Actualitatea creştină, nr. 4/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Preacucernici confraþi preoþi, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi,

„Aceasta este ziua pe care Domnul a fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într -însa (Ps. 117,24)! Alleluia!“ într-însa

Cu aceste cuvinte rãspunde Biserica la vestea Învierii Domnului ºi în acelaºi timp proclamã Evanghelia (Mc .

16,1-8) care descrie Taina pe care o sãrbãtorim: „Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, mama lui Iacob ºi Salomea au cumpãrat mirodenii ca sã îmbãlsãmeze trupul lui Isus. Dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii, pe când rãsãrea soarele, ajung la mormânt”. Ele merg acolo ca pentru a aduce un ultim omagiu Celui care, dupã rãstignire, intrase în noaptea morþii. „Când au intrat în mormânt, au vãzut un tânãr aºezat în partea dreaptã, îmbrãcat în alb, ºi s-au înspãimântat. Îngerul le-a spus: Nu vã temeþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazarineanul cel rãstignit? A înviat. Nu este aici.

Iatã locul unde îl puseserã. Mergeþi, aºadar, ºi spuneþi ucenicilor lui ºi lui Petru; el merge în Galileea, înaintea voastrã; acolo îl veþi vedea, dupã cum v-a spus”. Pentru apostoli (dar ºi pentru noi) singurul mod de a-L vedea pe Isus Înviat era acela de a-L urma în Galileea. Sfântul Grigore de Nyssa a interpretat în mod admirabil acest

adevãr amintindu-ne ºi de un pasaj din Vechiul Testament în care Moise îi spune lui Dumnezeu: „Aº vrea sã te vãd!” Iar Dumnezeu îi rãspunde: „Nu va putea omul sã-mi vadã faþa ºi sã trãiascã...cu mâna mea Te voi acoperi pânã ce voi trece, iar când îmi voi lua mâna de pe Tine, Tu îmi vei vedea spatele; dar faþa nu þi se va arãta.” (Ex. 33,18-23) Sfântul Grigore de Nyssa se întreabã ce înseamnã aceasta ºi dã acest rãspuns: „Cel care urmeazã priveºte spatele celui pe care îl urmeazã; a-L urma pe Dumnezeu, oriunde te-ar conduce, înseamnã a-L vedea pe Dumnezeu. A vedea spatele lui Dumnezeu înseamnã pentru noi a-L urma pe Cristos. Noi vedem misterul lui Dumnezeu urmându-L pe Cristos, ascultându-L, însoþindu-L.” „El merge în Galileea, înaintea voastrã”. Isus se întoarce acolo unde activa, în locurile cunoscute de El ºi ai lui. Ce altceva înseamnã aceasta pentru noi decât cã urmându-L, asemenea apostolilor, ºi noi ne întoarcem de la sãrbãtoare acolo unde trãim ºi muncim, mãrturisind ºi vestind credinþa noastrã în Cristos Înviat din morþi. Sã dãm mare atenþie acestui adevãr ºi sã-l reþinem: noi nu putem sã ne pãstrãm credinþa decât transmiþând-o ºi altora. Singurul mod de a primi credinþa este acela de a o transmite ºi altora; este singura cale de a-L urma pe Isus Înviat (dupã omilia Cardinalului Ratzinger, Wigratzbad, 15 aprilie 1990). ªi mai trebuie sã þinem cont ºi de un alt aspect pe care îl semnaleazã Sfântul Paul în scrisoarea cãtre Coloseni: „Cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3, 1). A-L urma pe cel Înviat înseamnã a te înãlþa, a intra în comuniune de viaþã cu El ºi cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. ªtim cã nici un om nu poate sã reuºeascã aceasta numai cu puterile proprii; dar mai ºtim cã noi putem cãuta cele de sus, trãind în Bisericã.

Ea este Trupul viu al celui Înviat. Lãsându-ne cuprinºi ºi purtaþi de comuniunea cu Sacramentele Bisericii ºi în

1

2

Actualitate

special cu Sacramentul Euharistiei, noi cãutãm cele de sus, ne înãlþãm. Urmarea lui Cristos este înainte de toate o comuniune de credinþã, de viaþã ºi de iubire cu Biserica vie, cu prezenþa Domnului în Preasfântul Sacrament al Euharistiei. Sã introducem deci în viaþa noastrã de toate zilele aceastã miºcare de înãlþare ºi sã urcãm spre cele de sus fãrã sã ne lãsãm dominaþi ºi încântaþi numai de lucrurile pe care le vedem în fiecare zi.

Ne amintim aºadar acum în Sãrbãtoarea Paºtelui de urmarea sau imitarea lui Cristos. Noi îl urmãm pe cel Înviat care nu mai moare; ºi în aceastã urmare, fãrã sã excludem crucea, adicã suferinþa, cãutãm sã pãtrundem în cele de sus, în ceea ce este ascuns, invizibil, dar care pentru noi este esenþialul: sã pãtrundem în adevãrul lui Dumnezeu, în iubirea Sa; sã pãtrundem în ceea ce este mai tainic în noi, în adevãrul nostru, însoþindu-L acolo pe Cristos Înviat. În acest sens citeazã Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea în cartea sa „Cercate le cose di lassù” pe Sheila Cassidy, de profesie medic, intratã în 1978 în ordinul Sfântului Benedict, dupã ce a fost torturatã ºi închisã în Chile pentru cã îl îngrijise pe un revoluþionar.

Puþin dupã torturã a fost introdusã în altã celulã unde a gãsit o Biblie veche. Deschizând-o, privirea i-a cãzut peste o imagine care îl arãta pe un om complet distrus de tunetele, fulgerele ºi de grindina care se abãtuserã peste el. Ea s-a identificat îndatã cu acel om, s-a recunoscut într-însul. Apoi a privit mai bine ºi a descoperit deasupra imaginii schiþatã mâna puternicã a lui Dumnezeu, ºi alãturi, un citat din Scrisoarea cãtre Romani, cu mãrturisirea de credinþã în Înviere: „nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Cristos“ (Rm. 8,39).

Dacã mai întâi a trãit experienþa arãtatã în partea inferioarã a imaginii, întrucât se abãtuse asupra ei oroarea torturii ºi a absurdului, în cele din urmã a trãit tot mai intens ceea ce stãtea deasupra acelei imagini, mâna lui Dumnezeu de care „nimic nu ne va despãrþi“. ªi dacã la început se ruga: „Doamne scapã-mã!“, acum descoperea treptat o liniºte interioarã ºi o libertate care se exprima împreunã cu Cristos: „Nu voia mea, dar a Ta sã fie!“. ªi reuºea sã-i iubeascã pe cãlãii sãi ºi sã-i fie milã de ei; cãci ei erau în adevãrata închisoare: cea a urii. Ea ºtia cã libertatea de care se bucura închisã între acele ziduri groase nu era o iluzie, ci un adevãr absolut real. Dupã opt sãptãmâni a pãrãsit închisoarea, dar ºia pãstrat capacitatea de a-L gãsi în fiecare zi pe Cristos în persoanele ºi evenimentele din jurul ei.

Spune Catehismul Bisericii Catolice: „Simbolul apostolilor mãrturiseºte în acelaºi capitol de credinþã coborârea lui Isus în iad ºi Învierea Lui din morþi a treia zi, deoarece în Paºtele sãu El a fãcut sã þâºneascã viaþa din strãfundurile morþii“. Iatã ce observa recent o

scriitoare de mare spiritualitate, Emmanuelle-Marie, cu referire la articolul din Crez, „Isus Cristos s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morþi“: „Domnul, coborât în iad, coboarã ºi în iadurile noastre personale, unde totul ni se pare absurd (evenimentele, reacþiile noastre ºi ale altora), când nu reuºim sã mai credem în prezenþa lui Dumnezeu, ºi pentru a scãpa de durere, recurgem doar la forþele noastre ºi la acþiunile noastre egoiste ºi violente.

Existã un iad pe pãmânt, urmare a împietririi inimii care nu mai crede în puterea iubirii, care a pierdut încrederea în Dumnezeu ºi nu mai ºtie sã înþeleagã cele ce se întâmplã în jur... ca ºi cum nu am mai avea ochi pentru a vedea, peste realitãþile imediate, prezenþa celui Înviat care rãmâne cu noi în trãirea dramelor noastre, pentru a ne scoate din ele, oricare ar fi...“ (Messaggero, aprilie 2006, Risorto dagli inferi).

Cel Înviat sã distrugã cu puterea sa orice iad din lume ºi din inimile noastre, sã împrãºtie orice întuneric cu lumina sa care nu cunoaºte apus! „Aceasta este ziua pe care Domnul a fãcut-o; sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa (Ps. 117,24)! Alleluia!“ Tuturor vã doresc din inimã Sãrbãtori Fericite!

Cristos a Înviat!

Sanctitãþii Sale BENEDICT AL XVI-LEA, Pontif Suprem Vatican Sfinte Pãrinte, Acum, în preajma solemnitãþii Învierii Domnului, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii, congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, vor sã-ºi exprime dragostea, recunoºtinþa, ascultarea ºi fidelitatea faþã de Pãstorul Suprem al turmei lui Cristos pe pãmânt.

Prin rugãciuni fervente ºi statornice ei implorã pentru mult iubitul nostru Sfânt Pãrinte Papa, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Mari,a har îmbelºugat ºi revãrsarea darurilor Mântuitorului Înviat din morþi, mereu viu ºi care intervine pentru noi în cer la Tatãl cel veºnic.

Pentru Biserica noastrã localã, Patria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu încredere Binecuvântarea Apostolicã.

Bucureºti, 5 aprilie 2006 IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit

Actualitate JEAN-CLAUDE PÉRISSET PÉRISSET,, Nunþiu apostolic

Per Crucem ad Lucem!

Zicala tradiþionalã „per aspera ad astra”, adicã este nevoie de strãduinþã pentru a obþine rezultate, gãseºte pentru noi, discipoli ai lui Cristos, cea mai mare ilustrare în Triduum-ul pascal, expresie pe care cu uºurinþã o putem modifica spunând „per crucem ad lucem!”.

Dintru început se cuvine sã evitãm însã orice abuz în folosirea acestei expresii, pentru ca nu cumva Misterul pascal sã fie considerat o falsã iluzie pentru credincioºi, care aºteaptã ca fericirea sã vinã în viaþa de dincolo, în timp ce condiþiile noastre de viaþã, aici, pe pãmânt, sunt o îndelungã „via crucis”. ªtim bine reproºul adus creºtinilor de regimurile comuniste, angajate sã ne procure fericirea în mod imediat, aici pe pãmânt. ªi totuºi, însuºi Cristos pare sã le dea dreptate detractorilor noºtri atunci când spune: „dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze.

Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde, cine însã îºi va pierde viaþa pentru mine, acela o va salva” (Lc 9, 23-24). Cum sã înþelegem aceste cuvinte altfel decât în lumina Paºtelui?

Isus însuºi ne-a dat deja o explicaþie atunci când i-a rãspuns lui Petru, care era preocupat de ceea ce avea sã-i aducã vocaþia de discipol: ”voi care maþi urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pe douãsprezece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi ale lui Israel. ªi oricine va fi pãrãsit case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã, sau soþie, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit ºi va moºteni viaþa veºnicã” (Mt 19, 28-29).

Secretul „Vieþii veºnice”, adicã unirea intimã cu Dumnezeu, unire începutã deja pe pãmânt, stã tocmai în aceasta: a fi profund unit cu Dumnezeu, a-i împlini voinþa. Sfinþenia – sau viaþa veºnicã – constã în imitarea lui Cristos, care din iubire pentru noi ºi pentru slava Tatãlui a luat asupra sa pãcatele noastre pentru a ne redobândi strãlucirea de fii ai lui Dumnezeu, de fãpturi „cu chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu” (cfr. Gen 1, 26-27). Se explicã deci pentru ce lecturile Vigiliei pascale – culme a anului liturgic – încep cu istoria creaþiei, pentru a culmina, amintind de vocaþia lui Abraham, de Exod ºi de chemarea profeþilor, cu minunatul text din Scrisoarea Sfântului Paul cãtre Romani (Rm 6, 3-11) asupra semnificaþiei botezului, culminând deci cu „re-crearea” omului prin Paºtele lui Cristos. Paºtele este pentru întreaga omenire trecerea spre strãlucirea divinã, pentru ca

ºi noi sã reflectãm „lumina adevãratã care lumineazã pe orice om” (In 1,9), astfel încât întreaga creaþie sã fie pãtrunsã de aceastã prezenþã. Apocalipsa o confirmã prin cuvintele: ”Cetatea nu are nevoie de soare ºi nici de lunã ca s-o lumineze, cãci gloria lui Dumnezeu o lumineazã, iar fãclia ei este Mielul ( Apoc 21,23).

Aºadar, Paºtele este pentru noi credincioºii singurul mijloc de transformare, Paºtele împlinit de fiecare dintre noi prin botez: ”Aºadar am fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea lui pentru ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã” (Rom 6,4). În misterul pascal se manifestã la maximum condiþia noastrã de membri ai Bisericii, membri ai Trupului mistic al lui Cristos, dupã cum le scrie sfântul Paul Corintenilor: “ Cãci noi toþi am fost botezaþi într-un singur Duh spre a forma un singur trup...Voi sunteþi trupul lui Cristos ºi mãdulare fiecare în parte” (1Cor 12, 12, 27).

Papa Benedict al XVI-lea – la începutul unei noi serii a catehezelor din fiecare miercuri – ne aminteºte tocmai condiþia aceasta a noastrã de mãdulare ale Bisericii, ale Trupul lui Cristos:” Mergând în aceeaºi direcþie (a catehezei despre Psalmi, propusã de Ioan Paul al II-lea), în ciclul catehetic ce începe astãzi doresc sã arãt cã tocmai lumina acestei Feþe se reflectã pe faþa Bisericii (cf. Lumen gentium, nr. 1), în pofida limitãrilor ºi umbrelor umanitãþii noastre fragile ºi pãcãtoase. Dupã Maria, reflexia purã a luminii lui Cristos, sunt Apostolii cei care, prin cuvântul ºi mãrturia lor, ne încredinþeazã adevãrul lui Cristos. Misiunea lor nu este însã izolatã. Ea se încadreazã într-un mister de comuniune ce implicã întreg Poporul lui Dumnezeu ºi se realizeazã în etape, de la vechiul la noul Legãmânt”( 15 martie 2006).

De aceea, se impune ca participarea noastrã la riturile liturgice din timpul pascal, la capãtul Postului mare ºi dupã Triduum-ul pascal, sã ne ajute sã realizãm Paºtele nostru, convertirea noastrã la Dumnezeu. De altfel, ne-o propunem pentru noi înºine, de trei ori pe zi, în rugãciunea Angelus, spunând: „...Te rugãm, Doamne, sã reverºi harul tãu asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut prin vestirea îngerului întruparea lui Cristos, Fiul tãu, sã fim duºi prin patima ºi crucea lui la slava învierii învierii”.

Per crucem ad lucem! Tuturor urãrile unui sfânt ºi fericit Paºte întru convertire, Paºte al Învierii!

3

4

Anul pastoral

A intra în mormântul lui Isus Cristos te poate transforma Evanghelia dupã Sfântul Ioan 20,1-10a

Pr Pr.. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Este curios cum trateazã moartea oamenii din zilele noastre. ªirul mormintelor anonime este din ce în ce mai mare. Se lasã la dispoziþia rudelor sã scrie sau nu numele pe mormânt. Astfel, existã morminte fãrã piatrã funerarã sau fãrã nume. Nimic nu mai aminteºte de cel rãposat. Crucea, care odinioarã era un semn la cãpãtâiul celui plecat, se gãseºte din ce în ce mai rar în þãrile secularizate. În locul ei gãsim: apus de soare, flori, tablouri ºi simboluri care nu amintesc în nici un fel de moarte.

Moartea este dureroasã ºi, de aceea, este de la sine înþeles cã se încearcã, pe cât posibil, ca aceastã temã sã fie exclusã. ªi dacã moartea intrã în viaþã într-un mod brutal, atunci oamenii doresc sã înlãture aceastã temã ºi sã nu mai aminteascã în nici un fel de ea.

Numai viaþa trebuie sã meargã mai departe; este deviza omului secularizat.

dea la o parte singurã piatra de la mormânt. ªi pentru cã nu a vrut sã termine, a fost prima care a realizat cã piatra a fost datã la o parte. Ceea ce era pecetluit definitiv, deodatã s-a redeschis.

„El a vãzut ºi a crezut”

Evanghelistul Ioan descrie într-un mod uimitor ºi cu amãnunte cum mormântul deschis dã naºtere întrebãrilor ºi duce la credinþã.

Maria Magdalena nu înþelege nimic încã; ea vede mormântul deschis ºi nu intrã înãuntru, ci aleargã sã dea de ºtire ºi ucenicilor:

Piatra izoleazã, exclude speranþa, ºi face sã se uite mesajul misterului pascal

Tot aºa au gândit ºi ucenicii când l-au înmormântat pe Isus. Au pus o piatrã mare la intrare, ºi în acest mod au încheiat un capitol dureros din viaþa lor. Sã considerãm gândurile sumbre ale ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24).

Pentru ucenici, odatã cu Isus nu a murit doar un om pe care lau iubit ci, cu El, a murit ºi speranþa cã ceva va fi altfel în aceastã lume. De fapt, au terminat cu cei trei ani din viaþa lor în care l-au urmat pe Isus Cristos. Nu vor nimic care sã le mai aminteascã de El. Vor sã termine cu acest capitol trist.

Blocul de piatrã pe care l-au rostogolit la intrarea în mormânt a devenit un simbol. Acum s-a terminat; îºi pot relua viaþa de zi cu zi. Viaþa merge înainte. Totuºi, existã cineva care nu a voit sã închidã acest capitol, ºi aceasta este Maria Magdalena, care a mers la mormânt imediat dupã ziua de odihnã, sãrbãtoarea Paºtilor evreieºti. Maria Magdalena nu a terminat cu ceea ce s-a întâmplat în acele zile; ea era mai mult preocupatã de cum sã

„L-au luat pe Domnul!” Aceasta este explicaþia ei. Ucenicii aleargã la mormânt. Mai repede ajunge Ioan, pe care Mântuitorul îl iubea într-un mod aparte, dar nu intrã; vede mormântul gol ºi se întreabã ce s-a întâmplat. Petru intrã cel dintâi; el vede ceea ce vãzuse ºi ucenicul iubit din afarã. ªi totuºi, pentru el este altceva: Isus este viu. Abia acum intrã ºi Ioan în mormânt ºi are loc o minune hotãrâtoare, pe care evanghelistul o descrie simplu ºi clar în câteva cuvinte: „El a vãzut ºi a crezut.”

Nu ajunge numai sã vezi mormântul gol din afarã.

Considerându-l din afarã, existã mii de explicaþii plauzibile ºi naturale: Maria Magdalena gândeºte, mai întâi, cã pur ºi simplu au furat trupul. Numai dupã ce intrã în mormânt înþelege minunea

Anul pastoral învierii. Învierea lui Cristos nu poate fi înþeleasã din afarã, ca observator neutru. Nu trebuie sã ne lãsãm copleºiþi de moarte, de suferinþã, de durere, ci trebuie sã pãtrundem în mormântul lui Isus, trebuie sã intrãm înãuntru, în ceea ce se credea terminat (finalizat) datoritã patimilor ºi morþii crunte pe Cruce.

Paºtele, învierea, viaþa nouã sunt posibile numai acolo unde noi nu ne deschidem numai de formã, nu terminãm doar cu ceea ce ne este incomod, conform moto-ului: „afarã ºi mai departe”, ci intrãm în misterul patimii, morþii ºi învierii lui Isus Cristos. „Oare nu trebuia Cristos sã pãtimeascã toate acestea ºi astfel sã intre în gloria sa?” (Lc 24,26).

Dumnezeu a dat piatra la o parte

Natural, existã cãderi de stânci în viaþa noastrã, pe care, cu simpla noastrã putere, nu le putem rostogoli, da la o parte. Maria Magdalena nu ar fi putut niciodatã sã dea singurã la o parte piatra de la mormânt. Existã situaþii în viaþã când suntem pur ºi simplu incapabili sã învingem rãul, când ni se pun limite. Sã ne gândim la un bolnav incurabil, când, indiferent ce am face, speranþa nu mai ajutã la nimic; sau la o relaþie distrusã radical, când doi oameni se exclud unul pe celãlalt ºi toþi îºi bat capul cum ar putea rezolva aceastã problemã. ªi, de fapt, noi, oamenii, ºtim cã la sfârºit vom muri ºi, cu tot optimismul nostru, nu putem schimba prea multe. Însã, ºi aceasta este vestea centralã a Sãrbãtorii Sfintei Învieri: Dumnezeu a dat la o parte piatra de pe mormânt mormânt. Mormântul este deschis ºi gol, pentru cã Dumnezeu nu a terminat cu noi, oamenii, pur ºi simplu, în ciuda multiplelor cãderi ºi dezamãgiri întâlnite de-a lungul istoriei mântuirii; Dumnezeu s-a fãcut om în Isus Cristos, s-a dãruit pe sine însuºi, a trãit mizeria omeneascã ºi a luat asupra sa durerile ºi moartea; pentru cã El, în sensul cel mai corect al cuvântului, a intrat în mormânt. De aceea, omul are o speranþã. De la învierea lui Isus Cristos încoace, nu mai existã nici o situaþie fãrã ieºire, nimic care sã nu ne dea o nouã speranþã.

Aceastã experienþã a Sfintei Învieri o pot trãi doar aceia care nu stau afarã, în faþa mormântului. Numai cei care, asemenea lui Petru, intrã în mormânt se întâlnesc cu o Viaþã nouã; doar aceºtia vor fi transformaþi de Domnul Isus Înviat. ªi lucrul acesta este valabil nu numai pentru clipele supreme ale morþii ca o problemã principalã a vieþii, dar este valabil ºi pentru toate celelalte situaþii dificile care ne îngrãdesc viaþa, bucuria, fericirea.

Cel care nu intrã în mormântul lui Cristos Înviat, cel care în viaþã are parte de cele incomode, de dezamãgiri, tristeþi, suferinþe, boli, crize, de probleme care îi încurcã drumul vieþii, cel care este apãsat de conflicte ºi dificultãþi, acela nu poate face dovada cã va putea schimba ceva, cã va începe o nouã viaþã, cã va avea noi posibilitãþi la care nici nu se gândeºte sã spere. Numai acela care are credinþã în Isus Înviat, numai cel care intrã în mormântul lui Cristos de pe care Dumnezeu dã piatra la o parte, numai acela va întâlni posibilitatea noii vieþi pe care Domnul a fãcut-o.

Dumnezeu a învins moartea, ºi prin moarte tot ceea ce limiteazã viaþa omului. Prin învierea Fiului sãu, Isus Cristos, moartea a fost învinsã pentru totdeauna. Nu mai existã disperare, nu mai existã zid care sã nu poatã fi depãºit.

Acesta este mesajul Învierii lui Cristos, aceasta este sãrbãtoarea Sfintelor Paºti Paºti.

Pr ARCIZIU ªERBAN Pr.. TTARCIZIU Duminica Învierii

Cine îl poate vedea pe Cel Înviat?

În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers în zori la mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe mormânt. A alergat deci ºi s-a dus la Simon Petru ºi la celãlalt ucenic, pe care îl iubea Isus, ºi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au pus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers la mormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajuns cel dintâi dar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intrat în mormânt ºi s-a uitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliul care fusese pe capul lui era… deoparte, înfãºurat într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic… ºi a vãzut ºi a crezut. (In 20,1-9) Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el. Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii lui Isus, ºi prin ei toþi oamenii, sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi mai ales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã, giulgiurile morþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat împãturit de-o parte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii, ci ºi semne ale unei identitãþi noi dobândite de Isus Cristos, identitate pe care numai ochiul de credinþã o poate recunoaºte.

Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentul evanghelic al acestei Duminici va fi necesarã o pedagogie aparte pentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Lectura a IIa a acestei Duminici va evidenþia o condiþie suplimentarã pentru a descoperi Învierea.

Dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus, unde se aflã Cristos, ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Nãzuiþi spre cele de sus ºi nu spre cele pãmânteºti .Cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu. Iar când se va arãta Cristos, viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în slavã… Voi v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui ºi v-aþi îmbrãcat cu omul cel nou care se înnoieºte dupã chipul Creatorului sãu… (Col 3,1-10) Pentru sfântul apostol Pavel (Paul) creºtinul participã la Moartea dar ºi la Învierea lui Cristos din momentul botezului sãu. Or, o astfel de participare se cere a fi permanent confirmatã.

De aceea apostolul, dupã ce a evocat învierea de care colosenii au deja parte, îi îndemnã în mod insistent: „Nãzuiþi spre cele de sus ºi nu spre cele pãmânteºti”. Realitãþile „de sus” sunt cele enumerate de autor în versetul 12: dragostea, îndurarea, bunãtatea, umilinþa, blândeþea ºi rãbdarea care sunt trãsãturile omului nou, ale omului înviat. Acestor realitãþi el le opune pe „cele pãmânteºti”: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase, etc (vv. 5.8) care sunt trãsãturi ale omului vechi. Cu alte cuvinte întreaga noastrã viaþã este înscrisã într-un proces de transformare, de înviere, care devine „vizibilã” atunci când creºtinul ºi-a însuºit trãsãturile omului nou. Învierea de care este vorba e rodul nu doar al strãdaniei creºtinului, ci mai ales al prezenþei lui Cristos Înviat în fiinþa sa.

5

6

Universul Familiei

„Cristos, speranþa mea, a înviat!”

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Dragi familii, Cuvintele de mai sus fac parte din secvenþa proclamatã în Ziua Învierii. Un gând, un cuvânt, un gest, o faptã de speranþã pot fi începutul unei noi vieþi. Când o persoanã a trecut printr-o boalã gravã, dar a depãºit-o, spunem cã a înviat; sau a trecut prin spaima de a fi avut o boalã gravã, ceea ce s-a dovedit nefondat, spunem cã a înviat. Sã ne gândim la un sportiv care a suferit o mare înfrângere, dar care nu abandoneazã, intrã din nou în concurs ºi câºtigã, spunem cã a înviat. Oare ce face ca bolnavul sã se însãnãtoºeascã, sportivul sã câºtige, dupã tot dramatismul unei situaþii dificile? Vom spune cã medicamentele, tratamentul bun sau grija medicilor, sau dragostea familiei în cazul bolnavului, sau ambiþia de a fi în frunte, ori încurajãrile suporterilor sau prietenilor în cazul sportivului. Posibil! Dar toate acestea nu ar fi cu putinþã fãrã speranþã. Speranþa ancoreazã viaþa omului, a fiecãruia în parte, într-o realitate alta decât cea vizibilã. Cine sperã vede ceea ce, în esenþã, este invizibil cu ochii trupeºti.

Bolnavul sperã sãnãtatea, sportivul sperã victoria.

Ce ar trebui sã spere creºtinul? Sãnãtate, triumf, succes! De ce nu? Prin ele înþelegem ceva din Învierea Mântuitorului. Doar ceva, deoarece Învierea sa este nesfârºit mai mult. Învierea sa este destinul nostru. Sfântul Paul ne dezvãluie un lucru uimitor: noi vom învia, dar de fapt am înviat deja. La învierea de apoi se va manifesta doar ceea ce purtãm în noi, fãrã a vedea acum cu ochii trupeºti (cf. Col 3,3-4). De aceea Apostolul vorbeºte la tot pasul de „noua creaturã”, de „omul nou”, de „viaþa nouã” pe care, noi cei înviaþi, o purtãm deja în noi înºine. Aºadar, speranþa noastrã înseamnã descoperirea ºi dezvãluirea unor forþe, energii pe care Dumnezeu le-a semãnat în noi prin naºtere, prin botez, prin cãsãtorie, prin preoþie ori consacrare, forþe ºi energii care sunt activate ºi întãrite de spovadã ºi euharistie, de ascultarea cuvântului Sfintei Scripturi. În aceastã perspectivã putem înþelege mai bine îndemnul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, de la începutul Postului Mare, definit ca: „un timp privilegiat al pelerinajului interior spre cel care este izvorul milostivirii. Este un pelerinaj în care el însuºi ne însoþeºte prin pustiul sãrãciei noastre, susþinându-ne în drumul spre bucuria intensã a Paºtelui”.

Care sunt semnele înfãptuirii acestui pelerinaj interior în viaþa de familie? Mai întâi, libertatea interioarã: “fraþilor aþi fost chemaþi la libertate” (Gal 5,13). Este vorba, înainte de toate, de înfrângerea propriului egoism, a dorinþei de dominare, a fricii de responsabilitate; este dobândirea unui curaj în care talanþii de a fi soþ ºi soþie, mamã ºi tatã, pãrinþi ºi copii nu sunt îngropaþi, ci valorificaþi cât mai bine. În

esenþã, liberatea interioarã conferã curajul de a fi „eu însumi”, „noi înºine”, într-o lume în care este din ce în ce mai tentant sã fii „altcineva”. Pentru un creºtin libertatea interioarã gãseºte „mãsura sa fãrã de mãsurã” în urmarea lui Isus ºi a cuvintelor sale. Al doilea semn este bucuria. A învia cu Cristos înseamnã bucurie, seninãtate, disponibilitate de a veni în ajutorul celuilalt... În al treilea rând sinceritate, adevãr, transparenþã, coerenþã între ceea ce suntem ºi pãrem în ochii altora... Toate acestea, trecute prin proba rãbdãrii, devin speranþã. În prima sa enciclicã, actualul Sfânt Pãrinte spune: „Credinþa, speranþa ºi caritatea merg împreunã. Speranþa se înrãdãcineazã

practic în virtutea rãbdãrii, care nu înceteazã sã facã binele, nici chiar în faþa eºecului aparent, ºi în aceea a umilinþei, care acceptã misterul lui Dumnezeu ºi îi acordã încredere chiar ºi în întuneric.

Credinþa ni-l aratã pe Dumnezeu care l-a dat pe Fiul sãu pentru noi ºi trezeºte astfel în noi certitudinea victorioasã cã acest fapt e adevãrat: Dumnezeu este iubire. În felul acesta, ea transformã nerãbdarea ºi îndoielile noastre în speranþa sigurã cã Dumnezeu þine lumea în mâinile sale ºi cã, în ciuda tuturor întunecãrilor, el învinge, dupã cum aratã Apocalipsa la sfârºit, într-o formã luminoasã, prin imaginile sale tulburãtoare. Credinþa, care devine conºtientã de iubirea lui Dumnezeu ce se reveleazã în inima strãpunsã a lui Isus pe cruce, trezeºte la rândul sãu iubirea. Ea este lumina - în realitate singura - care lumineazã mereu, din nou, o lume aflatã în întuneric ºi care ne dã curajul de a trãi ºi de a acþiona.

Iubirea este posibilã, iar noi suntem în mãsurã sã o punem în practicã pentru cã am fost creaþi dupã chipul lui Dumnezeu. Prin enciclica de faþã, iatã la ce aº vrea sã vã invit: sã trãiþi iubirea ºi în felul acesta sã faceþi sã intre lumina lui Dumnezeu în lume” (Deus caritas est, 39).

Cristos, speranþa mea, a înviat!

Universul Familiei

Învierea lui Cristos – CREDINÞA NOASTRÃ!

Întâlnirea cu credinþa o avem în primul rând în familie ºi sigur vom spune cã am început sã mergem pe acest drum, ajutaþi fiind de cãtre pãrinþi. Mai târziu am conºtientizat, mai mult sau mai puþin, cã este un dar, însã mai mult am crezut, poate, cã este o “cucerire” a noastrã. ªi eu am crezut (mai cred?) la fel.

Cu mult “avânt” am pornit ºi eu sã-mi împlinesc datoriile de pãrinte, printre care ºi aceea de a fi primul “profesor de religie” al copiilor mei. Dar iatã cã nici n-am început bine ºi mi-am dat seama, prin întrebãrile pe care mi le-au pus copiii; cã eu însãmi mai am multe de învãþat nu asta m-a mirat foarte mult, ci faptul cã am ce învãþa de la ei, de la copii!

Aºa am simþit cã ea, credinþa, este cu adevãrat un DAR.Un dar al Tatãlui cãtre noi toþi (pãrinþi ºi copii), fiii Lui. Alãturi de copii, am realizat cã, mai înainte de a fi pãrinte sunt ºi eu copil, iar pentru a deveni pãrinþi mai buni e nevoie sã nu uitãm întâia noastrã calitate: aceea de fii ai Tatãlui.

Ce sãrbãtorim de Paºte? Rãspunsul Clarei (cel mai mare dintre copiii mei): învierea lui Cristos ºi CREDINÞA NOASTRÃ!

Aºa sã fie!

MARIE PRAGER

Mesajul Divinei Îndurãri

„Omenirii, care uneori pare sã fie pierdutã ºi stãpânitã de puterea rãului, a egoismului ºi a fricii, Domnul cel Înviat îi oferã în dar iubirea sa care iartã, împacã ºi trezeºte din nou spiritul speranþei. Iubirea converteºte inimile ºi dãruieºte pacea.”

Aceste cuvinte fac parte din ultimul mesaj al Papei Ioan Paul al II-lea, pregãtit pentru Duminica Albã 2005, mesaj care a fost citit în acea duminicã de 3 aprilie, a doua zi dupã moartea sa.

Este un testament profetic, în credinþa Divinei Îndurãri, cãreia Ioan Paul al II-lea i-a consacrat, în calendarul creºtin, o zi specialã: prima Duminicã dupã Paºti: „Câtã nevoie are lumea de a înþelege ºi a primi ÎndurareaDivinã!”

Mesajul Divinei Îndurãri trezeºte puternice ecouri, astãzi, în realitatea familiei, în mijlocul încercãrilor datorate stilurilor de viaþã care înstrãineazã, însingureazã, favorizeazã pânã la extrem egoismul, lipsa de responsabilitate, dezangajarea, dispreþuirea valorii sacre a vieþii. Îndepãrtând fiinþa umanã de la vocaþia sa primarã, care este iubirea ce se dãruieºte, noile stiluri de viaþã atacã însãºi esenþa existenþei ºi constituie o serioasã ameninþare a vieþii conjugale, a familiei.

Cãsãtoria, familia, înrãdãcinate în natura persoanei umane explicã Ioan Paul al II-lea – nu reprezintã o simplã convenþie socialã.

Dimensiunea supranaturalã a sacramentului cãsãtoriei între un bãrbat ºi o femeie, care se dãruieºte unul altuia, deschiºi darului vieþii, face ca experienþa conjugalã sã gãseascã mereu resurse pentru a învinge provocãrile ºi atacurile. De aici, îndemnul pe care Ioan Paul al II-lea îl adreseazã soþilor – în Familiaris consortio – ca bucurându-se permanent de izvorul nesecat al acestui sacrament, sã fie protagoniºtii civilizaþiei vieþii ºi iubirii: Familie, fii ceea ce eºti!

Sãrbãtoarea Învierii este de fiecare datã prilejul unui nou început, vegheat de spiritul speranþei, revãrsat din belºug de Îndurarea Divinã.

MARINA FARA

Foto-reportaj al vizitei pastorale a Episcopului Auxiliar Cornel Damian în parohia din Ploieºti

7

8

Universul familiei

Dinamica dezvoltãrii personalitãþii ºi socializarea ºcolarului

Psih. Drd. ADRIAN PRISÃCARU

Devenirea ºi transformarea personalitãþii este un proces continuu, care începe din primul an de viaþã ºi se întinde pânã la vârsta de regresie, parcurgând perioade de efervescenþã, împlinire ºi maturizare, dar ºi de regresie.

Stadiile formative prin care trece personalitatea sunt: a) stadiul micii copilãrii copilãrii, care dureazã pânã spre 6 ani, fiindu-i caracteristicã formarea majorã ºi punerea bazei viitoarei personalitãþi mature. Fundamental este bagajul genetic moºtenit de la pãrinþi dar ºi alþi doi factori care contribuie la conturarea ºi dezvoltarea personalitãþii, respectiv mediul ºi educaþia. Genotipul este dat de informaþia geneticã transmisã ereditar, iar lipsa unei trãsãturi sau aptitudini nu mai poate fi dobânditã prin educaþie în mediul familial sau social educogen, altfel spus, ceea ce natura nu a dat nu mai poate fi cerut altcuiva.

Se întâmplã uneori ca familia sã orienteze copiii sau sã vrea ca aceºtia sã îmbrãþiºeze ºi sã devinã performanþi într-un anume domeniu cum ar fi, spre exemplu, cel muzical. Astfel, investesc timp ºi bani în pregãtirea acestora, însã rezultatele întârzie sã aparã deoarece nu sunt atraºi ºi nu au deprinderile, aptitudinile specifice acestui gen de profesie ºi nici nu le vor avea la nivel de performanþã, pentru cã geneza lor nu se aflã în educaþie, deci nu pot fi dobândite. b) stadiul copilãriei copilãriei, care dureazã pânã spre 14 ani, caracterizat de tendinþa ºi dorinþa de emancipare ºi de independenþa faþã de pãrinþi, orientându-se mai mult cãtre social ºi cãtre grupul de prieteni; c) stadiul adolescenþei, dureazã pânã spre 23 de ani ºi este perioada cea mai plinã de stres ºi probleme subiective, cu transformãri majore ale trãsãturilor ºi structurii de personalitate, cu pregnante nevoi de independenþã ºi afirmare personalã; d) stadiul maturitãþii timpurii, între 23 25 de ani în care personalitatea este stabilizatã ºi mai ales devine productivã ºi angajatã profesional;

e) stadiul maturitãþii târzii, pânã spre 55 de ani, în care apar adaptãri (?) ca rãspuns la solicitãrile fizice ºi sociale; f) bãtrâneþea, cãreia îi este specific procesul de adaptare la pierderi ºi de obiºnuinþã cu singurãtatea.

Dar, pentru cã majoritatea ne confruntãm cu anumite aspecte diferenþiale ale educaþiei la vârsta ºcolarului mic ºi cea a puberului, am decis sã prezentãm câteva caracteristici specifice celor douã segmente de vârstã, cât poate fi cuprins într-un articol de revistã, ºi care trebuie cunoscute de cãtre pãrinþi. Totodatã provocãm dorinþa de cunoaºtere ºi de documentare suplimentarã, astfel încât pãrinþii sã nu fie luaþi prin surprindere, sã nu se considere depãºiþi sau învechiþi ºi nici sã nu le fie ruºine

sã abordeze un vecin, coleg sau prieten crezând cã doar lor li se întâmplã.

Caracteristici specifice micului ºcolar: - este de aºteptat sã se producã o adevãratã revoluþie în actul cunoaºterii ca urmare a dezvoltãrii relaþiilor sociale dar ºi a rezonanþei experienþelor noi asupra structurii de personalitate; - gândirea intuitivã este înlocuitã de gândirea logicã; astfel, informaþiile primite senzorial sunt acum prelucrate prin prisma proceselor de gândire ºi nu doar pentru cã aºa a spus mama; - se trece la o aºa-zisã umanizare a conduitelor, adicã vom observa, de pildã, un control mai riguros în relaþia cu copiii de sex opus; apare comportamentul ascuns în diferite situaþii, ruºinos sau cel de sensibilitate, apropiere, atracþie;

- familia este privitã ºi capãtã o altã pregnanþã, deoarece acum are o nouã alternativã, respectiv ºcoala ca o nouã familie în care îºi petrece o parte a timpului, dar ºi colegii cu familiile lor care devin elemente de comparaþie; Pentru cã în aceastã perioadã se învaþã respectul pentru regulã, prin gândire raþionalã, este momentul ca pãrinþii sã se decidã asupra gradului ºi mãsurii nevoii de asigurare a suportului afectiv pozitiv, al acceptanþei ºi nu al ostilitãþii prin autoritate brutalã, pentru a pregãti controlul total de mai târziu. De asemenea, trebuie ºtiut cã un climat cu cãldurã afectivã nu înseamnã un control foarte lejer ºi nici neglijenþã, deoarece astfel vom conduce copiii cãtre dezordine ºi o lipsã a competiþiei. Rãmânând în aceeaºi tematicã, trebuie sã mai ºtim cã pãrinþii cu autoritate excesivã ºi ostili, duri ºi impulsivi, vor forma copii cu o anumitã teamã faþã de adulþi, cu posibile reacþii nevrotice, nefericiþi ºi poate cu o credinþã de culpabilitate faþã de anumite lucruri negative din familie, considerându-se vinovaþi, dar ºi cu un potenþial redus de reuºitã. Pentru astfel de situaþii, o parte din copii încep sã-ºi construiascã reacþii de apãrare care, mai târziu, se vor materializa în violenþã fizicã sau verbalã, vagabondaj, fuga de acasã º.a.

Caracteristici specifice pubertinului: - aceastã perioadã este dominatã de creºterea în înãlþime; mai întâi, procesul de creºtere se orienteazã cãtre fete, începând cu vârsta de 10-12 ani, apoi cãtre bãieþi, începând cu 12-14 ani; la bãieþi vom observa mai întâi o creºtere a membrelor inferioare, fãcând ca pantalonii sã rãmânã scurþi iar sacoul sã mai poatã fi folosit; la fete vom observa o subþiere a abdomenului, formând conturul siluetei; - pentru prima datã apare lenea, caracterizatã de nevoia de a trândãvi ºi de a se sustrage de la diverse activitãþi; aceste conduite atrag uneori admonestãri acasã sau la ºcoalã, dar trebuie înþeles cã geneza lor este mult mai complexã ºi nu se reduce

Universul familiei doar la procesul voinþei ºi motivaþiei; - în procesul educativ ºi în principal la ºcoalã, se dezvoltã tot mai mult competiþia cu scopuri diverse, chiar ºi cea de impresionare; - ca noutate, apare pentru prima datã refuzul de a mai ieºi cu familia familia, la care se mai adaugã refuzul pasiv cum ar fi prefãcutul cã nu te aude, solicitarea de a repeta mesajul transmis º.a.; - dorinþa ºi nevoia de a fi mai mult timp cu grupul de prieteni, de a se asocia, cât ºi apartenenþa la anturaj; este de recomandat pentru pãrinþi ca în aceastã perioadã sã se informeze mai mult despre ocupaþiile copilului ºi ale prietenilor, în afara timpului petrecut la ºcoalã, sã fie apropiaþi ºi dispuºi sã rãspundã la toate întrebãrile deoarece, în caz contrar, copilul va gãsi rãspunsuri la necunoscutele sale la cei din anturajul sãu ori în spatele blocurilor, rãspunsuri care nu de fiecare datã sunt cele mai pertinente ºi avantajoase pentru el ºi pentru noi; - este de aºteptat sã se producã o devalorizare a unuia dintre pãrinþi, în sensul cã nu mai este la fel de respectat ºi ascultat ca altã datã; - puseul de creºtere este secondat discret de maturizarea sexualã, care se poate observa prin apariþia pilozitãþii ºi creºterea organelor genitale; de asemenea, mai putem observa o creºtere inegalã a pãrþilor corpului (ceea ce creeazã uneori copilului complexe de inferioritate), apariþia acneei ºi a transpiraþiei abundente ºi mirositoare; - procesul de creºtere, ca moment culminant, este însoþit de stãri de indispoziþie, stãri tensionale, confuzie, obosealã ºi disconfort, ca urmare a creºterii sistemului osos ºi muscular sau a unor dureri.

Scopul prezentãrii acestor caracteristici este acela de a reaminti ºi informa pãrinþii cu privire la aspectele specifice perioadelor de creºtere, în vederea evitãrii unor neînþelegeri datorate credinþei cã doar lor li se întâmplã ºi cã aºteptãrile lor sunt ruinate de noua orientare comportamentalã, uneori de neînþeles, a copilului. ªtim cu toþii cã aceastã perioadã este de o dificultate crescutã, parcã fãrã sfârºit, însã tactul, rãbdarea, prietenia, comunicarea afectivã ºi efortul comun al partenerilor de cuplu vor face ca ea sã nu se transforme într-o cauzã pierdutã.

(V (Vaa urma)

Întâlnirea familiilor catolice din Constanþa cu episcopul Cornel Damian

Comunitatea catolicã din Constanþa a trãit duminicã, 5 martie 2006, o zi specialã, cauzatã de vizita pastoralã a episcopului auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti, E.S. Cornel Damian. Dupã celebrarea Sfintei Liturghii solemne, alãturi de vicarul episcopal de Dobrogea, Mons. ªtefan Ghenþa, ºi un sobor de preoþi, Excelenþa Sa a avut o întâlnire cu familiile catolice, în care au fost dezbãtute mai multe subiecte legate de problemele ivite în viaþa de familie. În cadrul predicii de la Sfânta Liturghie, episcopul Cornel a punctat câteva aspecte legate de Postul Mare, început de Biserica Romano-Catolicã pe 1 martie. „Am sã redau câte ceva din mesajul Sfântului Pãrinte, Papa Benedict al XVI-lea, adresat credincioºilor din întreaga lume la începutul postului. Papa a vorbit despre un pelerinaj interior, spre Cel care este izvorul milostivirii, când s-a referit la acest timp de har. Cel care face un pelerinaj are ca þintã întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea avem, în Postul Mare, atâtea practici ºi devoþiuni prin care celebrãm milostivirea lui Dumnezeu faþã de oameni. Papa ne mai spune sã nu uitãm de faptul cã, permanent, Isus ne este alãturi, mai ales în momentele grele, ºi l-a citat pe regretatul Ioan Paul al II-lea, care a amintit cã Dumnezeu pune limitã rãului. Existã o limitã divinã asupra acestui rãu. Sunt 40 de zile de post, vor trece repede. Evanghelia din prima duminicã a postului ne propune un mod de a efectua acest pelerinaj. Isus se retrage în deºert, unde îºi pregãteºte misiunea publicã. Domnul se pregãteºte într-un loc aparte, privilegiat, aºa cum este deºertul. De la începutul Bisericii au existat oameni care s-au retras în deºert pentru a-l cãuta pe Dumnezeu. Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii, Sfântul Antonie cel Mare sunt exemple în acest sens. Trebuie sã privim în sufletul nostru. Ne trebuie curaj pentru acest lucru. Postul Mare este, aºadar, un timp privilegiat. Trebuie sã cãutãm momente de liniºte pentru Dumnezeu”.

Apoi a fost analizat rolul familiei creºtine în societate. „Familia are o misiune sfântã. ÎPS Ioan Robu a adresat un cuvânt de învãþãturã cãtre familii, în care scoate în evidenþã legãtura de iubire dintre Sacramentul Euharistiei ºi cel al Cãsãtoriei. Existã o iubire consacratã, care ne însoþeºte mereu. Este un sacrament care vã însoþeºte pe voi, credincioºii care aþi celebrat acest sacrament al cãsãtoriei. Vocaþia familiei este sfântã.

Omul creºte, în familie, în toate domeniile. Cine nu dã pe Dumnezeu, acela dã foarte puþin, spunea Fericita Tereza de Calcutta. De aceea, accentuez faptul cã sacramentul cãsãtoriei este pus în strânsã legãturã cu Isus. Iubirea se purificã prin sacrament. Cei doi soþi se slujesc reciproc. Nu existã loc pentru egoism, ci doar pentru iubire ºi slujire”.

E.S. Cornel Damian a înfierat ºi „moda” existentã printre tinerii din ziua de astãzi, care preferã cãsãtoria de probã care, în fapt, nu este decât un act de concubinaj. În acest sens, pãrinþii trebuie sã aibã mai multã grijã faþã de copii, încercând sã le punã în faþã aspectele vieþii creºtine, în prietenie cu Dumnezeu. Printre proiectele de viitor se numãrã ºi înfiinþarea Asociaþiei Familiilor Catolice din Arhidieceza de Bucureºti.

MARIUS OVIDIU NICULESCU

9

10

Oameni ai credinþei

O credinþã neclintitã în lumina Învierii Dragi cititori, ne-am gândit sã aducem în paginile revistei noastre câteva mãrturii despre bucuria Sfintelor Paºti, venite dintr-o zonã prin excelenþã a limitelor umane.

Este lumea suferinþei ºi mai ales a suferinþei la vârsta copilãriei. Cine a fost sau este în mijlocul copiilor care suferã, poate înþelege – ºi exprima – mai bine cât de puternicã, de totalã, de înaltã este bucuria dobânditã pe calea spiritualã, trãind alãturi de Cristos, la capãtul pãtimirii, în sãrbãtoarea Învierii.

Iatã câteva mãrturii culese de o prietenã a revistei noastre, care se aflã în mijlocul copiilor dintr-un spital.

Kogãlniceanu, jud.

Copiii din spitalul „Marie Curie“ au Constanþa) depãºit bariere confesionale, culturale, „Îmi place mult sãrbãtoarea Paºtelui, religioase: au învãþat sã creadã ºi sã se când înfloresc toþi pomii, zburdã mieluþii roage împreunã. Pentru ei nu existã ºi noi, copiii, împreunã cu pãrinþii noºtri, diferenþe, despãrþiri, schisme, ci doar mergem sã ne spovedim ºi sã ne IUBIRE ºi o credinþã neclintitã în minunea împãrtãºim în biserica satului.” Învierii. Nu-L cautã pe Cel viu printre cei (MANEA GEORGIANA, morþi! Împreunã cu Toma spun plini de 10 ani, ortodoxã, comuna Poiana cu încredere: „Domnul meu ºi Dumnezeul pãºuni, jud. Prahova) meu!” „Aº vrea sã mã asemãn cu celãlalt Aceºti copii trãiesc cu adevãrat tâlhar, care în agonie crede ºi-L speranþa învierii trupului ºi sufletului, mãrturiseºte pe Domnul, cerând sã intre unindu-ºi suferinþele cu patimile în Împãrãþia Cerului.”

(SERGIU BOLOGA, 13 ani, greco-catolic, Reghin)

„Domnul este viu, au strigat femeile care au gãsit mormântul gol, dis-dedimineaþã. Bunule Pãstor, îþi mulþumesc cã ai murit pentru mine!”

(REBECA GRINDEI, 8 ani, cult penticostal, Câmpina)

Mântuitorului... Este impresionant rãspunsul lor la chemarea lui Isus: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine, nu-i opriþi, cãci Împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei”.

Aºadar, indiferent de vârstã, de confesiune, de credinþã religioasã, copiii sperã, se încredinþeazã: „Pãrinte Sfânt, ajutã-mã sã nu-l trãdez pe Fiul Tãu, ca Iuda, ºi sã fiu ca Petru care, chiar dacã s-a lepãdat de El de trei ori, a avut marea bucurie de a privi mormântul gol, strigând: Domnul e viu!”

(CÃTÃLIN IMBREA, 16 ani, romano-catolic, localitatea Mihail

„Noaptea de Paºti este sãrbãtoarea supremã a creºtinãtãþii, pe care o aºtept în post ºi rugãciuni ºi strãbãtând Calea Sfintei Cruci. În zona noastrã, în Moldova, copiii colindã dis-de-dimineaþã strigând: Cristos a înviat! ªi vestesc tuturor aceastã minune”.

(MÂRÞ IONUÞ, 13 ani, romano-catolic, comuna Sagna, jud. Neamþ)

„ªtiam cã Isus este un profet bun ºi milos, care, copil fiind, a însufleþit o pasãre de lut. În ºcoala din

spital am înþeles de ce este iubit Isus, fiindcã ºi-a dat viaþa pentru semenii sãi.”

(DENIS ALI, 12 ani, religie islamicã, Constanþa)

„Paºtele. Eliberarea din Robie a Poporului ales de Dumnezeu ºi intrarea în Paradisul terestru. În ºcoala din spital am învãþat ce înseamnã Paºtele creºtin: tot o eliberare din robie, dar cea a pãcatului; ºi speranþa într-un Paradis ceresc. ªi toþi vom fi mântuiþi prin Mesia.”

(HERTZOG LAURIA, 16 ani, religie mozaicã, Bucureºti)

„Paºtele este simbolizat ºi de ouãle roºii, care au fost cândva înroºite de sângele Domnului. Dupã ce voi primi lumina, voi cânta alãturi de familia mea ºi vom ciocni ºi noi ouã roºii, spunând Cristos a înviat! „ (DENISA TILICA, 12 ani, ortodoxã, jud. Giurgiu)

Cum aº putea încheia acest ºirag minunat de mãrturii ? Cred cã spunând, împreunã cu evanghelistul Marcu (10,15): „Cine nu primeºte Împãrãþia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea” ...

LILIANA SIMION

Oameni ai credinþei

Ilie în drum spre Muntele Domnului

(1Re 19,1-21)

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Fericiþi cei ce te-au cunoscut ºi cei ce au adormit în iubire, cãci ºi noi vom avea viaþã!”

Sir 48,11.

Pentru meditaþia noastrã de azi voi aduce în prim-plan figura plinã de patos a profetului Ilie, un nume cunoscut de cei mai mulþi dintre noi. Numele lui Ilie însemnã Dumnezeul meu este Domnuli. El a trãit în jurul anului 850 îC, a fost trimisul Domnului ºi a întreprins cu multe dificultãþi cãlãtoria de patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, prin plin deºert ,pânã la Muntele Domnului. Ilie a fost primul profet care face calea întoarsã la izvoarele credinþei noastre, la origini, acolo de unde noi ne tragem puterea ºi seva identitãþii noastre duhovniceºti. Acesta este Muntele Domnului,unde Dumnezeu a încheiat un legãmânt cu poporul condus de Moise, ºi unde acesta a primit, în urma unei teofanii, adicã a minunatei întâlniri a sa cu Domnul, cele Zece Porunci.

Fiecare suntem chemaþi sã întreprindem acest pelerinaj plin de dificultãþi la originile noastre de odinioarã, asemenea profetului Ilie.

Facem acest pelerinaj spre a ne întãri fiinþa ºi spre a ne curãþi de tot praful ce zace peste conºtiinþele noastre de ani ºi ani. Avem trebuinþã sã ne eliberãm de tot balastul care s-a aºternut de-a lungul vremii peste noi. Profetul Ilie ne-a dovedit cã acest lucru este posibil, doar el a strãbãtut mai întâi acest drum plin de încercãri al identitãþii noastre creºtine. În urma unui conflict cu preoþii pãgâni, care are loc pe Muntele Carmel, profetul Ilie este nevoit sã fugã departe, în pustiu, ºi pentru a se feri de mânia reginei Isabela.

Profetul a mers pânã la Muntele Domnului pentru a sorbi acolo noi puteri, noi motivaþii de viaþã. Ilie ajunge mai întâi la Beerºeba, în sudul Israelului, iar de acolo pleacã ºi

mai departe, strãbãtând deºertul Sinai. La Berºeeba trãieºte o primã descurajare, când istovit de puteri, se ruga Domnului spunând: ”Destul, Doamne! Ia-mi viaþa, cãci nu sunt mai bun decât pãrinþii mei!”

Un înger al Domnului l-a trezit numaidecât din somn spunându-i: ”Scoalã-te ºi mãnâncã!”

Când ºi-a întors ochii, a vãzut o turtã

rumenitã ºi un urcior cu apã, care erau pregãtite pentru el. A mâncat ºi a bãut, apoi a adormit din nou. Îngerul Domnului însã l-a trezit a douã oarã cu cuvintele: ”Scoalã ºi mãnâncã, pentru cã ai de mers un drum lung! “ S-a sculat, a mâncat ºi a bãut prinzând puteri ºi curaj, cãci avea înaintea sa de strãbãtut un drum foarte lung; trebuia sã meargã vreme de patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi pânã la Muntele Horeb. Este acelaºi munte unde odinioarã evreii, sub conducerea lui Moise, în drumul lor spre Þara Sfântã, au trãit marea teofanie, adicã întâlnirea lor

cu Dumnezeu. Poporul evreu a primit de la Domnul binecuvântarea de popor ales de Dumnezeu.

Ajuns în cele din urmã la Muntele Domnului, a intrat într-o peºterã, unde a rãmas peste noapte. Atunci Domnul l-a întrebat din nou: “Ce faci aici, Ilie?” Profetul Ilie, oarecum mirat, a rãspuns de îndatã: “Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, fiindcã israeliþii au pãrãsit legãmântul tãu ºi au dãrâmat altarele tale ºi au ucis cu sabia pe profeþii tãi.

Eu sunt singurul care am rãmas, iar acum cautã sã mã omoare ºi pe mine!”

Urmeazã apoi o arãtare plinã de mãreþie a Domnului, în timp ce auzea tot mai puternic o voce care nu contenea sã-l trimitã la poporul sãu aflat în aºteptare: “Mergi ºi te reîntoarce pe acelaºi drum înapoi!” El trebuia sã ofere poporului mult curaj ºi o speranþã reînnoitã. Viaþa profetului Ilie nu se mãrgineºte aici, el a sãvârºit ºi alte nenumãrate fapte demne de luat în seamã, prin care Dumnezeu l-a binecuvântat. Acest pelerinaj al sãu în plin deºert, pânã la Muntele Domnului, este, fãrã îndoialã, gestul care grãieºte peste veacuri. Pe toþi vã îndemn sã sãvârºiþi în mintea Dvs. aceastã întoarcere spiritualã înapoi, acest pelerinaj la origini, asemenea profetului Ilie pentru a dobândi noi puteri ºi a vã întãri identitatea ºi chemarea voastrã creºtinã.

Despre profetul Ilie se scrie ºi în cartea Malachia, ultimul dintre profeþi: “ Iatã, eu trimit pe profetul Ilie, pânã sã soseascã ziua Domnului, cea mare ºi înfricoºatã. El va îndupleca inima pãrinþilor cãtre fiii lor ºi inima fiilor cãtre pãrinþii lor! “. Într-adevãr, cât este de actual ºi de penetrant mesajul profetului Ilie pentru cei de astãzi? Amintirea lui a fost mereu proaspãtã în popor, aºa cum ne asigurã ºi Ben Sirah (48,4): “Cât de glorios erai tu, Ilie, prin minunile tale! Cãci cine este la fel ca tine, poate sã te laude!” .

11

12

Suflet tânãr

Permitet, i-mi sã o pr ezint...

Sora C ORNELIA PIVNICERU are 29 de ani, este Sorã de Caritate din Congregaþia Sfânta Ioana Antida . E s t e s o r ã d e 4 a n i , î n curând va spune un “da” d e f i n i t i vv.. D e p r o f e s i e a s i s t e n t medical, lucreazã cu bucurie la Spitalul Sfânta Maria din B u c u r e s t i î n s e c þ i a A . TT.. I ( A n e s t e z i e TTee r a p i e I n t e n s i v a ) .

Mai mult o veþi cunoaºte citind rândurile de mai jos.

- Cum ai descrie echipa ?

- Sunt în echipa diecezanã de 2 ani... cred... ºi îmi face mare plãcere sã colaborez cu tineri care ºtiu ce vor de la viaþã. În planul liturgic, unde eu mã implic mai mult, am colaboratori foarte talentaþi. În general, relaþia mea cu echipa este una simplã ºi bunã. Mã bucur sã vãd atâtea iniþiative ce vin mai ales din inimile lor, iniþiative ce sunt finalizate de obicei prin participarea tuturor celor din echipã.

- Tinerii îþi sunt destul de apropiaþi. Care e relaþia lor cu Isus?

- Cunosc viaþa tinerilor chiar foarte îndeaproape, mai ales cã avem vârste apropiate ºi reuºesc sã-i înþeleg prin ce trec. Relaþia tinerilor cu Isus cred cã e una personalã, toþi încearcã sã-l urmeze cât pot ei mai bine, în general toþi cei cu care am intrat în legãturã mi s-au pãrut motivaþi. Cred cã e nevoie de multã coerenþã între fapte ºi credinþã.

- Te pregãteºti pentru Paºti...

- Îl aºtept pe Cristos cel Înviat, încerc sã-l vãd dincolo de suferinþã pe care o vãd pe chipul bolnavilor din spital, încerc sã o vãd în tinerii lipsiþi de anumite valori, încerc sã-l vãd în cel de lângã mine. Sigur va veni, pentru cã se þine mereu de promisiuni.

Rugãciuni ale fratelui Roger din T aizé (aprilie) Taizé

Isus Cristoase, dã-ne nouã o inimã fermã care, printr printr-o simplã rugãciune rugãciune,, sã încerce neobosit sã descopere o comuniune cu Dumnezeu.

Propuneri de catehezã – luna aprilie

1. Duhul Sfânt ºi Biserica 2. Cred...în Sfânta Bisericã Catolicã 3. Biserica - Poporul lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos, Templul Duhului Sfânt 4. Maria - Maica lui Cristos, Maica Bisericii

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Gândul meu pentru tine(ri) Prietene, Îndrãgosteºte-te de viaþã! Trãieºte viaþa cu Cristos!

Bucurã-te de darul vieþii!

Cristos, Regele nostru, a înviat pentru noi din morþi ºi nea redat viaþa.

Cristos, Cuvântul Veºnic, a înviat pentru noi din morþi ca sã preþuim viaþa.

Cristos, Luminã din Luminã, a înviat pentru noi din morþi ca sã descoperim sensul vieþii.

Prin Cristos noua viaþã a început.

Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare cãdere. În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul de iubire al lui Dumnezeu.

Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu!

Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu!

Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu!

E Domnul! În perioada Postului Mare, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului în colaborare cu Centrul de Comunicaþii Sociale „ A n g e l u s Communications” v-au propus sã strãbateþi împreunã Calea Sfintei Cruci, prin dramatizarea Patimii lui Cristos, „E Domnul!”.

Au avut loc reprezentãri atât în provincie (Ploieºti - 26 martie; Craiova, Drobeta TurnuSeverin (1 aprilie), cât ºi în Bucureºti, la Catedrala „Sfântul Iosif” (8 aprilie).

Mulþumim tuturor pentru cã ne-au primit cu braþele deschise ºi pentru cã au acceptat ca mãcar pentru câteva momente sã fim împreunã, alãturi de Cristos pe drumul Calvarului. În acelaºi timp, trebuie sã vã lansãm invitaþia de a ne bucura împreunã de Învierea Domnului, participând la partea a doua a proiectului nostru, „E Domnul!”

Paginã ARU ROTARU Detalii pe www. tic. rorealizatã de ROXANA ROT

Micul Prinþ Copile dragã, Viaþa, ãst dar minunat pe care Creatorul ni l-a fãcut din iubire ce nu cunoaºte mãsurã ºi nici margini, meritã sã fie trãitã în aºa fel încât sã-l bucure pe Cel care ne-a dãruit-o. Iar a trãi o viaþã plãcutã în ochii Domnului se învaþã, zi dupã zi, ceas dupã ceas, pe parcursul întregii existenþe ºi, abia la sfârºit de tot, când se apropie clipa de pe urmã, omul aflã dacã este sau nu premiant al ºcolii vieþii. „Cât trãieºte, omul învaþã”, spune o vorbã din bãtrâni, iar pentru a învãþa sã trãieºti viaþa aºa cum se cuvine nu-i obligatoriu sã umbli pe la ºcoli, chiar dacã ºcoala-i de mare folos, dupã cum zice vorba: „Ai carte, ai parte”. „Ai parte de ce…?”, mã întrebi tu, pe bunã dreptate. Ei bine, copile dragã, ai parte de ºtiinþã care-i mare lucru ºi nu la îndemâna oricui, ºtiinþa luminându-i omului cãrãrile vieþii. Dar cei care nu au avut cum sã înveþe ca, de exemplu, bunicii noºtri care ºi-au trãit copilãria ºi anii tinereþii muncind din greu, alãturi de pãrinþii lor, învãþând sã gospodãreascã mai înainte de a învãþa alfabetul? Ei bine, chiar dacã n-au prea dat pe la ºcoalã, ºtiinþa vieþii au învãþat-o trãindu-ºi zilele dupã rânduiala fricii de Dumnezeu ºi a respectului zicalei: „Ce þie nu-þi place, altuia nu-i face”. ªi, ca sã înþelegi cât de preþioasã este ºcoala vieþii, am sã-þi spun o poveste.

A fost odatã un împãrat cãruia soaþa îi dãrui trei feciori veseli, rotofei ºi isteþi. Împãratul îºi iubea odraslele mai ceva ca ochii din cap ºi, ca orice tatã, voia sã-ºi vadã copiii ajunºi bine, de aceea îi dãdu la o vestitã ºcoalã împãrãteascã în speranþa ca feciorii sã-i vinã acasã, la sfârºitul fiecãrui an ºcolar, cu coroniþe pe cap. ªi, cum „obrazul subþire cu cheltuialã se þine”, la fel ºi mintea agerã, gândea împãratul care nu þinea cont de galbenii cheltuiþi pe lecþii de matematicã, limbi strãine, geografie, muzicã ºi alte discipline, bucuros sã-ºi ajute fiii sã ajungã oameni de seamã. Împãrãteasa ºi curtenii lãudau felul de a gândi al împãratului, socotindu-l tare înþelept, dar cel mai bãtrân dintre sfetnici avu cuvânt de împotrivire, zicând: „Luminate Împãrate, bine face Mãria Ta a-ºi da fiii la ºcoli înalte, dar sã nu uite Înãlþimea Voastrã cã, dupã cum mersul pe bicicletã se învaþã pedalând, mersul vieþii se învaþã trãind, nu doar studiind ºi iar studiind, iar de nu-i cu supãrare aº mai spune o zicalã: ºcoala de acasã nu se înlocuieºte cu cea din târg”. Împãratul nu luã în seamã asemenea cuvinte, socotind cã mintea sfetnicului cu plete dalbe ajunse, din pricina bãtrâneþii, asemenea unei jucãrii stricate, aºa încât continuã sã-ºi trimitã fiii la cele mai înalte ºcoli, punând pe spinarea profesorilor toatã povara educaþiei fiilor lui.

Dupã ani ºi ani de învãþãturã, cei trei feciori se întoarserã acasã tobã de carte, dupã cum stã bine unor domniºori de viþã împãrãteascã, iar tãicuþul lor, ca sã-i rãsplãteascã dupã atâta stãruinþã în ale ºtiinþei, hotãrî sã plece cu ei într-o cãlãtorie de-a lungul ºi de-a latul împãrãþiei, ca sã le arate ce aveau sã moºteneascã. Însã, din nu ºtiu ce motiv, împãratul nu voi sã-ºi viziteze þinutul îmbrãcat în haine împãrãteºti ºi nici cu alai dupã el, ci doar cu cei trei fii, îmbrãcaþi în haine de pãstori, aºa încât sã nu fie recunoscuþi de careva. ªi, gândea împãratul, nimic rãu nu i s-ar fi putut întâmpla cu aºa mândreþe de feciori, atotºtiutori. Însã, dupã nici douã zile de drum, necazurile care-i încearcã pe drumeþi începurã a le da târcoale ºi celor patru cãlãtori. Într-una din

{coala de acas\ ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nopþi, negãsind ospitalitate în vreo casã de prin partea locului, furã nevoiþi sã doarmã sub cerul liber ºi, din pricina frigului, trebuirã sã aprindã un foc. Dar, surprizã…, la ºcolile înalte nu se învaþã cum se aprinde un foc, socotindu-se cã oricãrui muritor îi poate veni în minte sã adune mai întâi crenguþe subþiri ºi uscate, sã le aºeze într-un anumit fel, sã le dea foc ºi apoi sã fie în stare sã þinã flacãra treazã cât timp îi este de folos. Împãratul fu nevoit sã facã focul de unul singur, amintindu-ºi de vremea când era copil, iar tatã-sãu îl învãþa arta aprinderii focului, zicându-i: „Ia aminte, copile, cã nu se ºtie când îþi va fi de folos în viaþã”. Dar mâhnirea împãratului se stinse numaidecât, gândindu-se cã vor fi alte prilejuri în care fiii sã-ºi arate ºtiinþa adunatã pe bãncile ºcolii.

Din pãcate, nu fu întocmai aºa cum i-ar fi plãcut împãratului sã fie. A doua zi, dupã câteva ceasuri de colindat prin desiºurile unei pãduri, cei patru cãlãtori se rãtãcirã, pierzând urmele cãrãrii celei drepte. ªi n-ar fi fost, desigur, nici o problemã dacã busola aflatã în grija unuia dintre fiii împãratului n-ar fi fost pierdutã pe drum. Despre cum sã gãseascã drumul, cei trei nu aveau nici o idee; chiar dacã scotocirã îndelung prin grãmada de cunoºtinþe de geografie adunate de pe la ºcoli, nici una dintre acestea nu se arãtã de folos în aflarea drumului celui bun. Împãratul oftã, ºi fãrã a spune vreo vorbã de dojanã fiilor, urmã calea indicatã de muºchiul de pe copaci care, se ºtie, indicã drumeþilor cã se aflã în direcþia nord. Tot de la tatã-sãu ºtia împãratul ãst secret al naturii, pe care îl aflase în vremea când, copilandru fiind, mergea în drumeþii cu ai sãi pãrinþi.

Odatã ieºiþi din pãdure, cei patru drumeþi, rãzbiþi de foame, luarã drumul unui han, gândindu-se cã tare bine le-ar prinde ceva merinde calde stropite cu un pic de vin. Ajunºi, în sfârºit, la porþile unui astfel de adãpost, împãratul le ceru fiilor sã spunã hangiului ce ºi cum, adicã sã-i cearã ceva de-ale gurii ºi gãzduire peste noapte. Dar, cum fiii împãratului erau obiºnuiþi sã porunceascã, îi vorbirã hangiului pe un ton rãstit, privindu-l de sus ºi cerându-i bucate alese de care bietul om nu auzise vreodatã. Însã hangiul nu se arãtã deloc speriat de purtarea celor trei tineri ale cãror veºminte nu se potriveau deloc cu felul lor de a porunci ºi, crezându-i simpli pãstori ce-ºi puserã în gând sã-l ia în râs, îi pofti sã iasã afarã din han, ameninþându-i cu o puºcã vânãtoreascã ºi cu asmuþitul câinilor ciobãneºti ce-i pãzeau bunurile. Împãratul rãmase tãcut ºi ruºinat de purtarea fiilor care nu ºtiurã sã urmeze o rânduialã fireascã ºi simplã ca bunã ziua, adicã regula bunului simþ pe care un fiu o învaþã la ºcoala vieþii primilor ani, de la pãrinþi, de la bunici ºi de la cei care-i stau în preajmã. Se mai gândi împãratul la câte lucruri ar fi trebuit sã-i înveþe pe fiii lui, la timpul pe care ar fi putut sã-l petreacã împreunã cu ei, descoperindu-le secretele ºtiinþei de a trãi cu simplitate, în prietenie cu natura ºi cu restul lumii. El îi încredinþase, însã, ºcolilor ºi învãþaþilor celor mai de seamã care vor fi ºtiind câte-n lunã ºi-n stele, dar cãrora nu le stã în putinþã sã dea unui elev ºtiinþa celor ºapte ani de acasã.

13

14

Din viaþa parohiei

Parohia Naºterea Sfântului Io Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Scurt istoric

Parohia romano-catolicã din Motru a fost înfiinþatã la 1 aprilie 1992, pânã la aceastã datã comunitatea aflându-se sub îngrijirea parohilor din Drobeta-Turnu Severin. Sfintele Liturghii se celebrau doar ocazional, prin casele credincioºilor, pânã la construirea unei capele ºi apoi a bisericii, ridicatã în perioada 1991 1997. Începând cu anul 1992, comunitatea din Motru îl are ca paroh pe pãrintele Petruþ Francisc. În 1996, pe teritoriul parohiei se stabilesc douã surori, din congregaþia Surorile Caritãþii Sfântului Apostol Paul, care deschid o grãdiniþã cu predare în limba englezã. Parohia are ºi o filialã la Mãtãsari.

Semnele iubirii lui Dumnezeu la Motru

Despre oraºul Motru se spune cã nu are o istorie veche, este oraºul „fãrã arhivã”, ca o persoanã „fãrã copilãrie” ºi „fãrã adolescenþã”. Se aflã aºezat la jumãtatea distanþei dintre douã oraºe vechi ale þãrii: Târgu Jiu ºi Drobeta Turnu-Severin. Oraºul Motru, din judeþul Gorj, are o populaþie de 22.848 locuitori, originea cuvântului Motru fiind geto-dacicã, “Mutru” sau ”Mutria”, dupã istoricul Giurescu, însemnând “apã limpede, curatã”. Din pãcate, nu acelaºi lucru se poate spune ºi despre aerul pe care-l respirã locuitorii acestui oraº. Ajungem în faþa bisericii unde trei fetiþe, din blocurile vecine, ne aºteaptã ºi ne salutã; pãrintele paroh le informase cã trebuie sã vinã episcopul cu doi preoþi (n.r . vizita pastoralã, la Motru, a Episcopului Auxiliar Cornel Damian a avut loc pe 26 martie a.c.).

Dupã ce le-am rãspuns la salut, le-am întrebat dacã mirosul de cãrbune este tot timpul atât de puternic. Rãspunsul a venit rapid, simplu ºi neaºteptat pentru mine: „Cum, miroase a cãrbune?”

Normal, mi-am spus, „convieþuirea” îndelungatã cu lignitul le-a amorþit percepþia prezenþei acestuia în oraºul lor, în viaþa lor, în aerul pe care-l respirã.

Pãrintele paroh, Francisc Petruþ, care, dupã cum spunea un confrate preot, ar trebui sã iasã mai devreme la pensie (ca minerii, la 45 de ani) ne-a spus: „Începutul exploatãrii lignitului a stat la baza întemeierii oraºului Motru, în anul 1961, ºi a sosirii catolicilor din toate colþurile þãrii, începând cu anul 1964. Grija pastoralã a cãzut pe umerii preoþilor parohi din Drobeta Turnu-Severin ºi aº vrea sã amintesc aici pe preoþii Victor Iacobec, Eugen Bortoº, Andrei Ciobãnicã, Francisc ªerban, Iacob Gherghelucã. Acesta din urmã a celebrat Sfânta Liturghie într-un apartament al unei familii originare din Tãmãºeni pânã în 1990 când a fost construitã o capelã; în 1991 au început lucrãrile la construirea actualei biserici”. „Eu am fost numit paroh al acestei comunitãþi, spune pãrintele Francisc, în aprilie 1992

ºi aveam de continuat lucrãrile la bisericã ºi la casa parohialã. Cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica a fost consacratã în ziua de 25 octombrie 1997 de cãtre Înalt Preasfinþitul Ioan Robu. În iarna aceluiaºi an, sosesc la Motru cãlugãriþele Agnes ºi Ciryl, din congregaþia Surorile Caritãþii Sfântului Apostol Paul, care pun bazele unei grãdiniþe în sala din casa parohialã. Doi ani mai târziu, în 1999, surorile încep construirea unei grãdiniþe, lângã bisericã, iar în 2004 au inaugurat ºi o ºcoalã primarã care gãzduieºte 112 copii. De asemenea, în fosta capelã, surorile deschid o cantinã pentru sãraci, iar pentru tinerii din oraº înfiinþeazã o asociaþie numitã Premiul internaþional, patronatã de ducele de Edinburgh, Filip, soþul actualei regine a Angliei”.

Credinþa care ne uneºte

Sora Mc Nealis ne spune: „Am venit la Motru, în anul 1997, trimise de superioara noastrã, pentru a ne ocupa de cei marginalizaþi; aceasta este carisma noastrã.

Eu predau englezã la grãdiniþã ºi la ºcoalã ºi, de asemenea, mã ocup de partea managerialã.

Avem mai puþin de zece copii catolici în instituþia noastrã, restul fiind ortodocºi, de aceea religia este predatã de un preot ortodox care, în fiecare dimineaþã, îi adunã pe copii în sala de sport ºi face o scurtã rugãciune”.

Sora Celestine Cox a sosit pe aceste meleaguri în luna octombrie a anului 2001, deºi spera sã meargã în Africa. „Activitatea mea este extra ºcolarã, spune sora Celestine, predau limba englezã la mai multe grupuri de copii ºi adulþi.

Unii vin pentru aceste cursuri la noi în apartament sau merg eu la apartamentul asociaþiei Premiul internaþional, dar, când e vreme bunã, ne întâlnim la cantinã sau la ºcoalã”. „Am fost foarte bine primite, continuã sora Celestine, mi se pare interesant cã foarte mulþi ortodocºi vin în biserica romano-catolicã ºi spun cã este acelaºi Dumnezeu; vin ºi mulþi tineri, lucru care nu se întâmplã în Anglia”.

Sora Cecilia Bordea se aflã la Motru din luna august a anului 2004. „În congregaþie am intrat în anul 1994, spune sora Cecilia; acum lucrez în ºcoalã ca profesor de limba englezã, iar duminica þin catehezã copiilor din parohie. Am întâlnit aici o comunitate foarte primitoare, îmi amintesc cã m-au aºteptat cu flori, însã ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul cã sunt mai mulþi ortodocºi decât catolici în bisericã, ceea ce nu prea am vãzut prin Moldova”.

Doamna Silvia Turcitu este din judeþul Bacãu ºi a venit la Motru în anul 1987. „Comunitatea noastrã, spune interlocutoarea noastrã, este ca o mare familie, aici se întâlnesc catolicii cu ortodocºii ºi cu protestanþii,

Din viaþa parohiei

oan Botezãtorul – Motru aici auzim de suferinþele celorlalþi ºi încercãm sã ne ajutãm, aºa cum putem”.

Din mina de cãrbuni, la aurul credinþei

Domnul Szabó Miklós, originar din judeþul Covasna, a venit la Motru în anul 1982, dar la aceastã bisericã vine doar de cinci ani; este tinichigiu ºi uneori mai ajutã la reparaþii. „Înainte mã duceam la Lupoaia la bisericã, spune domnul Miklós, dar acum vin aici, la Motru, unde mã simt foarte bine. Pãrintele Petruþ este prietenos ºi omenos, îmi place mult cã are grijã de copii ºi îi învaþã lucruri bune de când sunt mici, ceea ce înseamnã foarte mult”.

Domnul ªtefan Mleziva a venit de la Turnu-Severin; atât dânsul cât ºi soþia îl cunosc din copilãrie pe episcopul Cornel Damian. „Am venit la Motru pentru cã îmi ofereau posibilitatea sã ies mai repede la pensie. Îmi amintesc cã prin anii ‘70 mergeam cu pãrintele Bortoº ºi îi cãutam pe catolici prin oraº, fãceam tabele, apoi am colaborat ºi cu pãrintele Gherghelucã, iar acum colaborez la fel de bine cu pãrintele Petruþ. Suntem ca o familie ºi încercãm sã ne îndeplinim cum se cuvine îndatoririle de creºtini”.

Domnul Vicenþiu Tulbure s-a nãscut la Piatra Neamþ, dar aici ºi-a gãsit „jumãtatea” cu care are patru copii. Iatã ce ne povesteºte domnul Tulbure: „Am sã mã refer la douã perioade ale comunitãþii noastre, cea din ‘86, când am venit în Motru, ºi cea de dupã ‘89. În prima, eram o comunitate rãsfiratã, nu ºtiam unii de alþii, dar datoritã pãrintelui Gherghelucã reuºeam sã ne întâlnim cel puþin o datã pe lunã sau de sãrbãtori, prin case, pe la diferite familii; cea de dupã ‘89, când am devenit mai numeroºi în bisericã, am început sã ne cunoaºtem ºi biserica a devenit pentru mine o a doua familie. Eu provin dintr-o familie numeroasã, cu 11 fraþi; comunitatea aceasta a reuºit sã-mi acopere golul produs în suflet dupã despãrþirea de familie”.

Dumnezeu, cu mine

Domniºoara Roxana Ciutã ne povesteºte: „Vin în aceastã bisericã de la vârsta de 7 ani. Aici am învãþat sã-l simt mai aproape pe Dumnezeu ºi sã vorbesc cu El. Aici mi-am deschis noi orizonturi ºi am cunoscut multã lume”. Pentru domnul Mihai-Adrian Boldi, unul dintre tinerii acestei parohii, „biserica este locul unde a învãþat sã se roage”. „Am venit aici, spune domnul Boldi, pentru cã mi-a plãcut sã mã rog. Pãrintele Gherghelucã a fost mai aproape de copii ºi ne-a învãþat foarte multe rugãciuni. Eu locuiesc aproape de bisericã ºi am vãzut câte eforturi au fãcut preoþii pentru ca aceastã bisericã sã fie aºa de frumoasã”. Pentru domniºoara Camelia Mihai, biserica este locul în care a devenit mai puternicã. „Aici am pus prima cãrãmidã a bisericii din sufletul meu, spune

domniºoara Mihai, aici am învãþat cã, oriunde aº merge, Dumnezeu este cu mine”.

Un Fericit moldovean, patron la Mãtãsariul din Oltenia

Credincioºii din Mãtãsari provin din Moldova; pe vremuri aceastã filialã aparþinea parohiei din Târgu Jiu, dar din anul 1992 a devenit filiala Motrului.

Sfânta Liturghie s-a celebrat, pânã în 2002, într-un apartament. Pe 9 iunie 2003, noua bisericã a fost consacratã de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, ºi are ca patron pe Fericitul Ieremia Valahul. Pe teritoriul parohiei activeazã ºi un grup de tineri italieni, care fac parte din asociaþia Papa Ioan al XXIII-lea, înfiinþatã ºi condusã de don Oreste Benzi.

Aceºti tineri îi ajutã pe cei defavorizaþi, mai ales pe copii ºi pe bãtrâni.

Doamna Roxana Mischie a venit la Mãtãsari, împreunã cu pãrinþii, acum 19 ani. „Eu consider, spune doamna Mischie, cã educaþia în spiritul creºtin are un rol important în viaþã; sigur, la majorat fiecare poate alege, dar cred cã toþi pãrinþii trebuie sã acorde aceastã educaþie copiilor. Aici, la Mãtãsari, am avut multe de suportat, când se oficia slujba în apartamente, lumea ne considera pocãiþi”.

Domnul Isidor Pascaru, moldovean din judeþul Bacãu, a venit la Mãtãsari pentru cã se câºtiga mai bine. „Am contribuit cu toþii la construirea acestei noi biserici, spune domnul Pascaru; acum o avem, se vede, dar trebuie sã facem sã se vadã ºi biserica din sufletul nostru. Ne bucurãm cã avem Sfânta Liturghie în fiecare duminicã ºi, chiar dacã nu am avea-o, am merge în altã parte. Nu putem sta fãrã slujbã”.

Aºa cum spune pãrintele Francisc Petruþ: „Parohia Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul este o comunitate care se vede iubitã de Dumnezeu prin multe semne, mã gândesc aici la preoþii care au pãstorit-o, la surorile care activeazã în aceastã parohie, la vizitele episcopilor, cum este ºi cea de acum, toate sunt semne ale iubirii lui Dumnezeu faþã de aceastã comunitate. Ori de câte ori eºti atins de dragostea lui Dumnezeu, descoperi ºi motivul pentru care participi la Sfânta Liturghie sau la celelalte sfinte sacramente.

15

16

Din viaþa Arhidiecezei

Exerciþii spirituale pentru familii

Oratoriul comunitãþii saleziene din Constanþa a gãzduit, în perioada 2426 martie, o nouã sesiune de exerciþii spirituale, dedicate familiilor. Tema discuþiilor a fost axatã pe faptul cã Dumnezeu este iubire, pãrintele predicator fiind fostul vicar al bazilicii Sfântul Anton de Padova din Constanþa, pr. Gilbert Sebastian Iavorschi. La cele trei zile de rugãciune ºi meditaþii profunde au participat aproximativ 30 de persoane. În perioada Postului Mare din acest an cãlugãrii salezieni din Constanþa au mai organizat exerciþii spirituale pentru adolescenþi ºi tineri.

MARIUS-OVIDIU NICULESCU

Sãrbãtoare în comunitatea surorilor Sfântul Iosif din Constanþa

Solemnitatea Sfântului Iosif, soþul Sfintei Fecioare Maria, este, în fiecare an, o zi specialã ºi pentru comunitatea surorilor din Constanþa, a cãror congregaþie este închinatã acestui mare sfânt al Bisericii. Liturghia solemnã, din seara zilei de 19 martie, celebratã de Mons. ªtefan Ghenþa, vicarul episcopal de Dobrogea, ºi de reprezentantul comunitãþii saleziene din oraº, pr. Venceslau Grosu, s-a bucurat de o asistenþã record pentru micuþa capelã a surorilor. Simpatizate de credincioºi, fie ei tineri sau vârstnici, pentru zelul cu care îºi desfãºoarã activitatea în grãdiniþa proprie, în ºcoli ºi spitale, cele patru cãlugãriþe, Palmira, Sandra, Esterina ºi Ioze, aºa cum li se spune în viaþa de zi cu zi, au fost destul de emoþionate, mai ales dupã cuvântul de mulþumire rostit de Mons. Ghenþa, în numele Bisericii locale, în cadrul predicii de la Sfânta Liturghie. Stabilite din anul 1994 în Constanþa, surorile italiene sosite din Cuneo s-au integrat foarte repede în viaþa comunitãþii, implicându-se, cu predilecþie, în munca de educare a tinerelor generaþii. Dupã încheierea slujbei, întreaga asistenþã a fost invitatã la o agapã frãþeascã.

MARIUS-OVIDIU NICULESCU

Se deschide prima bibliotecã din Popeºti-Leordeni

Fraternitatea Murialdo se dedicã în mod special educãrii tinerilor ºi copiilor. În România îºi desfãºoarã activitatea din anul 1998, iar prin fundaþia sa din Popeºti Leordeni a deschis un oratoriu pentru diferite activitãþi educative, culturale, religioase ºi de recreaþie pentru copii ºi tineri.

Acum deschide o bibliotecã, în colaborare cu ºcolile din localitate ºi biblioteci din Bucureºti, cu fonduri din donaþii ºi sponsorizãri. Aceasta va fi deschisã tuturor. Se adreseazã în mod special elevilor de ºcoalã generalã, de liceu ºi celor de la ºcolile de arte ºi meserii.

Biblioteca are în dotare cãrþi din domeniile ºcolar ºi de culturã generalã ºi beneficiazã de calculatoare cu acces la Internet, pentru documentare ºi redactare. Oferã pe loc meditaþii cu profesori. Cei interesaþi sunt aºteptaþi cu plãcere în fiecare zi de lucru. Programul provizoriu de funcþionare este: L: 15,30-20,00, Ma: 16,30 – 20,00 Mi: 15,30 – 20,00 J: 8,00 – 13,00 V: 8,00 – 11,00.

Deschiderea bibliotecii a avut loc la data de 19 martie 2006 ºi funcþioneazã la adresa: Oratoriul Leonardo Murialdo, str. Murialdo nr. 1, Popeºti-Leordeni, tel. 031.102.34.85 sau (021) 492.06.90.

Pânã în prezent, în Popeºti-Leordeni funcþioneazã numai bibliotecile ºcolare; de aceea o bibliotecã deschisã tuturor este necesarã, mai ales pentru a fi de ajutor copiilor nevoiaºi. Va fi o sursã de instruire beneficã pentru comunitatea oraºului. Vã aºteptãm!

Din viaþa Arhidiecezei

La TTurnu-Severin urnu-Severin bate o nouã inimã...

Duminicã, 2 aprilie 2006, Episcopul Auxiliar Cornel Damian însoþit de pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiei în dieceza noastrã ºi pãrintele Adrian Boboruþã au fãcut un „popas” spiritual în parohia romano-catolicã Neprihãnita Zãmislire a Sfintei Fecioare Maria din Drobeta Turnu-Severin. La întâlnirea cu familiile din aceastã comunitate, Episcopul a subliniat importanþa vocaþiei familiei, a respectului ºi încrederii între soþi, dar ºi educarea copiilor în spiritul creºtin. De asemenea, s-a pus în discuþie o problemã actualã, aceea a cãsãtoriei de probã. Nu poþi sã iubeºti de probã, cum nu poþi sã trãieºti din probã. La îndemnul pãrintelui paroh Claudiu Cojan, credincioºii au participat asemenea unei mari familii la consacrarea noului altar din marmurã pe care se jertfeºte Cristos Euharisticul, iar „Euharistia“, aºa cum spunea Preasfinþitul Cornel Damian, „este inima vieþii noastre de credinþã”.

Inima noastrã va continua sã batã atâta timp cât Isus va fi prezent în vieþile noastre prin Sfânta Euharistie.

Astfel, familiile din Turnu-Severin vor parcurge împreunã „calea Bisericii”.

De Paºti la TVR

15 aprilie Ora 23.30 Transmisiune de la Catedrala Romano-Catolicã din Bucureºti 16 aprilie Ora 13.00 Transmisiune a binecuvântãrii Urbi et Orbi a Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea

15 ani de când ºcoala Sfântul Iosif din Craiova ºi-a deschis por porþþile În luna martie a fiecãrui an îl sãrbãtorim pe Sfântul Iosif, soþul Preacuratei Fecioare Maria, tatã purtãtor de grijã al Mântuitorului , membru al Sfintei Familii din Nazaret ºi patronul ºcolii Sanitare Romanocatolice din Craiova. 17 Martie a acestui an a fost declaratã Ziua Porþilor Deschise ºi a marcat 15 ani de când ºcoala Sfântul Iosif ºi-a deschis porþile tuturor celor care vãd în fiecare bolnav chipul lui Cristos ºi se dedicã îngrijirii lui.

Cu acest prilej a fost organizatã o sesiune de referate, exemplificate cu demonstraþii practice, având ca temã Îngrijirea bolnavilor cu accident vascular cerebral, prezentate de eleve din anul III, care au beneficiat de un stagiu de pregãtire practicã într-o Clinicã de Neurologie din Austria.

Iatã gândurile exprimate de câteva eleve participante la aceastã sesiune: ELENA LIVIA GHIDARCEA: „Activitatea ºi rezultatele la învãþãturã mi-au fost rãsplãtite prin selectarea ºi participarea la un stagiu de pregãtire practicã, timp de o lunã, în Austria. Am avut ocazia sã cunosc modul de a învãþa ºi de a munci într-o þarã membrã a Uniunii Europene”.

ADRIANA NICOLAE: „ªcoala Sanitarã din Graz a fost pentru mine un mediu nou ºi modern de pregãtire pentru viitoarea meserie. Am vãzut ºi am învãþat multe lucruri utile, am legat prietenii cu colegele austriece ºi am cunoscut concepþia lor despre studiu ºi muncã”.

MARILENA RODICA, Vâlcea: „În spitalul din Graz am avut posibilitatea de a lucra alãturi de o echipã medicalã foarte bine organizatã, caracterizatã prin ataºament ºi grijã deosebitã faþã de bolnavi. Sunt hotãrâtã sã port aceeaºi grijã bolnavilor din spitalele în care voi lucra”.

RODICA RADA: „Prin conversaþiile purtate cu cadrele medicale ºi bolnavii austrieci am putut exersa limba germanã ºi am învãþat termeni noi din domeniul medical. M-a impresionat ospitalitatea cu care am fost primite, gazdele noastre exprimau o plãcere deosebitã în a ne explica ºi a ne împãrtãºi din experienþa lor” .

ANDA MARIANA TRUICÃ: „Pe lângã activitãþile desfãºurate în ºcoalã ºi spital, o amintire plãcutã este oraºul Viena. Am vizitat muzeele ºi obiectivele sale culturale. Bisericile sunt impresionante, iar rugãciunile celor adunaþi în jurul altarelor strãbat vãzduhul capitalei austriece, încãrcatã de istorie ºi de mo-dernitate”.

MONICA WOJCICKI

17

18

Din viaþa socialã

Glosar social

Binele comun (2)

Ziua Mondialã a Sindromului Down În cadrul celui de al 6-lea Simpozion Internaþional “Sindromul Down”, din Palma de Majorca, prin iniþiativa Comitetului Down Syndrome International ºi European Down Syndrome Association, cu consimþãmântul organizaþiilor-umbrelã reprezentative ale sindromului Down din întreaga lume, s-a decis proclamarea datei de 21 MARTIE drept Ziua Mondialã a Sindromului Down. A fost aleasã ziua de 21 a celei de a treia luni a anului pentru a sublinia ºi promova o mai bunã înþelegere a sindromului Down, care este asociat cu 3 cópii ale cromozomului 21 – Trisomia 21. (vezi ºi www.showdown.name) În România, unde existã numeroase organizatii nonguvernamentale implicate direct ºi indirect în îmbunãtãþirea vieþii copiilor, tinerilor ºi adulþilor cu sindrom Down, a demarat o campanie naþionalã - “Existã un drum cãtre o viaþã normalã” menitã sã sensibilizeze ºi sã informeze opinia publicã asupra situaþiei persoanelor afectate de Trisomia 21. Iniþiatã de Federaþia “Asociaþia Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România” (FAROSDR), aceastã serie de acþiuni a fost deschisã în Bucureºti, la 21 martie, prin seminarul “ªanse egale” cu tema Integrarea persoanelor cu sindromul Down în societatea româneascã, manifestare organizatã de FAROSDR prin Asociaþia “Caritas” Bucureºti, împreunã cu Primãria sectorului 1 (Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului), cu sprijinul Companiei Naþionale Poºta Românã. Beneficiind de prezenþa d-lui Andrei Chiliman, primarul sectorului 1, alãturi de reprezentanþii organizaþiilor implicate, întrunirea a reiterat îndemnul la înþelegere ºi acceptare socialã a celor afectaþi de Trisomia 21. Cu aceastã ocazie a fost lansat primul numãr al revistei “Sindromul Down în România”, care îºi propune sã vinã în sprijinul familiilor persoanelor cu sindromul Down, precum ºi al specialiºtilor în domeniu, cu informaþii legate de specificul afecþiunii, din punct de vedere psiho-socio-medical, de serviciile existente ºi de studiile de cercetare pe aceastã temã.

Va invitãm sã vizitaþi site-ul nostru www.sindromdown.ro ºi sã vã înscrieþi pe forumul Sindrom Down la adresa www.sindromdown.ro/forum Informaþii suplimentare, Eugen ªtefãnescu E_mail: eugen_stefan@caritasbucuresti.org Web: www.sindromdown.ro Tel: 233.21.34 / 0727.224.117.

Pentru o societate datã, binele comun se concretizeazã întrun ansamblu de instituþii menite sã înlesneascã tuturor cetãþenilor accesul la acele servicii care corespund nevoilor de bazã: sãnãtate, siguranþã, educaþie, libertate de miºcare etc. Cum acestea sunt domenii foarte importante, nu e de mirare cã, într-un fel sau altul, toate problemele sociale pornesc de la cât de bine funcþioneazã aceste servicii. ªi ar pãrea de la sine înþeles cã, aceste servicii, fiind spre binele tuturor, toþi sunt dispuºi sã contribuie la dezvoltarea ºi susþinerea lor. Totuºi, nu toþi membrii unei societãþi înþeleg binele în acelaºi mod. În plus, mai existã ºi problema “blatiºtilor”. Unele persoane se folosesc de serviciile existente fãrã a contribui la întreþinerea lor. ªi dacã numãrul celor care “merg pe blat” creºte foarte mult, mai devreme sau mai târziu serviciul respectiv ajunge la faliment.

Comunitatea Sfântului Ioan – Mãnãstirea Sfânta Familie Bucureºti, Str Str.. Jiului 35-37, tel/fax 668 59 19, autobuzul 331 din Piaþa Romanã SÂMBÃ TÃ, 22 aprilie SÂMBÃTÃ, ora 9, 30 - Conferinþã de teologie - Sfânta Treime susþinutã de fratele Jean ora 15,00 – Conferinþã de filozofie - Omul în lumina unei metafizici a fiinþei - susþinutã de fratele Dan MARÞI, 25 aprilie ora 20,30 – Discuþie-dezbatere cu fraþii VINERI, 28 aprilie de la ora 12 pânã sâmbãtã, ora 7 – Adoraþie „Vegheaþi ºi vã rugaþi!”

SÂMBÃ TÃ, 29 aprilie SÂMBÃTÃ, ora 9,30 ora 9, 30 - Conferinþã de teologie - Sfânta Treime - susþinutã de fratele Jean ora 15,00 – Conferinþã de filozofie - Omul în lumina unei metafizici a fiinþei - susþinutã de fratele Dan

Scout

Promisiunea lupe lupeþþilor

Trei lupeþi ºi un temerar au fost primiþi cu bucurie în „Marea Familie Scout”!

Duminicã, 19 februarie, a fost ziua aºteptatã cu nerãbdare de cele patru noi cercetaºe: Promisiunea Scout, în faþa lui Dumnezeu, în faþa comunitãþii parohiei „Adormirea Maicii Domnului” ºi în faþa familiei de scoutiºti din Bucureºti.

Emoþii multe, bucurie mare ºi nu în ultimul rând pregãtire pe mãsurã. Deºi partea cea mai grea a fost testul teoretic ºi proba practicã, fetele au fãcut faþã tuturor încercãrilor ºi s-au arãtat adevãraþi cercetaºi pregãtiþi în orice situaþie. „Promit, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cuvânt de onoare, sã fac tot ce-mi stã în putinþã pentru a-mi îndeplini datoria faþã de Dumnezeu ºi faþã de þarã, a-mi ajuta aproapele, a observa Legea scout.” Aºa ne-au promis cele patru candidate: AVRAM RABONIA (lupet), STAN SARINA (lupet), NARDELLA LUCREZIA (lupet), MITRICOAIA ANDREEA (temerar). Am fost martori, cu mic cu mare, la acest mare eveniment din viaþa lor, la jurãmântul scout, ºi i-am primit cu mare bucurie în familia noastrã de cercetaºi. Ne bucurãm cã familia noastrã este, pe zi ce trece, mai numeroasã!

Doamne, Te rugãm ai grijã de noi, dã-ne mult curaj, mult entuziasm în activitãþile noastre ºi ajutã-ne ca toate iniþiativele ºi ceea ce facem în folosul comunitãþii sã fie fãcut din inimã, în ascuns, pentru a câºtiga cât mai multe comori în Ceruri. Te rugãm, Doamne, revarsã harul ºi binecuvântarea Ta asupra noastrã, pentru a ºti sã preþuim ºi sã fructificãm talanþii care ne-au fost încredinþaþi pentru a-Þi sluji Þie!

DANIELA POGAR

La 26 februarie, ºapte dintre mezinii grupului Scout de la Caterala “Sf. Iosif” au depus, cu multã emoþie, promisiunea lupeþilor, intrând astfel în marea familie Scout. Pregãtirile începuserã cu câteva sãptãmâni înainte, însã aºteptarea evenimentului se simþea în aer de mult mai mult timp. Strãdania lupeþilor a fost remarcabilã ºi înduioºãtoare. Ei au repetat cu entuziasm Promisiunea lupetului ºi Legea Haiticului, având pregãtite mult doritele cãmãºi albastre ºi lãsând grijile în seama liderilor lor: “Oare va merge totul bine? “.

Dupã numeroase ore de pregãtiri, a sosit ºi evenimentul cerut în repetate rânduri de cãtre cei mici: promisiunea, desfãºuratã în cadrul unei Liturghii solemne concelebrate de pãrintele paroh Eugem Bortoº ºi de îndrumãtorul spiritual al lupeþilor, pãrintele Dominic Soare. Momentul culminant, cel în care glasurile gingaºe ale lupeþilor au rostit solemn prima promisiune din viaþa de cercetaº, a fost împlinit cu un calm ºi o seriozitate neobiºnuit de mature de cãtre cei ºapte copii (care, ulterior, au redevenit zburdalnici ºi guralivi, ca de obicei).

Cei mici s-au angajat sã-L iubeascã pe Dumnezeu ºi pe semenii lor, sã respecte regulile cercetaºilor ºi sã protejeze natura.

Emoþionanta ceremonie a decurs perfect, încheindu-se cu zâmbetele mulþumite – ºi uºurate totodatã – ale cercetaºilor noºtri.

Alãturi de micii lupi au fost ºi pãrinþii lor, vizibil miºcaþi, precum ºi fraþii lor, cercetaºii de la parohia Adormirea Maicii Domnului, ai cãror lupeþi depuseserã promisiunea cu numai o sãptãmânã în urmã.

Cei ºapte lupi îºi poartã acum mândri cravatele cercetãºeºti.Ceilalþi vor trebui sã aºtepte pânã la varã. Le þinem pumnii!

MONICA OL TEANU OLTEANU

19

20

Spiritualitate ºi Istorie

Vladimir Ghika, Ora Sfântã

Pr Pr.. IOAN CIOBANU

Aceasta este tema unei meditaþii din cartea “Convorbiri spirituale”, scrisã de Monseniorul Vladimir Ghika. Am ales acest subiect considerând cã este oportun pentru toþi cititorii revistei noastre. În timpul de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui, precedatã de Sãptãmâna Sfântã, când la începutul triduumului pascal, cu toþii vom fi invitaþi sã luãm parte la Cina Domnului ºi în continuare la adoraþie în faþa Sfântului Sacrament. Monseniorul Ghika ne oferã câteva gânduri profunde, inspirate din credinþa lui puternicã în prezenþa lui Isus în Sfânta Euharistie.

Meditaþia Monseniorului Ghika poate fi, pentru fiecare dintre noi, un ajutor, o provocare ºi un îndemn la meditaþie, la o convorbire intimã, ca de la inimã la inimã, cu Isus prezent în Sfânta Euharistie. Sfânta Bisericã recomandã ca adoraþia din Joia Sfântã sã se facã în tãcere, fãrã a fi obligaþi sã ascultãm pe alþii cum se roagã ºi cântã, sã ne ascultãm reciproc în dialogul nostru cu Dumnezeu.

De la începutul meditaþiei, Monseniorul ne îndeamnã sã fim mai conºtienþi de prezenþa lui Dumnezeu de la care aºteptãm sã fie în acelaºi timp cel care ne inspirã, ne ascultã ºi ne vorbeºte. “Nimic din ceea ce voi încerca, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã scot pentru voi din sufletul meu, nu va ajunge la sufletul vostru dacã nu s-a nãscut în mine din Dumnezeu, dacã nu este ºi luat de la Dumnezeu pentru voi, dãruit de Dumnezeu în voi ºi în voi primit pentru Dumnezeu.” Conºtienþi cã suntem prezenþi în faþa lui Dumnezeu vom deveni capabili sã înþelegem cum se va face cunoscut Dumnezeu în noi: “puneþi-vã toatã gândirea în El ºi veþi fi uimiþi sã-L auziþi vorbind, poate atât de puternic, prin cuvinte simple ºi insuficiente…cãutaþi-L, cãutaþi-L bine ºi chemaþi-L, cãci va veni…acum putem apropia inima noastrã de Inima lui Isus pentru a înþelege mai bine iubirea lui Dumnezeu faþã de noi.

Ascultaþi…o inimã preasfântã bate în tãcere, pentru totdeauna, la umbra altarelor, o inimã de carne, simbol eficace ºi viu al iubirii lui Dumnezeu, izvorul oricãrui har.” Ne aflãm în casa Domnului, iar inima noastrã se aflã lângã Inima lui Isus, acelaºi Isus care de 2000 de ani este prezent în mod real ºi continuu aici, în faþa noastrã, în sacramentul în care inima dumnezeiascã bate pentru veºnicie. “ªtiþi ce neobiºnuit exerciþiu de pietate mi-a fost sugerat de aceastã vecinãtate. Am sã vã cer sã-l îndepliniþi imediat ce vã veþi afla singur în prezenþa lui Isus, numai voi doi în Bisericã în faþa altarului. În tãcerea ºi singurãtatea ce vã înconjoarã rugãciunea, sã vã duceþi mâna la piept ºi, în faþa lui Dumnezeu, sã simþiþi cu vârful degetelor bãtãile vieþii, ale acestei vieþi care ne judecã ºi ne rânduieºte harul pentru totdeauna. Fiecare bãtaie a inimii poate fi consideratã ca un bilanþ care se face ºi se încheie, ca o chemare a lui Dumnezeu…Tresãrim când bate ceasul – este inima noastrã, care bate clipa ce nu se mai întoarce – un zgomot neaºteptat, noaptea la uºã, ne impresioneazã, ascultaþi-L…nu pe cel de la uºã ci pe cel din voi: care sunteþi chemat ºi cãutat în întuneric. Dumnezeu bate cu fiecare bãtaie de inimã. Dumnezeu bate, ce-I rãspundem? Ce rãspuns I-am dat în trecut? Unde m-au purtat fluxul ºi refluxul arterelor, viaþa datã de Dumnezeu prin bãtãile inimii? Cât timp vom mai amâna sã-I dãm lui Dumnezeu ce aºteaptã de la noi? De câte ori a bãtut inima noastrã pentru Dumnezeu? De câte ori va mai bate pentru El? Sã-I promitem solemn cã dorim ca inima noastrã sã tresalte de bucurie la fiecare miºcare a vieþii. Dacã inima noastrã bate este pentru cã Inima lui Isus bate pentru noi. Avem în aceasta ºi cauzã ºi model. Priviþi la Inima în faþa cãreia vã aflaþi! Niciodatã nu vom ºti tot ce conþine ea ºi tot ce înseamnã bãtãile ei. Ea, Inima divinã, vegheazã asupra tuturor inimilor, iar vegherea ei merge la Tatãl prin Duhul Sfânt. Sã spunem din toatã inima o rugãciune de iubire: O, Inimã sfântã, ce dezvãlui o iubire nemãrginitã. O, Inimã sfântã ce baþi pentru mântuirea tuturor fãrã sã cunoºti odihna. O, Inimã divinã ale cãrei bãtãi rãsunã în inimile celor ce te iubesc. O, Inimã divinã pe care o simt cã bate ºi în Inima mea. Tu ai vrut aceastã minune, emoþia conºtientã a pãmântului în faþa Dumnezeului sãu. Tu, care faci ca þãrâna însufleþitã de viaþã sã tresarã prin buzele noastre ºi sã-þi rosteascã numele. Dã-ne în spiritul adopþiunii divine o inimã de copil al lui Dumnezeu, o inimã care sã semene cu a Ta. Fã ca toþi sã fim cu tine numai o singurã inimã ºi un singur suflet de acum ºi pânã în veacul veacurilor. ªi aºa cum ne iubeºti, fã sã te iubim ºi noi pe tine ºi noi între noi. O, Isuse, fã sã te regãsim într-o zi, inimã lângã inimã, în cetatea eternã ziditã dupã Inima Ta!”

Pr Pr.. ALOIS IRWIN – un pionier al învãþãmântului catolic în Arhidieceza de Bucureºti Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

S-a nãscut în 1848, la Dublin (Irlanda), ºi a murit în 1904 la Bucureºti, fiind înmormântat la cimitirul Bellu Catolic. Dupã strãlucite studii la Colegiul Catolic din Dublin, intrã în ordinul cãlugãresc al Pasioniºtilor, fiind sfinþit preot în 1871. În acelaºi an ajunge la Bucureºti, unde i se încredinþeazã conducerea Seminarului Sfântul Duh, iar în 1874 este numit inspector al ºcolilor de pe întreg teritoriul Arhidiecezei de Bucureºti, funcþie pe care a deþinut-o pânã la moarte.

La înfiinþarea Capitlului catedralei “Sfântul Iosif” (1887) a fost numit canonic. A fost apreciat de arhiepiscopii I. Paoli, P. Palma, O. Zardetti, Xaveriu von Hornstein, iar în repetate rânduri a fost vicar general ºi delegat special al ordinariatului.

Istoricul I. Gabor scria despre pr. A. Irwin cã a fost un preot plin de demnitate ºi de evlavie, om încercat al învãþãmântului, priceput ºi abil sfetnic al arhiepiscopilor de Bucureºti ºi prieten adevãrat al tineretului.

La rândul sãu, arhiepiscopul R. Netzhammer scrie în lucrarea “Episcop în România”, recent tipãritã în limba românã, cã pr. A. Irwin a fost un “excelent om al ºcolii”, iar sub conducerea acestuia ºcolile catolice de bãieþi ºi Seminarul “Sfântul Duh” au cunoscut o strãlucitã dezvoltare.

Pr. A Irwin ocupã un loc aparte în galeria marilor personalitãþi ecleziastice ale Bisericii noastre locale.

Ecumenism

Sibiu – inima creºtinãtãþii europene

CRISTINA ªOICAN

„Fiecare creºtin este invitat sã se asocieze acestui pelerinaj de speranþã, sã dea mãrturie comunã, mergând împreunã cu Cristos pentru a cãuta o nouã vocaþie pentru Europa. Continentul nostru a înaintat cu paºi mari în politicã ºi în culturã, ºi totuºi, exploatarea, opresiunea ºi violenþa rãmân obstacole în drumul nostru.

Sã ne inspirãm din tema - Lumina lui Cristos ne lumineazã pe toþi.

Speranþã de reînnoire ºi de unitate în Europa - ºi sã încercãm sã dãm mãrturie despre credinþã în noul context european unde, destul de des, credinþa este obligatã sã stea la marginea vieþii sociale. Acest efort al nostru va fi luminat de iubirea lui Cristos ºi de forþa Duhului Sfânt, care vindecã rãnile omenirii”. (Din Scrisoarea cãtre creºtinii din Europa la încheierea primei etape a AEE3).

Printre experienþele pe care le-a trãit marea familie creºtinã la sfârºitul secolului trecut, pot figura ºi diferitele iniþiative ecumenice, de mai mare sau mai micã amploare. Întâlniri ca cele de la Assisi (1986), Basilea (1989), Seul (1990) sau Graz (1997) au reprezentat momente semnificative în drumul, deloc uºor, cãtre unitate.

Pe aceeaºi linie se înscrie ºi A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã care se va desfãºura în þara noastrã, la Sibiu, în septembrie 2007.

A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã continuã, într-o manierã nouã, tradiþia întâlnirilor ecumenice europene anterioare. Noutatea acestei întâlniri stã în faptul cã nu se constituie într-un eveniment singular, ci este parte a unui proces amplu. De-a lungul a patru etape, A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3) îºi propune sã realizeze un pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile diverselor tradiþii creºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine ale Europei. „Învingerea suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevãraþii duºmani ai ecumenismului” este scopul pelerinajului spiritual care a început la Roma în luna ianuarie a acestui an ºi care va conduce Bisericile europene spre cea de-a Treia Adunare Ecumenicã Europeanã de la Sibiu. Tema întâlnirii de la Roma a fost „Lumina lui Cristos ne lumineazã pe toþi. Speranþa de reînnoire ºi unitate în Europa”, temã care va fi preluatã ºi de adunarea de la Sibiu.

Acest pelerinaj ecumenic constã în întâlnirea care s-a desfãºurat la Roma, la începutul acestui an; urmeazã cea de-a doua etapã ce se va concretiza în întâlniri naþionale sau regionale care se vor organiza în toatã Europa în perioada dintre sãrbãtoarea Rusaliilor din acest an ºi Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor din 2007; a treia etapã va avea loc în Germania, la Wittenberg (oraºul lui Martin Luther), în perioada 15-18 februarie 2007. Adunarea Ecumenicã Europeanã propriu-zisã se va desfãºura în þara noastrã, în perioada 4-8 septembrie 2007.

Logo-ul AEE3 - explicã autorul, graficianul Gabriele Riva, de confesiune romano-catolic reprezintã o cruce a cãrei bazã se extinde ºi cuprinde întregul glob pãmântesc, conturate fiind graniþele continentului european. Crucea care se extinde este simbolul lui Cristos ce

lumineazã Europa. De asemenea, extensiunea crucii indicã drumul, calea care duce la reconciliere. Prin culorile utilizate, autorul a vrut sã redea steagul României. Astfel, a folosit albastrul pentru pãmânt, galbenul pentru luminã, ºi roºul pentru a completa sigla AEE3.

Despre tema aleasã pentru Adunarea ecumenicã de la Sibiu, “Lumina lui Cristos îi lumineazã pe toþi. Speranþã de reînnoire ºi de unitate în Europa”, Papa Benedict al XVI-lea spunea cã aceasta indicã „adevãrata prioritate” de a profesa credinþa „în actualul context cultural, adeseori marcat de relativism ºi de indiferenþã”; acesta este „un serviciu indispensabil adus Comunitãþii Europene, care în aceºti ani ºi-a lãrgit hotarele”. Dar „pentru ca procesul de unificare sã fie rodnic”- a adãugat Sfântul Pãrinte- „Europa are nevoie sã-ºi redescopere rãdãcinile creºtine, acordând spaþiu valorilor etice care fac parte din patrimoniul ei spiritual, vast ºi consolidat” de-a lungul secolelor. Însã, potrivit Papei, existã o condiþie ce trebuie respectatã: ”... prezenþa noastrã, a creºtinilor, va fi incisivã ºi luminãtoare numai dacã vom avea curajul sã parcurgem cu hotãrâre calea reconcilierii ºi a unitãþii”. Acest „efort” este cerut tuturor - a explicat Sfântul Pãrinte - deoarece toþi avem „o rãspundere specificã” pe drumul ecumenic al creºtinilor în Europa ºi în lume.

De ce Sibiu?

Preºedintele Conferinþei Bisericilor Europene, pastorul JeanArnold de Clermont, aflat anul trecut, în luna august, în þara noastrã, a explicat motivele pentru care România a fost aleasã ca loc de desfãºurare a AEE3: „...la Sibiu va fi cea de a treia Adunare Ecumenicã Europeanã. Prima a avut loc în anul 1989, în Elveþia, la Basel, într-o þarã majoritar protestantã; a doua în 1997, la Graz, într-un context majoritar catolic; era necesar ca a treia sã aibã loc într-un context ortodox. Acesta a fost primul motiv care a determinat alegerea României ca loc pentru cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã (...); în al doilea rând, Sibiul va fi capitala culturalã a Europei (alãturi de Luxemburg) în anul 2007: cele douã elemente au fost hotãrâtoare în alegerea României ºi a Sibiului ca loc de întrunire”. Pentru pregãtirea acestui eveniment, la Sibiu a fost instituit Comitetul local al celei de-a Treia Adunãri Ecumenice europene, care este constituit din nouã membri, reprezentanþi ai diferitelor Biserici de pe teritoriul þãrii: romano– catolicã, greco-catolicã, ortodoxã ºi Bisericile evanghelice. Doi coordonatori asigurã legãtura cu Comitetul internaþional de pregãtire a AEE3. Comitetul local are misiunea de a pune la dispoziþie partea logisticã, de a asigura raportul cu Bisericile locale ºi cu mass-media; de asemenea, trebuie sã sensibilizeze diecezele din România asupra evenimentului ºi sã se ocupe de primirea participanþilor. Întâlnirea de la Sibiu, oraº pluralist ºi multireligios, va fi pentru participanþi ºi pentru Bisericile pe care le reprezintã o importantã adunare Ecumenicã Europeanã dar ºi o mare provocare: fiecare va trebui sã-ºi trãiascã propria identitate confesionalã într-un context ecumenic. ªi din acest motiv este nevoie de multã rugãciune pentru ca drumul spre Sibiu sã fie “un drum al întregului Popor al lui Dumnezeu”.

21

22

Interviu

TRIPLU JUBILEU (anul comemorativ al Societãþii lui Isus – iezuiþii)

- Pãrinte Olivo Bosa, sunteþi provincialul Societãþii lui Isus din România din 1995, ºi anul acesta sãrbãtoriþi un jubileu important.

La ce se referã acest jubileu?

- În 2005-2006, iezuiþii celebreazã un jubileu în memoria a trei dintre sfinþii fondatori ai Societãþii lui Isus: 450 de ani de la moartea Sf. Ignaþiu de Loyola (31 Iulie 1556), 500 de ani de la naºterea Sf. Francisc Xaveriu (7 aprilie 1506) ºi 500 de ani de la naºterea Fericitului Pierre Favre (13 aprilie 1506). Împreunã cu aceºtia Ignaþiu de Loyola a înfiinþat, în 1540, Societatea lui Isus.

- Daþi-ne câteva detalii despre aceºti mari sfinþi.

- Ignaþiu de Loyola e un om al „marilor dorinþe”, cum zicem adesea în jargonul nostru iezuit. Cautã întotdeauna sã fie ºi sã facã mai mult. În cartea Exerciþiilor spirituale exprimã aceasta prin latinescul Magis, care va deveni una dintre componentele devizei Societãþii: A.M.D.G (Ad maiorem Dei gloriam - Spre mai marea slavã a lui Dumnezeu). Cautã sã-l slujeascã tot mai bine pe Domnul sãu. E mereu în cãutarea voinþei sale, încercând sã-l cunoascã pentru a-l sluji mai bine în aproapele. Trãieºte ca un om dedicat Bisericii, conºtient, însã, de limitele acesteia. Este un contemplativ care percepe acþiunea lui Dumnezeu în lume, la izbãvirea cãreia se simte chemat de însuºi Dumnezeu Tatãl. Iubirea profundã pe care o nutreºte faþã de Bisericã nu numai cã nu-l paralizeazã în faþa scandalurilor vremii ci, dimpotrivã, îl determinã sã caute modalitãþi de a o ajuta sã se refacã. Înfiinþeazã ºcoli ºi colegii, vede în culturã un instrument privilegiat de evanghelizare ºi de întãrire a credinþei. Tendinþa de a pãrãsi Biserica este diminuatã, iar creºtinii formaþi devin ei înºiºi un ferment al reînnoirii ºi al dezvoltãrii acesteia.

Francisc Xaveriu: un om cu o înnãscutã dragoste de viaþã, cu o naturalã înclinaþie spre descoperirea de noi teritorii. Dupã ce trece printr-o laborioasã perioadã de convertire, ataºat de persoana ºi de misiunea lui Isus, se simte trimis de el, prin intermediul Suveranului Pontif, în lumea întreagã, pentru a ajuta sufletele. Nici un efort nu i se pare prea mare. Nevoia de a proclama Evanghelia nu-i dã odihnã. Nu mai þine cont de pericolele de moarte care se ivesc, dea lungul drumului sãu prin India ºi Japonia, spre China, în slujirea acelora la care simte cã Biserica îl trimite. Moare pe insula Sancian, în drum spre China.

Pierre Favre: e un om foarte sensibil, de o mare fineþe spiritualã, care-l face capabil sã discearnã, pentru cei care-l întâlnesc, drumul spre dumnezeire. În mod cu totul firesc, îºi dedicã viaþa acelora care sunt în cãutarea lui Dumnezeu. Legãtura sa strânsã cu Domnul sãu îl îndrumã în însoþirea celor care-l cautã pe un drum de neîncetatã convertire. Iar însoþirea spiritualã a persoanelor din jurul lui este totodatã, ºi pentru el, drum de convertire personalã.

Aceºti sfinþi sunt o icoanã a spiritualitãþii ignaþiene. Ei stau la

începuturile Societãþii lui Isus, o însoþesc ºi sunt o sursã de inspiraþie mereu nouã pentru viaþa ºi activitatea ei. Ei au ceva de spus ºi în zilele noastre, dar trebuie redescoperiþi. Sperãm ca, în cursul acestui an, sã putem pãtrunde mai adânc în comorile pe care le-au primit de la Dumnezeu, spre a ne îndestula ºi noi din ele.

- Vorbiþi-ne puþin despre Societatea lui Isus (Ordinul ieziuþilor).

- Este un ordin cãlugãresc al Bisericii Catolice, precum franciscanii, dominicanii sau benedictinii. Membrii sãi urmeazã carisma întemeietorului lor, Sfântul Ignaþiu de Loyola. La tradiþionalele lor voturi de sãrãcie, castitate ºi ascultare adaugã un vot special de ascultare faþã de Papa circa missiones (adicã disponibilitatea de a merge oriunde o cer mai marea glorie a lui Dumnezeu ºi nevoile Bisericii). Prin cei 19.850 de membri, Societatea lui Isus este prezentã în toatã lumea, în cele mai variate domenii de promovare a credinþei ºi a dreptãþii: în învãþãmântul universitar, în cercetarea ºtiinþificã ºi tehnologicã, în domeniul comunicãrii ºi în mass-media, în inculturarea credinþei, în activitãþi cu caracter social, în ecumenism ºi dialog interreligios. Societatea îºi are originile în carisma lui Ignaþiu de Loyola ºi a altor nouã însoþitori. Fiind un om al discernãmântului, Ignaþiu îi învaþã pe ai sãi sã descopere ºi sã facã voinþa lui Dumnezeu în toate hotãrârile, atât personale cât ºi apostolice. Spiritualitatea lui Ignaþiu este foarte concretã ºi realistã; ea constã, ca ºi iubirea însãºi, mai mult în fapte decât în vorbe.

- Care este carisma specificã a ordinului, ºi cum se traduce ea în activitãþile Societãþii lui Isus?

- Prin carisma sa, întreaga Societate ºi fiecare membru în parte, este chematã sã þinã mereu privirea aþintitã spre scopul ultim al vieþii, sã contemple prezenþa ºi sã colaboreze la acþiunea lui Dumnezeu în lume. Este vorba de o spiritualitate înrãdãcinatã într-o adâncã relaþie cu lumea: pozitivã, amicalã ºi bucuroasã în acelaºi timp. Ignaþiu însuºi a trebuit sã experimenteze cum Domnul îl fãcea sã ia o anumitã distanþã faþã de tendinþa sa de a fugi de lume pentru a trãi numai cu Dumnezeu. El a înþeles ºi faptul cã nu existã un drum autentic spre Dumnezeu afarã de acela care porneºte de la realitatea ambiguã ºi schimbãtoare a vieþii cotidiene.

Este vorba de o spiritualitate întrupatã, pentru cã Dumnezeul nostru este un Dumnezeu întrupat.

Dupã înfiinþarea Societãþii, mulþi iezuiþi s-au angajat în misiuni fie în Orient (India, Japonia, China, Insulele Filipine), fie în cele douã Americi, iar pe urmã ºi în Africa. Toate aceste þãri au astãzi iezuiþi care provin din populaþia autohtonã. Pe lângã diferitele forme de apostolat printre „credincioºi”(predicare, catehizare, misiuni populare ºi pastoralã sacramentalã), un loc aparte îl au Exerciþiile Spirituale pentru discernerea vocaþiei ºi redescoperirea sensului vieþii. Din anul 1548, Societatea se îndreaptã ºi spre apostolatul educaþiei în ºcoli gratuite.. La Roma, deja din anul 1551 a fost întemeiat Colegiul Roman care, din 1873, se va numi Universitatea Pontificalã Gregorianã. În prezent, Ordinul are 3 451 de instituþii rãspândite în toatã lumea: universitãþi, ºcoli superioare, secundare ºi primare, în care învaþã 2.500.000 de studenþi ºi elevi. În aceastã activitate sunt angajaþi 4600 iezuiþi ºi 124.000 de laici. Obiectivul este acela de a forma „oameni pentru alþii”.

- Un apostolat intelectual foarte important, completat de

Interviu

apostolatul media ºi cel social, la fel de serios implicate…

Fiecare iezuit, în activitatea sa apostolicã, este chemat sã promoveze adevãrul ºi dreptatea prin diferite acþiuni: serviciul în favoarea sãracilor, împãrtãºirea bunurilor ºi prin sensibilizarea lumii la aceste probleme. Este vorba de o muncã fãcutã pentru ºi împreunã cu cei care sunt în nevoie. În aceastã activitate sunt implicaþi 700 de iezuiþi cu 9500 de colaboratori ºi 940 de voluntari. Între activitãþile sociale trebuie amintit „Serviciul pentru Refugiaþi”(JRS), activitate prezentã în 50 de þãri ºi care lucreazã, în prezent, cu 400.000 de refugiaþi. Cât despre apostolatul media, Societatea lui Isus deþine 30 de edituri, 199 de reviste, 39 de staþii de radiodifuziune, 27 de centre de producþie TV, 800 de site-uri Web. Cam 240 de iezuiþi lucreazã în acest domeniu. Acest sector devine astãzi prioritar în Societatea lui Isus, datoritã importanþei ºi influenþei pe care o are asupra gândirii societãþii; de aceea se lucreazã la pregãtirea unor oameni potriviþi. Acestor trei forme de apostolat li se adaugã opere ºi activitãþi pastorale, cam 2000 de iezuiþi fiind implicaþi în aproape 2000 de parohii ºi alte biserici din marile centre urbane. În plus, existã câteva sute de case unde se oferã Exerciþiile Spirituale, îndrumare spiritualã, cursuri de formare, de introducere în rugãciune; deci toate acele modalitãþi care pot ajuta un suflet sã se aproprie mai mult de Dumnezeu ºi sã discearnã mai bine voinþa lui Dumnezeu asupra sa.

Comunitãþile Vieþii Creºtine (CVX) sunt o asociaþie laicã de spiritualitate ignaþianã, cu aproape 35.000 de comunitãþi, prezente în lumea întreagã, în care lucreazã 700 de iezuiþi ºi care colaboreazã cu Societatea lui Isus în exercitarea activitãþilor sale apostolice. ªi, ultimul dar nu cel mai puþin important: apostolatul rugãciunii, încredinþat de Sf. Pãrinte Societãþii lui Isus, are scopul de a invita ºi îndemna lumea la rugãciune, dupã intenþiile Sf. Pãrinte, pentru binele lumii întregi. Are cam 50.000.000 de adepþi, cu 170 de reviste.

- De când dateazã prezenþa iezuiþilor în România, ºi unde îi putem întâlni astãzi?

- Provincia românã a Societãþii lui Isus dateazã din 1579, când primii 11 iezuiþi se stabilesc la Mãnãºtur, Cluj; în 1581 deschid în centrul Clujului un colegiu, care mai apoi va deveni Academia de teologie, filozofie ºi drept, ºi care stã la originea Universitãþii din Cluj. Istoria ºi activitatea lor în România continuã foarte bogatã (poate vom avea timp într-un alt numãr sã o prezentãm mai pe larg), pânã la suprimarea ordinului de cãtre comuniºti, în 1948. La cãderea regimului comunist, în 1989, provincia românã este formatã din 7 iezuiþi care au reuºit sã-ºi continue activitatea clandestin: 2 preoþi (pãrintele Godo ºi pãrintele Puni) ºi 5 fraþi, dintre care 2 admiºi în Societate în clandestinitate. În prezent, sunt în România 29 de iezuiþi dintre care 13 preoþi (8 provenind din alte þãri europene), 4 fraþi, 10 Centrul membri la studii în strãinãtate ºi 2 novici. Ei pot fi gãsiþi la Cluj Cluj, „Centrul spiritual Manresa Manresa”, unde se desfãºoarã activitãþi de formare spiritualã ºi de sensibilizare umano-socialã; la Iaºi, „Centrul cultural Xaverianum” Xaverianum”, unde sunt promovate activitãþi prevalent culturale, dar ºi de animare a tineretului; la Bucureºti prin „Reºedinþa Claudianum” unde se desfãºoarã activitãþii cu tinerii, la „Centrul Arrupe” deschis în favoarea refugiaþilor ºi a proiectelor formative, în proiectul „Concordia „Concordia”, o asociaþie independentã de Provincia românã, dar animatã de un pãrinte iezuit din Austria, care lucreazã la recuperarea copiilor strãzii în 35 de case de tip familial, cu 500 de copii în grijã. De asemenea, la Satu Mare, „Casa Sf. Ana Ana”, unde

alãturi de activitãþile de animare a tineretului, fiinþeazã ºi un centru social care se ocupã de familiile sãrace ºi o asociaþie care activeazã cu copiii strãzii ( 5 case familiale ºi apartamente sociale); la Deva Deva, prin P. Puni care a redeschis parohia greco-catolicã ºi o animã; la Miercurea Ciuc unde un pãrinte iezuit lucreazã ca animator spiritual al studenþimii ºi la Sighet prin „Asociaþia quadrifoglio”, asociaþie independentã, animatã de iezuiþi italieni, responsabilã de 3 case de tip familial pentru copiii strãzii.

- Ce activitãþi speciale vor avea loc la noi în acest an de triplu jubileu, ºi unde vã pot contacta cei interesaþi?

- Încã de anul trecut, iezuiþii din þarã au marcat aceastã sãrbãtoare prin diverse manifestãri la Cluj ºi la Iaºi. Printr-un ciclu de conferinþe organizat în colaborare cu Universitatea din Cluj, care de altfel are la originile sale Colegiul Academic înfiinþat de iezuiþi în sec. XVI, s-a subliniat importanþa istoricã a ordinului în contextul naºterii Bisericii Greco-Catolice, ºi în ceea ce priveºte educaþia în colegii ºi activitãþile culturale, ca de pildã tradiþia teatrului iezuit. În simpozionul organizat la Palatul Culturii din Iaºi, în prezenþa unor oaspeþi de seamã, între care ºi Nunþiul apostolic în România, Jean– Claude Périsset, episcopul locului, Petru Gherghel, academicianul Alexandru Zub, decanul facultãþii de Istorie de la Universitatea Gregorianã din Roma, P. Marek Inglot S.J., au fost prezentate strategiile educaþionale specifice ieuzuiþilor. În aceste zile ne bucurãm de prezenþa unui gânditor de seamã francez, Pr. Paul Valadier S.J., care a pregãtit un ciclu de conferinþe, pe teme de actualitate, ce vor fi prezentate mediilor universitare din Bucureºti, Cluj ºi Iaºi. Aº mai adãuga ºi evenimentele legate de venirea pãrintelui Pierre Charru S.J., muzician, organistul bisericii St. Ignace din Paris, ºi care, pe lângã cursul de formare de la Conservatorul din Cluj, va mai susþine concerte de orgã în þarã, iar la Bucureºti, în data de 28 mai, la Catedrala Sfântul Iosif. Înaintea concertului, la ora 16.30 va avea loc, la Institutul Teologic Sfânta Tereza, un simpozion comemorativ la care vor lua cuvântul ÎPS. Ioan Robu ºi Excelenþa sa Jean–Claude Périsset. La aceastã orã se lucreazã la un numãr special al revistei culturale Vatra, în întregime dedicat iezuiþilor. Mai multe detalii pot fi obþinute la: www.iezuiti.ro, la sediul provincial din Cluj-Napoca (Provincialatul) tel.0264.406.464, curiiaprov@iezuiti.ro, sau la Centrul Claudianum, Aleea Zânelor, 9A, Sect.4, Bucureºti, tel.021.330.8476,, Claudianum@dnt.ro.

A.M.D.G. Inter viu realizat de LIANA GEHL Interviu

23

24

ªtiri

Noua catehezã a Papei: Raportul dintre Cristos ºi Bisericã

În cadrul audienþei generale din 15 martie, Papa Benedict al XVI-lea a început un nou ciclu catehetic dedicat „misterului relaþiei dintre Isus ºi Bisericã”. Celor 30.000 de persoane venite sã asiste la audienþa desfãºuratã în Piaþa San Pietro, Papa le-a spus: „Între Cristos ºi Bisericã nu existã opoziþie: sunt realitãþi inseparabile, cu toate pãcatele pe care le au oamenii ce formeazã Biserica”. „De aceea nu pot fi împãcate intenþiile lui Cristos cu sloganul la modã acum câþiva ani: <Cristos da, Bisericã nu>”.

Cu o lunã în urmã, la 15 februarie, Papa încheia catehezele despre psalmi ºi cântãrile din Liturgia Orelor, începute de Ioan Paul al II-lea. Sfântul Pãrinte a menþionat cã prin acest nou ciclu se va menþine pe direcþia fixatã de predecesorul sãu, la început de mileniu: „Sã contemplãm faþa lui Cristos”. “Mergând în aceastã direcþie, în ciclul catehetic ce începe astãzi doresc sã arãt cã tocmai lumina acestei Feþe este reflectatã pe faþa Bisericii. „Nu putem sã îl gãsim pe Isus fãrã realitatea pe care El a creat-o ºi prin care se comunicã. Între Fiul lui Dumnezeu întrupat ºi Biserica Sa existã o continuitate profundã ºi inseparabilã, în virtutea cãreia Cristos este prezent astãzi în poporul sãu. El este mereu contemporanul nostru - contemporanul nostru în Biserica fondatã pe temelia Apostolilor. El este viu în succesiunea Apostolilor. Iar prezenþa Sa în comunitate, în care El însuºi se dã pe Sine, este motiv de bucurie. Da, Cristos este cu noi; Împãrãþia lui Dumnezeu vine”.

Avem mare nevoie sã ne rugãm pentru vocaþii

În ziua de 7 mai, Duminica a IV-a a Paºtelui sau Duminica Bunului Pãstor, Biserica va celebra cea de-a 43-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii, a cãrei temã va fi “Vocaþia în misterul Bisericii”. Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a adresat tuturor catolicilor îndemnul de a intensifica rugãciunile pentru vocaþii, pentru o Bisericã ce are nevoie de mai mulþi preoþi ºi de mai multe persoane consacrate. “Misiunea

preotului în Bisericã este de neînlocuit. De aceea, chiar dacã în anumite regiuni se înregistreazã o lipsã de cler, nu trebuie sã slãbeascã niciodatã certitudinea cã Isus Cristos continuã sã însufleþeascã bãrbaþi care, asemenea Apostolilor, lãsând la o parte orice altã ocupaþie, sã se dedice total celebrãrii misterelor sacre, predicãrii Evangheliei ºi ministerului pastoral”, scrie Sfântul Pãrinte în mesajul sãu pentru aceastã zi. Dupã ce aminteºte cuvintele lui Isus: “Seceriºul este mare, însã lucrãtorii sunt puþini” (Mt 9,37), Papa continuã: ”Avem mare nevoie sã ne rugãm pentru vocaþii la preoþie ºi la viaþa consacratã. Nu ne surprinde cã acolo unde se roagã cu fervoare, înfloresc vocaþiile (...) Sfinþenia Bisericii depinde în mod esenþial de unirea cu Cristos ºi de deschiderea faþã de misterul harului care lucreazã în inimile celor credincioºi”.

Mesajul pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru vocaþii a fost publicat în Biroul de Presã al Vaticanului joi, 30 martie.

Papa cere protejarea vieþii, promovarea familiei ºi respectarea dreptului la educaþie

Joi, 30 martie, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în Vatican pe membrii Partidului Popular European întruniþi la Roma pentru un congres continental. În faþa acestora, Pontiful a þinut un discurs în care, cu claritatea unui pedagog, a prezentat cele trei principii care, pentru Bisericã ºi creºtini, nu sunt negociabile: „protejarea vieþii în toate fazele ei, din momentul conceperii pânã la moartea naturalã; recunoaºterea ºi promovarea structurii naturale a familiei, ca uniune între un bãrbat ºi o femeie, bazatã pe sacramentul cãsãtoriei..., protejarea drepturilor pãrinþilor de a-ºi educa copiii”.

Sfântul Pãrinte a mai spus: „Aceste principii nu sunt adevãruri de credinþã (...). Ele suntînscrise în însãºi natura umanã, fiind deci comune întregii umanitãþi”. Acþiunea Bisericii de a le promova nu are aºadar caracter confesional (...). Dimpotrivã, o asemenea acþiune este cu atât mai necesarã cu cât aceste principii sunt negate sau rãu înþelese, aceasta constituind o ofensã împotriva adevãrului persoanei umane, o ranã gravã provocatã dreptãþii înseºi”. În acelaºi context, Papa a revendicat dreptul reprezentanþilor religioºi de a-ºi exprima principiile într-o societate democraticã, deoarece „...atunci când Bisericile sau comunitãþile ecleziale intervin în dezbaterile publice, exprimându-ºi rezerva sau reamintind diferite principii, acest lucru nu constituie o formã de intoleranþã sau de interferenþã, întrucât aceste intervenþii au scopul de a ilumina conºtiinþele, ajutându-le sã acþioneze în mod liber ºi responsabil, în conformitate cu adevãratele exigenþe ale dreptãþii, chiar dacã ar putea intra în conflict cu puterea sau cu anumite interese personale”.

Vatican Information Ser vice (VIS) Service Agenzia Internazionale di notizie ZENIT

ªtiri

„T inerii ºi mass-media”„Tinerii întâlnire educativã la Roman

Sâmbãtã, 18 martie, parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman a fost gazda unei întâlniri care a dezbãtut o temã de mare interes ºi actualitate: „Tinerii ºi mass-media”.

Organizatorii evenimentului - parohia gazdã ºi Comunitatea “Sfântul Iosif” - Iosefinii lui Murialdo - au invitat tinerii din toate parohiile catolice din Roman, dar ºi numeroºi tineri de confesiune ortodoxã. Întâlnirea a fost moderatã de pãrintele Alois Moraru, parohul bisericii „Fericitul Ieremia”, ºi a constat în prezentarea unor materiale despre mijloacele de comunicare socialã, în dezbateri ºi întrebãri pe marginea temei, împãrtãºiri reciproce de experienþe ºi o agapã .

Printre invitaþii la aceastã manifestare s-au aflat pãrintele Cornel

Cadar, directorul Editurii “Presa Bunã” din Iaºi, care a expus principalele mijloace de comunicare socialã, soþii Oana ºi Radu Capan din Cluj-Napoca, angajaþi în promovarea internetului în cadrul Bisericii Catolice din România, prof. Maria Sofronie care a încercat sã-i ajute pe tineri sã conºtientizeze impactul cuvântului în viaþa lor. În partea dedicatã întrebãrilor, cele mai discutate teme au fost legate de: influenþa nefastã a televizorului ºi a computerului în viaþa copiilor ºi a tinerilor, propunerea “modelelor negative” (cum au fost cazurile de sinucideri în rândul liceenilor), impactul reclamelor, modalitãþi concrete de abordare a situaþiilor dificile din viaþa unor persoane, încurajarea anchetelor sociale care prezintã “modele pozitive” pentru adolescenþi ºi tineri.

O astfel de experienþã constructivã au avut tinerii romaºcani ºi anul trecut când, în cadrul unei întâlniri similare, a fost dezbãtutã tema „Viaþa - o valoare imensã”.

Radio Maria - “O razã de luminã pentru sufletul tãu!”

Sub deviza “O razã de luminã pentru sufletul tãu!”, sâmbãtã, 25 martie, a avut loc la Oradea deschiderea oficialã a postului Radio Maria. Ceremonia de inaugurare a fost prezidatã de Arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România ºi Republica Moldova. Preºedintele acestui post de radio, Francisc Szatmari, ºi-a rostit cuvântul de deschidere ºi de întâmpinare a invitaþilor în limbile românã ºi maghiarã. De asemenea, s-au adresat celor prezenþi ºi cei doi directori de programe, pãrintele Doru Popovici (pentru limba românã) ºi pãrintele Jozsef Selymesi (pentru limba maghiarã). Concretizarea proiectului de a funcþiona Radio Maria ºi în România se datoreazã ºi celor doi episcopi catolici din Oradea: Mons. Virgil Bercea, Episcop greco-catolic, ºi Mons. Jozsef Tempfli, Episcop romano-catolic care, la festivitatea de deschidere, i-au încurajat pe cei angajaþi la acest post de radio. La eveniment au participat ºi reprezentanþi ai altor dieceze catolice din þarã: Bucureºti, Iaºi, Lugoj ºi Blaj. De asemenea, au fost prezenþi intelectuali din Oradea, senatori,oficialitãþi ale oraºului ºi reprezentanþi de la alte posturi de radio ºi televiziune din localitate. Postul Radio Maria emite pe frecvenþa 102,2 FM în trei zone din Transilvania: Oradea, Zalãu ºi Gheorghieni, în douã limbi, alternativ. În limba românã emite luni, miercuri ºi vineri dimineaþa, iar marþi, joi ºi sâmbãtã dupã-amiaza. În limba maghiarã emisiunile sunt marþi, joi ºi sâmbãtã dimineaþa, iar luni, miercuri ºi vineri dupã-amiaza. Duminica programul este întocmit în funcþie de programul Liturghiilor (greco-catolicã, în limba românã, ºi romano-catolicã, în limba maghiarã).

“Dorinþa noastrã este ca de acest post de radio sã beneficieze ºi creºtinii catolici din Moldova. De aceea, un prim proiect este de a obþine o frecvenþã pentru zona Iaºi, Roman ºi Bacãu. Vom participa foarte curând la licitarea unei asemenea frecvenþe. Pe de altã parte, suntem dispuºi ºi deschiºi sã publicãm orice material pe care ni l-ar putea oferi Episcopia de Iaºi, folositor ascultãtorilor noºtri”, a declarat pãrintele Doru Popovici, directorul de programe în limba românã, adresându-se Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi.

Migranþii români, misionari ai valorilor creºtine

La mijlocul lunii martie, PS Petru Gherghel, Episcopul diecezei de Iaºi, responsabil, în Conferinþa Episcopalã din România cu pastoraþia migranþilor, a vizitat comunitãþile românilor catolici din nordul Italiei. Experienþa acestei vizite a împãrtãºit-o, într-un interviu, redacþiei în limba românã de la Radio Vatican. Referindu-se la vizita în Italia, PS Gherghel a spus cã aceasta este un rãspuns la cerinþele pastorale rezultate din dezbaterile Sinodului diecezan care a acordat „…o atenþie deosebitã acestei realitãþi (migraþia masivã a credincioºilor catolici din Moldova ), cerând insistent ca Biserica noastrã sã se implice mai mult în asistenþa spiritualã a acestor credincioºi...”.

Despre fenomenul migraþiei, Episcopul de Iaºi a spus cã „a provocat o adevãratã mutaþie în societatea româneascã” ºi cã „puþinele aspecte pozitive sunt cu precãdere de ordin material, în timp ce consecinþele morale ne obligã la preocupãri nicidecum

uºoare”. Apoi a subliniat faptul cã influenþele cu care vin în contact cei plecaþi din mediul în care au fost obiºnuiþi sã trãiascã pun în pericol credinþa ºi familia, de aceea „este necesar ca acestui fenomen sã i se facã faþã în mod organizat.

Biserica trebuie sã gãseascã spaþiile necesare din societate, pentru a încreºtina continuu fenomenul migraþiei”. „Am spus deseori migranþilor cã, oriunde ar ajunge, poartã cu ei, dincolo de dorinþa de a obþine bunuri materiale, ºi datoria de a duce cu ei valorile spirituale, fiind misionari într-o lume pe care o gãsesc mai secularizatã decât se aºteptau. Cu toate acestea, migraþia nu rãmâne doar o problemã, ea poate deveni o ºansã de îmbogãþire reciprocã atunci când nu ne pierdem lumina de a distinge binele de rãu”. Interviul poate fi citit pe site-ul Episcopiei de Iaºi.

Catholica.ro / Ercis.ro

25

26

Lecturi

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea) – „Sarea pãmântului“ (Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii – o convorbire cu Peter Seewald) Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 338 p.

„Peter Seewald: - Câte cãi duc spre Dumnezeu?

Joseph Ratzinger: Atâtea drumuri, câþi oameni existã. Cãci ºi în interiorul aceleeaºi credinþe, drumul fiecãruia dintre oameni este unul cu totul personal.”

Acest schimb de replici mi se pare a fi cheia de boltã a volumului „Sarea pãmântului. Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii”. Apãrutã în 1996, pe când Cardinalul Ratzinger era prefectul Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, cartea pe care v-o prezint este structuratã sub forma unui lung interviu luat de jurnalistul Peter Seewald. Deºi s-au scurs zece ani pânã la publicarea ediþiei în limba românã, cartea nu pierde deloc din actualitate, prospeþime ºi interes. ªi asta pentru cã întrebãrile sunt nãscute din frãmântãrile ºi temerile omului modern, frãmântãri ºi temeri de lungã duratã, valabile pe orice meridian ºi în oricare culturã. În loc de introducere, avem un dens capitol intitulat „Credinþa catolicã: Semne ºi cuvinte”. Încercând sã situeze Biserica în peisajul frenetic, ºi uneori dezolant, al lumii contemporane, Joseph Ratzinger rosteºte aceste cuvinte profetice: „Probabil cã trebuie sã ne luãm rãmas-bun de la ideea unei Biserici a maselor largi. E posibil sã avem înaintea noastrã o epocã nouã a istoriei Bisericii, altfel structuratã, în care creºtinismul va sta din nou sub semnul bobului de muºtar; în grupuri mici, aparent neînsemnate, care însã se împotrivesc cu intensitate rãului ºi poartã binele în lume; care-l lasã pe Dumnezeu înãuntru.” Vã amintiþi cuvintele Mântuitorului? „Nu te teme, turmã micã...” Sã nu ne temem, deci sã trãim ºi sã mãrturisim credinþa noastrã, chiar dacã ateismul, pãgânismul ºi New Age-ul înfloresc în jurul nostru. Pledoaria lui Ratzinger pentru creºtinism ºi rolul Bisericii este impresionantã. Refuzul de a defini catolicismul printr-o formulã are la bazã acest argument: „Este familiarizarea cu o structurã de viaþã, iar aceasta cuprinde întreaga concepþie de viaþã. Din aceastã cauzã, cred, nu poate fi niciodatã exprimatã doar în cuvinte. Trebuie sã fie un mod de a trãi, de familiarizare, o întrepãtrundere cu un mod de a gândi, de a înþelege. Amândouã se stimuleazã reciproc”.

Capitolul I, „Persoana”, ni-l prezintã, pas cu pas, pe Joseph Ratzinger de-a lungul existenþei sale: nãscut la 16 aprilie 1927, în Sâmbãta Mare, la Marktl, pe Inn, în Bavaria Superioarã, într-o familie „mai degrabã sãracã decât avutã“; copilãria ºi adolescenþa, evocate cu duioºie ºi melancolie; Mozart, Hitler, ºi iarãºi Mozart; serviciul militar la antiaerianã (avea doar 16 ani !); ºase sãptãmâni într-un lagãr american de prizonieri, la Ulm; seminarul teologic de la Freising; 1950 – sfinþirea ca diacon; interesul crescând pentru filozofie (Heidegger, Jaspers ºi personalismul în general, Sf. Augustin); influenþa lecturilor din Hermann Hesse; profesor la Bonn, Münster, Tübingen ºi Regensburg; tânãrul teolog bavarez – apariþie ºi contribuþie de senzaþie la Conciliul Vatican II; 1997 – arhiepiscop de München ºi Freising, apoi Cardinal; 1981 – prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei.

Capitolul II, „Problemele Bisericii Catolice”, începe cu o caracterizare îndrãzneaþã – la sfârºitul celui de-al doilea mileniu, simpla existenþã a

Bisericii stârneºte iritare: „Biserica Catolicã este un skandalon (piatrã de poticnire) în mãsura în care se opune unei noi ideologii mondiale, în mod vãdit în curs de constituire, apãrând în faþa acesteia valorile fundamentale ale omului”.

La cumpãna dintre milenii ºi dincolo de ea, problemele Bisericii sunt nici puþine ºi nici uºoare: provocarea reprezentatã de roadele otrãvite ale propagandei comuniste, realitatea tristã a secularizãrii crescânde la nivel global, prozelitismul agresiv al sectelor neo-protestante, problema catolicismului în Africa neagrã – seducþia alternativei islamice, prigoana crescândã împotriva creºtinilor, peste tot în lume; hirotonirea femeilor, anticoncepþionalele ºi avortul, celibatul preoþilor, recãsãtorirea celor divorþaþi, criza profundã a cãsãtoriei ºi a familiei. La toate aceste neliniºti ºi frãmântãri semnalate de jurnalistul Peter Seewald, Joseph Ratzinger rãspunde limpede ºi tranºant, argumentele sale fiind preluate exclusiv din Scripturã ºi Tradiþie.

Interlocutorul mãrturiseºte cã misiunea lui se regãseºte sintetizatã în a doua scrisoare a Sf. Apostol Paul cãtre Timotei: „Vesteºte cuvântul, insistã la timp potrivit ºi la timp nepotrivit, convinge, ameninþã, îndeamnã cu toatã rãbdarea ºi învãþãtura. Cãci va veni timpul când nu vor mai primi învãþãtura sãnãtoasã, ci, dupã propriile pofte, se vor înconjura de o mulþime de învãþãtori care sã le delecteze auzul. κi vor întoarce auzul de la adevãr, ca sã se îndrepte spre basme. Tu însã fii mãsurat în toate, îndurã suferinþele, fã-þi munca de evanghelist, împlineºte-þi slujirea“.

Capitolul III, „În pragul noului timp”, detaliazã problema rãului în lume ºi, în corelaþie cu aceasta, problema libertãþii omului. Se schiþeazã apoi o panoramã a lumii contemporane: relaþia proastã cu temporalitatea ºi percepþia angoasantã a timpului care ne consumã, noua colectivizare – globalizarea, încercarea de a se crea o conºtiinþã mondialã, ºi replica ei, autoafirmarea îndârjitã a individului; speranþa într-o „nouã primãvarã a spiritului omenesc” (Ioan Paul al II-lea); rolul ecumenismului ºi speranþa unitãþii creºtine; relaþia creºtinismului cu iudaismul ºi cu islamul. „Viitorul Bisericii – Biserica viitorului”: „Credinþa creºtinã a fost, în marile dictaturi ale secolului nostru, declaratã moartã, cu o enormã desfãºurare de forþe ºi de gesturi impresionante. […]

Credinþa creºtinã are mult mai mult viitor decât ideologiile care o invitã la autodizolvare.” Viitorul? Karl Rahner: „creºtinul viitorului va fi un mistic sau nu va fi deloc”. Veuillot, fost cardinal de Paris: „Totul trebuie sã fie curat – curat, curat, curat. Ceea ce este necesar este o adevãratã revoluþie spiritualã”. Iar Peter Seewald încheie cu întrebarea care existã în sufletul ºi pe buzele tuturor: „Ce vrea Dumnezeu, cu adevãrat, de la noi?” Rãspunsul lui Ratzinger e pe mãsura staturii sale de creºtin, de teolog ºi de slujitor al Bisericii: „Sã devenim fiinþe care iubesc, pentru cã doar atunci suntem cei creaþi dupã chipul ºi asemãnarea sa. Cãci, aºa cum ne spune sfântul Ioan, el este iubirea ºi el doreºte sã existe fãpturi aidoma lui, care, prin aceasta, sã-i fie asemeni ºi sã-i aparþinã lui prin însãºi libertatea propriei lor iubiri, rãspândind astfel propria sa strãlucire”. „Sarea pãmântului. Creºtinismul ºi Biserica Catolicã la cumpãna dintre milenii” este o carte densã, care nu ocoleºte întrebãrile esenþiale ºi subiectele controversate, constituind o bunã introducere în gândirea ºi scrierile Papei Benedict al XVI-lea. O carte care ne pune faþã în faþã cu criza dar ºi cu speranþele lumii moderne.

ANA-MARIA BOTNARU

Eseu

Ioan Paul al II-lea – slujitorul credincios ANA-MARIA BOTNARU

A fost odatã un copil care ºi-a pierdut mama când avea 9 ani. ªi mama lui a devenit, pentru totdeauna, Sfânta Fecioarã Maria...

A fost odatã un tânãr marcat de grozãvia rãzboiului, de ororile nazismului ºi comunismului...

A fost odatã un tânãr seminarist îndrãgostit deopotrivã de poezie, de teatru ºi de filozofie...

A fost odatã un preot plin de zel, apoi Arhiepiscop, apoi Cardinal...

A fost odatã un Papã venit – minune!

– de dincolo de cortina de fier: din Polonia comunistã ºi, deloc paradoxal, cea atât de profund creºtinã...

A fost odatã un Papã care le-a cerut oamenilor, TUTUROR oamenilor, sã nu le fie fricã ºi sã-ºi deschidã inimile în faþa lui Cristos...

A fost odatã un Papã care le-a amintit oamenilor cã IUBIREA E MAI PUTERNICÃ DECÂT ORICE...

A fost odatã un Papã care a crezut cã ADEVÃRUL ne va elibera ºi a luptat pentru asta, stârnind mânia celui rãu, care a vrut – dar n-a reuºit – sã-l piardã la 13 mai 1981...

A fost odatã un Papã care a rãsturnat comunismul deºi nu avea nici o divizie (dupã cum remarcase maliþios Stalin): avea, în schimb, milioane de inimi curate ce se rugau împreunã cu el...

A fost odatã un cãlãtor neobosit care a strãbãtut pãmântul în lung ºi în lat, ducând vestea cea bunã a Întrupãrii ºi a Învierii la toate popoarele...

A fost odatã un slujitor bun ºi credincios, care nu s-a îndepãrtat de la poruncile Domnului ºi Stãpânului sãu, deºi spiritul lumii ºi al veacului îi era împotrivã...

A fost odatã un om gârbovit ºi

tremurând, un om cu privire de oþel ºi inimã dreaptã..., un Papã pe care mulþi „progresiºti“ îl invitau sã demisioneze, dar care a murit aºa cum a trãit: în deplinã demnitate ºi credinþã...

A fost odatã un Pãrinte care ne-a iubit pe toþi ºi s-a rugat pentru noi...

A fost odatã Ioan Paul al II-lea, slujitorul credincios...

2 aprilie 2005 – 2 aprilie 2006...

27

28

Sfântul lunii

Sfânta Bernadeta Soubirous (1844-1879)

Bernadeta Soubirous s-a nãscut în anul 1844, la Lourdes (Franþa) ºi era prima din cei ºase copii ai pãrinþilor Francisc ºi Luisa Castérot. Era o copilã cu o sãnãtate ºubredã, suferise de astm, iar pe timpul epidemiei din anul 1854 s-a îmbolnãvit ºi de holerã. Tatãl ei, Francisc, era morar, dar puþin priceput în afaceri, astfel încât familia devine din ce în ce mai sãracã, ajungând sã trãiascã în demisolul unei case dãrãpãnate. Bernadeta nu a fãcut prea multã ºcoalã ºi era consideratã de ceilalþi o ignorantã. Nu primise încã prima Sfântã Împãrtãºanie, când, în 1858, viaþa sa, foarte normalã de altfel, s-a schimbat total în urma apariþiilor Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. În anul 1858, între 11 februarie ºi 16 iulie, o fetiþã de 14 ani, cu numele de Maria Bernadeta Soubirous, susþine cã a avut mai multe viziuni în care a vãzut o „doamnã tânãrã ºi frumoasã”. „Doamna”, dupã cum povesteºte Bernadeta, era cam de înãlþimea ei, îmbrãcatã în alb ºi încinsã cu o panglicã azurie, iar în mânã þinea un rozariu. Aceste apariþii au avut loc lângã grota Massabielle, de lângã pârâul Gave, situatã în apropierea Lourdes-ului.

Fericirea de apoi

Într-una din zile, Bernadeta, împreunã cu alþi doi copii mai mici decât ea, aduna lemne uscate în apropierea grotei. Deodatã, Bernadeta aude un foºnet în frunziºul copacilor din preajmã ºi, ridicându-ºi privirea, a vãzut-o pe aceastã „Doamnã tânãrã ºi frumoasã” care-i zâmbea ºi o invita sã se roage cu ea. Bernadeta a îngenunchiat, a luat rozariul ºi a început sã-l rosteascã, „Doamna” însoþind-o în rugãciune de-a lungul celor cinci decade. În aceeaºi searã, Bernadeta i-a povestit mamei cele întâmplate, aceasta explicându-i cã, de fapt, ceea ce vãzuse era un suflet din Purgator, interzicându-i totodatã sã se mai întoarcã la grotã.

Câteva zile mai târziu, dupã ce a fost consultat ºi un preot din partea locului, care nu dãdu prea multã crezare celor povestite de copilã, Bernadeta primeºte totuºi permisiunea de a reveni la grotã. În timp ce se ruga rozariul, „Doamna” îi apãru din nou, însã cei care o însoþeau pe Bernadeta nu o puteau vedea. Copila intrã în extaz ºi trebui sã fie purtatã pe braþe din acel loc. Chiar dacã nimeni nu o credea, câteva zile mai târziu, numãrul celor care o însoþeau la grotã era din ce în ce mai mare. „Doamna” i-a apãrut din nou, vorbindu-i în dialectul locului, ºi i-a cerut sã vinã la grotã în fiecare zi, timp de 15 zile: „Vino aici, te rog, pentru 15 zile, i-a spus Sfânta Fecioarã, nu-þi promit cã te voi face fericitã în aceastã lume, ci în cea de dincolo”. Urmãtoarea duminicã, Bernadeta a fost analizatã, de un medic, în timpul viziunii.

Strigãt de alarmã pentru omenire

Miercuri, 24 februarie, „Doamna” i-a adresat un mesaj pentru întreaga omenire, spunându-i: „Pocãinþã, pocãinþã, pocãinþã!”, adãugând un mesaj personal pentru Bernadeta, cerându-i: „Va trebui sã te rogi pentru cei pãcãtoºi; sãrutã pãmântul pentru convertirea lor.

Bea apã din izvor ºi spalã-te cu ea. Mãnâncã iarbã din apropierea râului”. În realitate, nu era nici un izvor în vecinãtatea grotei, dar ziua

urmãtoare, când Bernadeta a scormonit terenul, în locul indicat de „Doamna cea frumoasã”, apa a început sã izvorascã, mai întâi tulbure, devenind apoi din ce în ce mai cristalinã. De atunci, acest izvor curge fãrã întrerupere, producând 1450 hectolitri de apã pe sãptãmânã.

Urmãtoarea zi „Doamna” nu a mai apãrut, spre dezamãgirea celor 4000 de persoane adunate în aºteptarea ei. Numãrul curioºilor continuã sã creascã ºi marþi, 2 martie 1858, Bernadeta primeºte un nou mesaj: „Spune tuturor preoþilor cã lumea trebuie sã vinã aici în procesiune ºi cã trebuie construitã o capelã!”.

Joi, 25 martie, Bernadeta a întrebat-o pe „Doamna cea frumoasã” cine este ºi rãspunsul a venit în dialectul locului: „Sunt Neprihãnita Zãmislire”, dogmã de credinþã proclamatã patru ani mai devreme de cãtre papa Pius al IX-lea. Ultima apariþie a Sfintei Fecioare a avut loc pe 16 iulie, în sãrbãtoarea Sfintei Fecioare de pe muntele Carmel.

Autoritãþile locale, „din motive igienice”, înconjuraserã locul de la grotã, dar Bernadeta, care stãtea pe malul râului Gave, a vãzut-o din nou pe „frumoasa Doamnã”. Scepticismul Bisericii ºi al autoritãþilor locale a durat câþiva ani dar, cu fiecare an, sanctuarul s-a impus de la sine ca un loc privilegiat de pelerinaj. În 1862 a fost construitã o capelã, lângã grotã, iar dupã rãzboiul franco-prusac din 1870, Lourdes-ul devine þinta pelerinajelor din întreaga Europã.

A învins prin sinceritatea ºi candoarea ei

Încã de la început, atât Biserica cât ºi autoritãþile civile au considerato pe Bernadeta ca fiind o fatã simplã ºi ignorantã care suferea din cauza halucinaþiilor, însã ea a reuºit sã-i convingã pânã ºi pe cei mai mari sceptici prin sinceritatea ei. Bernadeta ura publicitatea pe care ºi-o dobândise ºi refuza sã accepte bani sau daruri de la persoanele care veneau s-o viziteze; vorbea foarte rar despre apariþii ºi nu amintea niciodatã despre acest subiect din proprie iniþiativã, nu accepta ideea cã ar avea puteri paranormale, de aceea nu voia sã impunã mâinile asupra bolnavilor. Pentru o perioadã a atins rozariile vizitatorilor însã, ascultând de sfatul confesorului sãu, a încetat sã mai facã ºi acest lucru. Din 1861 pânã în 1866, Bernadeta a fost gãzduitã de Surorile Caritãþii ºi, din cauza sãnãtãþii sale ºubrede, abia în anul 1866 a fost acceptatã ca novice; atunci ºi-a luat numele de Maria Bernarda (în amintirea Sfântului Bernard, cinstitor înflãcãrat al Preacuratei ºi apostol neobosit al evlaviei cãtre Maica Domnului). ªi-a petrecut restul vieþii în aceastã mãnãstire, trãind ca o sorã oarecare ºi nu a pãrãsit conventul nici mãcar pentru a participa la ceremoniile care s-au þinut la deschiderea bazilicii de la Lourdes, din anul 1876. În convent a fost numitã infirmierã ºi sacristanã. S-a adaptat bine la viaþa spiritualã din mãnãstire, iar drumul ei spre sfinþenie s-a bazat pe ascultarea faþã de reguli ºi pe unirea cât mai strânsã cu Isus cel rãstignit. Sãnãtatea sa continua sã-i creeze probleme, astmul se înrãutãþea, iar tuberculoza osoasã îi provoca mari suferinþe. A suportat toate aceste chinuri cu resemnare ºi rãbdare, murind în ziua de 16 aprilie 1879.

A fost canonizatã în 1933, de Papa Pius al XI-lea, nu ca urmare a viziunilor avute de Bernadeta, ci pentru viaþa ei de rugãciune, de devoþiune simplã ºi de ascultare faþã de Dumnezeu.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI