care Isus nu apare direct, dar i se aude vocea amplificatã printr-un efect de ecou lipsit de naturaleþe, la care se adaugã stratagema teatralã ºi convenþionalã a umbrei uriaºe a lui Isus, toate pe fondul sonor al unui paradiziac Alleluia.

Nici George Stevens, autorul peliculei The Greatest Story magnific la pronunþarea cuvântului „Amin”, când se Ever Told (Cea mai mãreaþã istorie povestitã vreodatã), din deschide mormântul, prefigurând astfel glorioasa victorie 1965, nu a gãsit creativitatea, delicateþea ºi rafinamentul asupra morþii. Totul se întâmplã într-un ritm rapid, ce indicã necesare reprezentãrii Învierii, limitându-se la simple trucuri urgenþa vieþii celei noi: femeile ajung la mormântul care este cinematografice, cum ar fi apariþia gradualã a imaginii deschis ºi ele descoperã cã este gol, apare îngerul cu ale protagonistului, transportatã din absida unei biserici pânã în sale cuvinte de speranþã, apoi explozia imnului Gloria din nori, creând astfel imaginea lui Isus Pantocrator. liturghia Luba congolezã, cu tobele ritmate ºi vocile pline de În Isus din Nazaret de Franco Zeffirelli (1977), aflãm despre bucurie. Discipolii lui Isus ºi alþi oameni, cu copii ºi unelte Învierea lui Isus în mod indirect, prin intermediul Mariei pe umeri, aleargã pe o colinã pentru a-L întâlni pe Isus cel Magdalena care le povesteºte apostolilor despre cele Înviat, care le spune: „Aºadar, mergeþi, ºi faceþi ucenici din întâmplate la mormânt, în prima zi a sãptãmânii. Scena toate naþiunile (...) ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã abundã de zoom, tehnicã cinematograficã de schimbare a la sfârºitul lumii” (Mt 28, 19-20). O scenã fidelã Evangheliei distanþei focale a obiectivului, prin care Zeffirelli creeazã o dupã Matei ºi care meritã pe deplin atenþia dumneavoastrã. serie de prim-planuri ale protagoniºtilor, în momentul de Aºadar, pe când un cine-forum în parohii, cu (ne)uitatul film maximã intensitate a mãrturiei Învierii.

Evanghelia dupã Matei? În The Passion of the Christ, Mel Gibson ne face pe noi, ANCA MÃRTINAª nr. 4/2004

13

ÎNDRUMAR MEDIATIC

Învierea lui Isus pe marile ecrane

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Despre familiile noastre În fiecare an, preoþii viziteazã familiile ºi le binecuvânteazã locuinþa. Aceste întâlniri prilejuiesc ºi un bilanþ al realitãþilor familiilor noastre, iar concluziile sunt interesante, pentru cã ne aratã care este starea de viaþã a societãþii pe care o alcãtuim.

Astfel, parcurgând cel mai recent buletin parohial pentru comunitatea românã a parohiei Sacre Coeur, din Bucureºti, De la inimã la inimã inimã, aflãm de la parohul Ioan Ciobanu : Cu voia lui Dumnezeu sau din motive economice, sociale..., pe unii nu-i mai gãsim, ºi tot din aceleaºi motive, noi familii vin în comunitatea noastrã. Unii o duc mai bine, dar cei mai mulþi o duc mai greu.

Unii sunt preocupaþi mai mult de cele materiale, însã alþii sunt conºtienþi ºi convinºi ºi de importanþa valorilor spirituale.

Pãrinþii fac eforturi imense pentru îngrijirea ºi educarea copiilor ºi sunt nemulþumiþi ºi îngrijoraþi de pericolele care existã în societate, la ºcoalã, în mijloacele de comunicare. ªi totuºi, eforturile pe care le face Biserica pentru buna educaþie ºi formare a tinerilor ºi copiilor nu sunt apreciate suficient.

Noile condiþii de viaþã împreunã cu toate schimbãrile din ultimul timp au avut mai mult efecte negative pentru viaþa omului.

Libertatea de cele mai multe ori nu este bine folositã. Din punct de vedere social ºi uman, viaþa a devenit pentru cei mai mulþi, grea, cu multe neajunsuri, insuccese ºi dezamãgiri. Pentru trãirea credinþei, „prigoana” de astãzi este mai periculoasã decât cea din perioada comunistã.

Dar, în acelaºi timp, familiile parohiei Sacre Coeur privesc cu responsabilitate spre aceastã dificilã realitate a familiei în general: pretutindeni familia are de înfruntat provocãri mai mari ca oricând, pentru viaþa zilnicã, pentru educarea copiilor, pentru respectarea valorilor vieþii. ªi sã nu uitãm cã, în aceastã parohie, familiile se roagã împreunã ºi îºi unesc rugãciunile pentru ridicarea la cinstea altarelor a celui care a întemeiat aceastã comunitate: Monseniorul Vladimir Ghika Ghika. În spiritualitatea acestuia, ni se recomandã un Decalog al vieþii spirituale : 1. Roagã-te tot timpul; rugãciunea formeazã un baraj de îngeri în jurul tãu.

2. Nu insulta diavolul, spune-i simplu: pleacã, Satano, deoarece eu îl iubesc pe Dumnezeu ºi îi aparþin lui!

3. Nu te considera mai bun decât fratele tãu, fiindcã îl iubeºti pe Dumnezeu. Tu nu poþi ºti ce planuri are Domnul cu el.

4. Roagã-te pentru fratele care este departe de Dumnezeu; el poartã o cruce mai grea decât a ta.

5. Oferã-te lui Dumnezeu pentru fratele rãtãcit; astfel, pedeapsa lui se va micºora ºi el va ajunge mai curând la Dumnezeu.

6. Dã dovadã de iubire în fapte, nu numai în vorbe.

7. Tu, care eºti în Dumnezeu, mulþumeºte-i pentru cã nu porþi crucea demonului.

8. Priveºte la oricare frate cu inima, niciodatã cu ochii.

9. Acceptã cele mai mari neplãceri ºi oferã-le lui Dumnezeu; El le va transforma în perle.

10. Trãieºte-þi viaþa, fiind gata oricând sã-i dai lui Dumnezeu inima ta, când te va chema la judecatã.

14

nr. 4/2004

În “laboratorul” sentimental al familiei iubirea se dãruieºte, se primeºte, se propagã.

Acesta este locul în care iubirea se “educã”, se “învaþã”, dupã cum spune Ioan Paul al II-lea, din acest loc privilegiat se porneºte în viaþã cu toate resursele.

Dar “a ºti sã primeºti iubire nu este aºa uºor precum ar putea pãrea.

Presupune deschidere, încredinþare, umilinþã, modestie”.

“A primi presupune o clarã conºtiinþã a nevoii pe care o avem de Dumnezeu ºi de ceilalþi. Este capacitatea de a ne lãsa îndrumaþi, conduºi ºi iubiþi”.

Am citat din broºura recent apãrutã : “Eu sunt, cel care îþi vorbesc!”, prima din seria unui “Itinerar de rugãciune” pe care ni-l oferã editura Paoline, sub semnãtura uneia dintre surorile comunitãþii din Bucureºti, Francesca Pratillo.

Autoarea, specializatã în ºtiinþele comunicãrii, îºi mãrturisea în urmã cu câþiva ani, într-un interviu acordat revistei noastre, preocuparea faþã de nevoia unor noi modalitãþi de “vestire evanghelicã”, adaptate înþelegerii lumii de azi, aflate într-o evidentã ºi acceleratã schimbare de mentalitate. Încercând sã desluºeascã, printr-un statornic dialog cu tinerii, aceste noi praguri de înþelegere care presupun la rândul lor noi modalitãþi de comunicare, sora Francesca a întocmit o formulã de lectio divina care sã fie o “întâlnire” cât mai “vie” ºi mai “vitalã” cu Cuvântul.

Acesta este ºi motivul pentru care a început seria de broºuri tocmai cu Evanghelia dupã Ioan.

Chiar dacã itinerariul de rugãciune pe care îl avem în faþã se adreseazã în mod predilect tinerilor, acest lucru poate fi un motiv în plus pentru a fi abordat de întreaga familie ºi tocmai de aceea prezentãm prima lui broºurã, în pagina pentru familii.

Lectio – lectura textului, Meditatio – meditaþia, Oratio – rugãciunea, Contemplatio – contemplaþia – dupã clasicul itinerar de rugãciune, în spaþiul evangheliilor, îºi propune sã dezvolte în cititor acel simþ de a-l intui pe Dumnezeu în faptele vieþii, în istorie. Fiind vorba despre o “întrupare” a Cuvântului în interioritatea noastrã, seria acestui itinerar de rugãciune prin lectio divina a preferat sã înceapã cu Evanghelia dupã Ioan. “ªi Cuvântul s-a fãcut trup” (cfr In 1,14) – am putea afirma, spune autoarea, cã sinteza cea mai frumoasã ºi mai profundã a întregului itinerar al unei lectio divina stã ascunsã într-un verset din prologul evanghelistului Ioan. ªi, am mai adãuga înþelesul luminos al Învierii: îl primim abundent în “lumina creºtinismului lui Ioan”, “adevãrul orbitor de alb al religiei Învierii”, cum spunea un mare teolog.

M.F M.F..

Edith Stein – „Iubire pentru iubire“

(Viaþa ºi opera sfintei TTereza ereza a lui Iisus) Ed. Ars Longa, 2003; 104 p.

Micuþa carte pe care Edith Stein (Sfânta Tereza Benedicta a Crucii – patroana Europei) o consacrã personalitãþii sfintei Tereza de Avila, poartã un titlu cu o semnificaþie mult mai adâncã decât ne putem da seama la prima vedere. Ce înseamnã, în fond, „iubire pentru iubire“? ereza de A vila Este vorba, în primul rând, de iubirea sfintei TTereza Avila pentru Cristos . Povestea acestui extraordinar parcurs de fidelitate este rezumatã de Edith Stein în câteva zeci de pagini, ce alcãtuiesc un ghid spiritual, oferind un model la care toþi ne putem raporta, încercând sã imitãm fidelitatea sfintei faþã de Cristos ºi apelând ºi la mijlocirea ei în rugãciunile noastre.

Capitolele cãrþii urmãresc cronologic viaþa ºi opera sfintei Tereza de Avila (aici, „opera“ nu înseamnã „scrierile“, deºi acestea sunt menþionate în trecere, ci se referã la reformarea din temelii a vieþii cãlugãreºti ºi la înfiinþarea ordinului carmeliþilor desculþi, împreunã cu celãlalt mare mistic al Spaniei, Ioan al Crucii): „Patrie ºi casã pãrinteascã“, „Copilãrie ºi tinereþe“, „Eleva cãlugãriþelor“, „Decizia vocaþiei“, „În mãnãstirea Întrupãrii – noviciatul“, „ªcoala suferinþei. Viaþa interioarã“, „Infidelitate“, „Convertire“, „Dumnezeu singur“, „Noi încercãri“, „Fapte pentru Domnul“, „Sfântul Iosif din Avila, prima mãnãstire a reformei“, „Extinderea reformei“, „Priorat în mãnãstirea Întrupãrii“, „În luptã pentru opera vieþii ei“, „Sfârºitul“.

Dar titlul de care vorbeam se referã ºi la o altã iubire, la fel ereza Benedicta a Crucii pentru de memorabilã: iubirea Sfintei TTereza Cristos. Edith Stein, nãscutã într-o familie de evrei germani, elevã strãlucitã a filozofului Edmund Husserl, cu care-ºi dã doctoratul, se converteºte la catolicism ºi se hotãrãºte sã devinã sorã carmelitanã. Cele douã decizii spectaculoase au la bazã un model extraordinar de puternic: autobiografia sfintei Tereza din Avila. Tânãra evreicã a fost atât de impresionatã de viaþa, scrierile ºi faptele sfintei din Spania, încât a decis sã o imite, urmându-l pe Cristos. ªi a fãcut-o în chip desãvârºit, devenind o martirã a întunecatului ºi însângeratului secol XX: în ciuda faptului cã era sorã carmelitanã, a fost deportatã la Auschwitz, unde ºi-a gãsit sfârºitul, la 9 august 1942. „Iubire pentru iubire“ a fost scrisã în 1934, pe când Edith Stein era postulantã la Carmelul din Köln. Dincolo de valoarea documentarã a acestor pagini, ceea ce impresioneazã este legãtura tainicã între cele douã sfinte care poartã acelaºi nume – Tereza.

ANA-MARIA BOTNARU

(Urmare din pag. 6)

sau cu ce te-am întristat? Rãspunde-mi!

Eu te-am izbãvit din robia Egiptului Iar tu ai pregãtit Mântuitorului tãu crucea.

Patruzeci de ani te-am cãlãuzit în pustiu, te-am hrãnit cu manã din ceruri ªi te-am dus în þara fãgãduitã, Iar tu ai pregãtit Mântuitorului tãu crucea.

Ce aº mai fi putut face pentru tine ªi nu am fãcut?

Te-am sãdit ca pe via mea aleasã ºi preafrumoasã, Iar tu nu mi-ai dat decât amãrãciune, Setea mea ai adãpat-o cu oþet ªi cu suliþa ai strãpuns coasta Mântuitorului tãu. (din Plângerea Mântuitorului – la Celebrarea Patimii Domnului) Cu adevãrat vrednic ºi drept este sã preamãrim cu toatã înflãcãrarea minþii ºi a inimii ºi cu toatã puterea glasului pe Dumnezeul cel nevãzut, Tatãl atotputernic, ªi pe Fiul sãu unul-nãscut, Domnul nostru Isus Cristos; El pentru noi a plãtit veºnicului Pãrinte datoria lãsatã de Adam ºi a ºters osânda pãcatului strãvechi cu Sângele sãu vãrsat din iubire.

Aceasta este sãrbãtoarea Paºtelui, În care este jertfit adevãratul Miel Cu al cãrui Sânge sunt sfinþite Lãcaºurile credincioºilor.

Aceasta este noaptea în care odinioarã i-ai scos din Egipt pe pãrinþii noºtri, pe fiii lui Israel, ºi i-ai trecut Marea Roºie pe cale uscatã.

Aceasta este noaptea care a risipit întunericul pãcatului prin strãlucirea stâlpului de luminã.

Aceasta este noaptea care, astãzi, despãrþindu-i de stricãciunea lumii ºi de bezna pãcatelor pe aceia care, pretutindeni, cred în Cristos, îi aduce iarãºi la har ºi îi primeºte în împãrtãºirea sfinþilor.

Aceasta este noaptea în care Cristos, sfãrâmând lanþurile morþii, se înalþã biruitor din adâncuri.

Zadarnic ne-am fi nãscut, Dacã n-am fi fost rãscumpãraþi.

Cât de minunatã este bunãtatea ºi îndurarea Ta faþã de noi!

O, negrãitã revãrsare a dragostei: pentru a-l rãscumpãra pe rob l-ai dat pe însuºi Fiul tãu! […]

O, noapte cu adevãrat fericitã În care cerul se uneºte cu pãmântul, Dumnezeu se uneºte cu omul!

(Din Preconiul pascal) nr. 4/2004

15

SOCIAL

Ajutaþi-ne sã ºtergem lacrimile!

Sãrbãtoarea Bunei V Vestiri estiri din acest an a adus pentru copiii din Spitalul Maria Curie (Budimex) din Bucureºti o veste bunã. În ziua de 25 martie a fost pusã piatra de temelie al Centrului Educaþional Sfânta Faustina din acest spital, unde copiii internaþi vor beneficia de dreptul la învãþãmânt gratuit în timpul spitalizãrii.

Binecuvântarea acestei lucrãri a fost oficiatã de Excelenþa Sa Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti. Au fost de faþã ºi alþi preoþi invitaþi, dintre care enumerãm pe Pr. Alexandru Cobzaru, preºedintele Asociaþiei Caritas Bucureºti, Pr. Iosif Imbriºcã, paroh al Parohiei Sfânta Tereza, Pr. Liviu Oþoiu, parohul comunitãþii Greco-Catolice de la biserica Sfânta Ana. Dintre oficialitãþile care au participat la acest moment, amintim reprezentanþi ai Ambasadei Republicii Polone la Bucureºti, ai Ministerului Învãþãmântului, ai Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii la Bucureºti ºi ai autoritãþilor locale.

Invitat special la aceastã ceremonie a fost domnul Valentin Conlon, preºedinte al Fundaþiei Help Us Dry The Tears (Ajutaþine sã ºtergem lacrimile) din Irlanda ºi al Fundaþiei cu acelaºi nume din Bucureºti, care finanþeazã construcþia acestui centru împreunã cu fundaþia No Name Child din Belgia. Alegerea numelui Centrului Educaþional Sfânta Faustina s-a fãcut la dorinþa domnului Conlon care are o deosebitã devoþiune faþã de aceastã sfântã ºi faþã de Divina Milostivire, în slujba cãreia ºi-a pus întreaga viaþã.

Ideea construirii Centrului Educaþional Sfânta Faustina aparþine domnului doctor Dan Catanã, medic primar chirurg ortoped ºi specialist în endoscopie digestivã, care, de-a lungul experienþei sale în spital, a constatat cã mulþi copii care sunt internaþi pentru mai mult timp, pierd uneori chiar ºi ani întregi de ºcoalã. În alte þãri acest tip de învãþãmânt este frecvent întâlnit în cadrul marilor spitale de pediatrie.

Fundaþia Help Us Dry The Tears este unul din mijloacele de apostolat al surorilor din cadrul Congregaþiei lui Isus.

Fundaþia, cu sediul pe raza Parohiei Sfânta Tereza, îºi desfãºoarã activitatea în Bucureºti din 2001, având ca scop prevenirea abandonului ºcolar ºi familial. Beneficiari ai acestui proiect sunt aproximativ 250 de copii din familii defavorizate.

In cadrul colaborãrii cu spitalul Maria Curie au fost ajutaþi copii cu maladia lobstein (boala oaselor de sticlã), primul copil

16

nr. 4/2004

fiind operat cu implant de tije telescopice, în mai 2002, de Dr. Burnei Gheorghe, fiind prima operaþie de acest gen din þarã. Aceste tije ºi instrumentarul aferent sunt donate de domnul Conlon, pânã în prezent fiind operaþi doisprezece copii. De asemenea, pentru copiii care au suferit arsuri pe esofag, a fost lansat un program prin care fundaþia doneazã sonde endoscopice speciale.

Prin aceste acte de caritate, fundaþia domnului Val, cum îi spun prietenii, împreunã cu toþi colaboratorii, nu încearcã sã facã altceva decât: sã ºteargã lacrima lui Dumnezeu care suferã în omul apãsat de durere.

Sr Sr.. PETRA ºi Sr Sr.. LUCIA

Divina Milostivire Vitraliu, Biserica Our Lady Of The Blessed Sacrament, Miami, Arizona

Începând cu 30 aprilie 2000, Duminica a II-a de Paºti poartã numele de Duminica Divinei Milostiviri

JIM CA VIEZEL CAVIEZEL de vorbã cu preotul român Claudiu Bãrbuþ

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sã-L cunosc mai bine pe Mântuitorul”

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul lui Isus în filmul The Passion of the Christ a regizorului Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Pãrinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el însuºi filmul întregii Curii Romane, prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel, la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþã extraordinarã, pe care aº dori sã v-o împãrtãºesc.

Pr Pr.. CLAUDIU BÃRBUÞ

Experienþa personalã de întâlnire cu Jim Caviezel Pr. C. Bãrbuþ: Acest film te-a ajutat sã creºti în credinþã?

Jim Caviezel: Da, ºi cred cã foarte mult. Am avut ocazia privilegiatã de a mã apropia de cuvântul lui Isus, de a avea o comuniune specialã cu El. Când am început filmãrile, mi-am dat seama cã fiecare minut însemna o noua ºansã de a mã apropia de Mântuitorul. Am început sã studiez latina si aramaica. Nu eram pregãtit ºi ºtiam cã am nevoie de ajutorul Sãu ca sã-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoþi m-au ajutat sã înþeleg ºi sã mã rog. ªtiam cã nu aº fi putut sã interpretez acest rol fãrã ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea în comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sã trec bariere umane pe care nu credeam cã sunt capabil sã le depãºesc: frigul pânã la congelare, biciuirea ºi oboseala fizicã pânã la extenuare. În zilele în care am filmat momentul crucificãrii, a trebuit sã rãmân pe cruce ore întregi. Datoritã frigului si a poziþiei, nu eram capabil sã mãnânc. Au fost zile în care m-am hrãnit numai cu Trupul Domnului, dimineaþa, la Sfânta Liturghie.

I-am cerut în acele momente, precum ºi în toate zilele cât au durat filmãrile, sã mã ajute sa-l comunic lumii pe El ºi nu pe mine ca protagonist.

Pr. C. Bãrbuþ: Astãzi a fost o zi specialã pentru tine?

Jim Caviezel: Absolut. Dimineaþa am avut marea onoare de a-l întâlni pe Sfântul Pãrinte ºi de a-i mulþumi pentru tot ceea ce face. I-am mãrturisit cã, pentru mine, el a fost un model de curaj care mi-a dat forþã în momentele dificile. Mã aflu în aceastã aulã, în faþa multor cardinali, episcopi, preoþi si surori si sunt emoþionat. Vã mulþumesc pentru tot ceea ce faceþi, pentru cã v-aþi oferit viaþa Domnului, pentru mãrturia voastrã de credinþã.

Voi sunteþi eroii mei ºi veþi rãmâne astfel pentru totdeauna în sufletul meu. Rugaþi-vã pentru mine.

Eveniment cultural în parohia tulceanã În Tulcea, oraº lipsit de filarmonicã ºi fãrã deschidere spre o viaþã culturalã tumultuoasã, un concert este un adevãrat moment de har ºi binecuvântare, mai ales în aceastã perioadã de reînnoire spiritualã ºi de

reîmprospãtare a forþelor interioare, de recuperare a sistemului de valori pentru a putea duce cu demnitate creºtinã „lupta cea bunã”.

Prin acordul ºi bunãvoinþa pãrintelui paroh Anton Ghiuzan, care a înþeles importanþa ºi valoarea muzicii culte pentru „redescoperirea” lui Dumnezeu în intimitatea cea mai profundã a sufletului uman, comunitatea catolicã tulceanã a trãit bucuria prezenþei în mijlocul sãu a unui concert de

muzicã clasicã, susþinut, la sfârºitul lunii februarie, de cãtre elevi ai orchestrei Liceului de Artã George Enescu. Acest grup de instrumentiºti a încântat ºi a cucerit inimile noastre nu numai prin farmecul lucrãrilor din repertoriu, dar ºi prin virtuozitatea interpretãrii.

Concertul a fost un timp de intensã încãrcãturã spiritualã, un rãgaz al regãsirii de sine ºi al descoperirii celui de alãturi, un moment de comuniune intimã cu divinul dar ºi cu aproapele, în care fiecare dintre noi ºi-a adus contribuþia prin participarea ºi trãirea sa, pentru ca acest eveniment cultural sã aducã rod bogat în sufletele noastre, rod de viaþã veºnicã.

ALINA-BIANCA PINTER nr. 4/2004

17

ªTIRI

Prelucrate de EUSEBIU PÎRÞAC

Atentatele teroriste: o luptã de neînþeles

Spaniolii sunt atât de ºocaþi de ceea ce li s-a întâmplat în ziua de 11 martie 2004, încât parcã au renunþat sã mai caute cuvinte care sã le exprime furia si durerea. La Madrid, cerul a plâns cu lacrimi de ploaie sufletele nevinovaþilor: aproximativ 190 de persoane au decedat ºi alte 1200 au fost rãnite, victime intr-un rãzboi de neînþeles. Printre oamenii care au trãit pe pielea lor infernul sunt ºi mulþi români, Consiliul Executiv al Conferinþei Episcopale Spaniole a îndemnat naþiunea sã nu cedeze ºantajului terorist sau sã negocieze, „pentru ca acþiunile lor criminale sã obþinã un câºtig social ºi politic”.

Episcopii avertizeazã cã „teroriºtii sperã sã rãspândeascã teamã ºi urã între toþi. Ei nu vor reuºi dacã noi nu cedãm la ºantajurile lor, dacã rãmânem senini în spirit ºi dacã vom avea chiar mãrinimia de a ierta”. Declaraþia episcopalã reaminteºte guvernului nou ales cã prioritatea trebuie sã fie lupta împotriva terorismului: „Autoritãþile legitime trebuie sã se poatã baza pe colaborarea tuturor. Noi, catolicii, vom colabora fãrã ezitare”.

plecaþi sã-ºi caute ºansa unei vieþi mai bune pe pãmânt strãin.

Biserica Romano-Catolicã a condamnat acþiunile violente, catalogându-le, prin vocea Papei Ioan Paul al II-lea ca: „acte nejustificate ce îl jignesc pe Dumnezeu, violeazã dreptul fundamental la viaþã ºi submineazã coexistenþa paºnicã”.

Papa a trimis o telegramã Arhiepiscopului de Madrid, Cardinalului Antonio Rouco Varela, în conþinutul cãreia îºi exprimã durerea ºi îi încurajeazã pe spanioli sã continue, cu constanþã ºi fãrã descurajare, mersul pe drumul unei convieþuiri paºnice ºi calme. El i-a asigurat de propriile rugãciuni pentru cei morþi ºi pentru cei apropiaþi lor, „pentru familiile care îi plâng pe cei dragi lor”.

L’Osservatore Romano a prezentat o ceremonie interreligioasã din catedrala din Rabat, Maroc, în amintirea victimelor atacurilor teroriste.

La Moscova, peste 600 de oameni s-au adunat în Catedrala romanocatolicã Neprihãnita Zãmislire, pentru aºi aduce aminte de victimele de la

Române, Ambasadorului Spaniei ºi Cardinalului Antonio Maria Rouco, Preºedintele Conferinþei Episcopale Spaniole.

De asemenea, duminicã 14 martie 2004, la Sfintele Liturghii celebrate în Catedrala Sfântul Iosif, credincioºii ºi clerul s-au unit în rugãciune pentru toþi conaþionalii noºtri, cei decedaþi ºi cei care suferã, pentru ca aceºtia sã gãseascã alinare în Domnul. La ora 12.15, Sfânta Liturghie în limba spaniolã din Capela Catedralei Sfântul Iosif, a fost oferitã pentru victimele atentatelor de la Madrid. Alãturi de credincioºii români, au participat membri ai Corpului Diplomatic ºi cetãþeni spanioli aflaþi în Bucureºti.

Reacþii la atacurile teroriste de la Madrid

Pregãtiri de Paºti

Madrid. Între participanþi la Sfânta Liturghie s-au aflat ºi ortodocºi spanioli ºi ruºi, care ºi-au exprimat compasiunea faþã de victime.

Un mesaj de condoleanþe a fost transmis ºi de Excelenþa Sa, Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti ºi Preºedintele Conferinþei Episcopale

În ziua de 24 martie 2004, preoþii din decanatele Bucureºti Sud ºi Nord, s-au pregãtit împreunã pentru sãrbãtoarea Paºtelui. Începând cu ora 11.00, în biserica Sfânta Tereza din Bucureºti, preoþii au petrecut câteva ore în rugãciune, meditând Via Crucis a solidaritãþii. Aceastã formulã a Cãii Sfintei Crucii este inspiratã din mesajul Papei Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de-a XX-a Zile Mondiale a Pãcii, din ianuarie 1987. Este o rugãciune prin care parcurgând, pas cu pas, drumul spre Calvar, ne putem înãlþa privirea, încercând sentimentul compasiunii pentru persoanele care suferã, chiar dacã nu ne sunt cunoscute ºi se aflã la zeci sau sute de kilometri depãrtare.

18

nr. 4/2004

Pãtimirea lui Cristos: un criminal îºi recunoaºte vina

Un tânãr de 21 de ani a hotãrât sã îºi mãrturiseascã „crima perfectã” dupã ce a vãzut filmul Pãtimirea lui Cristos regizat de Mel Gibson, care i-a inspirat frica de a nu se mântui. Fata ucisã de acest tânãr era însãrcinatã, iar trupul ei a fost gãsit în ziua de 19 ianuarie 2004, de cãtre mama victimei. Medicii legiºti au stabilit cã a decedat în urma unei asfixii mecanice, cel mai probabil prin sinucidere, dar în ziua de 7 martie 2004, Dan R. Leach, presupusul asasin, a venit singur la poliþie ºi a mãrturisit crima. Dincolo de acest eveniment existã mii de alte cazuri, de dimensiuni mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puþin credibile, efecte ale vizionãrii filmului Pãtimirea lui Cristos.

Consultãri bilaterale Sfântul Scaun – România

La 26 martie 2004, la sediul Ministerului Afacerilor Externe al României, a avut loc reuniunea de consultãri bilaterale între România ºi Sfântul Scaun. Delegaþia Sfântului Scaun a fost condusã de monseniorul Pietro Parolin, subsecretar pentru Raporturile cu Statele din Secretariatul de Stat, iar delegaþia românã de domnul Eugen Uricaru, secretar de stat.

Dintre temele abordate, o atenþie deosebitã a fost acordatã sprijinirii de cãtre Sfântul Scaun a integrãrii europene a României, în special intrãrii României în Uniunea Europeanã

în anul 2007. Au fost, de asemenea, evaluate posibilitãþile de cooperare în cadrul organizaþiilor internaþionale, pe teme privind dreptul la viaþã ºi drepturile omului, libertatea religioasã, lupta împotriva terorismului, solidaritatea cu popoarele afectate de lipsuri ºi de boli.

Pãrþile au reafirmat importanþa dezvoltãrii relaþiilor bilaterale în diferite domenii –social, cultural, umanitar- ca ºi a colaborãrii dintre Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã ºi cu celelalte Biserici. În ceea ce priveºte restituirea bunurilor ecleziastice care au fost expropriate de regimul comunist Bisericii catolice române de ambele rituri. Delegaþia Sfântului Scaun a exprimat speranþa de a fi dusã la bun sfârºit, în ceea ce priveºte Biserica Catolicã de ambele rituri, hotãrârea

autoritãþilor civile române de restituire cãtre Cultele religioase a bunurilor care se aflã în proprietatea statului român, în urma evaluãrii situaþiei de pe teren prezentate de Culte în primãvara anului 2003.

Partea românã ºi-a exprimat satisfacþia pentru sprijinul oferit de Sfântul Scaun pentru organizarea expoziþiei dedicate marii figuri a Principelui român ªtefan cel Mare – definit de Papa Sixt al IV-lea “adevãrat atlet al credinþei creºtine”, expoziþie care va fi inauguratã în Muzeele Vaticanului la 30 septembrie 2004.

Cu ocazia vizitei în România, delegaþia Sfântului Scaun s-a întâlnit, de asemenea, cu domnul Victor Opaschi, consilier de stat pentru culturã ºi culte în cadrul Administraþiei Prezidenþiale, ºi cu domnul Laurenþiu Tãnase, secretar de stat pentru culte la Ministerul Culturii ºi Cultelor din România.

Lansare de carte

A apãrut, la editura Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, al doilea volum al seriei “Romanitate, românitate, universalitate”, editatã de Liceul RomanoCatolic “Sfântul Iosif”.

Colecþia reuneºte contribuþii ale elevilor participanþi la cercul de istorie al liceului, sub coordonarea profesorului Dan Bodea.

Familiarizaþi cu munca de cercetare, cu plãcerea de a zãbovi în biblioteci ºi de a-ºi petrece timpul în compania cãrþii – sentiment, din pãcate, din ce în ce mai rar în mentalitatea prezentã – tinerii autori îºi îndreaptã interesul spre aspecte ale romanitãþii noastre, gãsind reflectãri ºi demonstraþii în opera unor personalitãþi ale Bisericii precum: Sfântul Ioan Cassian , Sfântul Nicetas de Remesiana, Dionisie Exiguul, Cardinalul Iuliu Hossu . Volumul este redactat de unul dintre elevii participanþi la acest cerc de istorie, Marian Damian, care ne recomandã lucrarea lor ca pe “talanþi pentru istorie, acest dramatic drum al Golgotei pe care am îndrãznit sã-l cercetãm”. Au fost încurajaþi de profesori, de directoarea liceului, profesor doctor Rodica – Elena Miron, de directorul spiritual, Pr. Ion Riba.

Participant la ceremonia lansãrii, care a avut loc pe data de 24 martie, în prezenþa unor reprezentanþi ai vieþii culturale, civice, politice, Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, subliniazã în prefaþa volumului cã aceastã carte “reprezintã munca unor elevi care vor sã dea mãrturie despre Luminã: Lumina lui Cristos reflectatã în istorie”. În Bucureºti, Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii, din 2 mai 2004, va fi pregãtitã de trei zile de catehezã ºi rugãciune la Biserica Italianã în perioada 26-28 aprilie 2004.

Program: 1730 - Sf. Rozariu; 1800 – Sf. Liturghie; 1845 - Catehezã pe marginea mesajului Sf. Pãrinte; 1915 - Mãrturii (luni- o familie; marþi – un cãlugãr ºi o cãlugãriþã; miercuri – un preot); 1945 – Întrebãri, discuþii, cântece.

Vocaþia ta în parohie

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Corectori:

Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1 Tel. 01/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro www.arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti Tel./fax: 255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

nr. 4/2004

19

SFÂNTUL LUNII

23 aprilie, Sfântul Gheorghe, martir (+303) Sfântul Gheorghe a fost ºi este unul dintre sfinþii cei mai populari ºi veneraþi în toatã lumea creºtinã. Chiar ºi în hagiografia islamicã ocupã un loc important, acordându-i-se onorabilul titlu de „profet”.

Iconografia ni-l prezintã îmbrãcat în haine de luptãtor, stând pe cal ºi zdrobind cu suliþa diavolul cu chip de balaur, salvând astfel fata conducãtorului din Lidda. Dar aceastã istorie, deºi existã în numeroase versiuni literare medievale ºi reprezentãri artistice, nu are un fundament istoric ºi pare sã se fi nãscut înainte de secolul al XI-lea. E posibil sã fi luat naºtere în urma unei interpretãri eronate a unei imagini de la Constantinopol, interpretare pe care au fãcut-o cruciaþii. În aceastã imagine, împãratul Constantin distruge diavolul sub chip de dragon ºi de ºarpe.

Martiriul sfântului

Puþine lucruri se pot spune cu exactitate. Cu toate acestea, din însemnãrile istoricilor reiese cã Sfântul Gheorghe a fost un adevãrat martir, care a pãtimit la Lidda (actuala Lod, în Israel), înainte de domnia lui Constantin sau pe timpul persecuþiei lui Diocleþian, începutã în anul 303. Împãratul a dat un decret prin care toþi creºtinii erau obligaþi sã se lepede de dreapta credinþã Raf faello Sanzio, în Cristos ºi sã se închine la zei. În cazul refuzului, Sfântul Gheorghe ucide dragonul , Muzeul Louvre , Paris aceºtia erau torturaþi ºi uciºi. Dar tânãrul Gheorghe, care era ofiþer al armatei romane, a dat bunurile sale sãracilor ºi a mãrturisit deschis credinþa sa Transilvania ºi Banat ºi Sfântul Gheorghe în Moldova, creºtinã în faþa curþii împãratului. A suferit torturi îngrozitoare Muntenia ºi Oltenia, împarte anul pãstoresc, împreuna cu pentru cã a refuzat sã aducã sacrificii zeilor. A fost supus la Sâmedru (26 octombrie), în doua anotimpuri simetrice: vara chinuri inimaginabile: lovit cu suliþa, bãtut la tãlpi, strivit cu pastoralã, între Sângiorz si Sâmedru, ºi iarna pastoralã, între lespezi de piatrã aºezate pe piept, chinuit pe roatã, aruncat în Sâmedru ºi Sângiorz. Ei poartã la brâu cheile anului cu care groapa cu var, silit sa poarte încãlþãminte din cuie, obligat sã Sângiorz închide iarna si deschide vara, la 23 aprilie, iar bea otravã, bãtut cu bestialitate. Toate acestea el le-a îndurat Sâmedru închide vara ºi deschide iarna la 26 octombrie. Un cu o rãbdare extraordinarã, încât mulþi s-au lãsat convertiþi sfânt înfrunzeºte codrul, celalalt îl desfrunzeºte. În volumul Sãrbãtori româneºti, Cosmin Manolache datoritã exemplului sãu. Chiar ºi încreºtinarea împãrãtesei Alexandra se datoreazã tot mãrturiei sale. Au fost condamnaþi spune cã anul se aseamãnã cu o casã care are douã uºi: amândoi la moarte, prin decapitare. Împãrãteasa a murit una stã descuiatã o jumãtate de an ºi este pãzitã de Sfântul înainte de aplicarea sentinþei, în timp ce sfântul a fost martirizat. Gheorghe, iar pe cealaltã o deschide Sfântul Dumitru, când îi Apoi a venit un foc din cer ºi i-a omorât pe preoþii pãgâni ºi pe vine ziua.

Sfântul Gheorghe se bucurã de mare respect în conºtiinþa guvernatorul local, iar templul lor a fost distrus.

De-a lungul timpului, a fost patronul armurierilor, soldaþilor, poporului nostru: numeroºi români sunt botezaþi cu acest cavalerilor, arcaºilor ºi, printr-un joc de cuvinte al numelui sãu nume, multe biserici sunt ridicate în cinstea lui, existã localitãþi grec (geo = pãmânt ºi ergon = muncã), Sfântul Gheorghe a care îi poarta numele; al treilea braþ al Dunãrii, în Deltã, se fost ales patron al agricultorilor. Mijlocirea sa a fost invocatã cheamã Sfântul Gheorghe. de asemenea de cãtre bolnavii de ciumã, leprã sau boli venerice.

Sfântul Gheorghe la români

Creºtinismul a suprapus pe „marele mucenic Gheorghe” peste un vechi zeu al vegetaþiei, protector al cailor, vitelor cu lapte si holdelor semãnate, Cavalerul Trac din Panteonul românesc. Sfântul din calendarul popular, numit Sângiorz în

20

nr. 4/2004

Ocrotitorul cãilor ferate

Întâmplarea a fãcut ca decretul de înfiinþare a primei administraþii a Cãilor Ferate Române sã aparã la 23 aprilie 1880, zi în care creºtinii îl sãrbãtoresc pe Sfântul Gheorghe, astfel încât acesta a fost ales ca protector al Cãilor Ferate Române.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI