Actualitatea Creștină, nr. 4/2016, serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 4/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

Să sărbătorim Paștele cu 16 Din catehezele Papei Francisc Un angajament de milostivire inimi libere de aluatul cel vechi Scrisoare pastorală de Paști 2016 17 Jubileul băieților și al fetelor Pariați mereu pe idealuri mărețe! VATICAN 18 Sfinții milostivirii Sfântul Isidor de Sevilla 5 Papa Francisc. Trei cuvinte Sfânta Gianna Beretta Molla 6 Știri din Vatican L’Osservatore Romano 19 Faptele milostivirii 7 Correctio fraterna FOCUS la Vladimir Ghika 20 Parabolele milostivirii 8 Interviu Parabola bogatului și a lui Lazăr Paștele împreună. (Lc 16, 19-31) De ce? Cum? Când? 10 Spiritualitate 21 Credința în fapte Jubileul şi sărbătoarea Tu cere! MCL nu spune Milostivirii lui Dumnezeu niciodată nu! 11 Biserică și societate OAMENI ȘI LOCURI 10 motive să alegi școala catolică 12 Știri ARCB 22 Veneția bizantină 13 Știri interne/externe VIAȚA APOSTOLICĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

26 Harul iertării ne duce la înviere 14 Asociații de laici consacrați Asociația de apostolat PRO DEO 27 Milostivirea și iertarea Institutul Sfânta Maria în familie a Buneivestiri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 4/2016 Foto: © Ángel Cantero

22 28 Suflet tânăr Ziua Mondială a Tineretului Maria Goretti 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Viața este un miracol CULTURĂ

33 Tradiții Masa de Paști 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Bucuria apropiatei celebrări a Învierii Domnului Isus Cristos ne-a îndemnat să publicăm cu anticipație numărul din aprilie al revistei noastre, pentru a vă însoți, în acest timp de sărbătoare. Vă aducem, aşadar, Scrisoarea pastorală de Paști a Înaltpreasfințitului Ioan Robu, în care Arhiepiscopul nostru ne îndeamnă „să sărbătorim Paștele cu inimi libere de aluatul cel vechi”, al răutății și al nelegiuirii, îndreptând viaţa noastră spre „azimele sincerităţii şi ale adevărului, adică spre umilinţă şi viaţă curată, spre cumpătare şi continuă căutare a binelui, aşa cum aşteaptă Isus de la noi”. În paginile revistei găsiţi, de asemenea, aprofundări ale unor teme de actualitate – data Paștelui şi tradiţiile pascale de la noi, devoţiunea către Milostivirea lui Dumnezeu, înscrierile la şcoală, apropiata Zi Mondială a Tineretului –, ştiri şi informaţii din ţară şi din străinătate, semnalări ale unor evenimente culturale, precum şi o incursiune în Veneţia bizantină. La rubrica dedicată Anului Milostivirii puteți citi despre ultimele cateheze ale Papei Francisc şi despre „jubileul băieţilor şi al fetelor”; despre sfinții milostivirii Isidor de Sevilla – ultimul exponent al epocii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii – şi Gianna Beretta Molla – soţie, mamă şi medic; despre faptele de milostivire în viața Monseniorului Vladimir Ghika – în particular despre corectarea fraternă; despre parabola bogatului şi a lui Lazăr (Lc 16,19-31); despre credința transpusă în fapte în cadrul Mişcării creştine a lucrătorilor (MCL). Vă dorim un timp pascal inundat de lumina şi bucuria Învierii. Cristos a înviat!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Paula Iosif Sr. Daniela Mare cj Colaboratori

Marta Andro Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 13.03.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

SĂ SĂRBĂTORIM PAȘTELE CU INIMI LIBERE DE ALUATUL CEL VECHI SCRISOARE PASTORALĂ DE PAȘTI 2016

entru că în primăvara aceasta Paștele cade în plină desfășurare a Anului Sfânt al Milostivirii, aș vrea să amintesc, la începutul scrisorii pastorale, cuvintele lui Ioan Paul al II-lea, din Enciclica sa Dives in misericordia („[Dumnezeu] cel bogat în milostivire”), pe care Sfântul Papă le-a adresat Bisericii Catolice și tuturor oamenilor de bunăvoință, la 30 noiembrie 1980: „Misterul pascal este Cristos pe culmea revelării misterului de nepătruns al lui Dumnezeu. […] În învierea sa, Cristos l-a revelat pe Dumnezeul iubirii milostive, tocmai pentru că a acceptat crucea drept cale spre înviere. […] Fiul lui Dumnezeu, în învierea sa, a experimentat în mod radical milostivirea, adică iubirea Tatălui care este mai puternică decât moartea. Și același Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ajuns la capătul și, într-un anume sens, dincolo de capătul misiunii sale mesianice, se revelează pe sine ca izvor nesecat al milostivirii, al aceleiași iubiri care, în perspectiva ulterioară a istoriei mântuirii în Biserică, trebuie să se arate permanent mai puternică decât păcatul. Cristos pascal este întruparea definitivă a milostivirii, semnul ei viu: semn de mântuire istoric și totodată eshatologic. În același spirit, liturgia timpului

pascal ne pune pe buze cuvintele Psalmului: Îndurările Domnului în veci le voi cânta” (nr. 8). Într-adevăr, în Învierea lui Isus, noi sărbătorim iubirea milostivă a lui Dumnezeu care ne însoțește și ne învață, prin glasul Apostolilor, prin cuvântul Sfintei Scripturi, cum să ne apropiem mai mult de Cristos în așa fel încât, luându-ne și pe noi în drumul său de trecere de la moarte la viață, să descoperim bucuria vieții noi, luminate de Învierea sa. În Sfânta Liturghie din Ziua de Paști, ascultăm cuvântul Apostolului

Paul care ne spune nouă, celor de astăzi, așa cum o spunea Corintenilor din timpul său: „Curățați-vă de aluatul cel vechi ca să fiți o frământătură nouă, așa cum sunteți, fără aluat, pentru că Paștele nostru, Cristos, a fost jertfit. Să sărbătorim, așadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al nelegiuirii, ci cu azimele sincerității și ale adevărului” (1Cor 5,7-8). Referindu-se la legea mozaică, acea lege care le prescria evreilor să mănânce mielul pascal cu pâine nedospită, Apostolul ne spune că acel miel pascal era imaginea noului APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

miel pascal care este Isus, iar pâinea nedospită prefigura condițiile în care noi, cei de astăzi, trebuie să mâncăm noul miel pascal: cu inimile libere de aluatul răutății și al nelegiuirii. Fără îndoială că Apostolul Paul înțelege prin aluatul cel vechi, care dospea structurile păcatului, pasiunile și tendințele egoiste pe care le purtăm în noi, toate acele înclinații către rău, pe care Catehismul Bisericii Catolice le numește păcate capitale, reluând expresia Sfinților Ioan Casian și Grigore cel Mare. Sunt numite „capitale” pentru că generează alte păcate, alte vicii: „Ele sunt: trufia, avariţia, invidia, mânia, necurăţia, lăcomia şi lenea” (CBC, nr. 1866); șapte la număr, dar cu nenumărate și dureroase urmări. Să ne gândim doar la câteva dintre acestea, nu numai pentru că adesea ele merg împreună, dar și pentru gravele urmări pe care le pot avea în viața persoanelor. De exemplu, trufia, adică atitudinea disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie, de înfumurare, atitudine care calcă în picioare totul; omenia, prietenia, cinstea, solidaritatea sunt sacrificate pentru a favoriza ambițiile cu dorințele lor de onoruri, de glorie și de parvenire, de putere etc. Apoi avariția, acea dezordonată alipire de bani și de lucruri materiale, din care se nasc atâtea alte păcate: furtul și înșelăciunea, asuprirea și exploatarea aproapelui, camăta, dorința de a avea tot mai mult, luxul nerușinat și lipsa de inimă față de cei umili și lipsiți, uneori lipsiți de toate. Și necurăția, provocarea și căutarea fără limite a plăcerilor trupești. Este suficient să asculți știrile din fiecare zi ca să-ți dai seama de răul pe care-l aduce în societate acest păcat: crime, sinucideri, răzbunări, familii dezbinate, copii părăsiți, boli etc. 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

Apostolul ne îndeamnă, deci, să părăsim toate aceste înclinații și păcate, adică aluatul cel vechi, aluatul răutății și al nelegiuirii, ca să sărbătorim Paștele cu azimele sincerității și ale adevărului, devenind oameni noi, îmbrăcați și pătrunși de învățătura lui Isus. Sfântul Paul ne cheamă să luăm poziție clară împotriva acelei culturi și mentalități a lumii care ar vrea să ne convingă că practic nu este posibil să schimbi cu adevărat inima omului, rădăcinile profunde ale ființei umane. Apostolul ne spune exact contrariul: Isus poate să schimbe omul, prin darul harului său. Din mărturiile evangheliștilor știm că Isus, în timpul activității sale pământești, a făcut atâtea minuni. Însă toate acele minuni sunt o prefigurare și o pregătire a unei alte minuni: vindecarea inimii omului. Transformarea radicală a inimii omenești este minunea cea mai mare pe care Isus cel Înviat poate și vrea să o facă. El a venit în mod special pentru noi cu acest scop. Însă, e clar, și noi trebuie să dorim și să voim această schimbare. Aceasta este condiția fundamentală recerută de Isus. Dacă avem această bunăvoinţă, Isus ne dă puterea transformatoare a harului său, singura capabilă să schimbe cu adevărat inima omului. Noi putem obţine acest lucru

prin rugăciune. „Cereţi şi vi se va da”, ne-a spus Isus; „orice veți cere de la Tatăl în numele meu, vă va da”. Iată, deci, că Învierea Domnului, pentru Apostolul Paul, înseamnă aceasta: prin Învierea sa, Isus ne-a făcut capabili să înviem împreună cu El la o viaţă complet nouă. Aşadar, în acest mod trebuie să celebrăm Paştele acum: aruncând departe de noi aluatul cel vechi al vieţii noastre, aluatul păcatelor despre care vorbeşte Apostolul. Concret, înseamnă să dăm vieţii noastre direcţia cea bună, îndreptând-o spre „azimele sincerităţii şi ale adevărului”, adică spre umilinţă şi viaţă curată, spre cumpătare şi continuă căutare a binelui, aşa cum aşteaptă Isus de la noi. Să-i cerem lui Dumnezeu cel bogat în milostivire să ne ajute să devenim o frământătură nouă, cum spune Apostolul, ca să simţim şi să sărbătorim aşa cum se cuvine comuniunea noastră cu Isus cel Înviat. În acest spirit, vă doresc tuturor din Arhidieceză o frumoasă şi fructuoasă sărbătoare de Paşte. Cristos a înviat! + Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Dumnezeu ne așteaptă răbdător până în ultima clipă RĂBDARE. IERTARE. BINE

DUMINICĂ – 28 FEBRUARIE 2016

RĂBDARE. În fiecare zi, din

păcate, presa relatează știri despre crime, accidente, catastrofe... […] Isus cunoaște mentalitatea superstițioasă a ascultătorilor […] Ei cred că, dacă acei oameni au murit atât de tragic, e semn că Dumnezeu i-a pedepsit pentru vreo vină gravă; adică „au meritat-o”. În schimb, cei care au scăpat de nenorocire se simt „în regulă”. […] Evanghelia ne invită să reflectăm: ce idee ne-am făcut despre Dumnezeu? Suntem convinși că e chiar așa, sau ideea pe care o avem nu e mai degrabă o proiecție a noastră, un dumnezeu „după chipul și asemănarea” noastră? Isus ne cheamă să ne schimbăm inima, să facem o întoarcere radicală pe drumul vieții noastre, renunțând la compromisul cu răul, la ipocrizii, pentru a porni cu hotărâre pe calea Evangheliei. Însă apare tentația de a ne justifica: „De la ce să ne întoarcem?” […] De câte ori nu am gândit: „Una peste alta, eu sunt în regulă”. Nu e aşa? Suntem credincioşi,

chiar destul de practicanţi, și deci, suntem în regulă. Din păcate, fiecare dintre noi se aseamănă mult cu un copac care, ani de zile, a dovedit de multe ori că e sterp. Însă, din fericire, Isus se asemănă cu țăranul care, cu o răbdare fără margini, obține încă o amânare pentru smochinul neroditor. […] Neînvinsa răbdare a lui Isus! V-ați gândit la răbdarea lui Dumnezeu? V-ați gândit la grija sa permanentă pentru cei păcătoși? Nu e niciodată prea târziu pentru a ne converti, niciodată! Până în ultima clipă: Dumnezeu ne așteaptă răbdător. MARȚI – 1 MARTIE 2016

IERTARE. „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. E un fel de ecuație, adică: dacă tu nu ești în stare să ierți, cum te va putea ierta Dumnezeu pe tine? Dumnezeu vrea să te ierte, dar nu va putea dacă tu ai inima închisă și milostivirea lui nu poate intra în ea. […] Iertând, la rândul nostru, ne deschidem inima pentru ca milostivirea

lui Dumnezeu să intre în noi și să fim iertați. Toți avem motive pentru a cere iertare de la Dumnezeu. Să iertăm, și vom fi iertați. JOI – 3 MARTIE 2016

BINE. Binele săvârșit de om nu e

rezultatul unor calcule ori strategii, nici produsul unui cod genetic ori al condițiilor sociale, ci rodul unei inimi binevoitoare, al alegerii libere care tinde spre adevăratul bine. Nu sunt de ajuns știința și tehnica: pentru a face bine e nevoie și de înțelepciunea inimii. Sfânta Scriptură ne spune că intențiile bune ori rele nu intră în inima omului din exterior, ci izvorăsc din inima sa. […] Din ea vin faptele bune, dar și cele rele, când adevărul și inspirațiile Duhului sunt respinse. […] Astăzi, unele tendinţe culturale nu mai recunosc amprenta înţelepciunii divine în creaţie şi nici în om. Natura umană rămâne astfel redusă la simplă materie, ce poate fi modelată după orice plan. Umanitatea noastră, în schimb, e unică şi atât de preţioasă în ochii lui Dumnezeu!

Twitter: @Pontifex Să redescoperim frumusețea credinței în Dumnezeu!

Papa Francisc

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Trei ani cu Papa Francisc Veghe de rugăciune Cu ocazia împlinirii a trei ani de pontificat, la Roma, în biserica „Sf. Laurențiu in Piscibus”, a avut loc o veghe de rugăciune, de 24 de ore, intitulată Trei ani cu Papa Francisc.

PR. LOMBARDI: MISIUNE ÎNCHEIATĂ DUPĂ 26 DE ANI Părintele Federico Lombardi și-a încheiat activitatea la Radio Vatican.

Î și-a încheiat activitatea la Radio n luna februarie, Pr. Lombardi

eghea de rugăciune a început sâmbătă, 12 martie, la ora 22.00, cu Adorație euharistică, urmată de Sfânta Liturghie solemnă de deschidere, și s-a încheiat la miezul nopții de duminică. Pe lângă rugăciunea continuă în biserică, programul a inclus și participarea la rugăciunea Angelus, în Piața Sf. Petru, și cina cu persoanele fără adăpost. Particularitatea acestei inițiative, în Anul Milostivirii, a fost posibilitatea de spovadă pe toată durata evenimentului, asigurată de preoți ce s-au succedat la anumite intervale de timp, pentru a oferi

iertarea Domnului celor ce au dorit lucrul acesta. Organizatorii au invitat tinerii, grupurile de rugăciune, asociațiile și ordinele religioase să participe împreună la acest moment de rugăciune pentru Suveranul Pontif și binele Bisericii. La inițiativă au luat parte 20 de mișcări ecleziale, ce au animat, prin rotație, o oră de rugăciune. „A fost un eveniment promovat pentru a-i încredința lui Isus pontificatul și viața Sfântului Părinte, după cum el însuși ne cere cu fiecare ocazie: «Rugați-vă pentru mine!». Acesta este răspunsul nostru din inimă”.

Vatican. În 1990, a fost numit director de programe; în 2005, director general; în 2001, a preluat conducerea Centrului Televiziunii Vaticane, iar în 2006, a fost numit director al Sălii de presă a Sfântului Scaun, misiune pe care o îndeplinește și în prezent. Pr. Lombardi și-a „dedicat o parte din viață în serviciul Radio Vatican, important instrument de comunicare”, pentru vestirea Evangheliei, apărarea popoarelor și a drepturilor omului.

APEL LA ÎNCETAREA VIOLENȚELOR Papa Francisc, profund întristat de uciderea celor patru Misionare ale Carității și a altor douăsprezece persoane din Yemen.

e 4 martie, bărbați înarmați au intrat într-un azil de bătrâni din Aden, Yemen, unde au comis „un act de violență diabolic”. Papa, „profund șocat și întristat”, a asigurat de rugăciunile sale pentru cei morți și de apropierea sa spirituală față de toți cei afectați de acest măcel. S-a rugat ca acest gest să trezească conștiințele și a lansat un puternic apel pentru încetarea violențelor în Yemen.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Întrebări interzise.

DOAR COPIII VORBESC FIRESC DESPRE DUMNEZEU L’Osservatore Romano, 22-23 februarie 2016

ți observat că tot ceea ce ține de sfera credinței în Dumnezeu, a practicării credinței a devenit în timp o chestiune destul de privată? Cum de e considerat o intruziune în sfera personală, intimă, să întrebi pe un amic, un cunoscut, o rudă dacă crede în Dumnezeu ori dacă merge la biserică, la sinagogă sau la moschee în zilele de sărbătoare? Singurii care încă mai pot pune în mod legitim asemenea întrebări sunt copiii, care, de fapt, pun în mod firesc întrebări „interzise”: Ești evreică? Crezi în Dumnezeu? Tu sărbătorești Crăciunul? Încă inocenți, vor descoperi curând că întrebări de acest gen sunt considerate stânjenitoare, că nu trebuie adresate, că cel întrebat va roși ori va tuși încurcat sau va transfera rapid răspunsul de la persoana proprie la un generic „evreu”, „catolic” sau necredincios. Chiar și întrebările despre necredință, despre militantismul ateu, sunt considerate de fapt supărătoare, incomode. Ați auzit vreodată pe cineva să întrebe pe altcineva: „Scuză-mă, tu ești ateu?” Doar dacă nu te afli cumva în vreo piață cu liber cugetători care îl comemorează pe Giordano Bruno. Cu alte cuvinte, sunt întrebări pe care le poți adresa numai dacă știi deja răspunsul. Cine-l comemorează pe Giordano Bruno în acel context nu poate fi credincios, cine se împărtășește în biserică e cu siguranță creștin. Întrebări care nu lărgesc sfera ta de cunoaștere, ci doar confirmă ceea ce știi. Sfera sexualităţii, până acum câteva decenii cu totul interzisă, intimă,

rezervată, a fost înlocuită de cea religioasă. Se poate declara public propria homosexualitate, dar nu propria credinţă. Termenul „evreu” a fost înlocuit subtil cu „de origine ebraică”, parcă pentru a atenua atribuirea unei identităţi care ar putea stânjeni. E din familie ebraică, dar dacă crede sau nu, dacă practică sau nu credinţa, sunt chestiuni ce ţin de privacy. Altfel, există riscul să fii considerat un băgăcios, un inchizitor, un intolerant. Putem întreba pe cineva dacă crede în vrăjitoare, în blestem, în fantome, dar nu și dacă crede în Dumnezeu. Fenomenul a fost însoțit de o dezinformare tot mai mare legată de fenomenul religios, de textele de bază ale religiilor, de însăși istoria religiilor. Copiii nu știu nimic despre Dumnezeu. Recent, un elev de la școala unde prezentam o carte, curios pentru că eram evreică (mă chestionaseră copiii!) m-a întrebat: „Dar diavolul e frate cu Dumnezeu?”. Am negat, vorbind despre îngerii răzvrătiți, dar un alt copil a intervenit: „Prostule, Dumnezeu e fiu unic!”. Și un altul: „Dar Dumnezeu ce religie are?”. Întrebări inteligente, acute, care cresc însă pe totala lipsă de cultură religioasă, de orice fel, catolică, multiculturală, tolerantă, catehetică. […] Devenit un mister, despre care nimeni nu mai vorbește decât în șoaptă, Dumnezeu ne interpelează, poate chiar și pentru a-i nega sau a-i pune la îndoială existența. Nimeni nu mai face renumitul pariu al lui Pascal, pe existența lui Dumnezeu. Pur și simplu ne prefacem că nu există. Sau că

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

„Blaise Pascal”, de Augustin Pajou (sec. al XVIII-lea, Muzeul Louvre, Franța)

nu există întrebarea, pe care numai copiii o mai pot pune. Scria acum mai bine de o sută de ani Rainer Maria Rilke, tocmai legat de întrebările copiilor despre Dumnezeu: „Să ne întrebe numai: «Unde merge acel tramvai cu cai? Câte stele sunt? Zece mii e mai mult sau mai puţin decât mult?» Dar ei alte lucruri vor să știe! De exemplu: «Bunul Dumnezeu vorbește și în chineză? Cum e făcut bunul Dumnezeu? Bunul Dumnezeu, mereu bunul Dumnezeu! Când despre el se știe într-adevăr atât de puțin! »”. (De Anna Foa; Traducere: Cristina Grigore) APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS INTERVIU

„Când învie Isus al tău? Isus al meu învie azi. Al meu, săptămâna viitoare. E un scandal. Trebuie să ne punem de acord.” Papa Francisc Învierea, tapiserie după Rafael, Vatican

PAȘTELE ÎMPREUNĂ DE CE? CUM? CÂND?

După mai bine de 2000 de ani de la Învierea Domnului Cristos, Bisericile creştine nu sărbătoresc la aceeaşi dată acest eveniment fundamental al creştinismului. Redacţia revistei noastre a stat de vorbă, despre acest subiect, cu Pr. dr. Tarciziu Şerban, profesor de științe biblice la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii Bucureşti. AC: Diferitele Biserici creștine – şi chiar în cadrul Bisericii Catolice, de exemplu, latinii şi orientalii – celebrează Învierea Domnului la date diferite. Cum s-a ajuns la acest lucru şi cum se calculează data Paştelui?

Pr. dr. T Şerban: Din păcate, această întrebare revine an de an în această perioadă de primăvară. E drept că, în anii în care sărbătoarea Paştelui e celebrată de toate Bisericile în aceeaşi duminică, 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

întrebarea are caracter de curiozitate. Însă când e un decalaj cât de mic, întrebarea capătă caracter de reproş la adresa responsabililor Bisericilor: Oare Isus Cristos a înviat de două ori? Dacă nu, de ce nu vă puneţi de acord ca celebrarea să aibă loc la aceeaşi dată? Această situaţie are, desigur, o istorie. În primii ani de după Rusalii, duminica a fost stabilită ca zi de comemorare a Învierii Domnului întrucât toţi evangheliştii indică prima zi de după un sabat (o sâmbătă)

ca fiind ziua în care Isus Cristos a învins moartea şi s-a ridicat din mormânt. Mai apoi s-a dorit instituirea unei sărbători anuale mai deosebite care să reamintească, cu mai multă solemnitate, evenimentele pătimirii, morţii şi învierii Domnului. Acest lucru s-a realizat, însă, în cel puţin două moduri. Unii creştini (mai ales cei proveniţi din iudaism) s-au ataşat de ziua de 14 nisan (ziua de lună plină a primăverii), indiferent în ce zi din săptămână ar cădea, întrucât moartea lui Isus ar fi coincis cu sărbătoarea Paştelui iudaic, celebrat la această dată. Alţii s-au ataşat de ziua de duminică şi celebrau Paştele în duminica de după echinocţiul de primăvară. Aşa se face că în multe locuri (inclusiv la Roma), comunităţile creştine, în funcţie de originea lor, celebrau Paştele la date diferite. Conciliul din Niceea (325 d.Cr.) a pus capăt acestei situaţii, impunând ca toţi să celebreze Paştele în prima duminică, după prima lună plină, după echinocţiul de primăvară. Lucrurile au mers bine aşa vreme de secole.

FOCUS

O schimbare s-a produs când Papa Grigore al VII-lea a reformat calendarul întrucât cel în uz (instituit de Iulius Caesar în secolul I î.Cr.) era mai lung decât calendarul astronomic, iar echinocţiul de primăvară din calendar nu mai coincidea cu cel real. Această reformă nu a fost agreată de Bisericile Orientului care au rămas fidele calendarului iulian. De aceea, aplicând aceeaşi formulă de calcul stabilită de conciliul din Niceea la aceste două calendare, se obţin date diferite. Punctul nevralgic este echinocţiul de primăvară. În calendarul gregorian, echinocţiul corespunde cu cel astronomic, în timp ce în calendarul iulian, e întârziat cu vreo două săptămâni. Aşteptând prima duminică după prima lună plină după un astfel de echinocţiu întârziat, se poate ajunge la sfârşitul primăverii. Or, semnificaţia Paştelui e strâns legată de declanşarea vegetaţiei la începutul primăverii: primele fire de iarbă şi primele flori ale copacilor vestesc victoria vieţii asupra morţii naturii din timpul iernii. AC: În acest an, este un decalaj mare: când romano-catolicii celebrează Învierea Domnului, creștinii orientali sunt abia la începutul Postului Mare. Cum se răsfrâng aceste diferențe asupra trăirii şi mărturisirii credinței?

Pr. dr. T Şerban: Atunci când creştinii au ritmuri diferite în trăirea Postului Mare şi în celebrarea Paştelui, sentimentul de jenă este cel care predomină. Bucuria celor ce sărbătoresc mai devreme Învierea Domnului e umbrită de austeritatea celor care se află încă în timp de post. Această jenă capătă note frustrante mai ales în familiile mixte unde membrii nu mai pot mânca împreună din aceleaşi feluri de

mâncare sau unii trebuie să-şi tempereze entuziasmul din suflet pentru a nu impieta asupra stării de reculegere şi post a celorlalţi. E drept că în cele mai multe familii mixte, astfel de situaţii le oferă ocazia de a reflecta împreună, de a-şi căuta motivaţii identitare şi de a trăi în toată libertatea întreg parcursul Postului Mare şi mai apoi pe cel pascal. Jena, însă, persistă. AC: Anul trecut, Papa Francisc propunea o dată comună, fixă, pentru celebrarea Paştelui. Sunt deja câteva Biserici – Comuniunea Anglicană, unele Biserici ortodoxe – care s-au arătat deschise faţă de această propunere. Celebrarea la o dată comună a Paştelui ar putea fi considerată un pas vizibil pe calea unității depline a Bisericilor?

Pr. dr. T Şerban: Deja, de ceva timp, cercetătorii au stabilit cu mare probabilitate că învierea lui Isus ar fi avut loc în ziua de 7 aprilie a anului 30. Cu alte cuvinte, începutul lunii aprilie ar fi momentul cel mai potrivit pentru a celebra sărbătoarea Paştelui.

DATA PAȘTELUI RIT LATIN

RIT ORIENTAL

2016

27 martie

1 mai

2017

16 aprilie

2018

1 aprilie

8 aprilie

2019

21 aprilie

28 aprilie

2020

12 aprilie

19 aprilie

2021

4 aprilie

2 mai

Din punct de vedere ecumenic, adoptarea propunerii făcute încă din anul 1975 de către Vatican, de a celebra Paştele în prima sau în a doua duminică din aprilie, ar fi un pas mare înspre unire. Lăsând deoparte „fidelităţi” neconstructive faţă de tradiţii „nefuncţionale”, s-ar putea ajunge la o mai senină şi mai credibilă mărturisire a credinţei. În toate aceste aspecte teologice, ecleziologice, pastorale etc., ar fi de văzut ce este cu adevărat esenţial. APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS SPIRITUALITATE

JUBILEUL ŞI SĂRBĂTOAREA MILOSTIVIRII LUI DUMNEZEU

„Isus Cristos este chipul milostivirii Tatălui. Misterul credinței creștine pare să-şi găsească sinteza în acest cuvânt. El a devenit viu, vizibil și a ajuns la apogeul său în Isus din Nazaret”. (Misericordiae vultus, 1)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

e 11 aprilie 2015, în ajunul Duminicii Milostivirii lui Dumnezeu, Papa Francisc a făcut publică Bula de convocare a Jubileului Milostivirii, Misericordiae vultus – Chipul milostivirii. Anul acesta, Duminica Milostivirii va fi marcată printr-un jubileu extraordinar, animat de cei care aderă la spiritualitatea Milostivirii lui Dumnezeu. Jubileul se va deschide pe 1 aprilie, în cele patru bazilici jubiliare ale Romei, cu o seară de reconciliere. Pe 2 aprilie, se vor ţine cateheze urmate de adoraţie euharistică şi pelerinaj către Porţile Sfinte ale celor patru bazilici. La ora 16, pelerinii vor intra în Piaţa Sf. Petru pentru un moment festiv, urmat de o veghe de rugăciune cu Papa. Duminică, 2 aprilie, la ora 10, Pontiful va celebra Sf. Liturghie. Cei ce nu pot fi prezenţi la Roma sunt îndemnaţi să se alăture Jubileului Milostivirii participând

la celebrările organizate la nivel diecezan şi parohial sau rugându-se în inima lor, dacă nu se pot deplasa. Sărbătoarea Milostivirii lui Dumnezeu, celebrată în ultima zi a Octavei Învierii Domnului, se leagă de apostolatul Sf. Faustina Kowalska (1905-1938), călugăriţă şi mistică poloneză. În 1931, Isus îi arată că doreşte instituirea acestei sărbători în prima duminică după Paşti şi-i cere să picteze icoana lui Isus Milostiv, azi cunoscută în lumea întreagă. Pictată de E. Kazimirowski, icoana a fost expusă pentru prima dată la Ostra Brama, una dintre cele nouă porţi ale Vilniusului, în aprilie 1935. Era prima duminică după Paşti şi pe parcursul acelor trei zile, se celebra solemn încheierea Jubileului Mântuirii Lumii – 1900 de ani de la Pătimirea Domnului. (La Ostra Brama – „Poarta Zorilor” în polonă, din 1630, era venerată o icoană a Sf. Fecioare cu titlul Maica Milostivirii!) În 1939, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Arhiepiscopul Romuald Jałbrzykowski a autorizat venerarea publică a icoanei. În câţiva ani, devoţiunea s-a răspândit pe tot globul. Dar din cauza unei traduceri defectuoase, Sfântul Scaun a dispus în 1959 ca icoana şi scrierile Sorei Faustina să fie retrase. Interdicţia plasată asupra lor avea să fie ridicată în 1978, după ce Arhiepiscopul Wojtyła (viitorul Papă Ioan Paul al II-lea) a restabilit adevărul cu privire la validitatea teologică a scrierilor Sorei Faustina. Sf. Faustina a fost canonizată de Ioan Paul al II-lea la 30 aprilie 2000, ocazie cu care Papa a instituit oficial, pentru Biserica din lumea întreagă, Sărbătoarea Milostivirii. Şase ani mai târziu, la 2 aprilie 2005, în ajunul sărbătorii pe care o iubea atât de mult, Sfântul Papă îşi încredinţa sufletul în mâinile Tatălui Milostiv.

FOCUS BISERICĂ ȘI SOCIETATE

Școala catolică, respectând identitatea fiecăruia, propune o perspectivă proprie educativă, umană și creștină. Benedict al XVI-lea

MOTIVE SĂ ALEGI ȘCOALA CATOLICĂ

a 18 martie a.c., s-a încheiat prima etapă de înscriere a copiilor la clasa pregătitoare pentru anul școlar 20162017, a doua etapă urmând a se derula în perioada 30 martie - 8 aprilie. Ca părinte a doi copii și președinte al asociației părinților elevilor de la Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif ” din București (Asociația RomanoCatolică „Sf. Iosif ”), am auzit nu de puține ori întrebarea: de ce să-ți înscrii copilul la o școală catolică? Cred că încă din primii ani de viață ai copilului, orice părinte începe să-și facă planuri legate de educația, de viitorul lui, iar când sosește momentul alegerii unei școli, pune în balanță diferiţi factori: distanţa dintre casă și școală, renumele școlii sau al unor profesori, ambientul şcolar, perspectivele de viitor pe care le oferă etc. Școala catolică din țara noastră are o frumoasă tradiție

– din păcate, întreruptă timp de peste 40 de ani – și a dat societății mari personalități. Deși urmărește programa școlară națională, şcoala catolică are ceva în plus față de școala de stat, punându-şi amprenta în mod pozitiv asupra copilului. Iată zece motive pentru a alege o școală catolică pentru copiii noștri: 1. Este o comunitate deschisă tuturor, care pune în centru persoana umană; 2. Proiectul său educativ urmărește formarea integrală a copilului; 3. Asigură o creștere senină și orientată spre o viață conformă cu principiile creștine; 4. Îi învață pe copii să facă alegeri libere și responsabile; 5. Răspunde la provocările culturale ale timpului nostru; 6. Cultivă valori care să-l ajute pe copil să-și facă un viitor; 7. Educă la o conviețuire pacifică, solidară și fraternă; 8. Consideră cunoașterea nu ca pe un mijloc de afirmare ori

București Colegiul Sf. Iosif Șos. Olteniței 3-7, 041291 Tel./Fax 021 3326602 colegiulsfantuliosif.wordpress.com Brăila Școala primară Sf. Maria Str. Golești 49, 810131 Tel./Fax 0239 616124 www.scoala-sfmaria.ro Câmpulung Muscel Școala Sf. Iacob Str. Matei Drăghiceanu 4, 115100 Tel./Fax 0248 510650 www.scoalasfantuliacob.ro

de îmbogățire, ci ca pe o datorie de slujire și de responsabilitate față de ceilalți; 9. Este deschisă, respectând diversitatea; 10. Însoțește părinții în procesul de educare a copiilor. (Eusebiu Pîrțac) APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

ARHIDIECEZĂ

COLECTĂ CARITAS Duminică, 6 martie, în toate bisericile Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureşti s-a organizat o colectă specială pentru Caritas Bucureşti, instituţia de caritate a Arhidiecezei, ce asistă diferite categorii de persoane defavorizate: copii, bătrâni, victime ale traficului de persoane. CONSTANȚA

RECULEGERE Pe 12 martie, tinerii catolici din Constanța s-au reunit la biserica „Sfântul Pius din Pietrelcina”, pentru o zi de reculegere cu tema „Valorile tânărului creștin – cum să fii un bun creștin astăzi”. București

CENTENAR Pe 19 februarie, doamna Aurelia Gherman, enoriașă a parohiei „Sf. Anton”, a împlinit 100 de ani. Pr. paroh, Andrei Ciprian, alături de un grup de credincioși, au sărbătorit-o pe cea mai vârstnică membră a comunității, căreia i-au transmis urări de bine și sănătate din partea întregii comunități.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

Religie, sacru şi ospitalitate Conferinţă internaţională la Facultatea de Teologie Romano-Catolică

acultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii din Bucureşti, în colaborare cu Council for Research in Values and Philosophy, Catholic University of America, Washington D.C. şi Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti, au organizat pe 4 și 5 martie, conferinţa internaţională Religie, sacru şi ospitalitate. Au participat cercetători, doctoranzi şi profesori de la universităţi şi institute de cercetare din străinătate (Rusia, Iran, Belgia, Germania, Elveţia, Austria şi Franţa) şi din ţară. Abordările ospitalităţii au avut un caracter interdisciplinar, tematicile comunicărilor acoperind domenii diferite şi, într-un anumit fel, legate între ele, cum ar fi istoria religiilor, filosofia, teologia, literatura, arta, istoria recentă a României. Textele comunicărilor vor fi publicate în două volume, unul în limba română şi altul în limba engleză.

EVANGHELIA MILOSTIVIRII ÎN CATEDRALA SF. IOSIF

Sâmbătă, 19 martie, în Catedrala „Sfântul Iosif”, din București, s-a desfășurat lectura continuă a Evangheliei după Sfântul Luca.

Î în

n Anul Jubiliar al Milostivirii și sărbătoarea Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale și al Catedralei, pe 19 martie, în Catedrala „Sfântul Iosif”, a avut loc lectura continuă a Evangheliei după Sfântul Luca. Timp de 4 ore, 37 de lectori au dat glas, fără întrerupere, Evangheliei Milostivirii, cum mai este numită Evanghelia după Sf. Luca. Evenimentul, organizat de Parohia Catedralei Sf. Iosif și de Surorile Pauline, a avut o încărcătură deosebită și datorită faptului că s-a desfășurat în anul aniversar 20152016, inaugurat de împlinirea a 60 de ani de la declararea Catedralei ca monument de cultură.

PELERINAJ JUBILIAR LA CATEDRALĂ Pe 27 februarie, un grup de credincioşi din Slobozia şi Urziceni au fost în pelerinaj la Poarta Sfântă a Catedralei „Sfântul Iosif”.

nsoţiți de pr. Paul Daniel Coman, O.F.M.Cap. și de pr. paroh Romeo Horvat O.F.M.Cap., care i-a pregătit cu privire la semnificaţia Anului Sfânt, a pelerinajului jubiliar şi la condiţiile pentru a putea obţine indulgenţa plenară, aflaţi în stare de har sfinţitor, pelerinii au trecut prin Poarta Sfântă a Catedralei. După un cuvânt de învăţătură despre milostivirea lui Dumnezeu, rostit de pr. Horvat, pelerinii s-au rugat în faţa Preasfântului Sacrament, în Capela de adoraţie a Catedralei.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Mobilizare pro familia La sfârșitul lunii februarie, erau adunate 2,1 milioane de semnături pentru modificarea art. 48, alin. 1, din Constituție.

REQUIESCAT IN PACE Pe 2 martie 2016, a trecut la cele veșnice ÎPS Janusz Bolonek. ons. Janusz Bolonek a fost Nunțiu Apostolic în România, în perioada 23 ianuarie 1995 – 30 septembrie 1998. După 24 de ani de slujire în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun, în 2013, s-a pensionat și s-a retras la Lodz, în Polonia. Mons. Janusz Bolonek a murit pe 2 martie, la vârsta de 78 de ani. ÎPS Ioan Robu i-a îndemnat pe preoții Arhidiecezei Romano-Catolice de București să îl amintească pe ÎPS Janusz în rugăciunile lor, iar duminică, pe 13 martie, să-l pomenească la fiecare Sfântă Liturghie, cu o invocație specială la Rugăciunea credincioșilor.

a sfârșitul lunii noiembrie, în Monitorul Oficial a fost publicat proiectul de lege ce propunea modificarea actualului art. 48, alin. 1, din Constituție, în care se vorbește în termeni generici despre soți, cu formularea: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Pentru a putea fi depus în Parlament, proiectul avea nevoie de susținerea a 500.000 de cetățeni, ale căror semnături trebuiau strânse în 6 luni. Până la sfârșitul lunii februarie, fuseseră strânse 2,1 milioane de semnături. Cifra reprezintă aproximativ 10% din populația României, un rezultat impresionant pentru o astfel de inițiativă cetățenească. Campania e susținută de Coaliția pentru Familie, structură civică din

care fac parte 23 de asociații și ONG-uri, printre care și Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika”. Semnăturile au fost strânse cu ajutorul a peste 70.000 de voluntari de toate confesiunile.

Portugalia

Danemarca

Italia

Medicii catolici dezaprobă eutanasia

Religia poate salva clima?

Combaterea culturii risipei

Asociația Medicilor Catolici din Portugalia a declarat că „aprobarea eutanasiei înseamnă să fie introdusă în Țară o cultură a morții”; o astfel de dezbatere este de neînțeles, dacă „ne gândim că în Portugalia, încă există persoane ce nu au acces la niciun fel de tratament medical”. Declarația medicilor catolici este răspunsul la o inițiativă recentă a mișcării Dreptul de a muri cu demnitate, care a adunat semnături în vederea începerii unei dezbateri asupra legalizării eutanasiei.

Pe 7 martie, la Copenhaga s-a desfășurat întâlnirea principalelor comunități religioase din Danemarca, cu titlul: Ultima posibilitate: religia poate salva clima?, ocazie cu care participanții s-au reunit „într-un mesaj comun asupra protejării climei globale, împotriva schimbărilor climatice de origine antropică”. Inițiativa s-a înscris în seria declarațiilor unor lideri religioși, printre care și Papa Francisc, ce au demonstrat implicarea lor profundă în dezbaterile asupra climei.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură estimează că, în lume, 800 de milioane de persoane suferă de foame. Conform Institutului Central de Statistică, în Italia, 14,5% dintre familii reușesc cu greu să-și procure o masă consistentă o dată la două zile. Aceste premise au dus la scrierea unui manual de combatere a culturii risipei, ce se vrea un vademecum privind colectarea, conservarea și distribuirea alimentelor destinate celor nevoiași, inițiativă prezentată recent la Roma.

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI CONSACRAȚI

Reculegere la 25 de ani de la fondare, Ciofliceni, 2015 (foto stânga); Reculegere la Traian, 2013

ASOCIAȚIA DE APOSTOLAT PRO DEO

a începutul anului 1990, mai multe persoane care se aflau în căutarea unei forme de viață consacrată lui Dumnezeu despre care să aibă convingerea interioară că reprezintă ceea ce vrea Dumnezeu pentru ele, s-au adresat Preasfințitului Ioan Robu rugându-l să facă ceva în acest sens. În felul acesta s-a născut, la 15 august 1990, Asociația de apostolat PRO DEO. Statutul ne-a atras prin simplitatea și esențialitatea sa. Scopul este „răspândirea spiritului de slujire generoasă în toate sectoarele vieții sociale, lucrând spre sfințirea lumii asemenea unui ferment, sub lumina Evangheliei”. Pot face parte din Asociație „toți cei care, oriunde ar lucra, fără să-și schimbe locul de muncă și fără să se constituie neapărat în comunitate, doresc [...] să se pună în slujba Bisericii [...], lăsându-se întăriți de cuvântul lui Dumnezeu, de Tainele sfinte, de rugăciune, de comuniunea frățească.” Cei care vor să urmeze sfaturile evanghelice, depun, după o perioadă de pregătire, cele 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

trei voturi uzuale. Cei căsătoriți, sau care intenționează să meargă pe calea căsătoriei, depun votul de ascultare. „Meditarea cuvântului divin în cadrul sau în afara Liturghiei, împărtășania zilnică, rugăciunea personală și comunitară, comuniunea de prietenie și iubire cu ceilalți membri ai Asociației îi vor stabili [...] «sub privirea Tatălui, care vede în ascuns»”. Membrii Asociației se întâlnesc săptămânal, la Lectio Divina, și anual, la câteva zile de reculegere. Activitățile actuale ale membrilor sunt diverse, după cum l-a purtat voia lui Dumnezeu pe fiecare: lucrare în sprijinul direct al parohiei, în învățământ, într-o asociație a unor părinți de copii cu probleme speciale, într-o relație deosebită de prietenie și conlucrare cu membrii altor confesiuni sau religii, în familie, sprijinind totul cu rugăciunea. Caracteristică este și atitudinea de deschidere față de cei din jur, ceea ce ne face să spunem că adevăratul nume al grupării ar fi „Pro Deo și prietenii”.

DIN STATUT ... despre voturi ărăcia este drum de generozitate dătătoare de bucurie, drum de lumină neoprită, drum spre Împărăția cerului. Farmecul curăției, rod de alegeri și renunțări, nuși găsește oglinda decât în Isus, chip de ascultare și de sărăcie. ... despre spiritualitatea apostolatului evoțiunea mariană va însoți devoțiunea euharistică, asigurând continuitatea intimității cu Dumnezeu și eficiența apostolatului. Euharistia este hrana zilnică de viață cu Dumnezeu și cu aproapele; devoțiunea mariană este atmosfera acestei trăiri. Doar întărit de Pâinea Vieții vezi bine modelul de imitat: Preacurata, mereu gata pentru Dumnezeu și pentru toți oamenii, fără deosebire.

VIAȚA APOSTOLICĂ

VIAȚA COTIDIANĂ, UN DA SPUS DOMNULUI Întâlnire a membrilor Institutului Sfânta Maria a Buneivestiri

INSTITUTUL SFÂNTA MARIA A BUNEIVESTIRI

nstitutul Sfânta Maria a Buneivestiri, strâns legat de misterul Buneivestiri de la care primeşte numele, este una dintre cele zece ramuri ale Familiei Pauline, prezentă în 22 de ţări. În țara noastră, Institutul are cinci membre -anunţiatine - și este agregat Societăţii Sfântul Paul şi Provinciei italiene a acestei Congregaţii. În 1947, Pius al XII-lea recunoștea o nouă formă de viaţă consacrată, cea seculară. ,,Aceste Institute vor exista pentru a reînnoi familiile creştine, profesiile, societatea civilă, prin legătura intimă şi zilnică a unei vieţi perfecte, consacrată perfecţiunii”. Fericitul Giacomo Alberione, fondatorul Familiei Pauline (18841971), mereu atent la semnele timpului şi la chemarea Bisericii, în anul 1958, dă viaţă Institutului Sfânta Maria a Buneivestiri. La 8 aprilie 1960, Institutul primeşte aprobarea Sfântului Scaun, afirmându-se că ,,cele care fac profesiunea

sunt adevărate persoane consacrate, chiar dacă trăiesc în lume”. Statutul, în forma sa actuală, a fost aprobat de către Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică la 30 martie 1990. Anunţiatinele, numite astfel de către Fericitul Alberione, sunt persoane care i s-au consacrat lui Dumnezeu, care trăiesc sfaturile evanghelice (depun voturile de curăţie, sărăcie şi ascultare), dar nu locuiesc într-o mânăstire şi nu îmbracă o uniformă. Misiunea anunțiatinelor este aceea de a-L vesti pe Cristos cu acelaşi zel şi cu aceeaşi hotărâre de care a dat dovadă Sfântul Paul, mereu în comuniune cu Sfânta Fecioară. Inserate în cele mai diverse structuri sociale şi profesionale, îl vestesc pe Isus în orice context, fiind unite de aceeaşi vocaţie: trăim în prezența lui Isus şi comunicăm iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană. Prin rugăciunea Rozariului, prin meditarea

hemate prin vocaţie să fie imitatoare ale Mariei şi martore ale misterului Buneivestiri, prin exemplul personal, Anunţiatinele fac din viaţa lor un Da spus Domnului, în viaţa Bisericii de azi. Dorința noastră este să scrutăm semnele timpului şi să profităm de orice ocazie pentru a-L forma pe Cristos în inima omului, iar apostolatul nostru este tot mai vast: suntem prezente în parohii, în familie, în politică, în şcoli, spitale, redacţii, radio, TV, reţele de socializare etc.

zilnică a Cuvântului, prin participarea la Sfânta Liturghie și încredinţându-se Preasfintei Fecioare Maria, anunţiatinele îşi hrănesc viaţa interioară şi găsesc forţa necesară trăirii chemării lor. Anunţiatinele își trăiesc consacrarea în mediul laic, adică în propriul mediu familial, la locul de muncă, fiind fidele îndemnului fondatorului lor: „Iată misiunea voastră: să răspândiţi cât se poate de mult Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că întreg Institutul este creat pentru a ilumina”. APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

UN ANGAJAMENT DE MILOSTIVIRE

JUBILEUL MILOSTIVIRII ADEVĂRATĂ OCAZIE PENTRU A INTRA ÎN PROFUNZIME ÎN INTERIORUL MISTERULUI BUNĂTĂŢII ŞI IUBIRII LUI DUMNEZEU. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din Miercurea Cenuşii, Papa Francisc a reflectat mai întâi asupra instituirii jubileului în Sfânta Scriptură, aşa cum apare mai ales în Cartea Leviticului. Apoi, Sfântul Părinte a îndemnat la o deschidere plină de curaj pentru a împărţi cu ceilalţi ceea ce avem, subliniind faptul că dacă voim să beneficiem de milostivirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să săvârşim şi noi milostivirea, şi aceasta se poate manifesta între concetăţeni, între familii, popoare, continente. Pentru a îndepărta sărăcia din lume, este nevoie să se construiască o societate lipsită de discriminare, bazată pe solidaritate, arătată prin împărţirea a ceea ce avem, prin repartizarea resurselor, întemeiată pe fraternitate şi dreptate. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

În cateheza jubiliară din 20 februarie, Papa Francisc, după ce a menţionat că Jubileul Milostivirii este „o adevărată ocazie pentru a intra în profunzime în interiorul misterului bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu”, şi-a concentrat reflecţia asupra temei angajamentului. Şi pornind de la întrebările: Ce este angajamentul? şi Ce înseamnă a se angaja?, a evidenţiat care este angajamentul lui Dumnezeu în ceea ne priveşte. A se angaja la ceva înseamnă a-şi asuma anumite responsabiităţi, a avea un comportament de fidelitate şi de dăruire de sine. În fiecare zi ne arătăm angajamentul în rugăciune, în muncă, în studiu, dar şi în sport, în activităţile recreative, iar aceasta presupune bunăvoinţă şi efort pentru o viaţă mai bună.

Angajamentul lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin crearea lumii, dar mai ales prin faptul că ni l-a dăruit pe Isus, care a fost „expresia vie a milostivirii lui Dumnezeu”, căci în persoana sa, Dumnezeu „a redat speranţa celor săraci, prizonierilor, păcătoşilor”. Dumnezeu l-a trimis pe Isus „pentru a se apropia de noi, […] şi pentru a ne deschide poarta iubirii sale, a inimii sale şi a milostivirii sale”. Viaţa noastră poate să devină un angajament de milostivire faţă de toţi, şi în special faţă de persoanele abandonate, faţă de cele afectate de un handicap grav, faţă de cei grav bolnavi, faţă de muribunzi. Prin gesturi mici de iubire, de tandreţe, de grijă, putem arăta apropierea lui Dumnezeu faţă de noi şi în felul acesta „se deschide poarta milostivirii”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL BĂIEȚILOR ȘI AL FETELOR

PARIAȚI MEREU PE

IDEALURI MĂREȚE! Text: Cristina Șoican

ntre 23 și 25 aprilie, se va desfășura, la Roma, Jubileul băieților și al fetelor cu vârste între 13 și 16 ani. Evenimentul va fi structurat în patru momente: Pelerinajul la Poarta Sfântă, ce va începe pe 23 aprilie, cu pregătirea pentru celebrarea Sacramentului Spovezii. La Colonade, vor fi numeroși confesori, la care adolescenții se vor putea spovedi, în diferite limbi; după spovadă, vor trece prin Poarta Sfântă. Urmând traseul în interiorul Bazilicii, vor ajunge la Mormântul Sf. Petru, unde se fac profesiunea de credință și alte rugăciuni pentru obținerea indulgenței jubiliare. După încheierea traseului jubiliar, adolescenții vor merge pe Stadionul Olimpic din Roma, pentru a participa la Sărbătoarea băieților și a fetelor. Duminică, 24 aprilie, va avea loc Sfânta Liturghie cu Papa. Șapte piețe din centrul istoric al Romei vor găzdui șapte corturi - Corturile milostivirii - unde vor fi prezentate mărturii despre fapte de milostenie trupească și sufletească. Pentru această ocazie, Papa le-a trimis adolescenților un mesaj, vestindu-le că Anul Sfânt este ocazie să crească în sfințenie și milostivire, îndemnându-i să devină creștini capabili să se angajeze în idealuri mărețe și a mărturisit: „... Aş vrea să vă chem pe toți pe nume, cum face Isus în fiecare zi... Ştiu că nu toţi

veţi putea veni la Roma, dar Jubileul este pentru toţi şi va fi celebrat şi în Bisericile voastre locale. Sunteţi invitaţi la acest moment de bucurie! Nu pregătiţi numai rucsacurile şi pancartele, pregătiţi mai ales inima şi mintea voastră! Meditaţi bine dorinţele pe care i le veţi încredinţa lui Isus în sacramentul Reconcilierii şi în Euharistie...”.

SĂ CORESPUNDEM CHEMĂRII DOMNULUI!

e 22 februarie, solemnitatea Catedrei Sfântului Apostol Petru, s-a desfășurat în Vatican Jubileul Curiei Romane, al Guvernatoratului şi al Instituţiilor legate de Sfântul Scaun. Manifestările jubiliare au început în Aula Paul al VI-lea, în prezența Sfântului Părinte, cu rugăciunea canonică a Orei a Treia, urmată de meditația ținută de preotul iezuit Marko Ivan Rupnik despre „Milostivirea în viaţa noastră zilnică”. Din Aula Paul al VI-lea, Papa, alături de ceilalți participanți – laici, persoane consacrate, preoți, episcopi și cardinali - au format procesiunea care a trecut prin Poarta Sfântă pentru a intra în bazilica Sfântul Petru, la celebrarea euharistică, prezidată de Pontif. Lecturile biblice ale Sf. Liturghii

au fost proclamate în limbile engleză și italiană, iar intențiile de la Rugăciunea Credincioșilor, în spaniolă, franceză, chineză, portugheză și germană. Papa Francisc, la Omilie, plecând de la întrebarea din Evanghelia zilei „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” (Mt 16,15), i-a îndemnat pe cei prezenți să adopte răspunsul Apostolului Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”, amintindu-le că din această mărturisire de credinţă derivă misiunea de a corespunde chemării lui Dumnezeu. Curia Romană reprezintă ansamblul instituţiilor şi organismelor, cu sediul la Roma, care îl ajută pe Sfântul Părinte în exercitarea oficiului său pastoral, spre binele şi slujirea Bisericii universale şi a Bisericilor particulare. APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

SFÂNTUL ISIDOR DE SEVILLA

ULTIMUL EXPONENT AL EPOCII SFINȚILOR PĂRINȚI AI BISERICII

S Sfântul Isidor de Sevilla

Episcop și Doctor al Bisericii În calendare, la 4 aprilie A trăit între 560 – 636. Fondatorul prototipului seminariilor pentru formarea preoților.

criitor enciclopedic, Sf. Isidor a fost foarte citit în Evul Mediu, mai ales pentru „Etimologii”, dar volumul scrierilor sale este mult mai mare, el având reputația de a fi omul cel mai înțelept al timpului său. Anul Sfânt al Milostivirii implică, pentru credincioși, contemplarea chipului milostiv al lui Dumnezeu și experimentarea în fapte a milostivirii. Dând exemplul lui Isus, care ziua făcea bine oamenilor din cetate, prin semne și minuni, iar noaptea se retrăgea pe munte pentru rugăciune, iată ce scria Sf. Isidor despre viața activă și contemplativă: „Slujitorul lui Dumnezeu, imitându-l pe Cristos, să se dedice contemplației fără a-și refuza viața activă. Dacă se comportă altfel, nu este drept. De fapt, așa cum trebuie să-l iubim pe Dumnezeu prin contemplație, la fel trebuie să-l iubim pe aproapele prin acțiune. Este imposibil, așadar, să trăim fără a împărtăși și una și alta dintre formele de viață și nu este posibil să iubim dacă nu facem experiența atât a uneia cât și a celeilate.” (Differentiarum Lib II, 34, 135: PL 83, col 91C)

SFÂNTA GIANNA BERETTA MOLLA SOȚIE, MAMĂ ȘI MEDIC

G Sfânta Gianna Beretta Molla

În calendare, la 27 aprilie A trăit între 1922-1962. Este considerată sfânta maternității, datorită jertfei personale și minunilor mijlocite. 18

ianna scria în jurnalul său: „Așa cum preotul poate să-l atingă pe Isus, tot astfel noi, medicii, îl atingem pe Isus în trupul bolnavilor noștri, săraci, tineri, bătrâni și copii.” Ea trăia această comuniune cu Isus și în familie. Iubirea delicată față de cei trei copii și față de soțul său va rămâne în memoria acestora. Ultima sarcină avea să o coste viața din cauza unei tumori la uter. De la început a voit să salveze copilul nenăscut. Sfaturile logice ale colegilor care o îndemnau să facă ceva pentru a rămâne în viață ca să aibă grijă de cei trei copii nu au prevalat încrederii în providență. Dacă pentru primii trei copii mama lor era necesară, pentru al patrulea copil ea era indispensabilă... doar ea putea face ceva ca să trăiască, apoi Dumnezeu va avea grijă. A fost o „jertfă meditată”, cum o numea Fericitul Papă Paul al VI-lea. Soțul ei, Pietro, va spune că, în alegerea ei, Gianna nu s-a gândit la sine, nici măcar pentru a câștiga paradisul, dar a voit să fie fidelă convingerii pe care o avea despre pruncul pe care îl purta în sânul ei.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

ȘTIAȚI CĂ Sf. Isidor a mai avut doi frați episcopi, declarați sfinți, Fulgențiu și Leandru, și o soră călugăriță, Sf. Florența? Într-un manuscris - „În apărarea credinței catolice” - apare miniatura de mai jos cu dedicația cărții către sora lui: «Soror mea Florentina accipe codicem Quem tibi composui feliciter Amen»

RESURSE Pentru a afla mai multe despre Sfânta Gianna, pe lângă numeroasele materiale video de pe internet și cărțile apărute în diferite limbi, se poate citi și scurta biografie scrisă de pr. Antonio Maria Sicari în colecția „Portrete ale Sfinților”, vol 6, care poate fi procurat și de la Librăria Sfântul Iosif.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

Două pagini din agenda Monseniorului Ghika din anul 1943, zilele de 14 şi 15 aprilie

A-I DOJENI PE PĂCĂTOŞI

CORRECTIO FRATERNA LA VLADIMIR GHIKA Text: Iulia Cojocariu

n anul 1923, în perioada 2630 septembrie, s-a desfăşurat la Meudon o reculegere pentru Cercurile tomiste, ţinută de Pr. Garrigou-Lagrange. Raïssa Maritain, gazdă a reculegerii alături de soţul ei, Jacques Maritain, în jurnalul său, a notat pe scurt programul fiecărei zile. Astfel aflăm şi că, într-una din zile, (pe 30 septembrie), la Liturghia celebrată în capelă, Vladimir Ghika a slujit ca diacon (fusese sfinţit diacon pe 8 septembrie, iar aceasta era pentru el reculegerea dinaintea hirotonirii). În ziua următoare, este celebrată o altă Liturghie, la care e de asemenea prezent. În acea zi, când nu multe zile îl mai despărţeau pe Vladimir Ghika de hirotonirea sa ca preot, primise ca penitenţă din partea Pr. Garrigou-Lagrange să fie mustrat de Jacques Maritain pentru defectele sale. Raïssa Maritain scrie

în jurnalul său: „După plecarea Pr. Garrigou, această penitenţă ciudată în doi se face în capelă şi, apoi, îi vedem pe amândoi calmi şi fericiţi, uniţi printr-o adevărată caritate fraternă”. Vladimir Ghika îi scrie la puţin timp, chiar în ajunul hirotonirii sale, pe 6 octombrie, lui Jacques Maritain, rugându-l ca, dacă a păstrat hârtiuţa pe care îi notase micile imperfecţiuni, să i-o aducă, „pentru a beneficia cât mai mult de pe urma ei, cu capul limpede”. După câţiva ani, mai aminteşte de acest moment într-o scrisoare datată 22 septembrie 1925: „Să ştiţi, de altfel, că sunt şi voi fi mereu recunoscător pentru orice «îndreptare fraternă». Începând cu ajunul hirotonirii mele, v-am ales pentru acest rol dificil şi ingrat, pe care nu îl pot avea, în ce mă priveşte, nici îndrumătorii inexistenţi, nici confesorii prea puţin informaţi. Prima dată aţi

îndeplinit [acest rol] fără tragere de inimă, dar l-aţi îndeplinit din caritate. Vă cer să-l continuaţi, pentru că sunt convins că o veţi face mereu pentru iubirea lui Dumnezeu”. Într-o scrisoare din anul 1924, Jacques Maritain, care avea pentru Vladimir Ghika „harul stării” de prieten în Cristos, îi scrie, dojenindu-l: „Practicaţi sfânta virtute a prudenţei? Vă îngrijiţi sănătatea ca un instrument al binelui de care trebuie să daţi cont lui Dumnezeu? Mi s-a părut că nu aveaţi o înfăţişare prea bună”. Iar la scurt timp, reia apelul de a se menaja: „În numele drepturilor prieteniei şi în conştiinţă, vă implor să vă menajaţi sănătatea şi să nu vă lăsaţi devorat. Mă gândesc că aveţi datoria de a vă întreba înaintea lui Dumnezeu care sunt mai precis căile pe care vi le-a trasat pentru a lucra în via sa ca să vă consacraţi exclusiv pentru aceasta, refuzând cu ferocitate orice altceva. Este bine să mori pentru Dumnezeu, dar nu în treizeci şi şase de moduri, căci nu există decât unul care este cel bun, cel pe care El îl vrea în mod deosebit. Şi mă gândesc că trebuie să faceţi ordine în viaţa dumneavoastră şi în lucrările apostolice, sub garanţia ascultării, care singură vă îngăduie să refuzaţi, cu conştiinţa liniştită, necesităţi care altfel ar risca să pară venite de la Dumnezeu. Trebuie ca cineva să vă spună: refuzaţi fără milă aceasta şi aceasta”. Monseniorul nu a pus în practică aceste recomandări ale lui Jacques Maritain. Spiritul de jertfă, dedicarea şi angajarea în tot ce i se prezenta ca o necesitate pentru slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui i-au caracterizat întreaga viaţă, dovadă stând în acest sens agendele sale extrem de încărcate de întâlniri spirituale, conferinţe, vizite etc. APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… CEL MILOSTIV PRIMEȘTE MILOSTIVIRE

a o primă lectură, parabola rostită de Isus înaintea ucenicilor săi (Lc 16,1) şi a fariseilor (Lc 16,14) nu evocă niciun gest sau niciun cuvânt de milostivire. Bogatul care benchetuia neîncetat nu manifestă niciun sentiment faţă de săracul din faţa porţii casei sale. Abraham, la rândul său, nu pare să arate o cât de mică compasiune faţă de bogatul care, după moarte, a ajuns în iad şi suferă cumplit în mijlocul flăcărilor. El nu poate primi nici măcar un strop de apă pentru a se răcori, deoarece nu i-a oferit săracului o bucată de pâine, atunci când putea s-o facă. El nu-i poate avertiza pe fraţii săi prin intermediul lui Lazăr de destinul ce îi aşteaptă; la încăpățânarea lor, nici mesajul din partea unui mort nu are forţă de convingere. Dacă există ceva cu adevărat convingător, acestea ar fi învăţăturile Legii lui Moise, ale profeţilor şi ale

...PARABOLE DE AZI LUIZA

n Marchegg, un orășel la 40 km de Viena, e o mănăstire a Comunității ÎSfântul Ioan. Pe străzile lui își ducea viața și Luiza, o femeie săracă, singură și ușor bolnavă psihic. Din cauza alcoolului și a mizeriei, Luiza mirosea urât, atât de urât, încât se simțea și pe unde trecea... Era, cum se spune, o prezență dezagreabilă. O femeie zdrobită de povara vieții. Frații și oamenii din oraș o știau, dar toți aveau mai degrabă reflexul de a o evita. Până într-o zi, când unul dintre frați i-a vorbit şi, cum era aproape ora prânzului, spontan, a invitat-o la masă. A așezat-o exact lângă superior. Mirosul urât le cam tăia pofta de mâncare. Luiza însă zâmbea 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

Evangheliei (adăugăm noi) pe care ei ar trebui să le ia în serios. Singurul cuvânt din parabolă care face aluzie la milostivire este numele săracului, Lazăr. Acest nume care înseamnă Dumnezeu ajută, apare aici ca un soi de ironie de prost gust, de vreme ce acela care îl poartă moare de foame în drum. Considerând, însă, lucrurile din perspectiva săracului, numele său indică încrederea pe care acesta şi-o pune în Dumnezeu, asemenea lui Iob și protagoniştilor multor psalmi, ştiind bine că Dumnezeu nu dezamăgeşte. Într-adevăr, potrivit Evangheliei Sfântului Luca, cei nevoiaşi sunt încredinţaţi grijii semenilor lor. Părăsirea lor în mizerie, în frig şi foame este o ruşine şi un reproş la adresa celor ce au cele necesare şi nu le împart cu cei lipsiţi pentru a le alina suferinţa. Vine, însă, o zi în care Dumnezeu răstoarnă lucrurile, iar cel ce a ştiut să arate milostivire va primi milostivire.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

fericită, puțin intimidată: nu-i venea să creadă că fusese invitată. Deși flămânzi, frații au rămas toți cu convingerea că Domnul intrase în mănăstirea lor în acea zi. De atunci, Luiza a venit în fiecare zi să mănânce la mănăstire. Niște doamne o ajutau să se spele pe ea și hainele, iar schimbarea a fost remarcată de toți: Luiza era curată, își găsise un cămin. Deseori, după-amiaza, rămânea ore întregi să se roage în capelă. În toată povestea, cei mai privilegiați se simțeau frații: mănăstirea se schimbase din ziua în care Luiza venise la prânz. Din ziua în care Domnul intrase la ei. La înmormântarea Luizei, ca niciodată, toți frații au fost prezenți: Luiza era sora lor.

Parabola bogatului și a lui Lazăr (Lc 16, 19-31)

„«Părinte Abraham, îndură-te de mine și trimite-l pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea». Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune în timpul vieții tale, iar Lazăr, cele rele; acum el este aici mângâiat, tu însă suferi. Între noi și voi este o mare prăpastie...»”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

TU CERE!

MCL NU SPUNE NICIODATĂ NU! Text: Pr. Francisc Ungureanu

ceastă frază este foarte vizibilă la intrarea în „Circolo MCL” din Voghera, în regiunea Lombardiei italiene, reflectând atitudinea pe care „Movimento Cristiano Lavoratori” (MCL - Mișcarea Creștină a Lucrătorilor) o cultivă din 1972: deschidere, primire, slujire fără limite preconcepute. Fericitul Papă Paul al VI-lea a numit „curajoasă” atitudinea acelor oameni de credință care, la sfârșitul anilor 1960, s-au desprins din „Asociazioni Cristiane dei Lavoratori Italiani (ACLI)” (fondate de Achile Grandi în 1944). Acei oameni vor duce mai departe adevăratele idealuri ale asociației pentru care lucrase însuși Montini (viitorul Papă Paul al VI-lea). Ulterior, și ACLI a revenit la spiritul de la origini. Apoi MCL s-a răspândit peste tot, odată cu muncitorii italieni care o duceau cu ei. Astfel a ajuns și în Germania și de acolo în România, prin intermediul unui om de mare credință, Antonio Costanzo. Acesta, deja din anii 1990, venea în România ca reprezentant al altor instituții europene, dar purta în inimă experiența pe care o avusese ca membru MCL. De la el au învățat mulți tineri români diplomație europeană, dar și spiritul doctrinei sociale catolice. Cele trei cuvinte ale Papei Francisc spuse pe 16 ianuarie 2016, la audiența specială acordată membrilor MCL

– educație, împărtășire, mărturie (vezi Actualitatea Creștină, nr. 2/2016, pag. 5) – erau trăite deja de atunci în MCL-ul care se năștea la București. Cursurile și seminariile pentru tineri pe teme sociale; sprijinul pentru săraci cu ajutoare din Germania și Italia; abnegația în proiecte care le impuneau partenerilor și prezența fizică – au câștigat încrederea Arhiepiscopului de București, ÎPS Ioan Robu, care a voit organizarea și la București a Mișcării. Astfel, din 2005, există și la noi în țară, legal constituită, „Asociația Mișcarea Creștină a Lucrătorilor”. Aceasta, în colaborare și cu alte asociații, se implică în proiecte care răspund necesităților concrete imediate ale lucrătorilor. Cu sprijinul nemijlocit al asociaților italieni, actualmente se lucrează la ridicarea unei case în Chitila pentru a veni și mai aproape de muncitori.

MCL ROMÂNIA, O MIȘCARE A LUCRĂTORILOR CREȘTINI, A SOLIDARITĂȚII, VOLUNTARIATULUI ȘI PROMOVĂRII SOCIALE.

Sindicatele apără drepturile lucrătorilor, dar și asociații ca MCL, fondate pe un spirit creștin în interpretarea realității câmpului muncii, își au contribuţia lor. MCL nu spune niciodată nu!

MCL România • din 1997 acțiuni ale MCL Italia și Germania; • înfiinţată legal în România în 2005; • prezentă cu servicii în București, Chitila și Craiova; • în curs de dezvoltare a unei rețele de servicii în Moldova.

www.mclromania.ro

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Venetia bizantina Text: Viviana și Alexis Dimcev

Veneția: nu doar palate și „lumini de baluri”, canale și gondole, Carnaval și podoabe de Murano, ci și un spațiu al comorilor bizantine în care noi, românii, putem descifra semnele unei istorii familiare.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

STEMA ORAȘULUI VENEȚIA Leul înaripat, animal apocaliptic asociat cu Evanghelistul Marcu, este stema Veneției. Deviza Pax tibi Marce Evangelista meus „Pace ție, Marcule, evanghelistul meu”, este luată dintr-o legendă medievală, în care un înger îi apare Sfântului Marcu, anunțându-i moartea sa. Foto jos: Bazilica San Marco, și mozaicuri din interiorul

m stat în Veneția doar câteva ore. Suficient însă pentru a rămâne cu amintiri pentru toată viața. Venind dinspre mare spre oraș, am recunoscut de departe profilul turnului San Marco, palatul Dogilor, cupolele rotunjite ale bazilicii. Am pășit apoi pe uscat, în piața spălată de ploaie. Era 6 ianuarie, iar sărbătoarea Epifaniei umpluse orașul cu personaje deghizate în măști de toate culorile. Tablouri devenite realitate: de pe podul Rialto, Gran Canale se vedea în toată splendoarea, populat de gondole. Așteptările create de imaginileemblemă ale Veneției – atâtea filme, opere literare, fotografii – se conturau după un scenariu impresionant, dar oarecum previzibil. Veneția romantică, logodna dintre mare și bijuteria uscatului.

Am ajuns la bazilica San Marco. Un ochi obișnuit cu formele arhitectonice ale spațiului de influență bizantină

nu se așteaptă să regăsească și în laguna venețiană o biserică înrudită cu Sfânta Sofia din Constantinopol. Nu știam pe atunci că legătura dintre Veneția și Constantinopol data încă din secolul al VI-lea, cu o istorie tumultuoasă și adeseori sângeroasă, marcată de lupte pentru putere și supremație comercială. Biserica Sfântului Marcu a fost construită în anul 829, când negustorii venețieni au adus din Alexandria relicvele evanghelistului, ascunzându-le printre cărnuri de porc, pentru a păcăli vameșii musulmani. În secolul al XI-lea, biserica a fost remodelată astfel încât să imite bazilica Sfinților Apostoli din Constantinopol, construită în timpul împăratului Iustinian și distrusă în 1462. Odată cu trecerea timpului și consolidarea bogăției Veneției, tot mai multe opere de artă erau aduse din Orient pentru înfrumusețarea bisericii. Chiar dacă unele dintre ele au ajuns ca urmare a cruciadelor. În artă, dar și în comerț, Veneția s-a născut bizantină, făcând din

bazilicii

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

Bizanț centrul preocupărilor sale și modelul de relaționare politică și socială. Timp de o mie de ani, funcția bisericii a fost de biserică palatină, capelă a Palatului Ducal. Din 1807, San Marco a devenit scaun al Patriarhiei de Veneția și catedrală a orașului. Mozaicurile exterioare aurite atrag privirea încă de departe. Dar ceea ce este cu adevărat neobișnuit pe fațada unei biserici sunt statuile de bronz a patru cai, ce au făcut parte din monumentalul Arc al lui Traian; transferate în hipodromul de la Constantinopol, au fost aduse la Veneția în 1204. Acum statuile sunt adăpostite în muzeul bazilicii, iar pe fațadă sunt expuse replici.

În colțul sud-vestic al bisericii, o statuie neobișnuită: tetrarhii. Nu știam nimic de celebra sculptură de porfir din secolul al IV-lea, ce reprezintă pe cei patru împărați – doi Cezari și doi Auguști –, dar se pot recunoaște foarte ușor patru bărbați cu însemnele imperiale, care fac gestul susținerii reciproce. Se presupune că unul dintre ei este Dioclețian, întemeietorul acestei forme de guvernare. Intrând în biserică, nu am mai văzut decât strălucirea celor 8000 de metri pătrați de mozaic din secolul al XII-lea. Istoria mântuirii: scene din Vechiul Testament – crearea lui

Adam și a Evei, Cain și Abel, Noe și Potopul. Apoi, Noul Testament, cu episoade evanghelice, viața Sfintei Fecioare, legende din viața Sfântului Marcu, patronul orașului. Aur vechi, gesturi hieratice, figuri alungite, îngeri cu aripi imense și balauri, Cristos pe tron – tot atâtea imagini familiare ce se regăsesc, sub o formă sau alta, în arta sacră românească. Un iconostas gotic, din secolul al XIV-lea, care are în loc de icoane, sculpturi ale celor doisprezece apostoli și o cruce în mijloc, separă altarul de nava bisericii. Nu ne așteptam să vedem aceste elemente bine-cunoscute într-un loc atât de unic și de radical diferit

SFÂNTUL PIUS AL X-LEA, UN PAPĂ EUHARISTIC

Papa Pius al X-lea

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

iuseppe Melchiorre Sarto s-a născut în 1835, la Riese. A studiat la seminarul din Padova și a fost sfințit preot în 1858, iar în 1884, a devenit episcop de Mantova. În 1893, a fost numit patriarh de Veneția. Ales papă în 1903, și-a luat numele de Pius și deviza Instaurare omnia in Christo – „a reînnoi totul în Cristos”. Pius al X-lea a fost un neobosit apărător al doctrinei catolice, dar și un om de o mare bunătate, prieten al săracilor. A autorizat Sfânta Împărtășanie cotidiană și a redus vârsta copiilor pentru a primi Euharistia, spunând că „Sfânta Împărtășanie este cel mai scurt și sigur drum spre cer”. Când un tânăr ortodox a venit în audiență la Papă, el a spus: „Catolici, ortodocși, toți sunt copiii Noștri preaiubiți”. A fost canonizat în 1954 și este sărbătorit pe 21 august.

OAMENI ȘI LOCURI

ȘTIAȚI CĂ

PAPI VENEȚIENI

Pala d’Oro, Bazilica San Marco, Veneția

precum Veneția. Dacă americanii au încercat în secolul al XX-lea, să construiască o replică a Veneției, iată că ei, venețienii, încercaseră să construiască o replică a Bizanțului. E adevărat, dorința de a atrage tot mai mult din bogățiile constantinopolitane i-a făcut pe neguțătorii venețieni, la un moment dat, prin conjuncturi politice abile, să-și însușească prin mijloace prea puțin ortodoxe comorile bizantine. Au rămas însă aici, ferite de luptele din Bosfor. Paradoxurile istoriei. Pentru mulți, alteritatea e o sursă de disconfort. Clișeele sunt mai ușor de gestionat, ca și cum doar o anumită formă artistică ar

reprezenta supremația în manifestarea sacrului. Aici, în „San Marco”, altarul latin se îngemănează cu o piesă de orfevrărie bizantină ce pare decupată direct dintr-o catapeteasmă: Pala d’Oro, un retablu de aur și argint decorat cu pietre prețioase, cu scene din viața Mântuitorului. Relicvele Evanghelistului Marcu – discipol al Sf. Petru și evanghelizator al meleagurilor venețiene, conform tradiției – sunt adăpostite în acest altar. Istoria venerării Apostolului se împletește cu istoria orașului. Orientul și Occidentul se îngemănează aici la fiecare pas. Unde începe unul și unde se termină celălalt?

atriarhia de Veneția a dat trei papi în secolul al XX-lea: Sf. Pius al X-lea – Giuseppe Melchiorre Sarto (1903-1914), Sf. Ioan al XXIII-lea – Angelo Giuseppe Roncalli (1958-1963) și Ioan Paul I – Albino Luciani (26 august 1978 - 28 septembrie 1978).

PATRIARHIA DE VENEȚIA

ISTORIA UNUI CUVÂNT

ermenul de patriarh desemna inițial tatăl sau conducătorul unei familii sau clan, apărând atât în Septuaginta, cât și în Noul Testament, unde i se aplică lui Abraham. În primele secole de creștinism, numele unor funcții bisericești au fost preluate și din terminologia iudaică, astfel încât patriarhi au fost denumiți episcopii

cu o demnitate specială. Începând din secolul al VIII-lea, termenul devine o titulatură ce desemnează pe acei episcopi care guvernează asupra mitropoliților și sunt supuși direct doar primului patriarh, adică Papei. Până la Marea Schismă, au existat cinci scaune patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalimul.

atriarhul de Veneția este unul din cei patru arhiepiscopi de rit latin care mai poartă acest titlu; ceilalți trei sunt Patriarhii de Ierusalim, Lisabona și Indiile Orientale. Veneția a fost ridicată la acest rang în anul 1457. Prin tradiție, Patriarhul de Veneția devine și cardinal.

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Harul iertării ne duce la înviere Tema iertării apare în Noul Testament de la Tatăl nostru la cuvintele de instituire a Euharistiei, de la recomandarea de a ierta nemăsurat până la puterea de a ierta păcatele, acordată ucenicilor. Text: Pr. Fabian Măriuț

„C

ăsnicia este trei părţi iubire și șapte părți iertarea păcatelor”. Această zicală arată că iertarea este modul concret de a fi al iubirii. Nu există iubire fără iertare; să iubești înseamnă să ierți. Să ne gândim, de exemplu, la soţia care are un soţ beţiv. Știe că are de trăit cu acest bărbat toată viaţa şi, chiar dacă speră şi aşteaptă, nuşi închipuie neapărat că l-ar putea schimba! De unde are putere şi răbdare? Din credinţă! În lumina credinţei, recunoaşte că Tatăl veşnic i-a încredinţat acel soţ pentru toată viaţa. Convingerea şi certitudinea ei cântăresc mai mult decât putinţa soţului de a nu se mai îmbăta. De aceea este dispusă să ierte. Întrezărim în această atitudine o fărâmă din ceea ce am meditat în Săptămâna Mare, ascultând

cuvintele lui Isus pe cruce: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”. Cu harul lui Dumnezeu, sunt persoane gata să trăiască iertarea clipă de clipă şi să dăruiască necondiţionat şapte părţi de iertare şi trei de iubire. Exemplul de mai sus este greu de digerat; în fond, orice păcat e greu de suportat şi digerat, mai ales când este lezată buna convieţuire dintre soţi. Totuşi, în niciun alt loc noutatea creştină nu se iveşte cu mai multă forţă ca în iertarea lor reciprocă. Harul iertării aduce între ei un fel de „înainte-preţuire” datorită căreia unul stă lângă celălalt nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. Soţul (soţia) este semnul cel mai apropiat al prezenţei lui Cristos în propria viaţă. Este cel (cea) pentru care Isus şi-a dat viaţa. Trebuie să subliniem faptul că există o mare diferență între iertarea

Deoarece creştinismul este religia iubirii, el este în aceeași măsură şi religia iertării. Învăţătura şi practica creştină ne propun iertarea ca mijloc de relaționare între oameni. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

Învierea, de Bartolomé Esteban Murillo (1658). Detaliu

pe care o acordă Isus și iertarea pe care o acordă omul. Isus iartă în momentul în care este ofensat, iartă murind, ceea ce e cu putinţă numai pentru Dumnezeu; iertarea umană are nevoie de timp. Pentru om, iertarea nu este o reacţie, ci un proces în timp, aşa cum apa care a fost tulburată are nevoie de timp pentru a se limpezi. În iertare nu există uitare și nici amnezie. Şi tocmai aici se arată forţa iertării, căci ceea ce părea stins, mort, se aprinde din nou, recapătă viaţă, iar rana provocată de ofensă devine o poartă deschisă pentru a dărui iubirea reînnoită. Iată de ce harul iertării ne duce la înviere.

UNIVERSUL FAMILIEI

Milostivirea și iertarea în familie Invitat de Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, Pr. Jean-Yves Brachet o.p., Doctor în Teologia familiei, a ţinut pe 27 și 28 februarie, o reculegere pentru familii, care s-a încadrat în programul lunar de întâlniri pe teme dedicate familiei. Prezentăm câteva mărturii. Texte: A.F.C. „Vladimir Ghika”

amilia este astăzi tot mai atacată, de aceea orice inițiativă de promovare a valorilor familiei este binevenită. Părintele Jean-Yves a exemplificat, într-o atmosferă caldă și destinsă, legătura dintre adevăr și milostivire, dintre iertare și uitare, și a comparat familia cu o mică biserică, iar viața de familie, cu o Liturghie, comparații cu totul neașteptate. Părintele a răspuns întrebărilor și s-a pus la dispoziție pentru spovadă. Ce ne-a impresionat au fost momentele în care am luat masa împreună. Nu doar că mâncarea a fost foarte bună, dar ea a fost însoțită de o hrană spirituală, cu siguranță cu mult mai importantă și bogată. Mulțumesc fratelui Dan care ne-a citit despre iertare tot timpul cât noi am mâncat. Mă bucur că avem în București o mănăstire unde se organizează astfel de evenimente; îmi doresc ca tot mai multe familii să se poată bucura de aceste ocazii. (Anne şi Liviu Pal)

a această reculegere, am înţeles că Isus s-a unit atât de mult cu noi, încât a devenit parte inseparabilă din viaţa noastră. Când pe cerul relaţiei noastre apar norii, suntem tentați să cerem sfaturi şi ajutor de la alţii. Acum am înţeles că, înainte

de toate, trebuie să ne smerim şi să ne închinăm în faţa Celui care este mereu cu noi şi în noi. (Iulian şi Ştefania Oanţă)

editaţiile părintelui Jean-Yves ne-au deschis inimile către o frumuseţe ştiută şi, totuși, nebănuită. Niciodată omul nu este mai frumos decât atunci când se roagă pentru iertare şi când iartă. Şi iertarea se înscrie în rândul faptelor de milostenie. De multe ori, reducem milostenia la deschiderea portofelului, dar ea este, înainte de toate, „inima căită şi smerită” cu care încercăm să trăim unul alături de celălalt. (Aga şi Ilie Gheorghe)

ine poate spune că nu are nimic de iertat? Ori că nu are nimic pentru care să ceară iertare? Privind la viaţa noastră în doi, de câte ori nu ni s-a întâmplat să ne spunem „De ce mă superi?”, „Tu eşti de vină!”, „După ce am făcut atâtea pentru tine!” etc.; iar şirul obiecţiilor şi al reproşurilor ar putea continua. Credința noastră, şi aici includem şi fidelitatea pe care ne-am făgăduit-o în ziua căsătoriei, ne cere să trecem întotdeauna pragul nevoii de dreptate, fără să ascundem sub preş

vina datorată greşelilor şi păcatelor prin care ne rănim în viaţa de cuplu. Credinţa ne cere să ne „privim faţă în faţă”. De când am învăţat să ne rugăm împreună – căci mult timp, pentru noi, rugăciunea a fost un monolog – şi de când am învăţat să apelăm la cuvântul Sfintei Scripturi, am primit o nouă lumină în viaţă. Ne-au marcat mult îndemnurile repetate ale Apostolului Paul de a nutri sentimente de milostivire, bunătate, smerenie, răbdare, îngăduinţă şi iertare reciprocă. Astfel, am înţeles că a ierta e ca şi cum ai învălui în suflet răul primit pentru a-l transforma în posibilitatea unei iubiri şi mai mari, iar asta se poate numai cu harul lui Dumnezeu. (Maria şi Ioan Ferenţ) APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 Înainte de ZMT, tinerii din Arhidieceza noastră vor lua contact cu spiritualitatea, cultura și istoria poporului polonez. entru tinerii din Arhidieceza noastră, Întâlnirea Mondială a Tineretului de la Cracovia va fi precedată de o perioadă de 6 zile, petrecută în Dieceza Bielsko-Zywiecka, unde vor avea ocazia să cunoască spiritualitatea, cultura și istoria poporului polonez. De exemplu, pentru 20 iulie, organizatorii au pregătit o vizită la Auschiwitz și Birkenau, o întâlnire pentru rugăciune cu Frații din Comunitatea Taizé și Sfânta Liturghie într-o Biserică din Auschwitz.

Twitter: @Pontifex Să ne deschidem spre milostivirea Domnului; e mai tare ca păcatul. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

FERICIȚI CEI MILOSTIVI

Ziua Mondială a Tineretului

n 1984, Anul Sfânt al Răscumpărării, Sfântul Ioan Paul al II-lea convoca, pentru prima dată, tinerii din toată lumea pentru Duminica Floriilor; doi ani mai târziu, anunţa oficial că Ziua Mondială a Tineretului se va celebra anual, în dieceze, în Duminica Floriilor, și la fiecare doi sau trei ani, împreună cu Sfântul Părinte, în diferire țări ale lumii. De atunci, an de an, cu o săptămână înainte de Învierea Domnului, tinerii catolici se întâlnesc pentru a mărturisi credința în Cristos – Calea, Adevărul şi Viaţa. Anul acesta, a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului se inserează în Anul Sfânt al Milostivirii. Cu acest prilej, Papa Francisc, în mesajul adresat tinerilor, ne invită să medităm şi să experimentăm cuvântul: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (Mt 5,7). Sfântul Părinte ne spune că „milostivirea lui Dumnezeu este concretă și toți suntem chemați să o experimentăm personal” și ne întreabă: „Și tu, ai simțit vreodată așezânduse asupra ta această privire de iubire

infinită, care dincolo de toate păcatele, limitele, eșecurile tale, continuă să aibă încredere în tine și să privească existența ta cu speranță?”. Nouă, tinerilor, Papa ne spune: „Veniți la El, nu vă fie teamă! Veniți pentru a-i spune din adâncul inimilor voastre: „Isuse, mă încred în tine!”. Lăsați-vă atinși de milostivirea sa fără limite pentru a deveni, la rândul vostru, apostoli ai milostivirii prin fapte, cuvinte și rugăciune, în lumea noastră rănită de egoism, de ură și de atâta disperare, pentru că fericiți sunt cei milostivi şi ei vor afla milostivire”. Sr. Marzena Maj cm

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

T I NE

Maria Goretti

a 16 octombrie 1890, la Corinaldo, în Italia, se năştea Maria Goretti (18901902). Micuţa Marietta, cum o vor alinta apoi, este totul pentru părinții ei. Anii trec! La vârsta de 6 ani, se spovedeşte pentru prima oară, primeşte Mirul şi după şase ani, face prima Sfântă Împărtăşanie. Aşa era atunci! Din cauza sărăciei, familia emigrează în Câmpia Romană. Poposește pe moşia unui conte care le pune la dispoziţie o casă (de fapt, jos erau animalele, iar ei, cu un etaj mai sus!) în comun cu o altă familie formată dintr-un tată alcoolic şi fiul, Alexandru, cu vreo opt ani mai mare decât Maria. Tatăl Mariei se îmbolnăvește de malarie şi ea rămâne orfană. Mama preia munca la câmp; treburile casei şi copilaşii mai mici îi lasă în grija Mariei. Fetiţa renunţă la posibilitatea de a merge la şcoală, dar nu și la orele de catehism, pentru că arde de nerăbdare să facă prima Sfântă Împărtăşanie. La

un an de la moartea tatălui, într-o zi de duminică, merge la biserică pentru a trăi cea mai frumoasă zi din viaţă. Nu-i era ruşine cu hăinuţa de mireasă împrumutată de la o vecină, ca de altfel şi pantofii. În momentul în care primeşte Sfânta Împărtăşanie, este fericită, toţi văd pe chipul ei ceva special.

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

S În dimineața zilei de 5 iulie 1902, Maria rămăne acasă,

mama fiind plecată la câmp. Ea îl vede pe Alexandru, vecinul cu care până nu demult fuseseră buni prieteni, că vine spre casă. Maria îi cunoaşte inima; iese afară, în capul scării. De câteva ori o ameninţase şi o îndemnase la fapte cu care ea nu putea fi de acord, pentru că ştia că nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu. Îi rezistase și chiar îl enervase cu rugăciunile pe care le făcea pentru ca inima lui să fie din nou liberă şi curată. Sub pretextul că trebuie să-i coasă o cămaşă, Alexandru o cheamă în casă. La refuzul Mariei, supărat, a luat-o cu forţa spunându-i pe faţă dorinţa nesăbuită ce-l stăpânea. „Nu! Dumnezeu nu per-

mite! E păcat!” striga Marietta din toate puterile. Nereuşind să-şi ducă planul la îndeplinire, Alexandru scoate pumnalul şi o loveşte cuprins de furie, de nouăsprezece ori. Medicii au încercat s-o salveze, dar nu s-a mai putut face nimic! (Marta Andro)

Înainte de a închide ochii pentru a se întâlni cu Isus, în cer, Maria, plină de compasiune faţă de Alexandru, a spus: „Eu îl iert şi vreau ca şi el să ajungă cu mine în Rai”.

ărbătoarea Paștelui ne invită să căutăm cele de sus. An de an, de Înviere, în lectura a doua de la Liturghie, Sf. Paul spune: „Dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu!” (Col 3,1). Ce înseamnă „căutați cele de sus”? Căutați cele de sus înseamnă să trăim liberi, mergând acolo unde ne conduc pașii lui Cristos cel înviat. Astfel, îl întâlnim pe Cristos înviat în lupta pe care o duce un bolnav pentru a învinge boala; în eforturile Bisericii pentru a vesti Evanghelia; în preocupările familiilor creștine care vor să se bucure de unitate și fericire. Căutați cele de sus înseamnă să avem o inimă plină de pace, să fim coerenți cu demnitatea primită la Botez; înseamnă să fim coerenți cu noi înșine, cu aproapele nostru și cu Dumnezeu. Astfel, îl întâlnim pe Cristos înviat în Cuvântul Său ce ne ajută să ajungem la fericire; îl găsim în celebrările liturgice; îl descoperim în inițiativele pastorale ale Bisericii, de pildă în Anul Sfânt al Milostivirii! Căutați cele de sus înseamnă să fim preocupați de ceea ce nu este trecător; înseamnă să-i atragem și pe alții să ia parte la roadele Învierii; înseamnă că suntem dispuși să ne implicăm pentru ca lumea să devină mai bună; înseamnă să trăim o viață ordonată, profundă! Cristos înviat este viața nouă unde totul este pătruns de sens și de lumină; este legea vieții profunde care se detașează remarcabil de tot ce este trecător. El este prezent lângă noi și poate fi întâlnit de către toți! Pr. Daniel BULAI APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Floriile

Duminica Floriilor este ziua cu care începe Săptămâna Sfântă. Numele i se datorează procesiunii în cadrul căreia credincioşii, purtând ramuri verzi, comemorează intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Din ramurile binecuvântate în această zi, se face cenuşa care se presară pe capul credincioşilor, în semn de pocăinţă, la Miercurea Cenuşii, ziua cu care începe Postul Mare.

Isus a înviat!

Caută cele 13 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

Fiul lui Dumnezeu

Acest nume arată relaţia unică a lui Isus cu Dumnezeu: el este Fiul unul-născut al Tatălui şi el însuşi este Dumnezeu. Când Isus a fost botezat, „un glas din nor spunea: «Acesta e Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultați de el!»”. Creștinii trebuie să creadă că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Faptele de milostenie

Sunt fapte bune, inspirate de credinţă şi dragoste, prin care noi venim în ajutorul aproapelui aflat în nevoie trupească sau sufletească. Faptele de milostenie trupească sunt: a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuinţă, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i vizita pe bolnavi şi pe cei închişi, a-i îngropa pe morţi. Faptele de milostenie sufletească sunt: a instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja, a ierta, a-i suporta cu răbdare pe alţii.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

La școală, a auzit des despre predestinare, așa încât a început să se teamă.

Francisc s-a născut într-o importantă familie, pe teritoriul de acum al Franței. A studiat pentru a deveni magistrat.

Dacă Dumnezeu a decis să merg în iad?

Teama s-a risipit când s-a rugat în fața unei statui a Maicii Domnului. Îmi voi de-

Preoție?! Nu! Te vei căsători!

În final, tatăl a fost de acord. Pr. Francisc a început să le predice ereticilor. Îl voi pune pe Francisc la conducerea diecezei!

dica viața lui Dumnezeu.

Bine, cred…

După câțiva ani i-a spus tatălui său că vrea să fie preot.

Femeile care au probleme de sănătate să intre aici!

Mai târziu a devenit episcop. A călătorit pentru a predica credința și a scris cărți.

Sf. Francisc a ajutat-o pe Sf. Ioana Chantal să deschidă o mănăstire pentru văduve și tinere care nu erau primite în altă parte.

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 24 ianuarie

SFÂNTUL FRANCISC DE SALES (1567-1622)

UNIVERSUL FAMILIEI

Încă înainte de a fi preot, Sf. Francisc s-a străduit să fie sfânt în viața de zi cu zi. A încercat să le arate oamenilor că sfințenia nu e doar pentru persoane consacrate, ci pentru fiecare. Îl poţi ruga pe Sf. Francisc să te ajute să fii şi tu sfânt în viaţa de zi cu zi. APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

VIAȚA ESTE MEREU UN MIRACOL, CHIAR ȘI ATUNCI CÂND E TERIBIL DE GREA. ÎNSĂ ÎN MOMENTELE DIFICILE, FĂRĂ DUMNEZEU, NU GĂSEȘTI CURAJUL SĂ MERGI ÎNAINTE.

Viața este un miracol

e când avea 13 ani, Jasiek Mela a fost victima unui cumplit accident: adăpostindu-se de ploaie, a intrat într-o cameră de comandă neprotejată corespunzător. A fost electrocutat cu 16 mii de volți. Pentru a-i salva viața, medicii i-au amputat un braț și un picior. După un lung drum de recuperare, la 27 de ani, Jasiek trăiește folosind proteze. „Am pierdut multe în viață: am văzut casa părinților în flăcări; fratele mai mic s-a înecat sub ochii mei; a trebuit să mi se amputeze mâna și piciorul”. Cu toate acestea, descoperind că „este cu adevărat esențial să te bazezi pe credință”, el nu s-a descurajat. Jasiek este un tânăr de excepție și așa a fost mereu. În 2004, a fost cel mai tânăr explorator din istorie care ajungea la Polul Nord și în 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

Antarctica; a urcat pe Kilimanjaro și a alergat la maratonul de la New York. A făcut o lungă călătorie în Asia și a străbătut o parte din drumul spre Santiago de Compostela. Când Jasiek cucerea Polul Nord, părinții lui regăseau drumul credinței: după multe nenorociri și momente de tensiune în familie, și-au regăsit pacea. „Dumnezeu nu stă undeva sus, pe un tron, ci ne însoțește în suferințele noastre, în momentele cele mai întunecate ale vieții”, spune Ursula, mama lui Jasiek. Cu opt ani în urmă, Jasiek a pus bazele fundației Dincolo de orizont, care strânge fonduri pentru persoanele mutilate și victime ale accidentelor. „Să-i ajut pe ceilalți, să-i determin să reacționeze și să-și regăsească încrederea în ei înșiși este, pur și simplu, munca mea”, mărturisește

el. Acum doi ani, viața lui a devenit subiectul unui film care „vorbește despre suferință, credință, speranță și despre confruntarea cu propriile slăbiciuni”. Anul acesta, Jasiek Mela a fost ales, alături de alte treizeci de persoane – actori, cântăreți, fotbaliști, jurnaliști – să dea mărturie la Ziua Mondială a Tineretului, de la Cracovia, din luna iulie. „Cei ce vor da mărturie, datorită rezultatelor lor profesionale, realizărilor artistice sau sportive, sunt persoane pentru care credința creștină este fundamentul unei vieți creative, pline de satisfacții”, declara Ewa Korbut, de la Biroul de Presă al ZMT. În ciuda handicapului său, Jasiek se simte un norocos. Știe cum să înfrunte situațiile dificile și împărtășește cu bucurie din experiențele sale. Și, mai ales, Jasiek este convins că nu trebuie să renunțe pentru că „viața este mereu un miracol”.

CULTURĂ TRADIȚII

Masa de Paști PASCA ȘI OUĂLE „MUNCITE”

e povestește că Maica Domnului a venit să-și plângă fiul răstignit și a aşezat la poalele crucii un coş cu ouă, care au devenit roşii de la sângele care curgea din rănile lui Isus. Conform Institutului Naţional al Patrimoniului, aceasta este una dintre legendele creştine păstrate în folclorul românesc legate de obiceiul înroşii ouălor de Paşti, nelipsite, în sărbătoarea Învierii Domnului, de pe mesele românilor. Etnologii, însă, consideră că vopsirea ouălor are origini precreştine, când Anul Nou era la echinocţiul de primăvară. Și dacă la alte popoare, obiceiurile s-au restrâns ori au dispărut cu totul, la noi, vopsirea ouălor a devenit o artă. Realizarea lor migăloasă, cu diferite tehnici, materiale şi simboluri, a făcut ca ouăle „încondeiate” să fie numite în popor ouă „muncite”. Ouăle erau vopsite în roşu, la început, simbolizând renaşterea, forţa biruitoare, sângele vărsat de Mântuitorul, ciocnirea ouălor fiind un simbol al jertfei. Cu timpul, culorile şi ornamentele s-au îmbogăţit, ouăle bogat încondeiate nemaifiind destinate consumului, ci decorului.

Text: Cristina Grigore

Obiceiul încondeierii este răspândit pe întreg teritoriul țării noastre: în Muntenia și Oltenia, ornamentele sunt mai naturale și cu mai puține culori; în Moldova, ouăle sunt mai elaborate și colorate; în vest, sunt realizate cu modele și culori variate, cu un grad ridicat de fineţe grafică şi cromatică. Pasca trimite şi ea la ideea biruinţei vieţii asupra morţii, atât prin simbolistica ingredientelor (grâul e simbol al renaşterii), cât și prin forma rotundă (legată de viaţa veşnică, fără început şi fără sfârşit) sau dreptunghiulară (după forma mormântului lui Isus). Și pentru Pască există o legendă, conform etnologilor de la Muzeul Țăranului Român. Umblând Isus cu Apostolii, a ajuns la casa unui gospodar care i-a primit foarte bine, iar la plecare, fără să le spună, le-a pus pâine în traistă. Pe drum, Apostolii l-au întrebat pe Isus când ar cădea Paştele, iar el le-a spus că atunci când vor găsi pâine de grâu în traistele lor. Căutând, au găsit, și de atunci, spune legenda, fac femeile pască. În general, gospodinele pregătesc pasca în Sâmbăta Mare, din aluat simplu (poate fi

„Cristos a Înviat!”, „Adevărat a Înviat!” se spune la ciocnirea ouălor, de Paști. Iar oul a cărui coajă a plesnit este oferit celui care l-a spart.

mâncată cu ouă sau cu drob) sau îmbogăţit cu brânză, stafide etc. Multe superstiţii şi credinţe au ajuns să fie legate de sărbătoarea Paştelui, dar s-au păstrat şi obiceiuri creştineşti: în unele zone, în Noaptea de Înviere, creştinii duc la biserică un coș cu pască și ouă, pentru a fi binecuvântate de preot; de asemenea, se obișnuiește ca în a doua zi de Paști, luni, să se meargă la rudele apropiate pentru a le vesti Învierea Domnului, oferindu-li-se acestora pască și ouă roșii.

OUĂ „MUNCITE” Cu ceară caldă, se trasează desenul pe oul alb, fiert, după care se cufundă oul în vopseaua pregătită dinainte. Pentru a îndepărta apoi ceara, se ţine oul aproape de o sursă de căldură şi se şterge cu o pânză. La final, se unge cu ulei sau grăsime, pentru a-i da strălucire.

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

FILM

CARTEA JUNGLEI Aventură, animație, 2016 În cinematografe, din 15 aprilie 2016. Produs de Disney și în regia lui Jon Favreau, e adaptare după povestea lui Rudyard Kipling și remake al filmului din 1967, realizat în acțiune live și animație pe computer. Valori transmise: iubirea, sinceritatea și integritatea înving răul; prețuirea creației. Public: 8+

MUZICĂ

Jazz in Church Biserica Luterană, București 30 martie – 3 aprilie 2016 Festivalul (ediția a IV-a) aduce reprezentanți emblematici ai jazzului european și românesc. Pe 30 martie, ora 19.00, la Concertul organizat pentru persoanele cu dizabilități, și pe 2 aprilie, ora 11.00, la „Jazz for kids” intrarea este liberă. Detalii: www.jazz.ro.

RISEN

(2016)

Premieră în România: 22 aprilie 2016

egizorul american Kevin Reynolds readuce Biblia pe marile ecrane în filmul Risen („Cel Înviat”) – tradus de distribuitorul din România „Misterul Înălțării” –, cu Joseph Fiennes în rolul principal. Sinteză: Învierea lui Isus, văzută prin ochii unui necredincios. După răstignirea și moartea lui Isus, Clavius (Joseph Fiennes), un tribun roman, este pus de Pilat din Pont (Peter Firth) să investigheze dispariția trupului lui Isus şi să-l găsească, pentru a combate zvonurile învierii lui. Clavius porneşte o vânătoare a discipolilor lui Isus. Dar cunoaște iertarea, milostivirea, fraternitatea. Îl întâlneşte pe Isus şi ceva se schimbă în el. Despre film: Filmul e o abordare originală a evenimentului Învierii, relatat ca un fapt divers, care suscită întrebări fireşti. Ce s-a întâmplat în realitate la mormânt? Cum a putut fi îndepărtată

Risen (2016)

Dramă, biblic, 107 min.

piatra de la intrare? Unde şi cum a dispărut trupul celui mort? L-au furat discipolii lui ori e vorba de ceva inexplicabil? Producătorul, Pete Shilaimon, este un catolic caldeean, refugiat în copilărie din Irak în Statele Unite pe motive religioase, în vremea regimului lui Saddam Hussein. Filmul – după cum a spus Fiennes – se adresează însă și celor ce cred şi celor ce nu cred în Învierea lui Isus. Recomandare: Pentru adulți, nerecomandat copiilor sub 13 ani.

TEB EXPO, EDIȚIA A XI-A TÂRGUL EDUCAȚIONAL BUCUREȘTI

CARTE

De ce îmi este frică să iubesc de John Powell Editura Sapientia, 2016 Mai multe detalii: librariasfiosif.ro. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

n perioada 19-21 aprilie 2016 (orele 10.00-17.00), la Romexpo, în București, va avea loc Târgul Educațional București, ajuns la a XI-a ediție. În cadrul târgului, vor avea loc conferințe, prezentări de produse didactice, concursuri cu premii, iar firmele expozante vor oferi publicului materiale didactice, hărți, soft educațional, carte educațională etc. Detalii pe www.teb.ro.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ Antonio Vivaldi, cunoscut compozitor și violonist, era preot catolic?

CEA MAI NUMEROASĂ ADUNARE LITURGICĂ

elebrarea, la 8 aprilie 2005, a funeraliilor Papei Ioan Paul al II-lea a reunit peste 4 milioane de participanţi la Roma. Suveranul Pontif trecuse la cele veşnice la 2 aprilie, după o perioadă de suferinţă. În afara numeroşilor credincioși, la funeralii au fost prezenţi 4 regi, 5 regine, peste 70 de șefi de state și prim-miniștri, 14 lideri religioși. Tristul eveniment a prilejuit nu doar stabilirea unui nou record, datorită numărului mare de participanţi (a depăşit funeraliile lui Churchill), dar şi o serie de premiere. A fost pentru prima oară când la înmormântarea unui Papă a participat: • un Patriarh Ecumenic: Bartolomeu I a ocupat primul loc în sectorul delegaților Bisericilor care nu

sunt în deplină comuniune cu Sfântul Scaun; • un Cap al Bisericii Anglicane: Arhiepiscopul de Canterbury, pe atunci Rev. Rowan Williams; • Capul Bisericii Ortodoxe Etiopiene: Patriarhul Abune Paulos. Evenimentul a fost transmis la televizor în aproape toate ţările lumii, fiind urmărit în direct de peste 2 bilioane de persoane. A fost nu doar cea mai numeroasă adunare liturgică, dar şi funeraliile cu cea mai mare participare din istoria omenirii. În ciuda aparenţelor, datele statistice nu sunt pentru Cartea Recordurilor, ci arată cât de respectat, apreciat şi iubit a fost acest papă, care astăzi se află la cinstea altarelor, fiind declarat Sfânt şi comemorat la 22 octombrie.

ÎN LUNA APRILIE • 1883 – La 27 aprilie, Papa Leon al XIII-lea a înfiinţat Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti; • 1902 – La 15 aprilie, Vladimir Ghika a făcut mărturisirea de credință catolică, la Roma; • 1963 – La 11 aprilie, Papa Ioan al XXIII-lea a semnat Pacem in terris („Pace pe pământ”), prima enciclică adresată tuturor, nu doar catolicilor; • 2005 – La 19 aprilie, a fost ales Papă cardinalul Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea), acum emerit; • 2006 – La 2 aprilie, a trecut la cele veșnice Papa Ioan Paul al II-lea, astăzi sfânt.

Născut la Veneția, în 1678, a studiat vioara cu tatăl său, violonist al Capelei San Marco. În 1703 a fost hirotonit, fiind numit „preotul roșu”, datorită culorii părului. A scris îndeosebi muzică instru-mentală: cca. 600 de sonate și concerte – cele mai cunoscute fiind „Cele patru anotimpuri” –, cca. 100 de piese de muzică sacră, de piese de operă. A murit la Viena, în 1741, și a fost înmormântat într-o groapă comună.

COLȚUL CU ZÂMBET În timpul pontificatului Papei Pius al X-lea (1903-1914), o delegație a catolicilor din Frascati – acum în provincia Roma, pe atunci dieceză – a venit în audiență la Papa pentru a-l cere ca episcop pe Cardinalul Francesco di Paola Cassetta. Cardinalul era roman de origine, dintr-o familie foarte bogată, iar în acea perioadă era disponibil: își încheiase mandatul ca episcop de Sabina (o regiune în Italia centrală). Papa s-a gândit puțin apoi le-a spus membrilor delegației: „Fiii mei, ia spuneți, ce vreți voi de fapt: pe cardinalul Cassetta sau caseta cardinalului?”

APRILIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

EVENIMENTE ALE ARHIDIECEZEI ÎN LUNA APRILIE

una aprilie aduce patru evenimente deosebite în viața Arhidiecezei Romano-Catolice de București. Astfel, la 3 aprilie, Duminica Milostivirii Divine, se celebrează în toate parohiile Arhidiecezei Jubileul celor care aderă la spiritualitatea Milostivirii Divine. Sâmbătă, 16 aprilie, are loc Cateheza Jubiliară în Catedrala „Sf. Iosif ”. De la ora 10.30, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, va ţine o cateheză publică, iar la ora 12.00, va celebra Sfânta Liturghie solemnă, împreună cu preoții din Arhidieceză prezenți. Ziua următoare, 17 aprilie, Duminica Bunului Păstor, este dedicată rugăciunii pentru vocații la Sfânta Preoție. Totodată, în fiecare parohie, se va celebra Jubileul ministranților. Miercuri, 27 aprilie, este aniversarea înființării Arhidiecezei de București. În Catedrala „Sf. Iosif ”, se va celebra o Sfântă Liturghie solemnă, la ora 10.30, după care, în Auditorium Maximum din Institutul Teologic, va avea loc o conferință.

TRANSMISIUNI TV ÎN DIRECT DE LA VATICAN

eleviziunea publică va transmite în direct de la Vatican, pe canalele TVR2, TVR HD și TVR+, după cum urmează: sâmbătă, 26 martie 2016, de la ora 21.30, Celebrarea Vigiliei Pascale, prezidată de Papa Francisc în Bazilica „Sf. Petru”; duminică, 27 martie 2016, de la ora 12.30, Mesajul „Urbi et Orbi” (către cetate și lume), al Papei Francisc.

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.