Actualitatea creştină, nr. 4/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti CORNEL DAMIAN, Episcop Auxiliar de Bucureºti

Scrisoare de Paºti, 2005

Sfântul Apostol Ioan, care a scris Evanghelia în jurul anului 90, la aproximativ 50 de ani de la Învierea lui Isus, îºi punea probleme de ordin pastoral foarte apropiate de cele pe care ºi le pune orice pãstor de suflete din zilele noastre: cum sã prezinþi Învierea lui Isus oamenilor care nu l-au vãzut pe Isus ºi nu ºtiu aproape nimic despre þara sa, despre tradiþiile poporului sãu, despre scrierile biblice.

Când citim cele transmise nouã de Sfântul Ioan referitor la Învierea lui Isus, trebuie sã avem prezente preocupãrile pastorale ale Apostolului. Cu siguranþã, el vrea sã ne spunã cã Isus a înviat, cu întreaga sa fiinþã, cu sufletul ºi trupul sãu; însã ceea ce vrea sã sublinieze mai mult este faptul cã, dupã înviere, Isus rãmâne viu ºi prezent în Biserica sa.

Aceasta a fost experienþa sa de Apostol care a crezut îndatã în Isus care a înviat (In 20,8). Iatã cuvintele cu care Sfântul Ioan începe prima sa scrisoare: ”Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am primit ºi mâinile noastre au pipãit, cu privire la Cuvântul vieþii… ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã” (1In 1,1-3). Primind cuvintele Apostolului, experienþa lui devine ºi experienþa noastrã; mãrturia lui devine ºi mãrturia noastrã. „În prima zi a sãptãmânii, dis-de dimineaþã, pe când mai era încã întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt ºi a vãzut cã piatra fusese luatã de pe mormânt” ( In 20,1). În aceste prime cuvinte ale Evangheliei din ziua de Paºti se întrevãd, se respirã deja semnele victoriei asupra morþii. Pe pãmânt este liniºte deplinã, parcã nimic nu se miºcã ºi, totuºi, o femeie singurã ºi înfricoºatã merge în obscuritatea nopþii. Moartea pare cã dominã, iar tãcerea ºi întunericul îi celebreazã triumful. Evanghelia ne spune care a fost reacþia Mariei Magdalena în faþa mormântului gol: a alergat ºi a venit la Simon Petru ºi la celãlalt discipol, “dar celãlalt discipol a alergat mai repede decât Petru ºi a ajuns primul la mormânt” ( v. 2-5). Toþi trei sunt surprinºi la vederea mormântului gol ºi Maria Magdalena crede cã trupul lui Isus a fost furat. Reacþia sa este una naturalã ºi spontanã, este gândul ce trece prin mintea fiecãruia la vederea unui mormânt gol.

Cineva se poate opri în faþa unei astfel de constatãri sau poate sã caute un alt sens în faþa realitãþii pe care o constatã. În faþa morþii ne putem resemna ºi plânge sau putem sã ne deschidem sufletul în faþa luminii care vine de sus.

Apostolul pe care îl iubea Isus „a vãzut giulgiurile aºezate ºi ºtergarul care fusese pe capul lui… a vãzut ºi a crezut” (v. 6-8). În faþa mormântului gol Sfântul Ioan nu face o cronicã a faptelor, dar, deschizându-se luminii Duhului Sfânt, face un pas important pe drumul credinþei ºi, mai târziu, le va arãta ºi credincioºilor sãi, cãrora le va scrie, care este drumul prin care se ajunge la credinþã: se pleacã de la semnele care sunt prezentate în evanghelii („Isus a mai fãcut înaintea discipolilor ºi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însã au fost scrise ca sã credeþi cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi, crezând, sã aveþi viaþã în numele lui”. In 20, 30-31), dar care rãmân misterioase ºi de neînþeles, dacã omul nu se lasã cãlãuzit de Cuvântul lui Dumnezeu conþinut în Scripturã. Este Cuvântul cel care deschide mintea ºi sufletul, dãruind acea luminã interioarã prin care îl descoperim pe cel Înviat. Adevãratul ucenic nu are nevoie de alte probe, nu are nevoie sã verifice ºi sã se convingã ca apostolul Toma.

Iubiþi fraþi ºi surori, pentru a deveni martori ai Învierii lui Cristos nu este indispensabil sã fi cãlãtorit cu Isus din Nazaret pe drumurile Palestinei. Sfântul Paul, care nu l-a cunoscut personal pe Cristos, devine „martor al lucrurilor pe care le-a vãzut” ( Fap 26,16) ºi primeºte de la Domnul aceastã misiune importantã: „Aºa cum ai dat mãrturie pentru mine la Ierusalim, tot aºa trebuie sã dai mãrturie ºi la Roma”( Fap 23,11) . Pentru a fi martor este suficient „sã-l fi vãzut” pe Cristos viu, dincolo de moarte.

A da mãrturie nu este echivalent cu a da un bun exemplu. A da un bun exemplu este, desigur, util ºi necesar, dar mãrturia este altceva. O poate da numai cine a trecut de la moarte la viaþã, cine poate sã spunã cã viaþa lui, existenþa lui s-a schimbat, cã a primit un nou sens, o nouã valoare din momentul în care a fost luminat de lumina Învierii lui Cristos. Cine a fãcut ºi face experienþa credinþei în Cristos dã sens momentelor de bucurie ºi de durere. În aceste zile de sãrbãtoare, sã încercãm sã ne întrebãm: Învierea lui Cristos este un punct de referinþã în viaþa pe care o ducem, atunci când ne lãsãm purtaþi de rutina obiºnuinþelor, atunci când vorbim sau refuzãm dialogul, atunci când ne deschidem darului vieþii sau refuzãm acest dar….sau considerãm cã realitãþile acestei lumi nu au nimic de-a face cu Învierea lui Cristos?

Iubiþi fraþi ºi surori, noi suntem martori ai acestui fapt: Cristos este viu ºi prezent în Biserica sa, Cristos a Înviat. Suntem o voce care se perpetueazã an de an în istorie, suntem vocea care se rãspândeºte mereu în cercuri mai largi în aceastã lume, suntem vocea care repetã mãrturia celor care mai întâi au vãzut cu ochii lor ºi au atins cu mâinile lor, suntem cei care transmit, de la o generaþie la alta, de la un popor la altul, mesajul vieþii… Suntem vocea Bisericii care anunþã: Cristos a Înviat!

Iubiþi fraþi ºi surori, Ori de câte ori vestim Moartea ºi mãrturisim Învierea lui Cristos, învãþãm sã trecem peste orice suferinþã ºi sã ne vindecãm orice ranã, bine ºtiind cã acestea capãtã sens ºi valoare când sunt puse în legãturã cu suferinþele ºi moartea lui Cristos; învãþãm drumul care duce spre Înviere împreunã cu Cristos.

Lumina ºi speranþa care izvorãsc din Taina Învierii sã cuprindã inimile ºi casele noastre. ªi mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru tot harul ºi bucuria acestor sãrbãtori, uniþi fiind în credinþã ºi iubire, sã rãmânem fideli Celui care este viu ºi prezent în Biserica sa.

Har ºi binecuvântare tuturor familiilor credincioºilor din Arhidiecezã, har ºi binecuvântare familiilor cãlugãreºti ºi altor persoane consacrate ºi preoþilor din Arhidiecezã! Tuturor, har ºi binecuvântare!

Cristos a Înviat!

Sãrbãtori Fericite! nr. 4/2005

1

JEAN-CLAUDE PÉRISSET PÉRISSET,, Nunþiu Apostolic

Iatã îngerul Domnului…

Apocalipsa descrie astfel Liturghia cereascã: „ªi am vãzut, la mijloc, între tron ºi cele patru fiinþe, ºi în mijlocul bãtrânilor, stând un miel, ca înjunghiat…” (Ap, 5,6), aclamat cu aceste cuvinte: „...Vrednic eºti sã iei cartea ºi sã deschizi peceþile ei, fiindcã ai fost înjunghiat ºi ai rãscumpãrat lui Dumnezeu, cu sângele Tãu, oameni din toatã seminþia ºi limba ºi poporul ºi neamul. ªi i-ai fãcut Dumnezeului nostru împãrãþie ºi preoþi, ºi vor împãrãþi pe pãmânt” ( Ap 5, 9-10). În aceastã descriere este cuprins întreg Misterul Pascal, în ultima sa etapã, nu numai în manifestarea jertfei lui Cristos, dar ºi consecinþele jertfei sale pentru salvarea umanitãþii.

Chiar la începutul misiunii sale, Isus este vestit de Ioan Botezãtorul astfel: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii” (In 1,29)”; ªi astãzi, în fiecare celebrare euharisticã se repetã acest anunþ cu aceleaºi cuvinte, atunci când se aratã ostia înainte de Împãrtãºanie. Atunci se aminteºte mielul pascal ales de Dumnezeu ca mijloc de mântuire a poporului lui Israel, în momentul ieºirii din robia Egiptului: „Mergeþi ºi vã luaþi miei dupã familiile voastre ºi înjunghiaþi Paºtele. Dupã aceea, sã luaþi un mãnunchi de isop, ºi înmuindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, sã ungeþi pragul de sus ºi amândoi uºorii uºii cu sângele mielului…atunci Domnul va trece pe lângã uºã ºi nu va îngãdui pierzãtorului sã intre în casele voastre ca sã vã loveascã.” (Exod, 12, 21-23) Iatã motivul pentru care mielul pascal este numit „mielul lui Dumnezeu”, semn, instrument al mântuirii pe care Dumnezeu o dãruieºte poporului sãu. Folosind aceastã expresie pentru Isus din Nazaret, Ioan Botezãtorul aratã, încã de la începutul misiunii sale, cã Isus este în mijlocul poporului pentru a-l salva, nu atât din robia Egiptului, cât din robia pãcatului. Astfel, adaugã: „Iatã-l pe Cel ce ridicã pãcatul lumii” ( In 1,29). Acest lucru este confirmat în Scrisoarea cãtre Evrei atunci când se face referire la sacrificiile din templul din Ierusalim, care aminteau în diferite ocazii ºi sub forme felurite prima jertfã pascalã: „Cãci dacã sângele þapilor ºi al taurilor ºi cenuºa junincii, stropind pe cei spurcaþi îi sfinþeºte spre curãþirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel veºnic s-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfã fãrã de prihanã, va curãþa cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu.” (Evr 9, 13-14) Acum, în celebrarea euharisticã, celebrãm misterul pascal, trecerea lui Cristos cãtre Tatãl prin moartea sa pe cruce ºi prin Învierea sa, ºi cu El, trecerea noastrã de la moartea cauzatã de pãcat la viaþa în Dumnezeu. În cea mai recentã enciclicã a sa, Ecclesia de Eucharistia, Papa Ioan Paul al II-lea subliniazã aceastã legãturã intrinsecã între Euharistie ºi Bisericã, între Paºtele lui Cristos ºi „Paºtele” nostru: „ «Mysterium fidei! – Misterul credinþei! » – Când preotul rosteºte sau cântã aceste cuvinte, credincioºii spun aclamând: «Moartea Ta o vestim, Doamne, ºi Învierea Ta o mãrturisim pânã când vei veni!»

Cu aceste cuvinte, sau altele asemãnãtoare, Biserica îl aratã pe Cristos în misterul pãtimirii lui ºi reveleazã, de asemenea, propria ei tainã: Ecclesia de Eucharistia... Fundamentul ºi izvorul sãu este întregul triduum paschale, dar acesta este cumva conþinut, anticipat în mod «concentrat», pentru totdeauna, în darul Euharistiei. În acest dar, Isus Cristos încredinþa Bisericii actualizarea permanentã a misterului pascal. Prin acest dar,

2

nr. 4/2005

instituia o misterioasã «contemporaneitate» între triduum ºi curgerea secolelor.” (EdE, 5,1) Iatã ºansa noastrã de a fi credincioºi, de a putea accede – prin credinþã ºi Comuniune sacramentalã – la însuºi Paºtele lui Cristos; de a putea împãrtãºi deja, în mod sacramental ºi real, victoria sa asupra morþii ºi a pãcatului, ºi astfel ºi condiþia sa de Înviat. De aceea, în timpul perioadei pascale ne unim glasul în imnul ceresc adus Mielului, atunci când cântãm: „Cristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând.

Alleluia!”

Astfel, prin participarea noastrã la Euharistie în Ziua de Paºti, ne exprimãm credinþa în Cristos mort ºi înviat, dupã cum spune în continuare Sfântul Pãrinte în enciclica amintitã mai sus: „Gândul acesta face sã aparã în noi sentimente de o mare ºi recunoscãtoare admiraþie. În evenimentul pascal ºi în Euharistia care îl actualizeazã de-a lungul veacurilor, existã un «conþinut» cu adevãrat imens, în care este prezentã întreaga istorie ca destinatarã a harului ºi a rãscumpãrãrii. Aceastã admiraþie trebuie sã pãtrundã întotdeauna în Biserica adunatã pentru celebrarea euharisticã.” (EdE 5,2) Bucuria noastrã, chiar uimirea noastrã în faþa acestui „Mysterium fidei” o trãim de fiecare datã când participãm la celebrarea euharisticã, în special duminica, „Ziua Domnului”, cãci: „În aceastã zi credincioºii trebuie sã se adune ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu ºi participând la Sfânta Euharistie, sã-ºi aminteascã de Patima, Învierea ºi Gloria Domnului Isus ºi sã mulþumeascã lui Dumnezeu, care «i-a renãscut la o nãdejde vie prin Învierea lui Cristos din morþi».” (Constituþia asupra Sfintei Liturghii, 106a) Cu o nouã fervoare, sã cântãm cât mai des versetul evanghelic care aclamã: „Paºtele nostru Cristos s-a jertfit pentru noi, de aceea sã prãznuim…cu azimele curãþiei ºi ale adevãrului”. (1Cor 5, 7b-8a) Paºti sfânt ºi fericit, cu Mielul lui Dumnezeu!

Sfintele Paºti 2005 Sanctitãþii Sale IOAN P AUL al II-lea PAUL Pontif Suprem Vatican Acum, când celebrãm din nou, împreunã cu întreaga Bisericã Catolicã, Solemnitatea Învierii din morþi a Domnului nostru Isus Cristos, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale îºi mãrturisesc cu bucurie comuniunea plinã de respect, iubirea sincerã, fidelitatea ºi ascultarea cãtre Pãstorul Suprem al turmei lui Cristos ºi Succesorul Sfântului Petru în conducerea întregii Biserici.

Implorãm pentru preaiubitul nostru Sfânt Pãrinte, prin rugãciuni stãruitoare, bogãþia bucuriilor pascale, har îmbelºugat, sãnãtate bunã ºi tãrie pentru a-i susþine în credinþã pe fraþii ºi surorile lui Cristos în aceastã cãlãtorie aºa de anevoioasã pe pãmânt spre Patria Cereascã.

Pentru Biserica noastrã localã, pentru Patria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu toatã umilinþa, Binecuvântarea Apostolicã, spre propãºirea spiritualã a tuturor.

Bucureºti, 18 martie 2005 IOAN ROBU ROBU,, Arhiepiscop Mitropolit

Tabletã pascalã

Paºti e un cuvânt latin. Înviere e un verb latin. Substantivul creºtin este latin ºi el. Ajun ºi Paresimi , cuvinte de conotaþie liturgicã intrinsec legate de practica de veacuri a calendarului bisericesc românesc, sunt latineºti ºi ele.

Ca ºi Câºlegi. Ca ºi Altar ºi Lege. Ca ºi adjectivul românesc strãbun; ca ºi cruce, cuminecãturã ºi botez; ca ºi sfânta zi de duminicã; ca ºi bisericã ºi preot sunt toate de obârºie latinã. Calendarul pascal, pentru mulþi compatrioþi, nu este însã cel latin, occidental, ci – printr-o întorsãturã a istoriei - greco-oriental. Acesta este unul dintre paradoxurile ce definesc câteva deosebiri de suprafaþã între Rãsãrit ºi Occident, în practica ºi desfãºurarea anului liturgic, fãrã, însã, consecinþe esenþiale, fãrã abrupte delimitãri doctrinare, aici, între biserici surori. Astfel se explicã de ce avem douã date frãþeºti pentru Paºti. În timp ce noi toþi ºi aproximativ un miliard de alþi creºtini serbeazã Sfintele Paºti, anul acesta, la finele lui martie, ºaizeci ºi cinci de milioane de credincioºi de rit oriental (cu precãdere greci, slavi ori esteuropeni), serbeazã Învierea dupã

Algoritm pentru calculul datei Paºtelui Formule:

a=rest la An/19 b=rest la An/4 c=rest la An/7 dc=rest la (19xa+24)/30 d0=rest la (19xa+15)/30 ec=rest la (6xdc+2xb+4xc+5)/7 e0=rest la (6xd0+2xb+4xc+6)/7 Val.c=(ec+dc-9) Val.0=(e0+d0+4) Pc=Val.c aprilie Dacã Val.c este între 1 ºi 30, atunci Paºtele va fi în aprilie, iar dacã Val.c<1 data Paºtelui va fi în martie (Val.c+31). În cazul în care Pc>24 atunci Pcat=Pc-7.

P0=Val.0 aprilie Dacã Val.0 este între 1 ºi 30, data Paºtelui va fi în aprilie iar dacã este mai mare de 30 Paºtele va fi în mai(Val.0-30).

Legendã: - Pc (Pcat) - Paºtele catolic - P0 - Paºtele ortodox

Diocleþian), ci pornind - e drept cu o micã eroare de calcul - de la data naºterii calendarul rãsãritean, in lui Cristos. prima zi a lunii mai.

Dionysius Exiguus este Calcularea ciclului ºi cel care a stabilit aºa pascal, dupã care se numitele „cicluri pascale”, cãlãuzeºte biserica în virtutea cãrora tradiþia occidentalã (ºi practic, occidentalã marcheazã, majoritatea lumii) a fost an de an, Duminica Învierii însã fãcutã - oricât de în prima duminicã de dupã surprinzãtor - de un luna plinã urmãtoare monah cãrturar nãscut în echinocþiului de Primãvarã.

Dobrogea romanã a Matthias Grünewald, Propunând Papei acelor secolului al V-lea : Învierea lui Cristos, Muzeul d’Unterlinden, vremi înlocuirea vechei ere Dionysius Exiguus, sau Colmar. diocleþiene cu un concept Dionisie cel Mic, unul dintre marii exilaþi timpurii ai þãrmurilor nou – cel de erã creºtinã - tot el a folosit, dintre Carpaþi, Dunãre ºi Mare – ºi cel dintâi, familiarele iniþiale A. D., Anno totodatã (deºi contemporan al sfântului Domini, frecvent întâlnite de atunci ºi Benedict ºi al lui Boethius), pânã nu pânã în zilele noastre, pe monumente, demult, unul dintre marii ignoraþi ai clãdiri ºi alte înscrisuri ale istoriei – fie ele bisericeºti ori civile. urmaºilor neamului care l-a nãscut.

De Sfintele Paºti –calculate pe În lucrarea sa De circulis memoriae, alcãtuitã la Roma sub pontificatul Papei calendar de daco-romanul Dionysius Ioan I-ul (523-526), acest strãmoº e cel Exiguus încã din veacul al VI-lea al erei ce a fixat întâia oarã reperele sistemului creºtine - tuturor celor care se bucurã, cronologic al lumii post-pãgâne, încã de luna aceasta, de sãrbãtorile calculând noua erã, de aceastã datã Învierii, „Sãrbãtori fericite”: „Surrexit începând nu cu facerea lumii (nici cu Dominus !”, „Cristos a Înviat!”. fondarea Romei, ori cu timpurile lui ANDREI BREZIANU

Am primit la redacþie o scrisoare de la domnul N. Puiu din Buzãu, prin care ne prezintã o metodã de calculare a datei Paºtelui aparþinând matematicianului german Karl Friedrich Gauss. Din materialul primit, redãm formulele de calcul ºi tabelul cu datele Paºtelui pânã în anul 2020.

An

a

b

c

dC

d0

eC

e0

Ca lculul P C

C alculul P0

Data PC

Data P 0

2002

7

2

0

7

28

2

3

2+7 -9=0

3+28+4=35

31 martie

5 mai

20 03

8

3

1

26

17

3

6

3+26-9=20

6 +17 +4 =27

20aprilie

27 aprilie

2004

9

0

2

15

5

5

1

5+15-9=11

1+6+4=11

11 aprilie

11 aprilie

20 05

10

1

3

4

25

1

2

1+4-9=-4

2 +25+4=31

27 martie

1 mai

2006

11

2

4

23

14

2

5

2+23-9=16

5+14+4 =23

16 a prilie

23 aprilie

20 07

12

3

5

12

3

5

1

5+12-9=8

1+3+4=8

8 ap rilie

8 aprilie

2008

13

0

6

1

22

0

1

0 +1-9=-8

1+22+4 =27

23 martie

27 aprilie

2009

14

1

0

20

11

1

4

1+20-9=12

4+11+4=19

12 a prilie

19 aprilie

2010

15

2

1

9

0

4

0

4+9-9=4

0 +0+4=4

4 a prilie

4 aprilie

20 11

16

3

2

28

19

5

1

5+28-9=24

1+19+4=24

24 aprilie

24 aprilie

2012

17

0

3

17

5

0

6

17-9=8

6+5+4=15

8 ap rilie

15 aprilie

2013

18

1

4

6

27

3

4

3+6-9=0

4+27+4=35

31 martie

5 mai

2014

0

2

5

24

15

5

1

5+24-9=20

1+15+4=20

20 aprilie

20 aprilie

2015

1

3

6

13

4

1

4

1+13-9=5

4 +4+4=12

5 a prilie

12 aprilie

2016

2

0

0

2

23

3

4

3+2-9=-4

4+23+4 =31

27 martie

1 mai

2017

3

1

1

21

12

4

0

4+21-9=16

12+4=16

16 a prilie

16 aprilie

2018

4

2

2

10

1

0

3

10-9=1

3+1+4=8

1 aprilie

8 aprilie

2019

5

3

3

29

20

1

4

1+29 -9 =21

4+20+4=28

21 aprilie

28 aprilie

2020

6

0

4

18

9

3

6

3+18-9=12

6+9+4=19

12 a prilie

19 aprilie

nr. 4/2005

3

Am visat cã sãrbãtoream Paºtele împreunã Timpul Postului Mare este pentru creºtini o perioadã deosebitã în cadrul Anului liturgic; sunt 40 de zile în care se trãiesc cu mai mare intensitate postul, rugãciunea ºi pomana, o perioadã care culmineazã cu evenimentul Învierii din Duminica Paºtelui, care este, cu siguranþã, sãrbãtoarea cea mai importantã a anului.

Puternicul sentiment religios se exprimã, cu precãdere, în creºtinilor este ºi motiv de dezbinare ºi de discordie. ªi aceastã Sãptãmâna Sfântã. Evenimentul Morþii ºi Învierii lui Isus este realitate este simþitã cel mai bine de cei care “trãiesc în lume” rememorat, în fiecare an, prin ritualuri religioase foarte ºi trebuie sã facã faþã întrebãrilor provocatoare ºi replicilor sugestive. rãutãcioase ale vecinilor care “mai au pânã la Paºti”. Este Sãrbãtoarea Paºtelui coincide cu venirea primãverii, cu neplãcut sã trãieºti o mare bucurie ºi sã vrei sã o împãrtãºeºti reîntoarcerea la viaþã, sub toate formele ei: natura se îmbracã ºi celorlalþi, dar sã fii reþinut pentru a nu fi catalogat drept în verde ºi în flori, iar oamenii simt în suflete dorinþa de a o lipsit de consideraþie. Cum primesc cei de lângã noi, care lua de la capãt, de a renunþa la pesimismul inspirat de zilele abia cu douã sãptãmâni în urmã au intrat în Postul Paºtelui, de iarnã. Din acest decor optimist nu lipsesc fluturii, apariþii salutul creºtinesc “Cristos a înviat!”? S-ar putea ca unii sã fie banale care aparþin jocurilor copilãriei, dar care au o binevoitori ºi sã se bucure cu noi; alþii, sã ne considere “sectari” semnificaþie profundã. Trecerea de la întunericul din gogoaºa ºi sã rãspundã bucuriei noastre cu priviri tãioase ºi mormãit în care erau închiºi, sub formã de crisalidã, la lumina soarelui, în barbã. Ar putea sã aparã voci care sã spunã cã nu este este consideratã un simbol creºtin - trecerea de la întunericul atât de important ce gândesc ceilalþi sau cum ne privesc, atâta morþii la lumina învierii. Paºtele, vreme cât tu îþi trãieºti credinþa. Dar sãrbãtoarea Învierii lui Cristos, nu este uºor sã rãmâi indiferent la este un imn adus vieþii ºi victoriei atitudinea vecinului tãu, când îl asupra morþii. Bucuria acestei întâlneºti zilnic de câteva ori! sãrbãtori porneºte, ca o Aspect minor, transformat în strãfulgerare, din licãrul subiect de ziar! N-aº spune! lumânãrii pascale pe care Aspectul prezentat este o preotul o aprinde, proclamând consecinþã practicã a diferenþei de motivul pentru care toþi trebuie datã a Paºtelui, care se resimte sã trãiascã aceastã bucurie: puternic dincolo de zidurile bisericii.

Lumina lui Cristos!. ªi, ca printrÎn societate se convieþuieºte, se o forþã miraculoasã, aceastã trãieºte alãturi de ceilalþi! ªi nu-l poþi luminã aducãtoare de viaþã ºi ignora pe cel de lângã tine, aºa bucurie se aprinde ºi în inimile cum nu-l poþi privi cu rãutate pentru noastre. Deci, pe lângã cã nu sãrbãtoriþi Paºtele la aceeaºi semnificaþia spiritualã majorã a datã! Nici tu ºi nici el nu aveþi vreo Paºtelui, toate celelalte elemente vinã pentru asta! legate de aceastã sãrbãtoare În ciuda numeroaselor iniþiative sunt o invitaþie repetatã la ecumenice care se manifestã în bucurie. ultimii ani, nu s-a ajuns încã la o Existã, totuºi, un aspect care unire a tuturor creºtinilor, care sã umbreºte bucuria celei mai mari serbeze Paºtele în acelaºi timp. ªi sãrbãtori a creºtinilor: diferenþa ºtim cã dorinþa aceasta existã! de datã la care se celebreazã.

Excelenþa Sa, Monseniorul Ioan Icoanã pictatã de Sr Patricia Pearce, Biserica creºtinã s-a despãrþit Robu, fiind invitat sã participe la un Franciscanii Misionari ai Mariei - Roma în Catolicã ºi Ortodoxã în anul eveniment din viaþa Bisericii 1054, dar pânã în anul 1582 cele Ortodoxe, ºi-a încheiat intervenþia douã biserici, de Apus ºi de Rãsãrit, au serbat Paºtele la în felul acesta: ”Am visat cã sãrbãtoream Paºtele împreunã”. aceeaºi datã. Nu vom vorbi despre calcularea datei Paºtelui, În salã erau prezenþi ºi Patriarhul Bisericii Ortodoxe, pentru cã despre acest subiect s-a scris mult. Vom semnala Preafericitul Teoctist ºi Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, o consecinþã practicã a acestei diferenþe.

Bartolomeu. Sinceritatea ºi spontaneitatea acestor cuvinte ne Anul acesta, data Paºtelui catolic nu coincide cu data fac sã credem cã nu a fost un vis nocturn al Arhiepiscopului Paºtelui ortodox. Pentru unii, motiv de tristeþe, pentru alþii, motiv nostru, ci un vis pe care nu a reuºit sã-l vadã împlinindu-se, de a sublinia, pânã la exagerare, diferenþele dintre cele douã dar pe care continuã sã-l alimenteze, sperând cã, într-o zi, Biserici. Dureros de spus, dar aceastã sãrbãtoare a tuturor acesta va fi realitate. Iar noi îi suntem alãturi!

CRISTINA ªOICAN

4

nr. 4/2005

Euharistia - sacrament

Ne referim acum la Euharistie în cea de-a treia etapã a istoriei mântuirii, timpul Bisericii, în care noi înºine trãim. În acest timp, ea este prezentã ca sacrament în semnul pâinii ºi al vinului, instituitã de Isus la ultima cinã, cu cuvintele: «Faceþi aceasta în amintirea mea!».

Este important sã înþelegem bine deosebirea dintre evenimentul euharistic – pe care l-am descris în articolul precedent – ºi sacramentul Euharistiei, dar ºi diferenþa dintre istorie ºi liturgie. În acest sens, ne ajutã Sf. Augustin. Noi – spune doctorul sfânt – ºtim ºi credem, cu o credinþã absolut sigurã, cã Isus a murit o singurã datã pentru noi, El cel drept, pentru noi pãcãtoºii, el Domnul, pentru noi servitorii. ªtim cu siguranþã cã acest lucru s-a întâmplat o singurã datã; ºi, cu toate acestea, sacramentul Euharistiei repetã, în mod periodic, ca ºi cum s-ar repeta de mai multe ori, acel eveniment pe care istoria îl relateazã ºi care a avut loc o singurã datã.

Evenimentul ºi sacramentul nu sunt în contrast, astfel încât sã credem cã sacramentul este un fals ºi numai evenimentul este real. Într-adevãr, ceea ce istoria afirmã cã s-a întâmplat în realitate o singurã datã, sacramentul reînnoieºte adesea prin celebrare în inimile credincioºilor. Istoria dezvãluie ceea ce s-a întâmplat o singurã datã, ºi cum s-a întâmplat. Liturgia face în aºa fel ca trecutul sã nu fie uitat; nu în sensul cã îl face sã se întâmple din nou, ci în sensul cã-l celebreazã. (Cf AUGUSTIN, Predica 220; PL 38, 1089).

Augustin foloseºte, dupã cum am vãzut, douã verbe: reînnoire ºi celebrare, care sunt foarte corecte, cu condiþia sã fie înþelese unul în lumina celuilalt: Sf. Liturghie reînnoieºte evenimentul crucii celebrându-l (nu repetându-l!) ºi îl celebreazã reînnoindu-l (nu doar amintindu-l!).

Din punct de vedere istoric, a fost, deci, o singurã Euharistie, aceea realizatã de Isus cu viaþa ºi moartea sa; din punct de vedere liturgic, însã, adicã graþie sacramentului instituit de Isus la ultima cinã, sunt atâtea Euharistii câte s-au celebrat ºi se vor celebra pânã la sfârºitul lumii.

Datoritã sacramentului Euharistiei, noi devenim, în mod misterios, contemporani evenimentului; evenimentul se face prezent în acest „astãzi” al nostru, iar noi suntem prezenþi în acel „atunci” al evenimentului. În liturgia nopþii de Paºti, evreii din timpul lui Isus spuneau: «În toate generaþiile, fiecare trebuie sã se considere pe sine însuºi, ca ºi cum el în persoanã ar fi ieºit în acea noapte din Egipt». (Pesachim, X, 5). Aplicându-l la noi creºtinii, acest text ne spune cã în toate generaþiile, fiecare trebuie sã se considere pe sine însuºi, ca ºi cum el în persoanã ar fi fost, în acea dupã-amiazã, sub crucea lui Isus, împreunã cu Maria ºi cu Ioan. Da, noi eram acolo: «toþi ne-am nãscut acolo».

Duhul Sfânt ºi Euharistia

Dacã ne întrebãm, cum se face cã evenimentul crucii nu s-a sfârºit ºi nu s-a încheiat în el însuºi, ca oricare alt fapt din istorie, ci continuã sã fie actual, rãspunsul ultim este: datoritã Duhului Sfânt! Reluând un cuvânt al Sf. Vasile, în enciclica despre Duhul Sfânt, Papa Leon al XIII-lea spune cã «Cristos a împlinit fiecare lucrare a sa, ºi în mod deosebit sacrificiul sãu, prin intervenþia Duhului Sfânt». Acest lucru se bazeazã pe cuvântul Scripturii, care spune cã Isus, «prin Duhul veºnic s-a oferit pe sine fãrã prihanã lui Dumnezeu» (Ev 9,14). Aceste cuvinte ilumineazã evenimentul crucii cu o luminã nouã; el apare ca un eveniment «spiritual», în sensul cã a fost operat în Duhul Sfânt. Duhul Sfânt, care este iubire, a fost acela care a suscitat în profunzimea umanã a sufletului lui Cristos acea miºcare, care l-a fãcut sã îmbrãþiºeze crucea, dãruindu-se pe sine Tatãlui, pentru noi.

S-a spus, în pasajul citat, cã Duhul Sfânt este Duhul «veºnic»: aici, veºnic înseamnã cã nu este destinat sã înceteze, aºa cum au încetat sacrificiile Vechiului Testament, ci cã dureazã pentru totdeauna, pânã la sfârºitul veacurilor. Datoritã Duhului «veºnic», Isus ne-a obþinut o rãscumpãrare «veºnicã» (cf Ev 9,12). În sine, sacrificiul crucii s-a sfârºit în momentul în care Isus, plecându-ºi capul, ºi-a dat duhul. Însã, în el era ceva ca o flacãrã ascunsã, care odatã aprinsã, nu putea sã mai fie stinsã, nici chiar de moarte.

Isus din Nazaret, ca atare, nu rãmâne cu noi «pentru totdeauna», ci se întoarce la Tatãl; în schimb, Duhul sãu rãmâne cu noi «veºnic». O spune însuºi Isus Iudeilor care-i obiectau: «Noi am auzit din lege cã Cristos rãmâne în veci. Cum poþi tu sã spui cã Fiul Omului trebuie sã fie înãlþat?» (In 12,34), indirect, puþin mai târziu, când spune: «Eu îl voi ruga pe Tatãl, iar el vã va da un alt Mângâietor ca sã fie cu voi pentru totdeauna» (In 14,16). Cristos rãmâne în veci, dãruindu-le discipolilor pe Duhul sãu, care rãmâne pentru totdeauna cu ei. Acest lucru ne face sã înþelegem de ce sacrificiul crucii poate, într-un oarecare sens, sã dureze încã (în continuare).

Isus, ca ºi întreaga sa viaþã, s-a sfârºit (încheiat) ºi nu s-a sfârºit (încheiat); s-a sfârºit, din punct de vedere istoric ºi încã mai dureazã, din punct de vedere al Duhului. Sacramentele Bisericii, ºi în mod cu totul special Euharistia, sunt fãcute posibile de Duhul lui Isus, care trãieºte în Bisericã. Din acest fundament teologic izvorãºte importanþa epiclezei, adicã a invocãrii Duhului Sfânt, în Liturghie, în momentul consacrãrii darurilor.

Pe cruce, Isus, plecându-ºi capul «muri-respirã», adicã îºi «dãdu sufletul» (cf In 19,30); la fiecare Liturghie este ca ºi cum acea ultimã respirare a lui Isus, niciodatã stinsã, s-ar întoarce sã pluteascã peste noi ºi miºcând, pentru a spune astfel, aerul, umple adunarea credincioºilor de prezenþa Sa. Dacã vom celebra ºi noi Liturghia noastrã – aºa cum a fãcut-o Isus pe cruce – «în compania Duhului Sfânt», el va dãrui un spirit nou ºi o luminã nouã celebrãrilor noastre. Va face, cu adevãrat, din noi «un sacrificiu veºnic, plãcut lui Dumnezeu» - aºa cum o cerem în canonul de la Liturghie.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI nr. 4/2005

5

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia în Istoria Mântuirii

MISIUNI

Ieºi din mormânt

Parohia romano-catolicã Sfântul Ioan de Capistran din Târgu-Jiu s-a reunit, duminicã, 13 martie, pentru a deschide misiunile populare. La acest eveniment a participat ºi Excelenþa Sa Monseniorul Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti.

Acest eveniment a coincis cu Duminica a V-a din Postul Mare, când Liturgia Cuvântului ne conducea la mormântul lui Lazãr. Plecând de la cuvintele Mântuitorului: „Lazãre, vino afarã!”, Înaltpreasfinþitul Robu, în predica sa, a arãtat cum Isus reveleazã cã Tatãl i-a dat putere, chiar ºi asupra morþii. „Biserica dupã Paºti, spunea în continuare Arhiepiscopul, urmând misiunea Învãþãtorului, nu dispune de puterea de a învia morþii, dar face mult mai mult, iartã pãcatele”. Apoi, parafrazând cuvintele lui Cristos, lea arãtat credincioºilor cum prin misiunile populare, Domnul îi cheamã la viaþã: „Ieºi, aºadar, din mormântul tãu! Tu care eºti sub puterea pãcatului ºi departe de dragostea lui Dumnezeu. În aceste zile de misiune apropiaþivã de har ºi cu ajutorul misionarilor deschideþi-vã inima voastrã la convertire”. Dupã predicã, Arhiepiscopul l-a invocat pe Duhul Sfânt sã coboare asupra misionarilor ºi le-a înmânat câte o cruce, semnul iubirii lui Cristos ºi al credinþei noastre. Tot la aceastã Sfântã Liturghie, reprezentanþii familiilor în care Centru de ascultare îºi desfãºoarã activitatea, au primit câte o lumânare pe care o vor aprinde în timpul întâlnirilor de searã. A doua zi, luni, 14 martie, Misionarii împreunã cu pãrintele paroh Petru Husariu au început aceste vizite în familii. Misionarii vor sã întâlneascã familiile în propriile lor case, pentru a discuta asupra credinþei, pentru a se ruga împreunã invocându-l pe Dumnezeu ca Tatã ºi pentru a primi binecuvântarea în numele lui Cristos rãstignit. Aceste vizite sunt începutul unui drum care va continua în centrele de ascultare a Cuvântului ºi se vor împleti armonios cu celelalte întâlniri din timpul sãptãmânii: Liturgia Euharisticã zilnicã, celebrarea sacramentului Spovezii ºi Calea Crucii.

Zile de MISIUNI la AMD Postul Mare e un timp binecuvântat, în care ar trebui sã ne apropiem mai mult de Dumnezeu ºi sã încercam sã-i înþelegem iubirea, sã o acceptam, sã o pãstram ºi mai ales sã-i rãspundem acesteia. În perioada 3-6 martie, am avut parte de zile de har în parohia Adormirea Maicii Domnului , zile de Misiuni,

6

nr. 4/2005

Pãrintele paroh, Petru Husariu, ne-a rãspuns la câteva întrebãri care ne vor ajuta sã contextualizãm Misiunile populare de la Târgu-Jiu. Pãrinte paroh, cum s-a nãscut ideea de a celebra aceste misiuni populare în parohia dumneavoastrã?

Aceastã idee s-a nãscut din dorinþa de a oferi comunitãþii o posibilitate în plus de a se apropia ºi mai mult de Acela care este Iubire ºi din iubire ºi-a dat viaþa pentru mântuirea noastrã. Anul trecut în perioada Postului Mare, Misionarii OMI au predicat trei zile de misiune în parohia noastrã. În luna decembrie a anului trecut, în urma unei discuþii ocazionale cu pãrintele Elio Filardo OMI, ne-am gândit sã continuãm aceastã colaborare cu “Misiunea popularã”. Acest lucru a devenit posibil, fiind programatã pentru perioada 13-20 martie 2005.

Ce înseamnã a pregãti împreunã cu comunitatea parohialã acest eveniment?

Imediat ce am cãzut de acord asupra datei, împreunã cu Oblaþii, am pus la punct un program de pregãtire a evenimentului. În acest parcurs comunitatea a fost ajutatã sã facã o evaluare de credinþã, în domeniul comuniunii ºi misiunii. Asta a însemnat diferite întâlniri cu comunitatea parohialã reprezentatã de animatorii sãi, în care au fost aprofundate unele teme: comuniunea ºi misiunea Bisericii, noua evanghelizare, misiunea popularã ºi instrumentele sale.

Care sunt aºteptãrile legate de aceastã iniþiativã?

Cât priveºte aceastã întrebare, rãspunsul nu poate fi decât unul: comunitatea sã creascã în credinþã ºi iubire faþã de Cel care s-a întrupat, a suferit ºi murit pentru noi.

OMI www .omimissio.net/romania www.omimissio.net/romania

avându-l invitat ca predicator pe pr. Isidor Dîsca, paroh la biserica Ieremia Valahul din Bacãu. Aflându-ne în anul dedicat Euharistiei si Familiei, cum era de aºteptat, tema aleasã de pr. Isidor pentru a predicã a fost rolul familiei în societate ºi importanþa cãsãtoriei. Într-un mod foarte original pãrintele a desluºit enigma cãsãtoriei în viziunea tinerilor, iar celor care deja au fãcut acest pas le-a mai dat câteva “resurse” pentru a continua sã se iubeascã si sã-i slujeascã lui Dumnezeu. În toate aceste zile biserica a fost plinã, la toate liturghiile, ceea ce înseamnã cã enoriaºii au fost receptivi.

Sfânta Liturghie de încheiere a Misiunilor, a fost prezidatã de Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu. Înaltpreasfinþitul s-a bucurat de prezenþa la înãlþime a “bisericii vii”, care de-a lungul celor 7 ani s-a format in jurul acestui complex parohial ºi a subliniat încã o datã necesitatea Misiunilor în comunitãþile parohiale. În urma acestor zile am înþeles cã nu oamenii au inventat cãsãtoria ci Dumnezeu, ºi cã în cadrul acesteia soþii nu trebuie sã meargã unul în faþã ºi altul în urmã, ci unul lângã altul.

CLAUDIA ANGHEL

Un episod pe calea beatificãrii In procedura beatificãrii sau a canonizãrii unui sfânt, cum este în curs de desfãºurare ºi cea a Mons. Vladimir Ghika Ghika, sunt mai multe momente importante ºi foarte mulþi participanþi.

Totul începe cu cererea de beatificare, iniþiatã fie de un credincios sau de un grup de credincioºi, fie chiar de Episcopul locului însuºi. Un Postulator al cauzei, a cãrui funcþie este echivalentã cu cea a unui avocat, începe apoi sã reuneascã toate dovezile necesare beatificãrii cu ajutorul unui grup de experþi, de teologi ºi martori. Acestea privesc mãrturiile scrise ºi orale precum ºi anchetele legate de viaþa, martiriul sau minunile celui pentru care se sperã ºi se doreºte beatificarea (declarat Prea fericit) sau canonizarea (declarat Sfânt). Când totul este încheiat, se constituie dosarul canonizãrii în vederea instrucþiei judiciare, dosar care, în faza finalã, cuprinde mii ºi mii de file, adunate într-un numãr impresionant de volume, ce sunt prezentate Episcopului locului.

Dupã ce dosarul este examinat încã o datã atent, Episcopul redacteazã o concluzie în urma cãreia, în cazul favorabil, toate documentele sunt pecetluite ºi transmise Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, la Roma.

Congregaþia (instituitã de Pp. Paul al VI-lea în 1965 ºi care a luat locul Congregaþiei riturilor) este alcãtuitã dintr-un colegiu de cardinali ºi de episcopi ce sunt prezidaþi de un prefect (cardinal) asistat, la rândul sãu, de un secretar (episcop, preot sau laic). Dupã acceptarea cauzei ºi înregistrarea cererii de beatificare, peceþile dosarului sunt deschise în mod solemn, apoi Secretarul Congregaþiei, împreunã cu raportori ºi consultatori (istorici ºi teologi), începe sã studieze amãnunþit fiecare element din volumele reunite ºi mai ales minunile (pentru analiza cãrora sunt chemaþi ºi medici atunci când este vorba de vindecãri miraculoase).

Desfacerea oficialã a peceþilor Dosarului cauzei de beatificare a Mons. Vladimir Ghika a avut loc anul trecut, în ziua de 22 martie 2004, la Vatican, în prezenþa secretarului Congregaþiei, Domnul Cipriano Giuseppe ºi a Pãrinþilor Claudiu Bãrbuþ, Ieronim Iacob ºi Adrian Boboruþã, prezenþi din partea Arhidiecezei de Bucureºti. Ulterior, în cursul procedurii de

analizare a tuturor pieselor din dosarele prezentate intervine ºi un Apãrãtor al credinþei, un fel de avocat general al cãrui rol este de a nu lãsa nici un detaliu din probele reunite necercetat, inclusiv ceea ce ar putea fi chiar defavorabil cauzei de beatificare. Din exercitarea acestui rol s-a nãscut ºi apelativul binecunoscut de „Avocat al diavolului”.

Actualmente, dosarul de beatificare a Mons. Vladimir Ghika este în curs de studiere de cãtre un grup mixt de raportori ºi de censori de la Vatican ºi de la Bucureºti. Numindu-i, cu aceastã ocazie, raportori ai cauzei de beatificare, Excelenþa sa Arhiepiscopul Ioan Robu, a încredinþat aceastã sarcinã Pãrinþilor Iosif Imbriºcã ºi Adrian Boboruþã care, în prezent, la cererea Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, studiazã toate scrierile Mons. Vladimir Ghika.

Dupã strângerea tuturor rapoartelor, urmeazã deliberarea. Privitor la meritele, virtuþile creºtineºti ºi miracolele sãvârºite, într-o ºedinþã solemnã, Congregaþia se pronunþã prin voturi care, în cazul cã sunt pozitive, permit redactarea unui Decret care recunoaºte adevãrul elementelor obligatorii ale procedurii de beatificare sau de canonizare. Dosarul, însoþit de Decretul Congregaþiei, este transmis apoi Sfântului Pãrinte care se pronunþã în ultimã instanþã. Durata, de la data începerii primei proceduri ºi pânã în momentul beatificãrii, nu este precisã. In timp ce unele proceduri dureazã doar câþiva ani, sunt ºi procese de beatificare care rãmân deschise ºi permanent valabile în aºteptarea deliberãrii finale, ce pot depãºi ca timp ºi câteva sute de ani.

Pe tot parcursul cercetãrilor, cel propus beatificãrii este numit Servitor al lui Dumnezeu. Dupã emiterea Decretului de cãtre Congregaþie, titlulatura formulatã este cea de Venerabil urmând ca dupã pronunþarea Sfântului Pãrinte sã fie declarat Prea Fericit sau Sfânt (în timp ce un Prea Fericit este cinstit de una sau mai multe Biserici locale, Sfântul este cinstit în întreaga Bisericã universalã). Pânã la 31 octombrie 2004, de la începutul pontificatului sãu, Sfântul Pãrinte Pp. Ioan Paul al II-lea a beatificat 1337 de Prea Fericiþi ºi 482 de Sfinþi.

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Sora Clémentine Mayer (1881-1956) Martirã a Bisericii Catolice

Dupã închiderea de cãtre comuniºti, în august 1948, a Institutului B.M.V (Damele engleze), pentru salvarea surorilor a fost organizatã evacuarea lor din România. Un numãr de 285 de surori au reuºit, astfel, sã pãrãseascã, în ianuarie 1949 România, însoþite de confesorul lor, preot Ioan Florian Muller.

Printre surorile rãmase în Bucureºti s-a numãrat ºi Clémentine Mayer, fostã Superioarã la Institutul Pitar Moº (19311942), a cãrei misiune, benevolã, era

aceea de a se îngriji de cele 25 de surori bolnave rãmase la Popeºti-Leordeni. A fost, pentru celelalte surori „o mare mângâiere, sprijin moral ºi spiritual”, în primii ani de persecuþie comunistã (19491950). La 24 ianuarie 1951, Clémentine Mayer a fost arestatã de Securitate, anchetatã, torturatã, umilitã ºi deferitã apoi justiþiei militare. Închisã la Mislea ºi Vãcãreºti, moare la 22 iulie 1956, la

vârsta de 75 de ani, mãcinatã de boalã ºi suferinþe fizice ºi morale.

Ulterior, mormântul ei a fost identificat în cimitirul închisorii Jilava, iar osemintele au fost reînhumate la Cimitirul Bellu, prin grija surorilor care au supravieþuit persecuþiei comuniste ºi a preotului Rafael Haag. Biografia Clementinei Mayer a fost trecutã în lucrarea Martirologiu Martirologiu, care este programatã sã aparã în luna iunie a acestui an.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª nr. 4/2005

7

SUFLET TÂNÃR

Fii tare! Cristos a înviat!

Prietene, în aceste zile de sãrbãtoare, în care dominã misterul Învierii lui Cristos, fã-þi timp sã intri în dialog sincer cu Dumnezeu. Viziteazã cât mai des biserica ta ºi participã mai intens la Sfânta Liturghie. Ai întâlnit oameni care cred cã le ºtiu pe toate ºisunt stãpâni pentru cã au puterea de a vorbi!

Tu fii înþelept! Ascultã glasul tainic din noi care strigã: curãþiþi-vã de plãmada cea veche ca sã fiþi aluatul nou! (1 Cor 6, 7) Poate te simþi izolat ºi descurajat din cauza celor care þi-au spus cã îþi sunt prieteni! Fii tare! Îngerul Domnului a coborât din cer ºi a rãsturnat piatra de la mormânt ºi s-a aºezat pe ea.

(Mt 28, 2) Eu am experimentat ºi de aceea îþi mãrturisesc cã Dumnezeu trimite fiecãruia câte un înger care sã-l ajute sã nu mai rãmânã în mormânt ci sã iasã la luminã ºi sã trãiascã. Roagã-te în aceste zile ca Dumnezeu sã-þi trimitã un înger!

Pr Pr.. Daniel Bulai Responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului

Sunt sigurã cã Sãrbãtoarea Învierii lui Isus va ajunge ºi la sufletul vostru aºa cum a ajuns ºi la tinerii ale cãror mãrturii le puteþi citi mai jos.

Aºadar Aºadar,, veþi cunoaºte pãrerile a patru tineri care fac parte din echipã. Aþi fi tentaþi sã apuneþi: o sã-mi spunã ei oare ceva ce eu nu ºtiu? Sper însã cã atunci când veþi afla cã unul dintre ei este cãsãtorit de aproape un aniºor aniºor,, vã stârnesc curiozitatea…

Emanuel Enãºcuþ Cred cã pregãtirea Paºtelui începe cu Postul; am încercat ºi încerc sã renunþ la anumite obiceiuri care mã împiedicã sã-L întâlnesc pe Isus. Suferinþa înduratã de El este un fapt hotãrâtor în a încerca sã devin mai bun; sã-i fiu pe plac. Nu vreau sã cred cã durerea lui a fost în zadar. Ne-a mântuit…!

Ai vãzut sigla ºi imediat þi-a mers gândul la întâlnirea mondialã de la Köln. Dacã, în urma anunþului din numãrul trecut, te-am convins sã participi la cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului, acum e momentul sã-þi furnizãm noi informaþii. Pregãteºte-te ºi vino la interviu! Te aºteptãm sâmbãtã, 16 aprilie 2005, între orele 10.00-17.00, la Biserica Italianã.

O sã-þi spun ºi un secret... Ar fi bine sã vii cu inima deschisã ºi cu câteva cunoºtinþe despre Köln, despre Germania, despre alte întâlniri mondiale ale tineretului. Nu uita cã scopul acestui interviu este de a alege persoane demne de a reprezenta cu cinste Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti!

Mult succes! Cu Domnul înainte!

8

nr. 4/2005

Alina Nica Pentru mine, sãrbãtoarea Învierii Domnului este extrrem de importantã. Dacã în copilãrie eram fericitã cã gustam din preparatele specifice sãrbãtorii, acum mã gândesc mai mult la partea spiritualã. Încerc ca în cele 40 de zile de post sã primesc cât mai des Sfânta Euharistie ºi, participând la Calea Sfintei Cruci, sã ajung sã fiu mai sensibilã la suferinþele pe care Isus le-a îndurat pentru noi. Anul trecut am simþit o bucurie enormã în suflet spunând: Da, Isuse! Vreau sã te primesc în inima mea! Eram copleºitã de greutãþi dar spunând acest lucru totul a devenit mult mai simplu. Sper ca fiecare tânãr sã priveascã Postul Mare nu ca pe o torturã (abstinenþã de la anumite lucruri) ci ca pe un drum pregãtitor apre a-i spune DA lui Isus.

Bianca Dâscã Acum, în apropierea Sf. Paºti, încerc mai mult ca oricând sã-mi curãþ sufletul de toate pãcatele. Anul acesta mi-am propus sã îmbunãtãþesc relaþia cu familia pentru ca sã-l primim pe Isus cel Înviat cu iubire ºi armonie deplinã. De asemenea, pentru pregãtirea Sãrbãtorii Învierii încerc sã înlãtur din viaþa mea toate obstacolele ce mã împiedicã sã mã apropii de Isus, care prin durerea ºi patima Lui, ne-a mântuit. Mesajul meu pentru toþi tinerii este: Trãiþi Paºtele cu inima, lãsând în umbrã lucrurile materiale!

Alina ºi Victor Rãileanu Anul acesta Sãrbãtorirea Învierii Domnului este deosebitã, într-adevãr. Dacã în alþi ani fiecare îºi lua angajamentul personal în faþa lui Isus, anul acesta ne rugãm împreunã ºi ne reînnoim sufletele împreunã. Este foarte important ca ºi dupã întemeierea unei familii sã-i fim pe plac Domnului, în spiritul iubirii ºi dãruirii. Nu trebuie sã uitãm cã a înviat pentru noi! Sã ne bucurãm! Isus ne iubeºte!

e i l p ri r s a 0 cu 1 8 nou r e U n f o r ma de ªtiu! ªtiu! De-abia aºteptaþi ca la rubrica ªtiri sã anunþãm cursul de formare pentru animatori. Iatã cã a venit momentul mult aºteptat!

Timp de trei zile, la Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti-Leordeni, vom avea ocazia sã ne cunoaºtem mai bine, noi tinerii Diecezei, cât ºi sã purtãm un dialog sincer cu prietenul nostru comun, Isus!

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

În faþa mea, un mãslin cu ramuri tinere face umbrã unui porumbel alb cu ochii ca douã mãrgele de rubin. O adiere de vânt îi leagãnã frunzele lungi ºi subþiri precum degetele unui pianist ºi, trezit din somn, mãslinul dã bineþe pãsãrii care, din mulþimea copacilor grãdinii, l-a ales pe el ca loc de popas.

Cât despre preferinþa porumbelului pentru arborele fructifer mediteranean din familia oleaceelor, nu-i de mirare, doar l-aþi vãzut de atâtea ori desenat cu o ramurã de mãslin în cioc, simbolizând astfel pacea.

Povestea prieteniei dintre cei doi am aflat-o astãzi chiar de la eroii istorisirii, adicã de la porumbel ºi de la mãslin, care au voit sã mi-o dezvãluie, cu o singurã condiþie: sã þi-o spun ºi þie, copile dragã. Aºa cã, mã þin de promisiune ºi-þi povestesc… .

Acum vreo douã mii de ani, într-o grãdinã din cetatea Ierusalimului, îºi ducea existenþa un mãslin bãtrân, care nu era altul decât strã-strã-strãbunicul mãslinului pe care-l am eu acum în faþa ochilor. La umbra ramurilor lui, cu frunze pieloase ºi lucitoare, s-au odihnit ºi rãcorit generaþii de-a rândul; în jurul trunchiului sãu au fãcut horã, râzând ºi dãnþuind, mii de copii, iar cu fructele-i brune-verzui s-au hrãnit mulþi trecãtori înfometaþi. Însã, în ultimii ani, izvorul sevei lui secã, fructele i se împuþinarã, iar ramurile îºi pierdurã din vigoare. Aºa cã lumea începu a-l ocoli, copiii îl uitarã, iar el – de bãtrâneþe, tristeþe ºi singurãtate – se usca pe zi ce trecea. Singurul vizitator rãmas fidel mãslinului era un porumbel care, dupã cum ai ghicit, nu era altul decât strã-strã-strãbunicul porumbelului alb, cu ochii ca rubinul, pe care-l am acum în faþa ochilor.

Ceea ce-þi povestesc, dragã copile, se întâmpla în timpul

l u l e b m u r Po ºi l u n i l m ãs

condamnãrii la moarte, prin rãstignire, a lui Isus, Mântuitorul nostru. Dupã rostirea nedreptei sentinþe, cei care aveau ca îndeletnicire pregãtirea crucilor pentru condamnaþi puserã gând rãu mãslinului celui bãtrân, hotãrând sã-l taie, pentru a ciopli astfel crucea lui Isus. Zis ºi fãcut: doborârã mãslinul uitat de oameni, dar jelit de porumbelul al cãrui culcuº era gãzduit de ramurile sale.

Bietul copac, pentru el durerea nu era într-atât aceea de a fi tãiat, deci ucis, cât mai ales amãrãciunea cã pe trunchiul sãu, transformat în cruce, trebuia sã moarã Fiul lui Dumnezeu, Acela pe care, cu o searã mai înainte, îl auzise rugându-se sub ramurile sale: „Tatã, dacã este cu putinþã, depãrteazã de la Mine paharul acesta! Totuºi nu cum voiesc Eu, ci cum voieºti Tu” (Mt 26,39). Cât ar fi vrut, bietul mãslin, sã nu fi fost el acel copac, gândindu-se cã generaþiile viitoare îl vor osândi ca fiind lemnul crucii lui Isus.

Ce s-a întâmplat mai departe? Când Isus fu rãstignit, iar sângele din rãnile Mântuitorului pãtrunserã lemnul crucii, seva din trunchiul mort al mãslinului se trezi la viaþã ºi fãcu sã creascã un lãstar ce înmuguri pe datã. Porumbelul, care-ºi însoþi prietenul pe drumul Calvarului, desprinse cu ciocul ramura de mãslin ºi porni sã strãbatã lumea, în lung ºi-n lat, pentru a-l vesti pe Acela care este adevãrata Pace: pe Isus rãstignit, mort ºi înviat.

Când îºi sfârºirã povestea, porumbelul ºi mãslinul schimbarã câteva vorbe în ºoaptã, apoi pasãrea desprinse o mlãdiþã din copacul prieten ºi o lãsã sã cadã în palmele mele, cu un mesaj pentru tine: Copile dragã, mulþi din dregãtorii de azi ai lumii ºi-au zãbrelit ferestrele inimilor, împiedicându-mã sã le port ramura de mãslin care sã le aminteascã de pacea lui Isus, dar tu numãrã-te printre fãcãtorii de pace, cãci eºti un copil iubit al lui Dumnezeu.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Într-un stil viu ºi dinamic, preferat de copii, Drumul cu Isus spre prima Sfântã Împãrtãºanie este un manual care vine în întâmpinarea celor care se pregãtesc pentru primirea acestui sacrament. Rãsfoindu-i paginile, vei descoperi misterele vieþii, pe Dumnezeu cel întreit ºi iubirea sa, adevãrurile ºi normele de credinþã, rugãciunile cele mai cunoscute, lucruri care îl vor ajuta pe cel care se pregãteºte sã primeascã cu vrednicie Trupul ºi Sângele lui Cristos.

Cartea Întâlnire cu viitorul tãu De la Mir la Maturitatea creºtinã conþine teme adaptate copiilor ºi tinerilor care au primit deja Sfânta Împãrtãºanie ºi se aflã în perioada de formare intelectualã ºi de creºtere în vârstã ºi în credinþã. Lucrarea poate fi de real folos pãrinþilor, preoþilor ºi tuturor educatorilor a cãror muncã este dedicatã copiilor ºi tinerilor. nr. 4/2005

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

Copile dragã, Îþi scriu din mijlocul unei grãdini trezite din amorþeala iernii care, cu numai câteva zile înainte, ºi-a scuturat cojocul de nea, pentru a-l pune la naftalinã pân’ la anu’. În juru-mi, fãrâme de Rai se întrec în a-mi bucura sufletul: albastrul transparent al cerului fãrã de vreun nor, ciripitul zglobiu al pãsãrilor care-ºi cautã cuibul, verdele-roziu al mugurilor care se deschid la soare, prunci care încearcã primii paºi, gângurind bucuria cu care descoperã lumea.

Dobrogea catolicã Catolici, ortodocºi ºi musulmani au cinstit Ziua Mamei

Exerciþii spirituale pentru familii

Comunitatea fraþilor Salezieni din Constanþa a gãzduit, în Palatul Arhiepiscopal din perioada 25-27 februarie, o Constanþa a gãzduit, pe 8 martie o sesiune de exerciþii spirituale amplã manifestare de celebrare a dedicate familiilor din judeþ. Pãrinte Zilei Mamei, evenimentul fiind pus predicator a fost Gilbert Sebastian sub semnul „Mamã, pãrinte ºi Iavorschi, cel care a fost vicar, în pedagog“ ºi a fost organizat de urmã cu câþiva ani, la parohia Inspectoratul ªcolar Judeþean Constanþa ºi de Arhiepiscopia Ortodoxã. Din partea comunitãþii catolice a participat Mons. ªtefan Ghenþa, vicar episcopal de Dobrogea, care i-a avut alãturi Sfântul Anton . De buna pe I.P.S. Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, ºi pe muftiul musulman Bagîº Sanghirai. Discuþiile desfãºurare a manifestãrii s-au ocupat ºi surorile comunitãþii s-au centrat asupra rolului femeii, ca model fiind luatã Sf. Fecioarã Maria.

MON Sfântul Iosif.

M.O.N. Scriitori creºtini pe pãmântul Sâmbãtã, 12 martie, în Capela Surorilor Sfântului Iosif a avut loc o adoraþie euharisticã a tinerilor, plecând de la cuvintele lui Isus:”Oare nu Dobrogei În istoria literaturii creºtine universale s-a pus trebuia Cristos sã pãtimeascã acestea ºi sã intre în slava sa?” (Lc 24,26). uneori întrebarea dacã în antichitate se poate vorbi A fost ales acest text pentru a fi în comuniune cu tinerii din Slobozia care de o adevãratã literaturã creºtinã sau dacã scriitorii fãceau exerciþii spirituale. Acest fragment din Evanghelie ne ajutã sã ne creºtini trebuie consideraþi ca aparþinând deschidem spre Înviere, fiind o chemare la a-l recunoaºte pe Cristos în respectivelor literaturi naþionale. Se ºtie cã literatura Scripturi ºi la frângerea pâinii.

Pr Pr.. SEBASTIAN LUCACIU creºtinã începe cu Noul Testament, o serie de scrieri care nu au egal în istoria literarã a omenirii, datoritã „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea?” profunzimii conþinutului ºi corespunderii ei cu viaþa, Având ca punct de prin influenþa pe care o exercitã asupra ei. Totuºi, plecare textul din Evanghelia producþia literarã a generaþiilor care i-au urmat pe dupã Sfântul Luca, episodul apostoli a fost atât de sãracã, încât cu greu s-ar drumului spre Emaus, 25 de putea vorbi astãzi de o literaturã creºtinã a secolului tineri din parohia din al II-lea.

Constanþa ºi de la Oratoriul La începutul secolului al III-lea îºi fac prezenþa Salezienilor au trãit momente primii mari autori creºtini, Clement ºi discipolul sãu deosebite de comuniune cu Origene (ambii din Alexandria) sau Tertullian. Apoi, Dumnezeu, participând la dupã jumãtatea secolului al IV-lea, începe în exerciþii spirituale. Gazdã a Bisericã marea producþie literarã, adevãratã fost comunitatea catolicã din înflorire a literaturii creºtine. O contribuþie Slobozia. importantã o vor avea ºi câþiva scriitori creºtini din Dobrogea, precum Ioan Cassian, Teotim de Tomis, Însoþiþi ºi îndrumaþi de pãrintele Tadeusz Rostworowski SJ, tinerii au Sf. Niceta de Remesiana, Laurenþiu de Novae sau mãrturisit, cu recunoºtinþã ºi uimire, bucuria prezenþei Domnului. Isus Dionisie cel Mic. Demn de remarcat este faptul cã Cristos s-a apropiat, ºi au mers împreunã timp de trei zile, arãtând toþi au folosit limba latinã în redactarea operelor fiecãruia drumul nou de fãcut, lãsând în urmã tristeþile unei vieþi spirituale lor. Este de netãgãduit faptul cã în termenii latini dezorientate, obosite sau departe de Dumnezeu. predominã aspectul limbajului creºtin, iar Despre acest eveniment ne-a vorbit ºi parohul comunitãþii din principalele noþiuni ale creºtinismului daco-roman Slobozia:”Biserica localã din Ialomiþa catolicã a avut privilegiul de a gãzdui sunt, de asemenea, de origine latinã. Mai mult, grupul tinerilor din Parohia Constanþa, însoþiþi de pãrintele salezian, Grosu limba latinã vorbitã în Dacia era „limba francã“, Venceslau, de sora Esterina, Superioara Congregaþiei Sfântul Iosif din adicã limba latinã comunã, folositã în Cuneo ºi de pãrintele Tadeusz. Aceastã vizitã a fost un dar pe care l-am administraþie ºi în armatã, conform celor peste primit cu bucurie în timpul Postului Mare”.

3.000 de inscripþii gãsite pe teritoriul ei, datând Pr AVIAN ENACHE ºi Sr Pr.. OCT OCTA Sr.. ESTERINA din secolul al III-lea ºi pânã în secolul al XIV-lea. În concluzie, putem afirma, cu multã mândrie, Solemnitatea sãrbãtorii Sfântului Iosif este o zi aparte pentru cã atât creºtinismul, cât ºi literatura creºtinã au comunitatea surorilor italiene din Constanþa, care în aceastã zi îºi luat fiinþã în Dacia ºi în provinciile dunãrene în serbeazã patronul spiritual. Stabilite din 1994 în strãvechiul Tomis, cele formã latinã ºi nicidecum în greacã. Este greu de patru cãlugãriþe sosite din localitatea italianã Cuneo au dorit ca ºi în precizat când se sfârºeºte latina ºi când încep limbile romanice, dar anul 600, pentru toate acest an sã organizeze o zi specialã. Dupã Sfânta Liturghie solemnã provinciile romane, pare sã fie epilogul limbii latine animatã de mini-corul condus de prof. Luca Matei, toþi cei prezenþi au fost invitaþi la o agapã frãþeascã în care s-au schimbat impresii de ºi începutul celorlalte, inclusiv al limbii române.

MARIUS-OVIDIU NICULESCU ambele pãrþi.

MON

10

nr. 4/2005

Bãrãganul catolic Brãila Deloc timp?

O fetiþã, pe nume Nelly, se adresã mamei sale punându-i urmãtoarea întrebare: - Mãmico, de ce nu vrei sã te joci cu mine?

- Pentru cã nu am timp, îi rãspunse ea.

Dialogul continuã.

- De ce nu ai timp?

- Pentru cã trebuie sã lucrez.

- De ce lucrezi?

- Pentru ca sã câºtig bani.

- De ce câºtigi bani?

- Pentru ca sã pot sã-þi dau de mâncare.

Dupã o scurtã pauzã, Nelly spuse: - Mami, mie nu-mi este foame.

Reflectând la mesajul poveºtii, ne putem da seama de importanþa timpului acordat copiilor de cãtre pãrinþi. Nimic nu poate satisface dorinþa copilului de a comunica cu fiinþa cea mai dragã, decât timpul pe care mama îl rezervã pentru propriul copil.

Aºa cum lãstarul aduce rod numai

Buzãu

Suntem copiii sfinþilor!

dacã porneºte din viþã, la fel, copilul trãieºte din dragostea mamei.

Singura fiinþã capabilã de dãruire totalã faþã de copil ºi de familie este mama mama „mama mama” . Cuvântul „mama mama” este rostit atât de copilul care gângureºte, de tânãrul care cautã rostul vieþii, de adult în momentele grele ale vieþii, cât ºi de bãtrânul care se stinge din viaþã.

Primãvara, când totul reînvie în naturã ºi soarele încãlzeºte mai puternic, în inima copiilor se aprinde dorinþa de a-ºi manifesta recunoºtinþa faþã de mama lor.

Momentul prielnic care duce la realizarea dorinþei copilului este „Ziua Mamei”, sãrbãtoritã pe 8 Martie.

Pe lângã activitãþile educative desfãºurate în grãdiniþã ºi ºcoalã, se numãrã ºi activitãþile artistic-culturale realizate cu prilejul diferitelor sãrbãtori din timpul anului ºcolar.

Pentru pregãtirea serbãrii „Ziua Mamei”, fiecare copil se strãduieºte sã punã într-un mic semn (felicitare confecþionatã de el, coºuleþ cu flori, tablou, etc) toatã dragostea pe care i-o poartã mamei. Poeziile, cântecele, scenetele prezentate de copii, reflectã intensitatea trãirilor afective simþite de ei

Pe la mijlocul lunii martie, în biserica Sfântul Iosif din Buzãu se simte inconfundabilul parfum de primãvarã, semn clar cã se apropie o sãrbãtoare deosebitã. Pregãtitã într-o atmosferã de reculegere specificã Postului Mare, cu novenã proprie, litanie ºi cântece sfinte, Sãrbãtoarea Sfântului Iosif atrage, în fiecare an, mulþi credincioºi.

Ca ºi cei doi logodnici din Cartea lui Tobia, buzoienii pot spune cu demnitate ºi bucurie: ”Suntem copiii sfinþilor”, dacã ne gândim cã biserica a fost construitã de episcopul martir Anton Durcovici, între anii 1911-1916; sperãm ca în luna iulie a acestui an sã sfinþim biserica mãritã ºi modernizatã.

Prin mijlocirea sfinþilor, cerem harul de a fi adevãraþi creºtini într-o Europã care nu vrea sã-ºi mai recunoascã rãdãcinile creºtine.

Pr VEL BUTNARU Pr.. PA PAVEL

în aceste momente ºi se rãsfrâng în comportamentul lor de zi cu zi.

Prin aceastã manifestare culturalã, dorim sã educãm în copii dragostea, respectul, recunoºtinþa faþã de pãrinþi, dar ºi faþã de persoanele cu care vin în contact.

Copiii trebuie sã fie ajutaþi sã-ºi deschidã mintea ºi sufletul spre credinþã.

Astfel, dezvoltând adevãratele valori spirituale ºi morale, îi stimulãm ca la rândul lor sã devinã capabili de a transmite mai departe cele dobândite.

Bruner spunea cã: „TTotul se învaþã la orice vârstã vârstã” cu condiþia sã se foloseascã acele mijloace ºi metode potrivite nivelului de înþelegere a copilului.

De aceea, trebuie sã ne aplecãm cu grijã, cu delicateþe, cu pricepere ºi cu rãbdare asupra educaþiei copiilor ºi astfel sã o realizãm cu ºtiinþã dar ºi cu inimã.

Prin urmare, activitãþile culturale reprezintã acea laturã a procesului de pregãtire a copilului pentru viaþã care are în vedere cunoaºterea, înþelegerea ºi practicarea binelui în viaþa socialã ºi adaptarea la viaþa societãþii.

Surorile „Congregatio Jesu” Filiala Brãila

Urziceni Sora Clara, ce surprizã!

Timpul Postului Mare nu poate fi un timp banal, cel puþin pentru unii dintre noi. Sora Cristiana Mareº, cu zâmbetul ei reþinut, ne-a invitat sã ne întâlnim la Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni. Ajunºi acolo, am stat de vorbã pe îndelete cu Sora Emilia, Superioara Congregaþiei „Surorile Maestre ale Sfintei Doroteea.

Fiicele Inimilor Sfinte: Isus ºi Maria” cu sediul în Slobozia, cu doamna Clopotaru Maria, mamã eroinã ºi lucrãtor în Caritas-ul parohial Slobozia, ºi cu pãrintele Octavian Enache, paroh de Slobozia ºi Urziceni.

O bucurie deosebitã, în cadrul acestei vizite, ne-a procurat-o întâlnirea cu sora Clara, cãreia Parohia Catolicã Urziceni îi datoreazã mult în ceea ce priveºte începuturile comunitãþii catolice în acest oraº. De asemenea, am avut bucuria de a-i face sorei Clara invitaþia de a participa la sfinþirea pietrei de temelie a bisericii care se va construi, începând din acest an, în Urziceni.

MARIA CLOPOT ARU CLOPOTARU Sr Sr.. EMILIA nr. 4/2005

11

Parohia Sfântul Anton de Pa Scurt istoric

Prin anul 1895, catolicii din Brezoi, mulþi dintre ei lucrãtori în industria lemnului, erau pãstoriþi de preotul din Parohia Râmnicu Vâlcea. Sfânta Liturghie se celebra într-o încãpere a unei întreprinderi forestiere, transformatã în capelã. În anul 1934 s-a înfiinþat Parohia Romano-Catolicã Brezoi, preotul locuind într-o camerã pusã la dispoziþie de aceeaºi întreprindere forestierã. În anul urmãtor, 1935, s-a construit actuala bisericã, cu hramul Sfântul Anton de Padova, precum ºi o casã parohialã, pe terenul donat de Societatea Forestierã Carpatina. În acea perioadã, pe teritoriul parohiei erau prezente ºi mãicuþele din congregaþia Notre Dame de Sion care, în anul 1948, au trebuit sã pãrãseascã România, iar terenul ºi capela mãicuþelor au trecut în proprietatea statului român. Între anii 1947-1991, parohia a fost administratã, din nou, de parohia Râmnicu Vâlcea. La 1 mai 1991, Arhiepiscopul Ioan Robu reînfiinþeazã aceastã parohie, numindu-l paroh pe pãrintele Nicolae Þâmpu care a reparat biserica ºi, în anul 1994, a construit o altã casã parohialã. Din anul 1995, în Brezoi este prezentã ºi congregaþia surorilor Sfânta Familie din Spoletto care desfãºoarã diferite activitãþi în parohie ºi în Caritasul parohial. În atenþia Caritasului sunt toþi locuitorii Brezoiului, indiferent de apartenenþa religioasã. În momentul de faþã, paroh este pãrintele Gilbert Sebastian Iavorschi.

Biserica încãlzitã cu optimism

Când am trecut pragul casei parohiale din Brezoi, pãrintele Gilbert ºi trei tineri din parohie tocmai terminaserã de scos douã tone de apã din subsolul casei. „Este o problemã cu care ne confruntãm ori de câte ori plouã mai mult sau se topeºte zãpada pentru cã pânza freaticã este prea aproape, apa se infiltreazã ºi ne inundã. Dacã este apã în subsol, nu putem sã mai folosim centrala. De douã sãptãmâni nu am fãcut foc în centralã, va fi cam frig, dar ne descurcãm noi cumva”, spune pe un ton optimist pãrintele Gilbert. Dar, lãsând la o parte frigul din casã ºi din bisericã, am încercat sã aflãm care este temperatura din sufletele enoriaºilor.

Biserica, patria sufletului meu

Doamna Aurora Ricobon („Nonna”, adicã „bunica”, în limba italianã, cum o numesc brezoienii), veterana comunitãþii, care a pãºit deja în a 92-a primãvarã a vieþii, ne spune: „Pe vremea mea, comunitatea din Brezoi era formatã din italieni, unguri, polonezi, austrieci, nemþi ºi alte naþii care au venit la Brezoi sã lucreze în industria lemnului. Societatea forestierã Carpatina a avut tot interesul sã ne þinã aici, pentru cã avea o mare piaþã de desfacere. Îmi amintesc cã pe vremea primului paroh, pãrintele Paul Tamaº, biserica era plinã, trebuia sã mergi din timp ca sã prinzi un loc în bisericã. Au urmat apoi plecãri masive ale strãinilor; de exemplu în 1936, Mussolini a cerut ca toþi emigranþii sã se întoarcã în patrie, pentru cã voia sã populeze cu ei Etiopia. Au plecat atunci ºi douã surori de-ale mele, dar eu am rãmas aici, cu mama care nu a vrut sã plece. Dupã plecarea lor, am rãmas o comunitate mai micuþã, dar foarte strâns legatã. ªi acum sunt mulþi care pleacã, fie pentru cã se cãsãtoresc, fie în cãutarea unui loc de muncã mai bun. Mai mulþi pleacã decât vin, dar chiar ºi aºa, de multe ori biserica este plinã de lume, uneori ºi în timpul sãptãmânii, când este câte o sãrbãtoare mai mare. Pentru mine biserica a fost, este ºi va fi, pânã voi muri, patria sufletului ºi sunt mulþi care o considerã astfel”.

Nostalgia Brezoiului de altã datã

Fiul doamnei Ricobon, Bruno Ricobon, unul din stâlpii de bazã ai comunitãþii, dupã cum afirma pãrintele paroh, ne spune: „Pentru mine Biserica înseamnã totul. Comunitatea nu este mare, dar biserica este pentru noi totul, pentru cã în Brezoi, în momentul de faþã, nu mai este nimic, nu mai sunt locuri de muncã, nu mai sunt

12

nr. 4/2005

locuri de distracþie. Biserica este singurul loc unde ne mai întâlnim, singurul loc ce ne uneºte. Pãcat, pentru cã pe vremuri nu era aºa.

Brezoi era un sat, dar se trãia ca într-un oraº capitalist, pentru cã era infuzie de capital strãin. Când Vâlcea, de exemplu, nu avea cazinou, ºtrand, spital, ºosea pavatã sau lumini pe stradã, aici aveam toate aceste lucruri, pentru cã strãinii ºi le-au fãcut ca la ei acasã”.

Duminica, ziua mult aºteptatã

Pentru doamna Ana ªtefan, momentul reînfiinþãrii parohiei, în anul 1991, a însemnat foarte mult pentru cã, spune dânsa: „În sfârºit, a început sã se închege o parohie nouã, ca la începuturi. În toþi aceºti ani în care Brezoiul nu a mai fost parohie, catolicii au fost împrãºtiaþi.

Unii mergeau la biserica ortodoxã, alþii, din când în când, mergeau la biserica catolicã din Vâlcea, iar o mare parte nu mergeau niciunde. În ceea ce mã priveºte, continuã doamna ªtefan, abia aºtept sã vinã ziua de duminicã, chiar dacã vin în fiecare zi la Sfânta Liturghie. Liturghia de duminicã este pentru mine o deconectare de toate greutãþile.

Sunt convinsã cã ºi ceilalþi simt acelaºi lucru. Pe vremuri, poate, ne-a ºi convenit cã nu avem voie sã mergem la bisericã, dar acum obiºnuindu-ne ar fi foarte greu fãrã Sfânta Liturghie, fãrã preot ºi fãrã parohie. E o parohie foarte micã, pestriþã, mulþi au plecat ºi nu s-au mai întors, dar sperãm ca din cenuºã sã iasã ceva bun ºi plãcut lui Dumnezeu”.

Rozariul, rugãciunea familiilor din Brezoi

Tot de la doamna ªtefan am aflat cã în fiecare zi de miercuri, un grup de femei din parohie, împreunã cu surorile congregaþiei Sfânta Familie din Spoletto, merg în câte o familie ºi se roagã sfântul Rozariu. Sora Patrizia Di Stasio, vorbindu-ne despre carisma acestei congregaþii, ne aratã cât de important este acest moment de rugãciune în familii, spunând: „Carisma noastrã este de a contempla, de a imita ºi a face cunoscutã Sfânta Familie pentru a face din lume o familie. De fapt,

acest moment de rugãciune vrea sã fie: Vizita Sfintei Familii în familii”.

Sora Sandra Scialli spune: „Venirea în România mi-a schimbat viaþa.

Vãzând cu câte dificultãþi materiale se confruntã oamenii locului, am uitat de mine, de problemele mele ºi m-am oferit celorlalþi, iar lucrul acesta mi-a schimbat viaþa; acum viaþa mea nu mai este în centru, ci undeva la periferie, glumeºte sora Sandra. Cred cã aº suferi mult dacã aº fi nevoitã sã plec din România”.

Surorile Sfintei Familii din Spoletto se mai ocupã de catehezã pentru copii, de îngrijirea bisericii ºi sunt implicate în mod direct în multe din proiectele Caritasului local.

Caritasul în locul cazinoului, ºtrandului,..., de altã datã

Domnul Marius Hodea, directorul Caritasului din Brezoi, ne-a fãcut o scurtã prezentare a activitãþii acestei asociaþii care are un numãr de 9 proiecte: 2 economice ºi 7 de ajutor social. „Aceste proiecte vin în întâmpinarea problemelor pe care le au copiii din familiile defavorizate, a problemelor cu care se confruntã persoanele cu handicap fizic sau psihic ºi a problemelor pe care le au bãtrânii. Aceºtia sunt principalii beneficiari ai Caritasului din Brezoi. Proiectele pentru copii sunt trei: grãdiniþa cu program prelungit, cantina ºcolarã ºi meditaþiile ºcolare. Pentru persoanele cu handicap avem un centru de zi, iar pentru bãtrâni ºi persoane bolnave avem un centru de îngrijire medicalã la domiciliu”, spune domnul Hodea, iar soþia dânsului, Ana, adaugã: „Când s-a ivit ocazia, Caritasul a ajutat ºi catolicii, dar cum catolicii sunt puþini în Brezoi, mai mult sunt ajutaþi ortodocºii”. Cât priveºte activitatea din parohie, þinând cont cã doamna Hodea se ocupã de pregãtirea corului, am vrut sã-i auzim pãrerea: „Chiar dacã este o comunitate micã, activitãþile se desfãºoarã destul de bine, iar tinerii sunt binevoitori când este vorba de repetiþiile la cor”.

Ce fac tinerii catolici din Brezoi?

Olguþa Elena Voicu, responsabil cultural al grupului de tineri din Brezoi, ne-a mãrturisit cum „recrutarea” ei în grupul Scout , a fost ca un adevãrat impuls: „Cel mai mult mi-au plãcut activitãþile care se fãceau în cadrul acestui grup, pregãtirea liturghiilor ºi întâlnirile cu tinerii. Acum, ca responsabil cultural, propun tinerilor anumite activitãþi: scenete de Crãciun; Calea Crucii, în timpul Postului Mare ºi altele”. Tot de la ea am aflat cã tinerii din parohie, în fiecare sâmbãtã, merg în vizitã la bolnavi ºi se roagã împreunã cu ei rozariul. Pentru Olguþa biserica din Brezoi este „o oazã de liniºte”.

Responsabilul liturgic, Alexandra Vãcaru, ne-a povestit cum, lunar sau o datã la douã luni, tinerii din Brezoi se întâlnesc cu Surorile Caritãþii ale Sfintei Ioana Antida, din Râmnicu Vâlcea ºi, împreunã, abordeazã diferite teme. Uneori, pentru astfel de întâlniri, sunt chemaþi ºi preoþii din congregaþia Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate din Mãrãcineni. „Dupã ce termin orele la ºcoalã, spune Alexandra, biserica este destinaþia mea. Aici este singurul meu loc de reculegere, de rugãciune.

Mã rog ºi acasã, dar nu este acelaºi lucru. Mie îmi place biserica, chiar dacã e rãcoroasã pe timp de iarnã, pe timp de varã e super.

Biserica pentru mine este ca o casã primitoare”.

Lumea trage speranþã

Doamna Ana Popovici, fiind cãsãtoritã ortodox, cu toate cã pãrinþii dânsei au fost catolici, ne spune: „Mã simt foarte bine aici, la bisericã, unde vin în fiecare duminica ºi în fiecare marþi; uneori mai merg ºi în biserica ortodoxã.

Comunitatea noastrã nu este mare, mulþi sunt bãtrâni, unii sunt ºomeri, dar sperãm cã va fi mai bine ºi se va mai mãri, tragem ºi noi nãdejde”.

Domnul Tudor Ilea, credincios greco-catolic, vine în aceastã bisericã pentru cã biserica lor „le-a fost luatã”. „Îmi place mult aici, mãrturiseºte domnul Ilea, pentru cã pot sã mã rog în liniºte”.

Sãracu’ pãrintele…

Eugen ºi Veronica Enãºoaie, doi moldoveni sosiþi în aceastã comunitate înainte de revoluþie, ne mãrturisesc: „Începutul a fost foarte greu, deoarece am primit un apartament fãrã uºi ºi fãrã geamuri, dar a trebuit sã ieºim la suprafaþã”. Domnul Enãºoaie îºi aminteºte cã pãrintele Nicolae Þâmpu, la început, stãtea într-o camerã din subsolul bisericii ºi atunci ºi-a zis: „Sãracu’ pãrintele, a fãcut facultate ºi uite unde a ajuns, dar m-am gândit la experienþa mea de familist, la cum am reuºit eu sã ies la suprafaþa ºi mi-am zis: va ieºi ºi el, pentru cã e tânãr ºi are voinþã”. „Duminicã, pentru noi, continuã soþia, este o mare bucurie, abia aºteptãm sã venim la bisericã. Ne-a pãrut rãu când au plecat preoþii ºi sperãm ca mãcar pãrintele Gilbert sã rãmânã”.

O inimã largã, pe mãsura greutãþii lui

Pãrintele Gilbert Sebastian Iavorschi a pãºit în aceastã parohie puþin temãtor deoarece era prima sa misiune ca paroh, dar aceasta nu l-a fãcut sã-ºi piardã umorul sãu proverbial: „Este o comunitate cam micã, dar care are un paroh mare (vezi greutatea pãrintelui Gilbert, dar în egalã mãsurã largheþea inimii lui, nn). Sunt 46 de familii: 9 sunt romano-catolice, 20 sunt greco-catolice ºi restul ortodoxe.

Este o comunitate unitã, strâns legatã de bisericã, asemenea unei mici familii. Fiind o comunitate micã, ai avantajul cã poþi sã-i cunoºti mai bine. Este cam îmbãtrânitã, iar tinerii sunt nevoiþi sã plece pentru cã aici nu gãsesc un loc de muncã. Dupã logica noastrã, parohia nu pare sã aibã un viitor prea strãlucit, dar viitorul este în mâinile lui Dumnezeu”.

Nu te teme…

Ascultându-i pe interlocutorii mei, am simþit în glasul lor un pic de fricã de a nu rãmâne fãrã preot, dat fiind cã, în ultimii ani, parohul a fost schimbat de mai multe ori ºi, tot gândindu-mã la aceastã preocupare a lor, mi-au venit în minte aceste cuvinte ale Mântuitorului: „Nu te teme, turmã micã, pentru cã i-a plãcut Tatãlui vostru sã vã dea împãrãþia”(Lc 12, 32).

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI nr. 4/2005

13

PAROHIEI DIN VIAÞA P AROHIEI

adova - Brezoi

Putem fi fericiþi ºi aºa...

Muntenia catolicã

Rândurile care urmeazã au fost scrise de o tânãrã din Italia, care a vizitat o parohie din dieceza noastrã, în cadrul unui proiect de voluntariat. E vorba aici de parohia Bucureºtii Noi, dar aceeaºi experienþã a bucuriei nãscute din generozitate - sintetizatã atât de frumos de Elisa - se repetã aproape zilnic în multe alte parohii. Am vãzut în cuvintele Elisei o meditaþie potrivitã acestui timp pascal, când Isus cel Înviat vine în mijlocul nostru ºi - în întâlnirea cu El - inimile încep sã ne ardã.

LIANA GEHL Reiau în minte aventura mea din România - o sãptãmânã de muncã, întâlniri, surprize...

Lãsând la o parte primele douã zile necesare familiarizãrii cu mediul, celelalte zile s-au scurs cu iuþealã ºi seara ajungea tot mai repede, lãsând în inimã zâmbete, îmbrãþiºãri, strângeri de mânã, îndoieli, incoerenþe ºi o mulþime de întrebãri. Nu mã simt tot atât de zguduitã ca la celelalte douã experienþe de misiune pe care le-am trãit mai înainte. Acum am înfruntat totul cu seninãtate, cu tãrie ºi motivaþie.

Fiecare cãlãtorie e o descoperire, un tezaur de întâlniri.

Mi se îngrãmãdesc în minte o mulþime de idei, drept pentru care nu existã o ordine precisã dupã care sã reconstitui experienþa, nu existã un sens clar conturat. ªi cred cã e bine cã e aºa. În fiecare searã, înainte de a adormi în culcuºul primitor pregãtit de Celina, cãutam sã reflectez la ziua care trecuse, la persoanele întâlnite, la emoþiile trãite.

Dar mai mereu mã opream la un detaliu care îmi deschidea ferestre asupra altor experienþe trãite, ºi cream o mare de conexiuni cu alte zâmbete, chipuri, cuvinte. Aºa cã am reflectat mai puþin, ºi pur ºi simplu am trãit mai mult, gândindu-mã cã scopul cãlãtoriei nu era acela de a schimba ceva la români, ori de a realiza un proiect sau de a impresiona pe cineva cu acte eroice de generozitate. Scopul era sã întâlnim, sã respectãm, sã avem încredere în faptul cã orice persoanã nou întâlnitã te poate schimba, te poate face sã descoperi ceva nou în tine, trãsãturi pe care nu le cunoºteai ºi pe care nu credeai cã le ai.

14

Aºa s-a întâmplat. Am primit mult, am fost gãzduitã mai bine decât în familie.

Oamenii pe care i-am cunoscut mi-au atins inima ºi m-au impresionat. Îmi vin în minte imagini, momente pe care aº vrea sã le þintuiesc locului, ca sã nu zboare cu timpul. Zâmbetul nevinovat al Gabrielei, micã stea cu mâinile marcate probabil de loviturile primite acasã, feþiºoara ºmecherã ºi vioaie a Alinei, plinã de energie ºi de dorinþa de a intra în jocul vieþii, Pr. Martin, prezenþã tãcutã dar martor al unei mari încrederi în Dumnezeu, tonul indignat al Celinei pe când îmi descria situaþii familiale absurde întâlnite aici, la periferie. ªi horele dezlãnþuite cu puºtii din parohie, zîmbetul enigmatic al Simonei, care te privea cu o viclenie amestecatã cu veselie, sunetul nostalgic al viorii fetiþei - atît de slabã ºi cu ochelari - care studia de la 6 ani, mutra bosumflatã a Martei, care se supãra cã nu-i

înþelegem limba, ºi gingãºia surorii ei, plinã de un chef de joacã devenit exploziv în ultimele zile. ªi apoi toropeala serilor în faþa unui pahar sau la un joc de cãrþi, ºi a doua zi dimineþa drumul la piaþã dupã zarzavat ºi sticle albe, de doi litri cu lapte de la þãrani, vândute pe trotuar, chitarele nostalgice ºi manelele cu diverse ritmuri, Daciile rablagite conduse, cu rândul, de golanii din cartier, absurdul semnelor de circulaþie, aºteptãrile nesfîrºite în staþiile de autobuz ºi duhoarea din maºinã, unde dacã taxai biletul însemna cu siguranþã cã eºti strãin... blocurile enorme ºi reci, cenuºii ºi oribil întreþinute, aburii care ieºeau din canale... ªi apoi Milcov, centrul pentru fete cu disabilitãþi, unde mirosul inconfundabil þi se impregna în haine ºi rãmânea acolo ca sã-þi aminteascã de existenþa

nr. 4/2005

unei lumi diferite, care urmeazã o logicã diferitã, ºi strângerea pe care o simþeai în inimã vãzând fetele ghemuite pe paturile lor ºi bãtându-se cu capul de perete; ochii plini de credinþã ai surorilor Maicii Tereza, mici îngeri fãrã aripi ºi cu picioarele bine înfipte pe pãmânt, conºtiente cã nici o clipã nu se pierde dacã e trãitã din iubire, chipul blând al bunicului care ne-a deschis poarta în prima dimineaþã la Milcov, feþele nedumerite ale oamenilor întâlniþi pe stradã pe cînd scoteam la plimbare bãieþii handicapaþi de la centrul din Chitila. ªi apoi, între noi italienii, îmi amintesc sporovãielile nocturne cu ªtefania, învinse de somn ºi obosealã, vorbele de duh ale Elenei care înviora grupul cu vioiciunea ei, sensibilitatea Deborei care observa totul cu discreþie, ilaritatea lui Alessandro care dezamorsa orice conflict, entuziasmul lui Stefano pe când se juca cu copiii, distrându-i, prezenþa discretã dar incisivã a Celinei, care alerga de dimineaþa pânã seara ca sã rãspundã tuturor nevoilor noastre ºi ale musafirilor din parohie, Pãrintele Martin, persoanã serioasã ºi profundã, dar care îºi permite ºi sã glumeascã ºi sã ironizeze din când în când, bucãtãreasa tãcutã care scotea din cuptor rânduri, rânduri de bucate îmbietoare...

Pe scurt, experienþa mi-a redeschis în suflet gustul misiunii, m-a miºcat adânc, m-a pus sã mã gândesc la viitor, la ce aº vrea sã trãiesc în mica mea viaþã, la valorile ºi prioritãþile la care nu aº vrea sã renunþ. Nu e prea interesant sã faci liste, dar vreau sã pãstrez mereu în minte împãrtãºirea, credinþa, deschiderea cãtre ceilalþi, sentimentul cã suntem mereu la început de drum, fãrã sã ne considerãm nicidatã ajunºi la capãt, tenacitatea, atitudinea celui care se aflã mereu în mers, un pic clandestin, ca toþi ceilalþi de altfel, pentru cã suntem doar în trecere ºi nu avem dreptul sã ne ataºãm, bolnãvicios, de nimic...

Mulþumirile sunt oarecum de aºteptat, dar ele vin din adâncul inimii, chiar ºi pentru greutãþi, pentru îndoieli, pentru tot ceea ce aceastã experienþã a fãcut sã reînvie în mine. GRAZIE - MULÞUMESC! ELISA

Elisa are 26 de ani ºi este educatoare la o grãdiniþã din Treviso. În timpul liber se ocupã de animaþie în parohie ori în cadrul unor proiecte misionare.

z Asociaþia Caritas Bucureºti oferã servicii de consiliere ºi asistenþã pesoanelor cu handicap prin Biroul B.A.C.H. din cadrul parohiei Bãrãþia (Str.Bãrãþiei nr.27, lângã Magazinul Cocor).

Programul este urmãtorul: Marþi 15-18; Vineri 09-11. z B.A.C.H. deruleazã, de asemenea, programe speciale pentru persoanele cu Sindromul Down (un Centru de Zi pentru adulþii cu Sindrom Down, un Centru de Resurse).

Cu sprijinul Asociaþiei Caritas Bucureºti (B.A.C.H.) a fost înfiinþatã o asociaþie pentru persoanele cu Sindrom Down DownAsociaþia Sindrom Down Bucureºti Bucureºti.

Persoanele care doresc sã se înscrie în aceastã asociaþie, care doresc sã solicite informaþii sau sprijin, sunt rugate sã vinã la biroul B.A.C.H. de la adresa menþionatã mai sus.

Programul pentru acest tip de probleme este Marþi între orele 10-14.

B.A.C.H. Bucureºti face parte dintr-o reþea naþionalã, formatã din 11 Birouri de Asistenþã ºi Consiliere pentru persoane cu Handicap (în fiecare dintre cele 11 Dieceze Catolice din România). Misiunea reþelei B.A.C.H. este:

Probabil cu toþii am simþit la un moment dat cã suntem pur si simplu copleºiþi de probleme. Ne-am simþit atât de deznãdãjduiþi încât am obosit sã mai sperãm, atât de singuri încât ne-am simþit marginalizaþi.

La aceste aspecte s-au gândit cei de la Centrul „Te ascult”, o echipã de voluntari tineri, entuziaºti, gata sã dãruiascã timp ºi experienþã pentru a

îmbunãtãþirea calitãþii vieþii persoanelor cu handicap ºi promovarea integrãrii lor în societate.

Obiectivele Programului B.A.C.H.: Îmbunãtãþirea nivelului informaþional, acordarea de asistenþã socialã ºi consiliere persoanelor cu handicap ºi familiilor lor, în diferite domenii; - Constituirea unui grup de specialiºti, coordonat la nivel naþional; - Organizarea cursurilor de perfecþionare/calificare pentru personalul din domeniul muncii cu persoanele cu handicap, pentru persoanele cu handicap ºi familiile lor; - Proiectarea ºi sprijinirea funcþionãrii ºi dezvoltãrii proiectelor ºi serviciilor destinate persoanelor cu handicap.

Persoana de contact contact: EUGEN ªTEFÃNESCU, coordonator B.A.C.H. Telefon: 021/2332134, 0727224117, E-mail: eugen_stefan@caritasbucuresti.org: Web: www.caritasbucuresti.org; www.bach.ro, www.sindromdown.ro

veni în ajutorul tãu. Noi putem sã îþi întindem o mânã ºi, poate, în astfel de momente sã îþi atingem sufletul cu o vorbã bunã, cu un sfat util sau chiar sã gãsim împreunã soluþii pentru problema ta. Putem sã îþi îndreptam paºii în aºa fel încât tu singur sã te poþi descurca. Vorbindu-ne despre tine ºi problemele tale ne ajuþi sã te ajutãm.

Totul este sã vrei, totul este sã prinzi puþinã putere ºi sã faci ceva pentru tine.

Când toate porþile þi se închid, noi te putem ajuta sã poþi deschide TU o uºã, când nu mai vezi soarele, lumina lui, nu mai simþi cãldura lui, noi te putem ajuta

sã deschizi o fereastrã. Când simþi cã eºti copleºit de tristeþe, poate îþi putem aduce un zâmbet pe chip.

Pe cine aºteptãm la noi: Persoane cu probleme de integrare socialã sau profesionalã. Persoane cu probleme medicale. Familii care întâmpinã greutãþi în încercarea de a creºte copiii. Persoane vârstnice.

Persoane cu handicap.

Ne puteþi gãsi la Biserica Bãrãþia, marþi ºi miercuri de la ora 16.00 pânã la ora 18.00, iar sâmbãta de la ora 10.00 pana la 12.00.

TE ASCUL ASCULTT

Vreþi sã fiþi sponsori

fãrã sã vã afecteze în nici un fel veniturile?

Pagina socialã a revistei noastre v-a fãcut cunoscute mai multe proiecte ale unor asociaþii ºi fundaþii non-profit.

Preocuparea acestora este ca pe fonful învãþãturii sociale a Bisericii sã promoveze solidaritatea. Pentru a ajuta, aceste instituþii au nevoie de ajutor. Începând cu acest numãr, dorim sã oferim informaþii cu privire la posibilitãþile de a sprijini activitatea caritativã ºi nu numai a Bisericii Catolice prin aceste asociaþii ºi fundaþii. Iatã ce prevede Codul Fiscal (Legea 571/ 2003), în Capitolul X - Venitul anual global, la Articolul 90: Paragraf 2: Contribuabilii persoane fizice pot dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentând pânã la 1% din impozitul pentru venitul anual datorat, pentru sponsorizarea entitãþilor non-profit care funcþioneazã

conform OG 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii cu modificãrile ºi completãrile ulterioare Paragraf 3: Obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãrii sumei revine angajatorului sau organului fiscal competent Procedura de alocare a unei sume reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat a fost aprobatã prin ordinul Ministrului Finanþelor Publice cu Nr. 1.941 din 28 decembrie 2004 în Anexa Nr. 2. Nu putem publica textul Anexei cu pricina datoritã mãrimii lui, dar cei interesaþi îl pot gãsi la Centrul de Asistenþã Profesionalã deschis la Arhiepiscopie.

Sperãm ca în curând sã putem oferi ºi detalii privind formularele ce trebuie completate. nr. 4/2005

15

SOCIAL

Sprijin acordat persoanelor cu handicap

CRONICÃ DE CAR TE CARTE

Domenico Del Rio

– „Karol cel Mare“

(Istoria Papei Ioan Paul al II-lea) Ed. Pauline, 2005; 400 p. „Acum, oricine avea ochi de vãzut, ºtia, vedea cã papa era un rug arzând. Ardea în el iubirea pentru Stãpânul sãu care l-a mânat sã cãlãtoreascã în toate colþurile lumii. [...] Pieþele, stadioanele, hipodromurile au fost noile catedrale ale papei care vorbea lumii, au fost noile locuri ale evanghelizãrii omenirii întregi“ – aºa scrie jurnalistul italian Domenico Del Rio despre Ioan Paul al II-lea ºi pontificatul acestuia în ultima sa carte, intitulatã, îndrãzneþ ºi inspirat deopotrivã, KAROL CEL MARE. Principalele etape ale unei existenþe excepþionale care a marcat istoria Bisericii ºi a secolelor al XX-lea ºi al XXI-lea, sunt cuprinse în aceastã sintezã: copilãria ºi adolescenþa la Wadowice, munca la cariera de piatrã, pasiunea pentru poezie ºi teatru, intrarea la seminarul pe atunci clandestin, sfinþirea ca preot la 1 noiembrie 1946, studiile la Roma, numirea ca episcop auxiliar, apoi arhiepiscop de Cracovia, la 8 martie 1964, în 1967 devenind cel mai tânãr cardinal al Bisericii, apoi participarea la Conciliul ecumenic Vatican II ºi, în fine, alegerea sa ca Papã, la 16 octombrie 1978.

Ca în orice destin împlinit, ºi în viaþa lui Karol Wojtyla au existat întâlniri providenþiale: cu croitorul Tyranowski, cu Adam Sapieha – arhiepiscop de Cracovia ºi cu Stefan Wyszyñski – arhiepiscop de Varºovia. Primul i-a aprins imaginaþia vorbindu-i cu pasiune despre Dumnezeu, al doilea i-a refuzat rugãmintea insistentã de a intra la mânãstire, ultimul i-a cerut sã accepte alegerea ca Papã ºi sã ducã Biserica lui Cristos în mileniul al treilea.

Sunt patru aspecte esenþiale care definesc pontificatul lui Ioan Paul al II-lea: a) vestirea Evangheliei „pânã la marginile pãmântului“, b) rolul sãu personal în prãbuºirea comunismului, c) afirmarea neînduplecatã a adevãrului cuprins în învãþãtura ºi Tradiþia Bisericii, ºi asta în ciuda contestãrilor vehemente venite din partea mediilor „progresiste“ (de pildã în chestiunea divorþului, a avortului, a hirotonirii femeilor, a renunþãrii la celibatul impus preoþilor etc.), d) dialogul ecumenic fãrã precedent (cu evreii, cu musulmanii, dar ºi cu celelalte confesiuni creºtine – ortodocºii, protestanþii).

Rodnica slujire a Vicarului lui Cristos a lansat o serie de premiere ce meritã readuse ºi pãstrate în memorie. Cea mai importantã este înfruntarea deschisã a regimurilor totalitare, fie ele de dreapta sau de stânga, din Europa sau din America Latinã. Sub titlul Requiem pentru comunism, autorul citeazã cuvintele emoþionante ale Papei, rostite în acel luminos 1989: „Astãzi ne aflãm în faþa ruinelor unuia dintre atâtea turnuri Babel ale istoriei omenirii... Pretenþia de a construi o lume fãrã Dumnezeu s-a dovedit a fi iluzorie“.

O premierã tristã – dar transformatã în triumf al Maicii Domnului – este atentatul din Piaþa Sf. Petru: 13 mai 1981 – ora 17:17. Turcul Ali Agça, un asasin plãtit, ascuns în mulþime, trage asupra Papei. ªi cum minunile sunt primite de moderni cu scepticism, nu mulþi au observat cã, dacã traiectoria glonþului ar fi respectat legile fizicii, Papa ar fi fost mort. Ceva sau Cineva a fãcut ca glonþul ucigaº sã ocoleascã organele vitale, urmând o traiectorie neverosimilã. Mâna Maicii Domnului?

Tot o premierã o constituie asumarea titlului binemeritat de globe-trotter, de cãlãtor neobosit adicã: „Vreau sã merg la toþi – la toþi aceia care se roagã, acolo unde ei se roagã, la beduinul din stepã, la carmelitanul sau cãlugãrul cistercian în mãnãstirile lor, la bolnavul aflat pe patul sãu de suferinþã, la omul activ în floarea

16

nr. 4/2005

vieþii, la cei oprimaþi, la cei umiliþi, pretutindeni. Vreau sã trec pragul tuturor caselor...“. Împreunã cu statutul de globe-trotter a venit ºi acela de vedetã mediaticã. Papa a înþeles repede cã se poate folosi de televiziune, de radio, de presa scrisã pentru a transmite tuturor popoarelor mesajul sãu de pace, de speranþã ºi de chemare la convertire. În plus, ºi nimeni nu poate nega asta, Papa „are lipici“ la jurnaliºti: toþi îl iubesc. Dovadã – cartea de faþã. O parte substanþialã a volumului semnat de Domenico Del Rio este consacratã cãlãtoriilor Papei, începând cu Mexic – 1979 ºi culminând cu aceea din Polonia, în 2002. Urmãriþi acest itinerariu fascinant!

O altã premierã o reprezintã numeroasele canonizãri ce au avut loc de-a lungul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea: aproape 500, faþã de numai 300 în cei 400 de ani care l-au precedat. Deºi pare excesiv, nu este aºa: omenirea hipermodernã, bolnavã ºi suferindã din pricina desacralizãrii, are nevoie de modele. Iar aceste modele nu mai sunt regii ºi reginele Evului Mediu, ci oameni obiºnuiþi, pentru noi aceasta fiind o sugestie cã sfinþenia nu aparþine doar celor de demult.

Edith Stein – evreica pasionatã de filozofie, devenitã cãlugãriþã carmelitanã ºi Maximilian Kolbe – preotul ce s-a jertfit pentru aproapele, amândoi morþi la Auschwitz, Padre Pio, Maica Tereza de Calcutta ºi atâþia alþii, bãrbaþi ºi femei ce au dat mãrturie eroicã despre Cristos cu munca ºi cu viaþa lor, în tulburatul veac al XX-lea.

Jubileul Anului 2000 îl aratã pe Ioan Paul al II-lea împlinindu-ºi misiunea încredinþatã: aceea de a duce Biserica în al treilea mileniu. Iar primul sãu gest, sã nu uitãm, a fost unul de penitenþã ºi de reconciliere: „Duminicã 12 martie 2000, în bazilica Sfântul Petru erau un Papã ºi un crucifix. […] Era un papã evanghelic: un om al Evangheliei vameºului, care îºi bãtea pieptul înaintea Stãpânului sãu. Era ziua marii cereri de iertare a Bisericii. […] În acele mãrturisiri era tot rãul fãcut de creºtini în istorie. Ele includeau condamnarea lui Galileo, rugurile inchiziþiei, sclavii africani vânduþi de cãtre creºtini, masacrarea indienilor cu prilejul cuceririi de cãtre creºtini a Americii latine, evreii închiºi mai întâi în ghetouri, apoi condamnaþi la Holocaust, certurile cu ortodocºii ºi excomunicãrile, intoleranþele faþã de «eretici», ocara pe care epocile creºtine au aruncat-o asupra femeii“. Aceastã imagine va rãmâne emblematicã pentru Ioan Paul al II-lea. Numai cei puternici ºtiu sã-ºi recunoascã greºelile ºi sã cearã iertare pentru ele. Prin acest gest fãrã precedent al Papei, Biserica lui Cristos a pãºit în noul mileniu mai puternicã.

Aº vrea sã închei prezentarea acestei cãrþi cu un cuvânt de speranþã – Papa cãtre tineri: „Tineri ai lumii, voi sunteþi bucuria mea ºi coroana mea. […] Mergeþi în lumea întreagã ºi duceþ-i pacea, fiþi martorii noului mileniu“.

ANA-MARIA BOTNARU

Numãrul de primãvarã al revistei “Familia creºtinã”, recent apãrut, cuprinde ºi un interviu pe marginea relaþiei dintre copil ºi televizor. Cristina Trepcea, de la Consiliul Naþional al Audiovizualului, invitata revistei, readuce în discuþie rolul pãrinþilor în alegerea programelor din oferta mediaticã.

Devine din ce în ce mai evident cã familia – în primul rând pãrinþii - trebuie sã se implice mai mult, mai conºtient, mai responsabil, sã opteze, selectând programele oferite copiilor.

Faptul cã CNA are un serviciu de comunicare ºi relaþii publice, are un forum, pe site-ul sãu, destinat tuturor celor interesaþi într-un “consum” responsabil al ofertei audio-vizuale, este demn de apreciat. Dar este ºi un prim pas pentru o colaborare mai vizibilã, mai eficientã, cu instituþia familiei - prima vizatã de nocivitatea unui consum mediatic lipsit de responsabilitate.

Oamenilor nu le produc atâta rãu unele fenomene, cât modul în care le vãd, „lentila” prin care le privesc. De aceea, atunci când ceva ne supãrã, trebuie în primul rând sã vedem în ce mãsurã depinde de noi înºine ca fenomenele nocive sã nu ne afecteze.

Dacã generaþii întregi de copii s-au hrãnit cu basme în care abundã tot felul de forþe ale rãului, faptul cã povestea a decantat dintotdeauna cu fermitate binele de rãu ºi a cultivat o înþelepciune fãrã greº, a fost benefic pentru micile personalitãþi în formare. În faþa copiilor este greu sã cosmetizezi lumea, sã o zugrãveºti aºa cum nu este, din dorinþa de a-i proteja. Dar este periculos sã nu educi discernãmântul.

A pretinde, de unii singuri, ca lumea sã se schimbe este nu

numai o utopie, ci chiar un act de imensã trufie, vecinã cu nechibzuinþa. Ceea ce putem, însã, este sã ne asumãm propriile noastre judecãþi, propriul nostru mod, responsabil, de a privi fenomenele ºi, pornind de aici, sã ne solidarizãm cu alþii, care gândesc la fel.

Bucuria transformãrii personale, în anotimpul “primãverii sufleteºti” – cu care întâmpinãm Sãrbãtoarea Paºtelui este întradevãr, negrãitã, dar se petrece ºi o înnoire a relaþiei cu ceilalþi, acest tip de convertire fiind mai complex ºi poate – mai greu.

Solidaritatea este un sentiment care se deprinde în familie, acolo unde disponibilitatea pentru binele celuilalt se învaþã în cursul simplelor fapte zilnice de viaþã. „Primãvara sufleteascã” a familiei, în pregãtirea pentru Sfintele Paºti, poate fi, deci, un moment fertil pentru ca intenþii deocamdatã timide, precum solidarizarea familiilor spre binele copiilor, sã prindã viaþã. Oferta mediaticã are o calitate importantã, prin marea ei bogãþie.

Depinde însã de hotãrârea pãrinþilor, de modul în care se responsabilizeazã ºi înþeleg sã lucreze împreunã cu alte familii, ca bogãþia mediaticã sã fie cu adevãrat beneficã pentru copii.

MARINA FARA

Mulþumesc, mass-media!

Duminicã, 13 martie, Arhiepiscopul Leonardo Sandri, substitut în cadrul Secretariatului de Stat al Vaticanului, a citit în faþa credincioºilor adunaþi în Piaþa Sântul

Petru un scurt mesaj pe care Sfântul Pãrinte l-a scris. Iubiþi fraþi ºi surori! În aceste zile de spitalizare, aici la Gemelli, am remarcat într-un mod special prezenþa ºi atenþia atâtor operatori din massmedia. Astãzi doresc sã le adresez un cuvânt de mulþumire, deoarece ºtiu cã îºi desfãºoarã - nu fãrã sacrificiu - slujirea lor preþioasã, mulþumitã cãreia credincioºii, în toate pãrþile lumii, pot sã mã simtã aproape ºi sã mã sprijine cu afecþiunea ºi rugãciunea. Rolul mass-media este

foarte important în epoca noastrã, a comunicaþiei globale. Mare este, de asemenea, responsa-bilitatea tuturor celor care lucreazã în acest domeniu, chemaþi sã furnizeze întotdeauna informaþii exacte, în respectul demnitãþii persoanei umane ºi cu atenþie faþã de binele comun. În aceastã perioadã a Postului, care ne invitã sã ne hrãnim mai abundent cu Cuvântul lui Dumnezeu, doresc sã amintesc cã este posibilã hrãnirea spiritului prin radio, televiziune ºi internet. Le sunt recunoscãtor celor care, apreciind mass-media, sunt dedicaþi acestor noi forme de evanghelizare.

La TVR de Paºti

Sâmbãtã orele 17.00 – 18.00: 18.00 Reportaj din Duminica Floriilor Sâmbãtã orele 23.30 – 01.30 01.30: Transmisie din Catedrala Sfântul Iosif, SFÂNTA LITURGHIE A ÎNVIERII. Duminicã orele 12.00 – 14.00 14.00: Transmisiune de la Roma, Binecuvântarea Urbi et Orbi a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea. nr. 4/2005

17

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

În faþa ecranelor ecranelor,, cu privirea de copil

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

E doar începutul - Pãrinte Fabian, s-a încheiat prima etapã a vizitelor din parohiile capitalei.

Ce impresii ne puteþi împãrtãºi?

- Înainte de a da un rãspuns la întrebare, aº vrea sã vã mãrturisesc gândul pe care l-am avut încã de la începutul acestor vizite în parohii, anume acela de a semãna. Cuvântul este o sãmânþã, iar la lumina Evangheliei, vestirea cuvântului este asemenea operei de semãnare.

Odatã cu cuvântul care ar putea fi sintetizat în moto-ul des repetat „Familia este calea Bisericii”, s-au semãnat ºi emoþii, aºteptãri, speranþe. Dar ceea ce cred cã a fost decisiv în aceastã „campanie de primãvarã”, chiar dacã iarna s-a desfãºurat din plin în toatã aceastã perioadã, a fost descoperirea atâtor terenuri fertile, în aºteptare, cum aº numi familiile care au rãspuns cu mult entuziasm la vizita episcopului Cornel Damian în comunitatea lor.

Acum, dacã e sã mã refer la impresii, aº face o clasificare, trecând de la ceea ce este vizibil, imediat, la ceea ce, dupã pãrerea mea, este de substanþã. Fãrã a face o delimitare precisã, aº aminti mai întâi rãspunsul credincioºilor ºi al familiilor care au participat în numãr mare la Sfânta Liturghie. Implicarea multor persoane la pregãtirea acestui moment denotã dorinþa lor de a fi ºi mai mult parte vie a tainei pe care o celebrãm la Jertfa Euharisticã. Þin sã mulþumesc tuturor familiilor care au participat la întâlnirile pregãtitoare pentru fiecare celebrare în parte. Acesta a fost un moment minunat de a ne cunoaºte reciproc, de a dialoga ºi de a contribui la reuºita fiecãrei întâlniri. Aº aminti rolul decisiv al parohilor în organizare.

Prin disponibilitatea lor am reuºit sã identificãm în fiecare comunitate câte un grup de persoane care „ºi-au luat inima în dinþi” ºi, în numele parohilor, au invitat alte familii, cunoscute sau doar vag cunoscute pânã atunci, la celebrarea din parohia cãreia îi aparþin. Acest act de curaj a fost, desigur, o surprizã plãcutã.

Intervenþiile Preasfinþitului Cornel au constituit un element pe care vreau sã-l accentuez . Insistenþa asupra legãturii dintre taina Euharistiei ºi taina Cãsãtoriei, taine care-ºi au izvorul în unica dãruire de sine a lui Cristos pentru Bisericã, Mireasa sa, a venit din dorinþa episcopului de a oferi o bazã solidã fie în trãirea zilnicã a credinþei soþilor, fie pentru o aprofundare a spiritualitãþii din viaþa de familie. O astfel de învãþãturã a trezit în soþi dorinþa de cunoaºte mai mult taina pe care ei o trãiesc.

Ba mai mult, ca rãspuns din partea unor familii, s-a sugerat ideea unei formãri spirituale mai temeinice, chiar a unei formãri permanente.

Aceastã sete de spiritualitate m-a impresionat foarte mult.

Ceea ce a fost gustat, dar ºi foarte apreciat în cadrul acestor întâlniri, au fost mãrturiile ºi propunerile familiilor. Articolele ce sunt conþinute în aceste pagini dedicate familiilor, reflectã deja ceva din „starea lor de spirit”.

P.S. Mulþumim din inimã „Centrului de comunicaþii sociale”, care ne-a însoþit în permanenþã pe durata vizitelor în parohii. Toate celebrãrile ºi mãrturiile familiilor au fost înregistrate pe „peliculã”.

(A. C.) Cei interesaþi de filmãrile sau fotografiile realizate cu prilejul evenimentelor parohiale ne pot contacta, direct sau prin preoþii din parohie.

18

nr. 4/2005

Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bãrãþia)

Parohia Sfânta Maria Regina Sfântului Rozariu (Popeºti-Leordeni)

Parohia Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã (Bucureºtii Noi)

Parohia Preasfânta Inimã a lui Isus (Biserica Francezã)

Catedrala Sfântul Iosif

Sunt convins cã bunul Dumnezeu ne-a “legat” pe toþi cu acele “lanþuri ale iubirii”, vorba cântecului ºi nu putem sã fugim din calea Iubirii. O Iubire dezinteresatã, nu numai pentru familiile noastre, dar una adevãratã pentru atâtea familii din jur care au nevoie de ajutor. Cineva îmi spunea cã în familia lor e bine, se simt bine, e armonie, dar simt nevoia sã comunice aceastã armonie cu ceilalþi.

Altã tânãrã mamã îmi spunea cã ea îºi pune problema ce lasã ea copiilor ei. Ambele mame au decis sã se implice pentru familii. Intr-o zi de hram în parohia noastrã, în 2004, deºi aveam un rol în desfãºurarea Liturghiei speciale, la ofertoriu, am ajuns cu puþine minute întârziere la bisericã (fiind zi de lucru). Soþia ºi cu puºtiul nostru ajunseserã mai devreme ºi nu gãsiserã loc decât la cor (ºi acolo cu mari dificultãþi).

Când soþia mi-a deschis uºa la cor pentru a fi alãturi de cei dragi în timpul Sfintei Liturghii, doamna dirijoare a fost foarte furioasã, a ascuns cheia ºi a aruncat niºte priviri care nu aveau ce cãuta în acel spaþiu.

Vã rog sã mã credeþi cã ne-am simþit umiliþi, ºi eu ºi soþia mea. Umilinþa ne face bine, desigur. Dar mã întreb oare de ce noi, cei care mergem la bisericã, nu-i privim pe cei din jurul nostru, din bisericã mãcar, indiferent de cum sunt îmbrãcaþi, cu iubire în ochi? Ne apropiem de Sf. Impãrtãºanie ºi cum poate Isus sã locuiascã în noi, dacã noi nu-L comunicãm mai departe?

Mã bucur mult, uneori, când momentul dãruirii pãcii aduce o altã atmosferã în bisericã. Lumea îþi zâmbeºte cu privirea ºi simþi cãldura mâinilor. Credeþi cã cer prea mult tuturor creºtinilor care îl primesc pe Isus Euharisticul, anume sã ne iubim cu ochii aproapele în timpul Sfintei Jertfe a Liturghiei?

Normal cã nu e uºor, dar revin la timp. Isus ne cheamã sã ne facem timp pentru El, timp pentru a creºte în iubire împreunã cu El, timp pentru a fi umpluþi de El, timp pentru a iubi celelalte familii din jurul nostru ºi astfel a creºte în iubire propria noastrã familie.

Ce trebuie sã facem? Fiecare din cei care citesc aceste rânduri ºi a fost un tânãr dintr-un grup de tineri ºtie rãspunsul.

Suntem legaþi prin lanþurile iubirii ºi ca familiºti ºi haideþi sã creºtem împreunã familiile noastre de creºtini care sã se dãruiascã celor din jur! Timpul ºi familia sunt lucruri de preþ pentru fiecare. Fac astfel un apel din adâncul inimii de cãutãtor al Adevãrului, ca sã vã implicaþi în a face ceva pentru viitorul familiei voastre ºi al celor din jurul vostru, împreunã cu parohul ºi cu cei din parohia voastrã. Un Timp dãruit.

Numai rãmânând în cãutarea lui Dumnezeu – Iubire vom putea avea timp ºi familii frumoase.

CORNEL BÃRBUÞ

Timp ºi chemare

nr. 4/2005

19

NE SCRIU CITITORII

Ascultam unul din cântecele unei formaþii cunoscute care avea urmãtoarele versuri: “All what we have is TIME” (tot ce avem noi este TIMPUL). Apoi mintea mi-a zburat la celebra “Momo” a lui Michael Ende (autorul cãrþii”Poveste fãrã sfârºit”), care insista pe coordonata TIMP din viaþa noastrã.

Unii sfinþi spuneau cã tot ce avem noi sunt doar pãcatele noastre. Îmi amintesc astfel ºi de diferenþa dintre “a avea” ºi “a fi”. ªi cred cã între a avea ºi a fi este Timpul pe care fiecare dintre noi l-a primit în dar (deci o avuþie), pentru a-l valorifica în felul lui personal ºi unic. Trãim zile în care, de multe ori, ne trezim (dacã ne trezim, desigur) sclavii acestui timp. Plecãm la ora…, avem întâlnire la ora…, trebuie sã fim la ora …, sã terminãm pânã la ora... ªi timpul pentru noi, pentru Dumnezeu sau pentru aproapele nostru… aproape cã e un obiect pierdut în coºul cu jucãrii al copiilor noºtri.

Mi-am amintit cã odinioarã, în vremea studenþiei, am beneficiat de un mare dar de la bunul Dumnezeu, acela de a fi într-un grup de tineri. Aºa L-am cunoscut pe Tatãl mai îndeaproape, acolo mi s-au revelat multe adevãruri ºi taine.

Atunci s-ar putea spune cã am înþeles de unde am primit eu Timpul ºi rostul acestuia pentru mine.

Dupã 10 ani de la terminarea facultãþii am constatat cã majoritatea vechilor mei prieteni sau a cunoºtinþelor, au propriile lor familii. Aº vrea sã mã adresez acum în mod special acestora, dar ºi tuturor celor care au fost implicaþi în activitãþi sau grupuri de tineri din întreaga þarã ºi au devenit între timp familiºti (cu sau fãrã copii).

Dumnezeu are nevoie de voi! Fiecare dintre voi cei care citiþi aceste rânduri ºtiþi bine asta. Cine sã facã ceva pentru familiile noastre creºtine din România, dacã nu noi? Noi, cei care am beneficiat de o pregãtire, o catehezã ºi un fundament al credinþei, de un grup de “fraþi ºi surori”, de “animatori”, organizatori sau alte denumiri, suntem chemaþi în aceste zile sã-L slujim ca familiºti. Nu e uºor sã te angajezi ºi sã jertfeºti din timpul tãu celorlalþi, dar dacã nu noi cei care am crescut astfel în tinereþe, atunci cine ar putea-o face?

Sunt în Bucureºti din 1995, familist din 1998 ºi recunosc cã am început sã mã implic în parohia de care aparþin doar de un an ºi jumãtate. Am avut nevoie de un timp de acomodare cu noul statut social, cu diferite experienþe profesionale ºi sociale, cu un copil mic etc. Dar ce mi-a dat cel mai mult curaj, a fost tot relaþia cu ceilalþi prieteni din trecut. Una din familiile prietene mi-a spus, la aniversarea a 10 ani de la absolvirea facultãþii în Iaºi, cã se aºtepta sã vorbim ºi sã facem mai mult pentru familiile noastre. Dar cine sã înceapã? Pe cine sã aºteptãm sã ne impulsioneze? Sã vinã Sf. Pãrinte Papa personal la noi ºi sã ne anunþe Anul Familiei?

CONCILIU

Gravissimum Educationis Titlul acestui Decret conciliar, dat de primele douã cuvinte personale; participarea la misterele mântuirii (expresie ce ale versiunii sale latine, ºi care a fost promulgat la 28 indicã participarea la sacramente); educarea omului în octombrie 1965, se referã la importanþa deosebitã a educaþiei dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. În art. 3 se specificã cele în viaþa omului ºi la influenþa ei din ce în ce mai mare asupra trei instituþii ce sunt chemate la realizarea acestui proiect de dezvoltãrii societãþii contemporane. educare creºtinã: pãrinþii (familia), statul, Biserica. Aceasta din Cu cinci ani mai înainte, în 1960, Papa Ioan al XXIII-lea urmã, din partea ei, doreºte sã accentueze mai mult instruirea încredinþase Comisiei de pregãtire “De Studiis et Seminariis” cateheticã1 , “care lumineazã ºi întãreºte credinþa, hrãneºte (pe tema studiilor ºi seminariilor) un fascicol: conþinea întrebãri viaþa dupã spiritul lui Cristos, duce la o participare activã ºi ºi probleme referitoare la “ºcolile catolice”. În martie 1962, conºtientã la misterul liturgic ºi îndeamnã la acþiune Comisia a prezentat o primã Schemã în vederea elaborãrii apostolicã” (art. 4). unei Constituþii ce urma sã poarte titlul “Despre ºcolile catolice”.

Articolul 8 a fost numit ºi “inima” Decretului, ºi asupra Acesta a fost primul pas. Aºa cum se poate intui deja, acestui punct au fost concentrate multe dintre observaþiile propunerile primite ulterior din partea diverselor conferinþe episcopilor2 . Aici se precizeazã cã o ºcoalã catolicã are ca episcopale, a Comisiei Generale de Coordonare, precum ºi element caracteristic “crearea în comunitatea ºcolarã a unei a Pãrinþilor conciliari, au determinat nu mai puþin de ºapte atmosfere însufleþite de spiritul evanghelic al libertãþii ºi iubirii”. reelaborãri ale Schemei iniþiale.

Dacã o ºcoalã catolicã nu are în vedere acest scop, îºi pierde În septembrie 1964, sensul ºi raþiunea de a Academia teologicã Anton Durcovici fi, devine “catolicã” doar titlul Schemei ºi natura ei Aula mare a Institutului Sf. Tereza, Bucureºti cu numele. Tot la acest au fost schimbate într-o “Declaraþie despre numãr se mai specificã educaþia creºtinã”: o dreptul Bisericii de a modificare semnificativã educa prin intermediul ce meritã a fi comentatã. ºcolilor ºi de a le Schimbarea a fost cerutã întemeia la orice nivel. de numeroºi episcopi Totodatã se precizeazã prezenþi în aula cã, în viziunea Bisericii, conciliarã. Ei au subliniat “slujirea îndeplinitã de cã tema “ºcolilor catolice” profesori este un este mult prea restrânsã apostolat autentic... ºi, pentru a reprezenta în acelaºi timp, un întreaga problematicã a adevãrat serviciu adus educaþiei copiilor ºi societãþii”. tinerilor catolici care Încheiem aceastã studiazã, în marea lor scurtã prezentare a majoritate, în instituþii necatolice. Totodatã, ºcoala în sine era Decretului despre Educaþia Creºtinã rememorând un fapt numai unul dintre ambientele educative: familia, asociaþiile petrecut la încheierea Conciliului. Pe 8 decembrie 1965, Papa de tineri ºi copii, alte instituþii paralele ºcolilor, nu puteau fi Paul al VI-lea a adresat în piaþa Sf. Petru Mesajul sãu cãtre ignorate. La toate acestea se mai adãuga faptul cã într-o mare intelectuali, înmânând în mod simbolic filozofului francez J. parte a lumii (de exemplu, þãrile din centrul ºi estul Europei) Maritain textul acestui Mesaj. În el Papa scria: “Cãutând, sã ºcolile catolice nu existau, iar educaþia catolicã putea fi oferitã dorim a afla; când, mai apoi, am gãsit, sã dorim a cãuta mai numai în clãdirile bisericilor ºi în parohii, precum ºi în familii. departe”. În puþine cuvinte Paul al VI-lea a concentrat sensul Conciliul dorea, deci, sã articuleze o poziþie a Bisericii faþã de educaþiei creºtine, care doreºte sã orienteze omul în cãutarea întreaga problematicã educativã creºtinã.

Celui ce doreºte nespus de mult sã fie aflat.

Aprobat cu 2290 voturi pentru ºi 35 împotrivã, Decretul Pr Pr.. CORNELIU BEREA despre Educaþia creºtinã conþine o Introducere, 12 articole ºi Misionarii V erbiþi Verbiþi o Concluzie.

1 De reþinut cã expresia nu este sinonimã cu “predarea Nici un om nu trãieºte numai pentru sine, se specificã în catehismului”.

Introducere. Avem cu toþii o funcþie, un rol în societate, ºi în 2 Cu privire la nr. 8 vezi J. Pohlschneider, «Declaration on Christian primul rând, în familie. E o contribuþie culturalã ºi socialã ce Education», în H. Vorgrimler, ed., Commentary on the Documents of trebuie valorizatã. Metodele educative ºi didactice au Vatican II, vol. IV, New York-London 1969, 1-48. progresat, iar Biserica doreºte ca acestea sã fie integrate atât în dezvoltarea societãþii, cât ºi în vestirea misterului lui Cristos.

Academia Anton Durcovici, organizeazã lunar evenimente Drumul omului e un drum spre Cristos, iar menirea Bisericii cu caracter teologic ºi cultural. Beneficiind de conferenþiari este aceea de a-l educa ºi sprijini pe om, încã de la primii sãi de marcã, Academia urmãreºte promovarea în rândul ani, în vederea acestei întâlniri. laicilor ºi preoþilor a unei formãri constante religioase ºi nu Cum realizeazã Biserica acest lucru? Decretul specificã, numai.

(Pr. EMIL MORARU, coordonator) în Introducerea sa, urmãtorii paºi: perfecþionarea credinþei

20

nr. 4/2005

”Datoritã credinþei a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã de mânia regelui, ºi, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Cel Nevãzut, a rãmas statornic. Datoritã credinþei a sãrbãtorit Paºtele ºi a fãcut stropirea cu sânge ca Nimicitorul primilor nãscuþi sã lor.. Datoritã credinþei a trecut ca pe uscat nu se atingã de ai lor Marea Roºie, pe când egiptenii au fost traºi la fund, când au încercat!”

(Evr 11,27-29)

Curãþiþi-vã de plãmada cea veche...

Cristos, mielul nostru pascal, a fost jertfit (1Cor 5, 6.7)

În câteva cuvinte, vorbind despre cele douã rituri bine cunoscute ale evreilor (ritul îndepãrtãrii drojdiei vechi ºi ritul jertfirii mielului pascal), sfântul Paul face referinþã la întreaga simbolisticã a sãrbãtorii pascale evreieºti, aplicând-o la Paºtele creºtinilor. Apostolul, însã, nu considerã cã s-ar schimba sensul sãrbãtorii evreieºti dacã vorbeºte despre Paºtele lui Cristos. Dimpotrivã, el vede în Învierea lui Cristos împlinirea cea mai bunã a eliberãrii pe care o aminteºte în fiecare an Paºtele evreilor.

Pentru Paul este absolut evident cã în Isus, vechea sãrbãtoare nu ºi-a pierdut semnificaþia ei, dimpotrivã, ea îºi dobândeºte sensul deplin: Paºtele creºtinilor este într-adevãr sãrbãtoarea eliberãrii ºi, de-acum înainte, eliberarea este definitivã. Prin moartea ºi învierea sa, Isus Cristos a sfãrâmat cele mai teribile lanþuri, ale morþii ºi ale urii. Iar aceastã eliberare se dovedeºte a fi „contagioasã” cãci, dupã cum spune Paul, puþinã plãmadã dospeºte întreg aluatul. Duhul Sfânt, care-i continuã lucrarea în lume va face irezistibilã „dospirea”, aidoma unui aluat, a omenirii întregi.

Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN nr. 4/2005

... pic ... pic ... picãturi de Revelaþie...

Indiscutabil, cea mai mare ºi mai sfântã sãrbãtoare a evreilor a fost ºi este sãrbãtoarea Paºtelui. În aceastã zi evreii comemoreazã eliberarea din robia Egiptului ºi trecerea miraculoasã a Mãrii Roºii. Despre aceste evenimente ne vorbeºte Biblia în capitolele 11 pânã la 15 din cartea Exodului, pe care vã propun sã le recitiþi ºi sã le meditaþi îndelung. Nici un semn sau o minune nu au fost îndeajuns, cãci Faraon s-a dovedit, de fiecare datã, a fi tot mai îndãrãtnic. Atunci Domnul, la care era ultima lor speranþã, a luat soarta poporului evreu direct în mâinile sale. În felul acesta Biblia ne oferã una din cele mai frumoase ºi mai pasionante pagini ale sale: originea sãrbãtorii Paºtelui ºi a mielului pascal, moartea întâilor nãscuþi ai egiptenilor ºi pornirea evreilor pe drumul libertãþii spre Pãmântul Fãgãduinþei.

Originea sãrbãtorii Paºtelui se pierde în negura vremii, iar din modul cum este aceastã sãrbãtoare prezentatã în Ex 12 rezultã cã ea era respectatã de evrei încã din perioada preisraelitã. Conform versetului 21, sãrbãtoarea este deja menþionatã în Ex 5,1-5, unde se face aluzie la o „sãrbãtoare a lui Iahve”.

Sãrbãtoarea aceasta minunatã a fost numitã ziccaron sau memorialul ieºirii miraculoase a evreilor din þara Egiptului. Moise porunceºte ca fiecare familie sã ia câte un miel fãrã defect, sã fie de parte bãrbãteascã ºi de un an. Mielul urmeazã sã fie sacrificat în a paisprezecea zi a lunii ºi sã fie consumat tot în acea noapte sfântã „cu azime (adicã pâine nedospitã) ºi cu ierburi amare”.

Cu sângele mielului evreii urmau „sã ungã amândoi uºorii uºii ºi pragul cel de sus, în casele în care vor mânca!” (Ex 11,7). Casele însemnate cu sânge au fost cruþate de Domnul, casele egiptene, în schimb, au fost lovite cu moartea. Toþi participanþii la cinã trebuiau sã fie gata de luptã, adicã încinºi cu cingãtoare, încãlþaþi cu sandale, cu toiege în mânã iar mielul sã fie consumat în mare grabã, pentru cã este ”Paºtele Domnului” iar ”în noaptea aceasta va trece prin þara Egiptului ºi-i va ucide pe toþi întâi nãscuþi!” (Ex 11,12a). Din verbul „a trece” derivã sensul propriu zis al sãrbãtorii Paºtelui. În limba ebraicã este folosit cuvântul pesah, a cãrui etimologie este nesigurã, dar care ar putea fi redat fie prin „a sãlta”, „a omite” sau „a proteja” casele evreilor, ceea ce Domnul a fãcut în acea noapte sfântã.

Puse în relaþie cu acest eveniment al eliberãrii poporului evreu, riturile ºi ritualele dobândesc o semnificaþie cu totul nouã, aºa cum ne este explicat în Ex 12,26-27: „Când va fi sã vã întrebe copiii voºtri: «ce înseamnã rânduiala aceasta?» Voi sã le rãspundeþi: «Aceasta este jertfa pentru Paºtele Domnului, care a trecut în Egipt pe la casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele voastre le-a cruþat». În felul acesta Paºtele evreu pregãtea evident Paºtele creºtin, în care Cristos însuºi, mielul lui Dumnezeu, este jertfit pe cruce ºi consumat la cina sfântã de cãtre toþii credincioºii. Paºtele creºtin trece dincolo de ceea ce evreii aºteptau de la Domnul, el înseamnã, înainte de toate, realizarea mântuirii lumii întregi, a omenirii, a universului, prin

reînnoirea misticã a acestui act mântuitor ºi tainic, care devine centrul indiscutabil al întregii Sfinte Liturghii, care este sacrificiul ºi ospãþul înfãptuit o datã pentru totdeauna.

Urmeazã, ca o confirmare a celor petrecute pânã acum, trecerea Mãrii Roºii sub conducerea lui Moise ºi Aaron ºi de acolo plecarea în deºertul Sinai. Pe drum intervine un fapt cu adevãrat minunat, care va însemna pentru evrei o binecuvântare divinã. Dumnezeu nu-i lasã singuri, arãtându-le drumul: „Domnul însuºi mergea înaintea lor, ziua în chip de stâlp de nor, ca sã le arate calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-i, ca sã poatã sã meargã ziua ºi noaptea!” (Ex 13,21).

Clipa cea mare, clipa adevãrului, se apropia din ce în ce mai mult, când poporul evreu avea sã treacã Marea Roºie pãºind victorios ºi definitiv pe drumul libertãþii spre Þara Fãgãduinþei, „pentru cã Domnul se va lupta pentru voi!” (Ex 14,14). Cu ajutorul Domnului, Moise a sãvârºit cea mai mare minune salvându-i pe toþi evreii din mâinile Faraonului înfuriat.

Atunci când Dumnezeu are grijã de cineva, nu-l pãrãseºte lãsându-l singur, dimpotrivã: „aºa a mântuit Domnul în ziua aceea pe Israel din mâna Egiptenilor!” (Ex 14,30).

Tradiþia noastrã creºtinã a reþinut respectivul pasaj considerând aceastã minune ca fiind o imagine a mântuirii noastre, care ne-a fost adusã de cãtre Cristos prin botezul crucii ºi Învierii sale (cf. 1Cor 10). Norul ºi trecerea Mãrii Roºii, prefigureazã în primul rând botezul, iar alte elemente din timpul Sinaiului, cum ar fi mana ºi apa izvorâtã din stâncã, prefigureazã Sfânta Euharistie. Aceasta ne invitã pe noi, în spirit de credinþã profundã faþã de Rãscumpãrãtorul acestei lumi, Isus Cristos, sã celebrãm Paºtele ca pe o sãrbãtoare a libertãþii.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza ereza

21

MOMENTE DE CREDINÞÃ

Paºtele, sãrbãtoarea libertãþii

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

Femeile - constructori ai pãcii Joi, 10 martie, s-a desfãºurat la Roma simpozionul internaþional cu tema Femeia ºi cultura pãcii , organizat de Institutul de Studii Superioare privind Femeia, din cadrul Universitãþii Pontificale Regina Apostolorum ºi de Universitatea Europeanã din Roma. Femeia este un lider în construirea pãcii, în mãsura în care ea protejeazã viaþa, au afirmat participanþii la acest simpozion.

Cristina Zucconi, preºedinta Institutului organizator, a afirmat cã: Pacea nu

poate fi improvizatã, deoarece este un stil de viaþã orientat spre dreptate ºi iertare ºi este o valoare care trebuie sã fie transmisã prin educaþie, încã din copilãrie, în ºcoalã ºi în familie, prima ºcoalã de socializare, ºi prima ºi fundamentala ºcoalã a pãcii. Pãrintele Paolo Scarafoni, rectorul Universitãþii Regina Apostolorum, a spus: Rãul este prezent atunci când oamenii se

Studiu în sprijinul autenticitãþii Giulgiului

Noi analize ºtiinþifice ale Giulgiului din Torino au detectat o a douã imagine a unei feþe umane pe pânzã, ridicând noi dificultãþi celor care susþin cã imaginea de pe Giulgiu a fost creatã de un artist ingenios. Ultimele studii asupra Giulgiului - despre care se crede cã este pânza în care a fost îngropat Isus Cristos - au produs imagini mai exacte ale feþei imprimate pe pânzã. Rezultatele studiului se pot consulta pe situl www.shroudstory.com; ele au fost obþinute prin tehnici electronice de îmbunãtãþire a calitãþii imaginii bãrbatului cu barbã de pe Giulgiu. Ideea cã niºte genii medievale ar fi putut gãsi o metodã de producere a imaginii pe care nici oamenii de ºtiinþã din secolul XXI nu o pot explica, precum ºi cã au mai produs o imagine misterioasã rãmasã nedetectatã timp de secole, face ipoteza fabricãrii imaginii ca fiind total neverosimilã. La începutul acestui an cercetãtorii de la Laboratorul Naþional Los Alamos au descoperit faptul cã materialul de pe Giulgiu provine istoric din vremea lui Cristos. Aceste rezultate subliniau eroarea studiilor anterioare ce afirmau cã Giulgiul este o creaþie din Evul Mediu.

Datarea greºitã se datora evaluãrii unui petec ce se pare cã a fost pus pe Giulgiu mult mai târziu.

Trei Cardinali vor prezida Sinodul Episcopilor

Papa Ioan Paul al II-lea a numit trei Cardinali care sã prezideze urmãtoarea adunare a Sinodului Episcopilor ce va fi dedicat Euharistiei. Cardinalii Francis Arinze, Prefectul Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor; Juan Sandoval, Arhiepiscop de Guadalajara, Mexic; ºi Telesphore Toppo, Arhiepiscop de Ranchi, India, vor prezida pe rând Sinodul, chiar dacã Sfântul Pãrinte va fi prezent, a anunþat Biroul de Presã al Vaticanului. Sinodul se va desfãºura în Vatican în perioada 2-29 octombrie 2005, ºi va încheia Anul Euharistiei.

22

îndepãrteazã de exigenþele iubirii.

Binele, în schimb, se naºte din iubire, este manifestat ca iubire, ºi este orientat spre iubire. Cultura iubirii trece de la o generaþie la alta, mai presus de toate, mulþumitã eforturilor femeilor.

Dacã familia umanã poate învinge rãul cu binele, acest lucru depinde în mare mãsurã de rolul femeilor astãzi, de trasmiterea legii morale, de educarea la o culturã a pãcii. Nici un bãrbat ºi nici o femeie de bunãvoinþã nu se pot îndepãrta de angajamentul de a învinge rãul cu binele. Este o luptã desfãºuratã valid doar în braþele iubirii.

Cardinal austriac împotriva experimentelor liturgice

Christoph Schönborn, cardinal de Viena, s-a declarat energic împotriva experimentelor liturgice neautorizate, afirmând cã, credincioºii catolici au dreptul sã participe la slujbele Bisericii ºi nu la ceva care este rodul unei pasiuni sau al unor idei liturgice particulare ale vreunui preot. Într-un interviu oferit pentru Kath.net, Cardinalul Schönborn a subliniat faptul cã liturgia este întotdeauna liturgia Bisericii, liturgia întregului popor al lui Dumnezeu. Îndrumãrile liturgice ale Bisericii, a explicat el, urmãresc sã asigure faptul cã întotdeauna cultul este al comunitãþii Bisericii Universale, cã Isus Cristos este centrul liturgiei, iar personalitatea celebrantului nu trebuie sã distragã atenþia de la Sfânta Liturghie. Moartea ºi Învierea lui Isus Cristos sunt fãcute prezente pentru noi. Poate exista ceva mai minunat decât aceasta? El a mai spus cã fidelitatea preotului faþã de celebrarea liturgicã îi ajutã pe credincioºi.

Codul Da Vinci

Este un best-seller al autorului Dan Brown, care a fost tradus în 42 de limbi ºi s-a vândut în toatã lumea. Romanul, despre care autorul spune cã este o ficþiune, porneºte de la o poveste bizarã în care Isus s-a însurat cu Maria Magdalena, iar urmaºii lor trãiesc încã în Franþa. Secretul absurd este pãzit de o societate secretã care a rezistat în timp. Numele cãrþii se trage de la pretenþia autorului cã Leonardo da Vinci a fost membru al acestei societãþi, lãsând indicii în unele din picturile sale.

Cardinalul Tarcisio Bertone, s-a adresat credincioºilor italieni prin intermediul Radio Vatican, cu îndemnul: nu citiþi ºi nu cumpãraþi Codul DaVinci. Rãdãcinile succesului mondial al cãrþii fac parte din strategia construirii unui castel de minciuni, pentru a contracara succesul Marelui Jubileu al Anului 2000. Roadele Jubileului au avut un impact excepþional asupra întregii istorii a omenirii, iar acum oponenþii credinþei au trecut la atac. Printre multiplele erori ale cãrþii, Cardinalul a amintit negarea morþii ºi învierii lui Isus, fapte ce sunt istorice ºi a lansat întrebarea: Societatea ar tolera publicarea unei cãrþi ce rãspândeºte neadevãruri despre Buddha, Mohamed sau alþi lideri religioºi, sau o carte care sã manipuleze întreaga istorie a Holocaustului? . Codul DaVinci a câºtigat un imens succes doar datoritã prejudecãþilor anti-catolice.

nr. 4/2005

Papa îºi continuã convalescenþa în V atican Vatican

Papa Ioan Paul al II-lea a petrecut o noapte liniºtitã în Vatican, dupã ce a pãrãsit spitalul duminicã 13 martie ºi se pregãteºte pentru Sãptãmâna Sfântã. Întoarcerea Papei acasã, de duminicã seara, a putut fi urmãritã prin intermediul televiziunii mulþumitã unui cameraman de la Centrul de Televiziune al Vaticanului, care l-a însoþit în automobilul cu care a pãrãsit spitalul. Sfântul Pãrinte, care putea fi vãzut alãturi de ºofer, pãrea mai în putere decât în zilele precedente, deºi vizibil slãbit dupã operaþia de traheotomie din 24 februarie. În prezent, Papa are încã inserat tubul care sã îi faciliteze respiraþia, pânã când vor decide medicii cã poate fi înlãturat. La Vatican se aflã o infirmierã pentru caz de urgenþã, iar medicii Papei ºi mai multe cãlugãriþe poloneze îl îngrijesc.

Rugãciune ortodoxã pentru sãnãtatea Papei

În cadrul unei slujbe solemne, oficiatã în ziua de 8 martie la biserica Sfântul Spiridon Nou cu prilejul aniversãrii a 120 de autocefalie ºi a 80 de ani de patriarhat al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist ºi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului s-au rugat pentru sãnãtatea Papei Ioan Paul al II-lea. Patriarhul Teoctist a declarat: Aflându-ne împreunã astãzi pentru serbarea Bisericii noastre, ne-am adresat gândurile împreunã spre Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, rugându-ne sã-i dãruiascã Dumnezeu grabnicã însãnãtoºire, sã putem sã ne reîntâlnim, cãci o asemenea persoanã, de dimensiunea acestui slujitor al Bisericii Universale, apare la mari intervale de timp. Ne este foarte scump, este foarte drag în întreaga creºtinãtate pentru cã a lansat primul, dintre toþi, aceastã idee de apropiere, de dialog între Bisericile noastre ºi de consolidare a nãdejdii ca toþi sã fim una întru Cristos, Domnul Nostru. Îi dorim sãnãtate ºi mulþi ani!

www .vatican.va suprasolicitat www.vatican.va

La 15 martie, biroul Vaticanului ce se ocupã de site a declarat primirea a aproximativ 40000 email-uri. Mesajele au fost trimise Papei Ioan Paul al II-lea în timpul internãrii la Clinica Gemelli. Au fost trimise mesaje de simpatie, încurajare, rugãciune. Cele mai multe, aproximativ 18.000, au fost scrise în englezã. Au mai fost 13.850 în spaniolã, 2.600 în italianã, 2.500 în portughezã, 1.400 în francezã ºi 1.200 în germanã.

Pr. Fernando Vergez Alzaga, responsabil cu Internetul pentru Vatican, a declarat cã au existat ºi mesaje scrise în alte limbi.

Datoritã email-urilor foarte numeroase,Vaticanul nu va putea rãspunde individual tuturor persoanelor, dar pe site este pusã o mulþumire. Numãrul mare de e-mail-uri, interesul major pentru sãnãtatea Papei, a fãcut ca situl sã fie solicitat peste posibilitaþile tehnice. În mod normal, situl primeºte douã milioane de vizite pe zi; în ultimele zile din luna februarie au fost pânã la nouã milioane de vizite zilnice. Situl Vaticanului a fost lansat on-line la Paºti, în 1997, dispunând de trei servere, numite dupã Arhanghelii Mihail, Gabriel ºi Rafael. Situl este deservit de 18 persoane, inclusiv de o echipã internaþionalã pentru traducerea documentelor ºi declaraþiilor în cele ºase limbi folosite.

Comemorare la Madrid

Intr-o Liturghie de comemorare a victimelor atacurilor teroriste cu bombã de anul trecut, din Spania, Arhiepiscopul de Madrid a evidenþiat iubirea ca fiind rãspunsul creºtin la terorism. Cardinalul Antonio María Rouco a prezidat vineri, 11 martie, slujba în Catedrala Almudena din Madrid, la un an dupã ce 191 de persoane au murit în urma exploziilor unor bombe amplasate de extremiºti islamici în patru trenuri. Familia regalã spaniolã, politicieni ºi peste 1.000 de persoane, dintre care jumãtate au fost rudele victimelor, au participat la Liturghie.

Terorismul nu are ºi nu va avea niciodatã ultimul cuvânt nici în vieþile oamenilor ºi nici în determinarea destinului lor, a spus Cardinalul în predica sa. Citându-l pe Sf. Paul, a spus: Nu te lãsa învins de rãu, ci învinge rãul cu binele. El a invitat credincioºii sã priveascã spre cruce ºi sã înþeleagã cã existã dureri pe care timpul le atenueazã, dar numai Dumnezeu ºi crucea le vindecã ºi le transformã în roade de speranþã ºi iubire. www .catholica.ro www.. arcb.ro; www www.catholica.ro În urmã cu ceva timp, Dãnuþ Doboº, istoric de la Iaºi, fiind solicitat sã se ocupe ºi de arhiva Arhiepiscopiei de Bucureºti, a venit cu ideea de a elabora o monografie a Catedralei Sfântul Iosif.

Astfel, pe baza documentelor de arhivã, a început elaborarea materialului în vederea scopului propus. Munca a fost încununatã cu succes, ºi iatã cum enoriaºii, preoþii ºi toþi cei doritori au ocazia, citind aceastã monografie, sã cunoascã mai bine catedrala în care au participat la Sfânta Liturghie, în care s-au rugat, s-au recules pentru a-l gãsi ºi pentru a trãi în strânsã comuniune cu Dumnezeu.

Pr Pr.. EUGEN BORTOª Lansarea cãrþii va avea loc miercuri 6 aprilie, ora 16.00, în cadrul Academiei Anton Durcovici, în Aula mare a Institutului Sfânta TTereza ereza.

nr. 4/2005

23

SFÂNTUL LUNII

29 aprilie: Sfânta Ecaterina de Siena, Doctor al Bisericii ºi Patroana Italiei ºi a Europei (1347-1380)

Sfânta Ecaterina s-a nãscut în ziua de 25 martie 1347, în cartierul Fontebranda din Siena, Italia. Pãrinþii sãi, Jacobo Benincasa ºi Lapa, fiica poetului Nuccio Piagenti, au avut douãzeci ºi cinci de copii, Ecaterina fiind al douãzeci ºi patrulea. Împreunã cu ea s-a nãscut ºi o sorã geamãnã, Ioana, care a murit la puþin timp dupã naºtere. Tatãl Ecaterinei era un vopsitor de stofe ºi se spune cã de la el a moºtenit Ecaterina devotamentul, grija ºi dragostea faþã de aproapele, în timp ce de la mama ei, a luat energia ºi hotãrârea.

Din pruncie, cu gândul la Dumnezeu

Este greu sã deosebeºti adevãrul de legendã; din povestirile despre copilãria Ecaterinei ºtim doar cã era o copilã vioaie, prietenoasã ºi evlavioasã. La ºapte ani, luminatã de Duhul Sfânt, simte foarte vie dorinþa de a o imita pe Maria din Nazaret ºi îi fãgãduieºte lui Dumnezeu fecioria ei. În anul 1362, când moare sora ei preferatã, Bonaventura, începe sã trãiascã o viaþã de penitenþã ºi rugãciune intensã. Mama ei a încercat de mai multe ori sã o convingã sã se cãsãtoreascã, dar toate aceste tentative au eºuat. Ba mai mult, Ecaterina ºi-a tãiat ºi pãrul ca sã fie mai puþin atrãgãtoare. Au urmat lungi discuþii cu pãrinþii pe aceastã temã ºi se pare cã Ecaterina a fost nevoitã sã lucreze ca o servitoare în casa pãrinþilor sãi pentru cã nu a vrut sã renunþe la aceastã hotãrâre. În anul urmãtor, 1363, a murit ºi cea mai micã sorã a Ecaterinei, fapt care a determinat-o sã înceapã un post, pe care-l va continua toatã viaþa, hrãnindu-se numai cu pâine, verdeþuri crude ºi apã.

Post, rugãciune ºi caritate pentru toatã viaþa

În aceeaºi perioadã, s-a simþit atrasã de mantellatte (purtãtoare de pelerine). Acestea fãceau parte din Ordinul Terþiar Dominican ºi constituiau un grup de femei evlavioase, vãduve sau fecioare, care duceau o viaþã de curãþie, de rugãciune ºi pocãinþã, solitarã ºi nu comunitarã. Se dedicau în mod special faptelor de caritate în favoarea sãracilor din oraº. În 1365, Ecaterina a fost primitã în acest grup, dar urmãtorii trei ani i-a petrecut tot în casa pãrinteascã, în singurãtate, vorbind foarte puþin ºi dedicând tot timpul rugãciunii. La 21 de ani, viaþa sa spiritualã crescuse cu atâta intensitate încât a trãit ceea ce, mai târziu, va numi cãsãtoria misticã cu Cristos. Însã, aceastã viaþã trãitã în casã, în singurãtate, a început sã o nemulþumeascã ºi se simþea din ce în ce mai mult chematã s-o abandoneze, pentru a ieºi în lume. S-a dovedit apoi cã aceºti trei ani petrecuþi în singurãtatea casei pãrinteºti au fost ca un noviciat lung care a pregãtit-o pentru viaþa publicã ce o aºtepta. La început, aceastã nouã viaþã „de afarã” nu prea i-a plãcut, i se pãrea cã trãdeazã cãsãtoria misticã cu Cristos, dar experienþa trãitã în mijlocul oamenilor va deveni piatra unghiularã a doctrinei sale.

ªi-a dãruit timpul ºi energia celor suferinzi

Demnitatea fiecãrei persoane, creatã de Dumnezeu, rãscumpãratã de moartea lui Isus, a stat la baza preocupãrii Ecaterinei în ajutorarea altora. În timpul foametei din 1370 ºi al ciumei din 1374 ºi-a consumat toate energiile pentru a-i ajuta pe bolnavi ºi muribunzi, trãind în acelaºi timp experienþe mistice ºi înteþind postul. Suferinþa ºi moartea persoanelor din cauza sãrãciei erau considerate de sfânta Ecaterina ca o mãrturie a lipsei de iubire faþã de aproapele ºi a egoismului. Existã un pasaj în cartea Ecaterinei de Siena, Dialogul despre Providenþa Divinã, în care Isus îi spune sfintei: „Trebuie sã-i iubeºti pe ceilalþi cu aceeaºi dragoste purã cu care eu te iubesc. Dar nu poþi sã o faci pentru mine, pentru cã eu te iubesc fãrã sã fiu iubit de tine... ºi tu

24

nr. 4/2005

nu poþi sã mã rãsplãteºti. Trebuie sã dãruieºti aceastã dragoste altora, iubindu-i fãrã sã fii iubitã de ei. Trebuie sã-i iubeºti fãrã sã fii preocupatã de câºtigul tãu spiritual sau material, dar numai de slava ºi lauda numelui meu, pentru cã eu îi iubesc”).

Viaþa extraordinarã a Ecaterinei ºi activitatea ei socialã, desfãºuratã la Siena, devin foarte cunoscute, astfel cã multe Primirea stigmatelor stigmatelor,, persoane consacrate ºi laice din Domenico Pisa, doritoare s-o cunoascã ºi da Passignano s-o asculte, o invitã în oraºul lor.

Aici, pe data 1 aprilie 1375, în Biserica Sfânta Cristina, Ecaterina primeºte stigmatele Mântuitorului, pe care numai ea le putea vedea.

Ecaterina îl convinge pe Papã sã se întoarcã la Roma

În aceeaºi perioadã, papa era prizonier în castelul de la Avignon (era în aºa numita perioadã Avignon, adicã vremea în care papii au avut sediul în oraºul francez, perioadã care a durat din 1309 pânã în 1377). În 1367, Urban al VI-lea se întoarce la Roma, unde va rãmâne pânã în anul 1370, dar instabilitatea politicã ºi nesiguranþa existentã în Peninsulã, îl conving sã se întoarcã la Avignon. În sfârºit, urmaºul sãu, Grigore al XI-lea, miºcat de rugãminþile insistente ale Ecaterinei din Siena ºi de necesitãþile obiective ale Statului Pontifical, se întoarce definitiv în scaunul sãu de la Roma. Misiunea Ecaterinei se apropie de sfârºit: nu-i mai rãmân decât trei ani de viaþã pe care îi trãieºte cu intensitate, în contemplaþie, dãruindu-se pânã în ultimul moment gloriei lui Dumnezeu ºi binelui aproapelui.

Sfânta din Siena, un instrument al pãcii ºi al unitãþii Bisericii

În curia pontificalã se nasc primele neînþelegeri, cauzate de revolta cardinalilor francezi care se împotriveau suveranitãþii noului Papã, Urban al VI-lea. Cardinalii francezi au proclamat un antipapã, în persoana lui Robert de Ginevra, cunoscut sub numele de Clement al VII-lea. Ecaterina se grãbeºte sã plece la Roma, în septembrie 1378, împreunã cu ucenicii sãi, la chemarea lui Urban al VI-lea, pentru a se dedica în întregime cauzei papale ºi Bisericii.

Ea îndeamnã stãruitor pe capii statului sã rãmânã credincioºi adevãratului Papã Urban al VI-lea. Epuizatã de numeroasele eforturi, de dorinþa arzãtoare pentru pacea ºi unitatea Bisericii, chinuitã de dureri fizice acute, nu mai reuºeºte nici mãcar sã înghitã mâncarea ºi sã bea apã, singura sa hranã fiind Ostia Sfântã. În ziua de 29 aprilie 1380, dupã ce s-a rugat precum Isus pe Cruce: „Tatã în mâinile Tale încredinþez sufletul meu!”, Ecaterina moare. Ecaterina de Siena pãrãseºte pãmântul, dar lasã în urma ei circa patru sute de scrisori adresate puternicilor timpului sãu ºi o carte Dialogul despre Providenþa Divinã, carte care l-a determinat pe Papa Paul al VI-lea, la 4 octombrie 1970, sã o declare Doctor al Bisericii. În 29 aprilie 1461, a fost ridicatã la cinstea altarelor de cãtre Papa Pius al II-lea, iar în 1939 este proclamatã patroanã a Italiei, împreunã cu Sfântul Francisc de Assisi, de cãtre Papa Pius al XII-lea. Actualul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, în anul 1999, a proclamat-o ºi co-patroanã a Europei.

Prezentare de: Pr IVIU BÃLêCUÞI Pr.. LLIVIU