Actualitatea creştină, nr. 4/2007

Cuprins Învierea Domnului, 2007 Misterul Credinţei şi Sacramentul Iubirii Misterul Pascal în viaţa soţilor creştini Conferinţă extraordinară de presă Importanţa Învierii pentru creştini Gânduri călăuze Spiritualitate Gânduri călăuze Ecumenism Suflet tânăr Micul prinţ Surorile de Caritate ale Ioanei Antida Thouret Din viaţa Arhidiecezei Restituiri Femeia în Biblie Istorie şi Spiritualitate Istoria Bisericii Lecturi Magisteriu Ştiri Sondaj Anunţuri Pelerin la Vatican Sfântul lunii

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Învierea Domnului, 2007 Iubiþi fraþi ºi surori, Învierea lui Isus este un mister care nu poate fi pãtruns decât dupã ce ai descoperit un alt mister: cel al crucii. Învierea Mântuitorului nu este o simplã întoarcere la viaþã, aºa cum a fost cazul lui Lazãr. Domnul nu revine la viaþa pe care o avea înaintea suferinþelor, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca ºi cum nu ar fi murit. Învierea nu este o negare a crucii, o revanºã asupra crucii. Ea proclamã, dimpotrivã, cu toatã puterea cã Dumnezeu era cu Cel Rãstignit, ºi crucea, departe de a fi un eºec, este triumful acelei Iubiri ce întrece în putere moartea. De aceea Cel Înviat nu are altceva de arãtat decât rãnile sale. El le aratã ca pe niºte dovezi ale slavei lui Dumnezeu.

Fãrã cruce, fãrã rãnile îndurate, noi am putea vorbi despre slava lui Dumnezeu, dar nu am înþelege nimic. Cãci slava lui Dumnezeu este splendoarea iubirii sale. Învierea lui Isus este manifestarea acestei slave: ea ne face sã vedem în Cel Rãstignit marea Iubire divinã. Nu poate fi înþeleasã Învierea lui Isus în afara crucii. În inima învierii se aflã manifestarea sensului crucii; aceastã manifestare este esenþialã în experienþa pascalã, cãci ea transformã scandalul crucii în mister de viaþã ºi de iubire. A crede în înviere înseamnã a descoperi crucea glorioasã.

Sã ne amintim de cele spuse de Sfântul Luca despre ucenicii care se îndreptau spre Emaus. Mergând în drumul lor, ei discutau despre cele ce se întâmplaserã la Ierusalim. Ei îºi puseserã toatã speranþa în Isus din Nazaret, însã acesta, iatã, tocmai fusese rãstignit pe cruce ca un rãufãcãtor. Frumoasele perspective ale Împãrãþiei s-au spulberat: „Pe când vorbeau ºi se întrebau, Isus însuºi s-a apropiat ºi mergea împreunã cu ei. Dar ochii lor erau þinuþi sã nu-l recunoascã. El le-a spus: Ce înseamnã aceste cuvinte ce pare le schimbaþi între voi pe drum?

Eu s-au oprit triºti. Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a rãspuns: Numai tu eºti strãin în Ierusalim ºi nu ºtii cele petrecute în zilele acestea? El le-a zis: Ce anume? Ei au rãspuns: Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptã ºi cuvânt înaintea lui Dumnezeu ºi a întregului popor, cum arhiereii ºi conducãtorii noºtri l-au dat sã fie condamnat la moarte ºi l-au rãstignit. Noi speram cã el este cel care trebuia sã elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iatã, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri. Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseserã la mormânt dis-de-dimineaþã ºi, negãsind trupul lui, au venit spunând cã au avut vedenii cu îngeri care spun cã el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers ºi ei la mormânt ºi au gãsit aºa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au vãzut” (Lc 24, 1524).

Umilinþele, suferinþele ºi moartea lui Isus i-au fãcut pe ucenicii din Emaus sã-ºi piardã toatã speranþa. Nici mormântul gol, nici mãrturia femeilor care fuseserã la mormânt nu pot sã-i lumineze: „Dar ochii lor erau þinuþi sã nu-l recunoascã” (Lc 24, 16). Experienþa pascalã nu începe decât cu manifestarea sensului suferinþelor ºi morþii lui Isus. Atâta timp cât acest sens rãmâne ascuns, Cel Înviat rãmâne un necunoscut pentru ucenicii sãi; ei nu pot sã-l recunoascã. Numai descoperirea sensului morþii sale poate face sã aparã lumina pascalã. Isus Înviat nu poate fi recunoscut decât în lumina care aratã sensul suferinþelor sale: „Oare nu trebuia Cristos sã sufere acestea ºi sã intre în gloria sa? ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la El” (Lc 24, 26-27).

Mergând împreunã pe drum, Isus, nerecunoscut încã de ucenici, le aratã acestora, cu ajutorul Scripturilor, sensul morþii sale.

Manifestarea acestui sens este o experienþã care cuprinde întreaga fiinþã, inima acesteia. „Iar ei spuneau unul cãtre altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum ºi ne explica Scripturile?” (Lc 24, 32). Din explicarea Scripturilor ucenicii au înþeles cã Isus trebuia sã meargã pe drumul încercãrilor ºi suferinþelor pentru a intra în slavã; dar numai la frângerea pâinii îl recunosc: „ªi, pe când stãtea la masã cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii ºi l-au recunoscut, dar el s-a fãcut nevãzut dinaintea lor” (Lc 24, 30-31). La frângerea pâinii ucenicii descoperã sensul morþii lui Isus: moartea Mântuitorului nu le mai apare ca un eºec sau ca o neputinþã, ci ca fapta unei vieþi care se dãruieºte în mod liber, din iubire, pânã la capãt. În Isus care le stã alãturi ei simt puterea ºi lumina învierii ºi astfel ei ºtiu cã iubirea sa este mereu vie în lumea aceasta. Sfântul Ioan va rezuma aceastã experienþã pascalã doar într-o singurã frazã: „Noi am cunoscut ºi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faþã de noi” (1 In 4, 16a).

Iubiþi fraþi ºi surori, Dupã ce în timpul postului am meditat adesea suferinþele Mântuitorului, acum, în sãrbãtoarea Paºtelui, sã ne bucurãm de iubirea caldã a lui Isus Înviat; ºi, în rugãciune, sã-i mulþumim cã ne însoþeºte, ne lumineazã ºi ne atrage cu iubirea sa veºnic fidelã ºi îndurãtoare.

Cristos a înviat!

1

2

Nunþiu Apostolic JEAN CLAUDE PÉRISSET PÉRISSET,, Nunþiu Apostolic

Misterul Credinþei ºi Sacramentul Iubirii Paºtele lui Cristos este, din punct de vedere sacramental, înfãptuit la fiecare celebrare euharisticã; de aceea, dupã prezentarea Trupului ºi Sângelui lui Cristos, aclamãm misterul credinþei spunând: „moartea ta o vestim, Doamne! ºi învierea ta o mãrturisim!”, pentru cã Isus, când a instituit sacramentul iubirii sale a spus: „acesta este trupul meu jertfit pentru voi; faceþi aceasta în amintirea mea; ... acest potir este noul legãmânt al sângelui meu

vãrsat pentru voi” (Lc 22, 19-20).

Referitor la Sacramentul Euharistiei, Papa Benedict al XVI-lea ne aminteºte, în actuala sa Exortaþie Apostolicã postsinodalã Sacramentum Caritatis, legãtura dintre Euharistie ºi misterul pascal: „Prin instituirea sacramentului Euharistiei, Isus anticipeazã ºi implicã Jertfa crucii ºi victoria învierii. În acelaºi timp, el se reveleazã ca adevãrat miel jertfit, prevãzut în planul lui Dumnezeu încã de la începutul lumii .. (cf. 1Pt 1,18-20)” (Sc, n.10).

Paºtele lui Cristos ne indicã traiectoria care deschide calea cãtre Tatãl, cãci Mielul lui Dumnezeu a luat asupra sa pãcatele lumii pentru a le elimina, aºa cum scrie Sf. Apostol Paul cãtre Romani: „Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieºte în voi” (Rom 8,11). Tot aºa ºi Euharistia la care participãm ne invitã sã parcurgem noi înºine acel drum care duce de la moarte la viaþã, pentru a deveni creaturi noi, vii, înviate, prin trecerea de la pãcat la sfinþenie. „Ori de câte ori mâncãm din aceastã Pâine ºi bem din acest Potir” vestim prezenþa lui Cristos atât în Sacramentul însuºi cât ºi în noi, cãci suntem pul Sãu mistic” transformaþi de El, ºi devenim „TTru rupul mistic”, adicã membri vii ai Bisericii Sale. De aceea, Papa scrie cã „Euharistia este constitutivã în existenþa ºi în acþiunea Bisericii” (Sc. n. 15), fãcând ecou dictonului „Euharistia face Biserica”.

De fapt, prima celebrare a Paºtelui lui Cristos în Euharistie a fost în zi de Duminicã, adicã Ziua Domnului Domnului, aºa cum spun Faptele Apostolilor referitor la popasul lui Paul la Troade: „în prima zi a sãptãmânii (conform tradiþiei ebraice, adicã prima zi dupã sâmbãtã) eram adunaþi ca sã frângem pâinea. Paul, care trebuia sã plece a doua zi, le vorbea” (Fap 20,7). Mai târziu, cãtre secolul doi, sãrbãtoarea Paºtelui a fost introdusã în anul liturgic, aºa cum ne dau mãrturie controversele pentru fixarea datei – în 14 Nissan, ca evreii, sau urmãtoarea duminicã dupã acea datã -, între Papa Anicet ºi Sf. Polycarp din Smirna, din anul 154. Primii creºtini erau conºtienþi de însemnãtatea zilei de duminicã, ca paºtele Domnului ºi propriul lor Paºti, aºa cum o aminteºte Papa Benedict în Exortaþia despre Euharistie: Sfântul Ignaþiu de Antiohia exprima acest adevãr calificând pe creºtini ca pe „cei care au ajuns la noua speranþã“ ºi îi prezenta

ca pe cei care trãiesc „conform duminicii’... Aceastã formulã a marelui martir antiohian pune în luminã cu claritate raportul dintre realitatea euharisticã ºi existenþa creºtinã în viaþa sa cotidianã” (Sc N. 72).

Pentru noi, astãzi, este important ca în fiecare celebrare euharisticã, afirmarea Paºtelui lui Cristos, acel mister de moarte ºi înviere, sã fie nu numai amintit în aclamarea de dupã consacrarea pâinii ºi a vinului, dar ºi trãit concret în comportamentul nostru cotidian. Avem în Maria un model continuu al acestei treceri cãtre înviere, de aceea Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o „femeie euharisticã”, în Scrisoarea sa Apostolicã Ecclesia de Eucaristia, n.

53, scrisoare pregãtitoare a Sinodului despre Euharistie, al cãrui ultim document este Scrisoarea Apostolicã Sacramentum Caritatis, a Papei Benedict al XVI-lea. Încheiem cu cuvintele Papei de la sfârºitul ultimei sale Scrisori, cuvinte care ne stimuleazã sã trãim cu adevãrat fiecare celebrare euharisticã ca pe un paºti al nostru, trecerea noastrã de la moarte la viaþã: „Euharistia ne face sã descoperim cã Cristos, mort ºi înviat, se aratã contemporan cu noi în misterul Bisericii, Trupul sãu. Noi suntem martori ai acestui mister de iubire” (SC n. 97).

Cristos a înviat! Cu adevãrat ºi noi am înviat în Cristos!

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM VATICAN Sfinte Pãrinte, apropiindu-se din nou Solemnitatea aducãtoare de sfântã bucurie a Învierii din morþi a Mântuitorului nostru, Arhiepiscopul de Bucureºti, împreunã cu Episcopul Auxiliar, cu preoþii sãi, cu Congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, dorim din inimã Sanctitãþii Voastre toate cele bune ºi reînnoim sentimentele de pietate filialã, de comuniune în iubirea lui Cristos ºi de ascultare plinã de încredere faþã de Sfântul nostru Pãrinte.

Prin rugãciuni stãruitoare implorãm de la Domnul, cãruia i s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, cerând pentru Pãstorul nostru Suprem ºi Pãrintele întregii creºtinãtãþi, sãnãtate foarte bunã, revãrsare îmbelºugatã a darurilor Duhului Sfânt ºi tãrie statornicã în misiunea atât de grea de a conduce Biserica lui Cristos în timpurile noastre ºi în lumea de astãzi sfâºiatã de flagelul urii, al terorismului ºi a tot felul de grele suferinþe.

Cerem cu multã umilinþã Binecuvântarea Apostolicã pentru Biserica noastrã localã, pentru Patria noastrã ºi pentru poporul nostru.

Bucureºti, 29 martie 2007 IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit

Universul familiei

Misterul pascal în viaþa soþilor creºtini

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Dragi familii

Misterul pascal este în inima vieþii creºtine. Este centrul anului liturgic. Este momentul liturgic forte. El cuprinde Triduumul pascal, celebrat din Joia Mare pânã în Sâmbãta Mare cu noaptea Învierii ºi Duminica Învierii. În continuare, vrem sã propunem o scurtã lecturã a misterului pascal în viaþa soþilor ºi a familiilor creºtine.

Joia Mare

În Joia Mare Isus întemeiezã sacramentul preoþiei ºi ni se dãruieºte în cel al Euharistiei: „luaþi ºi mâncaþi, acesta este trupul meu”, „luaþi ºi beþi, acesta este sângele meu”. Ca sacrament al noului ºi veºnicului Legãmânt, Euharistia este izvorul ºi culmea întregii vieþi a Bisericii, prin urmare ºi a sacramentului cãsãtoriei. In extenso nu este greºit dacã, la liturgia de joi seara, In Cena Dominini, amintim întemeierea cãsãtoriei, graþie legãturii strânse dintre legãmântul cãsãtoriei ºi cel euharistic, cel din urmã fiind izvorul celui dintâi.

Meritã sã amintim, de asemenea, legãtura strânsã dintre taina preoþiei ºi cea a cãsãtoriei, pe care Catehismul Bisericii Catolice le numeºte „sacramente de misiune”.

Ceea ce ne învaþã Isus, într-un chip deosebit în Joia Mare, este cã la temelia Bisericii se aflã iubirea sa pentru Bisericã, iubire care presupune dãruirea totalã de sine. Dar cum a iubi nu înseamnã doar a dãrui ci ºi a primi, de la Cina cea de tainã învãþãm cã darul se împlineºte numai dacã este primit. În legãtura dintre soþ ºi soþie faptul de mai sus este evident. Dacã tu nu primeºti, nu îl împlineºti pe celãlalt, laºi darul sãu în aºteptare. Aºa s-ar întâmpla ºi cu Euharistia. Dacã ea nu este consumatã, dacã ar rãmâne doar în tabernacol, darul Domnului ar rãmâne neîmplinit. În taina Euharistiei descoperim cã Dumnezeu s-a voit atât de vulnerabil încât, respectând libertatea omului, aºteaptã sã fie primit. Nu dãruieºte cu de-a sila. „Iatã, stau la uºã ºi bat; de va auzi cineva glasul Meu ºi va deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el ºi el cu Mine” (Ap. 20.3).

Origene a intuit foarte bine spunând cã adevãratul dar este sã fii „pâine” pentru celãlat; propria mea fiinþã, a ta, a sa, este „o pâine” de dat celuilat. Cum am putea înþelege atunci cuvintele lui Isus care se roagã „ca toþi sã fie una” (In 17,21), sau cele despre nedespãrþirea cãsãtoriei unde soþul ºi soþia „nu mai sunt doi ci un singur trup” (Mt 19,6)? Fãrã dãruire ºi primire persoana umanã nu se desãvârºeºte, nu devine ceea ce este potenþial.

Vinerea Mare

Vinerea Mare ne vorbeºte despre dimensiunea dramaticã a vieþii în care intrã suferinþa, pasiunea, rãbdarea, trãdarea, infidelitatea, fuga... toate întârzieri în a primi, în a rãspunde, chiar în a dãrui. Pot fi ºi situaþii paradoxale. Pãtimirea nu se datoreazã

neapãrat rãutãþii ci ºi limitelor inerente naturii umane. Rãstignirea poate fi cauzatã ºi de boala soþului, a soþiei, a copilului... În viaþa zilnicã, chiar fãrã concursul explicit, cei doi, soþul ºi soþia, se pot rãstigni involuntar, pot deveni cauzã de suferinþã unul pentru celãlat. Atenþie însã: o astfel de rãstignire nu coincide cu ruptura!

Chiar atunci când urmele rãstignirii sunt adânci ºi profunde, ºi par a fi mortale, mai este ceva de fãcut. „Iubirea este mai tare decât moartea” (Ct 8,6). În Vinerea Mare, Isus mijloceºte iertarea: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac!” (Lc 23,34) ºi se încredinþeazã: „Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu!” (Lc 23,46). În cursul pregãtirii la cãsãtorie am întrebat un cuplu de logodnici: „Ce veþi face dacã într-o zi nu vã veþi mai acorda acelaºi respect ºi aceeaºi atenþie?” Rãspunsul a fost teribil: „Îmi voi pierde încrederea”. Am adãugat: “Dureros, acesta-i narcisism. În faþa unei suferinþe, te gândeºti numai la tine”.

Vinerea Mare ne învaþã sã ne gândim la celãlalt, la neºtiinþa lui, la ignoranþa lui, sã cerem ºi sã dãruim iertarea. Vinerea Mare ne cere ºi un act de totalã încredinþare în ajutorul dumnezeiesc.

Sâmbãta Mare

Tãcere, întuneric... Dar cine nu le acceptã riscã sã fugã încontinuu, fãrã sens. „Frumoasa ºi bestia”, grãitorul basm, ne spune un lucru fundamental: sub forme uneori respingãtoare se ascunde adevãratul chip. Bestia redevine frumosul prinþ atunci când se descoperã iubitã, când gestul sãrutului din partea Frumoasei îl repune în starea de a fi cine este cu adevãrat. O astfel de atitudine este vitalã în viaþa de familie.

Sâmbãta Mare ne învaþã cã „dacã bobul de grâu cãzut în pâmânt nu moare, nu aduce roade” (In.12, 24). Cine nu învaþã sã se piardã pe sine, murind pentru sine, nu va putea sã se regãseascã niciodatã. Dacã nu se trece prin ºi de noaptea dezamãgirii, nu se poate înþelege forþa învierii.

Întâlnirea cu Cel Înviat

În apariþiile sale, Cel Înviat este plin de rãni. De ce mai poartã cu sine rãnile care i-au fost provocate de oameni? Într-o lecturã spiritualã, datã de Pãrinþii Bisericii, rãnile sunt tot atâtea porþi prin care Domnul lasã sã curgã iubirea sa fãrã de mãsurã. Sunt semnul unei iubiri mai tari decât moartea. Poate tocmai aceasta este minunea: „rana pe care mi-o provoci devine înlãuntrul meu ceva tainic prin care eu te iubesc, care mã face sã mã consum, sã-mi dau viaþa pentru tine“. Un teolog rus, Soloviev, spunea: „Iubirea face ca frumuseþea sã fie veºnicã”. Desigur, înainte de toate, frumuseþea celuilat. Dar atenþie, este vorba despre iubirea rãstignitã.

Dãruirea, primirea, iubirea rãstignitã sunt dimensiuni lãuntrice ale Misterului pascal care se recapituleazã în celebrarea euharisticã.

Liturghia celebratã nu se teminã cu actul Liturgic sãvârºit în Bisericã; ea se prelungeºte în viaþa zilnicã, în chiar dãruirea de sine a fiecãruia.

3

4

Actualitate

Atestarea indubitabilã a complicitãþii organelor de control ale statului Arhiepiscopia romano-catolicã de Bucureºti a organizat luni, 26 martie, o Conferinþã de presã extraordinarã la care au participat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucureºti, Daniel Fenechiu, avocatul Arhiepiscopiei ºi Daniel Baciu, Consilierul Arhiepiscopiei.

Tema conferinþei a fost prezentarea unui document care atestã complicitatea organelor de control ale statului român la gravele ilegalitãþi descoperite în ºantierul de execuþie a construcþiei cu 4 subsoluri ºi 20 de niveluri ce se edificã în imediata vecinãtate a Catedralei „Sfântul Iosif“, precum ºi demersurile imediate ale Arhiepiscopiei.

Documentul, care a fost pus la dispoziþia jurnaliºtilor prezenþi la Conferinþã, atestã grave încãlcãri ale legilor privind calitatea în construcþii – constatate de autoritatea competentã – ºi, în loc sã prevadã mãsura fireascã de stopare imediatã a lucrãrilor, se transformã într-o „înþelegere” între echipa de control ºi pãrþile implicate în realizarea construcþiei, prin care totul se muºamalizeazã ºi se dã înscrisului caracter confidenþial.

Redãm intervenþia ÎPS Ioan Robu ºi opinia specialistului, inginer Daniel Baciu.

A trecut un an de la data la care, lângã Catedrala „Sfântul Iosif“, a început construirea monstrului de oþel, beton ºi sticlã care, mai curând sau mai târziu, ne va distruge catedrala. Un an în care am fãcut, dupã putinþa noastrã, tot ceea ce, credem noi, se putea face.

Am arãtat autoritãþilor competente cã autorizaþia de construire este ilegalã ºi am cerut sã se ia mãsuri. Întâi am cerut sã nu se permitã începerea lucrãrilor. Apoi am cerut sã se opreascã lucrãrile. Cu excepþia Senatului României, nici o autoritate din aceastã þarã nu a vrut sã vadã ilegalitãþile.

Am cerut justiþiei sã se pronunþe asupra autorizaþiei de construire. Acum aproape un an. Nu s-a întâmplat acest lucru. Dosarul nostru este plimbat, prin instituþia numitã strãmutare, de la Bucureºti la Constanþa, apoi de la Constanþa la Craiova, apoi unde va mai fi plimbat vom vedea.

Preºedintele României, cãruia i-am cerut în mod firesc sprijinul în rezolvarea acestei chestiuni, evitã chiar ºi sã rãspundã memoriilor noastre. În acest timp, în acest an, parcã în ciuda tuturor eforturilor noastre ºi a ilegalitãþilor evidente ºi constatate, construcþia a ajuns la ultimul nivel.

Recent, când am vãzut Procesul Verbal de Control din data de 30.08.2006, am înþeles ºi de ce. Mi-am dat seama cã existã o înþelegere între autoritãþile statului ºi stãpânii proiectului, o înþelegere prin care s-a stabilit cã monstruosul imobil trebuie edificat cu orice preþ. Nu conteazã cã se încalcã legea, nu conteazã cã ne va distruge catedrala, nu conteazã nimic.

Monstruosul imobil trebuie edificat. Îi anunþãm, însã, pe toþi, ºi ºtiu ei bine ce înseamnã toþi, cã noi vom continua denunþarea nedreptãþii ºi a ilegalitãþii ºi vom lupta pânã la capãt. Pentru cã legea ºi dreptatea sunt de partea noastrã.

Pânã atunci, însã, solicitãm public demiterea conducerii Inspectoratului de Stat în Construcþii ºi destituirea inspectorilor care fac înþelegeri acolo unde se încalcã legea.

Încã de la primele controale efectuate în ºantier de cãtre inspectori, în 28 martie 2006, aceºtia tolereazã încãlcarea propriilor cerinþe ale Inspectoratului exprimate în avizul din octombrie 2005.

Acest aviz condiþiona începerea lucrãrilor de realizarea expertizei tehnice privind neafectarea catedralei în caz de cutremur.

Avizul era încãlcat grav, catedrala fiind pusã în pericol datoritã lipsei acestor studii care trebuiau sã arate clar dacã se poate executa sau nu o astfel de construcþie atât de aproape de catedralã, fãrã a o afecta în caz de cutremur.

Inspectorii se fac cã nu observã aceste lucruri precum ºi faptul cã aceastã construcþie se realizeazã ilegal, împotriva voinþei Arhiepiscopiei ºi fãrã acordul

notarial al acesteia, aºa cum prevãd clar legea ºi certificatul de urbanism semnat chiar de primarul sectorului 1, cel care a emis apoi, ilegal, autorizaþia.

Din cele 7 procese verbale de control în execuþie ale Inspectoratului de Stat în Construcþii se poate vedea foarte clar cum inspectorii acoperã ilegalitãþi grave în acest ºantier.

Foarte concludent este procesul verbal de control din 30.08.2006, semnat de 6 inspectori, în care se constatã grave deficienþe în execuþie, grave deficienþe ºi ilegalitãþi în sistemul de control al calitãþii execuþiei ºi grave deficienþe în monitorizarea construcþiilor învecinate.

Inspectorii nu iau nici un fel de mãsuri pentru stoparea execuþiei ºi tragerea la rãspundere a vinovaþilor. În finalul procesului verbal de control, însã, la punctul 3.14 se scrie : „Documentele puse la dispoziþia controlului ºi prezentul procesverbal au caracter confidenþial pentru pãrþile semnatare.

Procesul-verbal de control nu poate fi opozabil intereselor pãrþilor implicate în procese aflate pe rolul instanþelor de judecatã.”

Probabil cã este vorba de procesele deschise de Arhiepiscopie,

Actualitate în care aceasta solicitã stoparea fãrãdelegilor.

Un alt lucru foarte grav, pe care îl tãinuiesc inspectorii ce au verificat acest ºantier, în 30.08.2006, 13.09.2006, 18.09.2006, 27.09.2006 ºi 04.10.2006, este faptul cã aici se lucreazã din luna iunie, cu macarale ilegal amplasate, care pun în pericol permanent integritatea catedralei ºi viaþa credincioºilor. Inspectorii de control acoperã aceastã gravã ilegalitate, cu toate cã au fost înºtiinþaþi de cãtre Arhiepiscopie prin scrisorile din data de 18.07.2006, 24.07.2006, 21.08.2006 ºi 07.09.2006. De asemenea, Inspectoratul de Stat în Construcþii mai ºtia cã Arhiepiscopia a deschis proces în instanþã împotriva folosirii ilegale a macaralelor în ºantier. Inspectoratul acoperã aceste grave ilegalitãþi, cu bunã ºtiinþã, pânã la emiterea unei noi autorizaþii, pentru macarale, de cãtre Primarul Sectorului 1. Bineînþeles, ca de obicei, în aceastã deja doveditã complicitate, ºi noua autorizaþie este ilegal emisã. În urma celor întâmplate pânã în prezent, apar urmãtoarele întrebãri fireºti: se mai poate avea încredere în Inspectoratul de Stat în Construcþii, cel mai înalt organ guvernamental de control cu atribuþii de verificare a legalitãþii actelor de autorizare în construcþii ºi a calitãþii execuþiei în ºantiere? Construcþia nouã de lângã catedralã, ajunsã cu structura la ultimul etaj, a fost real ºi corect urmãritã ºi a fost realizatã în parametrii de calitate ceruþi de lege?

Construcþia este periculoasã, chiar ºi fãrã un cutremur, pentru Catedrala „Sfântul Iosif“ ºi credincioºii pe care îi adãposteºte? Cine mai poate rãspunde corect la aceastã întrebare datã fiind dovedita acoperire a acestor fãrãdelegi, timp de peste un an chiar de cãtre „poliþia în construcþii”, cum sunt denumite în alte þãri instituþiile similare Inspectoratului de Stat în Construcþii din România?

O astfel de construcþie trebuie de urgenþã opritã, iar autoritãþile statului de drept trebuie sã dea un grabnic rãspuns la aceste grave ºi neliniºtitoare întrebãri.

Imediat dupã conferinþa de presã o delegaþie a Arhiepiscopiei în frunte cu Mons. Cornel Damian episcopul auxiliar, s-a deplasat la Parlamentul European de la Bruxelles în vederea stabilirii de contacte ºi a internaþionalizãrii problemei de lângã Catedrala Sf. Iosif. Timp de trei zile reprezentanþii Arhiepiscopiei au avut întrevederi cu numeroºi parlamentari europeni. Campania de salvare a Catedralei Sf. Iosif a adunat în jurul ei aproape toatã clasa politicã româneascã. Drept urmare a demersurilor Arhiepiscopiei, aceasta, prin europarlamentarii români de la Bruxelles, a publicat un comunicat de presã referitor la salvgardarea Catedralei Sf. Iosif pe care îl redãm în continuare.

Comunicat de Presã, Bruxelles, 29.03.2007

Europarlamentarii români, membri ai Partidului Social Democrat, ai Partidului Naþional Liberal, ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România ºi ai Partidului Conservator, îºi exprimã solidaritatea ºi adeziunea la demersurile Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucureºti având ca obiectiv salvarea Catedralei Sf. Iosif, monument istoric de arhitecturã ºi important reper al spiritualitãþii româneºti, a cãrei existenþã este grav periclitatã de construirea în imediata vecinãtate a acesteia a proiectului imobiliar Cathedral Plaza.

Consecvente poziþiei exprimate cu prilejul discutãrii ºi adoptãrii Hotãrârii nr. 40/2006 a Senatului României privind aprobarea concluziilor Comisiei de anchetã având drept scop investigarea condiþiilor de legalitate ºi oportunitate privind construirea imobilului Cathedral Plaza în imediata apropiere a Catedralei romano-catolice Sf. Iosif din Bucureºti, precum ºi a proiectelor de construire ºi de sistematizare care afecteazã zonele istorice din municipiul Bucureºti, partidele semnatare ale

prezentului comunicat înþeleg sã iniþieze ºi sã susþinã în Parlamentul European o declaraþie scrisã referitor la necesitatea protejãrii imediate, urgente ºi ferme, a Catedralei Sf. Iosif, ameninþatã de edificarea acestui proiect imobiliar, generator al unui impact negativ în relaþiile României cu Sf. Scaun, inoportun pentru Bucureºtiul istoric ºi distructiv pentru Catedralã.

Totodatã, partidele semnatare fac un apel cãtre instituþiile cu competenþe în materia protejãrii ºi conservãrii monumentelor istorice sã adopte de urgenþã ºi cu fermitate toate mãsurile necesare în vederea rezolvãrii acestei probleme, care poate afecta grav imaginea României, în spiritul hotãrârii nr. 40/2006 a Senatului României ºi a legislaþiei europene privind protecþia ºi conservarea patrimoniului istoric ºi arhitectural european.

ADRIAN SEVERIN, Partidul Social Democrat RADU SILAGHI, Partidul Naþional Liberal ATILLA KELEMEN, U.D.M.R. SILVIA CIORNEI, Partidul Conservator

5

6

Aprofundare

Importanþa Învierii Domnului Nostru Isus Cristos, pentru creºtini Pr SIDOR MÃRTINCÃ Pr.. prof. dr dr.. IISIDOR

Anul acesta, creºtinii din întreaga lume celebreazã Învierea Domnului nostru Isus Cristos la aceeaºi datã, atât dupã calendarul gregorian cât ºi dupã calendarul iulian. Într-un simpozion internaþional despre înviere, la care au luat parte catolici, ortodocºi ºi protestanþi, toþi au fost de acord cã învierea lui Isus Cristos e un fapt real. Învierea înseamnã cã Tatãl a glorificat întreaga naturã umanã ºi sfântã a lui Isus, comunicându-i o viaþã nouã, transcendentã. Învierea, fapt obiectiv ºi real: Învierea este în sine un mister.

Isus nu a revenit la viaþa acestei lumi (ca Lazãr), ci a trecut la o viaþã nouã ce iese de sub controlul legilor biologice. Dar, cu toate acestea, învierea ca act în sine a avut loc cu adevãrat în aceastã lume.

Importanþa învierii lui Cristos

Pentru Persoana sa. Dacã Cristos n-ar fi înviat dintre cei morþi, atunci ar fi fost un ipocrit, cãci El a prevestit cã va învia (Mt 20,9) . Îngerul le-a spus femeilor, care veniserã la mormânt sã ungã trupul lui Isus: „Nu este aici, cãci a înviat, exact aºa cum a spus” (Mt 28,6). Învierea confirmã cã Domnul nostru a fost un adevãrat profet.

Fãrã Înviere tot ceea ce a spus El ar fi pus la îndoialã.

Pentru lucrarea sa. Dacã Cristos n-a înviat dintre cei morþi, atunci, desigur, El n-ar fi viu ca sã facã toate lucrãrile sale de dupã Înviere.

Lucrarea sa s-ar fi sfârºit odatã cu moartea sa. Ca urmare, noi n-am avea acum un Mare Preot, un Mijlocitor, un Avocat sau un Cap al Bisericii. Mai mult, n-ar exista o Persoanã vie care sã locuiascã în noi ºi sã ne dea putere (cf. Rom 6,1-10). „Dar dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui” (Rom 6,9).

Pentru Evanghelie. În pasajul clasic, 1Cor 15,3-8, sfântul apostol Paul spune cã moartea ºi învierea lui Cristos sunt „de primã importanþã”: „Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu: Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, a fost înmormântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. ªi i s-a arãtat lui Chefa, apoi celor doisprezece, dupã aceea s-a arãtat la peste cinci sute de fraþi dintr-o datã, dintre care cei mai mulþi au rãmas pânã acum, iar unii dintre ei au murit. Dupã aceea, i s-a arãtat lui Iacob ºi apoi tuturor apostolilor”. Evanghelia se bazeazã pe douã fapte esenþiale: 1) Isus Cristos a murit ºi 2) El trãieºte. Lista martorilor dovedeºte realitatea învierii Lui. El a murit ºi a fost înmormântat. El a înviat ºi a fost vãzut. Sfântul apostol Paul a accentuat, în Romani

4,25, aceleaºi douã evenimente: El a fost dat la moarte din cauza pãcatelor noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã. Fãrã înviere, nu existã Evanghelie.

Pentru noi. Dacã Cristos n-a înviat, atunci mãrturia noastrã este falsã, credinþa noastrã este fãrã conþinut semnificativ ºi aºteptãrile noastre pentru viitor sunt lipsite de speranþã (1Cor 15,1319) : „Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutul (învierii) celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om (a venit) moartea, tot printr-un om (vine) ºi învierea din morþi. ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, apoi (va fi) sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire ºi putere” (1Cor 15,20-24).

Dovezile învierii lui Cristos

Apariþiile sale dupã Înviere. Numãrul ºi diversitatea oamenilor care l-au vãzut pe Domnul dupã Înviere, în împrejurãri diferite, dovedesc dincolo de orice îndoialã faptul cã El a înviat într-adevãr din morþi. Atunci când, de exemplu, în ziua de Rusalii, sfântul Petru a oferit ca dovadã a mesajului sãu faptul cã ei au fost martori ai lui Cristos Înviat, el a fãcut acest lucru în oraºul în care se petrecuse, cu mai puþin de douã luni înainte, Învierea, de faþã fiind ºi ascultãtori care ar fi putut verifica afirmaþia lui Petru (Fapte 2,32).

Ordinea apariþiilor, între Învierea lui Cristos ºi Înãlþare, este, conform Evangheliilor, urmãtoarea: a) Mariei Magdalena ºi altor femei (Mt 28,8-10); b) sfântului apostol Petru, probabil dupã-amiazã (Lc 24,34) ; c) discipolilor pe drumul cãtre Emaus, spre searã (Mc 16,12); d) discipolilor, cu excepþia lui Toma, în sala cinei de tainã (Lc 24,36-43); e) discipolilor, inclusiv lui Toma, în seara duminicii urmãtoare (Mc 16,14); f) celor ºapte discipoli lângã marea Galileii (In 21,1-24); g) apostolilor ºi la peste 500 de fraþi, ºi lui Iacob, ruda Domnului (1Cor 15,6-7); h) celor care au fost martori oculari ai întâlnirii (Mt 28,18-20).

Efecte care trebuie sã aibã o cauzã - Învierea. Existã o serie de fapte uimitoare care necesitã o explicaþie. Este de neconceput sã ne gândim cã ele ar putea avea o explicaþie satisfãcãtoare, alta decât învierea lui Cristos. Ce anume a fãcut ca mormântul sã fie gol? Discipolii au vãzut cã era gol. Gãrzile au raportat marilor preoþi cã mormântul este gol ºi au primit mitã ca sã nu vorbeascã despre aceasta (Mt 28,11-15). Mormântul a fost gol (efectul) pentru cã a înviat Cristos (cauza).

Gânduri cãlãuze

Care a fost cauza evenimentelor din ziua Rusaliilor? Aceastã sãrbãtoare se þinea în fiecare an, dar în anul în care a înviat Cristos ea a fost martora coborârii Duhului Sfânt aºa cum promisese Isus înainte de a pleca din lumea aceasta (Fapte 1,5). În predica sa, sfântul apostol Petru a atribuit venirea Duhului Sfânt promisiunii pe care o fãcuse Isus cel Înviat (Fapte 2,33).

Venirea Duhului Sfânt (efectul) trebuia sã aibã o cauzã suficientã (Cristos cel Înviat).

Care a fost cauza schimbãrii zilei de închinare? Toþi creºtinii de la început erau evrei, obiºnuiþi sã se închine în ziua de sabat.

Totuºi, dintr-o datã ºi fãrã variaþii, ei au început sã se închine duminica, deºi aceasta era o zi obiºnuitã de lucru (Fapte 20,7).

De ce? Pentru cã au vrut sã comemoreze învierea Domnului lor, care a avut loc duminica, ei au schimbat ziua de închinare. Închinarea în ziua de duminicã este efectul; Învierea lui Cristos este cauza.

Rezultatul învierii lui Cristos

Un trup nou, devenit prototip. Odatã cu Învierea lui Isus Cristos a apãrut, pentru prima datã în istorie, un nou tip de trup, glorificat prin înviere, cãci El a înviat cu un trup etern, ca sã nu mai moarã niciodatã. Înainte de acest eveniment, toate învierile fuseserã refaceri ale trupurilor în forma lor pãmânteascã anterioarã.

Trupul de înviere al lui Cristos are legãturi cu trupul Sãu pãmântesc dinainte de înviere. Oamenii l-au recunoscut dupã înfãþiºarea lui (In 20,20); Isus putea sã mãnânce, deºi nu avea nevoie (Lc 24,30-33); El a suflat asupra discipolilor pe Spiritul Sfânt (In 20,22) ºi acel trup avea carne ºi oase, ceea ce dovedea cã El nu era doar manifestarea unui spirit (Lc 24,39-40).

Dar trupul sãu de înviere era diferit. El putea sã intre în încãperi închise fãrã a deschide uºa (Lc 24,36), putea sã aparã ºi sã disparã dupã cum voia (Lc 24,15) ºi, dupã cât se pare, El nu era limitat de necesitãþi fizice cum ar fi somnul sau hrana. Învierea lui Isus serveºte, de asemenea, ca prototip al învierii credincioºilor. De douã ori Cristos este numit „Cel dintâi nãscut dintre cei morþi“ (Col 1,18). Aceasta înseamnã cã El a fost primul care a primit un trup înviat etern. La înviere, trupurile noastre, la fel cu al sãu, vor fi diferite de trupurile noastre pãmânteºti. Când a dat rãspuns la întrebarea “Cum vor arãta trupurile de înviere ale credincioºilor?”, sfântul Paul a spus cã ele vor fi noi, având însã o legãturã cu cele dinainte (1Cor 15,35-41). Învierea lui Cristos a fost totdeauna un adevãr plin de bucurie, captivant ºi motivant pentru Bisericã. Una dintre rugãciunile cele mai simple ºi în acelaºi timp un crez timpuriu al Bisericii a fost „Maranatha!”, „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20).

Bucuria este un dar al lui Isus, o participare la însãºi bucuria sa („bucuria mea sã fie în voi”). Bucuria Celui Înviat este o bucurie care trece prin cruce. Pacea ºi bucuria sunt în acelaºi timp darul Celui Înviat ºi semnele pentru a-L recunoaºte. Însã trebuie sã eliminãm alipirea de noi înºine. Numai aºa nu mai suntem ºantajabili, pentru cã suntem eliberaþi de orice fricã. Pacea ºi bucuria înfloresc în libertate ºi în dãruirea de sine, douã condiþii fãrã de care ar deveni imposibilã orice experimentare a prezenþei Celui Înviat. Aceste daruri ni le dorim tuturor prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, martora Învierii.

Duminica Învierii Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers în zori, când era încã întuneric, la mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe mormânt… S-a dus la Simon Petru ºi la celãlalt ucenic pe care îl iubea Isus, ºi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au pus”… Au ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers la mormânt… Simon Petru a intrat în mormânt ºi s-a uitat la giulgiurile puse jos; iar linþoliul care fusese pe capul lui nu era pus împreunã cu giulgiurile, ci deoparte, înfãºurat într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic… ºi a vãzut ºi a crezut. Deoarece încã nu ºtiau Scriptura cã El trebuia sã învie din morþi. (In 20,1-9). În acest fragment al Evangheliei, care se citeºte în Duminica Preaslãvitã a Învierii Domnului, sfântul Ioan rezumã primele ºi cele mai vechi mãrturii ale Evenimentului fãrã seamãn: descoperirea mormântului gol de cãtre femeile mironosiþe ºi de cãtre apostolul Petru. Mormântul gol a fost, în sine, o mãrturie a Învierii.

Oricine l-ar fi descoperit astfel putea avea orice reacþie (spaimã, nedumerire…), dar nu ucenicii. Amintirea prevestirilor fãcute de Isus pe când încã mai trãia ar fi trebuit sã îi ajute ca în faþa acestui mormânt gol sã întrezãreascã acel ceva pe care orice minte raþionalã îl refuzã dupã cele petrecute în Vinerea Mare: Învierea. În realitate, lucrurile nu au stat chiar aºa, conform sf. Ioan. În cele câteva episoade ale capitolului 20, evanghelistul creeazã o adevãratã tipologie a multiplelor moduri în care ucenicii acced la credinþa în Înviere: Maria Magdalena îl va gãsi la capãtul unui drum care o va sili sã pãrãseascã vechea percepþie faþã de Învãþãtorul ei ºi sã accepte Noutatea petrecutã în Cristos; Petru, deºi protagonist principal al celor mai importante evenimente din viaþa lui Isus, va avea nevoie de Întâlnirea aducãtoare de Pace ºi de Duh Sfânt. Doar ucenicul pe care îl iubea Isus a fost cu în pas înaintea tuturor: iubirea lui mare faþã de Mântuitor (tradusã în text prin sosirea mai rapidã la mormânt) i-a deschis o cale în chiar esenþa Învierii. Doar privirea lui a reuºit sã vadã dincolo de un mormânt gol, de giulgiul pãrãsit ºi de linþoliul împãturit cu grijã, ceea ce ochiul de carne nu e în stare sã vadã.

Petru, deschizându-ºi gura, a spus: „Voi ºtiþi ce s-a petrecut în toatã Iudeea, începând cu Galileea, dupã botezul propovãduit de Ioan, cum Dumnezeu l-a uns cu Duhul Sfânt ºi cu putere pe Isus din Nazaret, care a trecut pretutindeni fãcând bine ºi vindecând pe toþi cei stãpâniþi de diavol, pentru cã Dumnezeu era cu El. ªi noi suntem martori pentru tot ce a fãcut El în þara iudeilor ºi în Ierusalim. Pe Acela pe care ei l-au omorât atârnândul pe lemn, Dumnezeu l-a înviat a treia zi ºi i-a dat sã se arate…

(Fap 10,34.37-43).

Acea „întâlnire” cu Cristos, de dupã Înviere, i-a dat apostolului Petru nu doar curajul de a predica cu convingere Evenimentul fãrã seamãn, ci mai ales capacitatea de a vedea într-o nouã luminã toate cuvintele ºi înfãptuirile Lui. Dar, mai presus decât toate acestea, Duhul Rusaliilor i-a dezvãluit sfântului Petru cine este „artizanul” din umbrã al lucrãrii de iubire revelate în Cristos: Dumnezeu. Numai prin Dumnezeu misterul din viaþa lui Cristos (ºi a noastrã) capãtã sens.

7

8

Spiritualitate

Întâlnire matrimonialã ºi reculegere (dialog între Postul Crãciunului ºi Postul Paºtelui)

La aproximativ 30 de km de Bucureºti, în localitatea Ciofliceni, fraþii carmelitani au ridicat o impresionantã mãnãstire, duratã parcã pentru secole. Italieni fiind, fraþii nu au avut reticenþa tipicã poporului nostru, potrivit cãreia nimic nu meritã sã fie construit durabil ºi riguros, pentru cã, oricum, în cel mult 50 de ani fie vin ruºii ºi distrug totul, fie se schimbã regimul ºi guvernul va fura, din nou, totul, fie ne vom plictisi ºi nu vom mai avea nevoie de aºa ceva.

Pãrintele Dominic Hîrja, parohul de la Adormirea Maicii Domnului, a participat, sub conducerea arhiepiscopului nostru dr.

Ioan Robu, în toamna anului 2006, la o întâlnire cu confraþii preoþi.

Convingându-se cã mãnãstirea fraþilor carmelitani are pentru noi avantaje indiscutabile, cum ar fi atmosfera paºnicã, care îndeamnã la reculegere ºi rugãciune, condiþii de cazare ireproºabile ºi relativa apropiere de Bucureºti, pãrintele Hîrja ºi-a adus, în patru rânduri, turma în acest sfânt lãcaº: prima datã pe animatorii tinerilor (1-3 decembrie 2006), apoi 17 cupluri, la o întâlnire matrimonialã (8-10 decembrie 2006), în al treilea rând 36 de tineri, pentru reculegere spiritualã (9-11 martie 2007) ºi, ultima datã (pânã acum), 38 de enoriaºi, tot pentru reculegere spiritualã (16-18 martie 2007). Aceastã remarcabilã activitate l-a fãcut chiar pe superiorul casei, pãrintele Tarcisio, sã spunã cã oricând pãrintele Hîrja ar putea îmbrãca rasa de carmelitan. În rândurile ce urmeazã, foarte pe scurt, mã voi referi la cele douã întâlniri organizate pentru enoriaºii adulþi ai parohiei.

Întâlnirea matrimonialã (8-10 decembrie 2006)

Sub conducerea pãrintelui paroh ºi cu ajutorul a douã familii de animatori din parohia „Sfânta Cruce“, cele 17 cupluri din parohia „Adormirea Maicii Domnului“ au fost conduse spre aprofundarea cunoaºterii de sine ºi a cuplului. De-a lungul a trei zile pline, dense, cuplurile au strãbãtut – la propriu – 12 etape pe calea auto-cunoaºterii, câteva din titlurile etapelor fiind: „Întâlnirea cu sine”, „Scrisoarea de dragoste” trimisã partenerului, „Ascultarea ºi încrederea – chei ale dialogului”, „Cãsnicia în planul lui Dumnezeu”, „Dumnezeu în cãsnicia noastrã”.

Întâlnirea matrimonialã a beneficiat de prezenþa (neprogramatã în cadrul întâlnirii, dar atât de binevenitã ºi de plãcutã, mai ales în Postul Crãciunului) a arhiepiscopului dr. Ioan Robu, care a celebrat Sfânta Liturghie împreunã cu ceilalþi preoþi prezenþi, de prezenþa pãrintelui carmelitan Luca, cel care ne-a ajutat în timpul lucrãrilor, ºi, în sfârºit, de prezenþa cu totul specialã a superiorului mãnãstirii, pãrintele Tarcisio, persoanã de o mare înþelepciune ºi fineþe spiritualã.

La sfârºitul zilei a doua, sâmbãtã seara, familiile s-au cunoscut mai bine, fiecare prezentându-se pe scurt, de-a lungul unei întâlniri destinse, pline de voie bunã.

La sfârºitul celor trei zile ale întâlnirii, familiile participante s-au întors acasã cu gândul sã revinã, cu voia lui Dumnezeu, ºi în Postul Paºtelui, pentru o reculegere spiritualã.

Reculegerea spiritualã (16-18 martie 2007)

Multe din familiile prezente în decembrie au participat ºi la reculegerea spiritualã din timpul Postului Mare.

Aceastã reculegere, dupã cum este ºi firesc, a fost axatã mai mult pe rugãciune ºi pe contemplaþie, dar ºi aici s-a lucrat pe grupuri mici, dupã fiecare meditaþie. Cele patru meditaþii au fost conduse de pãrintele paroh Dominic Hîrja: „Scrisoare de la Isus”, „Cine este Isus pentru mine?” ºi de pãrintele Tarcisio: „«Mai mult» în viaþa de familie” ºi „Necesitatea dialogului în familie”. Pot spune cã toþi cei prezenþi am sorbit cuvintele, rodul înþelepciunii ºi al experienþei, de pe buzele celor doi preoþi, simþindu-ne privilegiaþi sã participãm la aceste meditaþii conduse de ei. Întâlnirea a fost marcatã ºi de momente de destindere, dar ºi acestea cu finalitate spiritualã: un joc pe teme biblice ºi vizionarea filmului „Ben Hur”. Întâlnirea cu alþi enoriaºi, sub conducerea spiritualã a parohului, poate fi un excelent prilej de edificare ºi de întãrire a oricãrei parohii, o verificare a minunatelor cuvinte ale Psalmistului: „Bine este sã trãiascã fraþii împreunã”, iar fraþii carmelitani îºi aºteaptã oaspeþii cu braþele deschise!

BOGDAN RADU

Gânduri cãlãuze

Sfântul V asile cel Mare Vasile ºi obiecþiunea de conºtiinþã (partea I)

Obiecþiunea de conºtiinþã înseamnã, literal, acea situaþie în care conºtiinþa noastrã (dacã nu este înceþoºatã de multe nedreptãþi) ne împiedicã sã comitem o nedreptate; ea poate fi înþeleasã ºi ca refuzul unei persoane de a se supune unei legi sau unei autoritãþi, întrucât acestea ar fi în contradicþie cu principiile ºi cu convingerile înrãdãcinate în conºtiinþa personalã. În acest sens, sfântul Toma de Aquino vorbeºte despre faptul cã legea nedreaptã nu obligã: «lex injusta non obligat». Obiecþiunea de conºtiinþã nu face referinþã doar la ambientul militar, atunci când unii, invocând principiile propriei religii, susþin cã o astfel de activitate ar fi contrarã conºtiinþei lor ºi, prin urmare, obiecteazã, ci poate fi aplicatã ºi la exercitarea altor profesii. De exemplu: arhitectul care refuzã sã colaboreze la un anumit proiect întrucât acesta nu corespunde viziunii sale ideologicosociale; medicul care refuzã sã colaboreze la sãvârºirea unui avort pentru cã îl considerã un act împotriva propriei conºtiinþe; refuzul de a colabora financiar cu bãnci sau firme care finanþeazã pregãtirea rãzboaielor sau care încurajeazã situaþiile de nedreptate ºi de oricare altã formã de discriminare.

Papa Ioan Paul al II-lea, pe data de 29 ianuarie 2002, vorbind la Sacra Rota Romana despre divorþ, a subliniat urmãtorul principiu: trebuie sã existe posibilitatea de a pune în practicã obiecþiunea de conºtiinþã, altfel statul respectiv este totalitar. Dacã cineva ar pune în practicã obiecþiunea de conºtiinþã ºi prin acest fapt ar pierde locul de muncã, aceasta ar însemna cã ne aflãm în faþa celui mai dur totalitarism. Democraþia înseamnã respectarea libertãþii, iar nerespectarea acestui principiu este un lucru periculos ºi grav.

Dreptul la obiecþiunea de conºtiinþã este o componentã de bazã a libertãþii de gândire, a conºtiinþei ºi a religiei. Scrisoarea enciclicã Evangelium Vitae (1995) indicã la numerele 69, 73, 74 obiecþiunea de conºtiinþã. Aceastã eciclicã subliniazã faptul cã fiecare persoanã poate invoca obiecþiunea de conºtiinþã fãrã sã se simtã obligatã sã consimtã la delictele provocate de o lege nedreaptã.

«O lege nedreaptã nu obligã»

Un cercetãtor afirma cã în primele secole ale Bisericii episcopii protestau împotriva nedreptãþilor, insistau pe demnitatea persoanei, creând în acest mod bazele unei noi ordini sociale (cfr. P. CHRISTOPHE, I poveri e la povertà nella storia della Chiesa, Padova 1995, 35.).

Aceastã afirmaþie prezintã un adevãr important: episcopii ºtiau cã demnitatea persoanei nu se bazeazã pe asemãnarea ei cu universul creat, ci pe faptul cã el, omul, a fost creat dupã imaginea ºi natura Creatorului (cfr. Grigore de Nissa, De hominis opificio 16: PG 44, 180 B). Omul este culmea creaþiei nu pentru cã ar fi ceva mãreþ de ordin secundar, ci pentru cã el depãºeºte în demnitate tot ceea ce noi cunoaºtem, deoarece numai omul, din tot ce existã, este asemãnãtor lui Dumnezeu (cf. Grigore de Nissa, De hominis opificio: PG 44, 127 A).

Ca urmare a acestei asemãnãri, se poate afirma cã existã o lege care precedã omul ºi statul, o lege care este independentã de majoritatea oamenilor, dar care priveºte persoanele întrucât sunt persoane ºi nu numai cetãþeni.

Pr Pr.. DAMIAN SPÃ SPÃTTARU

Duminica a II-a a Paºtelui Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Fiind searã, întâia a sãptãmânii, ºi uºile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, a venit Isus ºi a stat în mijloc ºi le-a spus: Pace vouã ºi spunând acestea le-a arãtat mâinile ºi coasta. Aºadar s-au bucurat ucenicii vãzându-l pe Domnul… (In 20,19-31).

Prin cele douã episoade ale sale, fragmentul citit în duminica a II-a a Paºtelui relateazã întâlnirea lui Cristos Înviat cu apostolii sãi. Aceastã întâlnire le-a adus apostolilor, pe lângã Pacea ºi Bucuria care vin din Învierea Preaslãvitã, ºi o misiune, aceea a iertãrii pãcatelor.

Abia în episodul al doilea ni se spune cã unul dintre cei 11 a lipsit cu ocazia primei întâlniri cu Cristos Înviat, iar acesta nu este altul decât Toma. Or, aºa cum ar rezulta din text, a doua apariþie a lui Isus, opt zile mai târziu, ar fi fost cauzatã de refuzul lui Toma de a crede în mãrturia apostolilor pânã în clipa în care ar vedea în mâinile Lui urmele cuielor ºi ºi-ar pune degetul în urma cuielor ºi ºi-ar pune mâna în coasta Lui. Cristos vine sã-l întâlneascã ºi sã-i împlineascã dorinþa. κi oferã mâinile spre a fi vãzute ºi pipãite, la fel ºi coasta, iar de pe buzele apostolului þâºneºte un act de credinþã ºi de adoraþie, Domnul meu ºi Dumnezeul meu…

Ce a produs, oare, actul de credinþã în Toma? Doar simpla experienþã a întâlnirii cu Cristos Înviat purtând urmele rãstignirii? Foarte probabil cã atunci când ochii (ºi poate ºi degetul) lui Toma au „atins” rãnile pe care Cristos le mai purta ºi dupã Înviere, el retrasã cu mintea traseul cuielor ºi pe al suliþei ca ºi cum îl rãstignea din nou precum soldaþii. Aceastã trãire îl putea introduce în miezul misterului pãtimirii lui Cristos, pãtimire care conduce spre acea Înviere pe care Toma doar în acest fel a întâlnit-o.

Prin mâinile apostolilor se sãvârºeau semne ºi minuni multe în popor… ªi din ce în ce sporea numãrul celor care credeau în Domnul, mulþime de bãrbaþi ºi de femei. Îi scoteau pe cei bolnavi la rãspântii ºi-i puneau pe paturi ºi pe tãrgi ca, trecând Petru, mãcar umbra lui sã-l atingã pe vreunul din ei… ºi toþi se vindecau. (Fap 5,12-16).

Cine a întâlnit (simþit) Învierea lui Cristos ºi mai ales cine s-a pãtruns de Ea, nu poate sã o mai þinã ascunsã. Ea devine „izvor de viaþã nouã”. Aceasta este experienþa relatatã de sf. Luca în lectura I a acestei duminici ºi, în fond, este ºi experienþa tuturor acelora care, în toate generaþiile, s-au vindecat. Oriunde este vestitã Învierea lui Cristos ea produce vindecare. ªi dacã este aºa, vestirea Învierii lui Cristos devine o misiune pentru toþi.

9

10

Ecumenism

Icoana ecumenicã pentru a treia Adunare Ecumenicã Europeanã (EEA3, Sibiu, 4-9 septembrie 2007):

Noii martiri ºi mãrturisitori ai credinþei creºtine din secolul XX Traducere ºi adaptare de pr pr.. dr dr.. VASILE CIOBANU

Aceastã icoanã însoþeºte cea de-a treia Adunare Ecumenicã încã de la prima sa etapã (Roma, ianuarie 2007) ºi este rezultatul rugãciunilor ºi al memoriei vii legate de martirii creºtini ai secolului XX. Lumina dumnezeiascã strãluceºte pe chipul tuturor acelora care au dat mãrturie cu propriul sânge despre adevãrurile creºtine ºi despre valorile perene ale Evangheliei lui Cristos. Ei au luptat doar cu „armele iubirii” împotriva rãului, a puterii dictaturilor ºi a multiplelor forme de mizerie umanã ºi, în cele din urmã, au învins! Este vorba despre trãirea Evangheliei iubirii faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele pânã la sacrificiul suprem, asemenea lui Cristos! Martirii nu sunt neapãrat eroi extraordinari, ci oameni obiºnuiþi, ca mine ºi ca tine, „martiri în masã!”, dupã cum se exprimã Andrea Riccardi în cartea sa „Sarea pãmântului ºi lumina lumii”.

Asemenea oricãrei icoane, ºi aceasta semnificã o fereastrã deschisã cãtre cer, cãtre misterul iubirii infinite a lui Dumnezeu faþã de noi, oamenii. Aici este exprimatã credinþa pascalã cã rãul nu are ultimul cuvânt, rãul nu poate învinge pânã la sfârºit, iar iubirea divinã are un viitor în realitatea actualã ºi viitoare a Bisericii: unirea lui Dumnezeu cu întreaga omenire ºi pacea revãrsatã de îndurarea sa veºnicã asupra întregii creaþii rãscumpãrate.

Icoana reprezintã în partea superioarã mulþimea celor rãscumpãraþi, aºa cum o descrie cartea Apocalipsei sfântului Ioan: „Apoi am vãzut o mulþime imensã pe care nimeni nu putea sã o numere…” (Ap 7,9). În centru se aflã Isus Cristos, Mielul jertfit ºi înviat, Pantocratorul – Învingãtorul morþii ºi Stãpânul istoriei. Aproape de El se aflã Sfânta Fecioarã Maria ºi Apostolul Ioan, la fel ca sub cruce, înconjuraþi fiind de cei doi mari patroni ai Bisericilor, sfinþii Petru ºi Andrei de o parte, iar de cealaltã parte sfântul Ioan Botezãtorul ºi sfântul apostol Paul. De asemenea, ºi copiii martirizaþi sunt reprezentaþi de ambele pãrþi, în timp ce doi îngeri desfac cortul lui Dumnezeu, asupra oamenilor pe care este scris titlul icoanei: „Din strâmtorarea cea mare..” (cf. Ap 7,14). În partea centralã e reprezentatã Biserica pusã sub semnul martiriului, înconjuratã de sârmã ghimpatã: e semnul suferinþei prin care au trecut, purificate fiind, marile Biserici creºtine în secolul XX. Iar Biblia este deschisã la Evanghelia dupã sfântul Ioan: „Ca toþi sã fie una!”

(In 17, 21). Creºtinii secolului XX nu au suferit numai sub dictaturile naziste sau comuniste din perioada interbelicã, ci ºi sub dictatura maoistã, sau sub diferitele dictaturi comuniste din perioada postbelicã (dintre care cea mai feroce în Albania), sau sub diferitele totalitarisme africane sau sudamericane. Nu este uitatã nici situaþia actualã, foarte dificilã, a creºtinilor din þãrile arabe sau majoritar musulmane… În ciuda diferitelor suferinþe, duse pânã la jertfa supremã a martiriului, simbolul Celui Înviat a triumfat mereu: aceastã realitate e reprezentatã în centrul icoanei prin simbolul Sfintei Cruci ºi al lumânãrii pascale. Sãrbãtorile Sfintelor Paºti au fost celebrate mereu, fie în clandestinitate sau în (semi)libertate, alimentând cu sevã ºi prospeþime spiritualã întregul popor al lui Dumnezeu.

Ecumenism Avem reprezentaþi în icoanã atât martiri occidentali cât ºi orientali. În partea dreaptã se aflã: Vincenzo Eugenio Bossilkow (episcop bulgar), Padre Giuseppe Girotti (dominican italian), Dietrich Bonhoeffer (pastor evanghelic german). În partea stângã: Patriarhul Tichon ºi o mulþime alãturatã ce simbolizeazã imensul numãr al celor care au fost uciºi în Rusia bolºevicã din motive religioase (peste un milion). De asemenea, sunt reprezentaþi ºi alþi martiri precum creºtinii armeni (exterminaþi parþial în timpul primului rãzboi mondial de cãtre turci), sau ceilalþi creºtini orientali (vechi orientali), care au avut de nenumãrate ori de suferit din motive religioase. Nici realitatea româneascã de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial nu a fost trecutã cu vederea: reprezentarea gratiilor unei închisori comuniste, în spatele cãrora se aflã creºtini ortodocºi, catolici ºi baptiºti ce îºi împart între ei cuvintele Sfintei Scripturi, în timp ce un înger deschide gratiile, deoarece Cuvântul Domnului nu poate fi nicicând încarcerat.

Un loc deosebit este rezervat operelor de caritate: Pãrintele Maximilian Kolbe, care s-a oferit sã moarã într-unul din lagãrele de concentrare naziste în locul unui tatã de familie; apoi diferitele persoane consacrate precum ºi alþi numeroºi creºtini care au îngrijit pe cei bolnavi, chiar cu preþul vieþii lor (cum a fost cazul surorilor din Congo, în timpul epidemiei de ebola). De asemenea, sunt reprezentaþi toþi aceia care au oferit hranã celor flãmânzi sau i-au adãpostit pe cei strãini (cf. Mt 25,31-46).

„Lumina lui Cristos lumineazã asupra tuturor!” - acesta este moto-ul celei de a Treia Adunãri Ecumenice Europene de la Sibiu (EEA3). Mãrturia datã de martirii creºtini ai secolului XX îºi trage forþa ºi energia din puterea Celui Înviat ºi doreºte sã fie pãstratã în memoria colectivã. Iar dacã va mai fi vreodatã cazul, aceastã mãrturie îºi doreºte sã fie urmatã.

11

Suflet tânãr

...mã bucur pentru cã este viu! În timpul Sfânt al Postului Mare m-am hotãrât sã mã rog Calea Crucii în fiecare zi ºi sã meditez la iubirea lui Dumnezeu arãtatã astfel oamenilor. Am descoperit cã, de cele mai multe ori, iubirea noastrã este departe de iubirea la care ne cheamã Isus cu crucea pe spate. De aceea, aº vrea ca în Vinerea Sfântã, când Isus va fi aºezat în mormânt, sã îngrop omul vechi din mine ºi sã încep o viaþã nouã cu Cristos înviat. Aº vrea sã mã alãtur femeilor care au alergat în acea Dimineaþã Sfântã la mormânt ºi sã mã bucur pentru totdeauna cã Isus este viu, trãieºte în mine, mã ajutã sã cresc cu El. Aº vrea sã vestesc tuturor cã este prezent în sufletul curat ºi transparent. Cristos este viu! AGNEZA IANCU (Biserica Italianã) În preajma Sfintelor Sãrbãtori de Paºti, mã strãduiesc sã merg la bisericã mai des. Din punctul meu de vedere, cea mai bunã pregãtire este Calea Sfintei Cruci, cu ajutorul cãreia înþeleg cât de mult a pãtimit Domnul pentru mine, pentru noi toþi. Mã ajutã sã am o perioadã sfântã de post ºi cel mai important, îmi dã putere sã pot transmite ºi celorlalþi prieteni, care nu cunosc cea mai mare sãrbãtoare a creºtinului, iubirea lui Isus. El a fost rãstignit pe cruce pentru noi toþi. ANDREI RÂLEA (Sfântul Francisc de Asissi) Adevãrata valoare a acestei sãrbãtori se aflã dincolo de cozonac ºi ouãle roºii: Cristos a murit „zdrobit pentru pãcatele noastre” din iubire, pentru ca noi sã dobândim mântuirea.

Ne pregãtim sufletele spovedindu-ne, ca sã primim lumina lui Cristos ºi astfel, pacea sã rãmânã mereu cu noi. Aceastã sãrbãtoare o vom petrece cu familia, pentru cã numai aici simþim fericirea... o sãrbãtoare binecuvântatã tuturor. ALEXANDRA ªI IONELA RACOVIÞÃ (Sfânta Tereza) Fiecare încearcã sã fie mai bun în perioada Paºtelui...se gândeºte mai mult la Isus care a murit pentru noi...! În perioada postului, prin spovadã ºi rugãciune, am încercat sã fiu cât mai aproape de El. Consider cã ar fi bine ca toþi sã încerce sã înþeleagã sacrificiul suprem pe care l-a fãcut Isus ºi sã-i fie alãturi pe drumul Calvarului, mai ales în Sãptãmâna Sfântã. ªTEFANIA FRANCISC (Popeºti Leordeni) Pentru mine nu existã o pregãtire specialã de Paºti, spun asta pentru cã Domnul Isus nu învie numai de Sfintele Sãrbãtori ale Paºtelui, ci în fiecare duminicã, în fiecare zi, în fiecare moment. Aºadar, pentru mine, pregãtirea sãrbãtorii Învierii poate fi exprimatã printr-un post mai aspru, o renunþare la ceea ce-mi place foarte mult ºi mai ales prin mai mult timp petrecut cu Dumnezeu. În fond, dragostea faþã de Dumnezeu creºte odatã cu timpul petrecut cu El. CRISTI GIURGIUMAN (Sfânta Cruce) Îi mulþumesc Domnului pentru darul Sãu, pentru viaþa veºnicã. O lacrimã tinde sã-mi cadã pe obraz. Dar ºtiu cã Isus ar lua-o pe obrazul Lui. El a venit pentru suflete curate.

Sã nu fim triºti ca cei ce nu au speranþã. Cristos a înviat! CLAUDIA MARIA ANGHEL

Gândul meu pentru tine(ri)

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene, Paºtele înseamnã “trecere”…

Sãrbãtoarea Paºteluli ne aminteºte de învierea Domnului nostru Isus Cristos. Paºtele înseamnã “trecerea” lui Cristos de la moarte la viaþa glorioasã. Simbolismul “trecerii” de la întuneric la luminã, de la noapte la zi, lumina care învinge întunericul, ziua care învinge noaptea, Viaþa care învinge moartea, exprimã, pe plan simbolic, misterul profund al Paºtelui: trecerea celor care cred în Cristos de la pãcat la viaþa divinã, la viaþa harului. Ce minunat ar fi, ca de Paºti, sã-i acordãm cât mai mult timp lui Cristos Înviat pentru a ne lumina în a gãsi “trecerea” cea mai beneficã pentru viaþa noastrã!

De ce? Pentru cã puterea “trecerii” lui Cristos de la moarte la viaþã ne trage ºi pe noi spre “o trecere” personalã de la întuneric la luminã, de la neºtiinþã la ºtiinþã, de la pãcat la viaþa nouã adusã de Cristos. Ne-am obiºnuit sã trãim “darul” vieþii prea uºor ºi prea comod..., aproape cu indiferenþã cã vine de la Dumnezeu ºi-i aparþine lui... Cristos a înviat ºi ne învaþã sã preþuim viaþa ºi sã o trãim în lumina învierii sale. De aceea: Cristos Înviat înnobileazã viaþa! Cristos Înviat îl ajutã pe om sã înþeleagã viaþa! Cristos Înviat este Viaþa ºi face parte din viaþa noastrã!

Vã doresc tuturor “O TRECERE” binecuvântatã!

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

12

Micul Prinþ Copii, ascultaþi! Într-o bunã zi, un iepuraº din pãdure, pe nume Dodo, sãtul de atâtea spaime ºi de alergãturã, cu urechile veºnic ciulite la cel mai mic foºnet, se înfãþiºã plângând înaintea lui Dumnezeu: - Doamne, îi spuse Dodo printre lacrimi grele, nu ºtiu ce sã mã mai fac! Alerg continuu ºi mã sperii de orice umbrã! Inima-mi bate sã se rupã! Nu pot sta defel vreme mai îndelungatã în vreun loc. Duºmani cruzi mã urmãresc de pretutindeni: vulturi, lupi, ºerpi, câini, oameni, toþi, împreunã, îmi vor blana!

Ajutã-mã, Doamne, te rog, sã scap într-un fel!... ªi vreme de mai bine de un ceas, printre suspine ºi icneli înãbuºite, Dodo continuã sã-i povesteascã lui Dumnezeu cu de-amãnuntul toate ofurile sale. Iar Dumnezeu, copii, la urmã, dupã ce-l ascultã cu multã atenþie, îi zise: - Sãrmane Dodo, ai dreptate! Îþi trebuie într-adevãr altceva! Uite, dacã în loc de fugã vrei mai bine sã te aperi, am sã-þi dãruiesc chiar acum niºte gheare uriaºe ºi ascuþite, aidoma celor ce le poartã vulturul care te pândeºte din vãzduh.

Auzind propunerea, Dodo rãmase aiurit.

- Oh, Doamne, strigã el, aºa nu se poate! Încrezãtor în forþa-mi puternicã a ghearelor, nu vreau nicidecum sã ajung ºi eu în rândul prãdãtorilor nemiloºi!

- Vrei poate, dragul meu, începând de azi sã te aperi cu venin ucigãtor din salivã?

- Ai milã de mine Doamne, strigã Dodo înspãimântat! Cum aº putea fi pus în rând cu târâtoarele reci ºi fãrã sânge? Ce-ar zice inimioara mea? ªi ce pãrere ºi-ar face ºi copiii despre mine? Tocmai acum, în bucuria Paºtelui ce vine?!

- Hm, în cazul ãsta, Dodo, spuse Dumnezeu privindu-l atent, poate vrei mai bine niºte colþi albi ºi tãietori ca lama, precum ai lupilor ºi ai câinilor ce te fugãresc mereu?

- Vai, nici vorbã, Doamne, iartã-mã cã aº putea gândi sã fiu asemenea lor! Ce-ar zice oamenii despre un iepure cu colþi?

- Bine, Dodo, dar ce pot sã-þi dãruiesc ca ºi tu, la rândul tãu, sã

Copiii se î ntreabã… în

e t s e v o P do o D u c ADRIAN BOBORUÞÃ

poþi sã-i faci sã sufere pe cei ce te urmãresc ºi te fac sã plângi mereu?

Dupã aceastã întrebare se lãsã o liniºte adâncã. Dodo plecã încet urechile în jos ºi începu sã chibzuiascã. ªi nimeni nu spunea nimic. Doar în pieptu-i micuþ, copii, inima lui Dodo bãtea la fel de nãvalnic, urmãritã nu de acvile, de ºerpi sau de lupi rãutãcioºi, ci de propriile sale gânduri. Era greu de tot! Ce sã spunã? ªi aºteptându-i rãspunsul, toþi cei prezenþi tãceau. Tãcea Dumnezeu, tãceau îngerii, tãceau ºi sfinþii ce-l priveau. ªi uite-aºa, dragi copii, se scurserã în liniºte adâncã minute bune. Se auzea doar murmurul tainic al vântului printre frunze, clocotul cristalin al apelor ºi, din depãrtare mare, un zvon voios de copii ce se plimbau jucându-se prin pãdure. În cele din urmã, înãltându-ºi ochii spre Dumnezeu, care aºtepta privindu-l, dupã un oftat adânc ºi cu o voce uºor tremuratã de emoþie, Dodo îi spuse: - Doamne, trebuie oare neapãrat sã fac pe cinvea sã sufere pentru ca eu sã pot fi liniºtit?

- Tu ºtii cel mai bine, Dodo, îi zise bunul Dumnezeu.

- În cazul ãsta, Doamne, spuse Dodo, cred cã nu aº putea sã fiu nimic altceva decât cel care sunt!

- Totuºi, eºti sigur cã nu vrei nimic, Dodo, de la Mine? - insistã Dumnezeu.

- Oh, îþi mulþumesc din inimã! Dar deja mi-ai dãruit ceva, Doamne, continuã Dodo, de data asta voios. Astãzi mi-ai descoperit bucuria de a ºti cã în viaþã fericirea nu este sã doreºti, tânjind, sã fii ca altcineva, ci sã te bucuri trãind aºa cum eºti!

Auzind rãspunsul, Dumnezeu, îngerii ºi sfinþii se înseninarã pe loc cu toþii. Ce rãspuns minunat! Voi ce spuneþi, copii? În zâmbetele fericite ale tuturor, pe când Dodo,culacrimiledejauscate,erabinecuvântatdeDomnul,învãzduhrãsunarã limpedecuvintele:“Fericedevoicareplângeþiacum,pentrucãveþirâde!”(Lc6,21).

De ce se cheamã „mare“ vinerea în care a murit Isus?

Ziua în care a murit Isus se numeºte „Vinerea Mare” pentru cã a fost o zi importatã, când Isus a murit pe cruce pentru pãcatele noastre.

Vinerea Mare e o zi tristã, dar ºi fericitã, totodatã. E tristã pentru cã Isus a suferit mult ºi a murit. Dar e fericitã pentru cã Isus a plãtit atunci pedeapsa pe care o meritam pentru pãcatele noastre ºi ne-a împãcat cu Dumnezeu Tatãl. Pe când Isus murea pe cruce, ucenicilor nu li s-a pãrut cã acea vinere ar fi o „zi mare”, dimpotrivã, erau foarte speriaþi ºi descurajaþi. Dar în dimineaþa de Paºti, când Isus a înviat din morþi, cu toþii au ºtiut cã fusese într-adevãr o zi foarte mare.

Verset cheie: «Era cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric pe tot pãmântul pânã la ora a noua.

Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâºiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: „Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu.” ªi spunând aceasta ºi-a dat duhul. Când centurionul a vãzut ce s-a întâmplat, l-a preamãrit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevãrat, omul acesta era drept.”» (Lc 23,44-47) Versete ajutãtoare: Lc 24,33-35, Mt 28,1-8 (adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God)

13

14

„Când Dumnezeu cheamã ºi i se dã Surorile de Caritate ale

CRISTINA ªOICAN

La 27 noiembrie 1765 se nãºtea, la Sancey-le-Long (Franþa), Ioana Antida Thouret, Fondatoarea Congregaþiei Surorile Caritãþii. La vârsta de 22 de ani, dupã numeroase încercãri, reuºeºte sã rãspundã vocaþiei sale: îºi oferã viaþa lui Cristos ºi slujirii celor sãraci ºi intrã ca novice la Fiicele Caritãþii, congregaþie înfiinþatã de Sfântului Vincenþiu de Paul. În 1789 izbucneºte Revoluþia francezã, începe persecuþia religioasã ºi sunt desfiinþate toate Ordinele religioase. Ioana Antida refuzã sã rosteascã jurãmântul prin care i se cerea sã se despartã de autoritatea Romei. Urmeazã o perioadã grea, de teroare, în care tânãra cãlugãriþã, chiar dacã suferea pentru faptul cã unii preoþi ºi unele surori fãcuserã jurãmântul sub presiune, a continuat sã slujeascã bolnavii, sã instruiascã copiii ºi sã-i ajute pe preoþii fideli Romei, obligaþi sã se ascundã din cauza terorii revoluþionare. În 1799 calmul se aºterne peste Franþa. Ioana Antida deschide la Bessançon o ºcoalã, un dispensar ºi o Casã de primire pentru sãraci. Fondeazã ea însãºi o Congregaþie ºi numeroase tinere dornice sã-i împãrtãºeascã idealurile de slujire i se alãturã. În 1810, Letiþia Bonaparte, mama lui Napolen, îi cere sã-ºi ofere serviciile în Regatul Napoli. Acceptã ºi pleacã spre noua misiune, în Italia. În 1818, se îndreaptã cãtre Roma spre a cere aprobarea Papei, iar un an mai târziu, Papa Pius al VII-lea aprobã Institutul Surorile de Caritate Ioana Antida, Constituþia ºi Regula. „Fiicã a lui Petru”, aºa cum a fost numitã de Papa Pius al XI-lea în discursul de canonizare, datoritã iubirii sale profunde ºi a fidelitãþii faþã de Bisericã, Ioana Antida a ºtiut sã transmitã frumuseþea credinþei ºi nostalgia dupã cer în inimile tuturor celor pe care-i întâlnea ºi îi slujea ºi se declara pe deplin mulþumitã doar atunci când putea sã citeascã adevãrata bucurie în ochii

celor care-i treceau pragul. În vizita pe care am fãcut-o comunitãþii din Bucureºti, am fost surprinºi sã gãsim Surorile Caritãþii atât de aproape de cer, la modul propriu vorbind. În momentul de faþã ele locuiesc în douã apartamente închiriate, la etajele 7 ºi 9, într-un bloc din cartierul Bucureºtii Noi. Partenere de dialog ne-au fost sora Tereza Hortolomei ºi sora Agnes Horvath. Deºi de curând venite în aceastã comunitate, ne-au vorbit cu entuziasm despre viaþa comunitãþii, despre realizãri ºi proiecte.

În ce împrejurãri au ajuns Surorile Caritãþii Ioana Antida în România?

Imediat dupã cãderea comunismului, Caritas din Civitavecchia a cerut ca o sorã din Congregaþia noastrã sã însoþeascã un transport de ajutoare umanitare care pleca spre România. Au plecat douã surori, care la întoarcere, ºi-au exprimat surprinderea faþã de credinþa puternicã pe care au întâlnit-o, dar ºi faþã de condiþiile improprii în care trãia o parte dintre cei pe care îi vizitaserã. Aceastã experienþã ºi mãrturia a doi preoþi români care erau în Italia din anii ‘75 ºi care au povestit despre condiþiile în care trãiserã românii sub regimul totalitar au convins cã prezenþa noastrã în România ca Surori de caritate ar fi binevenitã. Au avut loc întâlniri cu Cardinalul Alexandru Todea ºi cu Arhiepiscopul Ioan Robu ºi s-a decis sã începem activitatea aici. În 1991 am deschis o comunitate la Râmnicu Vâlcea, în 1992 comunitatea din Bucureºti, în parohia Maica Îndureratã (Bucureºtii Noi), în 1993 la Lugoj, iar în 1998, la Piteºti.

Cum v-aþi fãcut simþitã prezenþa în viaþa Bisericii locale?

La început, la nivel parohial, activitatea noastrã era concretizatã în asistenþã medicalã, în ajutorul acordat Surorilor Maicii Tereza de Calcutta pentru asistarea copiilor abandonaþi în spitale ºi în colaborarea cu Caritas pentru asistarea copiilor strãzii. Cu Fraþii Mariºti am colaborat pentru realizarea catehezei parohiale, pentru formarea tinerilor ºi pentru asistenþa sãracilor. Ulterior, activitãþile noastre s-au mai schimbat pentru cã ºi realitãþile de aici au cunoscut o evoluþie.

Din 1999, în colaborarea cu cãlugãrii din Congregaþia Don Orione, suntem alãturi de tinere care, ajunse la vârsta majoratului, au fost

15

ascultare, El dã tot ce este necesar” e Ioanei Antida Thouret nevoite sã pãrãseascã Centrele plasament în care au crescut.

Vorbiþi-ne despre comunitatea din Bucureºti

Aceastã comunitate este formatã din cinci surori ºi douã postulante. Prin pregãtirea noastrã acoperim o arie de activitãþi destul de vastã. Sora Cornelia este asistentã medicalã ºi lucreazã la Spitalul „Sfânta Maria“. Sora Agnes colaboreazã cu pãrintele Mihai Baciu la Institutul Teologic romano-catolic, în domeniul scolastic. Sora Tereza este asistentã socialã ºi se ocupã de fetele care provin din Casele de copii. Cea care asigurã permanenþa în comunitate este sora Amalia Salvatore, care are grijã de bunul mers al casei.

Superioara este sora Tereza Cinelli, plecatã pentru scurt timp în Italia. Una dintre postulante este studentã la Teologie-asistenþã socialã, iar cealaltã este educatoare.

Aminteaþi despre o fazã deosebitã pentru Comunitate.

La ce vã refereaþi?

În momentul de faþã, Comunitatea noastrã se aflã într-o perioadã deosebitã, de restructurare, atât intern prin mutarea surorilor, cât ºi extern, prin reconstruirea casei. Casa, de fapt erau douã case mai mici ºi destul de vechi, devenise improprie pentru toate activitãþile noastre. În luna august a anului trecut s-a constituit Regiunea Europa Orientalã a Congregaþiei, din care fac parte România, Republica Moldova ºi Albania. În aceste condiþii, Bucureºtiul a devenit centru al Regiunii; era, deci, nevoie de un spaþiu adecvat. Amintim ºi faptul cã Superioara Casei noastre este Consilierã regionalã.

În condiþiile de „reaºezare”, cum reuºiþi sã vã îndepliniþi misiunea?

Încercãm sã ne desfãºurãm activitatea obiºnuitã, chiar dacã „la alt nivel”.

Concret, în prezent continuãm sã ne ocupãm de tinerele venite din Casele de copii care trãiesc în „apartamentele sociale”. Sora Tereza are în grijã formarea lor. Avem trei apartamente, în zone diferite din Bucureºti, în care locuiesc douãsprezece tinere. Fidele carismei noastre, care are în vedere promovarea persoanei umane, ne ocupãm de formarea lor la toate nivelurile. O datã pe sãptãmânã ne întâlnim pentru

catehezã. Insistãm foarte mult pe dialogul personal, pentru cã este nevoie de ajutor personalizat. Fetele au între 25 ºi 27 de ani, sunt deci la vârsta la care unele doresc sã-ºi întemeieze familii ºi, în aceste context, ºi problemele lor devin altele. Au fost ajutate sã se socializeze ºi sã se integreze în câmpul muncii. Oricum, mai au încã nevoie de prezenþa noastrã pentru „a nu se rãtãci“.

Când eram la casã puteam sã-i ajutãm pe oamenii strãzii care ne bãteau în poartã. Aici, la înãlþime, nu mai putem face lucrul acesta pentru cã vecinii nu vãd cu ochi buni prezenþa lor în bloc.

Continuãm asistenþa domiciliarã pentru bãtrâni ºi bolnavi. Pe unii îi vizitãm mai rar, pentru susþinere moralã, la alþii, în schimb, mergem sãptãmânal pentru a le face aprovizionarea pentru cã nu se mai pot deplasa.

Ce proiecte aveþi pe agenda de lucru?

Am primit din Italia propunerea de a lucra la un proiect legat de traficul de fiinþe umane ºi la unul destinat tinerelor repatriate.

Dar singure nu ne putem implica în astfel de acþiuni. Avem nevoie de susþinere din partea altor congregaþii ºi din partea instituþiilor publice. Ne-am bucura sã putem rãspunde favorabil acestor propuneri.

La sfârºitul anului sperãm sã ne mutãm în casã nouã, dacã nu intervine nimic ºi lucrãrile merg fãrã probleme. În rest, ce va mai veni, vom primi din mâna Domnului ºtiind cã tot El dã tot ce este necesar atunci când cheamã ºi I se rãspunde.

16

Din viaþa Arhidiecezei

Întâlnire matrimonialã În fiecare miercuri searã, dupã Liturghia de la ora 18.00, în sala de catehezã a parohiei „Sfânta Cruce” din Bucureºti sunt aºteptaþi credincioºii care vor sã trãiascã o autenticã viaþã creºtinã în familia lor, dupã exemplul Sfintei Familii din Nazaret. Întâlnirile, care constau în rugãciune, meditaþie ºi formare spiritualã, sunt destinate tuturor credincioºilor ºi se desfãºoarã sub egida Miºcãrii familiilor din Nazaret. Aceastã Miºcare este formatã din familii implicate în viaþa Bisericii ºi care doresc sã se îngrijeascã de viaþa lor spiritualã.

Fondatorul acestei miºcãri, pãrintele Tadeusz Dajczer, a fost profesor la Universitatea Catolicã din Varºovia. În aceastã calitate era înconjurat de foarte mulþi tineri care cãutau un sprijin spiritual.

El avea harul de a fi director spiritual, ºi peste 500 de persoane i-au cerut sã le acorde direcþiune spiritualã. Mulþi dintre foºtii sãi studenþi s-au cãsãtorit întemeindu-ºi familii ºi, deºi erau ocupaþi cu problemele inerente noii stãri de viaþã, au vrut sã-ºi continue viaþa spiritualã; în felul acesta, pãrintele Dajczer a devenit director spiritual pentru familii. Astfel au început sã aibã loc întâlniri în grupuri, primele conferinþe, întâlnirile de împãrtãºire. Ulterior s-au nãscut grupurile tematice, profesionale, ceea ce a dat dimensiuni noi Miºcãrii Familiilor din Nazaret.

O.M.I. Pentru mai multe detalii despre aceastã Miºcare poate fi accesat site-ul parohiei, www.sfantacruce.ro.

Timpul Misiunii la Drobeta TTurnu-Severin urnu-Severin

Comunitatea parohialã catolicã din Drobeta Turnu-Severin ºi Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate s-au reunit în biserica închinatã Neprihãnitei Zãmisliri, pe 25 martie, pentru celebrarea Liturghiei duminicale. Cu aceastã ocazie parohul, pr. Claudiu Cojan, ºi pr. Angelo Daddio, superiorul Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate, au invocat de la Tatãl coborârea Duhului Sfânt asupra lor ºi a comunitãþilor lor, deschizând „Timpul Misiunii”.

Prin aceastã prezenþã cãlãuzitoare, Cuvântul lui Dumnezeu vã pãtrunde luminând viaþa ºi arãtând care sunt cãile misiunii în acest teritoriu parohial. Timpul Misiunii este, deci, o perioadã deosebitã de reînnoire personalã în spiritul vocaþiei creºtine în care se concentreazã mereu chemarea la convertire prin urmarea lui Cristos ºi deschiderea sufletului la nevoile oamenilor din jur. Scopul principal al acestui timp nu este acela de a programa sau a face ceva ci, mai ales, de a asculta, a discerne, a întãri comuniunea comunitãþii.

Relaþiile pastorale de colaborare între parohia din Drobeta Turnu-Severin ºi Misionarii OMI au început în 2004, în decembrie 2005 s-au celebrat exerciþiile spirituale parohiale ºi, din octombrie 2006, aproape în fiecare lunã au fost ocazii de întâlnire. În perioada urmãtoare Oblaþii vor continua sã viziteze comunitatea parohialã din Turnu-Severin, în cursul Triduumului pascal pentru celebrãri ºi, pe 22 aprilie, pentru o altã etapã din O.M.I. acest timp al misiunii.

Zile de har pentru catolicii constãnþeni

Între 16 ºi 19 martie, credincioºii din Constanþa au avut prilejul de a participa la parohia „Sfântul Anton“, timp de trei zile, la Misiunile þinute de pãrintele franciscan Anton Damian. Au fost trei zile de har în care am avut posibilitatea sã ne retragem „în noi înºine”, departe de tot ceea ce facem în mod obiºnuit, ca sã stãm de vorbã cu Dumnezeu, cu conºtiinþa noastrã, sã tragem o linie sub tot ce-a fost ºi sã pornim cu un nou avânt ºi o nouã conºtiinþã de fii ai lui Dumnezeu.

Toþi s-au bucurat cã li s-a oferit ocazia sã se elibereze de tot ceea ce-i þinea departe de Dumnezeu ºi au redescoperit demnitatea de copii ai lui Dumnezeu, demnitate pe care o are omul unit cu Creatorul ºi Mântuitorul sãu. Câteva dintre participantele la aceste zile de har au vrut sã-ºi împãrtãºeascã trãirile. Doamna doctor Corina Weber a spus „Pãrintele Anton Damian a fost ca un reanimator care, de la moartea sufleteascã, ne-a trezit la viaþã, fãcându-ne sã simþim cã Dumnezeu trãieºte în noi ºi ne dã viaþã”. Pentru doamna Ana Caraiani aceste zile nu au fost o noutate. „Am mai participat o datã, la Cluj, la astfel de Misiuni, spune doamna Caraiani, „dar aici a fost altfel. Pãrintele a fost foarte practic, ne-a dat multe exemple, ne-a vorbit direct,..., ne-a trezit”.

Doamna Olaru, din Techirghiol, îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru aceastã bucurie pe care i-au adus-o aceste zile de Misiuni. „Am ascultat toate predicile. Sunt foarte fericitã”, spunea doamna Olaru.

Liturghiile de la celelalte biserici sau capele au fost suspendate; în aceste condiþii numãrul credincioºilor a depãºit aºteptãrile.

Mons. ªTEF AN GHENÞA ªTEFAN

Luni, 20 martie, preoþii din Bucureºti s-au întâlnit la parohia Sfânta Tereza, pentru ora de rugãciune, moment spiritual care se organizeazã lunar, în diferite parohii. Fiind perioada Postului Mare s-a meditat Misterul Patimii ºi Morþii lui Cristos, prin devoþiunea Calea Sfintei Cruci. Dupã rugãciunea propriu-zisã, pãrintele Isidor Mãrtincã, Decanul Facultãþii de teologie romano-catolicã ºi asistenþã socialã, a prezentat Exortaþia Apostolicã „Sacramentum caritatis”, insistând asupra numãrului 36 intitulat Christus totus in capite et in corpore. Suveranul Pontif aminteºte aici cuvintele sfântului Augustin ”Pâinea pe care voi o vedeþi pe altar, sfinþitã prin cuvântul lui Dumnezeu, este Trupul lui Cristos.

Potirul, sau mai bine zis ceea ce conþine potirul, sfinþit prin cuvintele lui Dumnezeu, este Sângele lui Cristos. Cu aceste semne, Cristos Domnul a vrut sã ne încredinþeze Trupul ºi Sângele sãu, care a curs pentru iertarea pãcatelor. Dacã voi le-aþi primit cum se cuvine, sunteþi ceea ce aþi primit (...) Nu trebuie sã credem cã Isus Cristos este Capul fãrã sã fie prezent în trup, ci El este în întregime, Cap ºi trup”. A.C.

Ora de rugãciune

Din viaþa Arhidiecezei

Reculegerea spirituala, un dar ceresc

Tinerii parohiei Adormirea Maicii Domnului din Bucureºti împreunã cu pãrintele paroh, Dominic Hîrja, au petrecut sfârºitul de sãptãmâna 9-11 martie 2007 la mãnãstirea cãlugãrilor carmelitani din Snagov. Încã de când am ajuns în faþa mãnãstirii am simþit cã voi avea parte de experienþe minunate în cele 3 zile. L-am cunoscut cu toþii pe pãrintele Tarziciu, superiorul mãnãstirii ºi un preot plin de har. Meditaþia legatã de convertire m-a impresionat ºi mi-a dat mult de gândit, discutând despre momentul întâlnirii lui Zaheu cu Domnul.

Am înþeles ca oamenii nu se convertesc dacã îi cert, daca îi jignesc, dacã le reproºez ºi le amintesc în fiecare secundã cât sunt de pãcãtoºi. Oamenii trebuie ajutaþi ºi încurajaþi sã aibã inima deschisa tot timpul pentru a trãi acel eveniment important din viaþa lor despre care ne-a vorbit pãrintele, întâlnirea plinã de har cu Domnul care produce schimbarea vieþii ºi convertirea sufletului. La fel cum Zaheu a avut parte de acea întâlnire cu Cristos care l-a convertit.

Cred cã ºi eu am avut o astfel de întâlnire acum mai bine de un an când l-am cunoscut pe pãrintele paroh Dominic Hîrja de la biserica Adormirea Maicii Domnului din Drumul Taberei ºi ziua în

Pãrintele Basilio Laureri (1826-1900)

S-a nãscut la Genova la 22 aprilie 1826 ºi a intrat în Ordinul Pasioniºtilor în 1841. A fost chemat în Valahia, ca misionar, de arhiepiscopul Ignazio Paoli, iar succesorul acestuia, arhiepiscopul Paul-Iosif Palma, l-a numit pe pãrintele Laureri drept primul canonic al Catedralei „Sfântul Iosif”. A fost Vicar general al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, iar în perioada 1892-1894, a fost numit de Sfântul Scaun în funcþia de Administrator Apostolic al aceleiaºi Arhiepiscopii.

Este ctitorul clãdirii seminarului „Sfântul Duh” de lângã Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti, clãdire în care a transferat, în 1893, Seminarul care funcþionase pânã la acea datã la Cioplea. De asemenea, a tradus în limba românã, în colaborare cu episcopul greco-catolic Demetriu Radu, fost Rector al Seminarului bucureºtean, lucrarea „Micul Catehism” al Arhiepiscopiei de Bucureºti. A rãmas în conºtiinþa contemporanilor sãi ca „învãþatul pãrinte pasionist” ºi ca un ascet, având un rol important în dezvoltarea Seminarului „Sfântul Duh”.

Moare la Roma, la 16 aprilie 1900, dupã o lungã ºi grea suferinþã.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Glosar social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... dreptul la remuneraþie

care am devenit ministrant. Mi-am dat seama, meditând abia acum la acest lucru, cât de mult poate schimba viaþa unui om o întâmplare sau o persoana. Un lucru atât de mic poate face lucruri atât de mãreþe cu viata oamenilor, un simplu eveniment care pentru alþii nu înseamnã nimic, pentru cei cu inima deschisã înseamnã începutul unei noi vieþi. Un alt lucru pe care l-am învãþat a fost cã adevãrata dragoste nu înseamnã plãcere. Aceasta este greºeala pe care mulþi dintre noi tinerii o facem. Am fost creaþi din iubire ºi dragostea este un sentiment pe care ºi Dumnezeu îl are pentru noi. De aceea sa nu ne batem joc de acest sentiment înlocuindu-l din ce în ce mai adesea cu plãcerea trupeascã.

Acum, în Postul Mare, aceastã retragere spirituala a fost o întrerupere a programului meu obiºnuit foarte binevenita. Am simþit ca intr-adevãr am plecat din acel loc cu o amintire frumoasa ºi cu o încãrcãtura spiritualã beneficã pe care sper mult sã o pot transmite ºi celor din jurul meu. Doamne, iþi mulþumesc ca mi-ai fost alãturi, iþi mulþumesc pentru lecþiile de viaþã pe care mi le-ai transmis în aceste trei zile, prin ceilalþi ºi prin liniºtea atât de plãcuta. Cât de frumos spunea sfântul Bernard într-o rugãciune de-a sa: ”Isuse, floarea Preacuratei Mame, iubirea noastrã prea dulce, veselia noastrã, fii Tu ceea ce într-o zi va fi rãsplata noastrã: fii Tu mãrirea noastrã, intotdeauna ºi în vecii vecilor”.

MIHAI LUP AªCU LUPAªCU AªCU,, cercetaº „Adormirea Maicii Domnului“

Bani, bani – parcã toþi aleargã astãzi dupã bani. Cu banii poþi face multe lucruri, chiar lucruri bune! Dar dorinþa de a avea mulþi bani poate sã te facã neom. ªi-atunci?... „Remuneraþia este instrumentul cel mai important pentru realizarea dreptãþii în relaþiile de muncã”, aratã Ioan Paul al II-lea în enciclica Laborem exercens. Salariul drept este rodul legitim al muncii, ºi se face vinovat de o mare nedreptate cel care refuzã sã-l acorde, ori nu-l dã la timpul cuvenit ºi proporþional cu munca depusã (cf. Lev 19,13; Dt 24, 14-15; Iac 5,4). Salariul este cel care permite lucrãtorului sã aibã acces la bunurile pãmântului, ºi de aceea munca trebuie recompensatã astfel încât sã garanteze omului posibilitatea de a asigura pentru sine ºi pentru ai sãi o viaþã demnã din punct de vedere material, social, cultural ºi spiritual”. (…) Simplul acord dintre angajat ºi angajator privitor la remuneraþie nu ajunge pentru a califica drept „justã” retribuþia convenitã, deoarece aceasta „nu trebuie sã fie inferioarã” nevoilor de întreþinere ale celui care munceºte: dreptatea naturalã precede ºi este superioarã libertãþii contractului (cf. Leon al XIII-lea, Rerum novarum).

Bunãstarea economicã (…) nu se mãsoarã exclusiv în cantitatea de bunuri produse, ci ºi þinând cont de felul în care au fost produse ºi de gradul de echitate în distribuirea venitului…

(dupã Doctrina socialã a Bisericii, vol. II, Compendiu, Editura Universitãþii din Bucureºti 2007, p. 190)

17

18

Restituiri

MONDI RIEMERSI 2007 – Ediþia România

Mondi Riemersi (Lumi ce ies la suprafaþã/ Lumi Redescoperite) Mondi Riemersi în acest an este România! Deja de câteva luni, echipa Mondi Riemersi lucreazã pentru a descoperi tradiþia culturalã românã în care Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate sunt inseraþi din 2000. Începând din 6 martie ºi în dimineþile succesive, pânã vineri, 9 martie, aproximativ 2000 de elevi ai ºcolilor ariei tuscolane, sensibilizaþi în decursul lunilor precedente prin intermediul întâlnirilor din clase, au intrat în mod simbolic în sugestivul scenariu cultural creat în incinta sãlilor de expoziþii Le Scuderie Aldobrandini din Frascati (RM). În zilele succesive, pânã pe 11 martie, Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate, laici ºi artiºti, persoane obiºnuite ºi reprezentanþi ai instituþiilor þãrilor implicate s-au întâlnit pe terenul comun al manifestãrii Mondi Riemersi pentru a descoperi fascinaþia neaºteptatã a patrimoniului cultural al celuilalt. În dupã-amiaza zilei de vineri, 9 martie, Primarul din Frascati, Francesco Paolo Posa, însoþit de E.S., Mons.

Giuseppe Matarese ºi de Misionarul OMI în România, P. Giuseppe Rubino, la ora 17.30, l-au primit pe E.S. Marius Gabriel Lazurca, Ambasadorul României pe lângã Sfântul Scaun, E.S. Cristian Valentin Colteanu, Ambasadorul României în Italia, P. Wilhelm Steckling, Superiorul General al Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate ºi pe Excelenþele lor, Ambasadorii din Senegal, Uruguay, Coreea de Sud, Camerun ºi Thailanda, þãrile protagoniste ale precedentelor ediþii ale Mondi Riemersi. În aceastã circumstanþã a fost prevãzutã ºi deschiderea unei expoziþii de icoane pe sticlã sub îngrijirea Elenei Maria Raþiu ºi a lui Tudor Marian ca ºi o degustare de produse tipice eno-gastronomice. Sâmbãtã, 10 martie, la ora 17.30, tinerii din atelierele de poezie, teatru, imagine, muzicã ºi dans au prezentat „Da qualche parte sopra l’arcobaleno” ( De undeva de deasupra curcubeului), tentativa de a construi prin culturã ºi artã, spaþiul pentru a se întâlni cu serenitate. Totul s-a încheiat duminicã, 11 martie, la ora 17.30, cu un spectacol de dans ºi muzicã folcloricã a „Ansamblului Rapsozii Zarandului”.

Mondi Riemersi (www.mondiriemersi.net), manifestarea organizatã de laicii ºi religioºii familiei Oblate cu sprijinul Administraþiei Primãriei ºi al Comunitãþii Montane din zona Castelli Romani ºi Predestini, acest an pentru prima oarã, s-a putut conta ºi pe susþinerea Companiei italiene de Poºtã. Manifestarea Mondi Riemersi, începutã în 2002, a dedicat prima ediþie promovãrii atelierelor de interculturalitate ºi zilelelor celebrative de împãrtãºire reciprocã.

Intrarea a fost liberã iar informaþii ulterioare pot fi O.M.I. cerute accesând info@mondiriemersi.net

Bãiatul meu e de ºapte ani cu o fatã ortodoxã. Mai întâi, pãrinþii fetei nici n-au vrut sã ºtie de el, dar de când tinerii s-au hotãrât sã se cunune ortodox, îl iubesc foarte tare. Eu, ca mamã, am o strângere de inimã, mai ales cã el s-a cam rãcit faþã de noi...

Faptul, în sine, cã fata e orodoxã, nu e rãu. Bisericile catolicã ºi ortodoxã sunt biserici surori, Papa Ioan Paul al II-lea le-a numit „cei doi plãmâni ai creºtinãtãþii”. E adevãrat cã nici una dintre cele douã Biserici nu încurajeazã cãsãtoriile mixte, dar o face nu pentru cã cealaltã confesiune ar fi rea, ci pentru binele celor care se cãsãtoresc. Într-o cãsnicie, deosebirile care, la început, par lipsite de importanþã se transformã adesea în sursã de conflict, mai ales dacã tinerii nu sunt încã suficient de maturi. Totuºi, dacã iubirea e realã ºi cei doi ºtiu sã se respecte reciproc, diferenþele devin o sursã de bogãþie, ºi nu de dezbinare. Aceastã decizie cu privire la biserica în care se vor cãsãtori este, de fapt, o mare probã a caracterului celor doi: dacã are la bazã respectul reciproc ºi o cunoaºtere realã a valorilor celuilalt, atunci e semn bun; dacã, însã, porneºte din teamã ºi din dorinþa de dominare, atunci nu-i bine... Cât priveºte rãceala bãiatului faþã de familie, trebuie sã înþelegeþi bine care e cauza. Aþi fost, poate, ºi dumneavoastrã reticenþi în privinþa fetei? I-aþi dat cumva impresia cã nu ºtie ce face, subminându-i încrederea în sine? În plus, când doi tineri întemeiazã o nouã familie, rudele trebuie sã le lase un anumit spaþiu care sã fie numai al lor. Relaþiile între oameni sunt delicate, pentru cã suntem toþi fiinþe în creºtere ºi nu întotdeauna ne cunoaºtem întreaga valoare. De aceea, rugaþi-vã mult ºi aveþi speranþã.

POªT A POªTA REDACÞIEI

Am urmãrit de curând, împreunã cu copiii, un reportaj mai vechi despre felul în care s-a dezvoltat viaþa pe pãmânt. Ne-a ºocat pe toþi atitudinea comentatorului. Mai întâi, el a arãtat cã Darwin, deºi la început fusese credincios, în urma cercetãrilor sale ºtiinþifice a ajuns sã nu mai creadã în Biblie. Apoi, pe tot parcursul reportajului, comentatorul folosea numai expresii ca: „evoluþia a fãcut...”, „evoluþia a determinat...”, aproape ca ºi cum evoluþia ar fi fost o persoanã. Iar eu mã întreb: poate acest comentator sã fie atât de orb încât sã nu-ºi dea seama cã dincolo de ceea ce el numeºte „evoluþie” se aflã într-adevãr o Persoanã?

Nu ºtiu exact ce formaþie religioasã avea Darwin, dar exista cu siguranþã în cultura vremii sale (ºi mai existã ºi azi) un curent radical care ia cuvântul Bibliei ad literam, refuzând orice interpretare metaforicã: dacã în Biblie scrie cã Dumnezeu a fãcut lumea în ºase zile, apoi ºase zile, adicã 144 de ore au fost! E firesc ca, în faþa descoperirilor ºtiinþei, adepþii acestui curent sã intre în crizã. Dar gândiþi-vã cã la Polul Nord o zi þine cât ºase luni din an, iar noaptea cât celelalte ºase luni! Interpretarea timpului este, deci, relativã.

Apoi, însãºi relatarea biblicã prezintã creaþia ca pe o succesiune de evenimente care decurg unul din altul ºi – sã fim oare surprinºi? – în aceeaºi ordine pe care a pus-o în luminã ºi ºtiinþa. Conflictul dintre ºtiinþã ºi religie este mai mic decât pare, fiind în mare parte întreþinut de unele poziþii filosofice care nu vãd cu ochi buni existenþa lui Dumnezeu. Pe de altã parte, mulþi oameni de ºtiinþã, pe mãsurã ce avanseazã în cercetarea diverselor domenii, ajung sã ia în calcul existenþa lui Dumnezeu (vezi, printre altele, cartea biochimistului Michael Behe, Darwin’s Black Box –The Biochemical Challenge to Evolution, 1996).

Femeia în Biblie

Rahela, mama care a murit la datorie

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

„Rahela a murit ºi a fost îngropatã pe drumul spre Efrata, adicã Bethleem.

Iacob i-a ridicat un stâlp cu pisanie pe mormântul ei; stâlpul de pe mormântul Rahelei se aflã acolo ºi în ziua de azi!”

(Gen 35,19-20).

Sunt persoane pe care le respectãm ºi le iubim pentru faptele lor ieºite din comun, pentru gesturile lor în favoarea comunitãþii din care fãceau parte, pentru dragostea lor pentru oameni, pentru talentul lor pus în slujba celor mulþi ºi pentru pilda vieþii lor. Sunt persoane care îºi dau viaþa pentru semenii lor; o fac în tãcere ºi neºtiuþi de nimeni. Amintirea acestor persoane va rãmâne mereu vie, fiind pentru totdeauna o pildã de urmat.

Astãzi voi propune atenþiei un asemenea exemplu, care va da de gândit asupra vieþii ºi, mai ales, asupra morþii noastre. Este cazul Rahelei, cea din Vechiul Testament. Moartea ei a fost moartea unei adevãrate mame eroine, pentru cã a preferat sã moarã astfel încât copilul ei sã trãiascã.

Amintirea acestei întâmplãri triste, de pe vremea patriarhilor, este vie ºi astãzi în Israel. Pe drumul ce leagã Ierusalimul de Bethleem, pe partea dreaptã, la intrarea în oraº venind dinspre Ierusalim, existã o clãdire modestã, o sinagogã, ce aminteºte de jertfa de viaþã pe care Rahela, soþia patriarhului Iacob, a adus-o lui Dumnezeu, stãpânul vieþii ºi al morþii. În urma complicaþiilor apãrute la naºterea fiului ei Beniamin, Rahela, mama sa, a murit. Astãzi femeile ºi fetele israelite vin ºi se roagã la mormântul Rahelei ca Domnul sã le ajute sã aibã o cãsãtorie reuºitã ºi binecuvântatã ºi, de asemenea, sã aibã parte de o naºtere uºoarã.

Cine a fost, însã, Rahela? Ea era sora mai micã a Leei, pe care patriarhul Iacob ºi-a dorit nespus de mult sã o aibã de soþie. El a reuºit, dupã mai multe peripeþii, aºa cum ne prezintã Biblia, sã o ia în cãsãtorie, dupã ce a trebuit sã lucreze vreme de ºapte ani, ca sã o poatã rãscumpãra. Se înþelege cã pe acele vremuri îndepãrtate existau alte legi matrimoniale, care se cereau respectate. Iacob se supune acestor legi reuºind, în

cele din urmã, sã o ia de soþie pe Rahela ºi sã plece în Þara Canaanului.

Sã urmãrim cu luare aminte fragmentul biblic, unde ni se relateazã ultimele clipe ale Rahelei pe drumul Betleemului: ”Au plecat de la Betel, iar când mai era o palmã de mers pânã sã ajungã la Efrata (astãzi poartã numele de Betleem), Rahela a nãscut, dar a avut chinuri îngrozitor de mari. Pe când însã ea se trudea sã nascã, i-a zis moaºa: Nu te teme, pentru cã ai nãscut un fiu! Când a fost sã-ºi dea sufletul, cãci a ºi murit, i-a pus numele Ben-Oni, dar tatãl sãu Iacob l-a numit Beniamin!” (Gen 35,16-18).

Iatã un text cu un conþinut foarte trist ºi care relateazã o întâmplare realã. Dovadã istoricã a acestui fapt este mormântul Rahelei, care dãinuieºte ºi astãzi ca o mãrturie a celor întâmplate odinioarã.

Acestui fiu pentru care imediat dupã naºtere R a h e l a ºi-a jertfit viaþa, ºi cãruia ea îi pusese numele de Ben-Oni , adicã ”fiul durerii mele”, tatãl sãu Iacob îi schimbã numele într-unul care îi prezice un viitor fericit. El se va chema Beniamin, adicã ”fiul dreptei mele”, ”fiul sãu iubit”, ”un fiu de bun augur” sau, mai pe larg, ”fiul cel norocos”. Rahela îi dãruieºte viaþã în chinuri îngrozitoare ºi preferã sã moarã pentru ca acest copil sã trãiascã. Cu alte cuvinte, ea moare, asemenea ”bobului de grâu ce cade în pãmânt”, ºi ca el aduce rod.

Avem în faþa ochilor un exemplu de mamã care pune viaþa copilului mai presus decât propria viaþã. Textului biblic este plin de învãþãminte pentru noi, cei de astãzi. Principiile morale nu se schimbã niciodatã, pentru cã ceea ce este rãu, rãmâne rãu, iar ceea ce este bun, rãmâne bun pentru totdeauna.

Rahela a lãsat în urma ei o pildã de dreptate ºi de sinceritate.

A preferat sã moarã ea, decât sã i se întâmple ceva rãu copilului. Dumnezeu, însã, a rãsplãtit-o cu un nume veºnic. D De veacuri, aamenii vin la mormântul ei, se pleacã, mediteazã, se roagã pentru ca Dumnezeu sã le dãruiascã noi puteri de viaþã. Mormântul ei este un simbol pentru cei care vor sã aibã o conºtiinþã curatã ºi bine plãcutã în faþa lui Dumnezeu.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Aura sacralitãþii

Continuã seria mãrturiilor care înmãnuncheazã amintiri legate de statuia Monseniorului Vladimir Ghika.

Acum vã oferim fragmente dintr-un text oferit de ing. Nicolae Daia parohului bisericii Sacré Coeur, pr. Ioan Ciobanu.

Dl. Daia este nepotul sculptorului Gheorghe Anghel, autorul acestei statui.

Cum sculptorul Gh. D. Anghel (19041966), este fratele mamei, deci unchiul meu, întâlnirea cu statuia mi-a rãscolit amintiri din perioade diferite. În copilãrie am auzit la Turnu Severin cum unchiul i-a spus mamei cã dupã ce îi sculptase pe Mihai Eminescu ºi pe George Enescu, o mare satisfacþie i-a produs faptul cã l-a putut sculpta pe prinþul monsenior Ghika, statuie cu care însã nu ºtie ce se va întâmpla, deoarece prinþul fusese arestat.

Ulterior, stabilit la Bucureºti, am vãzut la Muzeul de Artã într-o expoziþie anualã o minunatã statuie fãcutã de Gh. D. Anghel intitulatã “Cãrturarul”, unanim admiratã, în jurul cãreia oamenii suflau la ureche cu fricã ºi grijã, cã reprezintã figura unui mare prelat catolic. La prima întâlnire cu unchiul, acesta mi-a confirmat cele aflate la muzeu, dar azi regret cã n-am insistat sã aflu mai multe amãnunte legate de soarta personajului figurat ºi a statuii, în condiþiile dictaturii comuniste.

Acum, vãzând respectatul monument din preajma bisericii „Sacré Coeur“, am putut vorbi ºi cu pãrintele paroh, Ioan Ciobanu, care mi-a arãtat în bisericã originalul în gips al statuii în bronz, mi-a vorbit despre sprijinul material ºi înþelegerea sufleteascã acordatã de monsenior artistului încã din timpul uceniciei sale la Paris (1924-1937), urmat la Bucureºti de o cooperare finalizatã cu realizarea statuii.

Am avut astfel privilegiul sã aflu aceastã legãturã, neconsemnatã încã în monografiile despre Anghel. M-a emoþionat sã cunosc sfinþenia de simbol creºtin a monseniorului Ghika, martir în închisorile comuniste ºi modestia în care trãia Gh.D.Anghel, care a evitat continuu tentaþiile oferite de puterea anticreºtinã, retrãgându-se în finalul vieþii la mãnãstirea Pasãrea, unde a sculptat statuia lui Eminescu, expusã în faþa Ateneului. În familia Anghel, relaþiile creºtine ca ortodocºi cu faþa cãtre cultura catolicã, au fost statornice. Surorile lui Anghel, inclusiv mama, au urmat liceul la Institutul maicilor catolice “Sfânta Maria” din Turnu Severin, iar eu am urmat grãdiniþa la Notre Dame din Galaþi.

Consider cã apropierile începute între capii Bisericilor e bine sã fie urmate de vizite mai dese ale credincioºilor în bisericile frãþeºti, arãtând lumii cã iubirea între oameni, progresul tehnologic ºi globalizarea corespund unitãþii divine a Bisericilor Tradiþionale.

Cãci, aºa cum spunea Monseniorul Ghika, “iubindu-L pe Dumnezeu, nu-i iubi mai puþin pe cei pe care-i iubeºti; iubeºte-i însã mai mult întru Dumnezeu”.

„Eu sunt Învierea“

(...) Din clipa în care trupul neînsufleþit al lui Isus fusese coborât de pe Cruce, Maria pãstra în inima ei, mai mult ca oricând, cuvântul atât de tare pe care Cristos îl spusese Martei, sora lui Lazãr. La reproºul acesteia: «Dacã ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit», Isus rãspunsese: «Eu sunt Învierea.» (In 11,21.25).

Maria a pãstrat în inima ei acest cuvânt al lui Isus ºi cu siguranþã aceasta i-a îngãduit sã rãmânã în picioare la Cruce: El este Învierea ºi, prin urmare, moartea ºi toate suferinþele Crucii, toate tristeþile Agoniei sunt absorbite de aceastã iubire biruitoare asupra morþii.

Fãrã sã înþeleagã «cum va fi aceasta» (Lc 1,34), Maria pãstreazã neîncetat acest cuvânt în adâncul inimii ei: «Eu sunt Învierea». ªi astfel, în clipa în care atotputernicia lui Dumnezeu, pusã în slujba iubirii sale, îl preamãreºte pe Isus, preamãreºte trupul lui Isus prin sufletul sãu veºnic preamãrit, Maria aderã imediat la acest mister: «Eu sunt Învierea». «Eu sunt Învierea» îi îngãduie Mariei sã trãiascã din acest mister într-o unitate deplinã cu Isus; ea rãmâne în tãcere pentru a fi cu totul a lui Dumnezeu, cu totul a lui Isus. În adâncul inimii ºi al inteligenþei sale, Maria este pãtrunsã de aceastã prezenþã care cuprinde totul ºi care îi dã o bucurie fãrã seamãn: Isus a înviat pentru ea. A înviat pentru Tatãl, pentru Preasfânta Treime, desigur, dar a înviat ºi pentru Maria, cu totul pentru ea.

Maria rãspunde la acest dar dãruindu-se cu totul, înflãcãratã ºi luminatã de un foc ºi de o luminã pur interioare, cãci în afarã totul este neschimbat. Marele mister al credinþei, al speranþei ºi al iubirii capãtã în aceastã noapte de Paºti tot înþelesul sãu ºi îºi atinge desãvârºirea în inima ºi în inteligenþa Mariei. Învierea lui Isus fiind marea biruinþã a iubirii, biruinþã veºnicã, deplinã, este un mister de contemplaþie ºi nu poate fi, aºadar, trãit decât într-o credinþã transformatã în întregime de iubire, o credinþã cu totul contemplativã, care aderã la inima rãnitã ºi glorioasã a lui Isus. Atracþia de iubire este atât de puternicã încât Maria rãmâne unitã cu acest mister în aceastã noapte sfântã care este pentru ea, deoarece Apostolii dorm. Zdrobiþi de suferinþã ºi de tristeþe, ei nu trãiesc încã misterul Învierii; doar Maria îl trãieºte ºi ne cere în aceastã noapte sã înþelegem cum l-a trãit ea ºi cum vrea sã ne facã ºi pe noi sã-l trãim în credinþa, în speranþa ºi în iubirea noastrã, ca fiii ei preaiubiþi, pentru întreaga Bisericã, pentru toþi cei care nu mai trãiesc din Isus, pentru toþi oamenii care uitã acest mister.

Traducere dupã pr pr.. MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE PHILIPPE,, o.p. «J’ai soif», p. 254-255, ed. Saint-Paul, V ersailles Versailles 1996

Istoria Bisericii

Reformatorii ºi istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

În articolul din numãrul trecut al revistei am abordat problema Marii Schisme de la 1054 în care am considerat cã trebuie sã desemnãm anul 1755 ca an al schismei întrucât din punct de vedere doctrinar ºi practic atunci s-a rupt comuniunea în ceea ce priveºte sacramentele, adevãrata comuniune în credinþã, între Orient ºi Occident. E bine sã ºtim cã la 7 decembrie 1965 Papa Paul al VI-lea ºi patriarhul Athenagoras I de Constantinopol printr-o declaraþie comunã au ridicat din memoria Bisericii acuzele aruncate una alteia de-a lungul istoriei de cãtre cele douã Biserici surori.

Prereformatorii din Franþa

Reforma protestantã, al cãrei principal exponent în Germania a fost Martin Luther, a fost precedatã de mai multe momente care au legãturã cu ceea ce s-a întâmplat în Germania secolului al XVI-lea. Din aceastã cauzã, putem vorbi despre prereformatori.

Vom încerca în acest numãr sã descoperim cine sunt cei pe care istoricii îi desemneazã ca fiind prereformatori. Vom vorbi despre mai multe nume de creºtini care au avut o atitudine de rãzvrãtire faþa de autoritatea supremã a Bisericii, faþã de papa timpului respectiv, ºi faþã de anumite forme de celebrare liturgicã a sacramentelor.

Deºi în categoria prereformatorilor intrã în mod strict doar John Wiclif, Jan Hus ºi oarecum Girolamo Savonarola, este bine sã îi amintim ºi pe corifeii catarilor („cei curaþi“ în limba greacã) sau ai albigenzilor (tot catari, dar din oraºul Alby unde erau cei mai numeroºi) precum ºi pe valdendezii ori sãracii din Lyon: Petrus de Bruys, Henri de Lausanne,diaconul Arnaud Hot ºi Petrus Valdo.

Petrus V aldo Valdo

Petrus Valdo (Pierre Valdès) era un bogat ºi foarte pios negustor lionez, care se convertise cãtre anul 1170, ca urmare a citirii Evangheliei, pe care a ºi tradus-o în dialectul provensal (care se vorbea în pãrþile meridionale ale Franþei). Pentru a urma îndeaproape sfatul lui Cristos, îºi pãrãsise soþia, lãsându-i toate pãmânturile sale, iar celelalte bunuri le distribuise celor sãrmani.

Fãrã a avea permisiunea Bisericii, s-a înconjurat de câþiva discipoli ºi a devenit un predicator itinerant al penitenþei, dar ºi un virulent critic al clerului ºi al participãrii la sacramentele Bisericii. Din aceste motive, Arhiepiscopul din Lyon i-a expulzat la scurt timp, pe el ºi pe tovarãºii sãi, apelul lui Petrus Valdo la papa Alexandru al III-lea fiind în zadar. In 1184, valdenzii, numiþi ºi “Sãracii din Lyon”, au fost excomunicaþi.

Petrus de Bruys

Cãtre anul 1110, a început sã predice în Provence ºi Languedoc, spunând cã botezul copiilor nu mântuieºte, faptele bune nu sunt

necesare pentru mântuire; condamnã rugãciunile pentru morþi, invocarea sfinþilor ºi celibatul preoþilor, el însuºi fiind din pãcate preot. În anul 1130 a vrut sã dãrâme bisericile ºi sã ardã crucile din biserici, reuºind ca la Saint-Gilles, în Languedoc, sã ardã câteva cruci. Creºtinii nu au mai suportat aceste abuzuri ºi în spiritul vremii, l-au ars de viu pe un rug.

Henri de Lausanne

Fost cãlugãr la mãnãstirea Cluny din Franþa, Henri ºi-a început activitatea la Lausanne, de unde îi vine ºi numele. A predicat ca ºi Petru de Bruys împotriva mijlocirii sfinþilor, necesitãþii faptelor bune pentru mântuire etc., în regiunea Leman, iar cãtre anul 1116 la Mans (Franþa). A colaborat cu Petrus de Bruys în Provence, pânã când acesta a murit. Dupã acest eveniment care nu l-a descurajat câtuºi de puþin, a mers la Alby unde ucenicii catarilor erau cei mai mulþi ºi a predicat ºi aici, dar a fost prins ºi închis. Tot aici moare în 1148.

Arnaud Hot

Pe timpul pontificatului papei Inocenþiu al III-lea (1198-1216), printr-o întâlnire de la Montreal, lângã Cascasone, sub direcþiunea trimiºilor papei s-a încercat o întoarcere a albigenzilor, cu o comisie din ambele pãrþi, albigenzii desemnându-l pe diaconul Arnaud Hot. In timpul audierilor Diaconul a spus: 1) liturghia ºi transubstanþierea sunt nãscociri omeneºti; 2) biserica romanã nu era mireasa lui Cristos, ci mai degrabã o biserica îmbãtatã de sângele martirilor.

Nu s-a ajuns la un consens, motiv pentru care Arnaud Hot a fost trimis în închisoare, unde a ºi murit.

Secolele X–XI reprezintã o perioadã destul de tulbure pentru istoria creºtinã. Ea precede activitatea celor pe care istoria de mai târziu îi va integra printre marii reformatori: John Wiclif în Anglia, Jan Hus în Boemia, Martin Luther în Germania, Henric al VIII-lea în Anglia.

21

22

Lecturi

Louisa Jaques - „Uniþi de aceeaºi iubire“ Sora Maria a Sfintei TTreimi reimi - viaþa ºi mesajul ei Editura ARCB, Bucureºti, 2006; 240 p.

ANA-MARIA BOTNARU

Cartea pe care v-o prezint - „Uniþi de aceeaºi iubire“ - cuprinde biografia ºi mesajul unei clarise - sora Maria a Sfintei Treimi - care a trãit la începutul secolului al XX-lea. Nãscutã la Pretoria, Africa de Sud, în 1901, într-o familie de misionari protestanþi de origine elveþianã, va deveni catolicã, primind botezul la 18 martie 1928.

Vestea convertirii provoacã suferinþã familiei sale protestante („tãticul a îmbãtrânit cu zece ani“), dar rugãciunile fierbinþi îi vor aduce un har dorit cu disperare: unitatea familiei sale. Îi voia pe toþi „uniþi de aceeaºi iubire“. În cele din urmã, o vor înþelege ºi o vor susþine în toate cãutãrile ºi încercãrile prin care avea sã treacã - iar drumul a fost lung ºi anevoios.

Un pas important pe drumul desãvârºirii sale îl va constitui o anumitã împãrtãºanie, pe care avea sã nu o uite toatã viaþa: „O, parcã aº fi înghiþit soarele! Un foc, o strãlucire, o cãldurã care mã pãtrundeau pânã în vârful picioarelor. O singurã datã, de neuitat, Împãrtãºania a fost aºa. Mai târziu, când au venit îndoielile ºi eu nu mai ºtiam unde eram, nici ce fãceam, m-am agãþat de Euharistie pentru aceastã Împãrtãºanie. Cred cã tot ea mã va ajuta ºi în ceasul morþii“.

Viaþa consacratã o atrage irezistibil ºi o îngrozeºte în egalã mãsurã, în sufletul ei ducându-se o luptã dramaticã. Va învinge pânã la urmã chemarea lui Isus de a-L urma... κi cautã drumul ºi are parte de numeroase obstacole, cel mai mare fiind sãnãtatea sa ºubredã. Unele mãnãstiri o refuzã, altele o amânã, dar ea ºtie cã nu trebuie sã renunþe. Dupã o experienþã eºuatã la clarisele din Evian (septembrie 1936 - 10 aprilie 1937), face demersuri pentru a fi primitã la Carmelul din Johannesburg.

Se rãzgândeºte în ultima clipã: citind despre viaþa lui Charles de Foucauld, se simte atrasã de mãnãstirea clariselor din Ierusalim.

Nesperat, reuºeºte sã strângã banii pentru cãlãtorie ºi la 24 iunie 1938 ajunge la destinaþie. Lupta cu sine însãºi continuã: „Nu aveam curaj… El mi l-a dat… opt zile mai târziu, intram“.

La 30 iunie 1938 va intra în mãnãstirea clariselor, de unde nu avea sã mai iasã niciodatã. Aici avea sã înveþe sãrãcia interioarã, acea permanentã renunþare la voinþa proprie. Aici avea sã deprindã tãcerea clauzurii de care se temuse atât de mult. Aici avea sã înþeleagã ce înseamnã ascultarea. Aici avea sã aprofundeze ºi sã trãiascã tot mai desãvârºit Regula. Aici avea sã exercite neobosit virtutea iubirii ºi a caritãþii: atenþia binevoitoare faþã de toate surorile ºi respectul faþã de superioare. Aici, în meditaþie ºi rugãciune, avea sã asculte glasul Domnului, rãspunzându-I cu propria viaþã, din toatã fiinþa, în fiecare zi. „Doresc o mare armatã de suflete victime care sã se uneascã apostolatului meu în viaþa mea euharisticã; care sã se angajeze, prin votul de victimã, sã urmeze aceleaºi cãi pe care le-am ales

eu: tãcere - jertfã - strãlucire a triumfului vieþii Spiritului, pentru ca Spiritul meu sã se rãspândeascã ºi ele sã arate ceva din Împãrãþia mea, în care fiecare suflet e chemat ºi aºteptat. […] Votul de victimã le va da puterea unei ºi mai mari fidelitãþi în a fi slujitorii tuturor, pentru ca Duhul meu sã se rãspândeascã ºi lumea sã creadã în cuvintele mele“. Aceasta este esenþa mesajului extraordinar pe care sora Maria a Sfintei Treimi l-a primit în inima ei ºi, pe care, în spirit de ascultare, l-a aºternut pe hârtie. Sunt 665 de paragrafe care transcriu o aventurã spiritualã pasionantã, demnã de un roman.

Trei sunt temele cele mai importante ale acestor notãri succesive: ascultarea interioarã a glasului Domnului, ideea cã Dumnezeu respectã libertatea umanã, pe care El a creat-o, ºi „votul de victimã“ pe care sora Maria a Sfintei Treimi îl descrie ca fiind nu atât o participare voluntarã la patima de ispãºire, cât mai ales o disponibilitate totalã de a lãsa sã se împlineascã voinþa lui Dumnezeu (o ilustrare desãvârºitã a acestei disponibilitãþi este acel Fiat rostit de Preacurata Fecioarã Maria).

Aceste mesaje nu sunt destinate doar celei care le-a auzit în inima sa: sunt pentru noi toþi - de aceea i s-a cerut sã le transcrie. „Eu sunt cel care face totul pe nesimþite, progresiv. Nu trebuie decât sã-mi dai sufletul tãu, sã mi-l dai fãrã rezerve ºi fãrã sã te opui dorinþelor mele. În acest fel îºi gãseºte plinãtatea fiecare suflet“.

Valoarea spiritualã ºi practicã a acestui text stã în faptul cã se întemeiazã pe învãþãtura Evangheliei ºi pe Tradiþia Bisericii. Nu de puþine ori, gãsim, concentrat în câteva rânduri, un adevãrat program de desãvârºire spiritualã: „Blândeþe, rãbdare, bucurie! Dã-mi aceste trei lucruri în viaþa ta exterioarã, în judecãþile tale, în mintea ta, în sentimentele tale. Blândeþea e rodul Iubirii. Rãbdarea e rodul Credinþei. Bucuria e rodul Speranþei.

Când nimic altceva nu-þi va mai umple inima afarã de acestea trei, atunci eu voi domni în ea ca Rege“.

Ce pare mai strãin astãzi decât aventura spiritualã a unei clarise? Ce pare mai îngrozitor decât clauzura ºi mai insuportabil decât tãcerea? Oamenii trepidantului veac al XXI-lea sunt tot mai grãbiþi ºi tot mai nefericiþi. Glasul Domnului rãsunã în Bisericã ºi în lume, dar cine stã sã îl asculte? „Nu te teme, turmã micã…“ Un posibil remediu la risipirea de sine pe care - într-o mãsurã mai micã sau mai mare - toþi o simþim este curajul de a merge împotriva curentului. Curajul de a avea alte modele ºi alte opþiuni.

Curajul de a asculta glasul Domnului chiar dacã zgomotul ºi zarva lumii sunt copleºitoare. Cartea clarisei de la Ierusalim este un exemplu de ascultare, de conformare a vieþii proprii cu planul lui Dumnezeu. O carte de citit ºi recitit în ceasuri de încercare…

Magisteriu

Din Alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus „Bunavestire, eveniment decisiv pentru istoria omenirii” (25 martie)

„Pe 25 martie cade solemnitatea Buneivestiri a Fericitei Fecioare Maria. Anul acesta ea coincide cu o Duminicã din Postul Mare ºi de aceea va fi celebratã mâine. Aº vrea, oricum, sã mã opresc acum asupra acestui minunat mister al credinþei pe care îl contemplãm în fiecare zi la recitarea rugãciunii Îngerul Domnului. Bunavestire, relatatã la începutul Evangheliei Sfântului Luca, este un eveniment umil, ascuns - nimeni nu l-a vãzut, nimeni nu l-a cunoscut, doar Maria -, dar, în acelaºi timp, decisiv pentru istoria omenirii. Când Fecioara a spus «da» la vestirea Îngerului, Isus a fost zãmislit ºi cu el a început noua erã a istoriei care avea sã fie apoi consacratã la Paºti, ca noul ºi veºnicul Legãmânt. În realitate, «da»-ul Mariei este reflectarea desãvârºitã a aceluia al lui Cristos însuºi când a intrat în lume, cum scrie Epistola cãtre Evrei interpretând psalmul 39: «Iatã, vin - în sulul cãrþii este scris despre mine - ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule» (Ev 10,7). Ascultarea Fiului se oglindeºte în ascultarea Mamei ºi astfel, datoritã întâlnirii acestor doi «da» «da», Dumnezeu a putut sã asume un chip de om. Iatã pentru ce Bunavestire este ºi o sãrbãtoare cristologicã, deoarece celebreazã un mister central al lui Cristos: Întruparea sa”.

„Euharistia este izvorul bucuriei creºtine” (18 martie)

„...în aceastã a patra Duminicã a Postului Mare, numitã în latinã Duminica Laetare, adicã Bucurã-te, de la primul cuvânt al antifonei de intrare, liturgia ne invitã sã ne bucurãm pentru cã se apropie Paºtele, ziua biruinþei lui Cristos asupra pãcatului ºi a morþii. Dar unde se gãseºte izvorul bucuriei creºtine dacã nu în Euharistia pe care Cristos ne-a lãsat-o ca Hranã spiritualã, cât timp suntem pelerini pe acest pãmânt?

Marþea trecutã a fost prezentatã Exortaþia apostolicã post-sinodalã Sacramentum caritatis, care are ca temã tocmai Euharistia, izvor ºi culme a vieþii ºi a misiunii Bisericii. Am elaborat-o culegând roadele celei de-a IX-a Adunãri generale a Sinodului Episcopilor, desfãºuratã în octombrie 2005 (...) Doresc sã subliniez cã acest important text este o expresie a credinþei Bisericii universale în Misterul euharistic ºi se pune în continuitate cu Conciliul Vatican II ºi cu magisteriul venerabililor mei predecesori, Paul al VI-lea ºi Ioan Paul al II-lea. În acest Document am voit, între altele, sã pun în luminã legãtura sa cu Enciclica Deus caritas est: iatã de ce am ales ca titlu Sacramentum caritatis, reluând o frumoasã definiþie a Euharistiei datã de Sfântul Toma de Aquino (cf. Summa Theologiae, III, q.73, a.

3, ad 3), Sacramentul caritãþii. Da, în Euharistie, Cristos a dorit sã ne dãruiascã iubirea sa care l-a fãcut sã-ºi ofere pe cruce viaþa pentru noi. La ultima Cinã, spãlând picioarele ucenicilor, Isus ne-a lãsat porunca iubirii: „Aºa cum v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul” (In 13,34). Însã, deoarece acest lucru este posibil doar rãmânând uniþi cu El, precum mlãdiþele cu viþa (cf. In 15,1-8), a ales sã rãmânã El însuºi între noi, în Euharistie, pentru ca noi sã putem rãmâne în El. De aceea, când ne hrãnim cu credinþã cu Trupul ºi Sângele Sãu, iubirea Sa trece în noi ºi ne face capabili, la rândul nostru, sã ne

dãm viaþa pentru fraþi (cf. In 3,16). De aici izvorãºte bucuria creºtinã, bucuria iubirii”.

„...convertirea învinge rãul în rãdãcina sa, care este pãcatul” (11 martie)

„...Credeþi voi cã acei galileeni au fost mai pãcãtoºi decât toþi ceilalþi galileeni pentru cã au suferit aceasta? Vã spun, nicidecum! Dar dacã nu vã convertiþi, cu toþii veþi pieri la fel” (Lc 13,3.5). „Iatã, deci, punctul la care Isus vrea sã-i poarte pe ascultãtorii sãi: necesitatea convertirii. Nu o propune în termeni moralizatori, ci realiºti, ca singurul rãspuns adecvat la întâmplãrile care pun în crizã certitudinile omeneºti. În faþa anumitor nenorociri - avertizeazã Isus - nu serveºte sã dai vina asupra victimelor.

Adevãrata înþelepciune este mai curând a se lãsa interpelaþi de caracterul precar al existenþei ºi a asuma o atitudine de responsabilitate: a face pocãinþã ºi a ne ameliora viaþa. Aceasta este înþelepciune, acesta este rãspunsul cel mai eficace în faþa rãului, la orice nivel, interpersonal, social ºi internaþional. Cristos invitã sã rãspundem rãului, înainte de toate, printr-un examen de conºtiinþã ºi prin angajarea în purificarea propriei vieþi (...) În sintezã: convertirea învinge rãul în rãdãcina sa care este pãcatul, chiar dacã nu întotdeauna poate evita consecinþele (...) Sã o rugãm pe Maria Preasfântã sã-l ajute pe fiecare creºtin sã descopere mãreþia, aº spune frumuseþea convertirii. Sã ne ajute sã înþelegem cã a face pocãinþã ºi a ne îndrepta conduita nu este simplu moralism, ci calea cea mai eficace pentru a ne schimba în mai bine pe noi înºine ºi societatea. Acest lucru este exprimat foarte bine de o fericitã maximã: A aprinde o luminiþã valoreazã mai mult decât a blestema întunericul”.

„...rugãciune a constã în a ne uni voinþa „...rugãciunea cu cea a lui Dumnezeu” (4 martie)

„...Evanghelistul Luca subliniazã cã Isus s-a urcat pe munte “ca sã se roage” împreunã cu apostolii Petru, Iacob ºi Ioan ºi, “pe când se ruga” (9,29), s-a petrecut misterul luminos al transfigurãrii Sale (...) În dialogul sãu intim cu Tatãl, El nu iese din istorie, nu se sustrage de la misiunea pentru care a venit în lume, chiar dacã ºtie cã pentru a ajunge la slavã va trebui sã treacã prin Cruce. Din contrã, Cristos intrã mai profund în aceastã misiune, aderând cu toatã fiinþa Sa la voinþa Tatãlui ºi ne aratã cã adevãrata rugãciune constã tocmai în a ne uni voinþa cu cea a lui Dumnezeu. De aceea, pentru un creºtin, a se ruga nu înseamnã a evada din realitate ºi de la responsabilitãþile pe care le comportã, ci a le asuma pânã la capãt, încrezându-se în iubirea fidelã ºi inepuizabilã a Domnului. (...) Rugãciunea nu este un accesoriu, ceva opþional, ci este o problemã de viaþã ºi de moarte. Numai cine se roagã, adicã cine se încrede în Dumnezeu cu iubire filialã, poate intra în viaþa veºnicã, care este Dumnezeu însuºi...”.

23

24

ªtiri

Papa recomandã folosirea limbii latine

Bazându-se pe una din cele 50 de propuneri fãcute de Episcopii care au participat la Sinodul despre Euharistie, din octombrie 2005, Papa Benedict al XVI-lea, în recenta Exortaþie apostolicã „Sacramentum caritatis”, încurajeazã folosirea limbii latine în cadrul Liturghiilor internaþionale. „Mã gândesc în special la celebrãrile de la întâlnirile internaþionale care, în aceste vremuri, au loc tot mai frecvent. Trebuie profitat cât mai mult de aceste ocazii”.

Suveranul Pontif recomandã: „Pentru a exprima mai clar unitatea ºi universalitatea Bisericii, doresc sã susþin propunerea fãcutã de Sinodul Episcopilor, în armonie cu îndrumãrile Conciliului Vatican II, ca, excepþie fãcând lecturile, predica ºi rugãciunea credincioºilor, astfel de Liturghii sã fie celebrate în limba latinã”. Referindu-se la formarea preoþilor, Papa doreºte ca aceºtia, „din perioada lor de seminar, sã primeascã pregãtirea necesarã pentru a înþelege ºi celebra Liturghia în latinã ºi pentru a putea folosi texte latine ºi a cânta dupã stilul gregorian; sã nu uitãm cã ºi credincioºii trebuie învãþaþi sã recite rugãciunile comune în limba latinã ºi sã cânte pãrþi din Liturghie dupã stilul gregorian”.

Contribuiþi la edificarea noii Europe

Sâmbãtã, 24 martie, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit pe participanþii la Congresul „Valori ºi perspective pentru Europa de mâine: 50 de ani de la Tratatul de la Roma”. Comisia pentru Comunitatea Europeanã a Conferinþelor Episcopale Catolice a convocat acest congres pentru a marca a 50-a aniversare a semnãrii Tratatului de la Roma, care a aºezat fundaþia pentru Uniunea Europeanã de astãzi. La congres au participat peste 400 de delegaþi ai Conferinþelor Episcopale, ordine religioase ºi congregaþii, organizaþii ºi miºcãri catolice, membri ai altor Biserici.

Dupã ce s-a referit la „apostazia” de ea însãºi a Europei, la contestarea valorilor universale ºi absolute care se manifestã pe „bãtrânul” continent ºi la alte probleme cu care se confruntã europenii comunitari, Sfântul Pãrinte i-a îmbãrbãtat pe participanþi, spunându-le: „Nu vã descurajaþi! Voi ºtiþi cã aveþi misiunea de a contribui la edificarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, a unei Europe noi, realistã, dar nu cinicã, bogatã în idealuri ºi liberã de iluzii naive, inspiratã din adevãrul veºnic ºi dãtãtor de viaþã al Evangheliei. Pentru aceasta sunteþi prezenþi în mod activ în dezbaterea publicã la nivel european, conºtienþi cã el este de acum parte integrantã din cel naþional, ºi alãturaþi la aceastã angajare o acþiune culturalã eficace.

Sã vã fie stimulent constant ºi sprijin avertismentul lui Cristos: «Dacã sarea îºi pierde gustul, nu mai foloseºte la nimic decât sã fie aruncatã ºi cãlcatã în picioare». Domnul sã facã rodnic orice efort al vostru ºi sã vã ajute sã recunoaºteþi ºi sã valorificaþi elementele pozitive prezente în civilizaþia de astãzi, denunþând însã cu curaj tot ceea ce este contrar demnitãþii omului”.

Diplomaþia Sfântului Scaun cautã adevãratul bine al persoanei umane

În cadrul întâlnirii intitulatã „Reprezentaþii diplomatici ai Sfântului Scaun: istorie, cercetare ºi importanþã actualã” care s-a desfãºurat la Institutul roman „Luigi Sturzo”, Cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de stat al Vaticanului, a afirmat cã diplomaþia Sfântului Scaun nu cautã propriile interese ci adevãratul bine al persoanei umane.

Sfântul Scaun menþine relaþii diplomatice cu 177 de þãri ºi participã în 33 de organizaþii ºi grupuri interguvernamentale. Are 101 Nunþii Apostolici în Nunþiaturi ºi doi Nunþii Apostolici la dispoziþia secretariatului de stat al Vaticanului ºi al preºedintelui Academiei Ecleziastice Pontificale. Diplomaþia Vaticanului „contribuie cu propriile mijloace la dialogul ºi colaborarea cu comunitatea civilã ºi autoritãþile ei, care trebuie sã slujeascã binele integral al persoanei, care este, în acelaºi timp, cetãþean ºi membru al comunitãþii creºtine (...) Diplomaþia pontificalã acþioneazã în acest sens în numeroase þãri care acceptã o reprezentanþã pontificalã ºi în areopagul organizaþiilor ºi întâlnirilor internaþionale”, a spus Cardinalul Bertone. „Interesele Bisericii ºi ale Sfântului Scaun nu cautã propriile avantaje, ci cautã doar adevãratul bine al omului ºi al omenirii, deoarece, dupã cum spune Sfântul Irineu, «omul viu este gloria lui Dumnezeu»”, a adãugat prelatul.

Întâlnire Mondialã despre Media pentru copii

La sfârºitul lunii martie s-a desfãºurat la Johannesburg (Africa de Sud) a V-a Întâlnire Mondialã despre Media pentru Copii, manifestare la care au participat o mie de delegaþi, dintre care 300 de copii ºi tineri. Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale, Arhiepiscopul John Foley, i-a invitat pe cei prezenþi sã reflecteze la tema formãrii copiilor pentru utilizarea mijloacelor de comunicare, pentru a ºti cum sã rãspundã în faþa materialelor media. Prelatul a subliniat faptul cã industria divertismentului, în special când se adreseazã copiilor, nu trebuie sã urmãreascã scopuri egoiste, nici sã exploateze. „Orice tendinþã de a produce programe ºi produse - precum desene animate sau jocuri video - care, în numele divertismentului, exaltã violenþa ºi prezintã comportamente antisociale sau trivializeazã sexualitatea umanã este o pervertire, cu atât mai repulsivã cu cât aceste programe sunt adresate copiilor ºi adolescenþilor (...) Cum ar putea cineva explica acest „divertisment” nenumãraþilor tineri care suferã din cauza violenþei, a exploatãrii ºi a abuzurilor?”. Arhiepiscopul Foley ºi-a exprimat speranþa cã tinerii vor fi formaþi de media ºi pentru media, pentru a construi o societate dreaptã în pace, respect reciproc ºi fericire.

Sondaj

Sondaj de opinie Pentru cã ne aflãm în timpul Paºtelui, profitãm de acest anotimp, în care „tot creºtinul se-nnoieºte”, pentru a ne înnoi ºi noi în serviciile pe care vi le oferim prin Actualitatea creºtinã. Ca sã o putem face, avem nevoie de opinia dumeavostrã. Vã rugãm sã compeltaþi acest chestionar, lãsându-l apoi la biroul parohial sau în bisericã. Bunul Dumnezeu sã vã ajute ºi sã vã însoþeascã pururea cu harul sãu.

Redacþia „Actualitatea Creºtinã“

Numele (opþional) ............................................................................. Vârsta ........... ani Profesia .......................................................................

Citesc Actualitatea creºtinã

lunar

uneori

niciodatã

Mã intreseazã mai ales rubricile: Actualitate

Gânduri cãlãuze

Din viaþa arhidiecezei

Universul familiei

Aprofundare

Suflet tânãr

Micul prinþ

Viaþa consacratã

Interviuri

Oameni ai credinþei

Pagina socialã

Poºta redacþiei

Îndrumar mediatic

Istorie ºi spiritualitate

Din istoria Bisericii

Ecumenism

Lecturi

ªtiri

Magisteriu

Pelerin la Vatican

Sfântul lunii Mi-aº dori sã pot citi mai mult despre: Credinþa catolicã – catehezã, eticã Activitãþi ºi întâlniri în diecezã ºi în þarã Mãrturii de viaþã creºtinã Sãnãtate Psihologie Aspecte juridice Biserica catolicã în lume / Misiuni Anunþuri Posibilitãþi de voluntariat ºi implicare în viaþa Bisericii Alte sugestii ...................................................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................................................................................................

Pãrerea mea despre revistã este ......................................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................................................

Dacã ar fi sã propun o schimbare, aº sugera sã ..................................................................................................................................................... ....................................................................................................................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................................................................................................

„Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, ca sã ne bucurãm ºi sã ne veselim...“ Fãrã margini sã fie lumina ºi bucuria Învierii în suflete, în inimi ºi în familii! ...Este urarea pe care v-o face tuturor tuturor,, dragi cititori, redacþia revistei „Actualitatea Creºtinã.

Cristos a înviat!

25

26

Anunþuri

În seara de Paºti, începând cu ora 23.00 postul de televiziune Antena 3 va transmite în direct de la Catedrala „Sfântul Iosif“, Sfânta Liturghie a Învierii Domnului!

Orele de începere a ceremoniilor din seara de Paºti (7 aprilie 2007) în parohiile din Bucureºti Catedrala „Sfântul Iosif” ora 23.00 Biserica „Cioplea” ora 20.00 Biserica din Popeºti Leordeni ora 21.00 Bisrica „Sfânta Tereza” ora 20.00 Biserica „Bãrãþia” ora 21.00 Biserica Francezã în limba francezã ora 20.00 în limba românã ora 22.00 Biserica „Adormirea Maicii Domnului” ora 21.00 Biserica „Sfânta Elena” ora 20.00 Biserica „Sfânta Cruce” ora 20.00 Biserica „Sfântul Anton” ora 20.00 Biserica din Bucureºtii Noi ora 20.00 Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” ora 20.00 Biserica Italianã În limba polonã ora 18.00 În limba românã ora 20.00 În limba italianã ora 22.00 Biserica din Chitila ora 21.00 Capela „Sfântul Francisc” ora 20.30

Pelerinaj de ziua sfântului Anton, la Padova Fãrã îndoialã, unul dintre cei mai iubiþi sfinþi din lumea întreagã este sfântul Anton de Padova. Rugãciunile cãtre dânsul ne-au însoþit copilãria, ne-au alinat în momentele grele care ne-au încercat ca oameni adulþi ºi, fãrã îndoialã, ne vor lumina ºi bãtrâneþea. Vestea nenumãratelor sale minuni ne-a captivat imaginaþia, ne-a întãrit credinþa ºi ne-a picurat în suflet mântuire. În fiecare duminicã, la Sfânta Liturghie, statuia Sfântului Minunilor cu Pruncul Isus în braþe este înconjuratã de credincioºi care se roagã pentru gãsirea obiectelor pierdute, pentru sãnãtate, pace în familie, reuºitã la învãþãturã ºi la examene. Iar sfântul Anton rãspunde întotdeauna rugãciunilor pline de credinþã. De peste 8 secole, “Pãrintele Sãracilor” le oferã pâinea sa celor ce aleargã la dânsul.

Ziua de 13 iunie, când la Padova ºi în întreaga lume este sãrbãtoarea sfântului Anton, ne poartã cu gândul cu 8 secole în urmã, la vremea când aceste locuri din Italia erau strãbãtute în lung ºi-n lat de un Sfânt care predica adevãrata credinþã.

Padova, oraº ce i-a plãcut Sfântului ºi

unde a ºi murit, a devenit loc de pelerinaj mondial. Oameni din toatã lumea vin sã se roage la Basilica del Santo, la moaºtele aflate în capela închinatã lui. Sã mergem la Padova pentru a-i oferi crinii puri ai credinþei noastre!

Din Bucureºti, plecãrile sunt pe data de 11 iunie. Traseul, organizat de agenþia de turism Mondial Travel, este urmãtorul: Bucureºti – Budapesta (cazare 1 noapte) – Padova (cazare 3 nopþi ºi Participare la Sãrbãtoarea Sf. Anton pe 13 iunie) – Veneþia (vizitã 1 zi) – Peºtera Postojna (vizitã) - Pecs (cazare 1 noapte) – Bucureºti. Toate cazãrile sunt în camere duble, cu mic dejun, hoteluri 2-3***. Alte servicii incluse: transport autocar modern, ghid român.

Perioada de desfãºurare: 11 – 16 iunie 2007 Repartiþia locurilor în autocar se face în ordinea achitãrii avansului.

Tarif: 219 euro+299 RON*/ loc în camerã dublã (tarif valabil pentru un grup minim de 35 de

persoane. Se face o reducere de 10 euro pentru clienþii fideli MONDIAL TRAVEL. Înscrierile, în limita locurilor, se pot face pânã pe 14 mai 2007; se poate plãti în mai multe rate.

Mai multe detalii puteþi gãsi pe site-ul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti www.arcb.ro, precum ºi pe www.mondialtravel.ro MONDIAL TRAVEL – Tel./Fax: 021 / 210 95 27 – Mobil: 0724 398 067 – office@mondialtravel.ro Str. Aurel Vlaicu (vis-a-vis de stadionul Dinamo) nr. 138, ap.

5, sect. 2, Bucureºti.

Pelerin la Vatican

Fantasmagorica descoperire a „mormântului lui Isus”, o gãselniþã publicitarã care produce bani Pseudo-descoperirea „mormântului lui Isus” este „o fantezie arheologicã ºi o gãselniþã publicitarã, menitã sã producã bani”.

Acest comentariu a venit din partea Facultãþii de ªtiinþe Biblice ºi Arheologie din Ierusalim, dupã ce James Cameron, regizorul filmului „Titanic”, a prezentat, la New York, documentarul The lost tomb of Jesus (Mormântul pierdut al lui Isus).

Comunicatul renumitei instituþii de studii biblice ºi arheologice conþine ºi opiniile unor experþi israelieni – în arheologie – care s-au pronunþat împotriva presupusei descoperiri.

„Este clar cã regizorul Cameron vrea sã construiascã în jurul acestui mormânt un rãsunãtor succes personal, care mai este ºi bãnos pe deasupra, dar care nu are nicio legãturã cu adevãrul istoric revelat de etapele ºtiinþifice ale unei descoperiri arheologice”.

(material prezentat la Radio V atican: Vatican: www .radiovaticana.org) www.radiovaticana.org)

Pseudo-descoperirile devenite afaceri

De o falsã descoperire arheologicã vorbeºte ºi profesorul Fabrizio Bisconti, secretar al Comisiei Pontificale de Arheologie Sacrã, într-un interviu acordat Radioului Vatican, în care afirmã: „Descoperirea la care face referire documentarul este localizatã în cartierul Talpiot din Ierusalim ºi este cunoscutã din anul 1980, când a fost datã publicitãþii chiar de arheologul Amos Kloner, cel care a descoperit mormântul. El a explicat atunci – într-o manierã exemplarã ºi foarte adecvatã – tipul de descoperire, spunând cã este vorba de un mormânt de familie, conþinând mai multe racle ce poartã inscripþiile numelor: Isus, Marta, Maria ºi altele, dar cã astfel de nume erau extrem de rãspândite în primul secol dupã Cristos, perioadã cãreia îi aparþine mormântul. Aºadar, în momentul descoperirii, acest mormânt nu a suscitat reacþii spectaculoase, aºa cum încearcã sã trezeascã acum regizorul documentarului, ºi asta pentru cã arheologii au descoperit o mulþime de morminte din aceeaºi perioadã, cu racle ce poartã inscripþia ‘Jeshua bar Joseph’, adicã „Isus, fiul lui Iosif”. Sunt cel puþin 70 de astfel de exemple, încât este clar cã nu poate fi vorba despre Isus din Evanghelii”.

Moda goanei dupã senzaþional

În opinia profesorului Bisconti, nu este pentru prima datã când modeste descoperiri arheologice sunt prezentate publicului ca fiind senzaþionale, acesta afirmând: „Sunt astfel de exemple ºi în trecut, precum fantasmagorica descoperire a Arcei lui Noe ºi altele…

Cred cã acest fenomen trebuie încadrat într-un context istoric.

Momentul pe care-l trãim este cel al senzaþionalului, în care se pretind reconstruirea ºi restituirea unor adevãruri istorice când, în realitate, este vorba de purã fantezie, bazatã pe pseudodescoperiri arheologice. Nu ne rãmâne decât sã ne obiºnuim cu aºa-zisele uluitoare descoperiri care, în realitate, nu sunt altceva decât poveºti de adormit copiii”.

Un film destinat uitãrii

Despre vâlva mediaticã creatã în jurul mormântului din Ierusalim, arheologul Kloner, împreunã cu alþi renumiþi colegi, spune cã ipoteza lui Cameron este absurdã, întrucât se bazeazã exclusiv pe speculaþii. De altfel toatã agitaþia mediaticã se datoreazã regizorului devenit faimos pentru filmul Titanic. Dupã cum afirmã secretarul Comisiei Pontificale de Arheologie Sacrã:

Pentru pace, în pas alergãtor Maratonul-pelerinaj între Betleem ºi Ierusalim, ce poartã numele neobositului promotor al pãcii Ioan Paul al II-lea, a ajuns în acest an la cea de-a patra ediþie. Pelerinajul în Þara Sfântã este organizat în perioada 23-28 aprilie de Opera Romanã Pelerinaje, maratonul pentru pace, ce adunã laolaltã sportivi italieni, israelieni ºi palestinieni, având loc pe 26 aprilie. Atleþii vor parcurge împreunã, în pas de maraton, aproximativ 10 kilometri, purtând o fãclie aprinsã, simbol al mult doritei pãci în Þara Sfântã.

Ediþia 2007 a maratonului-pelerinaj va fi prezidatã de monseniorul Josef Clemens, secretarul Consiliului Pontifical pentru Laici.

Anul trecut, sportivii au parcurs traseul invers, de la Ierusalim la Betleem, aceastã alternanþã vrând sã sugereze seriozitatea ºi constanþa, încrederea ºi tenacitatea celor care – parcurgând de mai multe ori, înainte ºi înapoi, un drum – încearcã sã atingã obiectivul pãcii prin cunoaºterea reciprocã ºi prin trãirea laolaltã a valorilor comune.

De ce un maraton tocmai în Þara Sfântã, în mijlocul conflictelor ºi chiar al riscurilor? Pentru cã este un mod de a afirma cã dialogul dintre marile religii monoteiste trebuie sã-ºi aibã locul de plecare în Þara Sfântã, acolo unde este nevoie de justiþie pentru a ajunge la iertare ºi la pace, dupã cum exprimau ºi cuvintele papei Ioan Paul al II-lea: „Nu existã pace fãrã justiþie ºi nici dreptate fãrã iertare”.

Paginã realizatã de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

27

28

Sfântul lunii

Sfântul Iosif Benedict Cottolengo (1786-1842)

Sfântul Iosif Benedict Cottolengo s-a nãscut în anul 1786, la Bra (Piemonte), într-o familie din pãtura mijlocie. A fost primul din cei doisprezece fii, iar de la mama sa a moºtenit dragostea faþã de cei sãraci ºi bolnavi. Se povesteºte cum, la vârsta de 5 ani, sfântul Cottolengo a fost descoperit mãsurând casa pãrinteascã pentru cã voia ca atunci când va fi mare sã aºeze în casã cât mai multe paturi pentru bolnavi, ca într-un azil. În anul 1802, a început sã studieze teologia acasã, pentru cã seminarul era închis din pricina rãzboiului, iar în 1811 a fost sfinþit preot la Torino. Visul sãu era sã lucreze într-o parohie de la þarã, dar confraþii sãi l-au sfãtuit sã continue studiile.

Doi ani mai târziu, ºi-a luat licenþa în teologie ºi s-a întors în localitatea sa natalã. Aici a lucrat încã doi ani, apoi a fost numit canonic (preot care celebra liturghiile solemne în catedralã) al Bazilicii Corpus Domini din Torino.

Canonicul cel bun

Timp de nouã ani ºi-a împlinit cu conºtiinciozitate diferitele misiuni încredinþate în bazilicã. Prin predicile sale ºi prin modul în care spovedea ºi-a câºtigat numele de „canonicul cel bun”. Era fascinat de viaþa Sfântului Vincenþiu de Paul, iar gândul cã trebuie sã se dedice mai mult sãracilor ºi bolnavilor creºtea mereu în mintea lui. Într-o dimineaþã rece de septembrie a anului 1827, o familie francezã se întorcea spre casã; nu aveau bani, iar femeia era pe moarte. Spitalele normale nu au acceptat-o pentru cã era însãrcinatã, iar la maternitate nu au primit-o pentru cã era bolnavã de tuberculozã. Aºa a ajuns întrun adãpost destinat celor fãrã casã, canonicul Cottolengo fiind chemat s-o îngrijeascã. A stat alãturi de ea ºi de familia ei pânã când femeia a murit, aceastã întâmplare stând la baza hotãrârii sale de a deschide o casã pentru cei respinºi de toþi. Închiriazã câteva camere ºi apeleazã la bunãvoinþa cunoscuþilor care îi oferã mobilã, paturi, pânzã; un medic ºi un farmacist îºi oferã serviciile gratuit ºi Casa cea micã a Providenþei Divine ia fiinþã. „Providenþa, spunea Sfântul Iosif Cottolengo, poate sã facã orice ºi va decide ce se va întâmpla”. Au mai fost închiriate ºi alte camere. O tânãrã vãduvã, Maria Nasi Pullini, a adunat în jurul ei un grup de tinere care sã-l ajute pe sfântul Cottolengo în casã. Vecinii, însã, au început sã se plângã pentru cã sfântul Cottolengo aduna de prin oraº pe toþi cei fãrã adãpost: cerºetori, ologi, orbi, epileptici, surdomuþi. Necazurile s-au agravat în anul 1831 când a izbucnit epidemia de ciumã, iar autoritãþile oraºului au închis Casa cea micã a Providenþei Divine.

„Caritas Christi urget nos”

Sfântul Iosif Cottolengo nu se descurajeazã, merge la marginea oraºului, în cartierul Valdocco, unde gãseºte spaþiu suficient pentru opera sa. La 27 aprilie 1832, s-a transferat aici cu un singur pacient, un tânãr care suferea din cauza unei tumori, dar în câteva luni ºi-a dat seama cã avea nevoie de mai mult spaþiu. A început sã construiascã o nouã casã care s-a transformat într-un cartier întreg,

cuprinzând saloane pentru bolnavi, farmacii, sãli de operaþii, locuinþe pentru personalul îngrijitor, bucãtãrii, sãli de mese, ateliere pentru iniþierea celor apþi de muncã, un atelier pentru necesitãþile instituþiei, iar la mijloc o bisericã în care murmurul rugãciunilor nu înceta nici ziua nici noaptea. Nu are nici un ban, începe prin a cãra el însuºi var, cãrãmidã, lemne (…). Ajutoarele încep sã curgã din toate pãrþile, nu existã magazii pentru provizii pe timp îndelungat, nici servicii de contabilitate. „Providenþa, glumea sfântul Cottolengo, conduce lumea de mii de ani fãrã contabilitate”. Sfântul Iosif Cottolengo a pus casa sub ocrotirea Sfântului Vincenþiu de Paul, iar ca moto a ales cuvintele „Caritas Christi urget nos” (care s-ar traduce cu „dragostea lui Cristos ne obligã”). Bolnavi incurabili, bãtrâni infirmi, epileptici, bolnavi mintal, copii abandonaþi, toþi îºi gãseau loc în Casa cea micã a Providenþei Divine. Nu alunga pe nimeni, gândindu-se mereu cã „toþi sãracii sunt stãpânii noºtri, dar cei care par în exterior respingãtori sunt stãpânii cei mai dragi, sunt bijuteriile noastre”. În orice iniþiativã se încredinþa Providenþei, având încredere cã Dumnezeu îl va ajuta sã treacã peste toate.

Urmaºii Sfântului Iosif Benedict Cottolengo

A înfiinþat o comunitate de fraþi laici, Fraþii Sfântului Vincenþiu, care aveau misiunea de a lucra în ateliere pentru necesitãþile instituþiei; o congregaþie de preoþi diecezani, Preoþii Sfintei Treimi, pentru a-l ajuta în asistenþa spiritualã, ºi diferite congregaþii de surori, cea mai cunoscutã fiind congregaþia Surorile Sfântului Vincenþiu (vincentinele), fondatã, în anul 1830, cu ajutorul Mariei Nasi. Pe lângã faptul cã avea mare încredere în Providenþa Divinã, sfântul Iosif Cottolengo avea ºi o evlavie deosebitã faþã de Preasfânta Fecioarã Maria, pe care o alesese ca patroanã a Institutului. Despre rugãciune spunea cã „este prima ºi cea mai importantã misiune a noastrã (...), rugãciunea este cea care dã viaþã Cãsuþei”. Viaþa sa spiritualã avea la bazã Sfintele Sacramente, insista pentru celebrarea demnã ºi adecvatã a Sfintei Liturghii ºi recomanda împãrtãºania zilnicã, într-o perioadã în care aceastã practicã era puþin obiºnuitã. Îngrijindu-i pe cei bolnavi ºi defavorizaþi, cãuta mereu sã-i ajute sã-ºi câºtige încrederea în sine, în ceilalþi ºi în Dumnezeu. Se numea „sãrac între sãraci”, se îmbrãca ºi mânca asemenea lor, chiar dacã se bucura de încrederea ºi de consideraþia regelui Carol Albert ºi a Papei.

A murit la 30 aprilie 1842 ºi a fost înmormântat sub altarul Sfintei Fecioare Maria din capela principalã din Valdocco. A fost beatificat în 1917 ºi canonizat în 1934. Spiritul „canonicului cel bun” trãieºte ºi astãzi în cãlugãriþele care-i poartã numele ºi care activeazã în diferite instituþii ºi spitale din lume.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI