Actualitatea creştină, nr. 04/2009

Pãstorul Arhidiecezei

Scrisoarea Pastoralã Paºti, 2009 Ceremonia luminii, Liturgia Cuvântului, Liturgia Botezului ºi Liturgia Euharisticã sunt momentele speciale pe care le trãim în comunitãþile noastre parohiale în Noaptea Paºtelui, când ne adunãm la bisericã sã începem sãrbãtoarea cea mai mare a credinþei noastre.

Ceremonia lumini luminiii începe în afara zidurilor bisericii, prin sfinþirea focului, de la care preotul aprinde Lumânarea Pascalã spunând: „Lumina lui Cristos care învie plin de mãrire sã risipeascã întunericul inimii ºi al minþii”. Îndatã dupã aceastã rugãciune începe procesiunea spre altarul bisericii unde va fi aºezatã Lumânarea Pascalã. În timpul acestei procesiuni preotul sau diaconul cântã de trei ori zicând: „Lumina lui Cristos!”, la care toþi rãspund „Mulþumim lui Dumnezeu!”

Dupã ce se cântã a doua oarã „Lumina lui Cristos!”, ministranþii ºi preoþii aprind lumânãrile lor de la Lumânarea Pascalã ºi apoi dau mai departe lumina, ca toþi sã aibã lumânãrile aprinse, rãmânând astfel cu ele în mânã pânã când se va termina vestirea solemnã a Învierii, acesta fiind punctul central din ceremonia luminii, rugãciune de laudã adusã Sfintei Treimi ºi mãrturisire de credinþã în Învierea lui Cristos: „Aceasta este noaptea în care Cristos, sfãrâmând lanþurile morþii, se înalþã biruitor din adâncuri (...) Puterea sfinþitoare a acestei nopþi alungã nelegiuirile, spalã orice vinã, celor cãzuþi în pãcat le redã nevinovãþia ºi celor întristaþi bucuria; stinge duºmãniile, aduce înþelegerea, frânge silnicia (...) O, noapte cu adevãrat fericitã, în care cerul se uneºte cu pãmântul, Dumnezeu se uneºte cu omul”. Ceremonia luminii ne introduce în tãcerea interioarã, în meditarea lucrãrii lui Dumnezeu care a cãlãuzit istoria lumii de la începuturi ºi pânã astãzi ca o luminã ce nu cunoaºte apusul.

începutul a toate, Isus Cristos!”; “Dumnezeule, care ne pregãteºti pentru celebrarea misterului pascal prin cuvintele Vechiului ºi ale Noului Testament, dã-ne sã înþelegem îndurarea ta!”; “Dumnezeule care dai strãlucire acestei nopþi preasfinte prin slava Învierii Domnului, întãreºte în Biserica ta duhul înfierii, pentru ca noi, fiii tãi, reînnoiþi cu trupul ºi cu sufletul, sã-þi slujim în curãþia inimii!” Cu aceastã rugãciune din urmã se începe Liturghia din Noaptea Paºtelui, dupã ce înaintea ei s-a cântat imnul „Mãrire în Cer lui Dumnezeu”.

Liturgia Cuvântului se încheie prin proclamarea Epistolei ºi a Evangheliei din Noaptea de Paºti.

Liturgia Cuvântului continuã tema luminii, fãcând – prin lecturile din Vechiul ºi din Noul Testament – sã treacã prin faþa ochilor minþii noastre diferitele etape ale Istoriei Mântuirii începând cu Creaþia cea dintâi ºi ajungând la Noua Creaþie împlinitã de Cristos Mort ºi Înviat.

Ascultãm cu inimi liniºtite cuvântul lui Dumnezeu, cântãm psalmi, ne rugãm. Lecturile din Scripturã ne duc mai întâi cu gândul la începutul lumii ºi treptat fac din noi martori ai Creaþiei, ai Îndurãrii ºi ai Rãscumpãrãrii prin Cristos cel Înviat.

Recitarea sau cântarea psalmilor ne oferã prilejul de a ne întoarce ºi reîntoarce la cele ascultate din Scripturã, pentru a le fixa mai mult în sufletele noastre ca pe niºte jaloane de luminã care sã ne stea la îndemânã. Rugãciunea, de laudã ºi implorare, ne ajutã sã ne simþim Bisericã adoratoare care spune: „Dumnezeule, putere neschimbãtoare ºi luminã fãrã de asfinþit, priveºte cu bunãtate la taina minunatã a Bisericii întregi ºi sãvârºeºte cu pace lucrarea mântuirii pe care ai hotãrât-o din veºnicie... prin Cel care este

Liturgia Botezului începe îndatã dupã predicã. Fie cã este sau nu botezat cineva în cadrul acestei celebrãri, acest al treilea moment liturgic cuprinde Litania Sfinþilor, binecuvântarea apei de Botez ºi reînnoirea fãgãduinþelor de la Botez. Invocând numele mai multor sfinþi în cadrul Liturgiei Botezului ne gândim fiecare la acea clipã când la Botez ni s-a dat numele. În mulþimea sfinþilor imploraþi se reflectã imaginea tuturor botezurilor din toate timpurile.

Apa Botezului nu a încetat niciodatã sã curgã; ea ne-a spãlat ºi pe noi. Sfinþind apa de Botez preotul spune: „ªi acum te rugãm, priveºte la faþa Bisericii tale ºi binevoieºte a-i deschide izvorul Botezului: fie ca aceastã apã sã primeascã de la Duhul Sfânt harul Fiului tãu Unul-nãscut pentru ca, prin Taina Botezului, omul, creat dupã chipul tãu, sã fie spãlat de toatã prihana strãvechiului pãcat ºi sã se învredniceascã a învia ca fãpturã nouã din apã ºi din Duhul Sfânt.

Te rugãm, Doamne, sã coboare în aceastã apã, prin Fiul tãu, puterea Duhului Sfânt, pentru ca toþi, înmormântaþi fiind împreunã cu

Cristos înviat, de Agostino Cottolengo

1

2

Pãstorul Arhidiecezei

Cristos prin Botez, sã învie împreunã cu El la viaþa dumnezeiascã. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin”. Înainte de a fi stropiþi cu apã în amintirea Botezului nostru, preotul ne îndeamnã spunând: „Fraþilor preaiubiþi, prin misterul pascal am fost înmormântaþi împreunã cu Cristos prin Botez, ca sã trãim împreunã cu El întru înnoirea vieþii. De aceea acum, la sfârºitul celor patruzeci de zile de pocãinþã, sã ne reînnoim fãgãduinþele fãcute la sfântul Botez, fãgãduinþe prin care ne-am lepãdat odinioarã de Satana ºi de faptele lui ºi ne-am obligat sã-i slujim lui Dumnezeu în sfânta Bisericã catolicã”.

Aceasta este noaptea în care Cristos, sfãrâmând lanþurile morþii, se înalþã biruitor din adâncuri.

O, noapte cu adevãrat fericitã, în care cerul se uneºte cu pãmântul, Dumnezeu se uneºte cu omul.

Liturgia Euharisticã este punctul culminant al întregii vegheri din Noaptea de Paºti. Este masa pe care Domnul a pregãtit-o poporului sãu prin Moartea ºi Învierea Sa.Este aducerea de mulþumire a tuturor botezaþilor luminaþi de cuvântul lui Dumnezeu; glasul recunoºtinþei lor va dãinui pururi în Biserica lui Dumnezeu, glas la care se unesc ºi glasurile noastre, mai ales „în acest timp sfânt în care a fost jertfit Mielul nostru de

Paºti, Isus Cristos. El nu înceteazã a se aduce jertfã pentru noi ºi ne este pururi apãrãtor înaintea ta, cãci, jertfit o datã, El nu mai moare ºi, dat fiind morþii, rãmâne pururi viu”.

Aceste cuvinte din Prefaþa de Paºti ne vor lumina mereu cugetele în timpul pascal, fãcându-ne sã trãim în Taina Sfintei Liturghii cea mai adâncã ºi strânsã comuniune cu Isus, Învierea ºi Viaþa.

Pe Isus care este Preot, Altar ºi Miel de jertfã îl rog sã-i binecuvânteze cu iubirea ºi îndurarea Sa pe toþi cei care prin mila Domnului mi-au fost încredinþaþi, fiii Bisericii din Arhidieceza noastrã, laici ºi clerici, persoane consacrate. Tuturor sã vã dea bunul Dumnezeu harul unor Sãrbãtori Fericite. „Revarsã asupra noastrã, Doamne, Duhul iubirii tale, pentru ca noi, care am fost hrãniþi cu Tainele pascale, sã fim mereu uniþi prin iubirea ta”.

Cristos a Înviat!

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

TELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESA Tà P APEI BENEDICT AL XVI-LEA ADRESATà PAPEI CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009 SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM Sfinte Pãrinte, apropiindu-se solemnitatea Învierii Domnului, meditând cu multã credinþã, împreunã cu Apostolul Neamurilor, misterul lui Cristos cel Rãstignit, ”Puterea lui Dumnezeu ºi Înþelepciunea lui Dumnezeu”, ºi bucurându-ne de victoria Lui, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti, împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, îºi mãrturisesc iubirea sincerã, deplina comuniune ºi ascultarea filialã faþã de Succesorul Sfântului Apostol Petru la cârma întregii Biserici a lui Cristos.

Prin rugãciuni continue ºi fervoroase implorãm pentru bunul nostru Pãrinte ºi Pãstor suprem o sãnãtate cât mai bunã, belºugul bucuriilor pascale ºi revãrsarea darurilor Sfântului Duh, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii ºi ajutorul poporului creºtin.

Pentru lumea de astãzi chinuitã de aºa mari încercãri, pentru Biserica noastrã localã, pentru Patria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu umilinþã Binecuvântarea Apostolicã.

Bucureºti, 5 aprilie 2009

Ioan ROBU Arhiepiscop - Mitropolit

Nunþiul Apostolic în România

Mesajul Nunþiului Apostolic E.S. Francisco-Javier Lozano cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009 Bucureºti, Paºti 2009 Celebrarea misterului Pãtimirii, Morþii ºi Învierii Domnului Nostru Isus Cristos este centrul credinþei noastre. Domnul a învins pãcatul ºi moartea ºi prin glorioasa sa înviere ne deschide porþile Paradisului.

Acesta este sensul Sfintelor Paºti, ºi doresc sã le adresez tuturor membrilor Bisericii Catolice din România urãrile cele mai cãlduroase ºi cordiale de pace ºi bucurie în Domnul Înviat.

Isus cel Înviat este speranþa noastrã. Învierea lui Cristos este o explozie a iubirii lui Dumnezeu care inundã întreaga lume. Îndreptarea inimii ºi a credinþei asupra Rãstignitului înviat a clãdit ºi alimentat speranþa poporului creºtin timp de douã mii de ani . „Învierea lui Cristos – ne aminteºte Papa Benedict al XVI – lea nu este deloc o simplã reîntoarcere la viaþa noastrã pãmânteascã; în schimb este cea mai mare ’mutaþie’ care s-a petrecut vreodatã, e ’saltul’ decisiv cãtre o dimensiune a vieþii profund nouã, intrarea într-o ordine cu totul diferitã, care se referã în primul rând la Isus din Nazaret, dar odatã cu El ºi la noi, la întreaga familie umanã, la istorie ºi la întregul univers” (Omilia 19.X.2006).

lumea noastrã, chinuitã de conflicte, nedreptãþi, lipsuri ºi pãcate. ªi cum sã nu ne amintim, în acest an, perioada Paºtelui de acum zece ani, când Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a fãcut memorabila, istorica ºi neuitata vizitã pastoralã în România? Prezenþa Papei în mijlocul nostru pentru a ni-l vesti pe Cristos cel Înviat a fost un moment de har pentru Bisericã ºi societate.

Prin primirea sa iubitoare ºi generoasa ospitalitate faþã de Succesorul lui Petru, poporul român a arãtat lumii cele mai mari virtuþi ale spiritului sãu creºtin, valorile perene ale culturii sale, voinþa sa de a trãi în armonie, fraternitate, unitate.

Cu ocazia acestei a zecea aniversãri a vizitei Papei în România vã invit sã redescoperiþi încã o datã conþinutul mesajelor pe care el le-a adresat Bisericii, Bisericilor, societãþii. Sunt mesaje de iubire ºi de pace, de fraternitate, de înþelegere, de dialog, de toleranþã. Prin vizita sa el a deschis noi orizonturi de speranþã spre unitatea tuturor creºtinilor, pentru a transpune în fapte cuvintele lui Isus de la ultima cinã: „Ut unum sint” (In 17,20).

Dragi fraþi ºi surori, în solemna sãrbãtoare a Sfintelor Paºti din 2009, îngerul Domnului le vesteºte, încã o datã, catolicilor din România: “Nu vã temeþi, ºtiu cã-l cãutaþi pe Isus cel rãstignit. Nu este aici, cãci a înviat dupã cum a zis” (Mt 28, 5-6).

În amintirea Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea ºi a vizitei sale istorice în România, acum zece ani, vã încurajez pe toþi sã fiþi discipolii lui Cristos cel Înviat. Sã faceþi din sfintele celebrãri ale Pãtimirii, Morþii ºi Învierii Domnului un prilej de reflecþie ºi rugãciune pentru a fi mãrturisitori cât mai fideli ai valorilor evanghelice în societatea româneascã.

Acesta este un mesaj de încurajare, care ne în-deamnã la încredere, care îi îndeamnã pe toþi creºtinii sã dea mãrturie despre Cristos cel Înviat, unica speranþã de mântuire pentru

Suntem conºtienþi de problemele, dificultãþile pe care, astãzi, le întâmpinã Biserica în lume, în România, în societate, în familie. Dar suntem convinºi ºi de faptul cã

harul lui Dumnezeu e cu mult deasupra rãului ºi a pãcatului. Dumnezeu, chiar ºi în întunericul durerii ºi al suferinþelor, nu înceteazã sã ne fie Tatã ºi prin cruce ne conduce la Înviere.

Provocãrile secularizãrii, ale laicismului, ale relativismului moral, ameninþãrile unei culturi care vrea sã nege rãdãcinile creºtine trebuie sã facã sã renascã ºi mai puternic în comunitãþile noastre energia, entuziasmul, voinþa de jertfã care i-au însufleþit pe martirii ºi mãrturisitorii acestei þãri sã dea mãrturie despre Isus Cristos, vãrsându-ºi sângele din fidelitate faþã de Bisericã ºi din iubire faþã de fraþi. Învierea Domnului, care învinge pãcatul ºi moartea, dorim sã fie în continuare centrul vieþii Bisericii noastre, al parohiilor ºi al comunitãþilor noastre.

Fãrã ajutorul lui Cristos cel Înviat nu putem face nimic (cf. In 15,5); de aceea ne îndreptãm spre El, plini de încredere în mijlocirea maternã a Preasfintei Fecioare Maria, umilã slujitoare a Domnului, care ne aminteºte cã „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã” (Lc 1,37).

Cu sentimente de recunoºtinþã ºi iubire în Cristos, vã adresez tuturor cea mai sincerã urare pentru un Paºte Fericit ºi Sfânt!

FRANCISCO-JA VIER LO ZANO FRANCISCO-JAVIER LOZANO ZANO,, Nunþiu Ap Apostolic ostolic

3

4

Pelerin la Vatican

Un Pontif al realismului ºi al speranþei pentru Africa ºi întreaga lume Benedict al XVI-lea, al treilea Papã în continentul african

Sfântul Pãrinte s-a aflat, între 17 ºi 23 martie, în prima sa cãlãtorie apostolicã în Africa, fiind al treilea episcop al Romei, din timpurile moderne, care a fãcut vizite pastorale în continentul african.

Primul a fost Papa Paul al VI-lea care, în urmã cu 40 de ani, între 31 iulie ºi 2 august 1969, s-a aflat în Uganda, în centrul continentului. Apoi, Papa Ioan Paul al II-lea – între 1980 ºi 2000 – în cele 16 cãlãtorii apostolice în Africa a vizitat 42 din cele 53 de þãri africane, plus un dominion francez, La Réunion.

„Instrumentum laboris”, încredinþat personal episcopilor africani

Pelerinajul lui Benedict al XVI-lea în Africa a cuprins douã etape: prima, între 17 ºi 20 martie, în Camerun, þarã cu circa 200 de grupuri etnice ºi având ca limbi oficiale franceza ºi engleza. Cãlãtoria a fost prilejuitã de publicarea ºi consemnarea documentului Instrumentum laboris, textul de lucru pentru cea de-a II-a Adunare specialã pentru Africa a Sinodului episcopilor, care se va desfãºura de la 4 la 25 octombrie în Vatican.

Documentul de lucru pentru sinodul cu tema: „Biserica din Africa în serviciul reconcilierii, dreptãþii ºi pãcii. Voi sunteþi sarea

pãmân-tului… Voi sunteþi lumina lumii” (Mt 5, 13.15) a fost încredinþat personal, de Papa Benedict al XVI-lea, preºedinþilor Conferinþelor Episcopale naþionale ºi regionale din Africa. Acest eveniment, fãrã precedent pentru Africa, a avut loc la finalul Sfintei Liturghii celebrate pe 19 martie, la Yaoundé, capitala statului Camerun.

Pe 20 martie, Episcopul Romei ºi-a luat rãmas bun de la Biserica ºi populaþia Camerunului în ceremonia de pe aeroportul capitalei, îndreptându-se spre capitala Angolei, Luanda, pentru cea de-a doua etapã a cãlãtoriei apostolice în Africa. În Angola se aflã una dintre cele mai vechi comunitãþi catolice din Africa subecuatorialã.

Rãnile Africii ºi speranþa vindecãrii

O primire încântãtoare ºi entuziastã – dupã cum s-a putut vedea în transmisiunile TV ºi din relatãrile multor ziariºti – a unui Papã care nu a ezitat sã vorbeascã, cu claritatea-i caracteristicã, despre temele calde ale Africii.

Camerunezii ºi angolezii au ascultat cuvintele unui Pontif care le cunoaºte durerile, care ºtie foarte bine care le sunt problemele ºi speranþele. Papa Benedict al XVI-lea a pus accentul pe necesitatea solidaritãþii internaþionale dar ºi a unui progres care sã se inspire din principii precum corectitudinea, dreptatea ºi cinstea ºi care sã nu slujeascã corupþiei ºi intereselor unui foarte mic numãr de persoane. Un Papã care a privit cu mult realism la rãnile sângerânde ale Africii ºi tocmai de aceea atât de convingãtor

în rãspândirea virtuþii speranþei în acest continent.

El s-a adresat populaþiei africane în general, dar a avut mesaje specifice pentru tineri ºi femei, care reprezintã protagoniºtii viitorului ºi centrul unei dezvoltãri autentice a întregului continent, a unei Africi puse sub ocrotirea Maicii Domnului.

Realism ºi idealuri pentru Africa ºi lumea toatã Comentând recenta vizitã a Papei în Africa, pãrintele Federico Lombardi, directorul Sãlii de Presã vaticane, care a fost prezent în aceastã cãlãtorie, a vorbit despre realism ºi speranþã în descrierea acestei vizite. Într-un interviu la Radio Vatican a spus cã „Papa a privit spre realitatea Africii într-un mod foarte concret, punând în luminã toate marile sale probleme, îndemnându-i totodatã pe africani – într-o cheie creºtinã – sã priveascã departe”.

Aceastã vizitã a fost un dar de speranþã pentru toþi creºtinii din lume, dar cu o atenþie specialã pentru Africa, unde existã probleme dramatice. De aceea, îndemnul la speranþã este deosebit de urgent ºi este just faptul cã Papa a amintit marea valoare a acestei virtuþi pentru toþi creºtinii activi ai acestui continent.

Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

5

Actualitate În cadrul întâlnirii plenare a Congregaþiei pentru Cler ce s-a desfãºurat în a doua parte a lunii martie, în Vatican, Sfântul Pãrinte a proclamat Anul Preotului Preotului, ce va fi dedicat rolului ºi misiunii preotului în viaþa Bisericii ºi în societatea epocii contemporane contemporane, un an pentru a sublinia cã fiecare preot trebuie sã tindã la „desãvârºirea spiritualã” pentru ca slujirea sa sã fie rodnicã. Este important ca preotul sã fie bine format pe fãgaºul învãþãturii Conciliului Vatican II ºi sã poatã fi mereu recunoscut, în moralitate ºi înfãþiºare, a afirmat Papa.

A sfinþi, a învãþa, a conduce. Sunt „tria munera”, cele trei îndatoriri ale vieþii ºi slujirii preotului. Din momentul în care un episcop îi pune mâinile pe cap în actul sacramental al hirotonirii, viaþa unui preot trebuie sã dea mãrturie despre aceste trei valori care, a afirmat Benedict al XVI-lea, „înainte de a fi o obligaþie, o sarcinã de îndeplinit” sunt „un dar”, datoritã cãruia preotul participã la o „viaþã nouã”, dobândeºte acel „stil” care a fost al lui Isus

Anul Preotului: iunie 2009 - iunie 2010 ºi apoi al Apostolilor. Aceastã „participare” la viaþa lui Cristos devine ºi o putere ce face sã devinã „necesarã, mai mult, indispensabilã” „tendinþa spre desãvârºirea moralã”.

Tema aleasã este Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preoþilor. Papa a decis ca Anul preotului sã se deschidã cu celebrarea

Vesperelor din 19 iunie 2009, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, în prezenþa relicvelor parohului din Ars. Ceremonia de încheiere va avea loc exact un an mai târziu, pe 19 iunie 2010, cu o Întâlnire Mondialã a Preoþilor, în Piaþa San Pietro.

Acest An coincide cu cea de-a 150-a comemorare a morþii sfântului paroh de Ars, Ioan Maria Vianney, adevãrat exemplu de pãstor în serviciul turmei lui Cristos, pe care Papa îl va proclama, în mod oficial, ca „sfântul patron al tuturor preoþilor din lume”. În acest An va fi publicat un directoriu pentru confesori ºi pentru îndrumãtorii spirituali, alãturi de o compilaþie de texte papale pe teme esenþiale pentru viaþa ºi misiunea preoþilor în vremurile moderne.

“Un cuvânt de lãmurire”

La 10 martie, Papa Benedict al XVI-lea le-a adresat episcopilor Bisericii catolice o scrisoare legatã de ridicarea excomunicãrii celor patru episcopi consacraþi în mod valid, dar nelegitim, în 1988, de monseniorul Marcel Lefebvre. O scrisoare intensã, pentru a aduce „un cuvânt de lãmurire” asupra cazului - scrie Papa – “care a suscitat, în interiorul ºi în afara Bisericii Catolice, o discuþie de o atare vehemenþã cum de multã vreme nu se mai verificase”. Benedict al XVI-lea vorbeºte despre „perplexitãþile” multor episcopi cu privire la ridicarea excomunicãrii, a urgenþei ºi a oportunitãþii ei. „Unele grupuri”, în schimb - se afirmã în scrisoare - l-au acuzat „deschis pe Papa cã vrea sã se întoarcã înapoi, înainte de Conciliu” declanºând „o avalanºã de proteste, a cãror amãrãciune a dat la ivealã rãni vechi”. „O împrejurare nefericitã, imprevizibilã pentru mine - afirmã Papa - a fost cazul Williamson care s-a suprapus cu ridicarea excomunicãrii”.

Faptul cã Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea nu are o poziþie canonicã în Bisericã - ºi de aceea „slujitorii sãi de cult nu exercitã funcþii legitime în Bisericã” - se bazeazã nu pe raþiuni disciplinare ci doctrinare. „Prin aceasta este clarificat cã problemele care trebuie acum sã fie tratate sunt de naturã esenþial doctrinarã ºi privesc mai ales acceptarea Conciliului Vatican II ºi a magisteriului post-conciliar

al papilor”. „Trebuie sã fie foarte clar pentru Fraternitate” - continuã Pontiful - cã „nu se poate îngheþa autoritatea magisterialã a Bisericii la anul 1962”. „Dar unora dintre aceia care se declarã mari apãrãtori ai Conciliului - adaugã - trebuie, de asemenea, sã li se aminteascã faptul cã Vatican II poartã în sine întreaga istorie doctrinarã a Bisericii.

Cine vrea sã fie ascultãtor faþã de Conciliu, trebuie sã accepte credinþa mãrturisitã în decursul secolelor ºi nu poate tãia rãdãcinile din care arborele trãieºte”. Însã, în faþa acestor mari prioritãþi - explicã - „un gest umil al unei mâini întinse” a dat naºtere „unui adevãrat vacarm”. Cu toate acestea - se întreabã Papa - este atât de greºit sã ieºi în întâmpinarea fratelui care „are ceva împotriva ta ºi sã cauþi împãcarea?”

Benedict al XVI-lea terminã scrisoarea citând invitaþia sfântului Paul cãtre Galateni la a se iubi ºi respecta: „dacã vã muºcaþi ºi vã mâncaþi între voi” - spune Apostolul neamurilor - aveþi grijã sã nu vã nimiciþi unii pe alþii” (Gal 5,15). Din pãcate - a adãugat Papa acest „a se muºca ºi a se mânca” existã ºi astãzi în Bisericã, drept expresie a unei libertãþi rãu înþelese”. „Trebuie sã învãþãm mereu – încheie Papa - prioritatea supremã: iubirea”.

Paginã realizatã de CRISTINA ªOICAN

Papa le explicã episcopilor catolici de ce a ridicat excomunicarea celor patru episcopi lefebvriºti

6

Din viaþa Arhidiecezei

Pãrintele ªerban TTarciz arciz iu: Doctor în filosofie arciziu: Vechi ºi preþios colaborator al revistei noastre, pãrintele ªerban Tarciziu, profesor de ªtiinþe biblice la Institutul Sfânta Tereza din Bucureºti, a obþinut o Diplomã de studii aprofundate în ºtiinþe biblice la Institutul Catolic din Paris ºi o Diplomã de studii aprofundate în istoria creºtinismului la Universitatea din Sorbona. A absolvit apoi ªcoala doctoralã la Universitatea din Sorbona ºi pe cea de la Institutul catolic din Paris.

Ca o încununare a atâtor ani de studii ºi de formare, la 5 martie a obþinut titlul de Doctor în filosofie la Universitatea din Bucureºti, cu o tezã intitulatã “Dimensiunea lingvisticã, eticã ºi teologicã-creºtinã a metaforei militare în Biblie”. La susþinerea lucrãrii doctorale a þinut sã fie prezent ºi Arhiepiscopul Ioan Robu, împreunã cu un grup de preoþi din Bucureºti.

Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Arhidiecezei Preasfinþintul Cornel Damian continuã vizitele în parohiile Arhidiecezei. În luna martie, Episcopul auxiliar de Bucureºti a vizitat comunitãþile catolice din Craiova (15 martie), Tulcea (22 martie) ºi Sulina (22 martie). Împreunã cu pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul Arhidiecezei de Bucureºti, Episcopul Cornel le-a prezentat familiilor catolice diferite momente din viaþa Apostolului Paul, subliniind importanþa familiei creºtine în transmiterea credinþei. „Pentru a vesti Evanghelia este necesar ca aceasta sã fie trãitã ºi vestitã mai întâi în casele noastre”, le-a explicat PS Cornel tulcenilor, pe care i-a încurajat sã aibã curajul de a vorbi despre Cristos ºi în afara casei ºi a Bisericii.

Misiuni populare în parohia Sfântul Anton din Mihail Kogãlniceanu Pentru o mai bunã pregãtire a credincioºilor pentru sãrbãtoarea Învierii Domnului, în perioada 20-22 martie au avut loc misiuni populare în parohia Sfântul Anton din localitatea Mihail Kogãlniceanu, organizate de pãrintele paroh Anton Alecu. Predicator a fost preotul salezian Tiziano Baracco.

Duminicã, 22 martie, la încheierea misiunilor, comunitãþii din Mihail Kogãlniceanu i s-a alãturat un grup de tineri din Constanþa, însoþit de pãrintele paroh, monsenior ªtefan Ghenþa. Ei au purtat în procesiune Relicva Sfintei Cruci pânã în bisericã, unde a fost expusã spre a fi veneratã de credincioºi. „În acest fel - ne-a explicat monseniorul Ghenþa -, în drumul de pregãtire pentru Sãrbãtoarea Paºtelui, credincioºii din Mihail Kogãlniceanu au avut posibilitatea sã se roage ºi sã cinsteascã lemnul Sfintei Cruci, prin care Isus ne-a dobândit mântuirea”. „Predicile ascultate, participarea la Sfintele Liturghii, binecuvântarea solemnã ºi posibilitatea de a atinge ºi de a sãruta cu veneraþie Relicva Sfântã au întãrit dorinþa tuturor de a-l urma pe Isus pe Calea Crucii ºi de a duce o viaþã de mãrturie creºtinã”, a adãugat monsenior ªtefan Ghenþa.

Rugãciu ne la sfântul Iosif Rugãciune în întreaga Arhidiecezã „La tine alergãm, fericite Iosife” este rugãciunea pe care o vor rosti de acum înainte, la sfârºitul fiecãrei Sfinte Liturghii, înainte de binecuvântare, preotul împreunã cu credincioºii. Aceasta este dorinþa ºi decizia pe care Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu, a exprimat-o în timpul Liturghiei Pontificale din sãrbãtoarea sfântului Iosif, patronul catedralei Arhidiecezei. „Rugãciunea aceasta - a spus Arhiepiscopul - sã ne ajute în apãrarea noastrã ºi a Bisericii, Trupul lui Cristos, împotriva rãului din lume”.

La Liturghia solemnã, prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, în seara zilei de 19 martie, catedrala s-a umplut de credincioºi, laici ºi persoane consacrate, iar altarul pãrea neîncãpãtor pentru numãrul mare de preoþi veniþi la sãrbãtoare din întreaga Arhidiecezã.

7

Biserica în România

Nou episcop romano-catolic de Oradea Sâmbãtã, 7 martie, a avut loc, în catedrala romano-catolicã din Oradea, consacrarea noului episcop al Diecezei romano-catolice de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Principalul consacrator a fost episcopul de Timiºoara, PS. Martin Roos, iar episcopi co-consacratori au fost ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti ºi ÎPS Balázs Bábel, arhiepiscop de Kalocsa-Kecskemet (Ungaria).

La celebrare au luat parte Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco-Javier Lozano, numeroºi episcopi din þarã ºi din strãinãtate, preoþi, persoane consacrate ºi autoritãþi civile, printre care ministrul Culturii ºi Cultelor, Theodor Paleologu. Din partea arhidiecezei noastre au participat, în afarã de Arhiepiscopul Ioan Robu, ºi preoþii Cazimir Budãu ºi Petru Husariu.

La încheierea celebrãrii, ÎPS Ioan Robu, în calitate de preºedinte al Conferinþei Episcopale Române, i-a urat noului episcop bun venit în Conferinþã. În momentul de faþã Conferinþa Episcopalã Românã este formatã din 16 episcopi: 9 de rit latin ºi 7 de rit bizantin.

Noul episcop a slujit mai mulþi ani ca vicar general în Dieceza de Timiºoara ºi îl înlocuieºte acum pe PS Tempfli Jozsef, care s-a retras din motiv de vârstã, dupã ce a condus Dieceza latinã de Oradea din 1990. PS Laszlo Bocskei este cel de-al 82-lea episcop al Diecezei Romano-Catolice de Oradea.

Rãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan Robu “Mulþumindu-vã pentru gestul de atenþie, pot sã vã asigur de stima ºi apropierea Bisericilor italiene faþã de Bisericile din România, conºtienþi fiind de angajarea comunã pentru contrastarea oricãrei forme de violenþã ºi ilegalitate”.

Cu aceste cuvinte rãspunde cardinalul Angelo Bagnasco, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, la scrisoarea pe care arhiepiscopul Ioan Robu, preºedintele Conferinþei Episcopale Române, a trimis-o Bisericii Italiene luna trecutã, în care condamna actele criminale sãvârºite în Italia de unii cetãþeni români.

“Mulþi italieni – continuã cardinalul Bagnasco – nu de mult, au fost imigraþi în þãri strãine în cãutarea unui loc de muncã, pentru a garanta un viitor mai demn familiilor lor”. De aceea – adaugã prelatul - “îi apreciem pe cei care vin în Italia pentru a-ºi aduce contribuþia pentru edificarea unei societãþi mai drepte”.

Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco Javier Lozano, a vizitat, la sfârºitul lunii februarie ºi începutul lunii martie, diecezele romano ºi greco-catolice din vestul þãrii noastre. În perioada 20-22 februarie, Nunþiul s-a aflat la Cluj, unde a participat la ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa, cardinalului Zenon Grocholewski, Prefect al Congregaþiei pentru Educaþie Catolicã, din partea Universitãþii Babeº-Bolyai.

La Cluj, Excelenþa Sa a vizitat Catedrala Schimbarea la Faþã ºi Sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, unde a avut o întâlnire cu PS Florentin, PS Vasile Bizãu, de la Blaj, cu preoþi ºi profesori de la Facultatea de Teologie greco-catolicã.

La 7 martie, Nunþiul Apostolic a participat la consacrarea ºi intronizarea noului episcop romanocatolic de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Duminicã, 8 martie, Nunþiul a vizitat comunitatea catolicã din Zalãu, iar a doua zi a mers la Oradea, unde a concelebrat Sfânta Liturghie alãturi de PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea.

Poziþia Bisericii Catolice cu privire la dezincriminarea prostituþiei ºi a incestului Într-un Comunicat de presã, dat publicitãþii la 10 martie, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti îºi exprimã dezaprobarea faþã de dezincriminarea prostituþiei ºi a incestului în noul Cod Penal, „considerând-o ca un drum liber ºi justificabil spre dispreþul ºi abuzul faþã de fiinþa umanã”. „Biserica – se adaugã în comunicat - nu a încetat ºi nu va înceta sã apere demnitatea persoanei umane ºi sã dezaprobe prostituþia ºi incestul. Astfel de fapte (...) prolifereazã datoritã dictaturii relativismului moral, care caracterizeazã societatea modernã”.

Citând Catehismul Bisericii Catolice (CBC) în comunicat se aratã cã incestul “corupe relaþiile familiale ºi indicã un regres spre animalitate” (nr. 2388), iar în cazul în care actului incestuos îi cad pradã copiii, “greºeala e dublatã de o implicare scandaloasã adusã integritãþii fizice ºi morale” a acestora, “care îi va marca toatã viaþa, ºi de o violare a responsabilitãþii educative” (CBC, nr. 2389). „Prostituþia este consideratã de Bisericã o formã de sclavie modernã (...) ºi o degradare a trupului care, în viziunea creºtinã, este locuinþa Duhului Sfânt. (...) Legalizarea prostituþiei – se aratã în comunicat - ar însemna acceptarea unei culturi care banalizeazã sexualitatea umanã”.

Aceastã poziþie de dezaprobare publicã a prostituþiei ºi a incestului – care, în Biserica Catolicã se bazeazã pe legea moralã naturalã, pe învãþãtura Sfintei Scripturi ºi pe tradiþia Bisericii – a fost împãrtãºitã ºi de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin persoana Episcopului Petru Gherghel.

Pagini realizate de CRISTINA GRIGORE

Nunþiul Apostolic în mijlocul catolicilor din vestul þãrii

8

Biserica în lume

Redescoperirea duminicii Înscriindu-se pe linia protecþiei sociale ºi a luptei împotriva abuzurilor din partea patronatelor, Biserica Catolicã, alãturi de sindicate, susþine asigurarea duminicii ca zi liberã. Comisia Conferinþelor Episcopilor din Comunitatea Europeanã (are 24 de delegaþi la Bruxelles) alãturi de Biserica Protestantã a Germaniei (EKD) ºi de Biserica Angliei salutã iniþiativa cu privire la “protecþia duminicii” ºi garantarea ei ca zi liberã, depusã la Parlamentul European de cinci deputaþi europeni de mai multe naþionalitãþi.

Declaraþia scrisã privind pãstrarea duminicii ca zi liberã a fost susþinutã de mai multe argumente: acest principiu este considerat un stâlp de bazã al modelului social european ºi o parte a moºtenirii culturale europene; în conformitate cu legislaþia UE, duminica este ziua sãptãmânalã de odihnã pentru copii ºi adolescenþi; instituþiile, organismele ºi agenþiile europene nu lucreazã duminica, încã de la crearea lor ºi nu intenþioneazã sã facã acest lucru în viitor, în ciuda diversitãþii contextului religios, cultural ºi etnic al funcþionarilor ºi al factorilor de decizie din Uniunea Europeanã.

Semnatarii invitã statele membre ºi instituþiile Uniunii Europene sã protejeze ziua de duminicã, ca zi sãptãmânalã de odihnã, în cadrul viitoarei legislaþii naþionale ºi comunitare privind programul de lucru, cu scopul de a spori protecþia sãnãtãþii lucrãtorilor ºi reconcilierea muncii cu viaþa de familie. Pentru a fi adoptatã ca declaraþie oficialã este necesarã semnarea ei de majoritatea parlamentarilor europeni, înainte de 7 mai 2009.

Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritate Pe 24 martie 2009, Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun a organizat un concert de orgã, susþinut de maestrul Felician Roºca, în care au fost incluse lucrãri de Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Johannes Brahms, Johann Pachelbel, George Enescu. Concertul, care s-a desfãºurat în biserica Sfânta Fecioarã a Carmelului din Traspontina, Roma, s-a înscris în seria de “concerte de recunoºtinþã”, grupate sub numele generic “Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritate”, oferite de Ambasada României pentru reprezentanþii Bisericii Catolice în semn de recunoºtinþã pentru susþinerea comunitãþilor creºtine româneºti din Italia.

Cu aceastã ocazie, cardinalul Renato Raffaele Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Justiþie ºi Pace, a primit Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce, oferit de preºedintele României, Traian Bãsescu. În mesajul transmis cu aceastã ocazie, preºedintele român ºi-a exprimat recunoºtinþa pentru “solidaritatea demonstratã de Biserica Catolicã faþã de românii din diaspora, fie ei ortodocºi, romano-catolici sau greco-catolici”, precum ºi pentru sprijinul oferit de Sfântul Scaun, de dicastere, de Vicariatul de Roma ºi de Conferinþa Episcopalã Italianã numeroaselor parohii româneºti din întreaga Italie”.

Potrivit preºedintelui român, parohiile nu sunt doar locuri în care se gãseºte sprijin spiritual, ci ºi locuri în care credincioºii învaþã sã îºi demonstreze loialitatea faþã de comunitatea ºi statul care i-au primit ºi le-au oferit solidaritatea. Preºedintele Bãsescu i-a mulþumit cardinalului Martino pentru poziþia echilibratã, deschisã ºi profund umanã exprimatã în calitatea de preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, funcþie pe care a ocupat-o pânã în luna februarie, ºi al Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace în contextul recentelor dezbateri pe tema imigraþiei în Italia.

Congres Internaþional dedicat femeilor Pe 20 martie a început, la Roma, primul Congres Internaþional dedicat femeilor, care a avut ca temã: „Viaþa, familia, dezvoltarea: rolul femeilor în promovarea drepturilor umane”.

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, în colaborare cu World Women Alliance for Life and Family (WWALF) ºi World Union of Catholic Women’s Organizations (WUCWO). Într-un mesaj transmis prin cardinalul Renato Raffaele Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, Sfântul Pãrinte a afirmat cã rãspunsul la actualele atacuri împotriva vieþii poate fi dat mai ales de femei, prin intermediul unui “nou feminism”, care sã apere drepturile umane ºi sã respecte cu tãrie viaþa.

Papa a declarat cã una din misiunile femeii creºtine este aceea de a “corecta orice neînþelegere cu privire la faptul cã religia creºtinã este doar o colecþie de porunci ºi interdicþii”. “Cele Zece Porunci nu sunt o serie de nu, ci un mare da spus iubirii ºi vieþii”, a mai spus Pontiful.

Cardinalul Martino a subliniat cã, în momentul de faþã, problema socialã nu poate fi separatã de aceea a familiei ºi a vieþii, ºi cã în aceste amândouã subiecte se intersecteazã aceea a demnitãþii femeii. Apoi a afirmat cã “noul feminism” trebuie sã fie “capabil sã lanseze umanismul integral ºi solidar, care sã fie prieten al vieþii, prieten al familiei ºi al iubirii conjugale, care sã fie mereu gata sã lupte împotriva nedreptãþii ºi a opresiunii”.

Biserica în lume

În Spania, campanie în favoarea vieþii Conferinþa Episcopala Spaniolã (CEE) a lansat pe 16 martie o campanie cu tema Apãrãmi viaþa!, care a atras atenþia asupra riscului de a apãra viaþa animalelor ºi de a nu-i proteja, în schimb, pe copiii nenãscuþi. „Se aºteaptã modificãri legislative care, dacã vor fi aprobate, vor duce la o situaþie în care nou-nãscuþii vor fi mai puþin protejaþi decât sunt în legislaþia actualã. În acelaºi timp, se pare cã acceptarea socialã a avortului este într-o continuã creºtere”, se explicã într-o notã emisã de Biroul de Informaþii al Conferinþei Episcopale pentru a prezenta campania. În continuarea notei s-a atras atenþia asupra faptului cã în societatea actualã este mereu crescândã sensibilitatea faþã de necesitatea de a apãra embrionii diferitelor specii animale, fapt care este demn de laudã. Dar, ca un paradox, viaþa persoanei umane care trebuie sã se nascã este obiectul unei lipse de protecþie tot mai extinse.

Campania, ce a avut ca protagoniºti o fiinþã umanã ºi un linx, ºi-a propus sã fie vocea celor ce n-au voce, dar care au dreptul sã trãiascã. Iniþiativa s-a înscris în contextul Zilei pentru Viaþã, ce s-a celebrat pe 25 martie în toate diecezele din Spania, ºi în mai amplul proiect al Anului de Rugãciune pentru Viaþã, iniþiat în luna ianuarie a acestui an.

Semne de speranþã pentru Biserica Catolicã din Cuba În Cuba a fost aprobat un proiect ce prevede restaurarea unor biserici catolice. Într-o þarã cum este Cuba, aprobarea, de cãtre Guvern, a unei restructurãri radicale a patru mari biserici din Havana a fost privitã ca un semn promiþãtor al unei îmbunãtãþiri a relaþiilor dintre liderii catolici ºi administraþia condusã de Raul Castro.

La câteva sãptãmâni dupã aprobarea proiectului, asociaþia catolicã de caritate Kirche in Not, care se ocupã de creºtinii persecutaþi ºi în suferinþã, a donat 60.000 de euro în acest scop.

Un purtãtor de cuvânt al Kirche in Not a afirmat: “faptul cã aceste lucrãri de restaurare – care vor dura mult timp – au primit undã verde, reprezintã un pas fundamental pentru relaþiile dintre Stat ºi Bisericã (...). Demonstreazã cã, de când Raul Castro l-a înlocuit pe fratele sãu, Fidel, ca Preºedinte, începe sã aparã o nouã relaþie cu Biserica, iar catolicii - ºi creºtinii, în general, - nu mai sunt vãzuþi în mod automat ca duºmani ai Statului. Cu siguranþã cã mai este drum lung de fãcut, dar sunt motive de speranþã”.

Aprobarea proiectului de restaurare a celor patru biserici vine dupã câteva semnale ale modificãrii atitudinii guvernului faþã de Bisericã. În februarie 2008, Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, a inaugurat un edificiu ecleziastic nou - o reºedinþã episcopalã ºi birouri pentru Dieceza de Guantanamo.

Toate aceste gesturi dau o nouã speranþã, dupã aproape treizeci de ani în care Fidel Castro a exilat mulþi preoþi ºi numeroase persoane consacrate ºi a confiscat biserici, marea majoritate a acestora fiind ºi astãzi în proprietatea guvernului.

Lanþ de rugãciune în Þara Sfântã La iniþiativa unor institute de viaþã consacratã ºi a unor congregaþii religioase prezente la Ierusalim ºi la Betleem a fost iniþiat un lanþ de rugãciune “pentru Benedict al XVI-lea, pentru ca viitoarea sa vizitã pastoralã în Þara Sfântã sã aducã roade de înnoire spiritualã, pace ºi stabilitate”.

Acesta este modul în care persoanele consacrate din Þara Sfântã se pregãtesc sã-l primeascã pe Sfântul Pãrinte. “În fiecare zi, la ora 18, fiecare dintre noi, în locul în care ne aflãm, îºi întrerupe activitatea ºi recitã rugãciunea Tatãl nostru.

Se creeazã astfel un lanþ de rugãciune care sperãm cã poate sã-l îmbrãþiºeze pe Papã ºi sã facã rodnicã aceastã cãlãtorie. Creºtinii de aici îl aºteaptã cu nerãbdare, sunt dornici sã-i asculte cuvintele de încurajare ºi de îmbãrbãtare pentru a merge mai departe, în ciuda tuturor problemelor”, a spus sora Sara, care se aflã de 2 ani la Betleem.

“Lipsa pãcii ºi a siguranþei pentru viitor, a mai spus sora, nu-ºi gãseºte soluþia în emigrare. Creºtinii pãrãsesc acest teritoriu ºi, din acest motiv, au nevoie sã fie încurajaþi.

Plecarea le poate da o mânã de ajutor, din punct de vedere economic ºi al siguranþei unui loc de muncã, atât de necesare ºi vitale, dar ºi sprijinul credinþei. Iatã de ce este nevoie de rugãciune ºi de mijlocire. Papa ºtie acest lucru ºi, de aceea, suntem siguri cã aceastã vizitã le va insufla curaj ºi credinþã”.

Sfântul Pãrinte va vizita Þara Sfântã în perioada 8-15 mai.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Sfânta Scripturã Duminica Învierii

În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers în zori la mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe mormânt. A alergat, deci, ºi s-a dus la Simon Petru ºi la celãlalt ucenic, pe care îl iubea Isus, ºi le-a zis: „Lau luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au pus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers la mormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajuns cel dintâi dar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intrat în mormânt ºi s-a uitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliul care fusese pe capul lui era… deoparte, înfãºurat într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic… ºi a vãzut ºi a crezut (In 20,1-9).

Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el. Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii lui Isus ºi, prin ei, toþi oamenii sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi mai ales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã, giulgiurile morþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat, împãturit, de-o parte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii, ci ºi semne ale unei identitãþi noi, dobândite de Isus Cristos, identitate pe care numai ochiul de credinþã o poate recunoaºte.

Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentul evanghelic al acestei Duminici, va fi necesarã o pedagogie aparte pentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Astfel, Mariei Magdalena, venitã la mormânt, conform sfântului Ioan, din imbold de pietate ºi de tandreþe, nu-i va fi suficient sã vadã piatra mormântului datã deoparte pentru a întrezãri o altã perspectivã decât aceea ca Domnul sã fi fost luat din mormânt ºi dus într-un loc neºtiut. Va fi necesarã o întoarcere cãtre Domnul ei ºi de o chemare pe nume – Marie! – (In 20,14.16) pentru ca ochiul ei sã descopere Noutatea de neimaginat ºi sã se transfome într-o martorã a Învierii preaslãvite a Mântuitorului.

Cât îi priveºte pe Petru ºi pe ucenicul pe care Isus îl iubea, ei sunt prezentaþi, încã de la începutul Pãtimirii lui Isus, în imediata Lui apropiere. Activi de-a lungul pãtimirii, ei vor fi ºi mai mult în descoperirea misterului Învierii.

O deosebire între ei existã totuºi, deosebire care îi va permite celuilalt ucenic sã ajungã mai repede decât Petru la mormânt ºi aceasta este iubirea. Aceasta îi va permite sã treacã mai uºor de la „a vedea” semnele învierii (giulgiurile), la „a crede” (el a vãzut ºi a crezut...) cã Isus Cristos a înviat. Pentru Petru, deºi a fost primul care a intrat în mormânt, devenind astfel un martor indiscutabil pentru Bise-rica primarã, el va avea nevoie de un nou demers, cel din In 21,1-14.15-23, pentru ca sã-l des-copere pe Domnul ºi sã se lase învestit martor al Învierii sale.

Duminica a II-a a Paºtelui (B)

Fiind searã, în ziua aceea, întâia a sãptãmânii, ºi uºile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, a venit Isus ºi a stat în mijloc ºi le-a spus: „Pace vouã!” ªi spunând aceasta, le-a arãtat mâinile ºi coasta. Aºadar s-au bucurat ucenicii vãzându-l pe Domnul. Le-a zis deci iarãºi: „Pace vouã! Precum m-a trimis pe mine Tatãl, ºi Eu vã trimit pe voi”. ªi, zicând acestea, a suflat asupra lor ºi le-a zis: „Primiþi pe Duhul Sfânt. Cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate; ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute.”

Dar Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamãnul, nu era cu ei când a venit Isus. Deci, i-au spus ceilalþi ucenici: „L-am vãzut pe Domnul!” El, însã, le-a spus: „Dacã nu voi vedea în mâinile lui urma cuielor ºi nu îmi voi pune degetul în urma cuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede!”... (In 20,19-31).

Urmarea acestei pericope, în care refuzul apostolului Toma de a crede în mãrturia celorlalþi ucenici despre întâlnirea lor cu Isus Cristos Înviat, ne este tuturor arhicunoscutã. Opt zile mai târziu, în acelaºi cadru al primei întâlniri cu ucenicii sãi, Isus Cristos îl va interpela pe Toma, prezent de aceastã datã, cu aproximativ aceleaºi cuvinte prin care el îºi exprima refuzul de a crede: Adu-þi degetul aici ºi vezi mâinile mele ºi adu-þi mâna ºi pune-o în coasta mea ºi nu fi necredincios, ci credincios. O astfel de interpelare, de-a lungul cãreia degetul ºi mâna apostolului au reiterat traseul cuielor la rãstignire ºi a lãncii ostaºului la strãpungea inimii, avea sã producã în el o transformare surprinzãtoare. Prin gesturile sale Toma fãcea mai mult decât sã verifice autenticitatea rãnilor ºtiute de el în trupul preasfânt al Învãþãtorului sãu. Necredinciosul „repeta” rãstignirea Mântuitorului, „repetare” care a trezit în el, probabil, un simþãmânt de vinovãþie. Doar un astfel de simþãmânt putea provoca acea exclamaþie atât de plinã de cãinþã, dar ºi de speranþã: Domnul meu ºi Dumnezeul meu! ªi totuºi, prima parte a pericopei acestei Duminici ne oferã câteva din consecinþele care decurg din victoria lui Isus Cristos asupra morþii.

Astfel, Învierea preaslãvitã este pentru ucenici – ºi nu numai – sursã de pace (Pace vouã!). Or, ucenicii (din toate timpurile) care au fost (sau sunt) alãturi de Isus în pãtimirea Lui, aveau (au) atâta nevoie de aceastã Pace. Odatã obþinutã, însã, aceastã Pace, apostolii, asupra cãrora a fost suflat Duhul Sfânt, trebuie sã o poarte tuturor oamenilor prin iertarea pãcatelor.

Doar o astfel de iertare a pãcatelor, acordatã în virtutea Duhului Celui Înviat, este aducãtoare de acea Pace care îi „redã viaþa” celui vinovat. Iar apostolul Toma ne este prezentat ca unul din cei care, de-a lungul experienþei sale, a ajuns nu doar sã creadã în Învierea glorioasã a lui Cristos, ci chiar sã „guste” Pacea sa.

Sfânta Scripturã Duminica a III-a a Paºtelui (B)

Ucenicii au povestit ce li se întâmplase pe drum ºi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei acestea, Isus însuºi a stat în mijlocul lor ºi le-a zis: „Pace vouã!”. Dar ei, încremeniþi ºi înspãimântaþi, credeau cã vãd un duh. ªi El le-a spus: „De ce sunteþi tulburaþi ºi de ce se ridicã îndoieli în inima voastrã? Vedeþi mâinile ºi picioarele mele, cã eu sunt cu adevãrat...” ªi, spunând aceasta, le-a arãtat mâinile ºi picioarele... ªi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grãit când eram încã cu voi: cã trebuie sã se împlineascã toate cele scrise în Legea lui Moise, în profeþi ºi în psalmi despre mine.” Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile. ªi le-a zis: „Aºa este scris: Cristos trebuie sã pãtimeascã ºi sã învie din morþi a treia zi ºi sã se vesteascã în numele lui convertirea spre iertarea pãcatelor, la toate neamurile, începând din Ierusalim. Voi sunteþi martori ai acestor lucruri” (Lc 24,35-48).

Sfântul evanghelist Luca a cunoscut principalele tradiþii ale Învierii glorioase a Mântuitorului, tradiþii pe care le-a organizat pe parcursul unei zile, prima a sãptãmânii (Lc 24,1), în jurul unei menþiuni a frângerii pâinii. Prin aceasta, sfântul Luca ne sugereazã cã, pânã în momentul redactãrii acestei evanghelii, comunitatea creºtinã înþelesese cã orice celebrare euharisticã actualizeazã nu doar Pãtimirea ºi Moartea lui Isus Cristos, ci ºi Învierea ºi chiar Înãlþarea Lui la cer (Lc 24,51).

Cât priveºte, însã, Învierea preaslãvitã a Mântuitorului, ºi pentru sfântul Luca, la fel ca ºi pentru ceilalþi evangheliºti, rãmâne un mister pe care o serie de evenimente, trãite de ucenicii Sãi, îl lasã sã se întrezãreascã ºi aceasta doar în anumite condiþii. Astfel, de vreme ce Învierea l-a transformat în mod profund pe Isus, care a intrat în slava sa, ea nu poate fi perceputã de cãtre ucenici decât printr-un act de credinþã. Numai aºa se poate explica, la început îndoiala ºi, mai apoi, dificila trecere de la necredinþã la recunoaºtere. La începutul acestui drum se aflã iniþiativa lui Isus care le ureazã (le aduce) ucenicilor încremeniþi ºi înspãimântaþi pacea. ªi pentru cã credinþa nu a încolþit în inimile lor, Isus Înviat va fi nevoit sã le aducã dovezi ale identitãþii sale: arãtându-le rãnile rãstignirii pe care trupul sãu de înviere le purta ºi mâncând înaintea lor o bucatã de peºte fript. Cea de-a doua parte a întâlnirii cu cei adunaþi în numele lui este alcãtuitã dintr-un discurs al lui Isus Cristos Înviat (v. 44-49), prin care duce la bun sfârºit recunoaºterea Sa (v. 44-45) urmatã de trimiterea în misiune a celor unsprezece ºi a însoþitorilor lor (v. 46-49).

Noi, cei de astãzi, ne fondãm credinþa pe învierea lui Isus Cristos, pornind de la mãrturia martorilor aleºi de mai înainte (Fap 10,41), dar ºi de la evenimente, în care ochiul nostru de credinþã întrezãreºte lucrarea de reînnoire a Celui Înviat. Mai mult, atunci când am descoperit-o ºi am trãit-o, El ne cheamã sã dãm mãrturie celor care nu au cunoscut-o ºi, prin urmare, nu au gustat Pacea ei.

Duminica a IV -a a Paºtelui (B) IV-a

În vremea aceea Isus a zis: „Eu sunt Pãstorul cel bun.

Pãstorul cel bun îºi pune viaþa pentru oile sale. Dar nãimitul, ºi care nu este pãstor ºi oile nu sunt ale lui, vede lupul venind ºi lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºte ºi le risipeºte. Aceasta pentru cã este nãimit ºi nu-i pasã de oi. Eu sunt Pãstorul cel bun ºi le cunosc pe ale mele ºi ale mele mã cunosc pe mine.

Dupã cum Tatãl mã cunoaºte pe mine, ºi Eu îl cunosc pe Tatãl ºi viaþa mea o pun pentru oi. Mai am ºi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. ªi pe acelea trebuie sã le aduc ºi glasul meu îl vor auzi ºi vor fi o turmã ºi un pãstor. De aceea mã iubeºte Tatãl, pentru cã Eu îmi pun viaþa, ca iarãºi sã o iau. Nimeni nu o ia de la mine, ci Eu o pun de la mine însumi.

Putere am sã o pun ºi putere am ca iarãºi sã o iau: aceastã poruncã am primit-o de la Tatãl meu” (In 10,11-18).

Evanghelia celei de-a patra duminici a Paºtelui se prezintã sub forma unei alegorii care, prin intermediul imaginii pãstorului iubitor ºi atent faþã de oile sale, ne ilustreazã o ipostazã ineditã a iubirii ºi grijii pe care Isus Cristos Înviat (ºi glorificat la dreapta lui Dumnezeu) continuã sã o manifeste faþã de cei încredinþaþi Lui de cãtre Tatãl. Astfel, definindu-se ca Pãstorul cel bun, Isus Cristos îi asigurã pe ucenicii din toate timpurile ºi din toate locurile cã îi cunoaºte pe fiecare (cu problemele, grijile dar ºi cu bucuriile sale) ºi cã fiecare ajunge într-o zi sã-L cunoascã (sã-i cunoascã prezenþa ºi lucrarea mântuitoare), cu o cunoaºtere la fel de profundã cum este aceea dintre El ºi Tatãl; cã, pentru a-i salva pe cei ameninþaþi, Isus Cristos îºi continuã dãruirea jertfelnicã mergând pânã la a-ºi pune viaþa; cã dãruirea jertfelnicã de sine ºi Învierea Sa glorioasã au menirea, conform poruncii primite de la Tatãl, sã îi adune pe ucenicii sãi, de oriunde s-ar afla, pentru a alcãtui o singurã turmã condusã de un singur pãstor.

Prin urmare, în spatele acestei alegorii, suntem invitaþi sã recitim nu doar o istorie a lucrãrii de mântuire pe care Isus Cristos a sãvârºit-o într-un anumit moment al istoriei în favoarea locuitorilor unei þãri, ci sã înþelegem mai bine ce este Biserica ºi, mai ales, în ce fel Cel Înviat continuã sã alcãtuiascã poporul pe care sã-l prezinte glorificat Tatãlui care L-a trimis. O astfel de definire a Bisericii, din care noi cei înviaþi ºi glorificaþi împreunã cu Cristos (Ef 2,6) facem parte, este dãtãtoare de mângâiere ºi de sperenþã, mai ales atunci când avem de traversat experienþe cumplite ale vieþii. El ne asigurã de iubirea, de grija ºi, mai ales, de prezenþa lui salvatoare.

Pr ARCIZIU Pr.. dr dr.. ªERBAN TTARCIZIU

11

12

Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XVI) Încrâncenarea terapeuticã „Tare ca moartea e iubirea. Puhoiuri de ape nu pot sã o stingã” (Ct 8,6-7). Versetele biblice din Cântarea Cântãrilor sunt amintite în cartea de rugãciuni „Calea cerului”, la staþiunea a IV-a din Calea Sfintei Cruci. Privirea Mamei, Maria, ºi privirea Fiului, Isus, se întâlnesc. Întrezãrim în acest schimb de priviri dorinþa mamei de a lua asupra sa suferinþa fiului condamnat la moarte. Ce n-ar face o mamã ca fiul sã-i fie salvat? Poate ar prelungi la nesfârºit sosirea ultimei clipe. Sau ºi-ar da viaþa în locul lui. Iubirea e ºi mai tare decât moartea. Încrâncenarea terapeuticã ar putea fi o faþetã a iubirii mamei faþã de fiu, ca dorinþã de a-i prelungi viaþa. Însã, între cele douã situaþii, nu existã corespon-denþã, ci o mare contrapunere. În primul caz, dorinþa e fireascã, în cel al încrân-cenãrii terapeutice motivaþiile menþinerii în viaþã pot fi departe de raþiunile iubirii, uneori chiar absurde.

Odatã cu dezvoltarea medicinei poate fi amânatã tot mai mult clipa finalã. Graniþa „obºtescului sfârºit” poate fi mutatã puþin mai încolo. Indefinit. Se poate recurge la reanimare sau chiar la conser-varea artificialã a vieþii. Viaþa unui bolnav, în fazã terminalã sau în stare ireversibilã, ar putea fi prelungitã sine die.

O confuzie. Încrâncenarea terapeuticã vine pe fondul ideii cã moartea e un faliment, un mare insucces ºi, de aceea, se impune amânarea sa cu orice preþ. În fond, uitãm cã a muri e natural.

Jurnalele amintesc sporadic de faimoºi pacienþi, supuºi încrâncenãrii, a cãror existenþã ajunsese la sfârºitul natural (Franco, Tito, Tancredo Neves, iar mai recent Ariel Sharon). De cele mai multe ori, încrâncenarea tulburã în mod inutil pacientul ºi-i aduce suferinþe suplimentare.

F.W. Nietzsche, în Crepusculul idolilor, se situeazã la polul opus, anticipând crudul laxism al promotorilor eutanasiei: „Bolnavul - spune el - e un parazit pentru societate. În anumite condiþii, a trãi mai mult nu e decent. În cazul în care viaþa continuã într-o fricoasã dependenþã de medici ºi de practicile lor, dupã ce sensul sãu a fost pierdut, dreptul la viaþã ar trebui

sã trezeascã un profund dispreþ în societate”. Între a conserva viaþa cu orice preþ ºi a capitula în faþa pierderii sensului vieþii existã un abis dar ºi o cutremurãtoare asemãnare.

Pe un tãrâm al abisului se aflã ataºamentul disperat faþã de viaþã, iar pe altul dispreþul faþã de viaþa aflatã în condiþii precare.

Asemãnarea e frica, pe care bine a intuit-o Nietzsche, în primul caz - de moarte, în al doilea de viaþã.

Apropierea dintre încrâncenare ºi eutanasie þine, de asemenea, de apartenenþa la acelaºi ambient cultural. ªi una ºi alta sunt semnul voinþei de putere a omului. ªi una ºi alta sunt un mod de a afirma puterea omului asupra morþii, fie prin amânarea ei (încrâncenare), fie prin anticiparea ei (eutanasie).

Existã, totuºi, o antitezã clarã între cele douã. Una e comandatã de logica vieþii cu orice preþ, chiar cu costuri enorme ºi fãrã ameliorare. Alta de

Universul familiei logica morþii procurate. În felul acesta, adepþii euta-nasiei marºeazã pe inutilitatea încrânce-nãrii pentru a justifica recursul la moartea dulce.

A pune egal între refuzul încrâncenãrii ºi aºa-zisul drept la o moarte demnã, invocat de promotorii eutanasiei e fals.

Diferenþa radicalã dintre cele douã logici ne ajutã sã îndepãrtãm grava confuzie.

Oricum, nu se poate vorbi de drept, din moment ce omul nu e nici stãpân, nici arbitru al morþii proprii sau a altuia. Nici demnitatea nu poate fi invocatã acolo unde moartea procuratã contrazice, în mod radical, valoarea existenþei umane, chiar dacã aceastã existenþã e încercatã, nefericitã, suferindã.

Confuzia, aºadar, vine din justificarea eutanasiei pe baza refuzului încrâncenãrii terapeutice.

Criterii obiective pentru a defini încrâncenarea terapeuticã: inutilitatea sau ineficienþa terapiei, mai ales în cazul unei boli ireversibile sau a morþii cerebrale; chinul, atunci când terapia în loc sã aducã alinare, provoacã suferinþe mai apãsãtoare bolnavului; caracterul extraordinar al terapiei, care ia în considerare costuri ºi beneficii, starea sistemului sanitar al unei þãri etc.. Caracterul extraordinar vine în sprijinul sublinierii inutilitãþii încrâncenãrii.

Fondul problemei. Ce înseamnã o moarte pe deplin umanã? Ar putea fi cea care pãstreazã un maxim de conºtiinþã cu un minim de suferinþã, împreunã cu încredinþarea vieþii proprii în mâinile lui Dumnezeu. Înfruntarea morþii e un act inevitabil pentru toate creaturile dotate cu viaþã: plante, animale, om. Dar omul rãmâne om ºi în faþa morþii. Spre deosebire de alte fãpturi, el e chemat sã facã din evenimentul inevitabil al morþii un fapt personal, sã-l asume, sã-l trãiascã conºtient ºi liber ºi, prin urmare, responsabil. A muri în mod demn presupune curaj ºi seninãtate în lupta cu moartea, trãindo ca parte integrantã a existenþei umane ºi ca încoronare a vieþii. Dacã pe lângã atributul uman îl adãugãm ºi pe cel creºtin, atunci moartea devine participare la misterul pascal al lui Cristos.

Medicina are un rol însemnat în asigurarea unui sfârºit demn. De aceea trebuia sã amintim abuzurile pe care le comportã încrâncenarea terapeuticã: suferinþe suplimentare, risc, cost ridicat, mijloace disproporþionate.

Catehismul Bisericii Catolice Catolice, în articolele 2278-2279, ne învaþã: „Suspendarea unei proceduri medicale costisitoare, riscante, extraordinare sau disproporþionate faþã de rezultatele aºteptate poate fi legitimã. E vorba de refuzarea „încrâncenãrii terapeutice”. În acest fel nu se doreºte moartea, se acceptã faptul cã nu poate fi împiedicatã. Hotãrârile trebuie luate de pacient, dacã are competenþa ºi capacitatea, sau, dacã nu, de cei care au dreptul legal, respectând întotdeauna voinþa rezonabilã ºi interesele legitime ale pacientului.

Chiar dacã moartea este consideratã iminentã, îngrijirea datoratã în mod obiºnuit

unei persoa-ne bolnave nu poate fi în-treruptã în mod legitim. Folosirea analgezi-celor pentru uºurarea suferinþelor muribundului, chiar cu riscul de a-i scurta zilele, poate fi, din punct de vedere moral, conformã cu demnitatea umanã dacã moartea nu este voitã nici ca finalitate, nici ca mijloc, ci doar prevãzutã ºi toleratã ca inevitabilã. Îngrijirile paleative constituie o formã privilegiatã a caritãþii dezinteresate. Din acest motiv ele trebuie încurajate”.

Grija faþã de muribund creºte în complexitate în momentul apropierii de moarte. A ajuta pe cineva care moare nu e uºor, nu numai pentru cã moartea poate fi falsificatã ºi deposedatã de adevãr, ci ºi pentru cã, în loc sã fie trãitã ca un eveniment extraordinar, oricât de dureros ar fi pentru

condiþia noastrã omeneascã, este consideratã, uneori, ca o insuficienþã momentanã a ºtiinþei. Fuga din faþa morþii nu e decât o travestire a aspiraþiei spre veºnicie, pe care o purtãm în noi.

Pentru Nicolae Berdiaev, sensul moral al omului se vede cu claritate în proba morþii care desãvârºeºte viaþa pe care am trãit-o.

Sören Kierkegaard vorbea despre pasul ultim al vieþii în aceºti termeni: Putem înþelege cã acelaºi Dumnezeu care, pe mâna sa, ne-a lãsat în lume, acum o retrage ºi îºi deschide braþele pentru a primi sufletul doritor”. Pentru cei mai mulþi oameni, procesul morþii este asociat, întradevãr, într-o oarecare mãsurã, cu sentimentul cã Dumnezeu ºi-a retras mâna, iar acest sentiment, al abandonãrii, ce rezultã, poate duce la deznãdejde. ªi Isus a trãit abisul abandonãrii „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce mai pãrãsit!”(Ps 22,2). Însã, nu putem desprinde aceste cuvinte din contextul întregului psalm 22 care conclude plin de speranþã „Dar sufletul meu a trãit pentru el” (Ps 22,31). Însoþirea persoanelor muribunde cu compasiune, iubire ºi nezdruncinatã credinþã este un mod prin care arãtãm ultimul adevãr despre moarte: dorinþa cea mai profundã a lui Dumnezeu este de a-ºi deschide braþele ca sã-l primeascã pe cel ce moare. Iubirea e mai tare decât moartea!

Pr Pr.. dr dr.. FABIAN MÃRIUÞ

13

14

Anul Sfântului Paul

În articolul precedent am considerat misterul mântuirii în scrisorile sfântului Apostol Paul. Ar fi trebuit sã continui aceastã temã, dar având în vedere cã în aceastã lunã celebrãm Misterul Pascal, Patima, Moartea ºi Învierea lui Isus, consider oportun sã vorbesc despre Misterul Pascal ºi, în mod deosebit, despre Moartea ºi Învierea lui Isus.

Experienþa crucii

Experienþa fundamentalã, trãitã de Apostolul Neamurilor în întâlnirea cu Domnul Cristos Isus, consistã în faptul cã moartea lui Isus pe Cruce i-a schimbat complet edificiul vieþii ºi modul sãu de a vedea viaþa spiritualã. Acum, pentru el, Crucea este o imagine care îi aminteºte mereu cã lumea, cu ideile ei, este neputincioasã.

Criteriile lumii dupã care se poate procura propria valoare înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor, au fost dezminþite.

Sfântul Paul afirmã aceasta în Scrisoarea cãtre Galateni: „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). Aceastã frazã exprimã experienþa fundamentalã a Apostolului. Nu trebuie sã ne închipuim rãstignirea cu Isus Cristos în sens ascetic, ca ºi cum Paul ar fi suferit cu Cristos. Aceastã rãstignire consistã mai ales într-o dezminþire, într-o anulare a ideilor lumii ºi a modului sãu de a vedea lucrurile. Crucea îi aminteºte clar lui Paul cã lucrul cel mai important nu mai este acela de a-ºi demonstra propria valoare cu lucrãri religioase sau cu observarea legii. ªi spiritualitatea nu se mai aratã în faptul de a fi sãnãtoºi ºi plini de succes. Toate aceste criterii, cu care mãsurãm imaginea pe care o avem despre noi, au fost abolite de Cruce.

Rãstignirea lui Isus este, în acelaºi timp, o eliberare de cele lumeºti. Cele mondene, care au fost ºterse pe Crucea lui Cristos, nu mai au nici o putere asupra mea, afirmã sfântul Paul. Acum, nici un rege sau împãrat nu mai are putere asupra mea. Sunt liber. Îi aparþin numai lui Dumnezeu. A fi rãstignit înseamnã o schimbare a identitãþii. Vechiul Saul, care se distingea printr-o observare riguroasã a legii, a fost rãstignit ºi nu mai are nici o importanþã. Acum trãieºte un nou Paul, un Paul care îºi înþelege toatã existenþa numai în lumina lui Cristos. Acum el nu mai trãieºte din propriile fapte ºi din aºteptarea recompensei de la Dumnezeu pentru o observare fidelã a legii, ci trãieºte numai din credinþa în Cristos Isus care s-a dat pe sine însuºi pentru el. În Cristos Isus experimenteazã faptul de a fi iubit în mod necondiþionat. Nu trebuie sã împlineascã nici o condiþie pentru a fi iubit: nici condiþia de a împlini anumite lucrãri, nici pe cea de a se conforma principiilor mondene, nici pe cea de a evita orice greºealã, nici de a sãvârºi fapte de pocãinþã. Domnul Cristos Isus, care i-a arãtat dragostea sa dãruindu-se pe Cruce, îl iubeºte aºa cum este. O asemenea iubire necondiþionatã, vizibilã pe Crucea Domnului Cristos Isus este noul fundament pe care sfântul Paul îºi edificã viaþa. Ceea ce conteazã nu mai este prestigiul persoanei, ci faptul de a fi iubit de Domnul Cristos Isus.

Sfântul Paul descrie noua sa existenþã ca pe o viaþã în Cristos.

A trãi în Cristos înseamnã ºi a trãi cu o nouã pãrere despre noi înºine. Adesea ni se pare cã ne gãsim identitatea cultivându-ne capacitãþile ºi zestrea particularã, încercând sã ne demonstrãm

Moartea ºi Înviere ºi sfânt

ºi sã ne afirmãm valoarea înaintea altora, fiind conºtienþi de ceea ce putem ºi de ceea ce am învãþat. O atare identitate s-a spulberat pentru Paul ºi i s-a pãrut nesemnificativã pe Crucea lui Isus. Totodatã este foarte important sã ne înþelegem pe noi înºine în faþa lui Cristos rãstignit. Acest Isus, care îºi are sfârºitul pe Cruce, ne elibereazã acum de nevoia de a ne prezenta bine, în aceastã lume, cu religiozitatea noastrã. În scrisoarea cãtre Filipeni, sfântul Apostol Paul confirmã faptul cã ºi-a gãsit propria identitate în Isus Cristos. „... ºi sã mã aflu în el, fãrã a avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã pe credinþã” (Fil 3,9). În Isus Cristos, sfântul Paul a aflat cã „a fi drepþi” nu derivã din faptele proprii, ci din har, din încrederea în Isus Cristos care s-a dat pe sine însuºi, care în moartea pe Cruce l-a iubit într-un mod perfect.

El, când mediteazã despre moartea lui Isus ºi o aprofundeazã, devine liber de orice necesitate de a-ºi demonstra propria valoare ºi se simte iubit profund de Dumnezeu. În aceste momente aflã cã dreptatea vine de la Dumnezeu. Acesta este, pentru el, un alt mod de a vorbi despre mântuire, despre perfecþiune, despre dreptate, despre posibilitatea de a exista, despre viaþa harului, despre viaþa de iubire necondiþionatã a lui Dumnezeu care, pe Cruce, întrece orice faliment ºi orice pãcat al lumii.

O altã experienþã fãcutã de sfântul Paul cu Crucea lui Isus Cristos priveºte comunitatea creºtinã. Este clar cã nu cei puternici înþeleg

Anul Sfântului Paul

ea lui Cristos Isus tul ul Paul

misterul lui Cristos Isus, ci persoanele simple. Pentru acestea, Crucea este un semn de speranþã. Sfântul Paul a exprimat acest gând în prima scrisoare cãtre Corinteni: „Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã: nu mulþi sunt înþelepþi în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi de neam ales, însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,26-29).

Experienþa Crucii se reflectã în experienþa comunitãþii creºtine. Pe Cruce, Domnul Cristos a suferit moartea ruºinoasã a celor rãi. Dar chiar aici, Dumnezeu a fãcut sã strãluceascã iubirea sa pentru oameni. De aceea, chiar cei care trãiesc la marginea societãþii, cei care sunt excluºi din cercul celor puternici, înþeleg mai bine misterul lui Cristos Isus.

În Înviere strãluceºte esenþa creºtinismului

În Crucea lui Isus Cristos, confirmatã de Învierea sa, Dumnezeu ne conduce în profunzimile înþelepciunii. Este vorba de o înþelepciune care, în fond, ne deschide spre noi dimensiuni ale umanitãþii noastre ºi spre noi dimensiuni ale imaginii lui Dumnezeu.

Pentru sfântul Apostol Paul propovãduirea Învierii Celui rãstignit era ceea ce-l deosebea de iudei ºi de celelalte religii pe care le-a întâlnit în ambientul sãu elenistic. În aceastã Înviere a lui Isus strãlucea, pentru el,

esenþa creºtinismului. Pentru el, aceastã esenþã consistã în faptul cã Dumnezeu a pãtruns tocmai pânã la obscuritatea cea mai profundã a rãutãþii umane ºi a iluminat aceastã obscuritate cu lumina sa.

Dumnezeu Tatãl a fost condus, în Fiul sãu Isus Cristos, pânã în locul pãcatului cel mai mare, pentru a învinge acest pãcat cu iubirea sa. Dumnezeu s-a despuiat pe sine, fãcându-se om ºi a devenit slab pentru a umple, a vindeca ºi a transforma cu puterea sa tot ceea ce este slab ºi bolnav în noi. Aceasta este o imagine despre Dumnezeu diferitã de cea propovãduitã de iudei ºi de cea pe care o învaþã filosofia greacã. De aceea, Paul nu vrea sã le þinã Corintenilor discursuri strãlucitoare ºi sã entuziasmeze pentru înþelepciune, pentru cã el nu vrea sã-l cunoascã decât pe Cristos Isus cel rãstignit. „Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât pe Isus Crsitos, ºi pe acesta rãstignit... iar cuvântul meu ºi predica mea n-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii omeneºti, ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, astfel încât credinþa voastrã sã fie bazatã nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1Cor 2,2.4-5).

Propovãduirea sa nu vrea sã convingã, ci vrea sã introducã în cunoaºterea misterului lui Dumnezeu, total diferit de celelalte, ºi anume cã Dumnezeu s-a revelat în Crucea lui Isus Cristos.

Pentru creºtini, totul se decide în baza Crucii ºi Învierii Domnului nostru Isus Cristos. În baza acestor adevãruri decid dacã vreau sã mã slujesc de Dumnezeu pentru mine, pentru a mã prezenta bine în faþa înþelepþilor acestei lumi, sau dacã sunt gata sã mã cufund în Dumnezeu care se reveleazã tocmai unde nu mã aºtept: în pãrãsire, în neputinþã, în disperare.

Nu este posibil sã crezi acest mesaj fãrã sã treci printr-un proces de transformare interioarã. Sfântul Paul a trecut prin acesta în experienþa convertirii sale. El este încrezãtor cã ºi ascultãtorii sãi se vor lãsa conduºi de aceste gânduri, se vor lãsa transformaþi înterior de cuvintele atât de diferite ale mesajului sãu. Apostolul neamurilor nu le propune ascultãtorilor sãi numai ceva nemaiauzit pânã acum, ci le propune ceva care-i fascineazã. Astfel le scrie el Galatenilor: „Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil, v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat” (Gal 4,15).

Predicându-le ascultãtorilor sãi mesasjul Celui Rãstignit ºi Înviat, el nu vrea numai sã-i ºocheze, ci vrea sã-i ºi pãstreze în Cristos. De fapt, este convins cã mesajul sãu este un mesaj salutar, eliberator ºi care aduce fericirea, aºa cum le scrie Tesalonicenilor: „pentru cã evanghelia noastrã n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci ºi prin putere, prin Duhul Sfânt ºi prin convingerea deplinã, dupã cum ºtiþi, cã astfel am fost între voi ºi pentru binele vostru...” (1Tes 1,5º.u).

El proclamã mesajul lui Isus Rãstignit ºi Înviat pentru ca ascultãtorii sã fie convinºi cã ºi ei pot trãi o viaþã nouã, o libertate nouã, o nouã bucurie dacã ei cred în Misterul pascal: Patima, Moartea ºi Învierea lui Cristos. ªi noi celebrãm în fiecare an Misterul Pascal, Paºtele Domnului, fiind, de aceea, îndemnaþi de Sfânta Maicã Bisericã sã trãim cu bucurie mare aceste sãrbãtori, sã vestim moartea Domnului ºi sã mãrturisim Învierea lui Isus pânã când va veni, din nou, pentru a desãvârºi mântuirea.

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

15

16

Oameni ai credinþei

Zaheu cel mic de staturã ospetele sãu. Reacþia lui Zaheu nu putea sã fie decât una singurã, sus se afla în drum spre Ierusalim venind din nord, de la aºa cum noteazã textul biblic în continuare: “l-a primit pe Isus cu Cafarnaum. El este oaspetele Ierihonului, unde avea sã se bucurie!” întâmple un fapt extraordinar: convertirea lui Zaheu, al cãrui Actul convertirii are loc în urma unui adevãrat proces la care nume, în limba ebraicã, înseamnã cel curat sau nevinovatul. Pânã Zaheu este supus acum de lume, care murmura ºi nu înceta sã la convertivea sa, Zaheu fusese un om plin de contradicþii. El spunã: ”A intrat sã fie gãzduit la un om pãcãtos!” Cu alte cuvinte, îndeplinea funcþia de ºef al vameºilor la Ierihon, o vamã foare vameºii nu puteau, în nici un caz, sã-l gãzduiascã pe Isus; era un fecventatã, aflatã la intrarea în oraº. gest absolut interzis de legea iudaicã (cf. Lc 5,30; 7,34; 15,2). Motivul Luca nu face un secret din faptul cã Zaheu era un om foarte era simplu: bogãþia adunatã, în cantitãþi mari ºi pe nedrept era o bogat, iar acest lucru înseamnã cã el fãcea parte dintre cei mai piedicã importantã în calea mântuirii. Isus sare peste legile nescrise puternici ai vremii ºi se bucura de mult prestigiu în societatea ºi nedrepte ale evreilor, iar Zaheu ia atitudine imediat, în vãzul timpului sãu. El avuse prilejul sã audã multe despre Isus din tuturor: ”Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãrãcilor Nazaret, probabil de la oamenii cu care venea în contact, despre ºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau împãtrit înapoi!” Iatã, felul lui de a fi, despre autoritatea sa în materie religioasã, despre Zaheu a luat o hotãrâre demnã ºi faptele sale minunate; de aceea Zaheu dreaptã în privinþa tuturor bunurilor devenise pur ºi simplu curios ºi se sale. Jumãtate merge la sãraci; prin strãduia acum, pe orice cale, ”sã vadã aceastã hotãrâre a sa, Zaheu i-a cine este Isus!” surprins pe toþi, depãºind cu mult În acest moment precis din viaþa sa regulile rabinice pentru asemenea intervine un alt amãnunt important, cazuri. pentru Zacheu, ºi pe care textul biblic îl El face cunoscut, de ase-menea, prezintã în urmãtorii termeni: Zaheu ”era cã va împãrþi toate bunurile sale cu mic de staturã”. Este interesant cã acestã cei pe care ar fi putut sã-i lezeze în notã din urmã este aproape unicã în dreptate, dându-le acum înapoi toatã Sfânta Scripturã. Statura scundã împãtrit, ceea ce, iarãºi, depãseºte cu era un hadicap însemnat pentru orice mult tradiþia legii iudaice, dar ºi pe cea om, dar pentru Zaheu era acum o romanã (cf. Ex 22,3.6; Lev 5,21-24; piedicã de netrecut. El trebuia sã ia o Num 5,6-7). Este vorba, în acest caz, hotãrîre rapidã, acþio-nând aºa cum de o generozitate de-a dreptul acþioneazã în asemenea ocazii mai ales excepþionalã! Zaheu se dezlipeºte cei tineri, dupã cum ne informeazã textul bucuros de bogãþii pentru a primi biblic, în continuare: ”a alergat înainte Împãrãþia. ºi s-a urcat într-un sicomor ca sã-l poatã Isus se adreseazã mulþimii rãmase vedea pe Isus, cãci avea sã treacã pe Copacul lui Zaheu, de Alessandra De Pasquale fãrã grai, spunând despre Zaheu: acolo”, noteazã evanghelistul Luca. Visul ”Astãzi s-a fãcut mântuire acestei case, vieþii sale era acum îndeplinit! întrucât ºi el este fiul lui Abraham!”

Luca foloseºte deseori adverbul Istoria sa merge mai departe, ea nu se opreºte aici; urmeazã astãzi cu referire la mântuire (cf. Lc 2,11; 3,22; 5,26; 13,32; 19,9; 23,43), o privire scurtã dar pãtrunzãtoare din partea lui Isus, un dialog este o dovadã cã Zaheu a primit iertarea pe care o aºtepta atât de care se desfãºoarã în tãcerea inimii, iar mai apoi urmeazã clipa mult. Viaþa sa are, din nou, un sens, iar Zaheu este conºtient de cea mare: actul convertirii lui Zaheu ºi gãzduirea lui Isus. Într-o aceasta. Mai mult încã, Isus pronunþã un cuvânt greu la adresa lui clipã, Zaheu era în centrul atenþiei tuturora. Pentru el nu era nimic Zaheu: ”ºi el este un fiu al lui Abraham!” Cu alte cuvinte, ºi Zaheu mai important decît sã-l aibã pe Isus ca oaspete. se poate considera fiu al lui Abraham, care aparþine poporului ales.

Dar sã urmãm firul evenimentelor, aºa cum s-au petrecut ele Concluzia este cã Zaheu a devenit, graþie întâlnirii cu Isus din în realitate. Zaheu nici nu s-a urcat bine în copac, când auzi, Nazaret, un fiu demn ºi generos al Tatãlui din ceruri. Zaheu ne dintr-o datã, un glas prietenesc care-i spune: ”Zaheu, coboarã cheamã ºi pe noi sã meditãm la adevãratul sens al vieþii ºi la repede pentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta!” Zaheu nu întâlnirea noastrã cu Cristos! mai avea nicio putere de reacþie, era pur ºi simplu copleºit de împrejurãri. Intenþia sa fusese doar sã-l vadã pe Isus de departe, Mons. prof. dr dr.. VLADIMIR PETERCÃ iar realitatea de acum era cu totul alta. Isus însuºi alesese sã fie

I

Sfântul lunii

Sfântul Gheorghe ºi dragonul dragonul.

Iconografie ineditã Între istorie ºi legendã Despre sfântul Gheorghe se ºtie în mod cert doar cã a murit ca martir, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuþiei lui Diocleþian.

Militar creºtin, Gheorghe era originar din Capadocia, dar a sãvârºit gestul eroic de „înfrângere a dragonului”, în cetatea Silene din Libia. O sintezã a legendelor despre viaþa acestui cavaler al credinþei creºtine ne este oferitã de Jacopo da Varagine în „Legenda de aur”, operã care stã la baza a nenumãrate producþii literare ºi artistice. În artã, cel mai adesea, Gheorghe este reprezentat în postura de cavaler, în timp ce strãpunge cu lancea dragonul infernal, salvând-o astfel de la moarte pe fiica împãratului. În opera lui Vittore Carpaccio (Sfântul Gheorghe ºi dragonul, 1507, Veneþia, „Scuola di San Giorgio degli Schiavoni”), Gheorghe capãtã, de-a dreptul, înfãþiºarea de protagonist al turnirelor medievale. Dramatismul bãtãliei este accentuat de câmpul semãnat cu oasele ºi cadavrele victimelor neputincioase ale bestiei care, ieºind din lac, teroriza cetatea situatã în apropiere. Este o reprezentare metaforicã a confruntãrii dintre religia creºtinã, al cãrei protagonist este Gheorghe, ºi lumea pãgânã ce plãteºte un greu tribut superstiþiilor, adesea pline de cruzime, pentru a îmbuna forþele rãului.

Paolo Uccello ºi „Legenda de aur” O versiune cu totul ineditã a sfântului Gheorghe ne este oferitã de Paolo Uccello (1397-1475), în tabloul Sfântul Gheorghe ºi dragonul ce se aflã la National Gallery din Londra, pictat pe la mijlocul secolului al XV-lea. Iatã pasajul din „Legenda de aur” care l-a inspirat pe autor: Atunci Gheorghe se urcã pe cal ºi fãcându-ºi semnul crucii se avântã asupra dragonului. Strânse cu putere lancea ºi, recomandându-i-se lui Dumnezeu, rãni bestia în mod grav. Aceasta cãzu la pãmânt, iar Gheorghe îi spuse fetei: „Nu-þi fie teamã, ci leagã-þi cingãtoarea de gâtul dragonului”. Ea fãcu astfel, iar dragonul începu s-o urmeze, blând ca un cãþeluº. Vãzând-o apropiindu-se astfel de oraº, poporul înmãrmurit începu a striga: „Vai nouã, acum vom muri cu toþii!” Dar fericitul Gheorghe le spuse: „Nu vã fie teamã, pentru cã Dumnezeu m-a trimis la voi sã vã eliberez de acest dragon.

17

Îmbrãþiºaþi credinþa în Isus Cristos, primiþi botezul ºi eu voi ucide monstrul”. Atunci regele ºi toatã populaþia primirã botezul.

Aºadar, în tabloul lui Uccello, dragonul nu este ucis, ci doar rãnit de lancea neînfricatului Gheorghe ºi legat cu cingãtoarea prinþesei. Fiara are mai degrabã înfãþiºarea unui cãþeluº, a cãrui gurã este cãscatã nu în semn de ameninþare, ci din cauza durerii. În viziunea artistului, Gheorghe sãvârºeºte nu atât un act militar, cât un ritual de exorcizare, în urma cãruia puterea maleficã a dragonului este înlãnþuitã.

Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Paolo Uccello Figurii imobile a prinþesei, imagine a resemnãrii pãgâne în faþa destinului ineluctabil, i se contrapune dinamismul cavalerului, care simbolizeazã forþa credinþei creºtine. Calul este de culoare albã – simbol al puritãþii, condiþie ºi garanþie a succesului împotriva forþelor rãului. Harnaºamentul de culoare roºie anticipeazã deja libaþia de sânge pe care Gheorghe, cavalerul curajos, va trebui sã o plãteascã pentru statornicia sa în credinþã. În spatele cavalerului, deasupra pãdurii, se ridicã norii ameninþãtori ai furtunii, parcã pentru a arãta cã Gheorghe a câºtigat doar o bãtãlie, nu ºi lupta, cãci în întunericul pãdurii, loc al capiºtilor pãgâne, vor trebui purtate multe alte bãtãlii.

Sfântul Gheorghe care-mi revine în minte Când am vãzut pentru prima datã acest tablou, mi-am amintit de misiunile populare þinute în biserica din satul meu, pe când eram copil. Am auzit atunci, de la preotul predicator, cã diavolul este asemenea câinelui înlãnþuit, ce nu-þi poate face nici un rãu atâta timp cât stai la distanþã de el. Înþeleg acum cã, chiar dacã te-ai apropiat de cel rãu, inconºtient sau datoritã circumstanþelor haotice ale vieþii, Dumnezeu îþi trimite un sfânt Gheorghe, gata sã te salveze. Trebuie doar sã-l asculþi ºi sã-i urmezi îndemnurile.

Pr Pr.. IERONIM IACOB

Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Vittore Carpaccio

18

Istorie ºi spiritualitate

Inter viu cu Pierre Hayet, preºedintele Interviu Institutului Vladimir Ghika (II) (continuare din numãrul trecut ) Pierre Hayet scoate dintr-un dosar o carte poºtalã cu Sfânta Fecioarã, emblemã a Congresului de la Buenos Aires, din 1934. Sunt documente adunate cu grijã ºi cu greu, de-a lungul multor ani. “ªtii cã Monseniorul Ghika se ocupa de Congresele Euharistice. ªi cum afli despre Congresele Euharistice? Trebuie sã scrii la asociaþie. Unde erau principalii care l-au cunoscut pe Monseniorul Ghika? În Belgia. Am fost acolo, 3-4 zile, cu soþia mea, ºi am fost primiþi la Namur. Este sediul unei episcopii. ªi aici m-am pus pe lucru. Am un dosar destul de mare. Pentru cã le-am scris tuturor celor care au organizat congrese euharistice.

- Sunt în Belgia?

- Nu, sediul central era în Belgia. Majoritatea mi-au rãspuns. ªi apoi am continuat cercetãrile ºi în Franþa.

Ultimul Congres la care a participat Monseniorul este cel de la Budapesta, din 1938, prezidat de Cardinalul Pacelli, ulterior Pius al XII-lea. Începând cu anul 1939, Vladimir Ghika se aflã în România ºi nu va mai pãrãsi þara.

“A convertit, a botezat foarte mulþi oameni”, continuã Pierre Hayet. O mare parte din documente se regãsesc în arhivele Institutului. Arestat în 18 noiembrie 1952, este condamnat, un an mai târziu, la 24 octombrie 1953, la 3 ani de temniþã grea. “Motivele sunt complicate. Dar în închisoare - orice-am spune -, toþi avem limite fizice, iar el a suportat totul. Pentru cineva în situaþia lui...”.

Vladimir Ghika a murit la 16 mai 1954, la închisoarea Jilava.

Privind documentele ºi fotografiile pe care le-a adunat, Pierre Hayet spune nostalgic: “La început am avut impresia cã era un om care scria mult, un intelectual. Dar când l-am vãzut cu copiii, m-am întrebat de ce nu se vorbeºte mai mult de rolul lui de educator.”

Pierre Hayet se întreabã, de asemenea, de ce nimeni nu a vorbit mai mult despre Vladimir Ghika, istoricul. El nu numai cã a adunat materiale importante din punct de vedere istoric, depuse la Biblioteca Academiei, dar a publicat un volum, intitulat Spicuiri istorice. Remarcabil, e tot ce poate sã spunã Pierre Hayet. Ceea ce îºi doreºte domnul Hayet este sã realizeze broºuri, pe diverse teme, ca cele evocate. De exemplu: Vladimir Ghika - politicianul. “ªtiþi cã Monseniorul Ghika a contribuit la redactarea Concordatelor, a fost întâi cel al Serbiei, apoi al României...”

- Bãnuiam, dar aveþi ºi documentele care dovedesc asta?

- Da, bineînþeles cã le am, rãspunde calm domnul Hayet.

Integriºtii le aveau ºi, în acest caz, a trebuit sã negociez, negociez.

- ªtiam cã a primit ºi Legiunea de onoare, în Franþa. Asta pentru ce a fost?

- Am ºi acest document. Îl cunoaºtem pe marele cancelar, soþia mea fiind militar de carierã. Mi-a dat un certificat, cu numãrul ºi toate detaliile.”

Totul este o problemã de relaþii, de prietenii, continuã sã explice domnul Hayet felul în care a adunat aceastã arhivã. “Spre exemplu, am fost sã îl întâlnesc pe Jean Daujat. Mi-au trebuit aproape 10 ani

pânã când Jean Daujat sã îmi spunã: Poftim, vã dau arhivele mele.”

Dar nu numai atât.

“Yvonne Estienne, nu vorbiþi prea des de ea...

Hârtiile pe care ea le avea de la Monseniorul Ghika, lea lãsat, la moartea ei, în grija unui preot. ªtiam cã exista acest preot, am obþinut adresa lui, am plecat în regiunea Bourges, am petrecut acolo sfârºitul de sãptãmânã de care era nevoie. Fac impresie bunã, cum se spune ºi în popor, ºi mia spus: Îþi dau tot ce mi-a lãsat Yvonne. “ Pe masa de lucru sunt înºirate cãrþi, articole, reviste - o muncã de lungã duratã, fãcutã de domnul Hayet pentru a pune în evidenþã aceste arhive.

“Acesta a fost marele meu efort, sã merg peste tot, sã vorbesc, sã þin conferinþe. ªi apoi, dacã vrei, mi-aº fi dorit sã se facã mai multe în România. Vedeþi, aici aveþi un articol de-al meu, aici cartea scoasã cu Doina Cornea, aici prima carte la care am participat.

Toate astea au fãcut ca oamenii sã mã cunoascã”.

Ar trebui vorbit ºi de alte faþete ale Monseniorului Ghika – misionarul. În 1932, spre exemplu, Monseniorul Ghika însoþeºte un grup de maici carmelitane de la Cholet, care urmau sã fondeze primul Carmel în Japonia. Pierre Hayet e încântat sã vorbeascã despre aceastã ultimã descoperire a lui ºi despre prietenia care s-a înfiripat, prin scrisori, cu una din maicile de la Cholet, plecatã în Japonia odatã cu Monseniorul Ghika.

“O sorã, francezã, care a plecat, în 1932, pe vapor cu Monseniorul Ghika, s-a împrietenit cu noi. Am devenit “amici”, ºi timp de patru ani i-am scris. Ea ne-a rãspuns. Scrisori extrem de pertinente, care merg departe în planul credinþei.” “În fond, dacã îl priviþi pe Monseniorul Ghika, cum era, ce a scris, cum arãta... Nu ºtiu cum sunteþi dvs. Dar eu trebuie sã mã agãþ de credinþa mea. Nimic nu e evident. Câteodatã mã simt ca în deºert, dacã putem spune aºa. ªi atunci îmi spun: e formidabil.

E adevãrat cã trãim: aceastã boalã o suport - am avut trei operaþii de cancer, am avut multe boli. Cum reuºesc? El mi-a permis sã mã gândesc ºi la altceva decât la suferinþa mea.”

Monseniorul Ghika spune într-unul din gândurile aºtenute aparent la întâmplare, pe fiþuici de hârtie: “Bucuria pare sã umple inima omului, durerea pare sã o goleascã. Dar în planul lui Dumnezeu, una o goleºte, doar pentru ca cealaltã sã o umple din plin.”

Dorim sã îi mulþumim domnului Hayet pentru munca ºi pentru devotamentul lui, care ne dau posibilitatea sã îl întâlnim ºi astãzi pe Monseniorul Vladimir Ghika în documente, scrisori, ºi nu în cele din urmã, într-o serie de fotografii istorice.

ANCA BERLOGEA

Pastoraþie

MISIUNI LA P AROHIA CA TEDRALEI SF PAROHIA CATEDRALEI SF.. IOSIF Pentru a marca Sãrbãtoarea Divinei Milostiviri, care se celebreazã în prima duminicã dupã Paºti, la Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti vor avea loc douã zile de misiuni, þinute de Pr. Tadeusz Rostworowski SJ.

PROGRAMUL MISIU

Sâmbãtã, 18. 04. 2009 Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 17.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 18.30 - MISIUNE La ora 10.00 se organizeazã catehezã specialã legatã de Divina Milostivire pentru copiii din parohiile din Bucureºti.

La ora 14.00 se organizeazã catehezã specialã legatã de Divina Milostivire pentru tinerii din parohiile din Bucureºti.

VOR

FI

PREZENTE

Duminicã, 19. 04. 2009 Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 10.30 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 12.15 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 15.00 - INCHEIEREA MISIUNII La ora 15.00, Ora Milostivirii Divine, se va recita ROZARIUL DIVINEI MOLOSTIVIRI, dupã care se va celebra Sfânta Liturghie.

MOAªTELE

SFINTEI

FFAUSTINA! AUSTINA!

Mesajul Milostivirii Divine „vine în întâmpinarea tuturor nevoilor oamenilor” (Ioan Paul al II-lea) ºi are formele de devoþiune indicate de Isus Sfintei Faustina: „Toate sufletele care vor adora îndurarea mea ºi îi vor rãspândi cultul, îndemnând ºi alte suflete la credinþa în îndurarea mea, nu vor avea teamã în ceasul morþii...”. Sufletul care va venera aceastã icoanã ºi va recita rozariul divinei îndurãri nu va pieri; deja pe acest pãmânt îi promit victorie asupra duºmanilor ºi va fi ocrotit de gloria mea în ceasul morþii”. ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Centru de ascultare ºi primire Centrul Diecezan de pastoraþie a familiei din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, în colaborare cu Asociaþia Familiilor Vladimir Ghika, a deschis în incinta Parohiei Bãrãþia (Str. Bãrãþiei 27 - Piaþa Unirii) un Centru de ascultare ºi primire. În cadrul acestui Centru se oferã consiliere pentru familiile în dificultate, consiliere psihologicã, consiliere juridicã ºi consiliere pe probleme de metode naturale (planning).

Centrul de ascultare ºi primire este deschis în fiecare zi, de luni pânã vineri, de la 16.00 la 18.00.

Persoanã de contact : Iulian Oanþã, tel. 031.802.29.18, 0723.17.62. ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Întâlnirea profesorilor catolici din Bucureºti Pentru a începe o pastoraþie a profesorilor în Arhidieceza de Bucureºti, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu îi invitã pe profesorii catolici din Bucureºti la o primã întâlnire, duminicã, 26 aprilie 2009. În cadrul acestei Întâlniri, la ora 18.30, se va celebra o Sfântã Liturghie pentru toþi profesorii din Bucureºti.

Dupã Sfânta Liturghie, la ora 19.30, va urma o conferinþã, cu dezbateri, pe tema pastoraþiei profesorilor.

Conferinþa va avea loc în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Tereza din Bucureºti (lângã catedrala Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor, 17).

Profesorii catolici din Bucureºti sunt rugaþi sã ia legãtura cu pãrintele paroh din parohia de care aparþin sau sã-l contacteze direct pe pãrinte Iosif Tiba – tel. 0721773514, email: iosiftt@yahoo.fr -, responsabil cu pastoraþia profesorilor ºi universitarilor în cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.

19

20

Arta de a trãi

PRIVIREA UMANÃ Pentru cã omul este o fiinþã socialã, a simþit dintotdeauna nevoia sã comunice cu ceilalþi. Limbajul reprezintã o formã de comunicare, dar nu este unica modalitate de a comunica. Existã ºi comunicarea nonverbalã, cu ajutorul trupului, pe care ne-o însuºim din primele zile ale vieþii. Comunicãm zilnic cu ajutorul trupului, chiar dacã cei mai mulþi dintre noi nu conºtientizãm asta. Simple gesturi pot fi semnale puternice pentru cei care ºtiu sã le citeascã. Este important sã recunoaºtem aceste semne care ne aratã când ºi cât sã ne apropiem de cineva, cum percep ceilalþi atitudinea noastrã, când o persoanã este prea îndrãzneaþã etc.

O formã importantã a comunicãrii nonverbale este privirea. Ochii trãdeazã stãrile de spirit ºi le comunicã celor din jur, devenind astfel un mod de exprimare de o deosebitã varietate ºi expresivitate.

Ochii sunt ferestrele sufletului Când vorbesc cu cineva, obiºnuiesc sã-i privesc chipul, ochii.

Mi se pare o chestiune de bun simþ ºi de respect sã-i acord atenþie persoanei pe care o am în faþa mea. Poate de asta nu mã simt foarte confortabil atunci când partenerul meu de dialog îºi gãseºte altceva de fãcut în timp ce-mi vorbeºte. Ochii sunt ferestrele sufletului, sunt lumea în care gãseºti exprimate adevãrul ºi minciuna, prietenia, nepãsarea, bucuria, tristeþea, indiferenþa, trãdarea etc. Privirea este un mijloc de comunicare eficient; este, poate, modul cel mai sincer ºi mai eficient prin care oamenii comunicã între ei! Datoritã privirii, suntem expuºi ºi sinceri, chiar dacã nu dorim mereu asta; exprimãm emoþii ºi adevãruri pe care, uneori, cuvintele nu ar vrea sã le exprime. Sufletul unei persoane este ascuns în ochii sãi, poate de aceea unora le este fricã sã se lase priviþi în ochi.

Ce spune privirea noastrã despre noi?

Avem un anume stil ºi etalãm o anumitã personalitate atunci când privim ºi când ne gândim la ceva. Se cunoaºte când privim cu bunãvoinþã sau când gândim cu rãutate despre cineva; se vede dacã iubim sau dacã urâm; se observã când privim o persoanã admirându-i farmecul ºi frumuseþea ºi când suntem gata sã o

devorãm cu privirea. În privirea noastrã nu se vãd doar dezamãgirea sau satisfãcþia, ci ºi corectitudinea ºi sinceritatea, sau vulgaritatea ºi indecenþa. ªtiinþa modernã a comunicãrii nonverbale a fãcut posibilã identificarea cu precizie a privirii noastre atunci când suntem supãraþi sau când ne este fricã, când suntem triºti sau fericiþi. De asemenea, se ºtie cã, atunci când minþim, privirea noastrã este nesigurã; sau cã atunci când pupilele ni se dilatã ºi ochii încep sã strãluceascã, este vorba de un incontestabil interes faþã de o persoanã de sex opus. În ochi ni se poate citi cel mai uºor starea sufletului ºi, de multe ori, chiar ºi gândurile. În privirea noastrã se poate citi ce anume cãutãm, ce anume dorim. Se vede, de fapt, cine suntem noi, ce tip de persoanã suntem, ce tip de personalitate ne-am construit.

Ochii, poartã afectivã Ochii nu sunt doar un instrument al simþurilor, prin ei putem avea controlul asupra personalitãþii noastre; ei ne spun ce fel de persoanã suntem sau vrem sã devenim. Ochii noºtri ne pot vindeca ºi ne pot rãni, de aceea este foarte important sã ºtim care este calitatea privirii noastre; adicã sã ºtim ºi sã fim atenþi la ceea ce intrã prin aceastã fereastrã a sufletului. Ochii pot exprima admiraþia

Arta de a trãi faþã de frumos, dar tot ochii pot despuia frumuseþea unei creaturi reducând-o la un obiect, instrumentalizând-o în scopuri egoiste. Prin ochii noºtri pot intra multe imagini ºi provocãri, subliniate ºi accentuate de modã ºi de media. De multe ori, avem senzaþia cã suntem puºi la zid de anumite imagini ºi atitudini, cã suntem provocaþi, cã instinctele noastre sunt stimulate de ceea ce ochii noºtri au vãzut. Suntem, pur ºi simplu, victime ale unor imagini care încep sã ne domine. În felul acesta, pacea noastrã interioarã este greu pusã la încercare.

Mortificarea ochilor Este nevoie ca privirea noastrã sã fie „orientatã” în funcþie de drumul pe care vrem sã meargã viaþa noastrã.

Mortificarea ochilor este pasul concret pe care trebuie sã îl facem atunci când vrem ca viaþa noastrã sã fie orientatã spre Bine, spre Frumos, spre Dumnezeu.

Don Bosco a avut o sensibilitate deosebitã faþã de psihologia ochilor, fiind de pãrere cã privirea noastrã trebuie orientatã cãtre realitãþile care dau conþinut, stil ºi valoare vieþii.

Pentru cã prin ochi intrã informaþii ce contribuie la conturarea unei personalitãþi sãnãtoase, este nevoie sã-i cãlãuzim spre imagini sãnãtoase, fiind conºtienþi cã ele vor influenþa modul nostru de a fi.

Pentru cã suntem creºtini, trebuie sã acþionãm în aºa fel încât imagini indecente, scandaloase sau obscene sã nu ni se infiltreze în suflet. Uneori este suficient sã apãsãm pe un buton al telecomenzii.

Trebuie sã ne antrenãm ca sã putem face din ochii noºtri filtre care sã ne atenþioneze cã ceea ce ni se oferã este rãu, ºi sã nu acceptãm sã intre, prin aceste ferestre, mesaje nocive. Mai mult, trebuie sã avem puterea sã închidem ochii ºi sufletul pentru a evita sã fim contaminaþi. Acesta este un antrenament zilnic, care nu poate fi neglijat, pentru cã atacurile sunt continue.

Privirea poate spune mi-eºti drag Ochii, privirea umanã joacã un rol foarte important în exprimarea sentimentelor ºi a intenþiilor senzuale, în jocul seducþiei. Cel mai bine ºtiu lucrul acesta cei care vor sã cucereascã un posibil partener sau,

pur ºi simplu, vor sã facã o cucerire ºi atunci recurg la flirt.

Contactul vizual este prima armã a flirtului. Se aruncã, din când în când, ocheade, priviri mai îndrãzneþe sau mai timide. Pot urma priviri intense ºi pline de înþelesuri. În revistele pentru femei ºi pe numeroase site-uri care-ºi propun sã ajute femeile sã se împlineascã din punct de vedere afectiv, se vorbeºte mult despre acest subiect. De multe ori, flirtul este vãzut ca o modalitate de a-þi încerca puterea de seducþie, ca un mod de a comunica ºi de a te distra, ca un nevinovat mod de relaxare pentru cele douã persoane implicate. S-a constatat un lucru curios ºi poate chiar îngrijorãtor: oamenilor le place sã se joace cu privirea, atunci când este vorba de seducþie, ºi le este uºor sã flirteze cu oricine, mai puþin cu persoana care le este alãturi ºi cu care petrec cel mai mult timp.

Mulþi considerã flirtul inofensiv, dar poate cã n-ar trebui cultivate aceste atitutidini, chiar dacã, pe moment, îþi dau senzaþia de victorie prin faptul cã ai reuºit sã atragi privirea sau sã-þi dovedeºti calitãþile de cuceritor. Cuvintele din Evanghelie, categorice ºi fãrã drept de replicã: „Dacã ochiul tãu te duce la pãcat, scoate-l”, ne aratã, totuºi, cât de vinovate pot fi “nevinovatele” priviri.

Privirea care rãneºte Modul în care îi privim pe oameni are o influenþã deosebitã asupra lor. Ne putem uita la celãlalt cu o privire ce-i apasã sufletul. Sau putem privi cu o indiferenþã rece, umilindu-l ºi degradându-l pe celãlalt. Existã o privire care poate sã distrugã o relaþie, sã paralizeze o dicuþie sau poate sã-l facã pe celãlalt sã se simtã un om fãrã valoare ºi bun de nimic. Este privirea rece, rea, duºmãnoasã, suspicioasã, criticã, rãuvoitoare sau ostilã. Este privirea ce rãneºte ºi distruge.

Privirea binevoitoare Aºa cum existã o privire care distruge, existã ºi privirea care zideºte. Este privirea care admirã, care dã încredere, curaj.

Este privirea plinã de bunãtate ºi cãldurã, este privirea ce încurajeazã.

Aþi avut vreodatã ocazia sã priviþi ochii unui copil care tocmai a reuºit sã facã un lucru pentru care a depus mult efort ºi care pentru el înseamnã o mare realizare? Este un chip care cere recunoaºtere, apreciere. Dacã a fost încurajat ºi susþinut de privirea unuia dintre pãrinþi, acel copil va dori sã facã mai mult, va dori sã se depãºeascã. El a trãit sentimentul cã este apreciat ºi luat în serios, iar asta-l mobilizeazã. Se poate observa aici efectul Pygmalion care subliniazã importanþa privirii pozitive a educatorului faþã de elevul sãu, acesta din urmã putând fi chiar transformat dintr-un copil-problemã într-unul bun.

Privire binevoitoare este ºi aceea care mângâie ºi dã tãrie, cea care este plinã de compasiune ºi de iubire, cea prietenoasã ºi amabilã, cea plinã de înþelegere. Binevoitoare este ºi privirea discretã, plinã de dragoste, de atenþie, de respect, de înþelegere, mereu dispusã sã asculte ºi sã liniºteascã.

CRISTINA ªOICAN

21

22

Anunþuri

NOUTÃÞI EDITORIALE Fratelui meu din exil.

Epoca stalinistã în România în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir

Librãria Sf. Iosif recomandã Assisi Itinerar spiritual în carisma franciscanã Ed. Serafica, 2008

(Ediþia a doua) Galaxia Gutenberg, 2009 A apãrut ediþia a doua, revizuitã ºi adãugitã, a albumului “Fratelui meu din exil. Epoca stalinistã în România, în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir”. Este o “corespondenþã ineditã, semnatã de Vladimir Ghika ºi adresatã fratelui sãu Dimitrie, în Elveþia, în perioada 1948-1952”.

Volumul este realizat de Anca Berlogea. De introducerea, redactarea notelor ºi documentelor de arhivã s-a ocupat Emanuel Cosmovici. Postfaþa este semnatã de Tereza Brânduºa Palade.

Albumul este un proiect al SIGNIS ROMANIA.

K. H. Peschke Etica creºtinã Vol. I Ed. Galaxia Gutenberg 2009

Dan PPA AVELESCU, Elisabeta ROBU

Zece stropi care picurã miere în suflet Ed.Triumf, 2009

E. Ferenþ Frumuseþea vieþii creºtine dupã sfântul Grigorie de Nyssa Ed. Sapientia 2009

Cei “zece stropi” sunt zece capitole prin care autorii Dan Pavelescu º Elisabeta Robu cautã sã picure “miere tãmãduitoare în sufletele cititorilor”.

Dan Pavelescu, nãscut la Bârlad în 1922, este, din 1990, profsor consultant la universitatea Politehnicã din Bucureºti. Pasionat, de mai mulþi ani, de corelarea dintre ºtiinþã ºi tehnicã, a publicat diferite cãrþi de acest gen.

Elisabeta Robu, nãscutã la Sãbãoani-Neamþ în 1956, este licenþiatã în teologie, în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic de Bucureºti.

Cãrþile pot fi cumpãrate de la Librãria Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor 19, Bucureºti, tel. 0212015457, 0212015475, email: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro .

Benedict al XVI-lea Apostolii ºi primii discipoli ai lui Cristos.

La originile Bisericii Ed. ARCB 2009 Cãrþile sunt disponibile la Librãria Sf. Iosif Iosif:: - str str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti; - tel. 021 2015457; 021 2015475; - e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro; - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e

Social PSIHOLOGUL RÃSPUNDE

Sunt cititor al revistei ºi al rubricii dumneavoastrã.

De mult timp vreau sã vã adresez o întrebare legatã de o problemã cu care mã confrunt din copilãrie. Cred cã sufãr de claustrofobie. De fiecare datã când sunt în metrou sau în lift, uneori chiar ºi în autobuz, simt cã mã sufoc. Am o senzaþie de apãsare, transpir ºi mi se pare cã cei din jurul meu „mã asalteazã”. Ce pot sã fac pentru a scãpa de aceastã stare?

Evident, simptomele pe care le prezentaþi se regãsesc în lucrãrile de specialitate la capitolul fobii, dar nu aº concluziona cã este vorba, neapãrat, de claustrofobie. Conform DSM IV, adicã „Manualul de diagnostic ºi statisticã a tulburãrilor mentale”, publicat de Asociaþia Americanã de Psihiatrie, e posibil sã vã încadraþi la o altã formã de fobie. Spuneþi cã teama se manifestã mai ales în prezenþa celorlalþi, a mulþimii.

Atunci când sunteþi singur în lift sau în autobuz, aveþi aceleaºi manifestãri?

Dacã nu este aºa, tulburarea de care suferiþi poartã numele de agorafobie, care se traduce, în principal, printr-o teamã de spaþiile aglomerate. Uneori simptomele pot avansa pânã la atacuri de panicã.

Câteva caracteristici le prezentaþi deja. Fãrã a intra în alte detalii tehnice, pot sã vã recomand consultarea unui psihoterapeut. Acesta va elabora o strategie adecvatã cazului dumneavoastrã, din care sunt convins cã nu va lipsi ceea ce se numeºte „desensibilizarea sistematicã”. Adicã, la momentul oportun, va începe sã vã confrunte treptat cu situaþiile care vã determinã, de obicei, aceste simptome. El va gestiona totul, aºa cã nu trebuie sã vã fie teamã. ªi, cu siguranþã, nu de la prima întâlnire/consultaþie veþi fi confruntat cu situaþiile de crizã, ci doar atunci când terapeutul va avea siguranþa cã sunteþi pregãtit pentru acest pas.

Cu siguranþã conºtientizaþi cât de dificilã este viaþa când, în ritmul normal, intervine o astfel de problemã, la câte renunþãri sunteþi solicitat, câte contexte banale devin, pentru dumneavoastrã, adevãrate încercãri, câte situaþii trebuie sã evitaþi, câte gânduri copleºitoare trebuie sã suportaþi. Tocmai de aceea este nevoie sã urgentaþi rezolvarea situaþiei pentru a nu se acutiza. Fiþi optimist, este o problemã care îºi gãseºte recuperarea rapid, în funcþie de complianþa terapeuticã pe care o veþi investi.

Psiholog pr pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

SF ATUL MEDICULUI SFA INDICELE DE MASÃ CORPORALÃ Indicele de masã corporalã (IMC) reprezintã un indicator fidel al grãsimii totale a corpului. El se calculeazã simplu prin împãrþirea greutãþii, exprimatã în kilograme, la pãtratul înãlþimii persoanei, exprimatã în metri.

IMC =

Greutatea (kg.) Înãlþimea 2 (m)

Valorile IMC indicã, * sub 18,5 - individ subponderal * între 18,5 – 24,9 - normoponderal * între 25 – 29.9 - supraponderal * peste 30 - obezitate

Persoanelor supraponderale ºi obeze li se recomandã controlul sãptãmânal al greutãþii, în vederea scãderii IMC. Supraponderabilitatea dãuneazã organismului prin aceea cã solicitã în exces inima, musculatura ºi articulaþiile. Tipicã în acest sens este gonartroza, atât de frecventã, dureroasã ºi invalidantã a acestor persoane.

Obezitatea reprezintã, în plus, un factor de risc pentru o largã paletã de patologii: diabet zaharat, hipertensiune arterialã, hipercolesterolemie, litiazã biliarã, gutã, sindromul de insuficienþã venoasã.

Supraponderabilitatea, ºi cu atât mai mult obezitatea, reclamã schimbarea stilului de viaþã ºi scãderea IMC sub supraveghere medicalã.

Ca primã mãsurã este recomandatã miºcarea, mersul pe jos zilnic, cel puþin 30 de minute, combaterea sedentarismului. Este necesarã învingerea comoditãþii ºi formarea obiºnuinþei de a prefera mersul pe jos.

Acesta asigurã stimularea activitãþii inimii, menþine un bun tonus muscular, asigurã oxigenarea þesuturilor prin activarea circulaþiei sangvine ºi îmbunãtãþirea ritmului respiraþiei. Mersul pe jos relaxeazã fizic ºi psihic, ameliorând ºi valorile tensiunii arteriale.

Ca o a doua mãsurã, se impune aportul suficient de lichide, doi litri pe zi, distribuit pe tot parcursul zilei, în înghiþituri mici. Apã simplã, apã platã, ceaiuri din plante medicinale, neîndulcite, supã sau ciorbã, toate îºi manifestã beneficiile. Se evitã bãuturile carbogazoase, care determinã în exces balonare. Hidratarea suficientã asigurã ºi o elaborare corectã a diferiþilor fermenþi pe tractul digestiv ºi combate disconfortul la nivel abdominal, dureri ºi crampe, constipaþia.

Ca o a treia mãsurã, alimentaþia echilibratã, cu cinci mese mici, cumpãtarea, îºi spun ºi ele cuvântul. Este necesarã combaterea consumului în exces al preferinþelor alimentare, mesele copioase, mai ales seara. Se vor reduce, treptat, porþiile obiºnuite ale mâncãrurilor asigurând însã principiile nutritive de bazã, proteine, glucide ºi lipide. Aportul zilnic de legume ºi fructe proaspete trebuie sã asigure vitaminele ºi sãrurile minerale necesare.

Prin aceste mãsuri se poate ajunge, treptat, la scãderea IMC. Curele de slãbire, atât de mediatizate, nu reprezintã o soluþie. Dupã o curã de slãbire, indiferent de greutatea doritã atinsã, aceasta nu se menþine dacã se reiau vechile obiceiuri nesãnãtoase, ca de exemplu, o singurã masã pe zi, de obicei seara, consum de fast-food-uri, prãjituri ºi ciocolatã în exces.

Se vor evita scãderile bruºte de greutate, ele duc la ptozãri (deplasarea nedoritã) de organe ºi tulburãri în fiziologia normalã a organismului. Dietele cu alimente unilaterale, scãderi drastice ale caloriilor în raþia zilnicã sunt, de asemenea, dãunãtoare. În concluzie, miºcarea, hidratarea ºi cumpãtarea în alimentaþie contribuie la o viaþã sãnãtoasã.

Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

23

24

Micul prinþ

U c en i c i i d e l a E ma u s

Despre ce vorbiþi?

Într-o duminicã, chiar în ziua în care înviase Isus din morþi, doi dintre ucenicii lui se duceau într-un sat numit Emaus.

Pe când mergeau ºi discutau între ei despre ceea ce se vorbea la Ierusalim, adicã despre moartea ºi învierea lui Isus, cineva s-a apropiat ºi mergea împreunã cu ei. Era chiar Isus, dar ei nu l-au recunoscut.

Cum, n-ai aflat de Isus din Nazaret? Noi speram cã este el Mesia ºi cã va elibera Israelul, dar a fost rãstignit.

Cei doi ucenici i-au povestit lui Isus cum femeile care gãsiserã mormântul gol au mers la apostoli ºi le-au povestit cã le-a apãrut un înger care le-a spus cã Isus a înviat din morþi.

I-au mai povestit apoi cum doi dintre apostoli, Petru ºi Ioan, au mers ºi ei în grabã la mormânt, l-au gãsit gol, dar pe Isus nu l-au vãzut.

Câteva femei au fost la mormânt, dar l-au gãsit gol.

Nepricepuþi sunteþi în a crede cele spuse de profeþi!

Oare nu trebuia sã sufere toate acestea Cristos ºi sã intre în gloria sa?

ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, Isus le-a explicat celor doi ucenici toate cele scrise despre El în Sfânta Scripturã.

Când s-au apropiat de Emaus, Isus s-a fãcut cã merge mai departe, dar ei l-au îndemnat sã rãmânã, cãci se lãsa seara.

Cei trei au intrat la un han ca sã mãnânce, ºi în timp ce erau la masã, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o lor.

Atunci cei doi ucenici au înþeles cã strãinul care cãlãtorise cu ei era chiar Isus. Însã Isus s-a fãcut nevãzut...

E adevãrat cã a înviat!

Oare nu ardea inima în noi când ne vorbea pe drum ºi ne explica Scripturile?... Cristos a înviat!

Cei doi ucenici s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim, ca sã le povesteascã ºi apostolilor ceea ce li se întâmplase: cã l-au vãzut pe Isus înviat ºi l-au recunoscut când a frânt pâinea.

Adaptare de CRISTINA GRIGORE

Suflet tânãr

Noi tineri animatori pentru parohiile Arhidiecezei

Gândul meu pentru tine/ri Scriu acest „gând” când împlinesc o vârstã frumoasã din viaþa mea... În fiecare an, cu aceastã ocazie, mã gândesc la darul vieþii.

Cu ce se poate asemãna viaþa? Ce este viaþa?

Dragã prietene, Viaþa se poate asemãna cu „o ºcoalã de artã” în care se învaþã înþelepciunea de a trãi. Pãºeºti pe porþile ºcolii încã de mic unde îþi este descoperitã „tehnica” ascultãrii ºi a disponibilitãii. Aici ai un Învãþãtor. El îþi spune cã a sosit timpul sã frecventezi ºcoala zilnic pentru a fi „tare” în viaþã. La „ºcoalã” trebuie sã fii atent la tot ceea ce se predã, iar „acasã” trebuie sã-þi faci temele. Învãþãtorul îþi mai prezintã toate materiile pe care va trebui sã le asimilezi ºi sã fii amabil ºi respectuos cu toþi colegii.

Mai târziu, te vei întâlni cu un Domn Învãþãtor. El îþi va descoperi tehnicile de a pãtrunde în farmecul vieþii. Te va ajuta sã te deprinzi cu arta de a avea încredere în planul lui Dumnezeu, de a te îndrãgosti de viaþã, de a da zilnic sens vieþii tale, de a cãuta fericire în inima ta ºi nu „în exterior”, de a nu te opri în faþa obstacolelor, de a lucra pentru ca lumea sã devinã mai bunã, de a trãi pe acest pãmânt, dar „viaþa ta” sã fie prezentã, deja, în lumea lui Dumnezeu... ªi, dupã ce ai frecventat cursurile de iniþiere, unde ai învãþat tehnicile de a trãi, vei fi lãsat, în aparenþã, singur ca sã pui totul în practicã. Acum, „ºcoala de artã” a vieþii are un fundament pe o experienþã solidã care este comuniunea cu Învãþãtorul prin excelenþã, Cristos, ºi se alimenteazã zilnic din Evanghelie. Aceastã experienþã te va ajuta sã ajungi la arta înþeleaptã pentru a spune cu Apostolul Paul: „Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21).

Prin Cristos noua viaþã a început!

Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare cãdere! În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul de iubire al lui Dumnezeu.

Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu.

Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu.

Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu.

25

Peste 60 de tineri din Arhidieceza noastrã au participat, plini de entuziasm, în perioada 13-15 martie 2009, la un curs de formare pentru animatorii parohiali. Cursul, organizat de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, s-a desfãºurat la mãnãstirea Sf. Agnes, din Popeºti-Leordeni, ºi a reunit adolescenþi din Bucureºti, Constanþa, Brãila, Buzãu, Cãlãraºi, Mangalia, Nãvodari, Sinaia ºi Ploieºti. Întâlnirea tinerilor s-a deschis, vineri seara, cu celebrarea Cãii Crucii în aer liber, în curtea mãnãstirii. Textul propus spre meditare a fost pregãtit chiar de unul dintre tinerii participanþi.

Sâmbãtã, împãrþiþi în patru grupuri - Isus, Evanghelia, Biserica ºi Vocaþia -, tinerii au discutat despre diferite teme, împãrtãºindu-ºi ideile ºi învãþând unii de la alþii. Tinerii animatori-formatori au condus discuþiile folosind diferite tehnici de animare, ajutându-i astfel pe participanþi sã înþeleagã mai bine temele propuse. În fiecare zi, tinerii formatori ºi participanþii la curs au luat parte, împreunã, la Liturghia celebratã de Pr. Daniel Bulai, responsabil cu pastoraþia tineretului în Arhidiecezã.

Reuniþi în capela mãnãstirii, în jurul altarului, tinerii s-au rugat, au cântat ºi au ascultat cuvântul de învãþãturã al Pr. Daniel.

Organizatorii au avut grijã ca din program sã nu lipseascã nici momentele de destindere, prin jocuri, teatru, meciuri de fotbal ºi de volei, cântece sau prin urmãrirea fotografiilor fãcute în cele trei zile petrecute împreunã.

Noii animatori s-au reîntors în parohiile lor plini de entuziasm ºi dornici sã punã în practicã ceea ce au învãþat în timpul cursului de formare. Le urãm succes ºi roade bogate.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Au început înscrierile pentru Întâlnirea naþionalã a tineretului catolic ce va avea loc la Baia-Mare, în perioada 22-26 iulie 2009. Înscrierea grupurilor se face la sediul Centrului diecezan pentru Pastoraþia Tineretului (str. G-ral Berthelot, nr.19, lângã catedrala Sf. Iosif), zilnic, de luni pânã vineri, între orele 10:00-12:00.

Pentru înscriere sunt necesare urmãtoarele: 1. Tabelul nominal, cu toate datele completate (disponibil pe www.tic.ro) 2. Taxa de participare (50 RON pentru fiecare participant) 3. Numele preotului din parohie care însoþeºte grupul 4. Recomandare scrisã din partea pãrintelui paroh 5. În cazul minorilor: acordul pãrinþilor LOC ATENÞIE Persoane de contact: URI : L I M - pentru înscrieri: Anton Balint ITATE ! (tel: 0765.311.085, mail: anton_cbalint@yahoo.com), - pentru detalii legate de transport - Claudiu Roznovszky (tel: 0724.376.455, mail: roznovsky@yahoo.com).

Pentru mai multe detalii, vizitati www.tic.ro

Paginã realizatã de ANTON BALINT

Au început înscrierile pentru INTC 2009

26

Lecturi

Arturo Mari La revedere, în Rai EARCB, 2009, 144 p. (noutate editorialã)

Pro Memoria Revistã de istorie ecleziasticã

S-au împlinit, luna aceasta, patru ani de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea. Pilda sa de tenacitate ºi credinþã rãmâne vie printre noi, actualizatã acum printr-o fericitã conjucturã ºi de o nouã apariþie editorialã. La revedere, în rai este o emoþionantã carte de amintiri legate de Ioan Paul al II-lea. Autorul? Binecunoscutul fotograf pontifical Arturo Mari, care a stat în preajma Papei Wojtyla timp de 27 de ani, din ziua alegerii ºi pânã în clipa morþii. ªapte zile pe sãptãmânã, fie zi de lucru sau de odihnã, în timpul Sfintelor Liturghii sau al ceremoniilor oficiale, la audienþele generale sau private, în cãlãtoriile apostolice, dar ºi în apartamentul pontifical, fotograful cotidianului vatican L’Osservatore Romano a stat în umbra Papei pentru a-i imortaliza, pe pelicule foto, viaþa ºi activitatea.

Scrisã sub forma unui dialog cu ziaristul polonez Jaroslaw Mikolajewski ºi prezentatã de cardinalul Stanislaw Dziwisz, secretarul personal al Papei Ioan Paul al II-lea, cartea La revedere, în rai a fost iniþial publicatã în Polonia, în 2006, înregistrând deja sute de mii de exemplare vândute. Un adevãrat “best seller” tradus în spaniolã, englezã, portughezã, italianã ºi acum ºi în românã. Însoþit de fotografii reprezentative, din cei 27 de ani de pontificat, volumul poate fi considerat un portret în prim-plan al lui Ioan Paul al II-lea, realizat – de data aceasta – nu doar cu obiectivul aparatului de fotografiat, ci ºi cu amintirile unui om care l-a cunoscut îndeaproape ºi l-a preþuit într-atât încât l-a considerat ca pe un tatã. “ªtiam cã Arturo este excepþional în munca sa de fotograf – aratã cardinalul Dziwisz – dar nu ºtiam cã reuºeºte sã ºi povesteascã cu aceeaºi mãiestrie.” Sunt pagini emoþionante prin simplitatea ºi acurateþea relatãrilor, evenimentele fiind surprinse de o “prezenþã mereu discretã, imperceptibilã, în virtutea cãreia Ioan Paul al II-lea nu s-a simþit niciodatã fotografiat, ºi nici mãcar observat. Împreunã cu fidelitatea, afecþiunea ºi absoluta dãruire, tocmai aceastã discreþie i-a adus recunoºtinþa Sfântului Pãrinte, pecetluitã de acel “Mulþumesc!”, rostit cu câteva ore înainte de a muri. “Dupã lectura acestei foarte frumoase cãrþi – aratã în continuare cardinalul –, þin ºi eu sã-i spun “mulþumesc” lui Arturo cã ne-a fãcut pãrtaºi la amintirile sale, dedicate unei Persoane dragi nouã tuturor, într-un moment în care memoria sa este încã atât de vie printre noi. ªi cã le-a exprimat cu atâta graþie, naturaleþe ºi precizie.”

Ediþia în limba românã a fost îmbogãþitã cu o serie de note menite sã-i dea cititorului explicaþii privind locuri ºi nume proprii, cuvinte sau fraze în alte limbi, cu intenþia de a înlãtura orice obstacol posibil din calea lecturii.

Centrul „Biserica ºi istoria”, de pe lângã Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, anunþã apariþia numãrului 7/2008 al publicaþiei „Pro memoria”. Noul numãr al revistei „continuã seria restituirilor istoriografice”, dupã cum explicã Arhiepiscopul Ioan Robu în prefaþã. În secþiunea dedicatã istoriei Arhidiecezei, cititorii vor putea gãsi o prezentare istoricã a parohiei Râmnicu Vâlcea, important centru al credinþei catolice din Muntenia, într-o analizã realizatã de † pr. Julius Hering, fost canonic al Arhidiecezei de Bucureºti.

De asemenea, în aceeaºi secþiune, este publicat un istoric amãnunþit al ºcolilor catolice din Bucureºti, desfiinþate abuziv în 1948, de cãtre regimul comunist, într-un material semnat de regretatul pãrinte Iosif Gabor, un pasionat cercetãtor al trecutului Bisericii Catolice din Moldova ºi Muntenia.

Tot aici, pr. dr. Fabian Doboº prezintã activitatea Episcopului Dominic Jaquet, Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Bucureºti, în perioada 25 iunie 1895 – 31 martie 1896. În secþiunea dedicatã „istoriei rezistenþei anticomuniste”, pr. prof. dr. Wilhelm Dancã semneazã un articol interesant, dedicat împlinirii a 120 de ani de la naºterea Episcopului martir Anton Durcovici: „Moartea Episcopului Anton Durcovici. O introducere în teologia creºtinismului contemporan”. Articolul este conceput – dupã cum aratã ÎPS Ioan Robu în prefaþã – „pe baza unei bibliografii mereu mai bogate pe aceastã temã ºi, înainte de toate, pe baza unei perspective originale privitoare la suferinþa martirilor de la Sighetul Marmaþiei”.

Revista conþine ºi câteva recenzii ale celor mai recente cãrþi ºi publicaþii din domeniul istoriografiei ecleziastice. Îmbogãþitã cu numeroase fotografii de arhivã, unele dintre ele inedite, revista se prezintã ca o mãrturie-document, oferind o panoramã incitantã asupra trecutului Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti. „Pro Memoria” este o publicaþie care se adreseazã cercetãtorilor ºi celor interesaþi de diferite aspecte ale trecutului Arhiepiscopiei ºi, totodatã, credincioºilor Arhidiecezei, care sunt datori, în conºtiinþã, sã-ºi cunoascã trecutul ºi sã mediteze la exemplul dat de înaintaºi în pãstrarea credinþei.

Traducãtoarea, ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

(A.C.)

Educaþie media

„Curs intensiv” de comunicare pentru episcopi În perioada 9-13 martie, aproximativ o sutã de episcopi ºi preoþi – printre care ºi arhiepiscopul de Bucureºti, Dr. Ioan Robu –, au participat, la Roma, la un seminar internaþional cu tema: Schimbãrile în domeniul tehnologiilor ºi în cultura comunicaþiilor. Întâlnirea a fost promovatã de Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii Sociale ºi a pornit de la mesajul Papei: „Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã a respectului, dialogului ºi prieteniei” pregãtit pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale. Episcopii ºi preoþii, responsabili cu pastoraþia comunicaþiilor, au aprofundat, cu ajutorul unei echipe de experþi internaþionali de la diferite universitãþi pontificale, importanþa artei comunicãrii ºi potenþialul ei de „bombã mediaticã”. ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti ºi responsabil pentru sectorul pastoral al comunicaþiilor sociale, într-un interviu pentru Radio Vatican a sintetizat astfel finalitãþile acestui „curs intensiv”: „Întâlnirea de la Roma a episcopilor din toate Conferinþele episcopale din lume a fost un eveniment, cu siguranþã, care face

ºi va face istorie. Ce s-a întâmplat acum la Roma seamãnã cu ceea ce episcopii lumii au trãit la Conciliul Vatican când au compus ºi, ulterior, au aprobat decretul conciliar Inter mirifica. Acum, la Roma, nu s-a redactat vreun document, dar s-a început - putem spune - schiþarea unui document care sã ducã mai departe evoluþia gândirii ºi practicii Bisericii în privinþa noilor mijloace de comunicare, aºa cum a fost reflectatã în documentele Inter mirifica din 1963, de care am amintit deja, Communio et Progressio din 1971 ºi Aetatis novae din 1992.

Ar fi vorba, deci, de un nou document de bazã despre noile mijloace de comunicare, menit sã adopte un limbaj simplu, sã facã o trecere în revistã a mijloacelor de comunicare socialã, sã schiþeze un program de formare a tuturor celor care lucreazã în pastoraþie – preoþi, persoane consacrate, laici – sã promoveze comuniunea în Bisericã, sã punã accent pe mãrturia catolicã, aºa încât identitatea noastrã sã fie clarã. În acelaºi timp, documentul ar urma sã dea mare atenþie tinerilor, limbajului lor

ºi capacitãþii lor de a fi protagoniºtii „erei digitale”, acordând mare importanþã responsabilitãþii, aspectului etic ºi moral în folosirea mijloacelor de comunicare, respectând drepturile religioase ºi libertatea de expresie. Noile mijloace de comunicare sunt o ºansã pentru Bisericã, pentru comuniunea pe care se bazeazã ºi care nu poate exista fãrã comunicare. Comunicarea este izvor de creºtere. Cum va creºte Biserica noastrã mâine? Rãspunsul depinde de felul în care vor fi folosite aceste mijloace noi de comunicare”.

Adaptare dupã Radio V atican Vatican Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

BLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catolici Operatori din sectoarele presã scrisã, birouri de presã, audio-vizual ºi internet din diferite eparhii ºi dieceze ale Bisericii Catolice din România s-au reunit la Blaj, în perioada 26-28 martie 2009, în cadrul celei de a IX-a Întâlniri Naþionale a Operatorilor Media Catolici (INOMC). Gãzduitã de Biroul de Presã al Arhiepiscopiei Majore de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, întâlnirea a avut ca temã „Metodologia planificãrii strategice a activitãþilor birourilor de presã catolice”.

Cu aceastã ocazie, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti, Preºedintele Comisiei Media din cadrul Conferinþei Episcopale Române, le-a transmis participanþilor un mesaj video în care subliniazã importanþa educaþiei media ºi a responsabilizãrii, nu doar a consumatorilor, ci ºi a comunicatorilor prin media.

Arhiepiscopul a lansat, totodatã, ºi propunerea de a crea un flux intern de ºtiri, pentru o mai bunã comunicare între dieceze.

Au participat reprezentanþi din Arhiepiscopia Majorã de Alba Iulia ºi Fãgãraº, Eparhia Greco-Catolicã de Maramureº, Eparhia Greco-Catolicã de Oradea Mare, Eparhia Greco-Catolicã de Lugoj, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia ºi Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi.

CRISTINA GRIGORE

27

28

Din istoria Bisericii

ICONOCLASMUL (I) Disputa care a izbucnit în lumea teologicã a Imperiului Bizantin cunoscutã sub numele de iconoclasm nu a fost doar o simplã ceartã între teologi sau între diverse curente de opinie, ci a avut ºi un puternic substrat teologico-politic. Au intrat în joc mai mulþi factori istorici ºi sociali, alimentaþi de disputele cristologice ce au divizat creºtinismul rãsãritean pe parcursul secolelor V-VII. Pentru creºtinãtatea rãsãriteanã, cinstirea imaginilor implica dimensiunea sacrului la nivel ontologic, adicã punea în joc însãºi mântuirea celor care se declarau pro sau contra. Pentru Roma ºi Occident, prezenþa imaginilor sacre era justificatã doar prin utilitatea lor cateheticã ºi pedagogicã. În acest sens, Papa Grigore cel Mare, venerat de altfel de ambele pãrþi ale creºtinãtãþii ca sfânt, îi scria, cãtre anul 600, episcopului Serenus de Marsilia, explicându-i acestuia cã, pentru cei neinstruiþi, imaginile sacre sunt ceea ce reprezintã Scripturile pentru cei culþi; de aceea, ele nu trebuie distruse, dar nici cinstite în chip special. Aceastã poziþie va rãmâne, de fapt, atitudinea fundamentalã pentru Biserica Romei.

Premise ºi declanºarea crizei iconoclaste Dupã cum au relevat studiile istorice – inspirate în ultimã instanþã nu doar din sursele specifice unei astfel de cercetãri, ci ºi din scrierile cu conþinut teologic ale timpului –, criza iconoclastã a fost, din anumite puncte de vedere, în strânsã legãturã cu ascensiunea fulgerãtoare a lumii islamice, cu ofensiva acesteia împotriva a ceea ce ea considera a fi lumea necredincioasã, deci cu ofensiva politicã, socialã, militarã ºi,

desigur, teologicã, împotriva lumii creºtine. La baza acestei ascensiuni a islamului a stat unificarea clanurilor rãzboinice de nomazi din deºerturile Arabiei, cãrora noua religie a lui Mahomed le-a dat un steag ºi un þel. În jurul anului 630 - atunci când Mahomed începe a propovãdui noua religie destinatã, în opinia lui, sã converteascã lumea întreagã -, Constantinopolul ºi statul sasanizilor se aflau la capãtul unui conflict istovitor, derulat în spaþiul ocupat odinioarã de civilizaþiile antice, dar acum apuse. Învins de cãtre împãratul Heraclius, imperiul persan, cu o economie ruinatã, traversa o crizã ºi o instabilitate internã profunde, instabilitate accentuatã, printre altele, ºi de intrigile politice generate de lupta pentru putere. Cu toate acestea, nici învingãtorii nu se aflau într-o situaþie cu mult mai bunã. Imperiul Bizantin, pe lângã problemele economice, era mãcinat ºi de certurile teologice interne, generate de erezia monotelitã, precum ºi de influenþele teologice islamice. La toate acestea trebuie adãugatã moºtenirea spiritualismului elen. Acest lucru este important ºi pentru raportarea la islam, deoarece a condus la un soi de iconoclasm „pur elen”.

Ceea ce a fãcut împãratul bizantin Leon al IIIlea Isaurul (717-741), atunci când a declanºat persecuþia iconoclastã, a fost, în acelaºi timp, un atac la dogma cristologicã, clarificatã deja în primele Concilii ecumenice ºi pentru care Biserica suferise aºa de mult în secolele precedente.

Raþionalizarea credinþei – cãci acesta era, la urma urmei, scopul acþiunii iconoclaste – nu s-a oprit la jumãtatea drumului, la simpla înlãturare a icoanelor din biserici, ci a mers mult mai departe, condamnând venerarea Evangheliei, a crucii, a moaºtelor ºi a altor relicve sfinte.

Dicþionar Termenul iconoclasm provine din alãturarea a douã cuvinte greceºti sau, mai bine zis, a unui substantiv ºi a unui verb: eikon (imagine) ºi klao (a sparge, a rupe, a distruge). În plan teologic, expresia desemneazã criza ivitã în sânul Bisericii care a dus la lupta împotriva icoanelor ºi la distrugerea lor. În plan istoric, termenul desemneazã faptele prin care o atare doctrinã s-a exprimat sau s-a concretizat, nu doar prin intermediul formulelor doctrinare, ci ºi prin acþiunile care au ajuns pânã la distrugerea violentã a imaginilor ºi la persecuþia celor care le venerau.

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie

Emanuel Zak (1861-1946) S-a nãscut la 20 decembrie 1861, la Hulice (Boemia), ºi a murit la 20 aprilie 1946, la Bucureºti. De profesie grãdinar, s-a remarcat ca unul din cei mai activi laici din Bucureºti, fondând, în 1891, alãturi de pãrintele Joseph D’ Ester, Congregaþia marianã a bãrbaþilor din Bucureºti. Cronica Congregaþiei mariane consemna, la data morþii lui Emanuel Zak, urmãtoarele: „Cu el a plecat dintre noi cel din urmã vechi colaborator al veneratului fondator, pãrintele D’ Ester. Deºi a trãit în Congregaþie trei ani mai puþin decât primul ei prefect, Emil Frollo, totuºi, întrucât n-a lipsit nici un an din capitalã, Emanuel Zak este, poate, congregaþionist care a frecventat cel mai mult Congregaþia marianã a bãrbaþilor din Bucureºti, aºa cã va putea rãmâne pentru confraþii sãi o pildã excelentã a perseverãrii sale”.

Emanuel Zak a fost, totodatã, membru fondator al Conferinþei Sfântului Vincenþiu de Paul, alãturi de alte figuri ilustre precum pãrintele Joseph D’ Ester ºi Waldemar Hoeflich. Rãmâne în istoria Bisericii noastre locale ca o figurã legendarã a laicatului catolic.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª