Actualitatea creştină, nr. 5/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Mã simt dator cu câteva lãmuriri privind Catedrala noastrã, pusã în pericol de proiectul blocului alãturat.

1. Din 1996 pânã în 1999 am refuzat categoric un posibil accept din partea noastrã pentru o eventualã construcþie lângã Catedralã. În 1999, inginerul de rezistenþã, dl Ciºmigiu, care colabora gratuit cu noi, a fost angajat de firma Millenium devenindu-le consultant. El mi-a spus în repetate rânduri cã Millenium, o firmã care dispune de foarte mulþi bani, va construi oricum ºi va obþine autorizaþia de construire ºi fãrã acceptul nostru. Dar, dacã le dãm un accept de principiu, vom putea discuta cu ei sã construiascã astfel încât sã nu acopere toatã Catedrala cu construcþia lor. Arhiepiscopia neavând, la acea vreme, pe altcineva cu care sã mã consult, neºtiind ce implicaþii va avea acest gest, având încredere oarbã în profesorul Ciºmigiu, am semnat un text pe care nu l-am conceput eu, ci cei de la Millenium. ªtiu cã m-a deranjat faptul cã, în textul propus spre semnare, nu numai cã acceptam construcþia, dar mai ºi lãudam ºi recomandam proiectul. Din respect faþã de dl Ciºmigiu ºi simþindu-mã dator sã îl ajut, nu am fãcut vreo obiecþie ºi l-am semnat. Credeam cã aleg rãul cel mai mic.

Fãrã participarea ºi sfaturile dlui Ciºmigiu, firma Millenium nu ar fi primit niciodatã acest accept formal.

Din anul 2001, când am retras acel accept, ºi pânã azi, am regretat acest gest ºi cã nu am ºtiut ce trebuia sã ºtiu, adicã ce urmãri avea acea iscãliturã. Cred, totuºi, cã încrederea e o valoare ºi nu îl acuz pe dl Ciºmigiu, ci îmi recunosc nepriceperea.

Am dat astfel impresia cã aº fi renunþat la o luptã de principiu împotriva unei construcþii lângã Catedralã, la o luptã pentru frumos, pentru pãstrarea în capitalã a monumentelor istorice ºi regret din tot sufletul acest lucru.

,

,

Catedrala, între ,,asigurari” si, amenintari , 2. Lucrând la proiectul firmei Millenium, dl Ciºmigiu a început sã fie un fel de element de legãturã între noi ºi acea firmã. Acest lucru a fãcut sã nu-i cunosc pe domnii de la Millenium. Cu ei m-am întâlnit doar o datã, cu o doamnã, în 1996, ºi cu doi domni, la date diferite în 1999. I-am spus în acea perioadã dlui Ciºmigiu cã noi le-am dat în scris un accept de principiu, iar ei nu ne-au dat în scris o asigurare cã nu se va întâmpla ceva neplãcut cu Catedrala din cauza sãpãturilor ºi, în caz cã vor fi probleme, se sisteazã lucrãrile. La scurt timp dupã aceea, dl Ciºmigiu mi-a transmis cã a discutat cu cei de la Millenium în acest sens ºi, în plus, existã posibilitatea ca aceºtia sã ne ofere ºi niºte spaþii în folosul Catedralei, când va fi gata construcþia. La a treia întâlnire, din cele amintite, dintre mine ºi un reprezentant de la Millenium, însoþit de dl Ciºmigiu, s-a discutat ºi despre oferta de spaþii dar, în primul rând, despre asigurarea pentru Catedralã, rãmânând cã aceasta ne va fi datã în scris. Discuþia, repet, a avut loc în 1999.

Trecând timpul ºi neprimind nimic în scris, l-am chemat pe domnul Ciºmigiu, care-i cunoºtea pe cei de la Millenium, ºi i-am vorbit din nou despre nemulþumirea mea, privitor la faptul cã nu ne-au transmis asigurãrile cerute de noi pentru Catedralã.

Atunci m-a îndemnat sã le compunem o notã, cãci ei vor înþelege cã trebuie sã rãspundã în scris, notã care sã cuprindã cele discutate de el cu Millenium, ºi de Millenium cu mine. Nota respectivã are cinci puncte, din care primul: “Asigurare absolutã cã nu vor afecta fundamentul sau corpul Catedralei, dacã apar fisuri.

Dacã apar fisuri, se opresc lucrãrile”, idee reluatã în finalul notei: “Dacã în timp apar deranjamente la fundamentul sau corpul Catedralei, daunele vor fi suportate de beneficiarul Centrului Millenium”. În aceeaºi adresã reaminteam, din conþinutul discuþiilor ºi al promisiunilor lor, ca accesul la spaþiile de parcare sã nu fie dinspre Catedralã, sã punã, aºa cum au promis, 10 locuri de parcare destinate Arhiepiscopiei,

1

2

Actualitate

o succesiune de birouri, o salã de întruniri, un spaþiu pentru cãrþi ºi obiecte bisericeºti, pe durata construcþiei clãdirii, exact aºa cum Millenium propusese. Îndemnat de dl Ciºmigiu sã accept aceastã ofertã din partea firmei Millenium, am menþionat-o în adresa din 24.04.2001. Încã o datã regret acest lucru. Unele ziare, inspirate de declaraþiile fãcute de reprezentanþii celor de la Millenium, au afirmat cã am retras acceptul pentru cã nu ne-au dat cât ºi ce am cerut. Spun clar cã nu am cerut niciodatã nimic de la Millenium.

Ca rãspuns la nota noastrã în cinci puncte, Millenium nea dat un contract de închiriere pentru spaþiile promise de ei, în înþelegerea cu Ciºmigiu ºi apoi cu mine. Nu ºtiam ce sã cred despre “medierea” dlui Ciºmigiu. Din cele douã lucruri discutate, Millenium nu a reþinut decât oferta de spaþii - pe care noi nu le-am cerut - ºi au ignorat esenþialul, asigurarea pentru integritatea Catedralei, aºa cum am specificat în scrisoarea adresatã firmei în data de 3.07.2001.

“Din rãspunsul pe care l-am primit de la dvs. la adresa nr.

C486 din 20.04.2001, ne-am dat seama cã nu aþi înþeles partea esenþialã a doleanþelor noastre: asigurarea absolutã cã nu vor afecta fundamentul sau corpul Catedralei... În loc sã cãutaþi juriºti care sã vã compunã un banal contract de închiriere, lucru pe care nu l-am solicitat, trebuia sã rãspundeþi la partea esenþialã a adresei noastre... Regretãm cã, în contrast cu discuþiile avute anterior, aþi ignorat esenþialul ºi aþi disecat elementele marginale pânã la ridicol.”

Niciodatã nu am condiþionat acceptul nostru de oferta de spaþii, ci exclusiv de asigurarea pentru siguranþa Catedralei.

3. Între timp am aflat cã edificiul din faþa Palatului Episcopal a fost fisurat în aºa mãsurã încât a trebuit sã retragem cele 4 clase primare care funcþionau acolo. Fisurile apãruserã din cauza fundaþiilor puse pentru actuala Bancã Egnaþia. M-am speriat atunci ºi am formulat actul de retragere a acceptului de principiu dat în favoarea firmei Millenium. Cele întâmplate la Biserica Armeanã m-au determinat sã repet retragerea

acceptului, trimiþând adrese în acest sens ministerelor care urmau sã se pronunþe în favoarea sau contra proiectului ce aparþinea firmei Millenium.

Totul a fost zadarnic, cãci firma Millenium prezenta pentru aprobãri numai adresa cu acceptul nostru de principiu, nu ºi retragerea acestuia din partea noastrã, iar autoritãþile cãrora le scrisesem cã retrag acceptul nu mi-au dat nici o atenþie.

4. Îmi pare rãu acum cã nu am început mai demult manifestãrile de stradã ºi protestele. Nu am fãcut-o sperând ca, în cele din urmã, cineva sã ne audã.

5. Acesta este, în rezumat, tristul adevãr al acestei istorii: · O firmã care a ºtiut sã îmi ia un om de încredere, a reuºit sã obþinã de la mine un accept de principiu. · Am protestat ºi nu voi mai conteni sã o fac, în favoarea Catedralei, deºi mã paralizeazã sufleteºte ºi trupeºte deziluzia faþã de toþi factorii de decizie implicaþi în procesul de autorizare a construcþiei. · Mai sper însã cã cineva din actuala putere va avea curajul sã îndrepte lucrurile. · Mai sper ca protestul public, miile de oameni care se opun acestei construcþii, care au semnat petiþia ºi care au participat la marºul de protest, sã influenþeze reevaluarea acestui proiect de cãtre autoritãþi. Tuturor acestora le mulþumesc pentru solidaritate. Apreciez în mod deosebit campania iniþiatã de asociaþia Civic Media pentru Bucureºtiul Vechi, din care face parte ºi salvarea Catedralei “Sfântul Iosif”. · Regret cã nu am fost pregãtit pentru a lupta cu viclenia ºi cu minciuna spusã cu ochii ºi faþa seninã ºi le cer iertare tuturor. Din Bisericã ºi din afara ei.

Acesta este adevãrul ºi nu mai am nimic de adãugat decât cã, mãrturisindu-l, mã simt liber. Încredinþând Maicii Domnului ºi Sfântului Iosif istoria prezentã ºi viitoare a Catedralei noastre, vã binecuvântez pe toþi.

Actualitate

Seninul Catedralei LIANA GEHL

Eram în poarta Catedralei “Sfântul Iosif”, acolo de unde se poate vedea, în josul curþii, clãdirea bisericii în toatã monumentalitatea ei. Stãteam de vorbã cu o prietenã, dar nu reuºeam sã mã concentrez la ce-mi spunea pentru cã toatã atenþia îmi era absorbitã de contrastul uimitor de frumos pe care îl fãcea zidul de cãrãmidã al Catedralei cu albastrul cerului. Priveam ºi tot priveam seninul acela curat, ºi nu mã mai puteam gândi la nimic alceva.

Acesta a fost un vis, avut cu mulþi ani în urmã. În ziua care a urmat, în diverse momente - alergând spre ºcoalã, vorbind cu prietenii ori fãcând treburi prin casã – amintirea acestui vis a revenit, luându-mã prin surprindere ºi umplându-mi inima de bucurie.

Erau vremuri grele, se apropia cãderea comunismului, pãrinþii mei rãmãseserã fãrã lucru, fraþii erau încã mici, eu trebuia sã iau hotãrâri importante care mã apãsau. Dar visul acesta m-a urmãrit aºa, multe luni la rând; bucuria revenea ºi simþeam cã în cele din urmã totul va fi foarte bine.

A fost un vis. Nu l-am uitat. ªi câþi dintre noi nu vãd oare aievea, de atâtea ori, acelaºi cer albastru deasupra Catedralei? Câþi dintre noi nu ºi-au aflat aici, de atâtea ori, liniºtea ºi seninãtatea? Nu putem, nu avem dreptul sã lãsãm ca acest senin sã fie întunecat.

Protejaþi Catedrala!…

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM Sfinte Pãrinte, Ajungând la mult fericitul eveniment al primului aniversar al începutului pontificatului Sanctitãþii Voastre prin care, cu Harul Providenþei divine, aþi fost ales în misiunea de Succesor al Sfântului Petru ºi Pãstor al întregii turme a lui Cristos, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu întregul popor credincios încredinþat grijii sale pastorale doresc sã Vã exprime cele mai bune urãri. În semn de comuniune eclezialã, implorãm pentru Sanctitatea Voastrã, prin rugãciunile noastre umile ºi sincere, bogãþia bucuriilor pascale, sãnãtate, tãrie ºi statornicie în a-i întãri în credinþã pe fraþii ºi surorile Mântuitorului în peregrinarea lor pãmânteascã.

Cerem cu multã încredere Binecuvântarea Apostolicã pentru lumea sfâºiatã de flagelul urii, al rãzboiului ºi al terorismului, pentru Biserica noastrã localã, pentru poporul nostru ºi pentru Patria noastrã încercatã acum de mari calamitãþi.

Bucureºti, 20 aprilie 2006 IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit

S c r i s o a r e d e s c h i s ã d o m n u l u i TTrr a i a n B ã s e s c u , Preºedintele României

Ce n-a fãcut Ceauºescu, va face Bãsescu?

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

„Quod non fecerunt Barbari, fecerunt Barberini” („Ce n-au fãcut barbarii, a fãcut Barberini”). Pentru cine nu ºtie sau nu-ºi aminteºte, aceastã locuþiune latinã a fost destinatã Papei Urban al VIII-lea – Barberini – ºi membrilor familiei sale, pentru distrugerile edilitare de care s-au fãcut vinovaþi. Desigur, Papa Barberini a fãcut, pe parcursul pontificatului sãu (1623 – 1644), multe lucruri bune, dar romanii îl amintesc mai curând pentru ceea ce a distrus decât pentru ceea ce a construit.

Din fericire pentru Roma, în zilele noastre, un alt Barberini nu poate exista, datoritã legilor care protejeazã monumentele istorice, încât n-ai sã vezi, în oraºul supranumit „caput mundi” („capitala lumii”), distonanþã de stiluri, de mãrime, de culoare sau de materiale de construcþii. În plus, la Roma existã o adevãratã culturã a frumosului ºi a mãsurii, rãspânditã în rândul locuitorilor oraºului, încât cetãþenii sunt primii care denunþã orice abuz în materie de construcþie, de arhitecturã ºi amenajãri. La Roma, pânã ºi montarea, la fereastrã, a unei plase de þânþari sau instalarea unei antene parabolice îþi poate fi negatã, dacã dãuneazã aspectului blocului în care locuieºti.

Puþini ºtiu cã în capitala Italiei nu existã televiziune prin cablu pentru cã Roma subteranã este domeniul arheologilor, iar aceºtia nu permit oricui sã sape oriunde ºi oricum. În ceea ce priveºte bisericile, în capitala Italiei fiecare locaº de cult beneficiazã de un spaþiu vital, fiind dispuse în locuri potrivite (pieþe, scuaruri) ºi nu existã vreo bisericã – veche sau nouã, micã sau mare, monument istoric sau nu – în vecinãtatea cãreia sã se construiascã dupã bunul plac al proprietarului terenului. Cât despre centrul Romei, nu numai cã nu se mai construieºte nimic de o jumãtate de secol, dar nu poate fi mutatã din loc nici o piatrã fãrã aprobarea Direcþiei Generale de Conservare a Monumentelor Istorice.

Premisele fãcute mã conduc la a afirma cã, dacã la Roma, pe parcursul secolelor, s-ar fi luat deciziile edilitare ºi arhitectonice care s-au luat la Bucureºti în ultimii 60 de ani, oraºul spre care duc toate drumurile ar fi acum unul cu totul ºi cu totul anonim.

Domnule Preºedinte, pe vremea când eraþi primar general al capitalei, aþi promis cã veþi face din Bucureºti o capitalã europeanã, ceea ce implicã mai ales salvarea identitãþii oraºului, prin protejarea monumentelor istorice care fac din Bucureºti un oraº unic.

Astãzi sunteþi Preºedintele României iar eu, în calitate de cetãþean al unei þãri care aspirã sã facã parte din Uniunea Europeanã, vã cer sã-mi respectaþi dreptul de a mã simþi cetãþean european, garantându-mi cã, în România, legile care protejeazã monumentele istorice nu sunt încãlcate în mod flagrant; de aceea vã cer sã opriþi distrugerea Catedralei „Sfântul Iosif”, locaº de cult aflat pe lista monumentelor istorice din capitalã. Înainte de a scrie Parlamentului European, v-am scris dumneavoastrã, domnule Preºedinte al României, cu speranþa cã veþi interveni imediat pentru a opri construirea unui colos în imediata vecinãtate a Catedralei „Sfântul Iosif”. Acest act reparator ar fi o garanþie cã nu veþi fi amintit în istoria Bucureºtiului cu vorbele: „Ce n-a distrus Ceauºescu, a distrus Bãsescu”.

3

4

Anul pastoral

Cate d rala, loc de pelerina j pentru f amilii

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Ajutor ºi ocrotire

La începutul Adventului 2005, eram chemaþi sã ne pregãtim pentru Naºterea Domnului printr-un pelerinaj, personal sau în familie, la Catedrala „Sfântul Iosif”.

Astfel de pelerinaje existã chiar mai des.

Pentru unii credincioºi zi de zi, pentru alþii duminicã de duminicã. Pelerinaje ar putea fi numite ºi procesiunile de Corpus Domini ºi de Florii. Mai existã ºi pelerinaje ocazionale, dar ºi extraordinare. Cel intitulat „Salvaþi Catedrala” a fost unul cu totul extraordinar.

Poate chiar nedorit. Nedorit în sensul cã nimeni dintre credincioºi ºi dintre persoanele de bunãvoinþã nu ºi-ar fi putut închipui cã într-o „orânduire democraticã” ar putea fi pusã în pericol o Catedralã ºi viaþa care se desfãºoarã în incinta ei.

Fiind în luna mai, lunã dedicatã celei pe care o invocãm drept „casã de aur”, „poartã a cerului”, luna Fecioarei Maria, cerem ocrotire ºi ajutor. Mozaicul de la intrarea principalã în Catedralã este deja un semn al protecþiei sale materne.

a scãrii care unea cerul cu pãmântul ºi pe care îngerii urcau ºi coborau: „Cât de înfricoºãtor este locul acesta! Aceasta este chiar locuinþa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului!”

(Gen 28,17). „Înfricoºãtor” nu are aici o semnificaþie negativã, ci una pozitivã: respect, tãcere, veneraþie. Lãcaºul bisericii este „înfricoºãtor”pentru cã este diferit de toate celelalte. Este aºezat în acelaºi timp în ºi în afara lumii. Cea ce este în interiorul sãu este sacru, iar ceea ce este în afarã este profan. Etimologic, „profan” înseamnã în afara templului. Bisericile creºtine sunt temple ale lui Dumnezeu întrupat.

Bisericile adãpostesc tabernacolul unde Isus, Fiul lui Dumnezu întrupat, este prezent în mod real în taina Euharistiei. Bisericile sunt ca o

Loc sfânt

Pe data de 9 noiembrie se sãrbãtoreºte „Sfinþirea Bisericii din Lateran”, catedrala oraºului Roma.

Prin ridicarea sa de cãtre împãratul Constantin, în secolul al IV-lea, se deschidea o nouã erã în viaþa Bisericii latine: ieºirea creºtinilor din ascunziºul catacombelor la mãreþia bazilicilor romane. Aceastã trecere angaja ºi arta ca expresie a credinþei, arãtând cã exigenþa frumosului este interioarã aceleiaºi credinþe. Sãrbãtoarea aminteºte ºi sfinþirea propriei Biserici, mare sau micã. Mai mult, cu aceastã ocazie ne putem întreba care este semnificaþia lãcaºului bisericii. Iar noi, credincioºii catolici din Arhidieceza de Bucureºti, poate ne întrebãm care este semnificaþia Catedralei „Sfântul Iosif”?

Textul clasic al Liturghiei de consacrare a unei biserici reia cuvintele de uimire ale patriarhului Iacob spuse la vederea, în somn,

amprentã a credinþei a generaþii ºi generaþii de pelerini pe pãmânt. Câte persoane, de-a lungul veacurilor, nu l-au întâlnit pe Dumnezeu, pur ºi simplu intrând în bisericã. Un poet francez, Paul Claudel, a primit credinþa intrând într-o zi în catedrala “Notre Dame” din Paris.

Mai târziu avea sã spunã: „toatã credinþa Bisericii a trecut în acel moment înlãuntrul meu”. Bisericile sunt locul în care se concentreazã istoria de credinþã a unei comunitãþi, durerile ºi bucuriile. În plus, catedralele conservã vocea episcopilor care, în calitatea lor de succesori ai apostolilor, se fac garanþi ai adevãrului evanghelic. Catedrala este locul sfânt care uneºte adunarea credincioºilor ºi a preoþilor din întreaga diecezã

în jurul episcopului. Este locuinþa comunã, dar în acelaºi timp poarta deschisã spre lume.

Loc vizibil al credinþei

Lãcaºul bisericii este semn al manifestãrii publice a credinþei. E adevãrat cã Isus învaþã cã templul lui Dumnezeu este înainte de toate inima omului care îi primeºte cuvântul. Este adevãrat cã „unde doi sau trei se adunã în numele sãu” (Mt 18,20) este ºi El prezent. În Lumen Gentium (nr.11) familia ca „bisericã domesticã” este numitã un mic templu a lui Dumnezeu, tocmai pentru faptul cã, în virtutea sacramentului cãsãtoriei, ea devine locul unde doi sau mai mulþi sunt adunaþi în numele sãu.

Este adevãrat cã locuinþa lui Dumenzeu se aflã în mijlocul poporului sãu (Ap 21,3). Dar este la fel de adevãrat cã locul de întâlnire a tuturor este lãcaºul sfânt al bisericii. Datoria de a participa, duminicã de duminicã, la Sfânta Liturghie provine din faptul cã Isus nu ne poate mântui izolaþi unii de alþii. Biserica rãmâne locul privilegiat de întâlnire, unde rãsunã cuvântul lui Dumenzeu ºi se celebreazã taina Euharistiei.

Procesiunea pentru „Salvarea Catedralei” ne-a ajutat sã descoperim cât de mult aparþinem acestui loc sfânt ºi cât de mult acest loc a devenit parte din memoria, credinþa ºi viaþa noastrã.

Catedrala este nespus mai mult decât zidurile, decât arta, arhitectura, decât istoria, ba chiar este mult mai mult decât frumuseþea celebrãrilor care se sãvârºesc în ea. Catedrala este locul întâlnirii cu Domnul.

Sfântul Rozariu în Catedralã

Un frumos gest pe care l-am putea sãvârºi în luna mai ar putea fi recitarea Sfântului Rozariu în Catedralã în timpul de peste zi.

Vizitarea lãcaºului ºi invocarea ocrotirii Sfintei Maria ar putea fi modul noastru concret de a „salva Catedrala”, având convingerea cã Domnul ºtie sã „distribuie” rugãciunile conform voinþei sale. Dacã la acest pelerinaj ar participa întreaga familie, adicã „biserica domesticã”, pãrinþi ºi copii împreunã....

Anul pastoral

Dinamica dezvoltãrii personalitãþii ºi socializarea ºcolarului Psih. Drd. ADRIAN PRISÃCARU (Urmare din numãrul trecut)

Sugestii pentru socializarea ºi educarea în familie

Din nou ne aflãm în faþa unei provocãri: cum putem creºte totuºi copii valoroºi într-o societate nouã, dinamicã, cu multe situaþii prin care noi nu am trecut niciodatã ?

Abordãm sugestiv, în acest numãr, douã teme din multitudinea celor existente, care ar putea veni în ajutorul unor pãrinþi sau mãcar stimula ºi activa procesul cãutãrii soluþiilor. a) stabilirea prioritãþilor: - dacã dorim ca familia sã fie reuºitã, atunci transformãm aceastã dorinþã într-o prioritate; desigur cã avem mai multe prioritãþi în acelaºi timp ºi nu trebuie sã aºteptãm 10 ani pânã ne orientãm atenþia spre o altã prioritate; însã, dacã sunt din acelaºi registru, este nevoie sã decidem (de pildã, dacã ne propunem sã ne cumpãrãm o maºinã ºi o casã, dar veniturile financiare nu ne susþin, trebuie sã stabilim care dintre ele este prioritarã, maºina sau casa, ºi ulterior sã ne concentrãm eforturile pentru a o realiza); - familia nu se poate construi în timpul liber rãmas dupã serviciu ºi dupã distracþiile cu prietenii; - unele mame care nu pot rãmâne acasã pentru creºterea copiilor, iar serviciul este obligatoriu, vor trebui sã ºtie sã-i înveþe pe aceºtia cã nimic nu este gratuit ºi cã o parte a sarcinilor familiale le revine lor, astfel încât pãrinþilor sã le rãmânã mai mult timp pentru a-l petrece împreunã cu ei ºi nu sã-l dedice muncilor domestice de bucãtãrie ºi de igienizare a locuinþei; - timpul acordat copiilor sã nu fie mai mic decât cel consumat de pãrinþi pentru vizionarea unor programe TV, deoarece mesajul pe care îl transmite este cã prioritatea este televizorul, iar prin imitare, copiii vor fi tentaþi sã procedeze la fel; - o parte a programelor TV sunt, de cele mai multe ori, neadecvate, dãunãtoare ºi cu mesaje care transmit alte valori decât cele pe care le doresc pãrinþii ( violenþã, agresivitate, neimplicare în sarcinã, consum de substanþe ); recomandãm astfel pãrinþilor sã stabileascã ºi sã obiºnuiascã copiii cu anumite programe ºi cu timp alocat, mergând pânã la alegerea acestora ºi vizionarea împreunã, sau la acordarea de „bilete” pentru anumite emisiuni; este total nerecomandat sã instalãm un televizor în dormitorul copiilor, deoarece aici este locul pentru odihnã, iar în caz contrar o parte a timpului alocat odihnei va fi cheltuit pentru privitul la televizor, mai mult chiar, copilul va fi sub influenþa continuã a mesajelor transmise; - muzica pe care o ascultãm noi va fi ºi muzica pe care o ascultã copiii; de cele mai multe ori ne întrebãm de ce ascultã muzicã cu versuri obscene sau care îndeamnã sã „mergem în spatele blocurilor ºi nu la ºcoalã / serviciu”, însã uitãm cã noi le-am dat banii sã o cumpere; b) formarea copiilor valoroºi este un efort de echipã: - mediul ºi climatul familial trebuie construit într-un spirit de disciplinã, cu autoritate pãrinteascã; autoritatea trebuie sã fie dinamicã, în schimbare, sã constituie un model care învaþã, corecteazã, încurajeazã, se implicã ºi nu unul caracterizat de rigiditate (de exemplu: aºa vreau eu ºi trebuie sã faci cum spun ); - echipa are un conducãtor, însã rolurile pot fi schimbate prin alternanþã, deoarece în familia modernã ele sunt elaborate prin consens între parteneri; literatura de specialitate recunoaºte douã tipuri: autoritar masculin ºi egalitar ( familie de parteneri); - gândirea ºi atitudinea noastrã se regãsesc în comportament: dacã vom fi dominaþi de o gândire criticã, negativã, veºnic nemulþumiþi ºi tentaþi sã spunem cã alþii sunt vinovaþi de diferite situaþii ºi eºecuri, ne vom comporta în consecinþã, ceea ce înseamnã cã acest tip comportamental îl vom transmite, într-o anumitã mãsurã, ºi copiilor noºtri.

Desigur, subiectul nu este epuizat. Pe lângã cele câteva caracteristici comportamentale surprinse aici, se petrec o multitudine de procese pozitive, care conduc spre “achiziþii” valoroase de limbaj, cogniþie ºi afectivitate. Am ales sã le prezentãm pe acestea deoarece, adesea, cele negative ne creeazã multe dificultãþi care necesitã efort din partea pãrinþilor.

Iubirea Pãstorului (Duminica a IV -a Paºtelui) IV-a Pr ARCIZIU ªERBAN Pr.. TTARCIZIU

Isus spunea iudeilor: „Eu sunt Pãstorul cel bun.

Pãstorul cel bun îºi pune viaþa pentru oile sale. Dar nãimitul, ºi care nu este pãstor ºi oile nu sunt ale lui, vede lupul venind ºi lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºte ºi le risipeºte…

Eu sunt Pãstorul cel bun ºi le cunosc pe ale mele ºi ale mele mã cunosc pe mine… Mai am ºi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. ªi pe acelea trebuie sã le aduc ºi glasul meu îl vor auzi ºi vor fi o turmã ºi un pãstor” (In 10,11-18). În zilele noastre, metafora pãstorului ºi a turmei prin care Isus se defineºte alãturi de „cei care ascultã glasul Lui” este, cel puþin în anumite situaþii, mai puþin apreciatã. Ne convine mai puþin sã fim ilustraþi în ipostaza celor care alcãtuiesc o „turmã”. Pentru a înþelege, totuºi, ºi a aprecia cuvintele lui Isus trebuie sã ne reîntoarcem la contextul biblic. În timpurile biblice (ºi adesea ºi astãzi), turma era, în Orient, o adevãratã bogãþie (v. Iob 1,1s). Prin urmare Dumnezeu însuºi se lasã comparat cu un pãstor care are grijã de popor ca de o turmã (Ez 34 sau Ps 22). „Turma” este ceea ce Dumnezeu are mai de preþ. El o dã în grija reprezentantului sãu, regele. Acesta a devenit adesea, însã, un nãimit cãruia nu i-a pãsat de „oi”.

Astfel de situaþii au nãscut speranþa venirii regelui ideal ( Mesia) care va strânge laolaltã „oile” împrãºtiate ale lui Dumnezeu.

Când Isus îºi atribuie titlul de Pãstor Bun, El anunþã cã a sosit acest timp. Odatã cu rãstignirea ºi mai ales cu învierea sa, Pãstorul cel Bun îi atrage pe toþi la El (In 12,32) ºi îºi aratã neþãrmurita dragoste ºi grijã faþã de cei care ascultã glasul Lui. Fiind adus în faþa Sinedriului, Petru, plin de Duhul Sfânt, a spus: „Cãpetenii ale poporului ºi bãtrâni ai lui Israel! De vreme ce noi astãzi suntem daþi în judecatã pentru binele fãcut unui om bolnav, fiind întrebaþi cum a fost el vindecat, sã vã fie cunoscut tuturor ºi întregului popor al lui Israel cã în numele lui Isus Cristos nazarineanul, pe care voi l-aþi rãstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morþi, în acest nume stã acesta sãnãtos înaintea voastrã!” (Fapte 4,8-10) .

Din discursul pe care sfântul Petru îl þine în faþa Sinedriului imediat dupã ce l-a vindecat pe ologul de la poarta numitã „Frumoasã” a Templului (Fapte 3,1-10), ar fi de reþinut douã aspecte pe fondul temei acestei duminici: 1. rãstignirea ºi învierea lui Isus Cristos au avut deja loc; 2. în puterea acestei rãstigniri ºi învieri a avut loc vindecarea ologului. Cu alte cuvinte, Pãstorul cel Bun a început sã „caute oaia pierdutã, sã o aducã înapoi pe cea rãtãcitã, sã o panseze pe cea rãnitã ºi sã o întãreascã pe cea bolnavã” (Ez 34,16).

5

6

Universul Familiei

Statuia Sf. Fecioare Maria, pelerinã prin parohia “Adormirea Maicii Domnului”, Bucureºti CORNELIA ºi BOGDAN RADU

Cât de impersonalã ºi lipsitã de cãldurã omeneascã poate fi – uneori – viaþa în marile oraºe ale timpurilor noastre! Începând sã scriu aceste rânduri, mintea mi-a zburat direct la un pasaj din „Societatea deschisã ºi duºmanii sãi”, celebra carte a filosofului austriac Karl Popper.

Acest mare teoretician ºi promotor al ideii de societate deschisã – societatea în care indivizii se confruntã cu decizii personale - a avut probitatea moralã de a ne înfãþiºa pericolele care vin odatã cu acest nou tip de convieþuire umanã: „Ca urmare a pierderii caracterului sãu organic, o societate deschisã poate sã devinã, treptat, ceea ce aº numi o „societate abstractã”. Ea poate sã piardã, într-o mãsurã însemnatã, caracterul unui grup concret de oameni sau al unui sistem de asemenea grupuri concrete. Acest aspect, care rareori a fost înþeles, poate fi explicat cu ajutorul unei exagerãri. Am putea concepe o societate în care oamenii nu se întâlnesc practic niciodatã ochi în ochi – în care toate activitãþile sunt desfãºurate de indivizi izolaþi ce comunicã între ei prin scrisori dactilografiate sau prin telegrame ºi se deplaseazã în automobile închise. (Fecundarea artificialã ar permite chiar ºi înmulþirea fãrã nici un element personal). O asemenea societate imaginarã ar putea fi numitã „societate complet abstractã sau

Maria, “pricina bucuriei noastre”

Pãrintele MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE o.p.

Maria, “pricina bucuriei noastre”, ne învaþã sã fim veseli în toate.

Ea ne învaþã sã zâmbim în clipa în care suferim cel mai mult, pentru cã ºtim cã orice suferinþã ºi orice eºec sunt locul biruinþei iubirii.

Diavolul întreþine în noi lupte, temeri, disperãri. Sã le depãºim pe toate într-un mare avânt de iubire, în marele avânt de iubire ce se aflã în inima Mariei, bucuria profundã pe care ea a cunoscut-o în misterul Învierii. Avem nevoie de aceastã bucurie, cãci astfel înlãturãm din noi orice îndoialã. Nu avem destulã bucurie în inima noastrã pentru cã nu privim îndeajuns aceastã iubire gratuitã, biruitoare, iubirea lui Cristos asupra noastrã. El este cel care ne iubeºte ºi El vrea sã ne atragã la El, sã ne cuprindã pe de-a-ntregul.

Cea mai mare dorinþã a unei mame este sã le ofere copiilor ei bucuria sa. Mama doreºte sã vadã pe copii bucuroºi, bucuroºi în adâncul sufletului lor, cu o bucurie care îi interiorizeazã, îi împacã, îi face primitori, le dã puterea de a fi biruitori – cãci aceasta ne-o cere Cristos : „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi Evanghelia” (Mc 16,15).

Isus ne dã o poruncã. Trebuie s-o primim ºi trebuie sã-i cerem Mariei sã avem puterea interioarã sã o trãim, pentru a fi mãrturisitori adevãraþi ai misterului Învierii lui Isus.

depersonalizatã”. Ceea ce este interesant este cã societatea noastrã modernã se aseamãnã sub multe aspecte cu o astfel de societate complet abstractã. Cãci deºi noi nu ne deplasãm totdeauna singuri în automobile închise (ci ne întâlnim ochi în ochi cu mii de oameni ce trec pe lângã noi pe stradã) rezultatul e aproape acelaºi – de regulã nu stabilim nici o relaþie personalã cu co-pietonii noºtri. În mod asemãnãtor, apartenenþa la un sindicat poate sã nu însemne mai mult decât a fi în posesia unui carnet de membru ºi a plãti o cotizaþie unei secretare necunoscute. Existã mulþi oameni în societatea modernã care nu au nici un fel de contacte personale intime, sau au foarte puþine, trãind în anonimat ºi izolare ºi fiind, de aceea, nefericiþi.

Cãci deºi societatea a devenit abstractã, constituþia biologicã a omului nu s-a schimbat prea mult; oamenii au nevoi sociale pe care nu ºi le pot satisface într-o societate abstractã”.

Aceste cutremurãtoare rânduri – scrise de Popper în 1944 – par astãzi mai actuale ca oricând. Într-un spirit de mâhnitã „autocriticã” m-am gândit la propria mea situaþie: locuiesc într-un bloc cu 60 de apartamente ºi, oricât mi-am stors memoria, nu am putut spune nici mãcar douãzeci dintre numele de familie ale vecinilor mei de bloc. ªi sunt sigur cã pe mulþi dintre ei – poate pe majoritatea – nu-i cunosc nici mãcar din vedere, deºi convieþuiesc cu ei de peste 35 de ani!

Pentru a contracara aceastã înstrãinare, aceastã izolare a omului modern, pãrintele paroh al Parohiei “Adormirea Maicii Domnului”, Carol Dominic Hîrja, a avut o iniþativã extraordinarã. Totul a început în septembrie 2004. Inimos cum îl ºtim cu toþii, pãrintele paroh i-a dus în pelerinaj, în Italia, pe 23 dintre tinerii parohiei noastre. Au stat într-un sãtuc numit Colli di Monte Bove, nu departe de Roma, în cadrul natural, mirific, al Munþilor Apenini, ºi au fost gãzduiþi de parohul local, un preot român. Aici a aflat pãrintele Hîrja de un obicei local, vechi de mai bine de 100 de ani: familiile se strâng la rugãciune nu numai la Sfânta Liturghie, ci ºi în case particulare, în jurul unei monstranþe superb sculptate. Cum din Occident trebuie sã luãm ºi lucrurile bune, pãrintele paroh a dorit sã transplanteze la Bucureºti obiceiul din Apenini. ªi transplantarea a reuºit! Parohia noastrã având-o ca patroanã pe Sfânta Fecioarã Maria, pãrintele paroh a înlocuit monstranþa printr-o frumoasã statuie a Maicii Domnului.

Fiecare familie doritoare gãzduieºte statuia timp de o lunã. Întâlnirea de rugãciune are loc duminica, de la ora 4.30 dupã-amiaza, pentru a nu se suprapune cu orarul Sfintelor Liturghii. Pãrintele anunþã în bisericã, în fiecare duminicã, locul unde se aflã în acea lunã statuia, astfel încât cei interesaþi – ºi mai ales cei care locuiesc în zona respectivã – sã se adune la familia gazdã. Cu foarte rare excepþii, rugãciunea este condusã de preot. Se fac, de regulã, rugãciuni mariane, în special decade de rozariu (uneori chiar întreg rozariul), se cântã cântece mariane, se citeºte ºi se mediteazã cuvântul lui

Universul Familiei

Pentru a trãi, mlãdiþa are nevoie de viþã (Duminica a V -a Paºtelui) V-a Pr ARCIZIU ªERBAN Pr.. TTARCIZIU

Dumnezeu. Uneori se spun psalmi ºi chiar se face o parte a breviarului, rugãciune comunitarã prin excelenþã. Fiecare din cei prezenþi – cu excepþia celor foarte timizi - îºi spune intenþiile individuale de rugãciune. Dupã sfârºitul rugãciunii propriu-zise, credincioºii prezenþi mai stau împreunã câteva minute, având o ocazie binevenitã de a-ºi comunica ultimele noutãþi din viaþa lor sau a parohiei. Are adesea loc un viu dialog între pãrintele paroh ºi credincioºi ºi – desigur – între credincioºi.

Trebuie reamintit scopul principal al acestor întâlniri: rugãciunea în comun a credincioºilor. Existã ºi scopuri secundare, dar nu mai puþin importante: rãspândirea cât mai mult în parohie a devoþiunii mariane ºi, desigur, cunoaºterea reciprocã a enoriaºilor parohiei.

Uneori au loc evenimente care la prima vedere par stranii, dar care au cu siguranþã semnificaþia lor. De exemplu, doamna Gina Rusu, care a gãzduit statuia Maicii Domnului în vara lui 2005, a gãsit la gunoi, în blocul ei, o statuie identicã, puternic deterioratã, care fusese furatã din biserica noastrã cu un an înainte. Cu multã bucurie, d-na Rusu a refãcut statuia, a sfinþit-o din nou ºi a pãstrat-o de atunci, cu multã dragoste, în apartamentul ei. De asemenea, Sfânta Fecioarã face daruri de o naturã cu totul specialã celor care o gãzduiesc: copiii.

Pânã acum, doi copii au fost concepuþi în timp ce statuia se afla în apartamentul respectiv, iar unul dintre cei doi copii – o fetiþã – deja s-a nãscut. Îi mulþumim pãrintelui paroh pentru aceastã iniþiativã. Chiar mãruntul fapt cã acum cunoaºtem numele de familie al celor pe lângã care acum un an ºi jumãtate treceam indiferenþi, chiar mãruntul fapt cã pentru o orã de duminicã un bloc din Drumul Taberei rãsunã de cântece creºtine ºi nu de manele, chiar faptul, aparent neînsemnat, cã oameni odinioarã abstracþi au cãpãtat concreteþe ºi au fost vizitaþi de zeci de prieteni, ºi tot este un mare câºtig!

Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Eu sunt viþa cea adevãratã ºi Tatãl meu este viticultorul. Orice mlãdiþã care nu aduce rod în mine, El o taie ºi pe oricare aduce rod o curãþã, ca mai mult rod sã aducã… Eu sunt viþa, voi, mlãdiþele; cine rãmâne în mine ºi Eu în el, acela aduce mult rod, cãci fãrã mine nu puteþi face nimic… Dacã rãmâneþi în mine ºi cuvintele mele rãmân în voi, cereþi orice vreþi ºi vi se va face. Întru aceasta este preamãrit Tatãl meu ca voi sã aduceþi mult rod ºi sã fiþi ucenicii mei”. (In 15,1-8) Imaginea culturilor de viþã-de-vie a fost mereu prezentã în peisajul Þãrii Sfinte. De aceea nu este de mirare cã aproape toþi autorii biblici o utilizeazã. În discursul pe care îl þine ucenicilor puþin timp înainte de a fi arestat, Isus fãcând ºi el apel la aceastã imagine atât de familiarã, se prezintã drept viþa din care mlãdiþele (ucenicii) îºi trag seva de viaþã. Prin aceastã metaforã, Mântuitorul pune în evidenþã legãtura vitalã care s-a stabilit între El ºi ucenicul chemat sã rãmânã „altoit” pe „Viþã” pentru a-ºi pãstra viaþa ºi pentru a aduce roade. „Viticultorul” (Tatãl) manifestã o grijã deosebitã faþã de fiecare „mlãdiþã”, curãþând-o „ca mai mult rod sã aducã”.

Fragmentul nostru nu precizeazã care sunt roadele pe care le aºteaptã Dumnezeu de la ucenic. O sugestie ne este datã în versetul 10: „Dacã þineþi poruncile mele veþi rãmâne în iubirea mea…”, fãrã a clarifica foarte mult natura roadelor. Totuºi lectura I a acestei duminici ne oferã un exemplu de „mlãdiþã curãþatã care, odatã altoitã pe Viþã, dã un rod foarte bogat”. Aceastã „mlãdiþã” nu este alta decât sfântul Pavel (Paul).

Dupã convertirea sa, Saul a venit la Ierusalim ºi încerca sã se alãture ucenicilor; dar toþi se temeau de el, necrezând cã este ucenic.

Atunci Barnaba, luându-l cu sine, l-a dus la apostoli ºi le-a istorisit cum l-a vãzut Saul pe Domnul pe cale ºi cum i-a vorbit Domnul ºi cu ce îndrãznealã a propovãduit la Damasc în numele lui Isus… Iar Biserica, în toatã Iudeea, Galileea ºi Samaria, avea pace, se zidea ºi umbla în frica de Domnul ºi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.

(Fapte 9,26-31).

Momentele cruciale care i-au schimbat viaþa au fost întâlnirea cu Isus Cristos Înviat pe drumul Damascului ºi botezul primit prin mâinile lui Anania, câteva zile mai târziu (Fapte 9). Din acele momente, viitorul apostol nu va înceta sã anunþe vestea învierii mântuitoare a lui Isus, înviere care l-a transformat pânã acolo încât va ajunge sã spunã: „nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Cât priveºte roadele pe care s-a strãduit sã le obþinã de la toþi cei cãrora le-a predicat Evanghelia, precum ºi preþul pe care l-a plãtit, acestea sunt exprimate în cuvintele sale testamentare din 2Tim 2,8-10: „Adu-þi aminte de Isus Cristos, din seminþia lui David, care a înviat din morþi, dupã evanghelia mea, pentru care sufãr pânã acolo cã sunt legat ca un rãufãcãtor. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. De aceea îndur cu rãbdare toate pentru cei aleºi, pentru ca ºi ei sã obþinã mântuirea, care este în Cristos Isus, odatã cu mãrirea veºnicã.”

7

8

Universul familiei

Dosarul Dosarul metodelor metodelor naturale naturale EMANUEL COSMOVICI

Între 5 martie ºi 2 aprilie 2006, conform planificãrii Centrului Diecezan de Pastoraþie a Familiilor Familiilor,, o echipã de animatori a prezentat în câteva parohii din Bucureºti metodele naturale de reglare a fertilitãþii. Printre aceºtia, Mihaela ºi Emanuel Cosmovici.

O primã constatare: în rândul familiilor încã nu existã un interes mai mare ºi constant pentru metodele naturale. ªi o speranþã: cunoscând -o consecventã reacþiile participanþilor -un dialog cu animatorii, printr participanþilor,, într într-un printr-o aprofundare a sensurilor ºi culturii vieþii de familie, s-ar putea dezvolta acest interes.(A.C.)

Dincolo de întristarea de a vedea interesul redus pentru metodele naturale

La invitaþia unor parohi, am organizat imediat seria oficialã de cursuri de bazã (Grundkurs) pentru metoda simpto-termicã Rötzer, aºa-numitele cursuri G1, G2, G3 ºi G4. Dacã la cursul G1 au participat 65 de persoane din 6 parohii, la cursul G2 ºi G3 au rãmas 15 persoane. Aceastã serie se va încheia pe 13 mai prin cursul G4, dupã care vom putea comunica profesorului Rötzer cã în Bucureºti 15 persoane au parcurs formarea de bazã, cu toate exerciþiile ºi testele prevãzute. Familia Valerian ºi Claudia Iºtoc ne-au spus cã ar dori sã devinã ei înºiºi monitori. În sãptãmânile urmãtoare vom relua cele patru cursuri de bazã pentru un grup de 15 persoane de la parohia “Sfântul Anton”.

În afarã de faptul cã este un rãu moral, contracepþia este atât un rãu biologic cât ºi social

În prezentãrile pe care le-am fãcut în parohii am încercat sã arãtãm ce înseamnã reglarea naturalã a fertilitãþii, faptul cã metodele naturale sunt un ajutor pentru o paternitate-maternitate responsabilã ºi am insistat asupra diferenþei esenþiale dintre contracepþie ºi metodele naturale. În afarã de faptul cã este un rãu moral, contracepþia este atât un rãu biologic cât ºi social.

Am arãtat cã Biserica sprijinã cercetarea ºi rãspândirea metodelor naturale, deoarece ea îºi asumã misiunea de a oferi un ajutor concret în toate domeniile în care

se atenteazã asupra familiei. Iar reglarea fecunditãþii a devenit una din problemele cele mai delicate ºi mai urgente pentru familia de azi.

Am avut în aceste zile experienþa faptului cã o prelegere de câteva minute, cu un asemenea conþinut, nu este suficientã pentru a miºca persoanele rãnite de mentalitatea contrarã vieþii ºi familiei, atât de puternicã astãzi. Ne-am întrebat atunci: care este cadrul mai larg în care se înscriu aceste metode naturale?

Ce teme ar trebui prezentate mai detaliat?

Luând ca ghid câteva discursuri ale lui Ioan-Paul al II-lea, dar mai ales discursul sãu din 3.11.1979, adresat asociaþiei „Centre de Liaison des Equipes de Recherches” (CLER), am vãzut cã totul porneºte de la familie. Familia este, mai mult decât orice altã realitate umanã, mediul în care omul este iubit pentru el însuºi ºi unde învaþã a trãi „dãruirea sincerã de sine”. Familia este deci o ºcoalã a iubirii, în mãsura în care ea îºi asumã propria identitate: comuniunea de iubire stabilã între un bãrbat ºi o femeie, întemeiatã pe cãsãtorie ºi deschisã vieþii.

Pentru creºtin este capital ca el sã aibã în vedere, încã de la început, aspectul teologic al familiei, meditând în consecinþã la realitatea sacramentalã a cãsãtoriei.

Unitatea persoanei

Iubirea conjugalã comportã o totalitate în care intrã toate componentele persoanei – apelul corpului ºi al instinctului, forþa sentimentului ºi a afectivitãþii, aspiraþia spiritului ºi a voinþei; ea vizeazã o unitate profundã la nivel de persoanã, acea unitate

care, dincolo de uniunea într-un singur trup, face sã fie o singurã inimã, un singur suflet; ea pretinde indisolubilitate ºi fidelitate în dãruirea reciprocã definitivã ºi se deschide cãtre fecunditate. Într-un cuvânt, e vorba aici de caracteristicile normale ale oricãrei iubiri conjugale naturale, dar având o semnificaþie nouã, care nu numai cã le purificã ºi le consolideazã, dar le înalþã într-atât, încât ele devin expresia unor valori creºtine. Aceasta este perspectiva la care trebuie sã se ridice soþii creºtini.

În aceastã perspectivã trebuie privitã paternitatea-maternitatea responsabilã

Pe acest plan, soþii, pãrinþii pot întâlni un anumit numãr de probleme care nu pot fi rezolvate fãrã o iubire profundã, o iubire care sã cuprindã ºi un efort de continenþã.

Subiectul fiind vast, Ioan Paul al II-lea se mulþumeºte, la sfârºitul discursului, sã facã trei observaþii observaþii.

Mai întâi întâi, nu trebuie sã triºãm în legãturã cu doctrina Bisericii, expusã în repetate rânduri. Direcþia trebuie neîncetat fixatã pe idealul relaþiilor conjugale stãpânite ºi respectuoase faþã de natura ºi de finalitatea actului matrimonial, ºi nu pe o concesie mai mult sau mai puþin largã, mai mult sau mai puþin declaratã, faþã de principiul ºi practica moravurilor contraceptive. Dumnezeu cheamã pe soþi la sfinþenia cãsãtoriei pentru propriul lor bine.

O antropologie bine înþeleasã.

Elemente de reflecþie

Poziþia de mai sus fiind fermã, din ascultare faþã de Bisericã, nu e mai puþin important ca soþii creºtini ºi soþii, în general, sã fie ajutaþi sã-ºi fortifice propriile convingeri, cãutându-se împreunã cu ei raþiunile profund umane ale unui asemenea mod de a acþiona. E bine ca ei sã întrevadã felul în care aceastã eticã naturalã corespunde unei antropologii bine înþelese, astfel încât sã evite cursele pe care

Universul familiei

,,

fertilitatii de reglare a fertilit at,, ii le întinde o opinie publicã sau o lege permisivã, ºi chiar sã contribuie, în mãsura posibilului, la redresarea acestei opinii publice. Sunt atâtea elemente de reflecþie care pot consolida asemenea convingeri sãnãtoase. De exemplu, într-o epocã în care atâtea curente ecologice cer respectul naturii, ce putem gândi despre o invazie a unor procedee ºi a unor substanþe artificiale în acest domeniu eminamente personal? Înlocuirea prin tehnici a stãpânirii de sine, a renunþãrii la sine pentru celãlalt, a efortului comun al soþilor, nu marcheazã oare o regresie a ceea ce constituie nobleþea omului? Nu se vede oare cã omul este subordonat moralei? Oare s-a mãsurat raza de acþiune a refuzului de a avea copii asupra psihologiei pãrinþilor, în timp ce ei poartã cu sine, înscrisã în natura lor, dorinþa de a avea copii? Dar efectul acestui refuz asupra viitorului societãþii? ªi ce am putea crede despre o educaþie sexualã a tinerilor, care nu i-ar pune în gardã pe aceºtia faþã de cãutarea unei plãceri imediate ºi egoiste, disociate de responsabilitatea iubirii conjugale ºi a procreaþiei?

Un rezultat experimental surprinzãtor obþinut în România, care confirmã valoarea darului integral în iubire

Cu ocazia Sondajului Tineretului Catolic INTC, Oradea 2003, la care au participat 1376 de tineri, s-a constat cã pentru fetele între 16 ºi 24 de ani (au fost 477), rãspunsul: „Nu ºtiu dacã viaþa mea are sens” este influenþat direct de un singur factor, ºi anume de rãspunsul: „Da, sunt de acord cu contracepþia”. Nu e vorba aici de practicarea ei ca atare. Nu toate fetele de la Oradea practicau contracepþia. E vorba de acceptarea principiului contracepþiei, care, cum dovedeºte rãspunsul fetelor (validat de coeficienþii de semnificaþie statisticã), atinge în proporþie mare însuºi sensul vieþii lor. (v. rezultatele sondajului ºi graficele corespunzãtoare în site-ul www.culturapersoanei.ro).

Respectul pentru viaþa umanã deja conceputã, convingere care trebuie clarificatã ºi întãritã

Aceasta este a doua observaþie din discursul Papei Ioan Paul al II-lea cãtre asociaþia CLER. Bãrbatul ºi femeia trebuie sã primeascã ºi sã protejeze fiinþa umanã ai cãrei procreatori au fost ºi pe care nu au niciodatã dreptul sã o elimine. Privitor la educarea ºi formarea acestor copii, în discursul din 1.10.1979, þinut la Limerick, în Irlanda, Ioan Paul al II-lea a spus: „Sã nu credeþi cã în viaþa voastrã puteþi face ca ceva mai important ºi care sã trezeascã mai mult respect, decât a fi buni pãrinþi creºtini, taþi ºi mame. Fie ca mamele irlandeze, tinerele ºi fetele sã aibã puterea de a nu da ascultare celor ce le spun cã a lucra într-o profesie în mijlocul lumii, a avea succes în munca din afara familiei este mai important decât vocaþia de a transmite viaþa ºi de a avea grijã de aceastã viaþa, ca mamã. Viitorul Bisericii, viitorul umanitãþii depinde în mare parte de pãrinþi ºi de tipul de viaþã familialã cãreia aceºtia i se dedicã în cãminul lor. Familia este mãsura autenticã a mãreþiei unei naþiuni tot aºa cum demnitatea omului este adevãrata mãsurã a unei civilizaþii.”

Legalizarea avortului va face ca mulþi, în mod fatal, sã nu mai resimtã acest respect ºi aceastã responsabilitate

privind viaþa umanã, banalizând o eroare gravã. Contracepþia ºi avortul se situeazã, la niveluri evident diferite, în aceeaºi linie a fricii de copil, a refuzului vieþii, a lipsei de respect pentru actul sau pentru fructul uniunii, aºa cum este ea voitã, pentru bãrbat ºi femeie, de Creator.

A treia observaþie: trebuie pus în miºcare tot ceea ce este de naturã sã ajute în mod concret pe soþi sã trãiascã paternitatea responsabilã

Trebuie încurajate ºi comunicate cercetãrile ºtiinþifice care permit o cunoaºtere mai precisã a ciclului feminin ºi care permit o utilizare mai destinsã a metodelor naturale de reglare a naºterilor.

Pe scurt, lucrurile pot fi exprimate într-o singurã frazã, ca în discursul din 20.2.1996 adresat episcopilor din Tanzania: „Pentru ca pastorala familiei sã fie eficientã este necesarã o pregãtire adecvatã pentru cãsãtorie. Aceasta trebuie sã fie prezentã în mod explicit ºi convingãtor în învãþãtura Bisericii asupra unitãþii ºi indisolubilitãþii matrimoniale, precum ºi în învãþãtura sa referitor la procrearea responsabilã ºi la folosirea metodelor naturale de reglementare a fertilitãþii (cf.

Evangelium vitae, n. 97).” Încheiem aceastã succintã enumerare de teme printr-o afirmaþie, din 13.6.2003, a lui IoanPaul al II-lea la o întâlnire organizatã de Consiliul Pontifical pentru Familie: „(...) datoritã lipsei de responsabilitate ºi de angajare în problemele familiei, apare riscul unui ridicat preþ social care sã trebuiascã plãtit, din pãcate, iar aceste costuri sã cadã mai ales pe umerii generaþiilor viitoare, victime ale unei mentalitãþi nocive ºi confuze, ale unor stiluri de viaþã nedemne pentru om.”

9

10

Oameni ai credinþei

Amos, un revoluþionar al timpului sãu

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Domnul nimic nu face, fãrã sã descopere taina profeþilor, slujitorii sãi!” (Am 3,7).

Profetul Amos, care a trãit în îndepãrtatul an 750 îC, este, poate, cel mai popular ºi cel mai cunoscut dintre profeiþi minori sau mici.

Sunt numiþi astfel, nu pentru cã ar fi mai puþin importanþi, iar mesajul lor de mai micã importanþã ºi, în consecinþã, ar avea mai puþinã valoare ci, pur ºi simplu, pentru cã ceea ce au scris ei este mai puþin extins, dar în egalã mãsurã plin de învãþãminte pentru viaþa noastrã. Profeþii minori nu ne-au lãsat scrieri de dimensiunile cãrþii lui Isaia, sau Ieremia, sau chiar Ezechiel. Ei au fost în numãr de doisprezece, noi însã ne vom opri doar la câþiva dintre aceºtia: Amos, Miheia, Oseea, Iona, Zaharia ºi, în sfârºit, Malahia.

Profetul Amos a fost de profesie pãstor, originar din localitatea Tecua, situatã la circa 20 de kilometri sud de Ierusalim. Originea sa þãrãneascã nu i-a permis profetului o pregãtire deosebitã; dimpotrivã, a lãsat urme adânci asupra caracterului sãu. Amos a avut

un limbaj direct ºi fãrã ocoliºur; el se adresa în egalã mãsurã ºi mai marilor puterii timpului sãu. În timp ce domnea pacea asupra þãrii ºi o prosperitate fãrã egal, profetul Amos îºi ridicã glasul împotriva tuturor nedreptãþilor sociale sãvârºite de cei fãrã inimã. El condamnã în numele lui Dumnezeu viaþa coruptã a celor puternici, toate nedreptãþile sociale pe care mai-marii vremii le sãvârºeau adunându-ºi comori nepermise, precum ºi jertfele pe care ei pretindeau cã la aduc Domnului. Inima lor însã era departe de Domnul! Am putea spune cã profetul Amos a trãit momente de grea cumpãnã pentru cei sãraci, care erau sortiþi sã devinã ºi mai sãraci, la fel ca ºi în zilele noastre. Este greu, dacã nu imposibil, sã ne mai ridicãm atunci când am pierdut speranþa. Sã ascultãm un scurt citat din predica sa plinã de revoltã: “Fiindcã voi cãlcaþi în picioare pe cel sãrman ºi luaþi de la el tribut de grâu, Cu toate cã aþi zidit case de piatrã cioplitã, nu veþi locui în ele.

Aþi sãdit viþã de bun soi, dar nu veþi bea din vinul ei!

Fiindcã ºtiu cã multe sunt fãrãdelegile voastre ºi mari pãcatele voastre!

Aþi asuprit pe cel drept; luaþi mitã ºi stoarceþi pe cei sãraci!

(Am 5,11-12).

Aºa cum se întâmplã întotdeauna, cel mic ºi fãrã de apãrare plãteºte. Aºa se întâmpla ºi atunci, când glasul profetului deranja pe cei avuþi ºi puternici ai zilei. Ei decid, nici mai mult, nici mai puþin, decât expulzarea profetului Amos de la Betel, unde activase pânã atuncideranjându-i foarte mult. Amos pleacã descurajat ºi abãtut de la ei, undeva în sudul þãrii, în regatul lui Iuda, lãsând în urma sa pe cei bogaþi ºi fãrã inimã sã continue sã-ºi ducã aceeaºi viaþã de lux ºi

dezmãþ ca ºi pânã acum. Dar ºi de acolo, de departe, profetul Amos nu-ºi va avea astâmpãr nici o clipã, glasul sãu va deveni din nou tot mai ameninþãtor. Cu mai multã putere, va lua apãrarea celor sãraci ºi fãrã adãpost, a vãduvelor rãmase fãrã nici un sprijin, a copiilor abandonaþi, a celor pãrãsiþi, a celor sãraci. Într-un cuvânt, se va îngriji de toþi cei nãpãstuiþi repetând într-una, în stânga ºi în dreapta: ”Cãutaþi sã faceþi binele ºi nu rãul . . . iar Domnul se va îndura de voi!” (Am 5,14.15).

Profetul Amos a predicat cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadã de timp foarte propice pentru Israel. Þara se extindea tot mai mult, acumulând bogãþii peste bogãþii. Pe de altã parte, o lege nescrisã se adeverea, cei bogaþi deveneau tot mai bogaþi ducând o viaþã de lux ºi fãrã grija zilei de mâine, în contradicþie cu mizeria ºi insultele la care erau supuºi cei mulþi: ”erau tolãniþi pe divanuri de fildeº ºi se rãsfãþau pe sofalele lor; mâncau miei de la turmã ºi viþei puºi la îngrãºat . . .

Beau vin din amfore, iar din undelemnul cel mai bun îºi fac miresme de uns, dar nu le pasã deloc de prãbuºirea casei lui Iosif!” (Am 6,4.6).

Am rugãmintea de a încerca sã citiþi cartea profetului Amos. Veþi avea multe de învãþat, cãci Amos a fost un profet al celor mulþi, al celor obijduiþi, al celor fãrã speranþã. Este bine, este încurajator cã cineva este cu noi, simte ca ºi noi, trãieºte ca ºi noi. Nedreptatea nu poate dura veºnic, pentru cã Dumnezeu, Cel bun ºi atotputernic, în care credem cu toatã tãria ºi-n care ne-am pus toate speranþele, nu va dezamãgi niciodatã: ”Iatã, vin zile – spune Domnul Dumnezeu – în care voi trimite foamete în þarã, însã nu foamete dupã pâine ºi nu sete dupã apã, ci dupã cuvântul lui Dumnezeu!” (Am 8,11).

Aprofundare

Submineazã Evanghelia lui Iuda creºtinismul?

Preluare din Revista “Lumea Catholica”, aprilie 2006, www.catholica.ro

- Ce este Evanghelia lui Iuda?

- Deºi manuscrisul trebuie încã autentificat, pare a reprezenta un text din secolul IV sau V, o copie a unui document anterior, produs de o sectã gnosticã a cainiþilor. Documentul îl prezintã pe Iuda Iscarioteanul într-o luminã bunã, descriindu-l ca unul care a ascultat de o poruncã divinã atunci când l-a predat pe Isus autoritãþilor, pentru mântuirea lumii. Poate foarte bine sã fie o copie a Evangheliei lui Iuda, la care se referã Sf. Irineu din Lyon în lucrarea sa Adversus haereses, scrisã în jurul anului 180 dC. - Dacã este autentic, ce provocare aduce acest document pentru credinþa tradiþionalã creºtinã? Va “zgudui creºtinismul din temelii”, dupã cum sugereazã o parte din presã?

- Cu siguranþã nu. Evangheliile gnostice sã nu uitãm cã existã mai multe, nu doar aceasta - nu sunt documente creºtine per se, din moment ce ele vin de la o sectã sincretistã ce încorporeazã elemente din diferite religii, inclusiv din creºtinism. Din momentul apariþiei lor, comunitatea creºtinã le-a respins datoritã incompatibilitãþii lor cu credinþa creºtinã.

Evanghelia lui Iuda poate fi un astfel de document, caz în care este de o mare valoare istoricã, prin contribuþia pe care o aduce la cunoaºterea miºcãrii gnostice - dar nu ridicã nici o provocare directã pentru creºtinism.

- Este adevãrat cã Biserica a încercat sã ascundã acest text ºi alte texte apocrife?

- Acestea sunt mituri promovate de Dan Brown ºi de alþi adepþi ai teoriei conspiraþiei.

Poþi merge aproape în orice librãrie catolicã ºi cumpãra un exemplar cu Evanghelii gnostice. Creºtinii nu cred cã sunt adevãrate, dar aceasta nu înseamnã cã urmãresc sã le ascundã.

- Dar, oare, un document de acest fel nu rivalizeazã cumva cu sursele creºtine, precum cele patru Evanghelii canonice?

- Sã ne amintim cã gnosticismul a apãrut pe la jumãtatea secolului al II-lea, iar Evanghelia lui Iuda, dacã este autenticã, dateazã probabil de la sfârºitul acelui secol.

Ca sã se înþeleagã mai bine, ar fi ca ºi cum eu aº scrie acum un text despre rãzboiul civil american (1861-1865) ºi cineva ar avea

pretenþia, mai apoi, sã îl utilizeze ca izvor istoric principal despre acea perioadã. Textul Evangheliei lui Iuda nu a putut fi scris de martori oculari, precum este cazul a cel puþin douã Evanghelii canonice.

- De ce ar fi fost interesatã miºcarea gnosticã de persoana lui Iuda?

- Una dintre diferenþele majore dintre credinþa gnosticã ºi cea creºtinã priveºte originea rãului în univers. Creºtinii cred cã un Dumnezeu bun a creat o lume bunã ºi cã, datoritã abuzului în folosirea liberului arbitru, pãcatul ºi stricãciunea au intrat în lume ºi au produs dezordine ºi suferinþã. Gnosticii dãdeau vina pe Dumnezeu pentru rãul din lume ºi susþineau cã El a creat o lume dezordonatã ºi defectuoasã. De aceea, ei cereau reabilitarea unor personaje din Vechiul Testament, precum Cain, care l-a ucis pe fratele sãu Abel, sau Esau, fratele mai mare al lui Iacob, care ºi-a vândut dreptul de întâi nãscut pentru o farfurie de mâncare.

Iuda se potriveºte perfect în agenda gnosticã de demonstrare a faptului cã Dumnezeu a intenþionat existenþa rãului în lume.

- Dar nu a fost oare nevoie de trãdarea lui Iuda pentru împlinirea planului lui Dumnezeu, aºa dupã cum sugereazã textul?

- Fiind Atotºtiutor, Dumnezeu ºtie pe deplin ce alegeri vom face ºi þese, chiar ºi din deciziile noastre greºite, planul Sãu providenþial pentru aceastã lume. În ultima carte pe care a publicat-o, Papa Ioan Paul al II-lea ne-a oferit reflecþiile sale asupra modului în care Dumnezeu continuã sã scoatã roade bune chiar ºi din cel mai cumplit rãu produs de om. Aceasta nu înseamnã însã cã Dumnezeu doreºte ca noi sã facem rãul, sau cã El a dorit ca Iuda sã îl trãdeze pe Isus.

Dacã nu era Iuda, ar fi fost altcineva.

Autoritãþile de atunci erau deja hotãrâte sã îl omoare pe Isus, aºa cã era doar o chestiune de timp.

- Care este poziþia Bisericii cu privire la Iuda? Este posibilã “reabilitarea” lui?

- Deºi Biserica Catolicã are un proces de canonizare prin care declarã cã anumite persoane sunt în rai, ca sfinþi, nu are vreun proces prin care sã declare cã anumite persoane ar fi condamnate în iad. Mulþi considerã cã Iuda este probabil în iad,

datoritã severei sentinþe a lui Isus referitoare la el: “Ar fi fost mai bine ca acest om sã nu se fi nãscut”, dupã cum citim la Matei 26,24.

Chiar ºi aceste cuvinte nu oferã însã o dovadã clarã despre soarta lui Iuda. În cartea sa din 1994, “Sã trecem pragul speranþei”, Papa Ioan Paul al II-lea a scris cã acele cuvinte ale lui Isus “cu siguranþã nu se referã la condamnarea veºnicã”.

- Dar dacã cineva meritã iadul, nu este Iuda acesta?

- Cu siguranþã, multe persoane meritã iadul; însã trebuie sã ne amintim cã îndurarea lui Dumnezeu este infinit mai mare decât ticãloºia noastrã. Petru ºi Iuda au comis greºeli similare: Petru s-a dezis de trei ori de Isus, iar Iuda l-a vândut autoritãþilor. ªi totuºi, Petru este amintit ca un sfânt, pe când Iuda ca un trãdãtor. Diferenþa principalã între aceºtia doi nu constã în natura sau gravitatea pãcatului lor ci, de fapt, în disponibilitatea de a accepta îndurarea lui Dumnezeu. Petru a plâns pentru pãcatele lui, a venit înapoi la Isus ºi a fost iertat. Evanghelia ne spune însã despre Iuda cã s-a sinucis din disperare.

- De ce Evanghelia lui Iuda stârneºte atâta interes?

- Astfel de teorii privitoare la Iuda nu sunt, cu siguranþã, ceva nou. Sã ne amintim de spectacolul din 1973, “Jesus Christ Superstar”, în care Iuda cântã: “Nu m-am gândit deloc la rãsplata mea. Nu am venit aici din dorinþa mea”, sau de romanul lui Taylor Caldwell, din 1977, “Eu, Iuda”. Enormul succes comercial al cãrþii “Codul lui Da Vinci” a ridicat miza unor astfel de teorii, care pot sã aducã bani frumoºi. Michael Baigent, autor al cãrþii “Sfântul Sânge, Sfântul Graal”, are acum o carte intitulatã “Hârtiile lui Isus”, în care reia vechea idee cã Isus ar fi supravieþuit crucificãrii. Noi studii “ºtiinþifice” afirmã cã ar fi putut exista condiþii meteorologice care sã îi permitã lui Isus sã umble pe apã, de fapt pe gheaþã. În esenþã, pentru aceia care resping total posibilitatea miracolelor, orice teorie, oricât ar fi de bizarã, este mai bunã decât ceea ce susþine creºtinismul.

P Prr. THOMAS D. WILLIAMS WILLIAMS,, eologie decan al Facultãþii de TTeologie de la Universitatea “Regina Apostolorum” din Roma.

11

12

Suflet tânãr Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene,

Gândul meu pentru tine(ri)

Roagã-te în fiecare zi.

Roagã-te dimineaþa, când începi o nouã zi.

La amiazã, când soarele este sus pe cer.

Seara, când întunericul acoperã pãmântul.

Roagã-te neîncetat!

Roagã-te atunci când eºti sãnãtos, dar ºi când eºti bolnav.

Atunci când sufletul îþi este plin de pace, dar ºi când îþi este neliniºtit.

Atunci când eºti vorbit de bine, dar ºi când eºti bârfit pe la spate.

Roagã-te cu umilinþã!

Roagã-te când eºti împãcat cu Dumnezeu, dar ºi când ai pãcãtuit.

Când eºti copleºit de dispoziþie sufleteascã, dar ºi când nu ai chef de nimic.

Când simþi binecuvântarea cerului, dar ºi când eºti abandonat de toþi.

Roagã-te ºi vei fi în comuniune veºnicã cu Dumnezeu!

Roagã-te ºi vei avea, încã de pe acum, parte de rãsplata cerului!

Roagã-te ºi aleargã zilnic sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria!

Foto-reportaj al cursului de formare pentru animatori (28-30 aprilie)

Rugãciuni ale fratelui Roger din Taizé (mai) Dumnezeu al milei, Evanghelia ne dã sã înþelegem aceastã veste bunã: nimeni nu este îndepãrtat nici de dragostea TTa, a, nici de iertarea TTa. a.

1. Cred în ietarea pãcatelor.

2. Cred în învierea morþilor 3. ...ºi viaþa veºnicã.

4. Amin.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Propuneri de catehezã – luna mai

Copile dragã, Am sã-þi spun azi povestea unui stejar bãtrân, la umbra cãruia mulþi ºi-au gãsit alinarea ºi s-au întremat sufleteºte, prin ascultarea învãþãturii lãsatã oamenilor de Mântuitorul Isus.

Copacul din poveste îºi ducea zilele cu seninãtate, bucurându-se de strãlucirea soarelui, de mângâierea rãcoroasã a ploilor de varã ºi de spaþiul de care avea nevoie, de jur împrejur, pentru a respira în voie ºi pentru a fi privit ºi admirat.

Trebuie sã ºtii, copile dragã, cã stejarul cu pricina se bucura de multã preþuire, deoarece fusese sãdit cu mulþi ani în urmã ºi era o specie rarã, aºa încât o lege a locului îl proteja, considerându-l un monument al naturii.

Toate ar fi fost bune ºi frumoase, pentru stejar ºi pentru cei care – din generaþie în generaþie – se adunau la umbra lui, dacã nu ar fi apãrut într-o zi un om bogat, printre ale cãrui avuþii se numãra ºi pãmântul din preajma stejarului. ªi, cum omului acestuia îi stãtea mintea la cum sã-ºi umple ºi mai mult vistieria, el se gândi sã transforme bucata de pãmânt de lângã stejar într-un loc de înmulþit bani. ªi, fãrã a sta prea mult pe gânduri ºi fãrã a-i pãsa de stejar, de legea care-l ocrotea ºi de cei pe care bãtrânul copac îi adãpostea, bogãtaºul se apucã de sãpat lângã rãdãcinile stejarului pentru a face loc construirii unui uriaº care sã zgârie norii ºi în al cãrui pântece sã se facã comerþ ºi alte „fabrici” de bani.

Aºa o hotãrâre nu putea sã-i lase indiferenþi pe cei care crescuserã la umbra stejarului,

Copiii se î ntrea bã…

S te ja rul s, i c olosul co ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

îngrijoraþi pentru soarta bãtrânului copac, ce urma sã fie sufocat de mãreþia colosului de fier, sticlã ºi beton din vecinãtatea lui. Aºa încât, bieþii oameni începurã a scrie jalbe pe la mai marii locului, aleºi sã stea pe scaune de vazã ca apãrãtori ai legii, dar aceºtia din urmã, din nu ºtiu ce motiv, nu prea voirã sã deschidã gura în apãrarea stejarului ºi a legii care-i dãdea dreptate. Între timp, escavatoarele continuau sã sape, slãbind rãdãcinile stejarului ºi acoperind, cu zgomotul lor, ciripitul pãsãrilor ºi cântul credincioºilor ce continuarã sã se adune la umbra copacului ameninþat de colosul ce stãtea sã se înalþe în coasta lui.

Mã întrebi ce a urmat, copile dragã… ? Nu ºtiu sã-þi rãspund, dar ºtiu cã bunul sfârºit al poveºtii îl putem scrie împreunã, unindu-ne glasurile în rugãciune ºi în apãrarea stejarului de a cãrui parte stã legea ºi, dacã este nevoie, fãcând un lanþ viu în jurul acestuia, pentru a-l apãra de furia escavatoarelor ºi a celor care mãsoarã totul în bani. ªi nu uita, copilul meu drag, cã, aºa cum „nu mor caii când vor câinii”, nici stejarii nu mor când titanii vor.

Este Isus singura cale care duce la rai?

Da, Isus e singurul drum care duce la rai. El a spus: „Nimeni nu vine la Tatãl decât prin mine.”

Numai el poate sã ne dea iertarea pãcatelor, pentru cã el a murit pentru noi. Numai el are putere sã ne ierte, pentru cã este Dumnezeu. ªi numai el poate sã ne judece absolut corect, pentru cã numai el vede tot.

Existã oameni care nu-l cunosc pe Isus, dar care au o inimã bunã ºi dreaptã. Pentru meritele lui Isus ºi ei pot ajunge în rai. Alþi oameni au auzit de Isus, dar nu vor sã-l asculte. Ei încearcã sã-ºi facã raiul aici pe pãmânt, alergând numai dupã bani, dupã distracþii, chinuind pe alþii. Dar dacã Isus ne-a arãtat clar cã doar un singur drum care duce la rai, ce ºanse avem sã-l gãsim în altã parte?

Verset cheie: Isus a spus: Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl decât pin mine (In 14,6). Versete ajutãtoare: In 6,68; Ap 22,17 (a daptare dupã 205 Questions Children Ask about God ) (adaptare

13 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ

14

Din viaþa parohiei

Scurt istoric

P a r o h i a romano-catolicã din Nãvodari este una dintre cele mai tinere din Arhidieceza de Bucureºti.

Industrializarea, construirea rafinãriei Petromidia ºi a altor obiective economice au determinat migraþia multor credincioºi catolici din Moldova pe teritoriul Dobrogei. Într-o primã fazã, credincioºii stabiliþi aici, pentru a participa la Sfânta Liturghie, se deplasau la Constanþa; apoi Nãvodariul devine filiala parohiei din Mihail Kogãlniceanu, în 1986 fiind numit primul paroh al acestei comunitãþi.

Pânã în anul 1997, când au fost finalizate lucrãrile la noua bisericã, Sfânta Liturghie se celebra într-o casã de pe strada Plopilor. Noua Bisericã a fost consacratã pe 27 septembrie 1998.

O parohie de aceeaºi vârstã cu parohul

La Nãvodari, „oraºul unde cerul sãrutã marea”, trãieºte o comunitate de credincioºi catolici de aproape douã sute de familii. „Sunt douã sute de familii, spune pãrintele paroh Nicolae Farcaº, împreunã cu credincioºii din filialele Lumina, Corbu ºi Sibioara. Pãrintele „Nicu”, aºa cum îl alintã credincioºii pe preotul Nicolae Farcaº, a sosit în aceastã comunitate dupã 25 august 2001. „Eram vicar la Constanþa, spune pãrintele Nicu, ºi uneori veneam în vizitã la Nãvodari; încã de atunci am cunoscut Nãvodariul ca pe o parohie în care sunt mulþi tineri ºi copii care cântã frumos. La concertele de Crãciun, Nãvodariul era renumit prin corul sãu. Pãrintele Toni (Anton Lenghen) avea o voce frumoasã ºi i-a învãþat sã cânte; de fapt, la Nãvodari, existã o tradiþie încã de pe vremea pãrintelui Ioan P. Solomon, care a învãþat mai multe fete sã cânte la orgã; o tradiþie care se respectã ºi astãzi. Din pãcate, numãrul copiilor este în scãdere, când am ajuns la Nãvodari erau 15-20 de copii în clasele V-VIII, acum sunt cinci, ºase (…)” . „Parohia din Nãvodari, continuã pãrintele Nicu, este o parohie tânãrã; credincioºii provin din Moldova, majoritatea din zona Bacãului ºi a Romanului. Fiind o parohie tânãrã ºi având un paroh tânãr, spune zâmbind pãrintele paroh, am reuºit sã ne înþelegem bine încã de la început. În primul an am stat în casa veche, dar anul urmãtor, cu o lunã înainte de hram, le-am spus credincioºilor cã de hram vreau sã mã mut în noua casã parohialã. Casa era doar tencuitã, mai erau multe finisãri de fãcut, trebuiau vopsite uºile, geamurile, dar nu aveam nevoie de meseriaºi ºi i-am rugat pe credincioºi sã mã ajute; nimeni nu credea cã vom reuºi sã terminãm într-o lunã, dar am reuºit pentru cã erau zile când veneau ºi 30 de persoane la treabã; cum ieºeau din schimb veneau la parohie. Însã, cel mai mult m-am bucurat cã prin aceste munci au reuºit sã se cunoascã, au devenit mai

Parohia Fericitu Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

apropiaþi, au început sã simtã cã aceasta este casa lor”.

Cât priveºte participarea la sfintele sacramente, pãrintele Nicu ne spune: „Sunt multe persoane care participã la spovadã ºi împãrtãºanie; niciodatã de sãrbãtori nu stau singur, invit mereu un preot dintr-o altã localitate. Astãzi, de exemplu, pentru cã suntem în Duminica Divinei Milostiviri (n.r. 23 aprilie 2006), multe persoane din parohie fac novena sau coroniþa la Divina Milostivire; o datã pe lunã, când avem adoraþie în capela surorilor, recitãm coroniþa împreunã. Însã, cel mai mult, am cãutat sã promovez devoþiunea în cinstea Fericitului Ieremia care, fiind patronul nostru, trebuie cunoscut mai bine de cãtre credincioºi. Existã ºi devoþiunea cãtre Sfântul Anton de Padova, dar mulþi dintre credincioºi merg la Constanþa, la bazilicã, pentru a-l cinsti, pentru cã aºa au fost învãþaþi de pe vremuri”.

Semne bune pe ntru nãvodãreni pentru

La capitolul perspective, pãrintele Nicu ne spune: „Anul trecut, în parohia noastrã au sosit Surorile Capucine ale Fericitei Maici Francesca Rubatto (Reginalda Albertani, Chiara Mistri ºi Francesca Piaggi) ºi, cu ajutorul lor, vrem sã ajungem ºi pe alte cãi la oameni, de exemplu, vrem sã facem un oratoriu, lângã casa parohialã; un mini oratoriu existã ºi acum în camerele de jos ale casei parohiale, uºa casei e mereu deschisã pentru tineri ºi copii.

Deja am primit aprobãrile din partea autoritãþilor ºi, zilele urmãtoare, vrem sã începem lucrãrile la un dispensar, lângã casa surorilor, iar întrun viitor mai îndepãrtat sperãm sã avem ºi o grãdiniþã. Acum încercãm sã formãm ºi personalul pentru grãdiniþã, de aceea i-am sfãtuit pe câþiva tineri sã înceapã liceul pedagogic”.

Vorbind cu cele trei surori italience despre activitãþile ºi despre planurile pe care le au în parohie, iatã ce am aflat: „Atenþia noastrã, spune sora Reginalda, se îndreaptã spre cei bolnavi, spre copii; noi lucrãm în oratorii, dar acordãm, de asemenea, asistenþã medicalã în familii, pentru cã suntem ºi infirmiere”. „Comunitatea ne-a primit foarte bine, spune sora Chiara, acum am început sã facem catehezã cu copiii ºi tinerii, dar pregãtim ºi familiile copiilor care trebuie sã fie botezaþi. Vrem sã cunoaºtem mai bine familiile, sã pãstrãm legãtura cu ele; am observat cã mulþi au nevoie sã vorbeascã cu cineva”. „Vrem sã creãm un canal de legãturã între parohie ºi familii, adaugã sora Francesca, suntem de puþin timp aici, încercãm sã vedem ce se poate face”.

Din viaþa parohiei

ul Ieremia Valahul – Nãvodari Biserica, singura mea alinare

Doamna Maria Ioniþã s-a nãscut în Basarabia, dar a copilãrit la Mirceºti. La Nãvodari a ajuns în anul 1945 ºi face parte din prima familie catolicã din Nãvodari. „Îmi amintesc, spune doamna Ioniþã, cã atunci când a murit tatãl meu, în anul 1953, la Nãvodari nu aveam preot ºi a trebuit sã-l þinem ºase zile în casã pânã ce am gãsit un preot. A început apoi sã vinã preotul de la Kogãlniceanu ºi celebra slujba chiar la mama în casã.

Eram vreo 10-15 familii pe atunci. S-a cumpãrat apoi casa de pe strada Plopilor, iar eu ºi mama mea am îngrijit-o mereu. Aceastã nouã bisericã este pentru mine ceva deosebit, îmi umple un gol din inimã; nu vin zilnic, dar vin ori de câte ori pot”.

Doamna Ana Stan asista la discuþiile noastre þinându-l în braþe pe Benedict, un copilaº botezat în Noaptea Învierii cu numele actualului papã; este din LuiziCãlugãra (Bacãu) ºi la un moment dat intervine spunând: „Pentru mine, biserica, Sfânta Liturghie ºi comunitatea sunt singura mea alinare. Suntem uniþi, preoþii ne-au þinut uniþi, eu nu pot sã-l uit pe pãrintele Ieronim Iacob; era cumsecade ºi þinea predici frumoase”.

Oameni pe care te poþi baza

Doamna Ana Enache este nãscutã în zona Romanului la Nãvodari ajungând în anul 1985. „Eu lucram în Braºov ºi soþul meu aici, spune doamna Enache; dupã ce ne-am cãsãtorit, ne-am mutat la Nãvodari; la Sfânta Liturghie am participat ºi când se celebra în casa de pe strada Plopilor ºi vin cu mare drag ºi aici pentru cã suntem ca o familie, oamenii sunt foarte buni ºi sãritori, când este ceva de fãcut la bisericã vin cu toþii”.

Domnul Gheorghe Ursache este, din anul 1986, „mâna dreaptã a preoþilor”. „Acum stau în Lumina, dar tot aici vin la bisericã pentru cã acolo nu avem. Eu cu pãrintele Solomon am împrejmuit locul pe care se aflã biserica. Când eram liber aici veneam, nu mergeam la o bere sau la plajã, veneam aici pentru cã biserica este ca o a doua casã pentru mine. Suntem mândri de biserica noastrã”.

Domnul Anton Ungureanu ºi soþia sa Virginia sunt din Belceºti, judeþul Iaºi ºi au ajuns în judeþul Constanþa în anul 1971, iar la Nãvodari, în 1980. „Prima datã când am venit aici, Sfânta Liturghie se celebra într-o camerã; apoi, când numãrul credincioºilor a crescut, s-a cumpãrat casa de pe Plopilor; acolo am mai dãrâmat niºte pereþi ºi am fãcut o capelã. Pe locul unde se aflã biserica era grãdina unui bãtrân care nu voia deloc sã cedeze, dar pãrintele Solomon l-a convins. Cu pãrintele Ieronim Iacob ºi cu pãrintele

Francisc Ungureanu a cumpãrat fierul pentru gardul bisericii. Pentru mine, spune domnul Ungureanu, biserica pe care am reuºit s-o înfiripãm este bine venitã ºi îi mulþumim lui Dumnezeu cã am avut preoþi care s-au zbãtut sã avem aceastã bisericã. Dacã ceilalþi preoþi, Ianuº Sociu, Iacob Gherghelucã, Ioan P. Solomon, Ieronim Iacob s-au strãduit sã ne þinã uniþi ºi sã avem o bisericã, pãrintele Antonel ºi pãrintele Nicu au voit sã comunicãm unii cu alþii. Pãrintele Nicu a pus piciorul în prag ºi ne-a zis: „Vreau sã vã vãd discutând dupã Sfânta Liturghie!”.

Domnul Francisc Pãuleþ este ºi dânsul originar din judeþul Iaºi, iar la Nãvodari este din anul 1986. „Îmi amintesc cã toate modificãrile pe care le-am fãcut la vechea capelã, spune domnul Pãuleþ, le-am fãcut noaptea pentru cã nu aveam voie; dacã mai lucram ziua ºi venea controlul trebuia sã ne ascundem. Acum este altfel, vecinii sunt un pic supãraþi pe noi pentru cã tragem clopotul”.

Doamna Mariana Dragoman este din ªcheia, judeþul Iaºi. „Sunt de 30 de ani în Nãvodari, spune doamna Dragoman, am venit la liceu, apoi i-am adus ºi pe fraþii mei. Mult timp am mers la bisericã la Constanþa, cu câþiva lei mergeam ºi veneam; acum nu ºtiu dacã am mai fi reuºit sã ajungem, cu patru copii este foarte scump. E bine cã avem bisericã ºi îmi place foarte mult sã ne întâlnim. Toþi se minuneazã cã suntem puþini ºi am reuºit sã facem aceastã bisericã”.

Vara, singura problemã

Dupã cum vedem, parohia din Nãvodari are viitor; dupã Constanþa, este a doua parohie ca numãr de credincioºi. „Noi nu ne confruntãm cu exodul familiilor spre Occident, spune pãrintele paroh, pentru cã aici sunt locuri de muncã; au plecat puþini, dar pe cei mai mulþi plecatul nu-i încântã, aºa cã au rãmas aici. Existã, însã, o problemã: e greu sã faci pastoraþie cu tinerii, la malul mãrii. Vara, toþi tinerii se angajeazã pe plajã ºi nu mai au nici o zi sau orã liberã, aºa încât la bisericã nu-i mai vezi ºi mã doare lucrul acesta, eu încã nu am gãsit o posibilitate sã-i þin aproape de Bisericã ºi pe timpul verii”.

15

16

Din viaþa Arhidiecezei

Seminarul de formare a formatorilor Timp bogat al Credinþei În aceste zile speciale, care urmeazã Sãrbãtorii celei mai mari a creºtinãtãþii – Învierea Mântuitorului nostru Isus Cristos - îmi face plãcere sã aduc în atenþia cititorilor acestei reviste ºi, în special, a colegilor mei profesori, un proiect internaþional care s-a bucurat de succes în þara noastrã.

Seminarul de formare a formatorilor Educaþia pentru religie ºi pentru cultura diversitãþii a fost organizat de Secretariatul Naþional al Învãþãmântului Catolic din România (SNEC), în colaborare cu Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, în parteneriat cu Federaþia Educatorilor Religioºi din Spania (FERE) ºi Comitetul European al Educaþiei Catolice din Bruxelles ( CEEC), la Facultatea de Teologie Greco-Catolicã din Oradea.

Beneficiarii acestei activitãþi metodice de excepþie au fost 50 de educatori din învãþãmântul preuniversitar, preoþi ºi profesori catolici,

împreunã cu profesori de confesiune ortodoxã, care s-au implicat în cadrul atelierelor de lucru.

Prestanþa pedagogicã ºi climatul religios ale seminarului au fost asigurate de conferinþele prezentate de Fr. dr. Lorenzo Tebar Belmonte ºi de pr. prof. Angel Miranda, FERE – Madrid. Au prezentat comunicãri Preasf. dr. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea (Falsa adoraþie – idolatria), Preasf. Aurel Percã, episcop auxiliar romano-catolic de Iaºi, responsabil cu învãþãmântul catolic în cadrul Conferinþei Episcopale Catolice din România, conf. univ. dr. Gheorghe Manolache (Opþiunea filosoficã ºi religioasã a fiinþei); prof. drd. Mariana Purþuc (Dialog ecumenic ºi interreligios în Europa unitã); prof. Romiþa Lupaºcu, inspector general, M.Ed.C. (Asigurarea calitãþii în educaþie ºi formare profesionalã în România. Perspective europene); prof. dr.Cristina Popa (Ipostaze borgesiene în lirica lui Nichita Stãnescu), dr. Mioriþa Got (Sentimentul religiozitãþii în ora de literaturã românã). Au avut intervenþii remarcabile: conf. univ. dr., pr. Iosif Bisoc, insp. ºcolar diecezan, Roman, prof. Liliana Antonescu, inspector general, I.ª.J. Bihor, prof. drd. Titiana Zlãtior, inspector general, I.ª.J. Cluj, prof. Antonio I. Andueza, directorul ªcolii profesionale ,,La Salle‘‘, Asociaþia ,,Institutul Sf. Ioan de La Salle‘‘, prof.

Adriana Todoran, inspector de specialitate, I.ª.J. Alba, prof. drd. Ela ªtefãnescu, Reºiþa, profesoarele drd. Diana Hãrtescu, Mioara Goian,

Ileana Sanda, Bucureºti, prof. drd. ªtefana Dumitru, Cãlãraºi, profesoarele Maria Lupu ºi Terezia Filip, inspectori de specialitate la inspectoratele ºcolare Vrancea ºi Maramureº, sr. Myriam Ghenþa.

Am lãsat Sfântului Spirit libertatea de a acþiona în noi!

Am nutrit dintotdeauna speranþa ºi credinþa cã noi, educatorii, ne înscriem în acþiunea de iubire a lui Dumnezeu, construim punþi de credinþã ºi de culturã! Educatorul le oferã elevilor un model practic ºi un gest de slujire, nãscut din iubirea dezinteresatã, pânã la jertfa dãruirii de sine. El va apãra familia umanã, tinerii care îi sunt încredinþaþi în mod special.

Comuniunea educatorilor, în general, ºi a educatorilor catolici, în special, se cuvine sã însemne respect, solidaritate, prin care – semn al dãruirii – fiecare se aflã în slujba celorlalþi.

La orele de curs ºi în cadrul lecþiei de orientare ºcolarã, profesorul confirmã autoritatea lui Cristos prin fapte ºi gesturi proprii. El iubeºte ºi serveºte Biserica, vesteºte cuvântul lui Dumnezeu cu fidelitate ºi iubire în faþa tinerilor; exerseazã rugãciunea în comuniune cu tinerii ºi participã cu aceºtia la Sfânta Liturghie, construind astfel o civilizaþie a iubirii. Suntem chemaþi sã cultivãm spiritul misionar în fiecare tânãr, sã veghem asupra raporturilor de adevãratã frãþie dintre tineri, sã-i determinãm sã redescopere Duminica ºi adorarea Sfântului Sacrament al Altarului, sã respecte cãsãtoria ºi valorile familiei, sã apere viaþa – iatã câteva dintre ideile enunþate de noul nostru Papã.

Sã-i învãþãm pe tineri sã se descopere ca luminã a lumii, conºtienþi de ineficienþa minciunii, a injustiþiei, a violenþei, a întunericului.

Tânãrul va fi orientat ºi îndrumat sã treacã de la pãcat la curãþie, de la îndoialã la credinþã, de la moartea sufletului, la viaþã. El va fi alpinistul care transpirã ºi suferã, perseverând pe calea speranþei spre victoria finalã.

Le oferim deci tinerilor bucuria unei iubiri împlinite, întâlnirea cu Isus Cristos. Isus este modelul nostru, învãþãtorul ºi maestrul, marele preot, dar ºi Mielul Jertfit, model al sacrificiului suprem prin cuvintele, faptele, modelul vieþii Sale. Sã trãim în lumina semnelor Sale întreaga noastrã viaþã.

Le reînnoiesc colegilor mei – truditori întru educaþie – rugãciunea pe care tatãl meu, Viorel Baciu, preot greco-catolic martir ºi distins profesor de limba ºi literatura românã în viaþa de fiecare zi, trecut din 1983 pe tãrâmul Luminii, mã îndemna sã o recit zilnic, pentru a-mi dãrui fiecare gest lui Cristos, ºi pentru a-mi asigura dimensiunea catolicã a vieþii: “Dumnezeiascã Inimã a lui Isus, Îþi ofer, prin mijlocirea Inimii Neprihãnite a Preacuratei Fecioare Maria, toate rugãciunile, lucrãrile, bucuriile ºi suferinþele zilei acesteia. Le unesc cu toate acele intenþiuni, cu care Tu Te jertfeºti necontenit pe altarele din lumea întreagã. Dar, mai ales, le ofer pentru Sfânta noastrã Bisericã Catolicã, pentru Sfântul nostru Pãrinte Papa ºi pentru toate intenþiunile recomandate membrilor apostolatului rugãciunii pentru luna ºi ziua aceasta. Amin.”

Prin activitatea desfãºuratã într-un climat de rãbdare, împreunã cu tinerii, vom reuºi sã demonstrãm cã sensul cuvântului “pedagog” este acela de a construi destine ºi de a le deschide acestora poarta Luminii.

prof. dr dr.. MIORIÞA GOT preºedinte S.N.E.C. – România inspector general, M.Ed.C.

Din viaþa Arhidiecezei

Procesiune de Sfintele Paºti la Constanþa Seara Sfintei Învieri a Domnului nostru Isus Cristos a fost celebratã ºi la Constanþa prin organizarea unei procesiuni, cu lumânãri aprinse. Mulþimea de credincioºi, printre care ºi foarte mulþi copii, a mãrºãluit în ordine pe un traseu ce a cuprins perimetrul din jurul bazilicii Sf. Anton de Padova. Fie cã au cântat „Cristos a înviat din morþi” sau au meditat asupra marelui mister al credinþei creºtine, participanþii la procesiune au fost întâmpinaþi cu simpatie de locuitorii zonei peninsulare a oraºului. Vicarul episcopal de Dobrogea, monseniorul ªtefan Ghenþa, a mulþumit enoriaºilor sãi pentru aceastã dovadã de credinþã ºi a acordat o menþiune specialã corului condus de Marius Oras.

La buna desfãºurare a evenimentului au contribuit ºi lucrãtorii Poliþiei Rutiere, care au oprit circulaþia în zonã pe timpul desfãºurãrii procesiunii.

MARIUS-OVIDIU NICULESCU

Comunitatea parohialã devine misionarã Misiunea popularã de la Târgu Jiu, duminicã, 30 aprilie, a intrat în cea de a patra fazã. Enoriaºii parohiei catolice Sfântul Ioan de Capestrano au fost vizitaþi de Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate, surorile Maestre Pie Venerini ºi de un grup de laici din aceastã localitate. Din acest motiv surorile, copiii ºi pãrinþii, duminicã, 30 aprilie, au primit împreunã crucea misionarã ºi mandatul pentru a mãrturisi Evanghelia lui Cristos în cartierele lor. În primele patru zile ale sãptãmânii, o echipã formatã din laici ºi consacraþi au vizitat cele patru zone pastorale ºi au animat ºi Centrele de Ascultare a Cuvântului, fiind gãzduiþi chiar de familiile misionare. Vineri 5 ºi sâmbãtã 6 mai preoþii au stat la dispoziþie pentru spovezi ºi colocvii. Cu liturghia euharisticã de duminicã, 7 mai, prezidatã de E. S. IPS Ioan Robu, Arhiepiscopul de Bucureºti, Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate au prezentat pãstorului diecezei munca de evanghelizare realizatã pe teritoriul de la Târgu Jiu, începând cu 2005.

Dupã un an, a scris pr. Petru Husariu în mesajul care prezintã programul sãptãmâni misionare, “cuvântul misiune ºi respectiv misiune popularã nu mai reprezintã o noutate”. În realitate, multe au fost ocaziile pentru a trãi împreunã aceastã experienþã, pânã acum împãrþitã în trei faze. Prima a fost în lunile ianuarie ºi februarie 2005 când, împreunã cu parohul, pãrintele Husariu, s-a elaborat proiectul misionar dupã nevoile spirituale ale comunitãþii. În al doilea moment, pe 13 martie 2005, la începutul primei sãptãmâni, Excelenta Sa Arhiepiscopul Ioan Robu a conferit mandatul misionar Oblaþilor. În octombrie 2005 a început cea de- a patra fazã cu întâlnirile lunare ale Betaniei, ºcoalã a Cuvântului în care au fost oferite instrumentele esenþiale pentru a face un drum de spiritualitate biblicã.

Misiunea popularã este un proiect organic, care se desfãºoarã într-o perioadã medie-lungã folosindu-se de instrumente diferite ºi personalizate.

Are ca centru vestirea directã a lui Cristos Mântuitor, în special în afara lãcaºurilor de cult. ªi se manifestã ca o acþiune eclezialã care atinge ºi angajeazã toatã þesãtura parohialã pentru a redefini, a reconfigura ºi a întãri pastoraþia prin permanentul mandat misionar al lui Cristos.

www .omimissio.net\romania www.omimissio.net\romania

Înãlþarea lui Isus Cristos: mister al glorificãrii Bisericii Pr ARCIZIU ªERBAN Pr.. TTARCIZIU

Arãtându-se Isus celor unsprezece, le-a zis: „Mergeþi în lumea întreagã ºi vestiþi Evanghelia la toatã fãptura. Cine va crede ºi se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede va fi osândit…

Domnul Isus, dupã ce le-a vorbit, s-a înãlþat la cer ºi s-a aºezat de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, pornind, au vestit pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântul prin semnele care îi însoþeau” (Mc 16,15-20). În înþelegerea primilor creºtini, Înãlþarea la cer a lui Isus Cristos Înviat reprezintã momentul culminant al mesianismului Sãu. Într-adevãr, consacrat ºi desemnat drept „Fiu iubit” al Tatãlui cu ocazia Botezului ºi intrând în Ierusalim în aclamaþiile mulþimii, aidoma lui Solomon dupã ungerea sa ca rege peste Israel în locul lui David (1Re 1,38-40), lui Isus nu-i mai rãmânea decât sã se aºeze pe tronul regesc. Aceastã întronare are loc, conform evangheliºtilor sinoptici, odatã cu Înãlþarea Sa la cer. Acum devine El pe deplin Mesia pentru întreg neamul omenesc pe care l-a rãscumpãrat prin Patima sa ºi cãruia i-a croit acces în sânul Sfintei Treimi prin Învierea sa.

Aºezându-se la dreapta lui Dumnezeu, Isus Cristos (Mesia) realizeazã cu fraþii sãi o legãturã nouã ºi veºnicã cu fraþii sãi (oamenii din toate timpurile ºi din toate locurile). Mai mult, El îºi continuã lucrarea de mântuire însoþindu-i pe ucenici pe cãrãrile evanghelizãrii ºi întãrind cuvântul lor prin semne. Important ar fi ca noi sã le putem vedea.

Fraþilor, vã rog , eu cel întemniþat în Domnul, sã umblaþi în chip vrednic de chemarea cu care aþi fost chemaþi, cu toatã smerenia ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngãduindu-vã unii pe alþii în iubire, strãduindu-vã sã pãstraþi unitatea Duhului în legãtura pãcii… precum aþi fost chemaþi la o singurã speranþã a chemãrii voastre… Fiecãruia dintre noi I s-a dat harul dupã mãsura darului lui Cristos. De aceea se spune: „Suindu-se întru înãlþime a dus în robie robia ºi a dat daruri oamenilor” (Ef 4,1-3.7-8).

Ca de fiecare datã în scrisorile sale, sfântul Pavel (Paul) precede îndemnurile sale morale cu o lecþie de dogmaticã.

Mai precis, apostolul ne invitã sã contemplãm împreunã cu el misterul planului lui Dumnezeu pentru ca mai apoi sã ne invite sã ne conformãm viaþa cu realitãþile contemplate. Acest mister se traduce într-o chemare cãreia i-am rãspuns prin botezul primit ºi care, de aici înainte, se repercuteazã asupra întregii noastre vieþi: „vã rog sã umblaþi în chip vrednic de chemarea cu care aþi fost chemaþi… la o singurã speranþã”. Aceastã speranþã nu este alta decât cea contemplatã: participarea noastrã la viaþa divinã alãturi de Isus Cristos Înviat ºi Glorificat.

17

18

Din viaþa socialã

Oamenii SEMN MOTO: “Handicapul – povarã, blestem sau binecuvântare?”

V-aþi propus vreodatã sã reflectaþi asupra întrebãrilor fundamentale: Ce este omul?

Care este sensul existenþei sale, al existenþei dumneavoastrã?

Dacã nu aþi fãcut niciodatã acest lucru, vã invit sã vã uitaþi în jur, la membrii familiei dumneavoastrã, la prieteni, la colegii de serviciu sau - stând într-un parc pe o bancã - sã priviþi oamenii care trec. Gândiþi-vã câte persoane dintre cele pe care le vedeþi zilnic sunt la fel. Toþi suntem diferiþi, dar ceva ne uneºte: DEMNITATEA de a fi OM, pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o odatã cu viaþa. Valoarea omului nu rezidã nici în culoarea pielii, nici în simetria chipului, nici în semnele particulare. Bunul Dumnezeu ne-a creat diferiþi ºi a fãcut acest lucru în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Sf. Paul, în prima scrisoare cãtre corinteni, folosea o asemãnare minunatã: noi suntem asemenea unui trup (1Cor 12,12-31). Aºa cum mãdularele corpului nostru sunt diferite, la fel ºi noi, în diversitatea noastrã, alcãtuim un trup. În virtutea deosebirilor dintre noi avem vocaþii diferite ºi implicit avem nevoie de ceilalþi.

Stând pe bancã vãd cum trece prin faþa mea o persoanã cu handicap. Ce reacþie am?

Mã sperii?… Mã dezgustã?…Mi se face milã!? Îmi este indiferent !?...

M-am gândit vreodatã la faptul cã ºi eu am o problemã, nu numai cei pe care îi privesc? Problema mea este cã nu vãd cu ochii Domnului Cristos pe cei care trec prin faþa mea.

Am întâlnit persoane cu probleme speciale care îºi plângeau de milã sau se autocompãtimeau, erau deprimate. Ce sau cine îi adusese în aceastã stare? Adesea rãspunzãtori erau semenii lor care îi stigmatizau, îi izolau, îi priveau ca pe niºte ciudaþi, ºi doar într-o mãsurã mai micã suferinþa era provocatã de deficienþa în sine.

Am gãsit ºi persoane care nu erau nici pe departe lipsite de curaj, de încredere ºi demnitate. Aveau ochii luminoºi ºi vorbeau cu dezinvolturã. Erau fericiþi. De ce? Întâlniserã oameni care le arãtaserã respect, care nu aveau prejudecãþi ºi care le-au dat o ºansã pentru a se forma, a se afirma, a se ajuta pe ei înºiºi ºi pe cei din jur. Oamenii, toþi oamenii, sunt ºi rãmân egali în privinþa demnitãþii lor, a esenþei lor umane, oricât ar fi de bolnavi fizic sau psihic. Ceea ce distruge adevãrata frumuseþe a omului este egoismul, rãutatea, ignoranþa, minciuna - ºi nu boala.

Societatea, noi toþi, suntem responsabili unii faþã de alþii ºi trebuie sã trãim aceastã chemare la a-l urma pe Cristos prin slujire, în spiritul credinþei, al dragostei, ºi cu înþelepciune.

O persoanã cu handicap, de foarte multe ori, are nevoie doar de încurajare ºi de recunoaºterea demnitãþii ei, de o ºansã ºi de mijloace de a se forma, în limitele pe care le are, pentru a se împlini ca om ºi pentru a-i ajuta la rândul sãu pe alþii. Astfel, aceastã persoanã nu va fi o povarã, nici nu se va considera blestematã.

De ce, ºi pentru cine, ar putea fi boala sau infirmitãþile o binecuvântare? Toate acestea ar trebui sã ne îndrepte privirea spre ceea ce este sau ce trebuie sa fie mai frumos la un om: inima lui. În clipa în care vom reuºi sã ieºim din egoismul ºi rutina noastrã, vom putea privi aceste deficienþe ca pe o binecuvântare. Ele sunt un dar special de la Dumnezeu: SEMNE pentru semeni ºi porþi de acces spre adevãrata frumuseþe ºi valoare a omului.

Dumnezeu iubeºte cu o dragoste specialã persoanele care suferã, este alãturi de ele ºi ne cere ºi nouã sã le slujim: “…am fost bolnav ºi aþi venit sã Mã vedeþi… Adevãrat vã spun cã ori de câte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia dintre aceºtia mici, Mie mi le-aþi fãcut”(Mt 25,35-40).

EUGEN ªTEFÃNESCU Coordonator Birou de Asistenþã ºi Consiliere pentru Persoanele cu Handicap, Asociaþia Caritas Bucureºti

Fotoreportaj al pelerinajului de la Lourdes, pentru copii cu diverse tipuri de handicap, organizat de HCPT (Handicap Children Pilgrimage TTrust) rust) în colaborare cu Caritas Bucureºti , în perioada 16-23 aprilie.

Din viaþa socialã - Anunþuri

Glosar social Din partea Asociaþiei Caritas Bucureºti Din nefericire, ºi în primãvara anului acesta þara noastrã a fost ºi mai este calamitatã de inundaþiile din zona Dunãrii. Multe familii au rãmas deja fãrã locuinþa ºi bunurile agonisite timp de o viaþa întreagã. Zeci de mii de hectare sunt încã sub apã, iar pagubele care vor fi înregistrate pe termen lung sunt departe de a putea fi apreciate acum. În aceastã situaþie, nu putem rãmâne indiferenþi iar spiritul creºtin ne îndeamnã la solidaritate cu cei aflaþi în suferinþã, dincolo de apartenenþa religioasã sau etnicã.

Astfel, Asociaþia Caritas Bucureºti ºi Confederaþia Caritas România au întreprins deja câteva intervenþii pentru cei aflaþi în suferinþã. Pânã acum s-au distribuit în zonele calamitate ale judeþului Dolj mai bine de 15 tone de alimente ºi pachete individuale igienice, precum ºi paturi pentru cei aflaþi în corturi. Intervenþiile au avut loc în perioada 19-25 aprilie ºi au fost coordonate de Asociaþia Caritas Bucureºti în colaborare cu Caritas-urile diecezane din Iaºi ºi Alba Iulia.

De asemenea, în ziua de 3 mai s-a organizat o intervenþie (inclusiv pe bazã de voluntariat!) pentru mai bine de 1000 de beneficiari (1500 pachete igienice ºi 1000 de pachete cu lenjerie) - tot în zonele calamitate din judeþul Dolj.

Pe termen ceva mai lung se intenþioneazã construirea a 10 case (pe lângã cele 2 case construite deja în Teleorman din colecta diecezanã de anul trecut) pentru familii cu mulþi copii, din fondurile de solidaritate, care ne vor fi puse la dispoziþie de Caritas-urile din afara þãrii.

IPS Dr. Ioan Robu - Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti - a fãcut apel ºi la solidaritatea ºi spiritul de întrajutorare creºtin al comunitãþilor catolice din arhidieceza noastrã. Astfel cã, pe data de 7.05.2006 toate colectele de la Sfintele Liturghii sunt destinate pentru cei sinistraþi ºi greu încercaþi. Reînnoim pe aceastã cale ºi apelul nostru de a simþi împreunã cu cei aflaþi în suferinþã ºi de a contribui, din posibilitãþile de care dispuneþi, spre a alina suferinþa altora.

Bunul Dumnezeu sã vã rãsplãteascã ºi sã vã dãruiascã însutit binecuvântarea ºi harurile sale!

Pr Pr.. dr dr.. VASILE CIOBANU Director adjunct

LIANA GEHL

Subsidiaritatea este un principiu des invocat în guvernare, ºtiinþe politice, ciberneticã ºi management.

Conform acestui principiu, problemele trebuie abordate ºi rezolvate de forurile competente aflate cel mai aproape de problemele respective, deci la un nivel cât mai jos posibil. Autoritãþilor centrale nu trebuie sã le revinã decât un rol subsidiar subsidiar, adicã sã îndeplineascã doar acele funcþii care nu pot fi realizate efectiv la un nivel imediat, pe plan local. Ideal sau ca principiu, s. este una din trãsãturile de bazã ale descentralizãrii ºi federalismului.

Termenul subsidiaritate provine din cuvântul latin subsidiarius (aprox. “care stã gata sã ajute”), ºi îºi are originea în doctrina socialã a Bisericii Catolice, unde a fost pentru prima oarã dezvoltat în enciclica Rerum novarum (1891) a Papei Leon al XIII-lea ºi reluat de Pius al XI-lea în Quadragesimo anno (1931). Ca principiu, se regãseºte în numeroase constituþii din lumea întreagã, printre care ºi în al zecelea amendament la constituþia Statelor Unite ºi în legea Uniunii Europene.

Academia TTeologicã eologicã Anton Durcovici Pr Pr.. EMIL MORARU

Miercuri, 26 aprilie, ora 16,30 în cadrul Academiei Teologice Anton Durcovici a avut loc o conferinþã cu titlul: “PÃRINÞII BISERICII ªI CONCILIUL VATICAN II”.

Conferinþa a fost prezentatã de dr. Cristian BÃDILIÞÃ .

Tot în cadrul Academiei Teologicea avut loc joi, 4 mai 2006, ora 17,00, conferinþa: „ MUZICA, O FEREASTRÃ SPRE SPIRITUALITATE (II), invitaþi fiind domniºoara Marta CIESIELSKA – muzicolog (Universitatea “Karol Lipinski” Wroclaw – Polonia). Conferinþa a fost moderatã de Asist. Univ. Dr. Adrian Leonard MOCIULSCHI – compozitor (Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti).

Academia TTeologicã eologicã vã invitã JOI, 18 mai, ora 16,30 la conferinþa cu tema: DE LA GRAAL LA „SFÂNTUL GRAAL”. Este invitat prof. dr dr.. Mihaela VOICU - Universitatea din Bucuresti.

Luni 15 mai 2006, ora 11,30 va avea loc la Universitatea din Bucureºti conferirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãþii din Bucureºti – episcopului titulat de M Müü nster (Germania), dr dr.. Reinhard Lettmann.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

LILIANA SIMION

Centenar de caritate

În urmã cu 100 de ani, la 6 mai 1906, soseau la Bucureºti primele Fiice ale Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul, care aveau sã construiascã o impresionantã operã în spiritualitatea evangheliei… În zilele noastre, dupã îndelungi tribulaþii suferite în anii totalitarismului -o nouã „primãvarã”. într-o comunist, Fiicele Caritãþii îºi continuã lucrarea, într Centenarul prezenþei lor este însoþit de memoria Monseniorului Vladimir Ghika.

Monseniorul Ghika descoperea, în 1904, la Salonic, în persoana sorei Pucci, o mãrturisitoare a slujirii caritãþii în spiritualitatea Sfântului Vincenþiu de Paul. A fost o adevãratã revelaþie, astfel încât, la insistenþele sale, Sora Pucci, însoþitã de alte douã surori, întemeiazã o micã comunitate la Bucureºti, în vara anului 1906.

Istor ia bucureºteanã a Istoria Fiicelor Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul

Mai întâi, surorile deschid un mic dispensar, pe strada Popa Tatu nr 5. Apoi, vila regalã din ºoseaua Jianu (lângã Statuia Aviatorilor) este donatã surorilor ºi devine, cu ajutorul celebrului doctor Paulescu ºi sub atenta grijã a Monseniorului Ghika, un sanatoriu vestit pentru probitatea medicalã ºi spiritul de caritate cu care funcþiona. Au fost ani eroici, traversaþi de rãzboaie ºi epidemii: holerã, tifos… Dãruirea surorilor se împletea cu emulaþia care antrena medicii, cu o întreagã operã de spiritualitate ºi de civism vegheatã de Monseniorul Ghika. Încã de la început, surorile au fost asistate în munca lor caritativã de Damele de Caritate , cu care împãrtãºeau aceeaºi carismã, având acelaºi Fondator. Din 1919, preoþii lazariºti – din aceeaºi spiritualitate, a Sf. Vincenþiu de Paul – încep sã lucreze împreunã cu surorile.

Sora Pucci murea, la 26 martie 1918, la Iaºi, vegheatã în timpul agoniei de regina Maria a României, care i-a spus printre altele:”…Sorã Pucci, m-ai fãcut sã cred cã existã caritate pe pãmânt…”

Între 1907-1916…la Cioplea

Aici a funcþionat un dispensar care oferea zilnic, gratuit, asistenþã sanitarã pentru 100 de bolnavi. Comunitatea vincentinã a înfiinþat la Cioplea o ºcoalã de croitorie pentru fete ºi

un orfelinat. Damele de caritate confecþionau îmbrãcãminte pentru sãraci.

În 1947, pe când începea represiunea comunistã…

… surorile strãine sunt obligate sã pãrãseascã þara. Deºi guvernul francez se oferise sã cumpere proprietãþile Fiicelor Caritãþii, în 1948 Sanatoriul trece în proprietatea statului sub numele de Spitalul Parhon. Capela spitalului este închisã. Cele nouã surori românce ºi-au continuat munca în spitale. Chiar dacã erau îmbrãcate civil, continuau sã aparþinã ordinului caritãþii, având aceeaºi dragoste ºi acelaºi devotament faþã de sãraci. Începând din 1992, mai multe surori vincentine din Marea Britanie ºi Irlanda, au sosit la Bucureºti. S-au dedicat îngrijirii bolnavilor de sida, internaþi în spitalele Colentina, Victor Babeº ºi la Vidra. În 1999, comunitatea Fiicelor Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul este reînfiinþatã oficial în Bucureºti, cu douã surori misionare ºi douã surori românce tinere. Ele colaboreazã cu Societatea laicã vincentinã, care, în principal, viziteazã sãracii la domiciliu.

Gânduri, speranþe...

Sora Germaine Price, superioara comunitãþii. Originarã din SUA, profesoarã de matematicã.

Iubirea de Cristos ºi un simplu anunþ în ziar – care cautã persoane disponibile sã lucreze cu sãracii – au fost un început. Am îmbrãþiºat viaþa consacratã intrând în aceastã Congregaþie... Este o mare fericire sã recunoaºtem lucrarea Sfântului Duh în sufletele noastre, pentru a putea munci în folosul celor sãraci ºi nãpãstuiþi. A-i iubi pe sãraci înseamnã a-L iubi pe Cristos... În fiecare om trebuie sã existe umilinþa, fiindcã fãrã ea nu-i putem sluji pe alþii.

Sãracii ne învaþã ºi ne aratã cine este Isus, spunea Monseniorul Ghika. Sfântul Vincent definea munca noastrã ca una de deplinã dãruire.

Sora Ecaterina, asistentã medicalã Vocaþia de persoanã consacratã este ca o cãsãtorie, te îndrãgosteºti ºi vrei sã fii alãturi de persoana iubitã. Eu L-am ales pe Isus. ªtiu cã El mã iubeºte necondiþionat, dar trebuie sã-I merit iubirea. Mi-am dat seama cã locul meu este lângã cei în suferinþã, pentru ca iubirea mea sã aline ºi sã readucã speranþa celor fãrã nãdejde.

Sunt mereu actuale cuvintele Monseniorului Ghika: „Numai Dumnezeu poate sã facã ceva cu lacrimile omeneºti fãrã sã le profaneze. Dacã ºtii sã iei asupra ta durerea aproapelui, Domnul va lua asupra Lui durerea din tine fãcând-o fãuritoare de mântuire.”

Sora Magdalena, învãþãtoare Am simþit cã trebuie sã-L urmez pe Isus: cine Îl iubeºte trebuie sã-ºi ia crucea ºi sã-L

Ecumenism urmeze. În satul meu natal, Horgeºti, icoana Sfântului Vincent pãrea sã-mi spunã: „Vino dupã mine ºi urmeazã-l pe El”. Am realizat cã pot fi utilã în munca cu copiii... învãþãm unii de la alþii, ei de la mine tainele învãþãturii, iar eu redescopãr copilãria cu puritatea ºi minunãþia ei.

Fiicele Caritãþii activeazã ºi astãzi în învãþãmântul de toate gradele ºi în toate colþurile lumii. Trimise sã ducem vestea cea bunã sãracilor, noi luptãm împotriva sãrãciei spirituale.

Sora Clara, asistentã socialã Îmi plãcea mult sã mã rog ºi aveam o mare bucurie în rugãciune, dar simþeam cã pentru a mã apropia de Dumnezeu îmi mai lipseºte ceva. Spunea Monseniorul Ghika: „Pentru al gãsi pe Dumnezeu trebuie sã-L cãutãm în toate lucrurile, pentru cã cel ce nu ºtie sã-l caute pe Dumnezeu pretutindeni, riscã sã nuL recunoascã niciodatã.” Dumnezeu m-a chemat sã am grijã de cei singuri ºi sãraci. Lam gãsit pe Dumnezeu în bãtrâni, în cei singuri, bolnavi ºi descurajaþi. Nimic nu mã încântã mai mult decât sã le vãd chipurile luminate de bucurie când îi vizitez sau când pot sã le dãruiesc ceva. Un bãtrân mi-a spus: sorã, datoritã dumneavoastrã am început sã cred din nou în Dumnezeu. A fost pentru mine cel mai minunat dar.

Rãsfoind alãturi de surori albume de fotografii... ...am descoperit-o pe sora Luiza. Ea l-a cunoscut pe Monseniorul Ghika. A lucrat alãturi de el pânã când a fost arestat.

Sora Luiza a lucrat ca Fiicã a Caritãþii din 1929. În perioada comunistã a fost asistentã medicalã la spitalul Colentina, dar a trãit în continuare voturile de sãrãcie, castitate ºi fidelitate faþã de Isus. Astãzi are 95 de ani. Pare la fel de tânãrã ºi timidã, plinã de iubire ºi gata oricând sã sarã în ajutorul celor mai sãraci, mai bolnavi, celor pãrãsiþi. κi aminteºte: “Lucram la început la dispensarul din strada Zambaccian. Monseniorul se interesa de fiecare bolnav în parte, pentru toþi avea un cuvânt de îmbãrbãtare, un dar, un sfat sau o povaþã. Nu pãrea un simplu preot, ci parcã era desprins dintr-o icoanã.

Boteza, îi cununa pe cei sãraci, oferindu-le daruri. Era iubit de tineri, venerat de cei bãtrâni, era un model pentru toþi. Un sfânt în carne ºi oase, de o modestie extraordinarã, trãia o sãrãcie apostolicã, avea asupra lui o singurã comoarã, de care nu s-a despãrþit

niciodatã, pânã în clipa arestãrii. Nu l-am vãzut decât cu zâmbetul pe buze, un zâmbet ce emana luminã, semãna cu un fluture gingaº, delicat ºi neasemuit de frumos.

Se ruga cu atâta pietate! Nu ºtiai ce sã priveºti: altarul sau icoana vie. Într-o zi tristã a plecat la un bolnav ºi nu s-a mai întors; pierdusem dispensarul, spitalul, dar acum pierdeam ce aveam mai de preþ; cu dânsul murea ºi o parte din sufletul nostru... Porþile spitalului Vincenþiu de Paul se închideau, iar noi nu puteam sã-l vizitãm pe acest prizonier pentru Isus.

Statul comunist ne desfiinþase congregaþia, ne prigonea, eu însã am rãmas întotdeauna ceea ce sunt: Fiicã a Caritãþii Sfântului Vincent de Paul. Rugãciunea mea zilnicã este: Doamne, îþi mulþumesc pentru statornicie”.

Cum putem încheia aceste gânduri, la o sãrbãtoare atât de frumoasã – Centenarul prezenþei în România a Fiicelor Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul?

Mulþumindu-i Domnului pentru darul minunat al acestor surori ºi pentru prezenþa sfântã a Monseniorului Vladimir Ghika, cel ce spunea: „O, preotul meu, cum vei cuteza sã mã jertfeºti cu adevãrat ºi în întregime dacã nu te-ai jertfit mai întâi pe tine însuþi în întregime?”

Congregaþia este fondatã de Sfântul Vincenþiu de Paul ºi de Sfânta Louise de Marillac în anul 1633, în Franþa, pentru slujirea sãracilor, atât fizic cât ºi spiritual. Regula este imitarea lui Cristos. Fiicele Caritãþii depun al patrulea vot, specific acþiunii de slujire a sãracilor, ºi voturi anuale, în acest fel reînnoindu-ºi apartenenþa faþã de Cristos ºi de Bisericã.

Profesorul I. M. Raºcu (1890-1971)

Dr ÃNUÞ DOBOª Dr.. D DÃNUÞ

S-a nãscut la Iaºi, la 31 martie 1890, ºi a murit la Bucureºti, la 5 decembrie 1971. A fost un strãlucit reprezentant al intelectualitãþii catolice din perioada interbelicã, influenþând cu personalitatea sa uriaºã generaþii de elevi ºi studenþi. A activat în calitate de profesor de limba românã la Iaºi, Brãila, Tecuci, Bârlad, Focºani ºi Bucureºti, remarcându-se mai ales ca membru al corpului profesoral de la Seminarul ºi Academia Teologicã „Sfântul Duh” din Bucureºti.

Poet, prozator, critic ºi istoric literar, I. M. Raºcu este autorul, printre altele, al unor studii religioase de excepþie, astãzi pe nedrept uitate, precum: „La Lisieux cu Sf. Tereza”(1934), „Eminescu ºi catolicismul” (1935), „Renunþãri luminoase. Poeme” (1939), „Setea liniºtii eterne. Nouã zile într-o mãnãstire francezã de trapiºti” (1949) º.a.

Figura acestui mare intelectual a fost redescoperitã recent printr-un studiu publicat în revista arhidiecezanã de istorie ecleziasticã „Pro memoria”, de pãrintele Ionuþ Strejac, care-l aºeazã în galeria personalitãþilor laice de excepþie ale Bisericii noastre locale, alãturi de profesorii Gian Luigi Frollo, Hildebrand Frollo, Iosif Frollo, Mia Frollo, Mariu Theodorian Carada, I. Vanca º.a. Este de dorit ca revistele noastre culturale sã redescopere în totalitatea lor aspecte ale vieþii ºi activitãþii eminentului profesor I. M. Raºcu, cel care a rãmas în memoria Bisericii locale drept un om de o profunzime intelectualã ºi o integritate moralã deosebite.

21

22

Diverse

Biserica Mitropolitanã sui iuris de Fãgãraº ºi Alba-Iulia ridicatã la rangul de Arhiepiscopie Majorã CRISTINA ªOICAN

În decembrie 2005, Vaticanul a hotãrât ca Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã - din Bisericã Mitropolitanã sã fie ridicatã la rang de Arhiepiscopie Majorã. Aceastã informaþie a fost primitã prin Nunþiatura Apostolicã pe 16 decembrie, printr-un document adresat tuturor episcopilor greco-catolici. Adresa semnatã de Nunþiul Apostolic, Jean-Claude Perisset, anunþa “cã Sanctitatea Sa, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat Biserica Mitropolitanã sui iuris de Fãgãraº ºi AlbaIulia la rangul de Arhiepiscopie Majorã ºi, în acelaºi timp, Excelenþa Sa, Monsenior Lucian Mureºan, a fost promovat în funcþia de Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma”. Biserica “sui iuris” presupune o anumitã grupare de credincioºi, o ierarhie ºi recunoaºtere din partea Autoritãþii Supreme a Bisericii.

Despre trecerea de la Mitropolie la Arhiepiscopie Majorã, pãrintele Iosif Furtunã, OSBM, specialist în drept canonic, aflat la Roma, în decembrie 2005 preciza cã schimbarea rangului Bisericii “aduce modificãri foarte mari (structura sinodalã, alegerea episcopilor etc.).

Multe drepturi ºi multe ºi mari responsabilitãþi”. Pãrintele amintea cã “Rãsãritul creºtin cunoaºte, în organizarea sa eclezialã, patru tipuri de Biserici: Patriarhale, Arhiepiscopale-Majore, Mitropolitane ºi alte Biserici (cele formate dintr-o singurã eparhie). Am fãcut enumerarea Bisericilor într-o anumitã ordine - descrescãtoare dupã rang(...)

Ridicarea în rang a Bisericii noastre este un semn al recunoaºterii meritelor din trecutul Bisericii Române Unite”.

Biserica Românã Unitã face parte din Bisericile Catolice de tradiþie rãsãriteanã. Numeric, Biserica Greco-Catolicã din România este a cincea, dupã Biserica Greco-Catolicã Ucraineanã (care are peste patru milioane de credincioºi), Biserica Siro-Malabarezã, Biserica Maronitã ºi Biserica Greco-Catolicã Melchitã. În acest moment, statutul canonic al Bisericii Greco-Catolice din România este identic cu cel al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina.

Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã a fost pânã în decembrie 2005 Bisericã Mitropolitanã, în terminologia canonicã rãsãriteanã. Ca Bisericã Mitropolitanã numirile de Episcopi erau fãcute de Vatican ºi multe decizii nu puteau fi luate decât cu acordul Sfântului Scaun. Actualul statut canonic - Bisericã Arhiepiscopalã Majorã - îi mãreºte libertatea de decizie. Biserica Unitã primeºte dreptul de a se administra singurã în multe domenii ale vieþii ecleziale.

Dupã 4 luni de la anunþarea acestei schimbãri, duminicã, 30 aprilie, la Blaj a avut loc ceremonia de întronare a Arhiepiscopului Major Lucian Mureºan. “Venerabilului Frate Lucian Mureºan, în prezent Arhiepiscop ºi Mitropolit de Alba Iulia ºi Fãgãraº, al Românilor, ales Arhiepiscop Major al aceluiaºi scaun, salutare ºi Binecuvântare Apostolicã”. Sunt cuvintele adresate de Papa Benedict al XVI-lea, printr-o Bulã papalã, noului Arhiepiscop Major. “Cu mare afecþiune sufleteascã pentru comunitatea Românilor din Provincia de Alba Iulia ºi Fãgãraº, Ne îndreptãm plini de bunãvoinþã ºi cu purtare de grijã, oferindu-vã deplina susþinere spre a vã menþine pe calea propriei prosperitãþi” .

La Blaj, Nunþiul Apostolic în România, Arhiepiscopul JeanClaude Périsset a dat citire la douã bule papale: una menþiona “aºezarea” fostului Mitropolit Lucian Mureºan ca Arhiepiscop Major, iar a doua anunþa ridicarea scaunului de la rang de Mitropolie la rang de Arhiepiscopie Majorã. “De aceea, prin scrisorile Noastre, printre care una cu titlul «Ad totius dominici gregis» am declarat Biserica voastrã Bisericã Arhiepiscopalã Majorã, Noi n-am pregetat sã acordãm aceastã demnitate ºi Întâistãtãtorului ei, spre a duce mai departe statutul acesteia. Prin urmare, ascultând propunerea Venerabilului Nostru Frate Angelo Cardinal Sodano, Secretar de Stat, din deplinãtatea puterii Noastre apostolice, te orânduim ºi te aºezãm Arhiepiscop Major de Alba Iulia ºi Fãgãraº al Românilor, cu toate obligaþiile ºi drepturile cuvenite acestei demnitãþi, dupã canoanele ºi rânduielile Bisericilor Rãsãritene (...) Scaunul de reºedinþã al Arhiepiscopiei Majore este aºezat în cetatea Blajului” .

La ceremonia de la Blaj au participat aproximativ 270 de preoþi ºi 3.000 de credincioºi, Cardinalul Ignaþiu Moussa Daoud, prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale, care este prefect emerit al Bisericii Antiohiene a Sirienilor, fiind primul prelat de tradiþie rãsãriteanã ce conduce Congregaþia dedicatã catolicilor rãsãriteni, Cardinalul Lubomyr Husar, Arhiepiscopul Major al grecocatolicilor ucraineni, Episcopi ai Bisericilor Catolice de tradiþie rãsãriteanã din alte þãri ºi toþi Episcopii catolici români. De asemenea, au fost prezenþi Episcopul John Michael Botean, care îi pãstoreºte pe greco-catolicii români din SUA ºi Mons. Anton Coºa, Episcopul romano-catolic de Chiºinãu.

Noul Arhiepiscop Major, în discursul sãu, a spus despre acest moment de bucurie ºi sãrbãtoare cã este “O bunãvestire pentru noi; iar Bunavestire însemnând «începutul mântuirii noastre», este fericit momentul sã declarãm în faþa întregii þãri cã Biserica GrecoCatolicã din România, acum ridicatã la demnitatea de Arhiepiscopie Majorã, se va strãdui sã sporeascã în roade spirituale, sã rãmânã în sânul Bisericii Catolice o mlãdiþã viguroasã, în frumoasele rânduieli ale Bisericii Rãsãritului, dând credincioºilor ei, dar ºi întregului nostru Neam, de acasã sau rãzleþit prin þãri strãine, speranþa de care are nevoie, pentru ca sã fie mereu întãrit în credinþã ºi lucrãtor în iubire, sã merite, într-adevãr, numele de «Grãdinã a Maicii Domnului», nume pe care Bunul nostru Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea i l-a consfinþit solemn”.

Lecturi

Luigi Giussani – „Eul, puterea, operele” Ed. Nemira, Bucureºti, 2005; 297 p.

ANA-MARIA BOTNARU

Alcãtuitã din alocuþiuni, conferinþe ºi interviuri, cartea lui Luigi Giussani se constituie într-o lecturã neliniºtitoare ºi deopotrivã plinã de speranþã. Pãi, veþi spune, nu se poate: ori…, ori. Ba se poate: ºi…, ºi. Frumuseþea acestei cãrþi constã tocmai în încercarea de a concilia ceea ce pare ireconciliabil: modernitatea triumfãtoare ºi creºtinismul autentic. Voi încerca în câteva rânduri sã argumentez aceastã aparentã contradicþie. De ce neliniºtitoare? Pentru cã în triunghiul Eul–Puterea–Operele, puterea este o ameninþare redutabilã la adresa Eului ºi a operelor. Dar sã lãmurim puþin aceste concepte. Prin (i) p u t e r e, fondatorul miºcãrii Comunione e Liberazione înþelege „puterea [care], în evoluþia modernã a gândirii, s-a întors împotriva Transcendentului, s-a afirmat ca autonomã”. Vã amintiþi, desigur, celebrele cuvinte ale lordului Acton „Puterea corupe; puterea absolutã corupe absolut“. Giussani se teme cã puterea nelimitatã a statului va sfârºi prin a se întoarce împotriva omului. Vi se pare o exagerare? Atunci gândiþi-vã: viaþa la începutul ei nu mai e deloc sigurã. Multe guverne au legiferat avortul. În ochii majoritãþii e o practicã justificatã ºi curentã. Cât va mai trece pânã când viaþa la sfârºitul ei va deveni la fel de nesigurã? Dacã eficienþa economicã va fi criteriul suprem, iar banul – idolul la care mulþi se vor închina ºi statul va decide cã nu mai poate susþine bãtrânii, bolnavii, handicapaþii, ce va urma? Giussani spune: „Dacã Statul are un drept nelimitat, are ºi dreptul de a stabili câþi copii trebuie sã ai ºi cum trebuie sã fie; ºi mai poate stabili pânã când poþi trãi. Pentru cã n-ar fi vreun motiv, dacã o putere e putere, ca ea sã nu poatã stabili ca lege eutanasia, spre a avea o generaþie umanã proaspãtã, «creatoare»...” Soluþia? O formulã devenitã faimoasã: mai multã societate, mai puþin stat. (vezi ºi principiul subsidiaritãþii din Doctrina Socialã a Bisericii). Concluzia autorului e de bun simþ („structura socialã trebuie sã serveascã structura umanã – ºi nu invers“), dar i-a atras numeroase antipatii printre jurnaliºti ºi politicieni. (ii) E u l reprezintã pentru Giussani persoana umanã, unicã ºi irepetabilã, ridicatã de Cristos la o demnitate fãrã precedent. Societatea modernã tinde sã vadã în om individul, nu eul. Un simplu numãr, într-o masã amorfã.

Giussani subliniazã cã omul, pentru a-ºi afla rostul, e chemat sã conlucreze cu Dumnezeu: „Munca e aceea a Tatãlui, la care omul e conlucrãtor, colaborator. Sensul ºi utilitatea vieþii înseamnã a participa la acea activitate, pentru acel plan, adicã munca”. Însã nu ca scop în sine, nu de dragul câºtigului, al prosperitãþii ºi al confortului, ci pentru a afirma creativitatea cu care omul a fost înzestrat ºi slujirea la care a fost chemat. Acestea sunt (iii) o p e r e l e: „Caritatea conferã solidaritãþii o raþiune prin care întreaga viaþã, întreaga privire pe care omul o îndreaptã asupra cosmosului, asupra istoriei ºi a eternitãþii devine

operã: opus Dei, opera lui Dumnezeu”. Omul nu se poate defini prin putere sau inteligenþã, prin bogãþie, celebritate sau succes: ci numai dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Ne lãmureºte Giussani: „opera se naºte în om ca imitare a Creatorului” (subl. mea, A-MB). În lumea de azi e nevoie de libertate ºi educaþie, de justiþie, culturã ºi caritate.

Fãrã ele, omul e vulnerabil ºi expus la manipulãri de tot felul – mediatice, electorale, pseudo-religioase. Omul modern a pierdut mult din puritatea, smerenia, credinþa ºi instinctul adevãrului ce îl caracterizau pe medieval. În plus, modernul suferã de miopie: confundã libertatea cu bunul sãu plac, caritatea creºtinã cu voluntariatul, puterea-ca-instrument-de-slujire cu puterea-cainstrument-de-aservire, demagogia cu adevãrul. Confundã prosperitatea cu fericirea, iubirea cu destrãbãlarea ºi morala creºtinã cu înapoierea. Luigi Giussani judecã drept catastrofalã situaþia din ziua de azi: „O reducere a dorinþelor omului, a exigenþelor sale ºi deci a valorilor, este urmãritã în mod sistematic. Mass-media ºi ºcolarizarea vor deveni instrumente pentru inducerea îndârjitã a anumitor dorinþe ºi pentru anularea sau excluderea altora.” Dacã afirmaþia vi se pare cam tare, gândiþi-vã la triada televiziune– publicitate–internet ºi la efectele acestora asupra copiilor ºi adolescenþilor. Perspectiva e sumbrã: în lumea contemporanã, creºtinismul nu este bine vãzut. „Oricine afirmã un principiu absolut tinde sã fie calificat drept antidemocratic (intolerant, dogmatic)”.

Supremã erezie! Or, Întruparea ºi Învierea lui Cristos sunt principii absolute, fie cã isteþii corectitudinii politice ºi ai multiculturalismului aprobã sau nu. Ura crescândã împotriva creºtinilor ºi chiar persecuþiile sunt realitãþi de care Luigi Giussani e perfect conºtient.

Dar, spre deosebire de mulþi, el nu-ºi pierde seninãtatea. Mã întorc la contradicþia pe care textul meu încerca s-o explice. Spuneam cã e o carte neliniºtitoare ºi plinã de speranþã. De ce plinã de speranþã? Unica sursã de speranþã, ne spune autorul, este Cristos cel Rãstignit. Nu o entitate supremã abstractã, Dumnezeul filozofilor ºi al teologilor (protestanþi), ci Dumnezeul cel Viu. „Mântuitorul omului, Isus Cristos, e centrul cosmosului ºi al istoriei“ (Ioan Paul al II-lea).

Speranþa stã în harul dãruit fiecãruia spre a conlucra la planul mântuitor al lui Dumnezeu: „În darul Domnului care s-a întrupat descopãr astfel frumuseþea, certitudinea, bunãtatea, iubirea, fecunditatea vieþii”. Cartea lui Giussani, „Eul, puterea, operele“, reprezintã o oglindã fidelã a lumii contemporane, cu pericolele ºi smintelile ei, dar ºi un ghid al creºtinului, o pledoarie pentru speranþã ºi curaj, pentru discernãmânt ºi bucurie.

23

24

ªtiri

Benedict al XVI-lea ºtie cã nu este singur La un an de la alegerea sa, Papa ºtie cã nu este singur în misiunea petrinã ºi cã poate conta pe “susþinerea de neînlocuit” din partea lui Dumnezeu ºi a sfinþilor, dar ºi pe cea a credincioºilor, cu care este într-o “profundã comuniune”. În atmosfera de sãrbãtoare din Octava Paºtelui, Suveranul Pontif, la Audienþa Generalã din Piaþa San Pietro, în cadrul cãreia a aprofundat semnificaþia Sãrbãtorii Paºtelui, a celebrat ºi primul aniversar al alegerii sale. La întâlnirea cu Sfântul Pãrinte au participat aproximativ ºaizeci de mii de credincioºi. Mulþumindu-le acestora pentru primirea plinã de bucurie ºi cãldurã, Papa a spus: “Împreunã cu voi aº vrea sã-i mulþumesc lui Dumnezeu care, dupã ce în urmã cu exact un an m-a chemat sã slujesc Biserica ca Succesor al apostolului Petru, continuã sã mã însoþeascã cu ajutorul sãu indispensabil (…)

Este de neînlocuit ocrotirea cereascã din partea lui Dumnezeu ºi a sfinþilor ºi mã reconforteazã sã vã ºtiu aproape pe voi, dragi prieteni, care faceþi sã nu-mi lipseascã darul îngãduinþei ºi al iubirii voastre”.

Sfântul Pãrinte a mulþumit celor care, în diferite moduri, îl însoþesc, de aproape sau de departe, spiritual, cu afecþiunea ºi rugãciunea

Papa se roagã pentru victimele apelor

lor. „Fiecãruia îi cer sã mã susþinã în continuare, rugându-l pe Dumnezeu sã mã ajute sã fiu un Pãstor blând ºi ferm al Bisericii”.

Numãrul mare al pelerinilor prezenþi la audienþã este expresia simpatiei de care se bucurã actualul Suveran Pontif din partea credincioºilor. În acest prim an de Pontificat, mai mult de patru milioane de pelerini au participat, la Roma, la Audienþele Generale sau speciale, duminica, la rugãciunea Angelus sau la alte celebrãri liturgice prezidate de Benedict al XVI-lea.

Duminicã, 23 aprilie, în cadrul discursului þinut în mod tradiþional dupã recitarea rugãciunii Regina Coeli, Suveranul Pontif a salutat credincioºii Bisericilor de tradiþie rãsãriteanã care au sãrbãtorit în aceastã zi Paºtele. În acest context, Papa a vorbit ºi despre situaþia din unele þãri din estul Europei, inclusiv România, unde inundaþiile provoacã mari suferinþe. “Gândurile mele cordiale se îndreaptã acum spre fraþii noºtri din Bisericile Rãsãritene care celebreazã astãzi Paºtele. Fie ca Domnul înviat sã le dãruiascã tuturor lumina ºi pacea Sa”, a spus Papa. Apoi a continuat: “În contextul de bucurie a acestei zile nu pot sã nu amintesc faptul cã multe dintre aceste populaþii, în Serbia, România ºi Bulgaria, suferã din cauza inundaþiilor din zilele trecute. Sunt aproape de ei în rugãciune ºi doresc din inimã ca, prin contribuþia tuturor, sã poatã depãºi repede aceste momente dificile.”

Pãrintele PETRE CERVENCU a trecut la Domnul Vineri, 28 aprilie 2006, dupã o suferinþã îndelungatã, a trecut la Domnul pãrintele Petre Cervencu, paroh al comunitãþii romanocatolice „Înãlþarea Sfintei Cruci” – Þepeº-Vodã, judeþul Brãila, Arhidieceza de Bucureºti.

S-a nãscut la Popeºti Leordeni (Bucureºti), pe 15 septembrie 1957, fiind primul dintre cei cinci copii ai soþilor Iozu ºi Roza Cervencu. Dupã absolvirea ºcolii primare, a ºcolii profesionale, precum ºi a liceului, a satisfãcut stagiul militar. Apoi a lucrat ca lãcãtuº mecanic, având în inimã dorinþa de a deveni slujitor al Domnului, lucru ce i-a fost posibil abia dupã cãderea regimului dictatorial comunist din România. În 1990 Pr. Petre Cervencu a cerut sã intre în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali ºi a fost admis. În ziua de 22 iunie 1997, a fost hirotonit preot de cãtre PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi.

Pr. Petre Cervencu a activat: în Parohia „Naºterea Maicii Domnului” din Hãlãuceºti (IS), Parohia „Naºterea Maicii Domnului” din Huºi-Corni, Parohia „Trupul ºi Sângele Domnului” din Târgu Trotuº (BC), Parohia „Naºterea Sf. Ioan Botezãtorul” din Galaþi.

27 noiembrie 2003, Congregaþia pentru Institutele de Viaþã consacratã, din Vatican, aprobã trecerea Pr. Petre Cervencu la clerul diecezan ºi încardinarea sa în Arhidieceza de Bucureºti. Imediat Arhiepiscopul Ioan Robu îl numeºte paroh al Parohiei „Înãlþarea Sfintei Cruci” din Þepeº-Vodã, judeþul Brãila.

A fost cunoscut ca un om jovial ºi mereu capabil de a transmite

speranþa acolo unde aceasta era în pericol de a se stinge. A fost aproape de cei mai simpli, trãind în mijlocul lor ºi motivându-i, prin prezenþa sa, la o viaþã de credinþã.

A murit la Spitalul Floreasca din Bucureºti, unde era internat din 19 decembrie 2005, ca urmare a unui accident cerebral grav. Ultimele luni ale vieþii sale le-a petrecut în comã. Înmormântarea a avut loc în ziua de 3 mai 2006, la ora 11.00 11.00, în cimitirul nou al oraºului Popeºti-Leordeni.

Ne unim în rugãciune pentru sufletul Pr. Petre CERVENCU. Dumnezeu sã-l odihneascã în pacea sa!

ªtiri

Benedict al XVI-lea va vizita Polonia Biroul de Informaþii al Sfântului Scaun a publicat miercuri, 26 aprilie, programul oficial al vizitei Papei Benedict al XVI-lea în Polonia. În perioada 25-28 mai, Papa va vizita locurile care au marcat viaþa lui Karol Wojtyla.

Cãlãtoria apostolicã, a cãrei temã va fi “Fiþi tari în credinþã!”, prevede vizite la Varºovia, Czêstochowa (aici se aflã binecunoscutul Sanctuar marian) , Cracovia (Cardinalul Karol Wojtyla a fost pãstor al acestei Arhideceze), Wadowice (locul naºterii lui Ioan Paul al II-lea), Kalwaria Zebrzydowska (localitate aflatã la 50 kilometri de Cracovia, unde se aflã un Sanctuar dedicat Patimii lui Isus ºi Fecioarei Maria Îndureratã) ºi Auschwitz.

Vizitarea Poloniei a fost una dintre primele decizii luate de Benedict al XVI-lea

dupã alegerea sa ca Suveran Pontif, dupã cum a spus el însuºi pe 23 aprilie 2005, în timpul unei întâlniri informale cu un grup de jurnaliºti.

Sfântul Pãrinte va efectua o vizitã de curtoazie la Palatul prezidenþial, unde se va întâlni cu Preºedintele Republicii, va participa la o întâlnire ecumenicã la biserica luteranã “Preasfânta Treime”, va vizita localitatea natalã a lui Ioan Paul al II-lea, se va întâlni în parcul Blonie din Cracovia cu tinerii polonezi unde va celebra ºi o Liturghie ºi va vizita lagãrul de concentrare de la Auschwitz, simbolul exterminãrii naziste. Aceastã ultimã etapã a vizitei va cãpãta o semnificaþie istoricã deosebitã: un Papã german viziteazã lagãrul de concentrare polonez. În calitate de Suveran Pontif, Ioan Paul al

Milostivirea divinã – dimensiune integrantã a credinþei

“Departe de a fi o devoþiune secundarã, cultul Divinei îndurãri reprezintã o dimensiune integrantã a credinþei ºi a rugãciunii creºtinului” a afirmat Benedict al XVI-lea pe 23 aprilie, în Duminica Divinei Îndurãri.

Devoþiunea Divinei Îndurãri reprezintã o autenticã miºcare spiritualã în interiorul Bisericii Catolice, promovatã de sora Faustina Kowalska (1905-1938), pe care Ioan Paul al II-lea a canonizat-o pe 30 aprilie 2000, anunþând atunci cã prima duminicã dupã Paºti:” de acum încolo, în toatã Biserica, va fi numitã Duminica Divinei Îndurãri”.

Actualul Suveran Pontif a amintit cã “misterul iubirii milostive a lui Dumnezeu a reprezentat centrul pontificatului veneratului meu predecesor”, fãcând referire, în mod deosebit, la enciclica Papei Wojtyla “Dives in misericordia” din 1980 ºi la consacrarea noului Santuar al Divinei Îndurãri, pe 17 august 2002, la Cracovia. Cuvintele pronunþate atunci de Ioan Paul al II-lea au fost ca o sintezã a magisteriului sãu:

II-lea a vizitat Auschwitzul cu ocazia primei cãlãtorii pe pãmânt polonez, pe 7 iunie 1979.

Papa Wojtyla ºi-a vizitat de nouã ori Patria, ultima datã în 2002, când a fost ºi la Cracovia, unde pãstorise ca preot, episcop ºi arhiepiscop pentru mai bine de 40 de ani.

“cultul Milostivirii Divine nu este o devoþiune secundarã, ci o dimensiune integrantã a rugãciunii ºi credinþei creºtinului(...) Nu existã pentru om alt izvor al speranþei în afarã de Îndurarea Divinã”. Cu aceeaºi ocazie el a vrut “sã încredinþeze în mod solemn omenirea Milostivirii Divine, cu dorinþa arzãtoare ca mesajul milostivirii lui Dumnezeu sã ajungã la toþi locuitorii pãmântului”. În Duminica Milostivirii Divine, la pronunþarea repetatã a numelui predecesorului sãu, Papa Benedict al XVI-lea a fost întrerupt de aplauzele credincioºilor aflaþi în Piaþa “San Pietro”, care purtau pancarte cu înscrisul “Santo subito!”

(Repede sfânt!”), referindu-se la Papa Karol Wojtyla, al cãrui proces de beatificare este în curs.

Pacea cere respectarea omului ºi a naturii

La sfârºitul Audienþei de miercuri, 26 aprilie, Suveranul Pontif, amintind dezastrul nuclear de la Cernobîl, a lansat un apel responsabililor naþiunilor pentru ca “printr-un efort comun, orice tip de energie sã fie pusã în slujba pãcii, respectându-se exigenþele omului ºi ale naturii”.

Adresându-se celor cincizeci de mii de pelerini prezenþi în Piaþa “San Pietro”, Papa a cerut sã se continue rugãciunile “pentru victimele acestei calamitãþi de mari proporþii ºi pentru cei care încã mai poartã în trupurile lor semnele acesteia”. De asemenea, ºi-a exprimat aprecierea faþã de “familiile, asociaþiile, administraþiile civile ºi comunitãþile creºtine care în decursul acestor ani s-au oferit sã gãzduiascã ºi sã îngrijeascã adulþi ºi mai ales copii loviþi de consecinþele acestui eveniment dureros”.

Centrala de la Cernobîl, a cãrei avarie a fost provocatã de o conjuncturã de erori umane, tehnice ºi de construcþie, a dispersat în aer 160 de tone de material radioactiv.

Vatican Information Ser vice (VIS) Service

Agenzia Internazionale di notizie ZENIT

Vatican.va

25

26

Viaþa consacratã

Sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale Române (comunicat) 02.05.2006,

Blaj

În zilele de 1-2 mai 2006, la reºedinþa din Blaj a Arhiepiscopiei Majore Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã, s-a desfãºurat sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România. Întâlnirea a fost precedatã, în ziua de duminicã, 30 aprilie, de celebrarea unei Sfinte Liturghii solemne în piaþa din faþa Catedralei “Sfânta Treime”, cu ocazia ridicãrii Mitropoliei Române Unite cu Roma la rangul de Arhiepiscopie Majorã, ºi a Mitropolitului Lucian Mureºan la rangul de Arhiepiscop Major. La sãrbãtoarea prilejuitã de acest eveniment istoric au participat Eminenþa Sa Ignace Moussa I Cardinal Daoud, Prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale, însoþit de secretarul sãu, Mons. Maurizio Malvestiti, Beatitudinea Sa Lubomyr Husar, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, Excelenþa Sa Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România ºi Republica Moldova, Preasfinþia Sa John Michael Botean, Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Canton (Ohio) din SUA, alþi episcopi din Europa, episcopii catolici de ambele rituri din România.

Au participat, de asemenea, Dl. Bogdan Tãtaru Cazaban, Consilier de Stat pentru Culturã ºi Culte, D-na Monica Macovei, Ministrul Justiþiei, Dl. Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, primarul municipiului Blaj, alte personalitãþi locale. Celebrãrile sau bucurat ºi de participarea unui mare numãr de preoþi, persoane consacrate ºi credincioºi din numeroase comunitãþi greco-catolice din Transilvania.

Lucrãrile sesiunii Conferinþei Episcopale au început luni dimineaþa, cu intervenþia Eminenþei Sale Card. Ignace Moussa I Daoud ºi a E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiul Apostolic, dupã care s-a trecut la discutarea temelor de pe ordinea de zi. Aceasta a conþinut puncte privitoare la: Întâlnirea Naþionalã a Tinerilor Catolici - Miercurea Ciuc, 23-27 august 2006; a III-a Întâlnire Ecumenicã Europeanã - Sibiu, 5-9 septembrie 2007; canonul 522 din CDC, cu privire la numirea parohilor pentru un timp determinat; programul marian legat de prima atestare publicã ºi diecezanã a cultului Maicii Domnului de la Lourdes (1886); raportul asupra activitãþii pe 2005 ºi proiectelor Asociaþiei SIGNIS România; alegerea unui responsabil naþional al miºcãrii Scout; confirmarea pr. Egidiu Condac ca Preºedinte al Confederaþiei Caritas România; un mesaj de solidaritate a tuturor episcopilor catolici din România cu Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti în problema construcþiei de lângã Catedrala din Bucureºti; probleme administrative ºi de ordin intern.

Ziua de luni s-a încheiat cu Sfânta Liturghie în rit bizantin, concelebratã în Catedrala “Sfânta Treime” din Blaj. Marþi dimineaþa în aceeaºi Catedralã, episcopii au concelebrat Sfânta Liturghie în ritul latin. S-a stabilit ca sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor Catolici din România sã se desfãºoare la Baia Mare, în zilele de 2627 septembrie 2006.

P r. CAZIMIR BUDÃU BUDÃU,, secretar general CER

Surorile Maria ” ...

Bambina” CRISTINA ªOICAN

„V-aþi nãscut în Bisericã, cum spune Regula voastrã de viaþã, pentru a le exprima oamenilor iubirea lui Dumnezeu prin operele de milostivire. Este vorba despre o formã specificã de apostolat, care vã împinge sã recunoaºteþi în fraþi, mai ales în cei mai sãraci, abandonaþi ºi dezorientaþi, chipul însuºi al lui Cristos suferind” (Discursul Papei Ioan Paul al II-lea cãtre Congregaþia Surorilor „Maria Bambina”, 30 aprilie 1999).

Istoria Institutului “Surorile de Caritate ale Sfintelor Bartolomea Capitanio ºi Vincenza Gerosa” începe la Lovere (Italia), în primele decenii ale secolului al XIX-lea, moment istoric de profunde schimbãri sociale, economice ºi culturale, când era nevoie de oameni care sã redea speranþa ºi de inimi care sã iubeascã pânã la uitarea de sine. În acest context, Bartolomea Capitanio (18071833),), a cãrei primã însoþitoare a fost Caterina Gerosa (17841847), trãieºte ºi propune o viaþã “bazatã în întregime pe caritate”, dupã exemplul lui Isus Rãscumpãrãtorul, orientatã cãtre tineri ºi cãtre bolnavi, implicându-se activ în viaþa Bisericii locale.. De la El învaþã sã-l iubeascã ºi sã-l slujeascã pe aproapele, devenind semne ºi martore ale iubirii sale milostive.

Identitatea ºi originea acestor surori se regãsesc în numele oficial al congregaþiei lor, dar, în mod familiar, ele sunt cunoscute ca “Surorile Maria Bambina”. Casa generalã a

Congregaþiei se aflã la Milano. În sanctuarul de aici, într-un leagãn din bronz aurit, se pãstreazã o veche statuie miraculoasã a Sfintei Fecioare Maria - copil.

Milanezii care s-au unit în a aduce cult Mamei lui Dumnezeu în misterul naºterii sale, au fost cei care le-au numit Surorile “Maria Bambina”.

Ca urmare a vocaþiei specifice, Congregaþia îºi îndreaptã în mod deosebit atenþia asupra tinerilor, indiferent de condiþia socialã, mai ales asupra celor sãraci, abandonaþi ºi dezorientaþi, asupra bolnavilor, a bãtrânilor, a celor marginalizaþi ºi a celor la care încã nu a ajuns cuvântul Evangheliei.

“Surorile de Caritate ale Sfintelor Bartolomea Capitanio ºi Vincenza Gerosa” sunt prezente în multe pãrþi ale lumii, încercând sã rãspundã nevoilor oamenilor în mijlocul cãrora activeazã. În þara noastrã, prezenþa surorilor s-a fãcut simþitã imediat dupã evenimentele din 1989. În Arhidieceza de Bucureºti, Congregaþia se ocupã de formarea tinerelor care vor sã-ºi ofere viaþa slujirii aproapelui, de formarea copiilor în sediul grãdiniþei din parohia “Adormirea Maicii

Viaþa Consacratã

... o viatã , bazatã în întregime ”pe caritate”

Domnului” (Cartierul Drumul Taberei), precum ºi la ªcoala Italianã “Aldo Moro”, de formarea adolescenþilor de la Grupul ªcolar “Petre Poni” (Cartierul Militari), de îngrijirea bolnavilor de la Spitalul de urgenþã “Floreasca”; asigurã cateheza cu copiii prin orele de religie ºi pregãtirea pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi pentru Mir în parohia “Sfântul Iosif” ºi la Biserica Italianã; asigurã cateheza cu adolescenþii ºi tinerii în parohia “Sfântul Iosif”, oferã asistenþã voluntarã, la domiciliu, persoanelor în vârstã din cartierul Drumul Taberei.

Despre experienþa ºi activitatea Surorilor “Maria Bambina” ne-a împãrtãºit mai multe gânduri sora Cornelia Tufã: “Este foarte greu sã descriem activitatea pe care o desfãºurãm în Bucureºti. Misiunea noastrã aici este variatã; ea cuprinde aproape toate sectoarele vieþii. În general, pe lângã colaborarea la viaþa parohialã, avem un “serviciu” care pentru noi este ºi devine misiune. Prin prezenþa noastrã în spital, la grãdiniþã, la ºcoalã, în casele celor bãtrâni ºi bolnavi, prin gesturile noastre încercãm sã spunem oamenilor cã sunt

iubiþi de Dumnezeu, cã viaþa e s t e frumoasã pentru cã este un dar ºi cã meritã sã fie trãitã ca dar”.

Vorbind despre propria chemare la viaþa consacratã, ea ne-a mãrturisit: ”...cã fiecare persoanã consacratã, când se gândeºte la propria vocaþie, nu poate sã nu-i mulþumeascã lui Dumnezeu ºi sã nu rãmânã uimitã la lucrurile minunate pe care le-a fãcut în viaþa ei. Acelaºi lucru îl pot spune ºi despre mine... La originea vocaþiei mele a fost o descoperire care se aprofunda tot mai mult în fiecare zi: faptul cã Isus mã iubeºte, în mod gratuit ºi personal, ºi-mi cere sã rãspund cumva acestei iubiri. De anul trecut îmi desfãºor activitatea ca profesor de limba francezã la Grupul ªcolar “Petre Poni” din Bucureºti. Este o misiune provocatoare, mai ales cã mã confrunt cu o mentalitate care uneori îngreuneazã procesul educativ.

Bucuria cea mai mare mi-o dau elevii mei, în care pot sã descopãr bunãtatea lui Isus, în ciuda concepþiilor pe care le au. Experienþa pe care o am cu tinerii de la Catedralã, de care mã ocup împreunã cu pãrintele Cristinel

Þâmpu, este total diferitã de cea de la ºcoalã. Dar le trãiesc pe amândouã cu dorinþa de a transmite, chiar dacã prin modalitãþi total diferite, valorile vieþii creºtine”.

Revenind la carisma Congregaþiei ºi referindu-se la modul în care surorile o pot trãi în mod concret, sora Cornelia este de pãrere cã “Sectorul care ne solicitã cel mai mult este formarea, la toate nivelurile, îndreptatã spre copiii în dificultate, spre tineri, în mod deosebit spre cei vulnerabili ºi expuºi pericolelor, spre bolnavi ºi bãtrâni. Societatea noastrã mai are încã de parcurs o parte de drum în acest sens, mai ales în ceea ce priveºte formarea ºi sensibilizarea faþã de acest tip de probleme, cum ar fi grija faþã de cei defavorizaþi. Autoritãþile, în domeniul social, sunt exigente fãrã sã ofere de fiecare datã un ajutor concret”.

Despre criza vocaþiilor la care se face referire tot mai des în ultima vreme, interlocutoarea

noastrã considerã cã tinerii trebuie ajutaþi „sã descopere frumuseþea ºi necesitatea vieþii consacrate. În acest sens, ar trebui sã se insiste pe cateheza ºi animarea adolescenþilor, a tinerilor ºi a familiilor, organizându-se, pe lângã alte tipuri de iniþiative, ºi întâlniri vocaþionale”. Institutul “Surorile de Caritate ale Sfintelor Bartolomea Capitanio ºi Vincenza Gerosa” “nu are în acest moment tinere în noviciat, dar sunt câteva tinere sensibile la carisma caritãþii, care se pregãtesc pe acest drum”.

Tocmai aceastã sensibilitate faþã de carisma caritãþii ºi trãirea ei în mod discret, rodnic, generos ºi cu delicateþe face ca Surorile “Maria Bambina” sã fie prezenþe dorite, binefãcãtoare ºi aducãtoare de speranþã ºi alinare într-o societate care, de multe ori, trece pe lângã oameni fãrã sã-i vadã ºi fãrã sã þinã cont de nevoile ºi aspiraþiile lor.

27

28

Sfântul lunii

8 mai – Fericitul Ieremia Valahul

Fericitul Ieremia a vãzut lumina zilei într-un cãtun din Moldova, numit Tzazo, numele originar fiind ªcheia, dupã cum noteazã pãrintele Eduard Ferenþ (citându-l pe G.I. Brãtianu, Moldova ºi Frontierele sale istorice, Bucureºti 1942), în traducerea Viaþa Fericitului Ieremia, de P. Teodosio da Voltri (Editura ARCB, 1983), carte din care m-am inspirat în alcãtuirea acestui articol, la care se adaugã neuitatele cuvinte ale pãrintelui Iosif Andrici care, folosind aceeaºi sursã, predica, în anii copilãriei mele, viaþa Fericitului Ieremia.

Fericitul Ieremia s-a nãscut la 29 iunie 1556. Tatãl sãu, Stoica Costist, era un om de condiþie socialã modestã, dar care putea sã ajute uneori ºi pe cei nevoiaºi. Mama, Margareta Bãrbat, nu înceta sã-i repete lui Ion: „Dincolo de munþi, spre miazãzi, existã o þarã care se cheamã Italia, unde trãiesc buni creºtini ºi unde cãlugãrii sunt sfinþi. Acolo trãieºte Papa, care este Vicarul lui Dumnezeu pe pãmânt”. Stoica ºi Margareta au avut douã fete ºi cinci bãieþi, Ieremia fiind cel mai mare, iar la botez primind numele de Ion.

Pe drumul sfinþeniei, de frica iadului

Deseori, mama Margareta le vorbea copiilor ei despre iad, iar imaginile pe care le folosea: flãcãri foarte înalte, cuptoare arzând, urlete, blesteme, chipuri oribile de diavoli, Satana râzând încât se cutremurã universul, erau atât de grãitoare încât au provocat o tulburare foarte mare în sufletul fiului ei, Ion, care, într-o noapte, nu a putut dormi din cauza mulþimii de diavoli pe care o vedea. Într-o bunã zi, înainte de revãrsarea zorilor, sub un cer senin de varã, ieºi fãrã sã facã zgomot ºi porni la drum, spre Italia.

Pe un drum plin de peripeþii, Ion ajunge la Alba-Iulia, pe atunci reºedinþa principelui ªtefan Bathory, unde tânãrul valah avea sã lucreze ca zilier la ridicarea zidurilor cetãþii. De aici avea sã plece ca însoþitor al medicului Pietro Lo Jacomo, care îl tratase pe bunul principe. Astfel, în timpul Paºtelui anului 1576 pleacã din Alba-Iulia ºi soseºte la Bari în vara aceluiaºi an.

Ajunºi la Bari, doctorul, nerãbdãtor de a-ºi vedea soþia ºi copiii, nu se mai ocupã câtuºi de puþin de slujitorul sãu credincios dar, la îndemnurile soþiei, i-a cãutat de lucru la farmacia lui Cezare del Cuore.

Punând piciorul în þinutul Bari al anilor 1500, nu putea simþi decât nedumerire. Printre motivele care îl determinaserã sã plece din þara sa pentru a veni în Italia, era ºi acela de a gãsi acolo creºtini buni, dar a rãmas dezgustat de ceea ce vedea cu ochii sãi ºi auzea cu urechile sale, oameni care înjurau numele preasfânt a lui Dumnezeu, care o înjurau pe Sfânta Fecioarã, certurile dintre oameni care se încheiau mai mereu cu înjunghieri, femei care se insultau; dispãruse ºi cea mai elementarã idee de pudoare. Priveliºtea beþivilor care ieºeau din cârciumi îl îngreþoºa. „Vinul, spunea Ion, place ºi valahilor. Dar prin pãrþile noastre oamenii se îmbatã de douã ori pe an, de Crãciun ºi de Paºti. Apoi nui mai vezi beþi”.

În cãutarea bunilor creºtini

Dezgustat la culme de o asemenea situaþie, într-o bunã zi a vorbit cu Cezare del Cuore cãruia îi spuse cã ar vrea sã se reîntoarcã acasã.

Bunul farmacist a încercat pe toate cãile sã-l reþinã, dar n-a fost chip.

Sosind în port, vãzu un bãtrânel care îi fãcu semn cum cã ar vrea sã-i vorbeascã: „Bari, îi spuse bãtrânelul, nu reprezintã toatã Italia, mai

existã ºi Napoli, Roma, unde îºi are reºedinþa Vicarul lui Cristos, existã apoi casa Sfintei Fecioare de la Loreto, ºi vei vedea cã în aceste cetãþi nu lipsesc bunii creºtini”. „Atunci voi merge la Napoli”, spuse Ion. A ajuns la Napoli în Postul Mare. Dupã sãrbãtoarea Paºtelui, dezgustat ºi de modul în care napolitanii petrecuserã aceastã sfântã sãrbãtoare, se prezentã la poarta capucinilor, mãnãstire numitã a Întrupãrii, de unde fu trimis la mãnãstirea Sfântului Efrem cel Vechi, unde locuia pãrintele Provincial Urban care l-a întrebat: „Care au fost motivele adevãrate pentru care aþi pãrãsit patria, pãrinþii ºi satul natal?”. „Nu vreau sã merg în iad ºi vreau sã-mi salvez sufletul”, rãspunse cu profundã convingere Ion. Pãrintele Provincial l-a trimis sã se mai gândeascã; Ion s-a reîntors pentru a doua ºi a treia oarã. S-ar fi reîntors de sute de ori, numai sã treacã pragul mãnãstirii. Pentru a-l conduce în primii paºi ai vieþii de mãnãstire, a fost ales maestrul de noviciat Fra Pacifico, care s-a arãtat grijuliu în a-l instrui, nu numai în ritul îmbrãcãrii hainei, dar ºi în tainele bucãtãriei ºi grãdinãritului.

Ion, din ªcheia, devine bunul frate Ieremia, din Napoli

În ziua de 8 mai 1579, Ion îmbracã haina capucinilor ºi primeºte numele de Ieremia. Este chemat la Sfântul Efrem cel Vechi în calitate de bucãtar. Evitând mediocritatea în tot ce fãcea, încerca sã fie desãvârºit ºi la bucãtãrie, unde totul era curat.

Ieremia a fost, de asemenea, timp de 40 de ani infirmier. Se apropia de bolnavi ca ºi cum ar fi trebuit sã se apropie de Isus. Nu conta dacã bolnavul devenea furios, urla, râdea ºi nu-l lãsa liniºtit nici mãcar în acea jumãtate de orã de odihnã prescrisã de regulã, pe care fratele Ieremia nu putea s-o acorde trupului sãu obosit. Deºi era trezit pentru un fleac, nu-ºi pierdea bucuria sa specificã. Rãmânea mereu amabil, politicos, delicat cu toþi, fãrã preferinþe sau favoritisme. Munca sa avea ca obiectiv asistenþa bolnavilor: unii contaminaþi, alþii cu cancer, iar unii cu boli care se asemãnau cu lepra; în plus, avea ºi câþiva alienaþi mintal. Secretul lui: ºtia sã se identifice cu suferinþele lor.

Valahul supranumit „sfântul”

Ajuns la etatea de ºaizeci ºi nouã de ani, dupã ce a petrecut 47 de ani în cãlugãrie, nimic nu se schimbase în spiritul sãu. Era la începutul anului 1625, în luna februarie, când, pe o ploaie torenþialã, fu chemat la cãpãtâiul unui muribund; întors în mãnãstire cade rãpus de pneumonie.

Ieremia ºtia cã „sora moarte” sosise. Era 5 martie 1625. Vestea morþii fratelui Ieremia rãsunã în piaþa mãnãstirii într-o frazã care cuprindea toatã viaþa umilului þãran din Moldova: A murit sfântul!

La 30 octombrie 1983, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat pe fratele Ieremia Valahul la cinstea altarelor, declarându-l „fericit”, în cadrul unei ceremonii solemne, în Piaþa Sfântul Petru din Roma.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI